CAPITOLUL 1. TURISMUL ÎN SPAȚIUL RURAL 1.1. Turismul rural – concepte și defniniții Din ce în ce mai agreat și solicitat pe piața turistică, turismul… [624841]

1
CAPITOLUL 1. TURISMUL ÎN SPAȚIUL RURAL

1.1. Turismul rural – concepte și defniniții
Din ce în ce mai agreat și solicitat pe piața turistică, turismul rural este tratat ca o
formă aparte de turism, ce se deosebește fundamental de turismul clasic, care se
desfășoară de regulă în mediul urban și are la bază hotelul și restaurantul.
O mare majoritate a teoreticienilor din sfera turismului, acceptă o împărțire a
activităților turistice după locul în care acesta se desfășoară. În conformitate cu aceasta
turismul din afara sferei orașelor poate fi și este considerat turism rural, el practicându –
se în lumea satului. Deși se desfășoară în spațiul rural, turismul rural și agroturismul
sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă același lucru iar pentru alții sunt
două noțiuni diferite (tabelul 1).
Tabelul 1. Definițiile concep telor de: turism, turism rural si agroturism
Autor Hunziker W., 1940 Cândea Melinda, 2001 Alecu I. N., 2006
Definiția ,,Turismul reprezintă
ansamblul relațiilor si
fenomen elor ce rezultă din
deplasarea ș i sejurul
persoanelor, în afara locului
de resedință, atât timp cât
sejurul si deplasarea nu sunt
motivate pe o stabilire
permanentă sau o activitate
oarecare.” ,,Agroturismul reprezintă
acțiunea de deplasare a unei
persoane într -o localitate
rurală nepoluată,
pitorească, având un
specific agrar, finalizată
prin sederea pentru o
perioadă de cel puțin 24 de
ore într -o gospodărie
țărănească, consumul de
produse locale alimentare și
nealimentare ș i coabitarea,
observația, as istența și
coparticiparea în
comunitatea socială locală,
prin respectarea normelor
ce fac posibilă întreaga
acțiune.” ,,Turismul rural este o
formă particulară de
turism, cuprinzând atât
activitatea turistică
propriu -zisă (cazare,
pensiune, circulație
turistică, derularea
programelor, prestarea
serviciilor de bază si
suplimentare), cât si
activitatea economică,
de regulă agricolă,
practicată de gazdele
turistilo r (activități
productive de pre lucrare
a produselor agricole în
gospodărie si de
comer cializare a
acestora către turiș ti sau
prin rețele comerciale),
precum ș i modul de
petrecere a timpului
liber.”

Agroturismul și turismul rural sunt activități economice complexe cu o largă
sferă de cuprindere care pun în evidență printr -un mecanism propriu circulația turistică.
Fie că este numit turism rural sau agroturism acest tip de turism trebuie înțeles ca un
pachet de servicii socio -culturale, sportive și activități specifice mediului geografic puse

2
la dispoziția turistului, având în vedere ca aceasta să se desfășoare în c ondițiile unor
investiții individuale și de conservare a naturii.
Definiția fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea
găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin
valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând servicii de găzduire și de
valorificarea produselor proprii și locale.
Din punct de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale
agroturismul poate fi văzut ca o activitate capabil ă să valorifice excedentul de cazare
existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de
oaspeți, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului. Din punct de
vedere al activității care gravitează în jurul act ivităților țărănești, agroturismul poate fi
definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre
consumul persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru
relaxare, odihnă, agrement.
Turismul rural este o îmbinare a activităților agricole cu serviciile turistice în
interiorul unei gospodării agricole sau ferme, ce constituie o soluție complementară de
suplimentare a veniturilor din agricultură, cu efecte pozitive atât de natură economi că
cât și socială, ce presupune contactul turistului cu activitățile gospodărești, și asigurarea
parțială a hranei din produse locale.
Turismul rural își desfășoară activitatea de asemenea în mediul rural, dar are o
sferă de cuprindere mult ma i mare decât a agroturismului, dispunând de o structură
funcțională de servicii și cazare eterogenă. Turismul rural acoperă activități turistice
apărute și conduse de către locuitorii autohtoni, aceste activități având un caracter
permanent, și sunt bazate pe trăsăturile mediului natural și uman specifice zonei
respective.
Punctele de vedere asupra fenomenului turistic s -au format odată cu evoluția sa
iar aspectele fiind considerate a fi definitorii au variat în funcție de optica profesională a
celor care își exprimau opiniile. Aceste puncte de vedere caracterizează semnificativ
turismul ca fiind deopotrivă, fenomen economic cu implicații asupra oamenilor,
dându -le senzația de libertate în timpul vacanțelor, într -un spațiu în care relieful ș i clima
sunt favorabile.
Definiția dată de Academia de Turism în 1953 pornește de la valoarea lingvistică
a cuvântului: ”turismul este termenul care se aplică la călătoria de agrement,
ansamblul activităților umane, puse în funcțiune pentru re alizarea acestor categorii de

3
călătorii, industrie care contribuie la satisfacerea necesităților turistului …” ,turismul
se diferențiază de simpla călătorie, prin faptul că persoana care călătorește pe de o parte
are alegerea liberă a destinației și pe d e altă parte scopul ei est e de a -și satisface o
plăcere. Aceste elemente definesc turismul clasic, dar regăsim aici și atribute specifice
turismului rural.
Cu toate acestea între cele două forme de turism există diferențe notabile.
Esențială e ste aceea care denumește agroturismul un „turism diferit” și pe care îl
definește ca un gen de turism în care clientul este “ găzduit în casa gazdei “ sale sau în
vecinătate și beneficiază eventual și de alte servicii și instalații oferite în cadrul
exploa tației.
Sub o denumire sau alta , această formă de turism a cunoscut un interes crescând
din partea clientului, ducând totodată la o creștere a cererii turistice, ceea ce este
determinant pentru prestatorii de servicii turistice, pentru adminis trația locală, pentru
colectivitățile locale și nu în ultimul rând pentru locuitorii satului deschizându -le
acestora o nouă perspectivă economică și socială.
Turismul rural și agroturismul sunt considerate activități alternative ce au avut
impact și care vor continua să se dezvolte în spațiul rural românesc datorită frumuseții
peisajelor, a unei părți substanțiale a teritoriului rural ce se pastrează în stare
seminaturală și a păstrării unor importante tradiții și obiceiuri.

1.1.1. Evoluția turismului rural
Turismul se dezvoltă ca activitate economică în interdependență cu toate
domeniile, manifestându -se astfel rolul lui multiplicator în relațiile cu acestea.
Turismul rural poate fi abordat tridimensional și anume:
– din perspe ctiva sistemului exploatație agricolă – familie;
– sub aspectul cercetării identității profesionale din mediul rural;
– prin prisma relațiilor economicosociale din mediul rural.
Însăși etapele de restructurare a economiei sunt corelate cu cele privind
dezvoltarea durabilă a turismului rural românesc, care vizează:
– orientarea spre activitățile din mediul rural, conturarea și stabilirea celor mai
adecvate forme de organizare a tur ismului rural;
– dezvoltarea efectivă a turismului rural.

4
Problema turismului rural în circuitul mondial este redată în diferitele lucrări de
specialitate unde sunt semnalate evoluții ale acestei activități pe zone geografice.
De e xemplu, în Franța, forma de agroturism este considerată o soluți e a
problemelor din agricultură ce se bazează în primul rând pe casele de vacanță cunoscute
sub denumire de “les Gîtes de France”. 60% din turiștii care își petrec vacanțele în
mediul rural pr eferă sejururile lungi de patru săptămâni și doar 8% pe cele foarte lungi
de peste două luni).
În Austria, turismul rural se identifică prin existența “satului turistic de
recreație” și a “stațiunii de odihnă”, iar prin numărul și structura pop ulației, acest sat
turistic este considerat pe o treaptă superioară în categoria noilor tipuri de localități
turistice .
În Germania, una dintre țările cu tradiție în practicarea turismului rural, turismul
rural își pune amprenta în sens pozitiv asupra comerțulu i și micii industrii germane.
În Belgia, turismul rural este prezent prin fermele a căror activitate se desfășoară
prin asocierea a cinci sau șase familii iar Danemarca promovează prin intermediul
turismul ui rural așa numitele “vacanțe active” ce se bazează pe oferirea cazării sub
forma fermelor, apartamentelor independente sau a campingurilor .
Finlanda este țara în care cazarea turiștilor se face în ferme și gospodării
țărănești sau în mici “castele” de lemn, fiind specifică practicarea agroturismului și
derularea unor activități de agrement sub forma echitației și schiului .
În Irlanda turismul rural se practică în special pe litoralul vestic și partea
centrală, remarcându -se zonele tradiționale iar Portugalia este țara unde turiștii preferă
să fie promotori ai diverselor manifestări tradiționale și să practice diferite sporturi ca:
înot, tenis, echitație , pescuit, vânătoare sau golf.
În Bulgaria turismul este canalizat spre petrecerea vac anțelor în “sate unicat”,
oferite cu prioritate turiștilor cu venituri foarte mari și repr ezentanților intelectualității .
Zonele pentru agroturism pun în evi dență specificul unor zone r urale (cadrul
natural, construcții, obiceiuri, activităț i, tradiț ii gas tronomice) diferite de la o zonă la
alta. Există spaț ii geografice extrem de generoase, mai mult sau mai puțin extinse, în
care odihna se îmbină cu recreaț ia, plimbarea, activitățile practice, lectura în unele
situaț ii, valorificâ ndu-se chi ar unii factori naturali de cură balneară . Experiențe
importante înregistrează în acest domeniu ță rile alpine europene, acestea fiind printre
primele țări î n care s -a practica t această forma de turism (Mitrache, Manole, Bran,
Stoian & Istrate, 1996).

5
Între acestea, Elveția este țara în care a apărut "aventura turistică" (denumirea de
început a agroturismului) î n jurul anilor 1840. Este vorba de zona Chateau d' Oex, unde
englezii au descoperit o lume mirifică (peis aje montane, ape de munte, pajiș ti bogate cu
turme de vite, oameni primitori) și în care s -au revărsat (peste 700 de turiști în anul
1878), ocupâ nd toate pen siunile agroturistice. La cele șase milioane de locuitori, Elveț ia
găzduiește astăzi zece milioane de turiș ti anual, practic satele sale dobâ ndind, î n cea mai
mare parte , funcția agroturistică (zona lacului Leman, Munț ii Jura, Neuchatel).
Franț a are o veche și bogată tradiție î n organizarea turismului rural, activitatea
fiind aici coordonată de asociația generală TER (Tourisme et Espace Rural ). Statul
francez încurajează dezvoltarea acestor zone, înspre care se dirijează persoanele cu
venituri mai modeste, promovâ nd un sistem de creditare avantajos și o politică fiscală
stimu latoare. Aceasta explică evoluția rapidă a numă rului de adăposturi rurale ( Gîtes de
France ) clasificate și a numărului de nopț i de cazare petrecute aici.
Austria a dezvoltat o importantă bază turistică î n mediul ru ral (satele turistice de
recreație), promovâ nd sistemul pensiunil or complete rurale pentru vacanț ele familiale.
Germania a trecut la org anizarea turismului rural după 1960, prin organizarea
primară a unui invent ar al siturilor care se pretează la practicarea turismu lui, cu
deosebire fermele bine întreținute. Cele m ai multe au fost înregistrate și funcționează în
Munții Pădurea Neagră (Schwartzwald), dar la fel de importante sunt și cele răspândite
în celelalte landuri de la Marea Nordului.
În Munții Alpi, î n zonele montane din sud, turismul rural se man ifestă ca un
puterni c ferment de stimulare a producției artizanale și a comerț ului cu pro duse
proaspete de fermă .
Polonia deț ine peste 3 000 de sate turistice, primele amenajări turistice rurale
apărând î n jurul a nului 1970, zonele rurale prelu ând importa nte efective turistice interne
și internaționale, descongestionând astfel marile zone ș i centre, practic sufocate î n
timpul se zonului. Satele turistice au apărut ca urmare a initiaț ivelor locale pe baza unui
nomenclator de criterii, fiind omolog ate prin certificat de clasificare de către Centrul
Național de Informaț ii Turistice.
Belgia ș i-a construit veritabile nuclee pentru t urismul rural prin asocierea a
cinci -șase familii care investesc, derulează activitățile și împart profitul. Prezența
turismului rural a încurajat producția locală alimentară, cointeresând direct micii
producă tori.

