Capitolul 1 Șomajul: concept, caracteristici, cauze
Somajul
Cuprins
Capitolul 1 Șomajul: concept, caracteristici, cauze
1.1 Conținutul conceptului de șomaj
1.2 Aspecte caracterstice ale șomajului
1.3 Legislația sistemului de asigurări pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă
Capitolul 2 Analiza fenomenului șomaj
2.1 Cauze și forme de manifestare ale șomajului
2.2 Costurile economice și sociale ale șomajului
2.3 Teorii economice despre șomaj
Capitolul 3 Politici de reducere a șomajului și de creștere a gradului de ocpuare în România.
3.1 Măsuri de diminuare a șomajului si de creștere a gradului de ocupare. Politici de combatere și ameliorare a șomajului
3.2 Creșterea economică și investițiile – premisele combaterii șomajului
3.3 Rata șomajului in Europa
Capitolul 4 Analiza șomajului în perioada 2010-2012
4.1 Situațiile statistice ale șomajului în România
4.1.1 Evoluția șomajului în perioada 2010-2013
4.1.2 Situația statistică a ratei șomajului înregistrat pe sexe în perioada 2010-2012
4.2 Situatiile statistice ale somajului in Judetul Constanta
4.2.1 Evidenta somerilor din Judetul Constanta in perioada 2008-2012
4.2.2 Rata Șomajului JudeȚul ConstanȚa În perioada 2008-2012
4.2.3 Media anuala a ratei somajului in perioada 2008- judetul Constanta
4.2.4 NumĂrul total al Șomerilor Înregistrați Și rata Șomajului
4.2.5 Repartizarea șomerilor de sex feminin pe niveluri de instruire și grupe de vârstă
Bibliografie
CAPITOLUL I
ȘOMAJUL: CONCEPT, CARACTERISTICI,
CAUZE
CONȚINUTUL CONCEPTULUI DE ȘOMAJ
Ocuparea forței de muncă în cadrul activităților economice dar și șomajul, reflectă modul în care funcționează piața muncii, la un moment dat, într-o economie. Cu ajutorul raportului dintre cererea și oferta de muncă, se determină cele două stări opuse ale pieței și anume: ocuparea forței de muncă și șomajul. Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic.
Odată cu apariția teoriei macroeconomice moderne, s-au înțeles cauzele, formele de manifestare și efectele pe care acesta le presupune, cu toate că femonenul șomaj și-a făcut simțită prezența încă de la începutul capitalismului (secolul al XIX- lea). La începutul secolului al XIX-lea, eventualele întreruperi sau absențe în procesul muncii erau considerate situații efemere, cauzele fiind factori pur sociali, iar la începutul secolului al XX-lea când în economiile capitaliste au apărut primele dezechilibrări importante, care au culminat cu marea criză a anilor 1929-1933, fenomenul de șomaj a căpătat din ce în ce mai multă atenție lumii economice, aceasta conștientizând că ocuparea forței de muncă este o problemă de natură economică și destul de complexă.
Cel mai de seamă economist din această perioadă – J. M. Keynes, argumenta că orice politică macroeconomică de succes trebuie să cuprindă în mod necesar măsuri și instrumente statale, în vederea folosirii cât mai depline a forței de muncă și asta datorită faptului că economiile în sine nu mai garantau, în virtutea mecanismelor spontane de autoreglare, ocuparea deplină a forței de muncă. Din acel moment, șomajul devenea alături de inflație o stare de dezechilibru nedorită și permanentă economiei contemporane, făcând obiectul de studiu și cercetare al majorității teoriilor macroeconomice emise.
Cea mai cunoscută definiție a șomajului este cea adoptată de Biroul Internațional al Muncii, potrivit căreia: ,, este șomer orcine are mai mult de 15 ani și îndeplinește concomitent urmatoarele condiții: este apt de muncă, nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salarială și caută un loc de muncă”
În România este considerat șomer: ,, o persoană aptă de muncă, ce nu se poate încadra din lipsa locurilor disponibile corespunzătoare pregătirii sale, în vârstă de 16 ani.”
