Capitolul 1 Stefania [624772]

1
CAPITOLUL 1. CONSIDERA ȚII GENERALE PRIVIND ACTUL
JURIDIC CIVIL

1.1.Defini ția actului juridic civil
„Cel mai import ant izvor de drepturi si obligaț ii este actul juridic ,el fiind modul natural ș i
necesar de implicare a persoanei ȋn viața juridică . Actul juridic exprimă voinț a subiectului de a
participa liber la raportul juridic "1
„Orice fapt,orice eveniment sa u orice act material care are un efect juridic,adică naște,
transmite sa u stinge un drept,poartă numele generic de fapt juridic. Dar, printre faptele
juridi ce,unele sunt fcute de o perso ană cu scopul expres de a produce fap te juridic e ; aceste fapte
poart ă denumirea de acte juridice ".2
Așadar, existenț a actului juridic este condiț ionată nu atȋt de producer ea unor efecte
juridice ,cȃt de existența intenției ȋn momentul sav ȃrșirii faptului ca re a generat efectele
juridice respective.
Prin act juridic civil se ȋnțelege o manifestare de voinț ă facută cu intenț ia de a
produce efecte juridice, adică de a naște , a modifica ori a stinge un raport juridic concret.
În această definiț ie elementele defini torii ale actului juridic civil sunt prezenț a unei
manifestă ri de voință , care să provină de la un subiect de drept civil (persoană fizica sau
persoană juridică ). Manifestare de voință care trebuie exprimată cu intenț ia de a se
produce efecte juridice civile , acestea din urmă fiind urmă rite la manifestarea voinț ei ,
putȃnd consta ȋn a da naș tere , a modifica sau a stinge un raport juridic concret.
Așadar, actul juridic este "o manifestare de voință " – unilateral ă, bilaterală sau
multilateral ă – savârșită cu intenț ia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiecti v,
raporturi juridice, cu condiț ia că de existenț a acestei intenții să depindă ȋnsăși producerea
efectelor juridice.
Diversitatea ac telor juridice ȋși gaseș te explica ția ȋn principiul fundamental din materia
contractelor – libertatea contractuală – potrivit căreia subiectele de drept pot ȋncheia cele mai
diverse operaț iuni juridice.

1.2.Clasificarea actelor juridice civile
Împărțirea actelor juridice civile în fu ncție de diferite criterii reprezintă o tradiție ce este
determinată de imperative științifice și practice. Importanța fiecărei clasificări este dată, în fond,
de faptul că aceasta permite raționalizarea diferitelor acte, având ca scop ca aceasta să fie câ t mai

1 Iosif R.Urs, Smaranda Angheni , Drept civil , vol.1, Ed.Oscar Print, Bucureș ti, 1997, pag. 105-128.
2 C.Hamangiu, I.Rosseti Balanescu, Al.Baicoianu , „Tratat de drept civil rom ȃn" Ed.All, p ag.76-91;

2
bine înțeleasă.3
În literatura de specialitate, actele juridice civile se clasifică, după mai multe criterii
precum :
1.După numărul părților care au participat la încheierea actului juridic civil:
– acte juridice civile unilaterale;
– acte juridice civile bilaterale;
– acte juridice civile plurilaterale (multilaterale).
Actul juridic unilateral este rezulta tul voinței unei singure părți [art. 1324 Codul civil ].
Această categorie cuprinde acte precum: testamentul, acceptarea sau renunțarea la moștenire,
denunțarea unui contract de către una dintre părți (în măsura în care legea permite aceasta ori
părțile au stipulate în contract posibilitatea denunțării unil aterale), oferta de a contracta ,
promisiunea publică de recompense, oferta de purgă, ratificare unui act juridic încheiat în lipsa
ori cu depășirea împuternicirii de a reprezenta, confirmarea unui act juridic anulabil, mărturisirea
etc.
Acest tip de acte juridice civile se subclasifică în acte supuse comunicării (oferta, promi –
siunea pu blică de recompense) și acte nesupuse comunicării (testamentul). Testament este actul
unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, care p oartă denumirea de testamentar, dis –
pune, în una din formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai f i în viață.
Actul juridic bilateral reprezintă actul juridic rezultat din voinț a a douã persoane. În
categoria actelor juridice bilaterale se regăsesc următoarele: contractul de vânzare, contractual de
schimb, contractual de donație, contractual de locațiune, contractual de mandate etc. Vânzarea
este contractul cu ajutorul căruia vanzătorul transmite, sau după caz, se obligă să transmită
cumpărătorului proprietatea unui bun.
Donația face parte din categoria contractelor cu titlu gratuit. Aceasta est e o libertate
datorită
efectului pe care îl are, mai exact efectul micșorări patrimoniului donatorului cu bunul donat.4
Actul juridic plurilateral este rezultatul acordului de voințe a trei sau mai multe părți
(contractul de societate civilă încheiat de cel puțin trei asociați).
2. După scopul urmărit la încheierea actelor juridice civile:5
– cu titlu oneros;
– cu titlu gratuit.

