CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA CULTURA TOMATELOR ÎN SOLARII 6 1.1 Importanța culturii tomatelor 6 1.2 Originea si… [308682]

CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA CULTURA TOMATELOR ÎN SOLARII 6

1.1 Importanța culturii tomatelor 6

1.2 Originea si răspândirea speciei 7

1.3 Durata de păstrare 8

Rentabilitatea culturii 8

1.4 Particularitati botanice si biologice 9

1.5 Exigențe ecologice 14

CAPITOLUL 2 – CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA UNOR HIBRIZI ROMANEȘTI DE TOMATE CULTIVAȚI ÎN SOLARII ÎN ZONA VIDRA 16

2.1 Justificarea alegerii temei 16

2.2 Obiectivele propuse 16

2.3 Locul de desfășurare a experienței 17

2.4 Variante studiate 18

2.5. Materialul biologic utilizat 19

2.6. Ingrășăminte utilizate 25

2.7 Tehnologia de cultură 28

Lucrările de ingrijire 29

2.7. Observații și determinări 31

2.8. Concluzii și recomandări 39

Bibliografie 40

[anonimizat] a-[anonimizat] a [anonimizat], semințe, fructe și legume culese direct din natură. [anonimizat] o scară superioară a evoluției istorice, s-a [anonimizat], extragerea și prelucrarea de minereuri ori practicarea de meșteșuguri. (Lagunovschi V., 2016)

Așadar, istoria și cultura legumelor se confundă cu aceea a [anonimizat] o [anonimizat], unde, acum mai bine de 6000 [anonimizat], castraveți, varză, [anonimizat] a [anonimizat]. (Chaux Cl. și colab, 1994)

[anonimizat]: pâinea, carnea, brânzeturile etc. contribuind la o mai bună asimilare a acestora.

Din analiza compoziției chimice a legumelor rezulta că ele conțin aproximativ 78-93% apă, si 7-22% substanță uscată. Conținutul cel mai ridicat în substanță uscata îl au legumele din grupa cepei (de la 13,5% la praz până la 38% la usturoi), iar cel mai scăzut 4,8-5% castraveții, salata etc. (Stan T., 2003)

Lipidele se găsesc în cantități reduse în legume (0,1-0,9%), [anonimizat], etc. (Stan T., 2003)

Acizii organici îmbunătățesc gustul legumelor și ajută la o mai bună digestie a hranei. [anonimizat], ștevie, spanac, lobodă etc. (Hoza G., 2001)

[anonimizat] 11,3 mg/100 g.s.p la bob, 5,6 mg/100g.s.p la usturoi și 4,9 mg/100g.s.p la broccoli. [anonimizat] o mare digestibilitate mergând până la 70-75%. (Butnariu H. și colab. 1992)

Calciul, [anonimizat], [anonimizat], iar pentru asimilarea cât mai bună a acestui element se recomandă consumul respectivelor legume în stare crudă. (Indrea D. și colab., 2007)

[anonimizat]. [anonimizat], usturoi, mangold si țelină. (Luchian V., 2007)

Vitaminele împreună cu sărurile minerale, conferă marea valoare alimentară a legumelor, fiind substanțele absolut necesare pentru buna desfășurare a proceselor metabolice din organism (Maier I., 1969)

Vitamina C este prezentă preponderent in ardei, mărar, spanac, conopidă si gulie, vitamina A este prezentă preponderent in morcov, pătrunjel, dovleac, spanac și ardei, vitaminele din complexul B respectiv tiaminele, riboflavina, acidul pantotenic, vitaminele E, K, P, PP, D cât și principalele săruri minerale K, Na, Mg, Fe, prezente în legume în cantități mari, nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică a omului.

Necesarul zilnic de elemente minerale ale unei persoane adulte este următorul: 2,16 g K, 1,04 g Ca, 0,43 g Mg, 0,06 g P si 12 mg Na.

Pentru a își asigura necesarul de vitamine, săruri minerale, precum și celelalte componente importante ale produselor legumicole, un adult trebuie sa consume anual aproximativ 200 kg de legume.

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA CULTURA TOMATELOR ÎN SOLARII

Importanța culturii tomatelor

De la tomate se consumă fructele la maturitate fiziologică, dar și cele care nu ajung în această fază respectiv gogonelele folosite pentru prepararea murăturilor. Importanța alimentară deosebită a tomatelor este dată de faptul că acestea se pot consuma într-o gamă nesfârșită de moduri: în stare proaspătă, că salată simplă sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, sosuri, ghiveci, roșii umplute etc., prelucrate industrial sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri simple sau picante etc.

Tomatele au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructelor în vitamine, zaharuri, substanțe minerale, aminoacizi și acizi organici.

Din producția realizată pe un hectar de cultură se pot obține 2660 kg de substanță uscată total, 1384 kg zaharuri, 1444 kg proteină brută, 228 kg substanțe minerale și 10 kg acid ascorbic.

Trebuie precizat faptul că un conținut de NO3 peste anumite limite respectiv 3 ppm este toxic prin transformarea posibilă în nitrozanină, precum și prin aceea că este coroziv pentru metalul din care sunt confecționate cutiile de conserve.

Din cauza excesului de baze, tomatele acționează fiziologic alcalinizat, fapt favorabil pentru organismul uman.

Compoziția chimică a fructelor este mult influențată de soi și de factorii externi. Cea mai puternică influență asupra acumulării de substanță uscată și acid ascorbic în fructele maturate în august și septembrie o reprezintă temperatura și radiația solară.

Tomatele sunt recomandate ca aliment în astenii, intoxicații cronice, afecțiuni vasculare, reumatism, enterită. Principiile active pe care le conțin fructele acționează ca remineralizant, revitalizant, aperitiv, alcalinizant al sângelui.

Originea si răspândirea speciei

Solanum lycopersicum L.

Lycopersicum esculentum Mill.

Lycopersicum lycopersicum Karst.