6
Danemarca a promovat produsu l turistic rural denumit "vacanț e active". Sunt
oferite serv icii complete (pensiune la fermă) în 22 de așeză ri rurale cu 3000 de locuri de
cazare.
Irlanda dispune de circa 500 de ferme cu capacități de șase -zece persoane, în care
se oferă servicii complete sau parțiale, completate cu activităț i de agrement diversificate
(echitație, pescuit, escaladă , golf).
Italia a trecut la promovarea pe scară largă a "vacanțelor verzi", î n care un rol
important revine agroturismului. Dispune de peste 1500 locuri de p rimire (ferme, vile,
case tradiționale, castele), situate în 20 de regiuni ale ță rii (Piemonte, Toscana, Veneto,
Alto, Adige, Abru zzo, Calabria, Sicilia). Această activitate este puternic stimulată
printr -o publicitate constantă , ghidul Agroturist care apare din 1995, menționând
informații foarte prețioase. Tradiț iile culturale, gastronomia și vinurile precum și
folclorul, fac di n Italia un principal receptor și, în același timp, un emiță tor al turismului
rural european.
Finlanda are omologate peste 500 de sate turistice, cu peste 10000 locuri de
cazare. Beneficii nd de un cadru natural de excepție, rezultat din alăturarea oglinzilor de
apă (18800 lacuri) cu pă duri ( 68% din teritoriul țării), precum și prezența nopț ilor albe,
Finlanda oferă doritorilor de liniște ș i destindere , posibilităț i de agrement multipl e (schi,
pescuit, sau na, echitaț ie), inclus iv participarea la diverse lucrări agricole î n fermele
agroturistice gazdă .
1.1.2. Turismul rural în România
În România, bazele instituț ionalizate a le agroturismului au fost puse în anul
1972, când Ministerul Turismului a selectat 118 așeză ri rurale reprezentative ce urmau a
fi promovate î n turism .
Prin Ordi nul Ministerului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, au fost de clarate
"sate turistice" un număr de 14 așezări rurale din 10 județe ale țării: Bogdan Vodă
(Maramureș), Fundata și Ș irnea (Braș ov), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviței (Suceava),
Poiana Sărată (Bacău), Recaș (Timiș), Tismana (Gorj), Văideeni (Vâ lcea).
Organizarea spațială a agroturismului este caracterizată prin dualitatea
concentrare – dispersie:
1) concentrarea serviciilor de masă, cazare și animație î n sate sau stațiuni verzi;
2) dispersia activităților (promenada pietonală sau ecvestră, pescuit, turism fluvial)
în spatiul rural.

7
Turismul rural are o sferă de cupr indere mult mai largă, un caracter continuu ș i
dispune de o st ructura de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărăneș ti,
ci prin campinguri, pop asuri turistice, sate de vacanță cu bungalouri sau vile grupate în
jurul unor spații comune pent ru masă, distracții sportive. Î n acest caz, activitatea de baz ă
a persoanelor implicate este prestarea unor servicii turistice, iar veniturile realizate au
caracter permanent (Candea, Erdeli, Simon, 2001).
Satele turi stice sunt așezări rurale pitoreș ti, bine consolidate din punc t de vedere
economic, edilitar și cultural, situate î n medii nepoluate, conservatoare a unor modele
culturale (obiceiuri, inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie) ș i care, dincolo
de funcț iile politice, admin istrative, culturale, sociale, î ndeplines c, sezonier sau
permanent, funcția de primire a turiș tilor.
Numeroase clasificări avansate de specialiști au în vedere funcț ionalitatea
acestor sate (Negoescu -1974, Nistoreanu -1999, Buianu Bogdan -2001), adică elementul
esențial care conturează motivaț ional actul turistic.
Au fost identificate urmă toarele tipuri de sate:
– sate peisagistice și climaterice ( Fundata, Șirnea , Tismana , Brădet, Vama Veche etc );
– sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă (Fundata – Brașov, Garina – Caraș
Severin) ș i nautice (Murighiol, Mila 23);
– sate balneare ( Zizin, Covasna, Bâ la etc);
– sate turistice pastorale: Orlat, Rășinari, Saliș te, Gu ra Râului, Miercurea Sibiului,
Cisnădioara ;
– sate cu monumente istorice, de artă ș i arhite ctură : Sucevița, Putna, Dragomirna,
Agapia, Văratec (î n Moldova) ;
– satele turistice etnofolclorice: Avram Iancu (Alba), Răș inari (Sibiu), Vama (Suceava),
Săpânța (Maramureș );
– sate turistice de crea ție arti stică și artizanală : Oboga, Marginea (Suce ava), Corund
(Harghita), Humulești (Neamț), Săcel și Săpânța (Maramureș) ;
– sate turistice pomi -viticole: Pietroasele, Săhăteni (Buzău, Murfatlar și Ostrov
(Constanța), Bucium (Iași), Dă buleni (Dolj).
Turiștii încep să se îndrepte către vacanțe simple, dar pline de tradiții și obiceiuri
românești. România este cunoscută pentru frumusețile naturale ale țării, peisajele de vis,
posibilitatea de a avea o vacanță în care turiștii să se bucure atât de munte , cât și de
vizite pe litoral, iar unicitatea Deltei Dunării și a tradițiilor și obiceiurilor au transformat
cerințele din partea turiștilor, în ultimii ani. Dacă până acum ceva timp, pasionații de

8
călătorii căutau pachete all -inclusive, la hoteluri de lux , acum oamenii au început să -și
îndrepte cererile și către turismul rural. Beneficiile sunt multiple, întrucât în timpul
concediului, doritorii nu doar se relaxează, dar învață și despre folclorul și tradițiile din
zona aleasă.

1.2. Efectele economico -sociale generate de perfecționarea și dezvoltarea
agroturismului
Activitatea turistică poate să rezolve unele dintre problemele economice ale
populaț iei rurala. Avantajele care se obțin în urma practică rii turismului rural pot fi de
natură economică și de natură socio -culturală. Dintre acestea putem menț iona:
Stabilizarea populaț iei prin fixarea for ței de muncă – consecință extrem de
importantă pentru majoritatea zonelor rurale, confruntate în general cu fenomenul de
depopulare, surven it în special ca urmare a absenț ei unei perspective materiale certe a
locuitorilor .
Aportul de lichidități provenite din prestaț ii turistice pot ajuta l a conservarea
locurilor de muncă în servicii precum comerțul, cazarea turistică, transport local,
asistență medicală . Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor
silvici, pescarilor. Chiar dacă conservarea locurilor de muncă reprezintă un obiectiv mai
puțin atrăgă tor decât crearea de noi locuri de munca, ea poate con tribui la viab ilitatea
comunităților rurale ș i în special a celor de t ip marginal, care nu beneficiază de efectele
de polariza re urbană . Studiile efectuate în zonele rurale au confirmat rolul turismului în
conservarea locurilor de munca ă și diminuarea fenomenului de poluare.
Crearea de noi locuri de muncă – este posibilă în condiț iile în care
implement area locală a turismului rural este realizată cu succes. Acest fapt este asociat
în special practicilor hoteliere și de restaurant. În spațiul rural, reușit a acestora crează
perspective pentru cazarea turiș tilor la localnici, ceea ce va duce implicit la am plificarea
activităților legate de comerț ul cu produse alimentare, de artizanat, transport,
valorificarea patrimoniului local etc.
Diversific area modului de utilizare a forței de muncă . Marea majo ritate a
zonelor rurale prezintă o slabă diversitate în modul de utilizare a forței de muncă,
ocupată aproape în totalitate în sectorul a gricol. Diversificarea activităț ilor într -un
context turistico -economic favorabil poate atrage după sine, d e asemenea, stabilizarea
populaț iei rurale.

9
Pluriactivitatea – o alta consecință benefică a turismului rural. Ea desemnează
situaț ia în care, la nivel individual s au familial, asigurarea existenței se r ealizează prin
prestarea unor activități suplimentare (cel puț in una), în completarea activității de bază .
Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a închiri a camere, de a ajuta
administrația locală prin prestarea unor servicii turistice (ghid , animator, monitor de
schi etc ). Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul
declinul ui unui tip de activitate, cât ș i în cel al constrângerilor ge nerate de ritmicitatea
sezonieră a activităților agricole.
Promovarea ș i dezvoltarea serviciilor – este un aspect esenț ial, cu atât mai mult
cu cât numeroase colectivități rurale sunt grevate încă frecvent de absența unor facilități
de servicii corespunzătoare. Cererea suplimentară de produse, cauzată de creșterea
numerică a clientelei (inclusiv a celei turistice ), poate permite expansiunea rețelei
comerciale, susținerea unor lucră ri de ameliorare a habitatului (modernizarea
drumurilor, canalizări, electrificări, semnalizări rutiere ș i turistice), dezvolta rea
transport ului în comun, a serviciilor poștale și de comunicație . Este la fel de importa ntă
atragerea și menținerea clientelei, cât ș i sporirea acest eia; acest fapt nu se realizează de
la sine, fiind necesară o politică concentrată a tuturor variabilelo r care acționează asupra
clientelei. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele să dobândească disponibilitatea de a
oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de reînnoire, de adapt are la dinamica
rapida a motivaț iilor tu ristului. În special în cazul așeză rilor rurale izolate, care nu au
disponibilitatea de a asigura și susț ine servicii numeroase, tu rismul rural poate ajuta la
menținerea viabilităț ii lor. Evident, este de presupus că respectivele așezări să posed e
elemente particulare de atracție turi stică, iar fenomenul de circulație turistică să fie
stimulat ș i amplificat prin comercializ area adecvată a ofertei turistice. Susținerea
economică a agricultorilor este o problemă majoră în mediile economice ș i politice.
Numeroase studii efectuate în țări cu tradiție în turism rural au evidențiat că veniturile
medii ale agricultorilor pot fi mă rite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin
promovarea vizitelor în fermele agricole care posedă diverse funcții de atracție
(echitație, vinificație, legumic ultură , apicultură etc.), prin vânza rea produselor specifice
gospodă riei sau satului. Pe lâ ngă beneficiile de ordin economic care pot incita
agricultorii să se angajeze în activităț i turistice, nu pot fi ignorate beneficiile de ordin
social, ca urmare a contactelor cu citadinii, pe lângă aportul de varietate.
Promovarea și susț inerea artei populare, a industriei locale de artizanat . Arta și
artizanatul rural ocupă un loc important în patrimoniul cultural al fiecărei ță ri. Turismul

10
rural poate ajuta aceste activități atât prin recunoașterea importanței lor, cât ș i prin
comercializarea produselor de artizanat. Țara noastra este privilegi ată din acest punct de
vedere, date fiind enorma diversitate și autenticitate a creaț iilor artistice rurale . P e lângă
dimensionarea economică pe care o implică, aceste preocupări reprezintă mesaje de
excepțională valoare asupra vocaț iilor spirituale ale c omunităților rurale românești ș i
nemijlocit, mijloace ideale de p romovare a imaginii favorabile ș i de stimulare a
interesului turistic. Festivalurile de artă populară și de producție artizanală sunt
mecanisme ideale care facilitează comerciali zarea ș i promo varea creației turistice rurale
și conturează atracția turistică. Existența acestora, dublată de o mediatizare adecvată,
poate constitui prima pârghie aptă să asigure înscrierea unei așezări rurale în sfera
activității turistice. Pe lângă faptul că realize ază o extindere a aportului c ultural propriu,
festivalurile și alte manifestări de acest gen, facilitează accesul în mediu l respectiv a
altor colectivităț i artisti ce, ceea ce contribuie la îmbogățirea vieț ii culturale.
Reabilitarea patrimoniului edilitar – se realizează în condițiile existenț ei unui
flux turistic, în principal pe două că i. În primul r ând conservarea sau restaurarea
obiectelor de interes i storic sau cultural poate fi obținută prin practicarea unor taxe de
acces. În al doilea rând, crearea unui potențial de cazare implică restaurarea ș i repu nerea
în circuit a imobilelor pără site ca urmar e a fenomenului de depopulare. Sporirea
gradului de confort la nivelul clă dirilor care au camere disponibile pentru închiriat,
executarea unei infrast ructuri de recreere (spații verzi, amenajă ri pentru pescuit,
promenad e, circuite pentru cicloturism și ech itație etc.), pe termen lung, sunt iniț iative
benefice pentru comunitatea însăși, ca beneficiară a investițiilor fă cute. Toate acestea
diminuează motivațiile de strămutare ale generației tinere ș i pot contribui la revenirea
emigranț ilor sau chiar la instal area de noi locuitori.