În rândul șomerilor sunt cuprinse persoanele care și-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum și noii ofertanți de forță de muncă care nu își găsesc un loc de muncă adecvat propriilor cerințe.
În termenii pieței muncii, șomajul este definit ca: ,, fenomenul macroeconomic, opus ocupării, reprezentând un surplus de populație activă față de aceea care poate fi angajată în condițiile de rentabilitate impuse de piață”
Fenomenul de șomaj este definit în literatura economică ca fiind: ,, o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural și funcțional al pieței muncii, prin care oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă din parte agenților economici.” Acest mod de definire al șomajului, pune în corelație piața muncii cu munca salarială și rezultă ca în raport cu piața muncii, ofera de muncă.
ASPECTE CARACTERSTICE ALE ȘOMAJULUI
În practica economică, șomajul se carcterizează prin aspecte referitoare la: nivelul, intensitatea, durata și structura acesteia.
Nivelul șomajului se determină în mărime absolută și în marime relativă. În mărime absolută prin numărul celor neocupați, adică numărul șomerilor, iar în mărime relativă ca rată a șomajului, calculată procentual între numărul total al șomerilor și numărul total al populației active. Nivelul șomajului diferă pe zone geografice și pe perioade, iar limitele acestuia trebuie raportate la ceea ce înseamnă starea de ocupare deplină.
Ocuparea deplină reprezintă nivelul de ocupare a resurselor de muncă, care perimite obținerea maximului de bunuri și servicii pentru acoperirea nevoilor oamenilor. Aceasta nu înseamnă inexistența forței de muncă neocupate, ci ocuparea acesteia până la limita șomajului natural. Acest tip de șomaj este echivalent cu șomajul voluntar, care constă în numărul celor neocupați, ca urmare a propriilor decizii, de a înceta să muncească. Rata șomajului natural în țările cu economie de piață se situează în general între 3% și 5%. Altfel spus, ocuparea deplină a forței de munca este echivalentă cu șomajul scăzut, reflectat printr-o rată naturală de câteva procente, care înseamnă angajarea a circa 95%-97% din populația activă disponibilă, iar diferența până la 100% fiind considerată a fi șomaj natural sau normal.
Economistul american Milton Friedman afirmă despre șomajul natural că este un șomaj de echilibru deoarece rezultă din alegerea liberă a indivizilor. Din ce în ce mai mulți economiști occidentali au ajuns să susțină teza potrivit căreia șomajul existent în ultimele decenii din țările dezvoltate este în special șomaj voluntar și mai puțin șomaj involuntar, acesta din urmă fiind singurul care trebuie să preocupe politicile macroeconomice.
În funcție de nivelul șomajului natural, se consideră în general două situații: starea de subocupare și starea de supraocupare. Atunci când rata efectivă a șomajului este mai mare decât cea naturală, adică suntem în prezența unui șomaj efectiv ( de exemplu 8%, 10%, 12%) are loc starea de subocupare a forței de muncă, iar când rata șomajului este de doar 1%-2%, deci mai mică decât rata considerată normală are loc supraocuparea forței de muncă.
În concluzie, ocuparea deplină, subocuparea și supraocuparea sunt concepte economice cu ajutorul cărora se analizează amplitudinea fenomenului șomaj.
Intensitatea șomajului este o altă caracteristică a acestui fenomen, cu ajutorul căreia se pot distinge următoarele tipuri de șomaj:
– șomajul total care reprezintă pierderea locurilor de muncă și încetarea totală a activitații;
– șomajul parțial care presupune diminuarea activității depuse de o persoană, prin reducerea duratei de lucru sub cea legală și scăderea salariului;
– șomajul deghizat, unde activitatea desfășurată de unele persoane este doar aparentă, cu o productivitate foarte redusă și o salarizare pe masură, acesta fiind specific țărilor slab dezvoltate.
Intensitatea șomajului reflectă gradul de pierdere a posibilității de a muncii pentru posesorii forței de muncă. Menținerea și modificarea intensității șomajului sunt aspecte ce pot fi înțelese doar în legătura cu sistemul real al economiei de piață. Mecanismele pieței muncii se află sub incidența a numeroaselor alte împrejurări, nu doar sub cele strict economice.