Punctul de origine al tomatelor este situat în America Centrală și de Sud, Peru și Ecuador. Specia de origine este Lycopersicon esculentum var. cerasiforme, răspandită în Peru și Ecuador, de unde a ajuns până în Mexic. Centrul de origine al tomatelor se află în jurul localitătilor Vera Cruz și Pueblo, fiind cunoscute cu sute de ani înainte de descoperirea Americii (Popescu V., 1992).

Descoperirile arheologice atestă cultură pătlăgelelor roșii în valea Teotihuacan – Mexic în perioadă 200 î.Hr – 700 d.Hr. Aduse în Europa de Cristofor Columb, după descoperirea Americii în 1498, au fost utilizate mai întâi că plante decorative deoarece nimeni nu avea curajul să consume o plantă care face parte din aceiași familie botanică cu una din cele mai periculoase plante cunoscute, Atropa belladonna – Mătrăguna. Mai târziu aceste fructe au fost folosite ca plante medicinale și apoi ca plante alimentare. S-au cultivat pentru prima dată în Spania și Portugalia apoi în Franța, Italia și Anglia. În România și în Rusia ajung a fi cultivate în secolul al XIX-lea. (Dumitrescu M. și colab, 1998)

În țara noastră tomatele încep să fie cunoscute abia în secolul al XIX-lea. Deși cultura tomatelor a început cu numai un secol în urmă, s-a extins în special în preajma primului și celui de-la doilea război mondial ocupând în present primul loc în producția de legume pe plan mondial.

Dacă în anii 1948-1952, suprafața ocupată cu tomate pe glob era de aproximativ 1 milion de hectare, cu o producție de peste 12 milioane de tone anual, în anul 1975 suprafața a crescut la 1,6 milioane de hectare, producția fiind de 36 milioane de tone.

În Europa pentru producția de seră și solaria s-au creat hibrizi F1 de mare productivitate, calitate și rezistență la boli și nematozi.

În țara noastră, tomatele erau cultivate la început în preajma marilor orașe, după cel Cel de-al Doilea Război Mondial cultură s-a extins și în zone mai îndepărtate de orașe, având însă asigurat transportul pe calea ferată sau șosele. S-au creat zone specializate în producerea tomatelor timpurii pentru export, în Teleorman, Dolj, Olt, Timiș etc., în sere și spații protejate de tip solaria și tunele, tomatele ocupând aproximativ 60% din suprafață.

Durata de păstrare

Având în vedere faptul că tomatele se pot recolta la diferite grade de maturitate în funcție de destinația producției se poate spune că și durată de păstrare este diferită. Tomatele se recoltează la 6 faze de maturare:

F0 – maturarea verde

F1– pârga 10-30% din epidermă are culoarea roz gălbuie

F2- semipârga 30-50% din epidermă are culoarea roz gălbui

F3- pârga completă 50-90% din epidermă are pigmentație roșie

F4- maturitate de consum 100% din epidermă are pigmentație roșie

F5- maturitate tehnologică de prelucrare – fructele au 4,5g% substanță uscată solubilă (Beceanu A. si colab., 2008).

Durata de păstrare este însă mult influențată atât de cultivarul utilizat, cât și de sistemul de cultură folosit pentru obținerea tomatelor. Durata maximă de păstrare nu trebuie să depășească 5-7 zile de depozitare. Tomatele din cultivarurile long life se pot păstra la temperaturi de 20-22°C și UR 85-90% un număr minim de 14-15 zile.

Tomatele nu se pot păstra la temperaturi scăzute deoarece acestea duc la modificări fiziologice în fructe, scăderea în greutate, modificarea valorilor nutritive, a gustului, aromei cât și a culorii.

Rentabilitatea culturii

În prezent această legumă se cultivă în întreagă lume, ocupând primul loc în culturile din spațiile protejate, folosite pentru consum în stare proaspătă, cât și pentru culturile în câmp folosite pentru industrializare. Cultura este deosebit de rentabilă deoarece producțiile care se realizează sunt mari, eșalonate pe o perioadă lungă de timp, iar valorificarea fructelor se poate face atât pe piețele interne cât și la export. De asemenea, trebuie menționat faptul că o mare parte din producția de tomate se valorifică prin industrializare ceea ce face și mai profitabilă această cultură.

Particularitati botanice si biologice

Tomatele sunt plante anuale, în condițiile climatice ale țării noastre. În regiunile cu climat tropical se comportă că plante perene.(Fig. 1.1)

Figura 1.1 – Plantă de tomate crescută în climat controlat se comportă ca plantă perenă

Rădăcina tomatelor cultivate prin semănat direct în câmp, poate ajunge la 1 metru adâncime, prezentând rezistentă la secetă. În cazul culturilor cultivate prin răsad, în timpul repicatului pivotul rădăcinii se rupe, rădăcina dezvoltându-se în stratul arabil de 20-30 cm adâncime, necesitând udări dese. Creșterea optimă a sistemului radicular are loc la o temperatură de 15-35°C.

Tulpina tomatelor are o creștere diferită, în fuctie de cultivar. Astfel la cultivarurile ce aparțin varietății vulgare, tulpina are o creștere nedeterminată, plantele crescând înalte de 2-3 m și ajungând chiar și la 6-7 m în seră, în ciclu prelungit și în sistem special de susținere. La cultivarurile aparținând varietății validum, cu creștere determinată, înălțimea tulpinii variază între 60 și 100 cm. La unele cultivaruri pitice, ce aparțin tot acestei varietăți tulpina se menține erectă, pretându-se mai bine la recoltarea mecanizată.

Tulpina tomatelor emite rădăcini adventive, fiind planta cu cea mai mare putere de emitere a acestor rădăcini, ceea ce permite plantarea mai adâncă a răsadurilor. De asemenea prezintă o mare capacitate de lăstărire, formând copili la subsuoara frunzelor. Dacă nu se intervine în conducerea plantelor prin copilit, plantele se dezvoltă sub formă de tufă. Toți copilii sunt fertili, dar planta lăsată liberă formează fructe mici și care se maturează târziu. Eliminarea copililor reduce dezvoltarea sistemului radicular (Edelstein, 1954).