1.2.1. Agroturismul privit din perspectiva unei activități generatoare de venit în
cadrul satului românesc
Mediul rural cu comunitățile sale, cu o bogată cultură și tradiții populare,
desfășurând activități agricole specifice, reprezintă elemente esențiale pentru
dezvoltarea agroturismului.
În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe
comunităților rurale, unde salariile populației sunt sub nivelul mediu, creând noi locuri
de muncă și venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. Sătenii pot oferi servicii

11
de cazare în gospodăriile proprii. De menționat, însă, că nu există nici o evidență exactă
a acestor structuri de cazare și nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ nece sar
pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . Pornind de la cele două dezidera te care
definesc agroturismul, respective producția și valorificarea producției proprii prin
intermediul gospodăriei agroturistice și promovarea valorilor tradiționale putem afirma
că la ora actuală acest gen de turism se găsește încă într -o fază incipientă de consituire a
sa.
Zonele deluroase și montane ale țării sunt zonele care prezintă potențialul cel
mai ridicat pentru practicarea agroturismului , datorită c alității aerului și apei și a
peisajelor de o frumusețe rară. Ținând cont de faptul că datorită condițiilor climatice și
prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu
probleme în exploatarea agricolă vegetală, dezvolt area agroturismului în aceste zone ar
reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a
acestora.
Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă
facilitățile pentru investitori, ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care
potențialul acestor zone nu poate fi valorificat. Astfel multe localități din zonele
deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul
dificil în unele zone, drumu ri greu practicabile), ci și cu probleme ale infrastructurii de
utilități cum ar fi : lipsa gazului, curentului electric, lipsa apei curente, canalizării etc.
Există totuși și o serie de factori favorizanți care dau o undă de optimism în
dezvoltarea acestui sect or de activitate, cum ar fi :
 densitatea sporită a populației și a numărului de case față de a lte zone deluroase
și montane
 frumusețea zonelor deluroase și montane, și calita tea aerului deosebit de curat
 existența unei faunei și flore bogate, cu multe specii pe cale de dispariție;
existența celor două parcuri naturale.
 monumentele istorice cu valoare națională și internațională.
 calitatea deosebită a produselor ecologice obținute în aceste zone. În mediul
rural, se desfășoară o serie de activități neagricole (turism rural, agroturism,
prelucrarea unor materii prime agricole, comerț, transporturi etc.), care au un
impact pozitiv asupra comunităților rurale, contribuind la asigurarea de venituri
complementare și la creșterea gradului de utilizare a forței de muncă.

12
În anul 2015 , în mediul rural funcționau 363.377 de agenți economici având
preocupări în domeniul activităților neagricole, din care 355.958 exploatații agricole
individuale (97,9% din total) și 7.419 unități cu personalitate juridică (2,1% din total).
Dintre agenții economici individuali, ponderea cea mai mare o dețin cei cu
activități de comerț, respectiv 33,2%, urmați de cei cu activități de prelucrare a laptelui –
17,7%, preluc rarea strugurilor – 17,1%, prelucrarea fructelor și legumelor – 9,3% și
prelucrarea cărnii – 7,9%.
Agenții economici individuali care desfășoară alte activități neagricole decât
cele menționate dețin o pondere foarte redusă (morărit, prelucrar ea furajelor, prelucrarea
lemnului, agroturism, piscicultură, meșteșugărie, transporturi –livrări etc).
Agroturismul cunoaște, din punctul de vedere al numărului de pensiuni și al
infrastructurii, un trend ascendent. Din analiza evoluției agenților economici și a
activității economice a acestora rezultă următoarele:
 față de 2008, când existau 600 de pensiuni, numărul acestora a ajuns în 20 15 la
3.500, rezultâ nd o creștere semnificativă de peste 5,8 o ri;
 pensiunile dispuneau, în anul 20 15, de 28.000 de locuri de cazare, comparativ cu
3.776, câte existau în anul 2008;
 distribuția teritorială a pensiunilor turistice și agroturistice reflectă o dezvoltare a
acestora în toate regiunile de dezvoltare;
 o concentrare mai mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord –
Est și Nord – Vest;
 la nivel județean distribuția teritorială a pensiunilor turistice și agroturistice a
fost mai intensă în 27 de județe.
Analizând informațiile re feritoare la evoluția pensiunilor turistice și agroturistice
existente la nivelul regiunilor de dezvo ltare ale țării, în perioada 2008 -2015 , se constată
următoarele:
 în regiunea de Nord -Est există un trend crescător al numărului pensiunilor
agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluție
descrescătoare de la un an la altul;
 în zona de Sud se manifestă o tendință de creștere puternică a numărului
pensiunilor agroturistice (o creștere de 420% în 20 15 față de 2009); această
creștere e ste intensă în județele Buzău și Tulcea;

13
 în regiunea de Vest creșterea numărului pensiunilor a groturistice este de 300%
în 2010 față de 2009.
Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani. De la inițiative cu caracter
individual s -a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul
dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conștientizarea de către micii
agricultori a necesității diversificării activității atât în cadrul fermei agricole cât și în
afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activități pe timp
determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale.
Conform specialiștilor (N. Brașoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea
nu este de partea agricul torului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în
finalitatea acțiunilor generatoare de venituri, în condițiile unor combinații de activități
complexe. Numai în condițiile în care, pe lângă creșterea animalelor se adaugă activități
compleme ntare – meșteșuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor
de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiții este necesar ca
agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic și
pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spațiu. El trebuie încurajat
inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecția și valorificarea
patrimoniului natural, istoric și cultural, care constituie sursele principale de in teres
turistic.
Trebuie să menționăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt
două opinii și anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.
Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune part iciparea activă a
populației la operațiunile turistice de primire și agreement, care trebuie efectuate
conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor și păstrarea
avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr -o con cepție clară referitoare
la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obținerii unor produse
alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale și
arizanale la tradiția culturală a zonei, evitarea rutelor de transport a glomerate, asigurarea
calității produselor și serviciilor din mediul rural, sau a oricăror inițiative menite să
creeze avantaje financiare durabile populației din mediul rural.
Deși agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor
populației din mediul rural, printer condițiile sale de reușită se numără:
3) nivelul și rentab ilitatea investițiilor din zonă în materie de ospitalitate,

14
4) integrarea în rețelele local e și naționale de comercializare și promovare a
produsului turistic,
5) dezvoltarea noilor activități turistice în legătură cu alte structuri locale.
Pe lângă avantajele economice și financiare, agroturismul se constituie într -un
adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru
primirea oaspeților putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului
de apartenență istorică la comunitate, și dezvoltarea spiritului antreprenorial.
Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinație a
elementelor negative și pozitive care trebuie estimate și dirijate în sensul dorit.
Agroturismul manifestă și dezvoltă spiritul de întreprinzător și o dinamică de creație, de
programare a unor activități viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii,
economiei locale, investițiilor.
Efectele sociale, culturale și economice ale agroturismului au loc însă etapizat.
În prima etapă, are loc un process de imitație a unor acti vități incipiente realizate în alte
locații, îar în cea de -a doua etapă se realizează o încorporare și o absorbție, unde
agroturismul devin obiective de industrie și comerț ca orice activitate.
Agroturismul trebuie să fie înțeles și ca o conse cință a tuturor proceselor de
industrializare, urbanizare și de trecere la o economie a serviciil or. Efectele
agroturismului se î ntind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le
putea izola.
Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte
pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care
poate duce la dezvoltarea producției locale, învățarea unor noi tehnici în domeniu și
poate duce la intensificarea aprovizionări i cu aceste produse și deci la autonomia
zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariția unei
industrii noi de conservare a alimentelor, și de asemenea un sistem de aprovizionare cu
aceste produse. De asemenea, creșterea număru lui de turiști cxare vin în mediul rural, și
interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete și naturale, poate duce la
o intensificare a cererii pentru acestea și și implicit la o creștere a producerii lor, sporind
astfel veniturile producă torilor, care va permite modernizarea instalațiilor profesionale
proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele
montane sau premontane, rețin populația, în special tânără, și contribuie la perpetuarea
activ ității forestiere, a creșterii animalelor, sau a diferitelor meșteșuguri. În astfel de
localități, prezența turiștilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor

15
infrastructure, prin taxele și tarifele plătite pentru anumite utilități (muzee, parc ări cu
taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiții cerute de clasificarea și autorizarea
pensiunilor agroturistice, în localitățile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a
apelor, modernizarea sistemelor de captare și tratare a apei și a rețelei aferente, precum
și a sistemului de canalizare în mediul rural.
Ca activități economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea
rețelei automate de comunicații, și servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziția
turiștilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităților din
mediul rural se manifestă prin diferențierea structurii sociale, deoarece multe persoane,
în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activitățile din sfe ra
serviciilor, manufactură și artizanat, permițând în același timp și o mică diferențierea
veniturilor familiale.
Pe lângă efectele economice și sociale ale agroturismului, putem face referire și
la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătățirea activității de conservare a
monumentelor naturii, arhitectonice și istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile
superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se
manifestă fenomenul de creștere a cap acității de cazare sau de renovare a unor
construcții care se realizează prin valorificarea în aceste construcții a arhitecturii locale
și a materialelor de construcție tradiționale. O altă incidență a agroturismului asupra
culturii turistului venit în med iul rural, este cea de socializare, dând posibilitatea
cunoașterii directe a realității vieții de la sat și formarea unei anumite atitudini. În
același timp, devine un factor de formare a emoțiilor, și în anumite condiții, facilitează
activități cu caracte r creator.