3 Ionel Reghini, Șerban Diaconescu, Paul Vasilescu, op. cit., pag. 424
4 Dumitru C. Florescu, Contracte civile în Noul Cod Civil, Ediția a IV -a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, pag. 9
5 Elena Iftimie, Actul juridic civil, Ed. Un iversitaria, București, 2014, pag. 97

3
Conform articolului 1172 alin. (1) C. civ., actul juridic cu titlu oneros este Acela prin care
fiecare parte urmărește să îș i procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate (contarctul de
asigurare, contactul de vânzare -cumpărare, locațiunea).
Spre exemplu, în contractual de vânzare, vânzătorul urmărește să obțină prețul în
schimbul bunului, în timp ce cumpărătorul urmă rește să obț ină bunul în schimbul prețului.
Conform articolului 1172 alin. (2) C civ., actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care
una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu, fără a obține ceva în schimb.
În categoria actelor juridice cu titlu gratuit se pot menționa următoarele: donația,
mandatul gratuity, împrumutul de consumație fără dobândă, comodatul, contractual de
voluntariat, legatul etc.
3. După efectele lor:6
– acte juridice civile consultative;
– acte juridice translative;
– acte juridice declarative.
Actul juridic consultativ este actul care dă naștere unui drept subiectiv civil ce nu a mai
existat anterior (ipotecă, instituirea unui usufruct, convenția de partaj etc).
Actul juridic translativ este actul care are ca efect strămutarea unui drept subiectiv din
patrimonial unei personae în patrimoiul altei personae (contractual de vânzare, cesiunea de
creanță, donația).
Actul juridic declarativ are în vedere actul care are ca efect consolidarea sau def initivarea
unui drept subiectiv civil preexistent ( cum este cazul actul ui de partaj).
Actul juridic declarativ este actul care are ca efect consolidarea sau definiti ivarea unui
drept subiectiv civil preexistent (actul de partaj).
4. În raport de importanța lor:7
– acte juridice civile de conservare;
– acte juridice civile de administrare;
– acte juridice civile de dispoziție.
Actul juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii
unui drept subiectiv civil. Ace sta este întotdeauna avantajos pentru autorul său, deoarece acesta
presupune cheltuieli de o valoare mult mai mica decât valoarea dreptului ce tinde a fi salvat.
În categoria actelor juridice de conservare se regăsesc următoarele: întreruperea unei
prescr ipții, somația, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu etc.
Actul juridic de administrare este acela prin care se urmărește să se realizeze o normal

6 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, op. cit. pag. 82
7 Eduard Jurgen Prediger, Introducere în studiul dreptului civil, Ed. Hamangiu, 2011, pag. 99