Copilii situați sub primele două inflorescențe cresc mai repede, concurând axul principal. Plantele lăsate să crească liber, fără nici o lucracre de dirijare formează numeroși copili, având aspect de tufă și deși au un număr mai mare de flori, fructele sunt mai mici și se maturează târziu. Ruperea copililor sau ciupirea vârfului unora din ei, are drept scop să dirijeze fructificarea, ajutând la obținerea unor fructe mai mari și de calitate. La baza tulpinii, în condiții de umiditate ridicată, apăr rădăcini adventive. Copilitul vertical reduce însă volumul sistemului radicular.

Frunzele tomatelor sunt imparipenat sectate, cu foliole dispuse altern. Foliolele au formă lanceolată, ovală, etc. și prezintă marginea întreagă sau dințată, cu suprafață relativ neted sau gofrată în funcție de cultivar. Pe toată suprafața, frunzele sunt acoperite cu perișori glandulari (Fig. 1.2.) care conțin solanină, un alcaloid ce poate fi utilizat și în agricultura ecologică deoarece are un efect repelent pentru unele insecte. (Lagunovschi V., 2016)

Fig. 1.2. Frunza de tomate la microscop

Inflorescența este de tip cimă și apare pe internod. Există 3 tipuri de inflorescențe și anume: neramificate, ramificate dublu, ramificate multiplu. Inserția primei inflorescențe este variabilă în funcție de soi, după 5-12 frunze, următoarele se formează după 1-3 frunze, rar după 4-5. Numărul de flori în inflorescență variază de la 4-5 până la 20 la cultivarurile cu fructe medii și mari (Fig. 1.3.), iar la cultivarurile de tip cherry, numărul florilor poate depăși 300. (Fig.1.4)

Fig. 1.3. – Inflorescență de cultivar cu fructe mari sau medii

Fig. 1.4. Inflorescență de cultivar cu fructe tip cireașă

Floarea înflorește în 2-3 zile, însă aceasta este aptă de fecundare cu 2 zile înainte de deschidere. Cele mai puternice dereglări ale acesotr procese, ca urmare a temperaturilor ridicate >35℃ sau scăzute <10℃, se pot înregistra cu 8-9 zile înainte de înflorire.

Polenizarea florilor se produce mecanic, în condiții naturale prin acțiunea curenților de aer, sau cu ajutorul insectelor cum ar fi bondarii. Creșterea tubului polinic, are loc în condiții optime la temperaturi în jur de 25℃, dar încetează la temperaturi sub 7℃ sau peste 35℃, situații în care apare ‘avortarea’ florilor.

Fructul la majoritatea cultivarurilor pentru solarii și sere, are 2-4 lojii seminale, cu excepția tipurilor ‘carnoase’, care prezintă mai mult de 4 lojii seminale. Diametrul fructului variază între 30 și 80 mm, în funcție de cultivar, iar forma fructului este sferică sau sferic-turtită. Măturarea fructelor se înregistrează după 55-65 de zile de la înflorire, iar într-o inflorescență normal acest porces se eșalonează pe durată a 10-14 zile. La fiecare kg de fructe se pot obține până la 4g de semințe.

Polenizarea este autogamă, numai în cazuri rare stigmatul face polenizarea cu polen străin în cazul condițiilor de mediu nefavorabile cum ar fi: temperaturi scăzute noaptea, temperaturi prea ridicate sau exces de azot.

Fructul este o bacă cărnoasă, suculentă, de forme, mărimi și culori diferite.

Culoarea fructelor este roșie cu diferite nuanțe: portocalie, galbenă sau roză. Culoare fructelor roșie și roz se datorează pigmenților carotenoizi conținuți în pulpă, peste care se suprapune epiderma fructului galbenă sau incoloră. Când fructele conțin mai mult beta-caroten, decât licopen, sunt de culoare galbenă-oranj.

Tomatele timpurii, cele de seră și în unele țări (S.U.A) cele păstrate în depozite până în momentul coacerii sunt recoltate la “maturitatea de verde”.

Mărimea fructelor, apreciată prin greutate, variază în limitele lărgi de la 30-40 g la 300-500 g, în funcție de cultivar și de tehnologia de cultură folosită.

Conținutul în pulpă diferențiază două tipuri de fructe cu pericarp cărnos și placente seminale suculente sau cu pulpă interioară cărnoasă.

Lojele seminale (2-7) conțin țesutul placentar în care sunt incorporate semințele. În cazul folosirii stimulatorilor, fructele prezinte goluri, placente verzi, au o steluță pistilara de culoare galbenă și nu prezintă semințe.

Fig. 1.5. Fructe de tomate de culoare “neagră” de tip cireașă

Semințele sunt oval-rotunjite, cu perișori și au o culoare argintie sau gălbuie. Numărul de semințe la 1g este de aproximativ 300 (Bakker Brothers, 2012).

Fig. 1.6. Semințe de tomate

Exigențe ecologice

Tomatele sunt plante termofile. Temperatura minimă de germinare a semințelor este de 10℃, optimă fiind de 24℃. La temperatura minimă, germinația are loc în 10-15 zile, la temperaturi mai scăzute decât cea optimă durată de germinare 12-15 zile, iar la temperatura optimă acestea germinează în 5-7 zile. Temperatura optimă de creștere și fructificare la tomate este cuprinsă între 22-28℃.

Temperaturile mai mici de 17℃ determină apariția unor malformații la fructele de tomate. Noaptea în spațiile de cultură temperatura trebuie să fie cu 5-7℃ mai mică față de temperatură înregistrată ziua. De menționat faptul că temperatura optimă din sol trebuie să se situez între 18 și 20℃.