16
CAPITOLUL 2. ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ DE TURISM RURAL
ECOLOGIC ȘI CULTURAL

Asocia ția Națională de Turism Rural Ecologic ș i Cultural – A.N.T.R.E.C .,
fondată î n 1994 de dr. Maria Stoian alătur i de mama sa, Mioara Stoian ( fost președinte
Eurogîtes î n România ), răspunde mișcării născute din dezvoltarea cazărilor pentru turiști
la locuitori. Prin activitățile membrilor asociaț iei se atri buie embleme de calitate
locuințelor, răspunzând unor cerinț e specifice. Aceste embleme su nt acompaniate de o
clasificare conform legislației, care informează obiectiv consumatorul asupra prestaț iilor
oferite.
În anul 1995, ANTREC dev ine membră a asociaț iei europene de profil,
EUROGÎTES, cu sediul la St rasbourg. ANTREC reunea la sfârș itul anului 1995 peste
2.000 de membri, organizaț i în 15 filiale.
În catalogul EUROGÎTES, din 1996, realizat sub patronajul Federaț iei Europene
de turism Ru ral, România a fost reprezentată de 20 de gospodării, fiind plasată alături de
oferta turistică a unor țări cu o bogată tradiție în acest domeniu, precum Belgia, Franț a,
Irlanda.
În ce l de-al patrulea an de existență , 1997, al ANTREC Ro mânia, numărul
membrilor să i a ajuns la aproape 3.000, iar cel al filialelor la 28. În ace st an, s -a editat
primul CD -rom, primul catalog al pensiunilor rurale.
În anul 1998, numă rul membrilor ajunge la 2.500, iar cel al filialelor la 30.
În anul 2003 ANTREC a lansat "Catalogul național al pensiunilor turistice și
agrotu ristice 2003", ediția în limba engleză. Catalogul prezintă 600 din cele 2000 de
pensiuni membre ale aso ciației care activează în 32 de filiale. Editat într -un tiraj de
2000 de exemplare, catalogul conține în premieră o hartă a României cu localităț ile în
care sunt amplasate p ensiunile. Tot pentru prima dată sunt prezentate județ ele cu
reperele generale dar și o serie de programe turistice specifice a cestor zone. În catalog,
se regăsesc în dreptul fiecărei proprietăți clasifică rile pe margarete, imagini exte rioare ș i
de interior, reper e tehnice, de confort, facilităț i, serviciile oferite etc.
ANTREC are, în prezent, peste 5000 de pensiuni rurale membre, dispuse în 32
de județe. Lunar, ANTREC editează un buletin informativ "Vacanța la tară" – pentru
membrii săi și pentru cei interesati să devină membrii ai asociației. Sumarul cuprinde

17
informații referitoare la activitățile ANTREC, evenimente din cadrul asociației atât la
nivel cen tral cât și local, recomandări, decizii, etc.

2.1. Activitatea ANTREC
ANTREC România, prin toate acțiunile pe care le inițiază la nivel național,
promovează turismul rural și agroturismul ca forme de turism responsabil. Asociația
organizează p e tot parcursul anului evenimente și sărbători în care gastronomia locală,
obiceiurile, tradițiile sunt readuse la viață, astfel turiștii români aducându -și aminte cine
sunt, de unde au plecat și care ne sunt valorile noastre ca popor.
Printr -o campanie eficientă, ANTREC a reușit să implice un număr mare din
rândul membrilor săi, să realizeze programe turistice apreciate atât pe plan intern cât și
pe plan extern.
Scopul ANTREC este:
 de a identifica și promova potențialul turistic rural;
 de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenții de turism rural,
prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență între
ANTREC și organizații similare din țară și străinătate;
 de a transmite informați i legate de turismul rural întregii rețele ANTREC și
instituțiilor implicate în mod direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea
turismului rural;
 de a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate,
incluse în rețea, prin m ijloace mass -media;
 de a participa la evenimentele importante specifice, atât pe plan intern (regional și
național), cât și extern (târguri și burse de turism), cu o ofertă diversă.
Activitățile perincipale ale asociaț iei sunt:
1) Promovarea potențialului turistic rural ș i organizarea turismului rural;
2) Identificarea ș i informarea proprietarilor de case;
3) Publicarea de informații turistice ș i de materiale publicitare prin editarea unui
buletin informativ ANTREC cu period icitate lunară ;
4) Pregatire a în domeniu a pr oprietarilor de case care vor să înceapă o activitate de
turism rural;
5) Dezvoltarea sistemului de rezervă ri;
6) Marcarea traseelor turistice;

18
Pe lângă aceste activități mai sunt realizate ș i altele:
1) Omologarea gospodă riilor care vor îndeplini criteriile de practicare a turismului;
2) Înființarea Centrului Național de Formare ș i Specializa re cu sediul la Moeciu
(jud.Braș ov);
3) Derularea în col aborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecț iei Mediului, a
proiectului de prezentare a n aturii, intitulat "Un turist – un pom";
4) Organizarea de expoziț ii cu proiecte tip destinate cons tituirii de pensiuni rurale,
acțiune ce poate fi materializată în colaborare cu studenț ii de la Institutul de
Arhitectură și Institutul de Construcț ii;
5) Desfășura rea unor acț iuni de formar e și perfecționare pentru toți participanț ii la
turismul rural, organizate pri n cursuri pe diverse specialități și forme de pregătire.
Modul de instruire și formare se desfășoară prin cursuri de scurtă durată și lungă
durată , colo cvii, seminarii, tabere de instruire cu scop tematic;
6) Acordarea de asistență tehnică și consultanță pensiunilor rurale în întocmirea
documentației necesare omologării acestora ca entități turistice ș i includerea lor în
banca de date în vederea asamblării u nei reț ele turistice;
7) Promovarea turi smului rural, utilizând metode și tehnici moderne care să permită
crearea unei rețele proprii de turism ș i racordarea la turismul european. Acest lucru
se va realiza prin: pliante, broșuri, înregistrări video ș i cataloa ge prin care să fie pus
în valoare potenț ialul turistic rural din România. ANTREC organizează campa nii de
publicitate pentru unitățile clasificate și omologate, incluse în reț ea, prin mijloace
mass -media.
Principalele evenimente organizate de ANTREC sunt următoarele :
– Seminarii de marketing în turismul rural;
– Festivalul Internațional al Sarmalelor, Praid, Harghita;
– Festivalul Internațional al Plăcintelor, Bacău;
– Moș Nicolae la Bran;
– Week -end-ul îndrăgostiților (Sf. Valentin), Bran;
– Târgul Internațional de Turism Rural, Brașov;
– Târgul Național de Turism (alături de ROMEXPO, ANAT, FIHR, FPT
și OPTBR);
– Sărbătoarea Recoltei 1997 și 1998 – World Trade Center, București;
– Săptămâna României la Paris, noiembrie 1999;
– Ziua Mondială a Femeii din Med iul Rural ;

19
– Lansarea Catalogului Național al Pensiunilor Turistice și Agroturistice;
– Lansarea paginii web a ANTREC, august 2000.
Asociația stimulează și promovează turismul rural, ecolog ic și cultural în
România și în străinătate, scop în care acționează pentru:
a) cunoașterea și popularizarea resurselor turistice din domeniul rural al țării;
b) editarea și difuzarea de publicații și lucrări de specialitate, pliante, hărți,
informații și alte materiale publicitare privind dezvoltarea turistică a dif eritelor
zone ale țării;
c) organizarea și participarea la conferințe, dezbateri, sesiuni științifice,
simpozioane,colocvii, etc., în cadrul asociației ori în cadrul altor organizații de
profil din țară și străinătate;
d) stabilirea și promovarea de schimburi d e date, informații, publicații, specialiști,
alte forme de cooperare cu organisme similare din alte țări; participarea la
manifestări internaționale în turismul rural, ecologic și cultural;
e) acordarea de asistență de specialitate și reprezentarea intereselor membrilor săi;
f) organizarea de expoziții cu produse de artizanat și alimente din gospodăriile
țărănești și valorificarea acestora;
g) organizarea de acțiuni de ecologizare a zonelor turistice și de cunoaștere a
tradițiilor culturale specifice;
h) dispecerizarea la nivel central și teritorial în scopul asigurării unei bune prestații
turistice și a serviciilor impuse de aceasta;
i) organizarea de schimburi de experiență între gospodarii din diverse zone ale țării
precum și cu cei din alte țări;
j) organizar ea și desfășurarea de cursuri de formare profesion ală a adulților pentru
turism (cod CAEN 8042) – inițiere, calificare, recalificare, specializare,
perfecționare, formare managerială și alte forme de învățământ pentru domeniul
turismului.
k) coordonarea imple mentării programelor de asistență tehnică externă pentru
dezvoltarea turismului rural, ecologic și cultural;
l) promovarea eticii și deontologiei în practicarea turismului rural;
m) organizarea de prestații și servicii turistice în consignație sau comision, în
gospodării țărănești, pensiuni, campinguri, alte structuri de primire analoage;
n) organizarea cu respectarea normelor legale în vigoare, a schimbului valutar și a
încheierii de a sigurări turistice.

20
2.2. Instrumente de marketing și strategii manageriale utilizate de ANTREC în
vederea creșterii eficienței turismului rural din România

Pentru a crește eficiența turismului rural în România, ANTREC și -a propus
pentru anul 2 016, o serie de obiective strategice care pot fi îndeplinite doar prin
folosirea unor instrumente de marketing potrivite și adoptarea unor strategii manageriale
specifice, după cum urmeză:
A. Reprezentare la nivel guvernamental
În momentul de față, ANTREC ROMÂNIA :
– Este consilier consultativ al Ministerului Fonduril or Europene .( susținerea dezvoltării
turismului prin accesarea fondurilor locale sau europene în scopul dezvoltării prin
proiecte și se ocupă de medierea problemelor apărute în implem entarea proiectelor
anterioare.
– Este în consiliul consultativ al Ministerului Agric ulturii și Dezvoltării Rurale ( lider al
rețelei naționale de dezvoltare rurală, al grupului tematic „ Patrimoniu național și
cultural” și al Turismului Rural ). În acest context, ANTREC asigură diseminarea
informației și consultanță pentru membrii rețelelor naționale de dezvoltare rurală,
membrilor și partene rilor ANTREC, altor organizații , precum și publicului larg.
Totodată, ANTREC colaborează cu structu ra guvernamentală în privința strategiilor în
domeniile sale de competență.
– Este în consiliul consult ativ al Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului,
colaborează cu ANT în privința legislației în turism, promovării turismului, a strategiei
națio nale și regionale în turism și lucrează în prezent la noua lege a tu rismului
– Colaborează cu Ministerul Afacerilor Externe (coordonatorul național SUERD ) prin
cea mai importantă inițiativă Românească în Turism, constituind mega clusterul –
„Dunărea Turis tică” – acest cluster vizează dezvoltarea t uristică a Dunării pe tot cursul
României (1070 km), de la intrarea din Baziaș, până la vărsare, la Sulina, inclusiv Delta
Dunării, canalul Dunăre -Marea Neagră, cât și litoralul Dunăre -Marea Neagră.
– Are activită ți la nivel guvernamental ce cuprind protocol de cola borare cu toate
departamentele m inisterului sau instituții din subordinea guvernului (direct implicate
sau conexe) vizând strategii de dezvoltare, în special în Turism.
B. Activitate de promovare la nivel international, pe plan extern prin:

21
 participarea la activități și evenimente Eurogites, participarea la târguri și
expoziții internaționale, extinderea relațiilor internaționale cu USAID și JAICA
 organizarea în sprijinul Ambasadelor României
 promovarea valorilor României în străinătate, cu ajutorul diasporei Românești
Pe plan intern – organizare de evenimente cu participare internațională,
organizare și asigurare de famtripuri ale marilor tour -operatori și agenții de
turism de standard internațional
C. Rom ânia pentru români , strategie care include:
1. Educație prin propria scoală de calitate și conformitate în Turism
 Curs pentru formatori de formatori
 Curs de inspectori de calitate și conformitate
 Formare profesională continua
 Relații cu facultăți și școli pentru introducerea în curicule a Turismului și
pentru susținerea școlilor de arte și meserii
 Familiarizarea oamenilor cu industria prieteniei și susținerea unor
evenimente în direcția asta
2. Bursa locurilor de muncă (portal facil pentru angajatori și oa meni ce doresc să se
angajeze, prin care comunicare între persoane calificate și investitori este mai simplă)
3. Agenție de plasament – (crearea unei agenții prin care angajatorii de pretutindeni au
acces la serviciul de livrare la cerere a personalului n ecesar posturilor pe care le dețin)
4. Sindicatul oamenilor de t urism (grupare menită să identifice și să rezolve problemele
din domeniul turismului, să faciliteze implementarea unor noi standarde sau servicii și
să îmbunătățească,în general, acest domeniu
5. Strategia include:
 familiarizarea cu promovarea reciprocă cu caracter permanent în
România(considerăm că ajutorul reciproc manifestat de oamenii de turism este
indispensabil pentru o bună funcționare a acestui domeniu, fiind necesară o bună
comunicare și apreciere între oamenii din toată țara, influențand turistii străini să
viziteze cât mai multe zone din țară și să se bucure de serviciile oferite de
români,mai ales dacă acestea există și funcționează corespunzător)
 resursee, investiții, cercetare (ne propunem o documentare cât mai amănunțită în
ceea ce privește potențialul anumitor zone și posibilitatea implementării unor
proiecte de dezvoltare sau intrajutorare a unor zone cu potențial din țară)

22
 conștientizare și promovare integrată prin autoritățile locale, școli, evenimente,
schimb de experiență
 circuite de schimb de experiență și exemple de bune practice
 relații de cross -boarder în special cu comunitățile Românești din regiunile
învecinate României
 susținerea comunităților locale (specialiști, comu nicare, informare, info -pointuri)
D. Bază de date integrată , dispecerat de cazare, platformă pro -business
(oportunități de afaceri), bursă de teren, idei afaceri, investiții
E. Publicitate, promovare și PR – reviste de profil, redactor, fotograf, emisiuni .
Obiective vizate:
 asigurarea cu personal permanent și materiale a biroului la Muzeul Satului
 târguri de turism, (există un stand permanent care trebuie dotat cu personal și
pliante)
 rural fest, stand permanent(există un stand care trebuie dotat cu person al și
pliante)
 dorim să începem relații cu Aeroportul Otopeni, Gara de Nord, Portul Constanța,
etc (pentru promovare reciprocă)
F. Acțiuni caritabile și voluntariat
 curățenie(campanii de colectare a gunoaielor din anumite zone de interes
turistic)
 indic atoare(marcarea unor trasee montane și turistice de pe teritoriul R omâniei)
 plantări(activități de reimpădurire a unor zone afectate de defrișări masive)
G. Clasificări tematice și calificative (implementarea unui sistem de clasare
calitativă a unor unități d e furnizare a serviciilor turistice)
H. Bază materială proprie (ne propunem să achiziționăm bunuri materiale care să
aparțină asociației și de care să se bucure toți membrii acesteia)
I. Departamentul de finanțare și fonduri europene (crearea și susținerea unui
astfel de departament, format prin identificarea unor oameni cu pregatire în acest
domeniu și cu interese comune cu cele ale asociației .

23
2.3. Definirea strategiei de marketing

Problematica complexă a marketingului turistic se regăsește înt r-o paletă de
strategii, puse în mișcare simultan în spaț iul unei anumite politici de marketing.
Strate gia de marketing în turism este un ansamblu de mijloace de acțiune
utilizate coerent și în diferite combinații astfel încât să se atingă anumite obiective
precise, stabilite în prealabil. Dacă prin politică de marketing firma se adresează
mediuluie in tern, în ansamblu, concurențial și neconcurențial, strategia are, implicit sau
explicit, valențe anticoncurențiale. În domeniile de marketing adversarii unei
întreprinderi sunt concurenții săi direcți sau indirecți, iar acțiunile orientate către aceștia
se numesc, pe drept cuvânt, strategice.
Comparativ cu politica și cu strategia, planul are un sens mai precis și mai
operational; el este în fapt o listă de acțiuni bine precizate pentru care sunt prevăzute
termene, costuri, mijloace materiale necesare, responsabilități concrete utilizate în
dezvoltarea unei destina ții turistice.
După cum s -a sugerat deja în rândurile de m ai sus, o strategie de marketing în
domeniul turismului, are mai multe nivele de generalitate. La cel mai general nivel, ea
se referă la ansamblul activităț ilor ce constituie portofoliul firmei, fi ind, din acest punct
de vedere, componenta esențială a poli ticii generale în dezvoltarea turismului. La un
nivel ierarh ic inferior, o strategie de marketing poate să vizeze o gamă de servicii
tusitice diferențiate.
O strategie de marketing se poate de asemenea aplica unui segment de piață sau
unei cat egorii de clienți de care fi rma se interesează .

2.4. Tipuri de strategii de marketing utilizate în turism

Strate gia de marketing este preocupată de selecția piețelor, concentrându -se pe
creșterea pieței, a ponderii pieței, a volumului vânzărilor, a penetrației pieței, a
procesului de cumpărare și al repetă rii acestuia.
Deciziile stra tegice de marketing sunt luate în legatură cu produsul (sortim entul,
calitate, ciclul de viață, marcă, expansiune), prețul (nivel și reducere), promovarea și
distribuirea produselor privite împreună , ceea ce constituie marketingul mix.

24
În funcție de termenul de referință , strategiile de marketing turi stic pot lua
diferite concretizări: strategie globală, strategie de segmentare a pieței, strategie de
produs, strat egie de preț , etc. Dintre to ate acestea, strate gia de piață este cea mai
cuprinzatoare, celelalte având un câmp relativ mai limitat ș i fiind o continuare, o
concretizare a aceste ia. Totodata, strategia de piață constituie punc tul de plecare ș i
elementul d e referință pentru toate celelalte strategii .
Strategii le globale includ : strategia de adaptare, strate gia de creștere și strategia
de supravieț uire.
 Strategia de adaptare – se caracterizează prin tendința unității de a urmări
evoluția cererii turistice și de a se adapta acesteia. Î ntreprinderea turistică care
practică acest tip de strategie câștigă o piață destul de stabilă ajungând la o
dezvoltare fără să urmărească penetrația pe alte pieț e.
 Strategia de creștere – presupune inițierea unui program de cerce tare-
dezvoltare, prin aplicarea unui marketing turistic ofensiv. Obiectivul major al
unei astfel de strategii este transformarea mediului exte rn, pentru ca unitatea
turistică să -și asigure un avantaj con curenț ial de af irmare a produ sului
turistic și să-și mărească puterea asupra pieț ei.
 Strateg ia de supravieț uire se caracterizează prin preocuparea unitaăț ii pentru
realizarea unei prestații turistice corespunzătoare, fără să țină seama de
elementele pieței. Este prin esență o strategie defensivă , care nu poate
contribui la reușita activităț ii unei unităț i turistice.
 Strategia legată de cota de piață – se pleacă de la premisa că o cotă de piață
mare î nseamna profitabilitate mar e, deoarece recuperarea investiției și
eficienț a cheltu ielilor de marketing cresc odată cu această cotă .
 Strategia de produs/piață – are în vedere modul cum își abordează organizația
consumatorii ș i oferta. Din acest punct de vedere, se disting tot patru optiuni
strategice: de pe netrare a pieței, de extin dere a pieț ei, de dezvoltare a
produsului/ serviciului, de diversificare a ofertei.
 Strategii bazate pe concurență .
Strategii privind segmentarea pieț ei turistice
Piața turistică este alcătuită dintr -o reț ea de segmente, din anumite categorii de
clienți, care au preferințe, dorinț e, necesit ăți și motivaț ii proprii. Pentru acest motiv

25
piața turistică poate fi diferențiată pe categorii omogene de turiști î n vederea elaboră rii
unor s trategii de marketing corespunză toare.
Segmentarea piețelor se realizează în funcț ie de anumite criterii, dintre car e cele
mai frecvente, cu aplicație și în turism, sunt: zona geografica, caracteristicile
demografice, categorii le de venituri, factori i psihologici ș i de comportament.
Segmentarea geografică presupune împărțirea pieței în diferite unități: regiuni,
județe, orașe, zona montană , litora l, urban, rural, nord, sud sau în cazul marketingului
internațional, state, naț iuni, regiuni . În acest caz firmele pot să acț ioneze pe una sau mai
multe zone geografice sau să acționeze pe toate acestea acordând însă atenție variațiilor
locale ale nevoilor și preferinț elor consumatorilor.
Segment area demografică presupune împărțirea pieț ei pe categorii de utilizatori
prin folosirea variabilelor: vârstă, sex, mărimea familiei, veni tul, ocupația, pregătirea,
religia, naț ionalitatea etc. Va riabilele demografice reprezintă criteriul cel mai des
utilizat pentru diferențierea categoriilor de turiș ti. Aces t lucru se datorează faptului că,
pe de o parte, dorințele consu matorilor, preferințele lor și frecvența utiliză rii produselor
turistice sunt strict legate de a ceste variabile, iar, pe de altă parte, aceste variabile sunt
mai ușor de măsurat decâ t multe alte tipuri de variabile.
Segmentarea psihologică a pieț ei turistice constă în împărțirea cumpărătorilor pe
categorii în funcție de clasa socială, stilul de viață sau personalitatea lor.
Ținând seama de aceste criterii , segmentele pot fi delimitate î n termenii
vacanțelor pentru tineri, vacanț e pentru familii cu copii, vacanțe active pentru adulți,
vacanțe culturale, expediții pentru cei interesați de explorări, vacanțe la țară, v acanț e la
mare pentru amatorii de soare etc.
Strategii privind asimilarea de noi produse
Creativitatea î n turism este o problemă centrală, care se pune în termeni
deosebiți în perioada actuală. În esență, creativitatea în turism se măsoară , de cele mai
multe ori, prin originalitatea "produselor' turi stice oferite, prin corespondența dintre
acestea ș i preferin țele extrem de variate ale turiștilor. Ca rezultat al rafinării gusturilor și
al varietății preferințelor, funcționalitatea corelată cu estetica reprezintă condiția
esențială a solicită rii "produsului' turistic oferit.
Strategii l egate de sezo nalitatea activităț ii turistice
Destinate extinderii sezonului turistic, a ceste strategii pot fi grupate în două
categorii: strategii de răspuns primare și strategii de ră spuns secundare.

26
a) Strategiile de ră spuns primare – cele care influențează cererea prin diferite
măsuri de ordin administrat iv cum ar fi eșalonarea pe zone a vacanțelor școlare
și a concediilor plătite ale angajaț ilor.
b) Strategiile de ră spuns secundare – inițiate de întreprinzătorii din turism. Cea
mai bună măsură pentru ridicar ea cererii î n afara perioadei de sezon este
introducerea unei politici de prețuri diferenț iate – tarife de transport și de cazare
reduse. Alte mă suri privesc organizarea unor atracț ii culturale – festivaluri de
muzică și artă, sau intruniri profesionale și de știin ță, toate realizate î n sezonul
mort s au în lunile dintre sezonul de vârf ș i cel mort.