4
punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Dispozițiile legale (art. 501 alin. (1) C civ., art. 1 42
C civ., art. 144 alin. (2) C civ. etc) impun faptul că trebuie făcută distincția între actul de
administrare a unui bun privit izolat de alte bunuri și actul de administrare a unui patrimoniu.
Actul de administrare a unui bun are semnificația de punere în valoare a unui bun, fără a
se ajunge la înstrăinarea lui, pe când actul de administrare a unui patrimoniu include și acte care,
raportate la un anumit bun, reprezintă acte de înstrăinare, dar, raportate la un patrimoniu,
reprezintă măsuri de normală fo losire, exploatare și valorificare a patrimoniului respective.8
Sunt considerate acte de administrare: asigurarea unui bun, locațiunea unui bun etc.
Actul juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoiu a unui drept
sau grevar ea cu sarcini reale a unui bun.
În această categorie se regăsesc: vânzarea, renunțarea la un drept, donația, constituirea
unei ipoteci, a unui gaj, constituirea dreptului de usufruct, de superficie etc.
5. După modul de formare:9
– acte juridice consens uale;
– acte juridice solemne (formale);
– acte juridice reale.
Actul juridic consensual iau naștere în mod valabil pr in simpla manifestare de voință
neînsoțită de nici un fel de formă. Chiar dacă părțile însoțesc să însoțescă manifestarea de voință
de redactare a unui înscris care să o consemneze, ele nu o fac pentru validitatea actului, ci pentru
a-și asigura un mijloc de probă privind încheierea și conținutul acestuia.
Potrivit articolului 1178 C civ., din punctul de vedere al formei în c are se încheie actele
juridice, actul juridic consensual reprezintă regula, vorbindu -se astfel despre principiul
consensualității.
Actul juridic solemn (formal) este actul care este valabil numai dacă manifestarea de
voință îmbracă forma prevăzută de lege. Această formă (de regulă, forma autentică) reprezintă o
condiție pentru valabilitatea actului juridic respective.
În această cat egorie se regăsesc: contractual de ipotecă, contractual de donație,
contractual de vânzare -cumpărare, contractual prin care se strămută ori se constituie drepturi
reale ce urmează a fi înscrise în ca rtea funciară, testamentul etc).
Actul juridic real est e actul care presupune manifestarea de voință însoțită de predarea
(remiterea) bunului. Așadar, în cazul actelor juridice reale, predarea nu ține de executarea
actului, ci chiar de încheierea lui valabilă, un asemenea act neluând naștere decât din momentul
predării bunului. Fac parte din categoria actel or juridice reale: împrumutul ( atât cel de folosință –

8 Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, op. cit., pag. 118
9 Gabr iel Boroi, Liviu Stănciulescu, op. cit., pag. 84

5
comodatul, cât și cel de consumație -mutuum -ul), gajul de deposedare, depozitul, darul manual
etc.
6. După conținutul lor:10
– acte juridice patrimoniale;
– acte juridice nepatrimoniale.
Actul juridic patrimonial presupune un conținut evaluabil precuniar (acte care privesc
drepturile reale și drepturile de creanță), în timp ce actul juridic nepatrimonial presupune un
conținut neevaluabil în bani (întelegerea părinților unui copil din afara căsătoriei ca acesta s ă ia
numele unuia dintre ei sau numele lor reunite).
7. După modul de executare:11
– acte juridice civile cu executare dintr -o dată;
– acte juridice civile cu executare succesivă.
Actul juridic civil cu executare dintr -o dată este actul a cărui executare presupune o
singură prestație din partea debitorului, în caz de neexecutare culpabilă partea îndreptățită poate
invocarezoluțiunea. Acesta se mai numește și act cu executare instantanee.
Actul juridic civil cu executare succesivă este actul a cărui executare presupune mai
multe prestații eșalonate în timp, în caz deneexecutare culpabilă partea îndreptățită poate
invocarezilierea. Pot fi incluse în acest tip de acte juridice următoarele: c ontractual de societate,
contractual de locațiune, contractual de arendare etc.
8. După raportul dintre ele:12
– acte juridice civile principale;
– acte juridice civile accesorii.
Actul juridic civil principal este actul care are o existență de sine st ătătoare, nedepinzând
de un alt act juridic. Cele mai multe acte juridice civile sunt acte principale.
Actul juridic accesoriu nu are o existență de sine stătătoare, acesta depinzând de un alt act
juridic, principal (clauza penală, arvuna, contractual de gaj, convenția de ipotecă, fideiusiunea
etc.). Actul juridic accesoriu poate fi încheiat în același timp cu actul juridic principal, dar și într –
un moment diferit. Acesta poate fi un act separate, dar poate fi inclus și in actul principal, sub
forma unor clause.
9. Dup ă modalitatea încheierii acestora :
– acte juridice civile strict personale;
– acte juridice civile care pot fi încheiate și prin reprezentant.