Temperaturile mai mari de 32℃ pot să cauzeze o fecundare slabă a florilor, deoarece creșterea tubului polinic se va întrerupe, iar florile nefecundate vor avorta și vor cădea. La temperaturi mai mari de 40℃ are loc o diminuare foarte puternică a turgescenței plantelor, urmată de ofilirea și uscarea vârfurilor de creștere și în final moartea plantelor. Asigurarea unei temperaturi constante de 25℃ ziua și noaptea, față de 18-20℃ duce la un ritm mai mare de acumulare a substanței uscate și implicit al apariției frunzelor adevărate. La temperatura de 15℃ se formează mai puține frunze decât la 25℃, dar dimensiunea apexului este de două ori mai mare la 15℃ față de 25℃ și plantele înfloresc mai timpuriu. Menținerea unor temperaturi cuprinse între 15 și 20℃ în fază de răsad, duce la mai puține noduri sub prima inflorescență și formarea unui număr mai mare de flori în prima inflorescență, chiar dacă înălțimea plantei este mai redusă.

Germinarea polenului are loc la o temperatură optimă cuprinsă între 21-26℃, iar creșterea și dezvoltarea fructelor are loc la 18-24℃.

Lumina are un rol foarte important în cultura tomatelor deoarece ea furnizează energia necesară realizării procesului de fotosinteză. Lumina ca factor de vegetație are un rol primordial în creșterea, dezvoltarea și fructificarea tomatelor.

Solurile recomandate pentru cultura tomatelor sunt cele mijlocii spre ușoare, afânate, permeabile pentru apă și aer, bine structurate, profunde, bogate în substanțe fertilizante și cu conținut ridicat de humus. Sunt indicate terenurile plane cu posibilități de irigare și apă freatică la adâncimea de 3-4m, iar ph-ul să fie cuprins între 5,5 și 6,8 (Ugas R., 2000).

Azotul are rol important în creșterea și fructificarea tomatelor. În primele faze de vegetație azotul în exces provoacă o creștere luxuriana a plantelor, în detrimentul fructificării, mai ales în condiții de luminia redusă.

Fosforul, este important în asimilarea azotului, stimulează înfloritul și fructificarea tomatelor. Are efect pozitiv asupra precocității și a dezvoltării sistemului radicular.

Potasiul are efect asupra calității fructelor, precum și asupra rezistenței la boli.

Calciul are rol deosebit în creșterea sistemului radicular. Joacă rol important în menținerea integrității membranelor celulare și acționează că un agent de cimentare al pereților celulari sub formă pectatului de calciu.

CAPITOLUL 2 – CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA UNOR HIBRIZI ROMANEȘTI DE TOMATE CULTIVAȚI ÎN SOLARII ÎN ZONA VIDRA

2.1 Justificarea alegerii temei

Cultura de tomate este una dintre cele mai profitabile atât din punct de vedere economic cât și nutrițional. Având în vedere situația prezenței tot mai scăzute a soiurilor și hibrizilor autohtoni în supermarket-uri dar și în piețele clasice, cât și opinia cumpărătorilor cum că tomatele nu mai au gustul consacrat de odinioară, consider că cercetările privin comportamentul hibrizilor românești trebuiesc intensificate.

De asemenea în zona Vidră tradițional sunt cultivate tomatele, zona fiind recunscuta în întreagă țara pentru calitatea legumelor produse aici.

Perfecționarea unor verigi tehnologice la cultura tomatelor în solarii, reprezintă una din preocupările principale ale cultivatorilor, care duce la obținerea de producții mari, de calitate ridicată și cu cheltuieli de producție scăzute.

Ca urmare a lărgirii sortimentului de hibrizi de tomate, datorat pe de o parte importului de samanata hibridă, iar pe de altă parte obținerii de hibrizi indigeni creați în institutele și stațiunile de cercetare din țară, se impune permanent studiul comparativ al acestora în culturi comparative, cu observații atent efectuate de către specialiști, pentru a vedea modul în care își exprimă zestrea genetică în condițiile zonelor în care sunt cultivați.

Având în vedere că în ultima perioadă marile lanțuri de magazine au devenit interesate de tomatele românești, de exemplu lanțul de magazine Lidl în acest an a comandat 150 tone de tomate din soiul Buzău 1600.

2.2 Obiectivele propuse

Deși familia mea în momentul de față nu se ocupă de legumicultură, consider interesantă cunoașterea comportamentului hibrizilor românești în zona Vidră, Ilfov, o zonă renumită pentru legumicultură. În zona Vidră, principalele culturi de legume sunt compuse din tomate, ardei, varzoase, rădăcinoase, fiecare având o pondere descrescătoare.

În cadrul acestei cercetări doresc să urmăresc și să compar 5 hibrizi de tomate românești și comportamentul acestora în prezența sau absența tratamentelor cu biostimulatori, rezistența acestora la boli și dăunători, precum și comportarea acestora în zona Vidră. Experiența va avea 11 variante experimentale compuse din 5 hibrizi, dintre care 4 sunt hibrizi noi obținuți la SCDL Buzău, respectiv H-BZ-20, H-BZ-23, H-BZ-25, H-BZ-26 și un hibrid recunoscut pentru calitățile sale, obținut de asemenea la SCDL Buzău, Siriana F1.

Odată cu observarea comportamentului acestor hibrizi în zona Vidră, voi observă și comportamentul lor în prezența unor biostimulatori precum ProBalance, ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20

2.3 Locul de desfășurare a experienței

Experiența s-a efectuat în solarul familiei de 60 m2, (Fig. 2.1) situat în comuna Vidră, Ilfov.

Solarul a fost construit în toamna anului 2015, în curtea familiei pe o suprafață de teren care nu a mai fost cultivată cu legume. În toamna anului 2015 în solar a fost plantat aproximativ 5m2 cu ceapă. În primăvara anului 2016 urmând a fi plantate tomatele pentru experiența dată și alte câteva legume cum ar fi vinete, castraveți, ardei, cartofi, gulii, ridichi, țelină și păstârnac, toate folosite pentru consumul familiei. În imediata apropiere a solarului familia mea deține un număr de aproximativ 25 de stupi de albine care au ajutat la polenizarea legumelor din solar, însă din cauza foliei cu care este acoperit solarul, respectiv folie cu filtru UV, albinele erau dezorientate în momentul în care doreau să părăsească solarul.

Fig. 2.1. Solarul în care a fost efectuată experiența; lungime 15m, lățime 4m

2.4 Variante studiate

In aceasta experiență am utilizat 5 hibrizi romanești de tomate. Variantele experimentale sunt prezentate in Tabelul 2.1. Tabelul 2.1.