27
CAPITOLUL 3. STUDIEREA EFICIENȚEI ECONOMICE A ZONEI
VALEA DOFTANEI UTILIZÂND CA METODĂ DE ANALIZĂ
ANALIZA SWOT

3.1. CONCEPTUL DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

Eficiența înseamnă obț inerea unor efecte cât mai favorabile în urma unei
activităț i. Eficiența compară rezultatele unei acț iuni cu resursele consumate pentru
producerea acesteia.
Eficienț a, ca expresie a le gii econo miei timpului, atribuie dezvoltă rii producției,
determinarea cantitativă iar prin forma socială a producției ș i folosirii resurselor î n
general, determinarea calitativă .
Eficienț a trebuie înțeleasă ca proces, acț iune, rezultat al unui ansamblu de
evenimente tehnico – econo mice iar efectul ca o consecință a procesului sau a acț iunii.
Măsurarea eficienț ei economice se face prin raportarea efectelor la eforturile
antrenate în proces /acțiune.
Problema e ficienț ei se pune peste tot unde se cheltuiește muncă socială , unde
se consumă resurse materiale, umane ș i financiare. O activitate economică trebuie să
corespundă unor necesități concrete ale societății, să raspundă unor cerințe reale ale
vieții ma teriale ș i spirituale ale oamenilor.
Activitatea de t urism, ca orice activitate umană și economică este atâ t
consumatoare de resurse cât și producă toare de efecte. Efectele utile au un caracter
complex, și deci eficiența economică este strâns legată ș i de cea socială .
Rezultatele activităț ii de turism îmbracă două aspecte: eficiență economică
și eficiență socială, ele având atât efecte directe cât ș i indirecte.
Eficiența economică constă în determinarea încasărilor obținute pentru sumele
investite în vederea intrării în funcțiune a unor instalații și amenajă ri. Latura
eficienț ei este condiționată de durata recuperării banilor investiți, de î ncasarea medie
pe zi -turist, etc. Eficienta economică crește prin diminuare a sezonalității utiliză rii
bazei materiale, prin promovarea sporturilor de iarnă , a turismului de congrese,
cantonamentelor sportive, etc.
Eficiența social -politică este reprezentată de aportul pe care struct urile de
primire sau baza materială îl oferă antrenării unui cât mai mare număr de persoane în
turismul intern și internațional în vederea asigurării celor mai bune condiț ii

28
de recup erare a forței de muncă , rolului de ambasador cultural și al pă cii ce revine
turismului internaț ional. Aspectul social rezidă și din faptul că marea majoritate a
turiștilor sunt antrenaț i în turismul organizat , o mare parte prin intermediul sindicatelor
și organizaț iilor de tineret.
Eficienta promotionala consta in imaginea pe care turismul si -o formeaza
asupra ofertei turistice, in urma sejurului in tara, imagine care poate participa la
formarea unei pareri generale favorabile si poate avea un eficient efet promotional.
Eficienta tehnică a soluțiilor de construcții și instalații adoptate reprezintă
modalităț ile de reflectare a functionalității propriu -zise a instalațiilor și amenajă rilor.
Aceasta este de asemenea, determinată în funcție de durata funcționării fără reparaț ii,
termenele necesare pentru remedierea unor defecțiuni, costul realizării unor reparaț ii
sau remedieri, elemente care influențează atât eficiența economică cât și cea
promoțională .
Eficiența reprezintă raportul di ntre efectul util (rezultatul) și cheltuiala (efortul)
făcută pentru obținerea lui și se bazează pe relaț ia :

unde: Q- volumul anual al producției obț inute (valoric) ;
C- volumul anua l al cheltuielilor de producț ie
E- eficiența economică
Eficiența presupune ca fiecare activitate să corespundă unor nevoi reale, să
asigure re cuperarea cheltuielilor sale, să fie rentabilă, să contribuire la realizarea de
profit .
Profitul se calculează ca excedent al preț ului cu care se vinde un prod us peste
cheltuielile de producție efectuate de agenț ii economici.
Se calculează urmă toarele forme de profit :
– profilul brut (total), ca diferență dintre încasă rile obținute într -o anumită
perioadă din vânzarea produselor ș i serviciilor și cheltuielil e aferente
produce rii acestora.
– profilul net este aceea parte a profitului brut care se înregistrează, el
obținându -se din vânzarea bunurilor ș i serviciilor ș i a cheltuielilor aferente
producerii acestora, după adoptarea diferitelor scăzăminte prevă zute de lege
sau a eventualelor pierderi.

29
Raportul proc entual din masa profilului (P) ș i costul de productie (C 1) reprezintă
rata profilului:

Rata profit ului are două limite – maxim ș i minim.
Limita minimă reprezintă rata profitului marginal ca satisfăcă toare pentru a
accepta continuarea activităț ilor.
Limita maximă marchează începutul scă derii volumului vânză rilor.
Pe lângă efectele economice și sociale directe, turismul determină obținerea uno r
efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri ș i sectoare ale ec onomiei
(industrie, agricultură, transporturi, etc) în aș a numitul efect multiplicator.

3.2. SISTEMUL DE INDICATORI AL EFICIENȚEI ECONOMICE ÎN
TURISM

Construirea sist emului de indicatori ai eficienței activității de turism se bazează
pe principiile generale ale calculului eficienț ei, pe structura resurselor utiliza te, pe
componentele efortului ș i efectelor.
Deoarece produsul tu ristic este rezul tatul unui ansamblu de activităț i spec ifice,
sistemul de indicatori și metodologia de calcul și analiză a eficienței economice se
diferențiază în funcție de natura prestaț iei.
Principalii i ndicatori utilizați în analiza, urmărirea ș i proiectarea diferitelor loturi
ale activităț ii turistice sunt:
A).Indicatori generali
volumul încasărilor totale, din care: încasări î n devize libere.
încasarea medie pe turist și î ncasarea medie pe zi/turist.
cheltuieli totale
venitul net (profitul) determinată ca diferență între încasări și cheltuieli
sau ca raport între masa profitului ș i mijloacele care l -au creat, respectiv
rata profitului sau rata rentabilității (valoarea relativă )
Rata rentabilită ții se calcule ază cu relaț ia:

R =
,

30
în care:
P-profitul;
Vi-volumul total al încasă rilor
sau R =
,
în care:
Ch-volumul cheltuielilor .
sau
R

în care:
P = profitul;
Ef = fonduri fixe;
Mc = mijloace circulante
– Gradul de utilizare a for ței de muncă este redat de productivitatea muncii W,
determinat astfel:

VI-volumul total al încasă rilor;
N – numărul mediu al lucră rilor /an
– Aportul net valutar se determină prin scăderea plăț ilor valutare legate de
activitatea turistică din totalul încasă rilor valutare din turism. Sub formă
relativă, ca rată , formula de calcul este:

Pv-profitul în valută ;
Iv-volumul încasă rilor valutare totale.

B). Indicatori ai eficienței activităț ii de cazare
În structura serv iciilor turistice, cazarea ocupă primul loc, cu cca.40 % din
volumul total al realiză rilor economice. Se cunosc câțiva indicatori specifici: î ncasarea
medie pe un loc de cazare, profitul mediu pe un pat, etc.
Cel mai important in dicator de apreciere a eficienței activităț ii de cazare
este coeficientul de utilizare a capacității (CUC) calculat ca raport î ntre capaci tatea
de cazare efectiv ocupată la un moment dat sau într -o perioadă (număr turiști; număr

31
înnoptări, număr zile turist) ș i capa citatea de cazare maxim posibilă (n umărul de locuri
și numă rul de zile calendaristice de cazare) după formula:

în care:
NZT – numă r zile turist;
Cmax-număr zile calendaristice de funcț ionare .
C.Indicatori de eficiență a alimentaț iei
– Rata rentabilității în alimentaț ie exprimă volumul profitului obț inut la fiecare mie
de lei desfacere în alimentația publică. Se calculează în două moduri:
a) ca raport procentual între masa profitului (P) ș i volumul de desfaceri (D).

b) ca diferență î ntre cota medie (procentuală ) de adaosuri (abateri) co merciale (A),
folosite de unitățile de alimentație ș i nivelul mediu (procent ual) al cheltuielilor
de producție și circulație î nregistrat de acestea (C)
R = A – C
Având î n vedere sistemul de form are a prețurilor de alimentaț ie, valoarea lui
(A) din formula de mai sus provine din ra portarea unei mese absolute (în lei) a unor
venituri brute ( rabat, adaos, TVA) , la prețul final de vânzare în alimentație (compus
din prețul de 'alimentaț ie' + venituri brute).
Alți indicatori parț iali de eficiență utilizați în alimentaț ie sunt:
– productivitatea muncii,
– gradul de utilizare a timpului de lucru,
– fluctuația personalului, nivelului de calificare,
– raportul dintre personalul operativ și cel tehnico -administrativ,
– desfacerii medii pe suprafață comercială, pe un loc la masă ,
– coeficie ntul de utilizare a utilajelor etc.
D.Indicatorii eficienței activității de transport turistic se calculează î n
funcț ie de forma de exploatare:
a).pentru parcul propriu :
– coeficientul de utilizare a parcului (Cup), ca raport între numărul de zile
active – mașina Za si numărul de zile calendaristice – mașina Zc .

32
– coefi cientul de utilizare a capacităț ii de transport (C uc) – ca raport între
capacitatea efectivă folosită (Ckm – număr călători – kilometru) și capacitatea
teoretică (Lkm – locuri – km).
– Parcursul mediu (P m) ca raport î ntre parcursul total (P t) efectuat într -o
anumită perioadă (zi, lună , an) de toate mijloa cele de transport ale parcului și
numărul de mașini – zile lucră toare (N mza).
( )

b).pentru mijloacele destinate î nchirierii (autoturism în sistemul rent -a-car).
– Încasarea medie pe automobil , pe zi – mașină – inventar, pe zi – mașină –
activă (în lei sau valută ).
E.Indicatori de eficiență economică utilizați la fundamentarea investiț iilor
turistice noi.
– Valoarea investiț iei – totalitatea che ltuielilor necesare pentru pregătirea, execuția și
punerea în funcțiune a obiectivelor de investiții și se prevăd în devizul general al
lucră rii.
– Cota-parte din valoarea investiț iei, care este utilizată pentru realizarea lucră rilor de
construcții, instalații și montaj /utilaje este denumit ă valoarea de construcții -montaj.
– Capacitatea – numărul locurilor de cazare și de alimentație publică sau î n
destinate altor funcții (magazine, să li polivalente, piscine, birouri, alte destinaț ii,
etc).
– Investiția specifică (IC S) – volumul de investiț ii necesar pentr u realizarea unui loc
de cazare sau a unui loc la masă în alimentaț ie.
a) Pentru cazare și alimentație se folosesc formulele:

Ic,a
s – investiția specifică pentru cazare (alimentaț ie)
Ic,a – volumul investițiilor pentru cazare (alimentaț ie)
Nc,a – numărul locurilor de cazare (masă )

b) Pentru fundamentarea proiectelor de investiții se folosește relaț ia:

– Durata de realizare a investiț iei este perioada de timp de la începerea
execuției până la punerea în funcțiune (î n ani sau luni).