10 Valeria Gheorghiu, Instituții de drept civil, Ed. Sitech, Craiova, 2013, pag. 81
11 Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, op. cit., pag. 120
12 Ernest Lupan, Szllard Sztranyiczki, Emod Verres, Rikhard –Arpad Pantilimon, op.cit., pag. 215

6
Actul juridic civil strict personal este actul care poate fi încheiat daoar personal, astfel
acesta neputând fi susceptibil de a fi încheiat prin reprezentare (testamentul, recuno așterea unui
copil, căsătoria).
10. În funcție de momentul în care îsi produc efectele :13
– acte juridice civile între vii ;
– acte juridice civile pentru cauză de moart e.
Actul juridic civil își produce efectele necondiționat de moartea autorului său .
Actul juridic civil pentru cauză de moarte este acela care nu își produce efectele decât la
moartea autorului său, acest act fiind făcut în considerația morții (testament ul).
11. După rolul voinței părților în stabilirea conținutului acestora :14
– acte juridice civile subiective ;
– acte juridice civile condiție.
Actul juridic civil subiectiv este actul al cărui conținut este determinat prin voința
autorului sau autorilor lui.
Actul juridic civil condiție este actul la a cărei încheiere părțile își exprimă voința numai
în privința nașterii, conținutul acestuia fiind predeterminat de norme d e la care părțile nu pot de –
roga (cum este cazul căsătoriei).
12. După l egătura lor cu modalitățile :
– acte juridice civile pure și simple ;
– acte juridice civile afectate de modalități.
Actul juridic civil pur și simplu este actul care nu cuprinde o modalitate (adopția,
căsătoria,
acceptarea sau renunțarea la o moștenire).
Actul juridic civil afectat de modalități este actul care cuprinde o modalitate (termen,
condiție sau o sarcină).
13. După legătura cu cauza :15
– acte juridice civile cauzale ;
– acte juridice civile abstracte.
Actul juridic civil cauzal semnifică faptul că valabilitatea lui implică analiza cauzei sale
(scopului său), astfel în cazul în care aceasta lipsește, este ilicită sau imorală, actul este lovit de
nulitate.

13 Dănuț Cornoiu, Alexandru Florin Măgureanu, Dana Tită, Drept Civil – Partea generală, Ed. Fundației România de
mâine, București, 2012, pag. 100
14 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, op. cit., pag. 85
15 Dănuț Cornoiu, Alexandru Florin Măgureanu, Dana Tită , op.cit., pag. 103

7
Actul juridic civil abstract presupune faptul că valabilitatea acestuia nu implică anliza
cauzei.
14. După reglementarea și denumirea lor legală :16
– acte juridice civile numite (tipice) ;
– acte juridice civile nenumite (atipice).17
Actul juridic civil numit semnifică faptul că acesta are o denumire reglementată de lege și
o reglementa re proprie.
Actul juridic civil nenumit semnifică faptul că acesta nu se bucură de o reglementare
proprie. Existența unor asemenea acte juridice reprezintă o consecință a principiului libertății
actelor juridice.
Trebuie să menționăm faptul că în categor ia actelor nenumite nu se includ și contractele
complexe, adică acele acte care reunesc elementele a două sau mai multe contracte numite. În
acest caz, în măsura în care nu ar exista o reglementare specială, vor fi aplicate normele
prevăzute de lege penrtu contratele componente.
Înteresul acestei clasificări se manifestă în ceea ce privește determinarea regulilor
aplicate.
Astfel, în cazul actelor numite, nu este necesar ca părțile să prevadă întotdeauna întregul conținut
al acestora, ci, în măsura în care nu au derogat de la dispozițiile legale ce reglementează actul
juridic încheiat, acestea se vor aplica în mod au tomat și complet.18
Simpla calificare a actului juridic este suficientă pentru cunoașterea regimului său juridic.
conform art. 1168 C. civ, în c azul actelor juridice nenumite, se vor aplica regulile stabilite de
părți, iar cu privire șa aspectele la care părțile nu s -au referit în mod expres, își vor găsi aplicare
regulile generale cu privire la materia bligațiilor, iar dacă acestea nu sunt sufici ente, se vor aplica
regulile speciale privitoare la actul juridic civil cu care se aseamănă cel mai mult.
Este posibil ca un act juridic nenumit să devină un act juridic numit, în măsura în care se
adoptă o reglementare corespunzătoare, De exemplu, după adoptarea Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea, contractul de sponsorizare, dintr -un contract nenumit, a devenit un contract numit;
în urma emiterii O.G. nr. 51/1997 și O.G. nr. 52/1997, contrcatul de leasing și contr catul de
franciză au devenit acte juridice numite; după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, contractul
de întreținere a devenit act juridic numit [ art. 2254 -2263 Cciv.] etc.