Variante experimentale

Tomate romanești în solarii – Vidra, Ilfov

După cum se poate observa din tabelul 2.1., experiența a avut 11 variante experimentale. Prima variantă experimentală este varianta martor respectiv hibridul Siriana F1 căreia nu i s-a aplicat nici un tratament. Variantele experimentale V2 și V3 sunt reprezentate tot de hibridul Siriana F1, cărora li s-a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V4 și V5 sunt reprezentate de hibridul nou H-BZ-20, cărora li s-a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V6 și V7 sunt reprezentate de hibridul nou H-BZ-23, cărora li s-a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V8 și V9 sunt reprezentate de hibridul nou H-BZ-25, cărora li s-a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.. Variantele experimentale V10 și V11 sunt reprezentate de hibridul nou H-BZ-26, cărora li s-a aplicat sau tratament cu Probalance sau tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20..

2.5. Materialul biologic utilizat

Materialul biologic este reprezentat de 5 hibrizi produși la SCDL Buzău aceștia fiind:

Siriana F1 – Hibridul Siriana F1, este obținut la SCDL Buzău, având ca genitori L 10 – ♀ și L 23 – ♂ . Hibridul este destinat pentru spații protejate și câmp pentru consum în stare proaspătă.

Fig. 2.2. Hibridul Siriana în cultură

Acesta are o creștere nedeterminată, înălțimea plantei depășind 2m. Planta este viguraosa și rezistentă la boli. Pe plantă se găsesc aproximativ 6-8 inflorescențe la înălțimea de 1,6m.

Hibridul dezvoltă o masă foliară mare la 1,6 metri având aproximativ 24-26 frunze, lungimea unei frunze fiind de 35cm. O caracteristică a hibridului este aceea că frunzele nu se răsucesc la temperaturi ridicate.

Fig. 2.3. Frunza hibridului Siriana F1

Pe plantă la 1,6m se găsesc aproximativ 8 inflorescențe, distanța dintre inflorescențe fiind de 18-20cm.

O inflorescență are în medie un număr de 5 fructe cu o greutate medie de 750g. Greutatea medie a unui fruct este de 140g cu o variație de la 100 până la 220g.

Fig. 2.4. Maturarea fructelor la hibridul Siriana F1

Fructele sunt rotunde, ușor costate, cu pedicel scurt. Acestea prezintă 4-5 loje seminale, iar zona de abscizie nu este lemnoasă.

H-BZ- 20 este un hibrid nou cu creștere nedeterminată, ce poate atinge înălțimi mai mari de 280cm. Este un hibrid de vigoare mare, cu aproximativ 29 de frunze/plantă, prima inflorescență apărând după primele 6 frunze. Hibridul dezvoltă aproximativ 7-8 inflorescențe cu mai mult de 8 flori pe inflorescență. Fructele mature au culoarea roșie, iar punctul pistilar este în formă de stea. Fructele sunt rotunde, ușor costate, cu un diametru mediu de 8cm și o greutate medie de 274g, cu 6 lojii seminale (Fig.2.5). Producția medie pe plantă este de aproximativ 5kg. (Fig.2.6)

Fig. 2.5. Secțiune fruct hibridul H-BZ-20

Fig. 2.6. Detaliu din cultura hibridul H-BZ-20

H-BZ-23 este un hibrid cu creștere nedeterminată, ce atinge o înălțime de aproximativ 240 cm. Acesta are o vigoare medie cu aproximativ 31 de frunze pe plantă. Până la prima inflorescență planta are în medie 3 frunze, frunzele sunt inserate pe tulpină la un unghi de 90 °. Pe plantă se găsesc aproximativ 6-8 inflorescențe cu câte 4 flori pe inflorescență. Fructul matur este roșu cu punct pistilar în formă de stea.(Fig. 2.7) Fructul este rotund, ușor costat cu un diametru de 8 cm. Greutatea medie e fructului este de 257g, pe plantă găsindu-se în medie aproximativ 20 de fructe. Fiecare fruct are 5 loji seminale.(Fig. 2.8.) Producția totală a plantei fiind în medie de 5,2kg.

Fig. 2.7. Detaliu fruct hibridul H-BZ-23

Fig. 2.8. Secțiune în fructul hibridului H-BZ-23

H-BZ-25 este un hibrid cu creștere semideterminata, ce atinge o înălțime de aproximativ 205cm. Este un hibrid de vigoare mare cu aproximativ 23-25 de frunze pe plantă. Sub prima inflorescență în medie sunt 5 frunze, poziția frunzei față de plantă fiind erectă. Inflorescența este compusă din 8 flori, pe plantă fiind în medie aproximativ 7-8 inflorescențe. Fructul imatur este verde uniform, iar fructul matur este roșu cu puctul pistilar în formă de stea. Fructul este rotund ușor costat cu o înălțime de aproximativ 6,4cm și un diametru de aproximativ 8.2 cm. Greutatea medie a fructului este de 236.5g, pe plantă găsindu-se în medie aproximativ 20-21 de fructe, fiecare având 4 loji seminale (Fig. 2.9.). Producția medie totală a unei plante este de aproximativ 5kg. (Fig. 2.10)

Fig. 2.9. Secțiune în fructul hibridului H-BZ-25

Fig. 2.10. Detaliu din cultură al hibridului H-BZ-25

H-BZ-26 este un hibrid cu creștere nedeterminată, ce poate atinge o înălțime de 230 cm. Este un hibrid de vigoare mare, cu aproximativ 27 de frunze pe plantă, sub prima inflorescență găsindu-se 5 frunze. Frunzele au o poziție erectă pe plantă, suprafața lor fiind gofrată. Pe o plantă găsim aproximativ 10 inflorescențe, cu câte 5 flori fiecare, inflorescența fiind de tip liniar. Frucutl imatur are o culoare albicioasă (Fig. 2.11.), iar culoarea fructului matur este roșie cu punctul pistilar în formă de stea. Forma fructului este rotund, ușor costat, cu o înălțime de aproximativ 7.8 cm și un diametru de 9.5cm. Greutatea medie a unui fruct este de 431.1g, pe o plantă găsindu-se în medie 22 de fructe fiecare cu 7 lojii seminale.(Fig. 2.12.) Producția totală medie pe o plantă este de aproximativ 9,5kg.(Fig. 2.13.)