33
-Volumul încasă rilor totale – totalitatea încasărilor în lei ce se vor realiza după
punerea în funcț iune a obiecti vului din activitatea de prestații hoteliere, alimentație
publică, unităț ile comerciale sau din alte activități de prestații ce se efectuează î n cadrul
obiectivului.
-Volumul încasă rilor valutare – totalitatea încasărilor în valută după punerea în
funcț iune a obiectivu lui.
-Volumul cheltuielilor totale – totalitatea cheltuielilor în lei pentru desfășurarea
activităților de prestații ș i desfacere din cadrul obiectivului.
-Volumul acumulă rilor totale (venitul net) – eficiența cu care își va desfăș ura
activitatea sau obiectivul după punerea în funcț iune. Acumularile (A t) se determină
prin diferența dintre totalul încasărilor ș i totalul cheltuielilor, la ca re se
adaugă impozitul pe circulația mă rfurilor, respectiv:
At = It – Ct+ TVA
At- volumul acumulă rilor;
It – total încasă ri;
Ct – total cheltuieli;
TVA – taxa pe valoare adăugată .
-Volumul beneficiilor (B t) – se calculează după formula:
Bt = It – Ct;
-Rata profitului (R b) (rata rentabilităț ii) – rentabilitatea obiectivului, respec tiv
capacitatea acestuia de a-și acop eri cheltuielile din propriile încasări și de a obț ine u n
profit . Rata profilului arată rezultate le financiare ale obiectivului în raport cu încasările
și va fi dată prin relaț ia:

unde:
Rb – rata profitului
Bt- profitul total (volumul beneficiilor)
It – încasă ri totale.
-Durata de recuperare a investiț iei totale (D) se exprimă în ani (luni) și se
calculează de la profit sau de la acumulări, după relaț iile:
a) dacă se au în vedere beneficiile:

34
unde:
– durata de recuperare din beneficiu
Ik – valoarea de investiție totală majorată cu efectul imobiliză rii;
Pt – volumul profitului a nual.
b) daca se au în vedere acumulă rile:

unde:
– valoarea de investitie totala,
At – volumul acumularilor anuale
Da – durata de recuperare din acumulă ri

3.3. PREZENTAREA ZONEI TURISTICE VALEA DOFTANEI

3.3.1. Repere geografice
Comuna Valea Doftanei este amplasată î ntr-un cadru n atural pitoresc, cu multe
valențe turistice și lipsit de surse de poluare ș i degradare a mediului. Ea se afla situata in
partea nordica a judetului Prahov a, intre vaile Prahova si Teleajen.

Relieful muntos al acestei localități este mai accentuat către nord, unde este
limitrofă cu județul Brașov. Acolo, spre obârșia Doftanei se înalță masive muntoase
ca: Orjogoaia,Radela, Cucioaia, Zănoaga, Baiu Mare, Baiu Mic, Unghia Mare și Unghia
Mică.

35
Pe stânga râului și spre miazăzi sunt masivele Negrașul (cu urme de izvoare
minerale la poalele sale), Ciopărceni, Vârfu Mare, Secara, Carabanu, Crăițele, iar pe
dreapta Prislopul, Lacurile, Rusul și Floreiul. La limita sudică a comunei străjui esc niște
măguri, local denumite 'gâlme': Gâlma Secariei (1137 m), Gâlma Crăiței și Gâlmeia
(1043 m ). Acestea fac notă aparte î n ansamblul perimetrului montan al localităț ii.
Hidrografie. Râul Doftana traversează localitatea în lung. Izvorând din munții
Gârbovei, el parcurge o distanță de cca. 50 km până la confluența cu râul Prahova, spre
sud de Câm pina. Pe acest traseu, Doftana își sapă albia în munții Baiului și Badilei,
primind o seamă de afluenți, începând de la izvor, pe stânga Negrașul, Cucioaia,
Mogoș oaia, Erm eneasa, Ghimpoasa, Valea lui Vlădișor, Păltinoasa și Purcaru. Pe
dreapta își aduc apele: Mușiț a, Orj ogoaia, Prislopul, Floreiul, Bră deasa și Secaria.

Este de la sine înțeles că bazinul hidrografic al Doftanei prezintă o imp ortanță vitală
pentru locuitorii comunei, iar î n plus, constituie și principală sursă de aliment are cu apă
a județului Prahova.
Vegetaț ia. Teritoriul comunei Va lea Doftanei este foarte bogat în ierburi și
păduri. Vegetația îmbracă întreaga suprafață, dâ ndu-i un aspect variat.

Din perioada înfloritului până în toiul verii, pe pajiștile de la Crăițe, Poduri,
Carabanu, prin grădini se leagănă în adierea vâ ntului, o mare de flori multicolore,
emanâ nd un parfum discret, care atrage roiurile de albine spre a v izita activ plantele
melifere. Fluturi policromi și alte mici insecte zburătoare completează acest decor

36
sezonier nuanț at. Valoarea terapeutică a uno r plante este unanim recunoscută și
apreciată .

Astfel de plante sunt:
– afinul, c ătina, chimenul , cicoarea, cireșul, viș inul, ciuboțica cucului, coada mânzului,
coada ș oricelului, fasolea , fragul, frasinul , măceș ul, mesteacănul, murul, mușețelul,
nucul, pătlagina, pelinul, pinul, plopul, po rumbul, salcia , salcâmul, socul, trandafirul,
trei frați pătați, urzica ș i zmeurul.
Fauna. Aici traiesc vietuitoarele intalnite de regula in Carpati, exemplare
apreciate in expozitii internationale de specialitate. In padurea de munte isi duc traiul
cerbi si caprioare, adevarate podoabe ale plaiuri lor norddoftanene.

Dominand padurile prin marimea si puterea sa, traieste aici ursul brun care se
hraneste cu fructe, miere, dar este si carnivor, producand pagube in randul vitelor mari
si mici de pe pasunile comunei. In desisurile padurilor, la departare de asezarile umane
traiesc lupul, mistretul, jderul, vulpe a, veverita, castorul si vidra.

37
Păsările sălbatice ce tră iesc pe teritoriul c omunei sunt de o mare varietate :
ciocănitoare, ciocârlie, cocoșul de munte, bufnița, prepelița, vulturul, mierla, vrabia,
pițigoiul, prepelița, cinteza.

Dintre reptile sunt de menționat vipera și șopârla de munte ș i broasca br ună de
munte. Din fauna ihtiolog ică semnală m prezența peș tilor specifici apelor de munte, în
bazinul Doftanei trăiește păstrăvul alături de speciile de pești ce se adaptează atât apelor
de munte, cât ș i lacului artificial de la Paltinu.

3.3.2 . Potențialul turistic natural al zonei Valea Doftanei
Valea Doftanei reprezintă pilonul de rezistență al Prahovei rurale, zona î n care
s-au conservat extrem de bine păduri “nedomesticite”, păș uni alpine, plante rare,
obiceiuri și tradiții atât de vânate de stră inii car e vin aici să -și petreacă vacanțele la
munca câmpului ori hălăduind după imagini de vis și mirosuri de fâneț uri.
Versanții drumurilor sunt înșesați cu vile, pensiuni, căsuțe cochete în care e
mereu un vălean al Doftanei gata să te indrume că tre destina țiile căutate cu atâta râvnă
departe de zgomotul urbelor.
De un pitoresc aparte și oarecum ferită de poluare , Valea Doftanei este
exploatată cu succes atât pentru turismul clasic, cât ș i pentru cel alternativ.
Atracț ii Naturale
– Lacul ș i Barajul Paltinu

Chiar la intrarea în comuna valea Doftanei se află barajul Paltinu , o zonă
turistică de mare atracț ie. Lacul Păltinoasa și barajul Paltinul îi pot face pe vizitatori să
creadă că se află la mare, pentru că în zonă există numeroase posibilităț i de agrement.

38
Cheile Doftanei sunt la câțiva kilometri de lac, ca ș i ruine le Bisericii Vechi din
satul Trăisteni sau rezervaț ia de brad natural Glode asa, veche de pes te 100 de ani.
Trase ele montane marcate sunt cele către Vârful Cazacu, Munții Baiului sau Pasul
Predeluș .
Defileul de pe raul Doftana (Cheile Doftanei)

Vârful Cucuiatu (826m), cel mai înalt vârf din zona Câmpinei.
Turiștii care ajung î n Valea Doftanei nu au cum să se plictisească. Există zeci de
stâni, unde se pot învăța reț ete vechi d e sute de ani de preparare a brânzei, se pot face
excursii și drumetii montane prin î mprejuri mi, iar seara, la un foc de tabără, cu un
berbecuț la proț ap, se pot asculta legendele pov estite cu măiestrie de ciobani.

3.3.3. Potențialul turistic antropic în zona Valea Doftanei
În Valea Doftanei pot fi vizitate ruinele Bisericii Vechi din Trăisteni , precum și
Biserica Sfinții Voievozi , construită între anii 1926 -1942, cu hramul în ziua Sfinților
Arhangheli Mihail ș i Gavril și renumită pentru arhitectura deosebită dupa care a fost
ridicată. În pronaosul bisericii se află ș i un tablou pictat al unu ia dintre marii suverani ai
Româ niei, Regele Mihai I.

39
Biserica Adormirea Maicii Do mnului din Tesila este un alt lăcaș de cul t ridicat
în această superbă vale î ntre anii 1871 – 1875 . Ruine le Bisericii vechi din satul Tră isteni
se afla pe traseul spre Braș ov.

Biserica Sfinț ii Voievozi este una dintre cele mai mari lăcașe de cult din zonă .

Muzeul de Etnografie ș i Folclor , deschis în cadrul Căminului Cultural Trăisteni,
înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Doftanei păstrând
obiecte de mărturie a meșteșugurilor și tradiț iilor popu lare din zonă : vase de pământ,
ștergare brodate, ornamente gravate în lemn, traforate, lucrate î n relief, fote, ii cu
broderii alese elemente aut entice ale portului popular rom ânesc.

Muzeul de Arte Plastice deschis în cadrul Căminului Cultural Teșila unește peste
300 de opere de artă , multe dintre ele ale unor artiști consacrați, rodul celor XVIII ediții
ale Taberei Internaționale de creație Plastică Valea Neagră , tabără recunoscută prin
participarea artiștilor atât din țara cât și din străină tate.

40

Tabara internațională de creație plastică Valea Neagră, este deschisă tuturor
artiștilor profesioniș ti din domeniul sculpturii, graficii, picturii. Tabăra se desfășoară
vara la începutul lunii august, iar numărul mediu de participanți este de 15 artiș ti
plastici.

3.4. ANALIZĂ SWOT COMPARATIVĂ A TURISMULUI RURAL
NAȚIONAL CU CEL DIN ZONA VALEA DOFTANEI

În prezent țara noastră se află într -un amplu proces de tranziție către o nouă
economie bazată pe un model de dezvoltare durabilă, împreună cu alte state membre ale
U.E. În cadrul acestui model de dezvoltare turismul ocupă un loc importat.
Ne-am propus realizarea unei an alize SWOT1 pentru a scoate în evidență,
analiza și compara punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările
agroturismului pe plan național cu cel al zonei Valea Doftanei .
Puncte tari ale agroturismului românesc:
faună și floră bogată cu spe cii și ecosisteme unicate în Europa, specii dispărute
în țările
europene, existente în prezent numai în areale din România;
factori naturali și resurse minerale recomandate în cură balneară complexă;
apă potabilă de calitate deosebită și o mare varietate d e ape minerale;
diversitatea produselor agro -alimentare ecologice, la prețuri foarte mici;

1 Analiza SWOT este considerată a fi prima etapă a planificării strategice care îi ajută pe specialiști să se
concentreze asupra aspectelor relevante, care odată identificate pot fi transformate în obiective. Analiza
SWOT a fost gândită ca un instrument managerial ce colecte ază și organizează informația critică,
permițând decidenților să acționeze, să apere și să promoveze interesele zonei, localității, tării și
întreprinderii analizate. Această tehnică managerială este utilizată pentru înțelegerea poziției strategice a
unei localități, zone, țară sau întreprindere. SWOT începe cu identificarea unor puncte forte și slăbiciuni
ale intreprinderii/țării analizate, dar și a amenințărilor și oportunităților ce vin din mediul extern.