16 Claudiu Ramon, D. Butculescu, Drept civil – Partea generală, Ed. Fundației România de mâine, București, 2013,
pag. 76
17 Gabriel Boroi, Carla Al exandra Anghelescu, op. cit., pag. 125
18 Petrică Trușcă, Cristian Jora, Andrada Trușcă, Ilioara Genoiu, Lucia Uță, Bogdan Pătrașcu, Ram ona Paraschiv,
op. cit., pag. 13

8
1.3.Condi țiile de fond și forma ale actului juridic civil
1.3.1. Condițiile de fond ale actului juridic
"Prin condiț iile actului juridic civil vom întelege acele componente care t rebuie sau
pot să intre în structura actului juridic , deci elementele din care actul juridic civil este
alcătuit".19
Art. 1179 NCC prevede condiț iile esenț iale pentru validitatea unei convenț ii:
A. Capacitatea de a contracta;
B. Consimțăm ȃntul valabil al pă rților ce se obligă ;
C. Un obiect determinat;
D. Cauză licită.

A. Capacitatea de a încheia actul juridic
"Prin capacitatea de a ȋncheia actul juridic civil se ȋnțelege aptitudi nea subiectului
de drept civil , de a deveni titular de drepturi și obligatii civile prin ȋncheierea actelor
juridice civile"20.
"Capacitate de a ȋncheia acte juridice reprezintă regula , incapacitatea fi ind excepț ia .
Astfel, oricine este socotit capabil , din moment ce nu este declarat incapabil de lege
[art.1180 NCC ]".21
Capacitatea de a ȋncheia acte juridice reprezintă o parte a capacitații de folosinț ă a
fiecă rei persoane, constituind, ȋ mpreună cu discern ămȃntul, o premisă a cap acitații de exerciț iu.
Incapabili sunt : "minorii , interziș ii și toți cei că rora legea le -a prohibit oarecare contract e
[art.1181 NCC ]. Aceștia nu -și pot exercita singuri drepturile ai c ăror titulari sunt, ci doar prin
intermediul altor persoane capabil e (care pot fi reprezen tanți legali, tutori, curatori).
Diferența dintre capacitate și discernăm ȃnt constă ȋ n aceea că discernă mântul este o stare
de fapt (de facto ), iar capacitatea este o stare de drept (de jure ). Astfel, o persoană, deși capab ilă
se poate gă si, din diferite c auze, ȋ ntr-un moment de lipsă de discernă mânt.
Dispozi țiile relative la capacitatea pe rsoanelor sunt de ordine publică, de materie
imperativă ș i particularii nu pot deroga de la ele.

B. Consimțăm ȃntul valabil exprimat
Prin "consi mțăm ȃnt se ȋnțelege acea condiție esențială , de fond și general a actului
juridic civil care const ă ȋn exteriorizarea hotăr ârii de a ȋncheia un act juridic civil".22

19 Boroi , Drept civil. Partea generală , Ed.All, 1998, pag.162.
20 Idem.
21 Din dispozițiile art.6 alin.l din decretul 31/54 se desprinde urmatorul principiu: "nimeni nu poate fi ȋngrădit ȋn capacitatea de
folosință și nici lipsit ȋn tot sau ȋn parte de cap acitatea de exercițiu decît ȋn cazurile și condițiile stabilite de lege".