Fig. 2.11. Fruct imatur al hibridului H-BZ-26

Fig. 2.12. Secțiune în fructul hibridului H-BZ-26

Fig. 2.13. Detaliu din cultura hibridului H-BZ-26

2.6. Ingrășăminte utilizate

Pentru fertilizarea faziala a culturii s-au folosit 3 produse comerciale:

PROBALANCE a fost elaborat ca un regenerator al plantei și rădăcinii, cu efect antibiotic. PROBALANCE îmbunătățește sistemul imunitar al plantei prin susținerea producerii de suc alcaloid, acționând ca un insecticid natural sistemic. PROBALANCE este compus din 100% uleiuri și extracte naturale din plante. 300 ml PROBALANCE/100 l apă. Tratamentul se aplică prin stropire.

Fig. 2.14. Biostimulator – Pro Balance

ASFAC BCO-4 este un biostimulator universal, fiind utilizat ca stimulator de creștere și fructificare în agricultură, silvicultură și horticultură. Acesta poate fi utilizat la tratarea semințelor înainte de semănat, având un rol esențial în germinarea semințelor și rasarirea uniformă. ASFAC BOC-4 este o auxină, a cărei formulă chimică, 4 clor-2amidonsulfonil-fenoxiacetat de potasiu, se apropie cel mai mult de cea pe care plantele o sintetizează în mod natural. Aplicarea biostimulatorului ASFAC BCO-4 contribuie la dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, favorizează creșterea conținutului de clorofilă A și B și intensifică procesul de fotosinteză. ASFAC BCO-4 se administrează prin pulverizare, cu ajutorul utilajelor de erbicidare obișnuite, are o compoziție auxinica și prin acțiunea sistemică intră cu ușurință în complexul absorbant al plantei. Produsul poate fi administrat în orice fază de vegetație a plantelor, având efecte benefice începând cu acel moment, inclusiv în faza de înflorire.

Produsul mărește cantitatea de clorofilă A și B din frunze, având un rol esențial în dezvoltarea plantelor; sporul de producție rezultă astfel datorită unui plus de vigoare și sănătate a plantelor, prin creșterea capacității de absorbție a nutrienților aplicați prin fertilizare de bază.

Acesta poate fi administrat împreună cu alte pesticide precum și cu alți fertilizanți foliari și biostimulator. Produsul este biodegradabil și nu se aprinde și nu explodează.

Fig. 2.15. Biostimulator – ASFAC BCO-4

MESSIS 20.20.20 – are în compoziția să biostimulatorul ASFAC BCO-4, acesta are acțiune auxinica în procesele fiziologice din plante. Produsul este sistemic și este absorbit de plante în 2-3 ore de la aplicare. MESSIS 20.20.20 are o influență semnificativă asupra creșterii vegetative aeriene și asupra proceselor fiziologice din plante, conducând la creșterea vigorii și a rezistenței acestora la îngheț și secetă. Acesta se folosește în vegetație prin fertilizare extraradiculara, numărul de tratamente și perioada optimă de aplicare pentru tomate fiind de 2 tratamente, în perioada vegetativă înainte de înflorire.

Fig. 2.16. Ingrășămant foliar – MESSIS 20.20.20

2.7 Tehnologia de cultură

În solarul de la Vidră, tomatele au fost cultivate că o cultură în ciclu prelungit pentru a putea asigura o producție pe o perioadă mai lungă de timp.

Solarul a fost pregătit din tomana prin defrișarea culturii anterioare respectiv, tomate, ardei, castraveți, vinete, ceapă. Resturile vegetale rezultate în urma defrișării au fost depozitate în platforma de compostare. În toamnă a fost efectuata și o arătură adâncă a solului 20-25 cm cu ajutorul cazmalei.

Solarul este acoperit cu folie ce are garantată o durată de viață de aproximativ 5 ani, deci acesta a fost acoperit în permanență. Deoarece nu puteam să asigur condițiile optime pentru germinație și creșterea răsadurilor, am preferat să aștept până în luna aprilie pentru a achiziționa răsadurile suficient de dezvoltate pentru plantare direct de la SCDL Buzău. Acestea au fost achiziționate în palete alveolare din care au fost plantate direct în solar. Înainte de plantare solul a fost mărunțit cu ajutorul unei motosape, apoi am instalat sistemul de irigare prin picurare, acesta având câte un orificiu de picurare la fiecare 40 cm cu un debit de 2L/h/picurător.

Fig. 2.17. Solarul pregătit înainte de plantarea răsadurilor

Instalația de picurare a fost pusă în funcțiune cu câteva minute înainte de plantare pentru a elimina necesitatea pichetării solului. Distanță de plantare fiind de 80 cm între rânduri și 40 cm între plante pe rând. Plantarea s-a făcut manual.

Fig. 2.18. Detaliu din momentul plantării.

După plantare sistemul de irigare a fost lăsat sa funcționeze înca o ora pentru a asigura necesarul de apă in sol și a reduce pierderile în rândul răsadurilor.

Fig. 2.19. Tomatele plantate și sistemul de irigație în funcțiune

Lucrările de ingrijire

Datorită condițiilor optime în care au fost produse răsadurile și udarii corespunzatoare imediat după plantare pierderile au fost 0, așadar nu a fost necesară completarea golurilor

Pentru afânarea solului s-au făcut prașile manuale, iar pe langă plante, buruienile au fost smulse manual.

Fertilizările faziale s-au efectuat utilizând cele 3 produse prezentate anterior:

ASFAC BCO-4 a fost aplicat în combinație cu MESSIS 20.20.20 cu ajutorul vermorelului (Fig. 2.20.) de 5 litri.