41

bucătărie tradițională și specialități regionale;
ospitalitate influențată de caracteristica etnică latină;
poluare inexistentă sau foarte redusă în majoritatea zone lor rurale;
diversitatea resurselor turistice naturale și antropice ușor accesibile și armonios
repartizate pe întreg teritoriul țării;
patrimoniul cultural –istoric și arhitectural inclus în patrimoniul UNESCO care
se încadrează în categoria destinațiilor turistice atracțiile mondiale și europene;

climă temperat continentală favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;
existența cadrului general legislativ pentru construcțiile, dotările și clasificarea
bazei materiale turistice;
calendar bogat de târguri tradiționale și manifestări folclorice pe tot parcursul
anului și în toate zonele;
patrimoniul cultural –istoric și arhitectural inclus în patrimoniul UNESCO care
se încadrează în categoria destinațiilor turistice atracțiile mondiale și europene;
existența unei vaste rețele de localități rurale partenere cu localități europene;
cadru legislativ turistic aliniat la cerințele și standardele europene;
susținerea de către autoritatea administrației publice centrale de turism a
promovării la târgurile internaționale de turism;
existența unui sistem adecvat de control al calității serviciilor turistice;
varietatea folclorului și a tradițiilor moștenite bine păstrate.
Puncte slabe ale agroturismului românesc:
percepția slabă a unei „dezvoltării durabile” a turismului și implicit a
importanței protecției mediului și a patrimoniului cultural -istoric și arhitectural
specific;
degradarea incipienta a mediului și inexistența unui sistem performant de
colectare a deșeurilor în mediu rural;
degradarea rapidă a pa trimoniului arhitectural rural prin depopularea localităților
și a comunităților rurale;
grad de ocupare scazut in sezonul estival;
sisteme de informare și semnalizare turistică insuficient dezvoltate și necorelate
cu nivelul de dezvoltare al turismului ru ral;
infrastructura generală pentru transport, la nivel na țional și mai ales local,
insuf icient dezvoltată și modernizată;

42

aeroporturi regionale nemodernizate și neadaptate pentru cursele de tip charter în
zonele de mare circulație turistică;
lipsa rețele i naționale de centre locale de informare și promovare turistică;
fonduri alocate pentru promovarea turismului rural neacoperitoare, insuficiente
și subdimensionate;
ofertă de servicii turistice puțin diversificată și necoroborată cu prețul și calitatea
serviciilor turistice prestate;
niveluri de câștig nemotivate pentru atragerea/reținerea populației rurale la țară
și în țară;
cadru instituțional la nivel regional și local pentru dezvoltarea turismului rural
slab dezvoltat.
Oportunități ale agroturismului românesc:
relansarea rapidă și durabilă a turismului cu acordarea unei atenții speciale
locului turismului în dezvoltarea economiei naționale;
dezvoltarea și promovarea de programe turistice în domeniul turismului rural
(podgorii și vinuri celebre tipice, bucătărie tradițională cu produse agro –
alimentare de tip ecologic, pelerinaje, ecoturism specializat – speoturism, fauna
și flora rara, ecosistemul Delta Dunării, comunități care întrețin și practică vechi
tradiții etnofolclorice, medicină naturistă etc.);
realizarea de proiecte care pun în valoare turistică elementele patrimoniului
național cultural -istoric și de arhitectură tipica rurala;
susținerea proiectelor care pun în valoare turistică obiective și evenimente
cultural spiritual și tradiționale române ști;
diversificarea ofertei turistice prin derularea și promovarea unor micro -programe
care răspund tendințelor actuale de agrement și vacanțe active de tipul circuite
de cicloturism, mountainbike, motociclism, deltaplan, rafting, parapantă, circuite
pentr u practicarea turismului ecvestru, etc.
promovarea și introducerea în circuitele ecoturistice a parcurilor și rezervațiilor
naturale;
declanșarea unor acțiuni promoționale de amploare prin includerea ofertei
turistice românești în cataloagele marilor firme touroperatoare;
dezvoltarea turismului rural în pensiuni turistice și agroturistice prin
reintroducerea/extinderea de subvenții și facilități;
Introducerea sistemului de management al calității și în turismul rural.

43
Amenințări ale agroturismului românesc:
îmbunătățirea mai rapidă a standardelor de calitate a ofertelor turistice ale țărilor
vecine direct concurente ale României și coroborarea nivelurilor tarifelor cu
calitatea serviciilor;
reorientarea unei părți a cererii turistice interne către alte desti nații externe;
firme de turism din țările europene și central -est europene recent intrate în
Uniunea Europeană mai eficiente care valorifică resurse turistice asemănătoare
celor din România;
existența unei piețe românești fărâmițate în contradicție cu conc entrarea
excesivă a pieței turistice internaționale pe un număr redus de piețe și
touroperatori;
consolidarea, în lumea turistică, a percepției de ofertă ieftină în dauna calității;
lipsa cunoștințelor minime de management turistic, în domeniu;
neconștient izarea rolului introducerii sistemului de management al calității;
nerespectarea principiilor „dezvoltării durabile” în evoluția turismului românesc;
amânarea creării structurilor instituționale administrative de turism, la nivel
regional și local;
micșora rea puterii de cumpărare a populației, cu efect în evoluția și planificarea
evoluției cererii de servicii turistice;
influențele celorlalte sectoare de activitate asupra turismului – activitate
economică de consecință;
lipsa unei susțineri tehnice și financiare pentru promovare turistică, din partea
statului, cel puțin de nivelul celei din statele vecine concurente;
constrângeri financiare;
lipsa unui sistem de creditare a investițiilor în turism și restaurarea patrimoniului
național cultural;
fonduri alocate pentru dezvoltarea turistică, insuficiente;
existența unor dotări edilitar -gospodărești subdimensionate și neadaptate
cererilor determinate de dezvoltarea turismului rural.

44
3.4. PUNCTE FORTE ȘI OPORTUNITĂȚI ALE ZONEI VALEA DOFTANEI

Analiza SWOT a zonei turistice Valea Doftanei, a scos în evidență următoarele
puncte forte și oportunități:
Existența unui patrimoniu cultural -istoric bogat (monumente istorice și de artă
medievală, tradiții și obiceiuri ale diferitelor naționalități, s tructuri sătești
istorice bine păstrate, vestigii din istoria Transilvaniei: cetăți, biserici, muzee);
Diversitatea ptențialului turistic natural, a reliefului, florei și faunei;
Tradiția județului in domeniul turistic;
Capacitatea mare de cazare în divers e structuri de primire a turiștilor, inclusive
pensiuni rurale;
Capacitatea de cazare poate fi utilizată pe tot parcursul anului;
Capacitatea practicării mai multor forme de turism;
Domeniul schiabil relativ bine dezvoltat;
Înființarea Centrului de Promovare Turistică Valea Doftanei ;
Ponderea mare a turiștilor străini din totalul turiștilor care vizitează zona;
Ofertă universitară bine dezvoltată în domeniile management -turism -servicii.
Oportunități ale turismului rural în zo na Valea -Doftanei
dezvoltarea unor servicii care să asigure o creștere a calității activităților din
turism;
accesarea de fonduri interne și externe pentru reabiltarea monumentelor și
ansamblurilor istorice și de arhitectură din județ, precum și pentru cre șterea
capacității de cazare și diversificarea serviciilor;
dezvoltarea evenimentelor și a festivalurilor;
dezvoltarea pachetelor turistice: ecoturism, agroturism, sporturi montane etc.;
lărgirea bazelor de agreement;
dezvoltarea și îmbunătățirea infrastru cturii de transport pentru facilitarea
accesului spre zonele turistice;
extinderea și îmbunătățirea rețelei de informare turistică astfel încât să răspundă
nevoilor turiștilor;
atragerea operatorilor de turism din județul Brașov la târgurile naționale și
internaționale;
o mai mare implicare a administrațiilor locale în promovarea activităților
turistice;

45

Cerere a crescândă pentru practicarea turismului rural .

3.5. PUNCTE SLABE ALE ZONEI VALEA DOFTANEI

infrastructura de transport inadecvată (drumuri nemodernizate, lipsa
aeroportului, lipsa autostrăzii);
gradul de ocupare scăzut în sezonul estival și extrasezon;
starea de conservare în continuă degradare a unor obiective protejate (în special
a bisericilor țărănești de la Teșila și Trăistieni );
numărul redus al programelor de instruire pentru turism și neadaptarea celor
existente la nișele de piață;
lipsa studiilor de marketing specifice zonelor turistice din județ, necesare
promovării unor pachete turistice;
absența unor pachete de servicii specifice d estinate petrecerii timpului liber, în
cazul majorității unităților turistice;
controlul calității serviciilor de turism nu acoperă totalitatea unităților turistice;
nerespectarea normelor de construcție în unele zone turistice, în special în
perimetrul pa rcurilor și ariilor protejate;
în unele zone, în special cea nordică, serviciile de alimentație publică sunt slab
dezvoltate
inexistența serviciilor de pompieri, ambulanță, asigurare, service, ghizi etc. în
multe din zonele județului.
Amenințări ale agrotu rismului în zona Valea Doftanei
supraaglomerarea zonelor turistice prin construcții fără autorizații sau care nu
respectă mediul înconjurător;
concurența internațională, precum și cea din partea județelor înconjurătoare;
promovarea unor servicii de turism neadecvate și slabe din punct de vedere
calitativ;
încălzirea climatică riscă să efecteze derularea activităților turistice de iarnă;
lipsa intervenției urgente poate duce la degradarea iremediabilă a unor
monumente istorice;
diminuarea valorii istori ce, arhitecturale și ambientale a obiectivelor protejate
prin folosirea unor materiale necorespunzătoare în momentul reabilitării lor;
tendința ca falsul istoric și kitsch -ul să ia locul valorilor autentice.

46
După cum putem observa în urma analizei SWOT, ag roturismul din zona Valea
Doftanei are un numă r mare de puncte tari, datorate pe de o parte potențialului turistic
natural și antropic al zonei și pe de alta parte a bazei tehnico -materiale bine dezvoltate.
Turismul rural din zona Valea Doftanei prezintă puncte tari comune cu turismul
rural privit la nivel național. Acestea puncte fiind reprezentate de potențialul turistic și
antropic bogat și de capacitatea mare de cazare disponibilă pe tot parcursul anului.
Promovarea acestuia din zona analizat ă reprezintă un punct forte, în timp ce promovarea
turismului rural la nivel național este un punct slab.
O parte a punctelor slabe ale agroturismului din zona Valea Doftanei sunt
întâlnite și la nivel național, precum: infrastructură slab dezvoltată, grad ul de ocupare
scăzut în extrasezon și sezon estival, controlul calității serviciilor de turism nu acoperă
totalitatea unităților turistice. Însă o parte a punctelor slabe se datorează și factorului
uman care neglijează un număr destul de mare de obiective turistice protejate pe care le
lasă să se degradeze sau nerespectând normele de constructive în ariile protejate.
Turismul rural în zona Valea Doftanei ca și cel la nivel național prezintă
numeroase oportunități. Oportunitățile sunt reprezentate în primul rând de dezvoltarea
unor servicii sau pachete de servicii turistice care să asigure o creștere a calității
activităților din turism și o creștere a satisfacției consumatorilor de servicii turistice.
Alte oportuni tăți ce se regăsesc atât la nivelul zonei cât și la nivel național sunt cele
legate de implicarea administrațiilor publice în promovarea agroturismului
Amenințările turismului rural vin în primul rând din țările vecine și cele member
UE, o parte a cererii turistice interne orientându -se către alte destinații externe. Alte
amenințări sunt reprezentate de legislația în vigoare și evoluția economiei naționale:
micșorarea puterii de cumpărare a populației, cu efect în evoluția și planificarea
evoluției cererii de servicii turistice, influențele celorlalte sectoare de activitate asupra
turismului, constrângeri financiare.
Amenințările turismului din zona Valea Doftanei vin în primul rând din
interiorul zonei, mai exact prin supraaglomerarea zonelor turistice prin construcții
neautorizate, prin tendința tot mai des întâlnită prin care falsul istoric și kitsch -ul
încearcă să ia locul valorilor autentice, sau promovarea unor servicii slabe din punct de
vedere calitativ.