9
Consimță mȃntul este valabil exprimat num ai dacă provin e de la o persoană cu
discernămâ nt, dacă este exprimat cu intenț ia de a produce efecte juridice, dacă este exteriorizat ș i
dacă nu este a lterat de vreun viciu de consimță mânt.
Definiția actului juridic arată că inten ția de a produc e efecte juridice es te exprimată prin
manifestarea de voință ȋn acest sens.
"Pentru ca un act juridic să i-a ființă și să producă efecte este necesar să existe o voință
care să -1 creeze . În plus, această voință trebuie s ă fie exteriorizată, deoarece voința
nemanifestat ă echivalează cu lipsa acesteia, adică inexistenț a actului juridic".23
Nu există intenț ia de a produce efecte juridice din partea subi ectelor de drept civil atunci
cȃnd:
– manifestarea de voin ță a fost facută ȋn glumă (focandi causa ), din prieteni e, curtoaz ie sau
pură complezență ,
– manifestarea de voință a fost f ăcută sub condiț ie potestativă , din pa rtea celui care se
obligă [art.1403 NCC ].
– manifestarea de voință este prea vagă; manifestarea de voință s -a facut cu o rezervă
mintală cunoscută de contractant (exemplu : actul fictiv, ca varietate de simulaț ie).
Două principii guvernează voinț a juridi că ȋn dreptul civil:
– principiul libertă ții actului juridic civil (sau principiul autonomiei de voință ) și
– principiul voinț ei reale (sau principiul voinței int erne).
Părțile sunt libere să încheie sau nu acte juridice, să stabilească liber regulile care să
cȃrmuiască actul respectiv, să determine conț inutul acestuia, precum ș i forma în care vor fi
încheiate . Toate acestea depind de voința parților, dacă nu se î ncalcă ordinea ș i normele
imperative.
Din specificarea ȋn art. 1179 NCC . a consim țământului drept condiț ie a actului juridic, se
poate î nțelege, per a contrario (însă î n mod eronat) că o astfel de condiț ie nu se cere "părț ii ce nu
se obligă ", respectiv creditorilor.
Voinț a subiectu lui de drept respectiv are la râ ndul ei două elemente: consimță mântul ș i
cauza pentru care se ȋncheie actul juridic. Orice participan t la raportul juridic trebuie să -și
exprime consimță mântul valabil.
Este considerată a avea discernăm ȃnt persoana fizică cu deplina capacitate de exerciț iu,
respectiv, persoanele care au ȋmplinit v ȃrsta de 18 ani și persoanele care nu au fost puse sub
interdictie judecătoreasca. Minorii între 14 -18 ani au discernă mântul î n formare.

22 Gheorghe Beleiu, op.cit., pag. 151; Gabriel Bor oi, Drept civil. Partea generală . Ed.itura All, 1998
23 Tăcerea prin ea în sași nu reprezintă consimțământ cu excepția cazurilor câ nd legea preved e expres , când parțile convin expres
să-i acorde o asemenea valoare, când prin obicei (uzanțe) tăcerea valorează consim țământ; in materie de succesiuni neacceptarea
expresă sau tacită a succesiu nii în termen de 6 luni valorează renunț area la succesiune [art. 1182-1224 NCC ].

10
Consimtămâ ntul poate fi ex teriorizat în scris, verbal ș i prin gesturi ori fapte concludente.
Principiul aplicabil în ceea ce privește exteriorizarea consimțământului este cel al
consensualismului, parțile avâ nd libertatea de a aleg e forma de exteriorizare a voinței lor.
Excepț ie de la această re gulă face actul juridic pentru care leg ea cere ca manifestarea de voință
să îmbrace o anumită formă .
Viciile de consimțămâ nt sunt eroarea, dolul, violenț a si leziunea.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la î ncheierea actului juridic civil.
Dolul este acel viciu de consimțămâ nt prin care o persoana poate fi indusa in eroare prin
mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic.
Violenț a, ca vic iu de consimtamant, constă ȋn amenințarea unei persoane cu un ră u care ȋi
produce o temere ce o determină să ȋ ncheie un act juridic, pe care nu l -ar fi ȋ ncheiat.
Leziunea este "disproporția vădită de valoare ȋntre două prestaț ii și este de natură să
lezeze consimțămȃntul la ȋ ncheierea actului juridic civil".24