Fig. 2.20. Vermorel de 5 litri utilizat pentru aplicarea tratamentelor

Într-un vermorel de 5 litri am introdus: 5 litri de apa + 25ml ASFAC BCO-4 + 25ml MESSIS 20.20.20, cu soluția obținuta am stropit plantele ce au fost încadrate in variantele experimentale V3, V5, V7, V9, V11. Tratamentele au fost efectuate după următoarea schema: primul tratament a fost aplicat la 7 zile de la plantarea răsadurilor în solar, următoarele tratamente efectuându-se din două în două săptămâni, timpul minim recomandat de către producător intre tratamente fiind de 10 zile.

ProBalance a fost aplicat de asemenea foliar tot cu ajutorul vermorelului de 5 litri. Tratamentul efectuându-se în felul următor:

În vermorel am adăugat 5 litri de apă și 25ml de ProBalance. Cu soluția obținută am stropit plantele încadrate în variantele experimentale V2, V4, V6, V8, V10. Tratamentele au fost efectuate în aceeași perioadă cu tratamentele aplicate celorlalte variante experimentale, între stropiri efectuând o spălare a vermorelului cât și a furtunului și tijei de stropire a acestuia pentru a elimina orice urmă din soluția anterioară.

Irigarea culturii s-a făcut prin udări la început o data la două sau trei zile apoi și de două ori pe zi câte 20 minute prin sistemul de udare prin picurare.

Pentru a limită atacul de boli și dăunători a fost aplicat un tratament preventiv cu produse insecticide și fungicide.

Susținerea plantelor s-a făcut cu câte o sfoară pentru fiecare plantă care s-a legat la sârmele fixate pe cadrul solarului și niște clipsuri din plastic speciale pentru palisare.

Fig. 2.21. Plantă de tomată palisată cu sfoară și clips de palisare

Periodic s-a efectuat adăugarea de clipsuri noi pe măsură ce plantă creștea în dimensiune, în același timp efectuându-se și copilitul.

Copilitul s-a făcut radical, îndepărtând toți copilii care s-au format. Operația a fost efectuată când copilii erau mici pentru a nu răni planta și a crea porți de intrare pentru boli.

Periodic s-a efectuat defolierea plantelor, îndepărtându-se frunzele de la bază și cele care atingeau solul pentru a reduce pericolul atacului de boli și pentru a grăbi măturarea fructelor.

O atenție deosebită s-a acordat aerisirii solarului pentru a se menține o temperatură și umiditate optimă. Aerisirile s-au efectuat chiar și în zilele reci pentru a elimina umiditatea din aer și a preveni apariția bolilor.

Recoltarea tomatelor a început la data de 1 iulie și s-a încheiat la începutul lunii octombrie.

2.7. Observații și determinări

Pe parcursul celor doi ani de cercetari am efectuat urmatoarele observații asupra hibrizilor studiați:

Creșterea în înălțime

Numărul de Frunze

Numărul de Frunze până la prima inflorescență

Apariția primei inflorescente

Masa medie a fructelor

2.8. Rezultate obținute

Ritmul creșterii plantelor în înalțime a fost determinat prin masurători efectuate la diferite intervale de timp. Rezultatele sunt prezentate in tabelul 2.2 și fig. 2.10.

Tabelul 2.2

Dinamica creșterii plantelor în înălțime (cm) (media) 2016

Fig. 2.22. Dinamica creșterii în înălțime a plantelor (cm) – 2016

Analizând datele din tabelul 2.2. se constată că la o săptămâna de la plantare tomatele din cele 11 variante aveau o înălțime cuprinsă între 20,4 și 42,2 cm. Nu apar diferențe semnificative între hibrizi studiați. În luna aprilie creșterea plantelor a fost destul de lentă deoarece temperaturile au fost scăzute și cu amplitudini mari între zi și noapte. Măsuratorile au fost efectuate până la data de 01.06.2016 deoarece masă vegetativă a fost destul de mare ne mai permițând efectuarea măsurătorilor cu ușurință și precizie.

Dinamica formării frunzelor este redată în tabelul 2.3 și figura 2.11

Tabelul 2.3.

Dinamica formării frunzelor (media)

Fig. 2.23. Dinamica formării frunzelor

După cum se observă din datele tabelului 2.3, la o săptămâna după plantare, plantele aveau formate între 4,4 și 7,8 frunze. Ritmul formării frunzelor a fost unul constant și relativ lent în prima perioadă datorită condițiilor de mediu.

Numărul de frunze până la prima inflorescență a fost înregistrat în tabelul 2.3. La data de 23.04.2016 toate plantele studiate în experiment aveau prima inflorescență apărută.

Tabelul 2.3.

Numărul mediu de frunze până la prima inflorescență

După cum se poate observă din Tabelul 2.3. prima inflorescență a apărut cel mai devreme la varianta V7 respectiv 5,4 frunze, iar cea mai tardivă apariție a primei inflorescențe a fost la varianta V11 respectiv 10,2 frunze. Aceste valori pot fi influențate de condițiile de mediu din prima luna de la plantare, respectiv lumina scăzută, variațiile mari de temperatură dintre zi și noapte.

In Tabelul 2.4. putem observa masa medie a fructelor recoltate de pe fiecare plantă.

Tabelul 2.4.

Masa medie a fructelor recoltate – 2016

Fig. 2.24. Graficul masei fructelor recoltate

După cum se poate observa din Tabelul 2.4 și Fig. 2.24 cea mai mare producție a avut-o varianta experimentală V11, respectiv hibridul H-BZ-26 tratat cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20, adică 14,8 kg. Putem observa și faptul că cele mai bune producții sunt obținute la variantele în care s-a aplicat tratamentul cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20 urmate de cele tratate cu ProBalance. Mai putem observa că varianta martor a avut o producție mai mică decât varianta aceluiași hibridi tratat cu ProBalance și semnificativ mai mică decât cea tratată cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.

Rezultate obținute în 2017

Cum cercetarea s-a desfașurat pe perioada a 2 ani în tabelul 2.5. putem observa dinamica creșterii în înalțime a hibrizilor în anul 2017.

Tabelul 2.5.

Dinamica cresterii plantelor în înălțime (cm) (media) 2017

Fig. 2.25 Dinamica cresterii plantelor în înălțime – 2017

Din tabelul 2.5 putem observa la fel ca în 2016 că în prima luna de la plantare creșterea nu a fost spectaculoasă datorită înghețurilor târzii de primăvară și chiar a unei ninsori foarte apropiată de momentul plantării.

Dinamica formării frunzelor este redată în tabelul 2.6 și figura 2.26.

Tabelul 2.6.

Dinamica formării frunzelor (media) – 2017

Fig. 2.26. Dinamica formării frunzelor – 2017

Din tabelul 2.6 și fig. 2.26. putem observa că în 2017 ritmul de formare a frunzelor a fost unul relativ constant și putem observa chiar o influență pozitivă la variantele tratate cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20.

Ținând cont de condițiile meteo din acest an, fructele la data ultimei măsurători încă nu au ajuns la maturitate așadar măsurători privind numărul și masă fructelor încă nu există pentru anul 2017.

2.8. Concluzii și recomandări

În urma rezultatelor obținute în cei 2 ani de studiu observăm că variantele experimentale cărora li s-a aplicat tratament cu ASFAC BCO-4 și MESSIS 20.20.20 au avut creșterile și producția cele mai ridicate, urmate de variantele experimentale cărora li s-a aplicat tratament cu ProBalance, urmate în final de varianta martor căreia nu i s-a aplicat nici un tratament.

În urma acestor rezultate putem concluziona că în zona Vidră noii hibrizi românești se comportă exemplar în special în situațiile în care sunt aplicate tratamente cu biostimulatorii ASFAC BCO-4, MESSIS 20.20.20 și ProBalance, reușind să depășească în unele situații mediile obținute în zona lor de origine, iar varianta martor care nu a primit nici un fel de tratament a reușit de asemenea să obțină o medie identică cu cea din zona de origine.

Astfel ținând cont de situația economică din ultimii ani și dorință tot mai ridicată a consumatorilor de a achiziționa produse autohtone cu gustul de odinioară consider că noii hibrizi produși la SCDL Buzău sunt foarte recomandați pentru a fi utilizați în cultură având un potențial economic și de producție ridicat.

Studierea comparativă a noilor hibrizi de tomate este necesară pentru a putea recomanda cultivatorilor pe cei mai potriviți în funcție de destinația producției.

Bibliografie

Apahidean Al.S., Apahidean Maria – Cultura legumelor si ciupercilor, Editura Academic Pres, Cluj Napoca, 2004

Atanasiu N – Cultura tomatelor de vara-tomana pentru consum in stare proaspata, Editura ATAR, 2005

Balasa M. – Legumicultura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Balascuta N. – Protectia plantelor de gradina cu deosebire prin mijloace naturale, Editura Tipocant, Brasov, 1993

Butnariu H. si colab – Legumicultura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992

Ceausescu I.- Legumicultura generala si speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984

Cenusa M. – Cercetari privind determinarea consumurilor specifice de apa la tomate, Lucrari stiintifice, Sesiunea Omagiala, Facultatea de Horticultura, USAMV, Bucuresti, 1998

Chira A. – Gestiunea calitatii produselor hortiviticole, Editura Holdin Reporter, 1998

Chaux F., Foury C. – Productions legumieres, TEC-DOC, Paris, France, 1994

Chilom Pelaghia – Legumicultura generala, Editura Reprograph, Craiova, 2002

Ciofu R. – Tratat de legumicultura, Editura Ceres, Bucuresti, 2004

Davidescu D. si Davidescu V. – Agrochimie horticola, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992

Davidescu D. si Davidescu V. – Agricultura biologica, o varianta pentru exploatatiile mici si mijlocii, Editura Ceres, Bucuresti, 1994

Draghici Elena – Legumicultura, Editura Granada, Bucuresti, 2002

Dumitrescu M. si colab. – Indrumatorul fermierului legumicol, Editura Ceres, Bucuresti, 1972

Dumitrescu M. si colab. – Producerea legumelor, Editura Artprint, Bucuresti, 1998.

Gheorge F. si colab – Brosura „Tehnologii optimizate de cultura la principalele specii legumicole din spatii protejate si camp”. SCDL Buzau, 2004

Gheorgies C., Geaman I. – Bolile plantelor horticole, Editura Universitas Company, Bucuresti, 2002

Hatman M. si colab- Fitopatologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

Hoza G. – Legumicultura, Editura Elisavaros, Bucuresti, 2001

Hoza G. – Sfaturi practice privind cultura legumelor, Editura Nemira, Bucuresti, 2003

Horos A. – Legumicultura speciala, Editura Agroprint, Timisioara, 2003

Indrea D., Apahidean Al.S. – Cultura legumelor timpurii, Editura Ceres, Bucuresti, 1997

Luchian V. – Legumicultura Generala si speciala, Editura Elisavaros, Bucuresti, 2007

Lagunovschi-Luchian V., Vanatoru C.- Legumicultura, Editura Alpha MDN, Buzau, 2016

Manescu B., Nistor M. – Culturi fortate, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966

Penescu A. si colab. – Ecologie si protectia mediului , Editura Sylvi, Bucuresti, 2001

Popescu V. – Legumicultura, Vol.1,2 si 3, Editura Ceres, Bucuresti, 1996, 2000, 2001

Porca M., Olteanu I. – Ghid practic pentru recunoasterea si combaterea daunatorilor plantelor de cultura, TCM Print Bucuresti, 2004

Rosca I. si colab. – Entomologie horticola speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001

Sattler F. – Ferma biodinamica, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994

Stan N si colab – Legumicultura, Vol III, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2003

Schiopu D. – Ecologie si protectia mediului, Editura Ceres, Bucuresti, 1997

Valnet J. – Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale, Editura Ceres, Bucuresti, 1987

Voican V., Lacatus V. – Cultura protejata a legumelor in sere si solarii, Editura Ceres, Bucuresti, 2001

Xxx – Agrosel -Catalog de prezentare produse, 2015

xxx- Syngenta – Catalog de legume, 2015