C. Obiectul actului jur idic civil
Prin obiect al actului juridic se ȋ nțelege "conduita părților stabilită prin acel ac t juridic
civil", respectiv "acțiunile ori inacțiunile la care parț ile sunt indrepta țite sau de care sunt
ținute" .25
Art.962 C.civ. prevede că "Obiectul convenți ilor este acela la care parțile sau numai una
din părți se obligă ". Obiectul unui act juridic nu poate consta ȋn fapta altei persoane decȃt cea
care ȋ l ȋncheie.
Obiectul actului juridic ci vil nu trebuie confundat cu conț inutul sau efectele actului
juridic civil, deci c u drepturile subiective civile și obligaț iile civile nascute din actul juridic. De
exemplu , "nu se poate pune semnul egalității ȋntre obligația vȃnză torului de a preda lucrul
cumpără torului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, predarea ȋ nsăși".26
Valabilitatea acțiunilor ce aparț in subiectelor actulu i juridic civil este recunoscută dacă
obiectul actului juridic ȋn cauză există, ȋ n circuitu l civil, este determinat ori determinabil, este
posibil, este licit ș i moral [art.948, 963,964 NCC ].
Obiectul este o condiție de fond, esențială și general ă actului juridic.

24 Acțiunea ȋn resciziune (respectiv, acțiunea ȋn anulare pentru leziune) poate fi ȋnvocată doar de catre minori dar în cazuri expres
prevăzute de lege și de catre majori [art.1221 -1224 NCC .].
25 Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală , Editura All 1998, p. 178
26 Idem, p.161

11

D. Cauza actului juridic .
Obiectivul urm ărit de p ărți la ȋ ncheierea unui act j uridic civil reprezintă cauza (scopul)
actului respectiv. Dup ă cum am arătat ȋnainte, ȋmpre ună cu consimțămȃntul, cauza formeaz ă
voința juridică .
Cauza este o condiție de fond, esențială ș i general ă a actului juridic civil.
Cauza trebuie de asemenea , să existe, să fie reală și, de asemenea, licită și morală . Din
art.1236 NCC se desprinde ide ea conform căreia cauza este prezumată că exist ă și că este
valabil ă. Orice afirmație contr ară trebuie dovedită de c ătre cel care a f ăcut-o.

1.3.2. Forma actului juridic civil
Forma actului juridic reprezint ă "acea condi ție care constă ȋ n mod alitatea de exteriorizare
a manifestării de voință cu intenț ia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret" .27
Princip iul consensualismului nu se regă sește printre prevederile NCC ȋnsă poate fi dedus
per a contrario din chiar art .1237 NCC, forma actului juridic civil neregă sindu -se printre
condi țiile ac tului juridic. Se poate spune că aceasta nu este o condiț ie general ă și esen țială a
actului.
Cȃnd anumitor acte juridice le este cerută pentru validitate o formă specială , acest lucru
este prevăzut expres de că tre legiuitor. Cu toate ac estea, orice a ct juridic poate ȋmbrăca o form ă
scrisă prin voința p ărților.
Prin forma cerută pentru valabili tatea actului juridic civil se ȋ nțelege "acea condiție de
validitate, esențială și specială, ca re constă ȋn necesitatea ȋndeplinirii formalităț ilor prestabilite de
lege sau de p ărți ȋn lipsa că rora actul juridic nu s -ar putea na ște ȋn mod valabil .28
Forma a ctului juridic civil este cerută și ȋ n scop probatoriu sau pentru a fi opozabil față
de terț i.
Prin principiul consensualismului ( solo consensus obligat ) se arată că manifestarea de
voință la ȋ ncheierea actului juridic civil poate fi exteriorizată expres sau implicit ȋ n diferit e
forme, de la un simplu gest pȃnă la ȋnscrisul sub semnătura privată .

27 Gabriel Boroi, op. cit , p. 169
28 Idem, p. 196