Durata șomajului reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul pierderii locului de muncă și momentul reluării activității la parametrii anteriori. Această perioadă diferă de la o persoană la alta, astfel că pentru a surprinde fenomenul la nivel național, se impune luare în calcul a duratei medii a șomajului. Aceasta se poate stabili ca o medie pe economie sau ramura de activitate, într-o anumită perioadă de timp. Această durată poate fi de câteva zile, luni sau chiar ani. Durata medie a șomajului se calculează în funcție de următorii doi factori:
– numărul de șomeri;
– ritmul în care se desfășoară intrarea și ieșirea din șomaj.
Numărul șomerilor trebuie interpretat ca o noțiune de ,,stoc”, adică ținând cont de sporirea și reducerea șomajului.
Costul șomajului are un rol important în stabilirea intensitãții și duratei șomajului. Pentru evaluarea consecințelor fenomenului de șomaj prezintã interes noțiunea de cost al șomajului. Ea cuprinde consecințe nefaste ale șomajului pe care le suportã indivizii in economie și societate.
Aprecierea corectă a costului șomajului impune luarea în considerație și a unor avantaje pe care le implică acest fenomen.
Avantajele șomajului au urmatoarele aspecte:
– Salariații sunt determinați sã caute servicii mai bune, cu un grad de calificare superior, ceea ce poate fi Indus in incitarea spre perfecționare cu consecințele corespunzãtoare asupra creșterii randamentului muncii.
– Crearea de mânã de lucru mobilã și adaptabilã la cerințele impuse de modificãrile activitãții economice, ceea ce contribuie la o eficiențã mai mare in alocarea resurselor pe termen scurt și la creșterea economicã mai rapidã pe termen lung.
Structura șomajului sau componentele acestuia, este dată prin clasificarea șomerilor după diferite criterii: domeniul în care au lucrat, nivelul calificării, categoria socio-profesionalã căreia îi aparțin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de vârstã, rasă. Șomajului structurat pe categorii de vârstã si sexe ii este acordatã o foarte mare atenție in ultimile decenii. Observãm cã femeile sunt mai afectate de șomaj decât bãrbații, la fel și tinerii sub vârsta de 25 ani și cei peste 50 ani, fațã de restul populației active.
Fenomenul de șomaj, cum este astãzi prezentat, a fost explicat prima datã in secolul al XIX- lea, atunci când raționamentele științifice au recurs la conceptele de piațã a muncii și folosirea deplinã a forței de muncã. Potivit acestei abordãri, se confruntã cererea intreprinderilor ce angajeazã salariați și oferta celor ce vor sã se angajeze.
Deși nivelul de pregãtire școlarã si profesionalã al femeilor este apropiat de cel al bãrbaților, se înregistreazã o presiune a ofertei asupra cererii de forțã de muncã feminine și creșterea numãrului de șomeri în rândul femeilor.
Un fenomen negative cu care România se confruntã este acela cã o parte din populația aptã de muncã lucrezã in condiții așa zise “la negru” și nu este inregistratã la categoria de șomeri.
În altă ordine de idei, trebuie subliniat și faptul că bugetul asigurărilor socialede stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor șiajutoarelor de șomaj pentru un număr mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate găsirea surselor necesare prin masuri care să poată deveni affective
1.3. LEGISLATIA SISTEMULUI DE ASIGURARI PENTRU SOMAJ SI STIMULAREA OCUPARII FORTEI DE MUNCA
În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt cuprinse persoanele fizice (asigurații) conform Legii nr.76 din 16 ianuarie 2002, modificată și completată prin OUG nr.124/200, ultima modificare fiind făcuta pe 23 ianuarie 2012.
Legea nr. 202 din 22 mai 2006, republicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 6 mai 2009,cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Prof a muncii și folosirea deplinã a forței de muncã. Potivit acestei abordãri, se confruntã cererea intreprinderilor ce angajeazã salariați și oferta celor ce vor sã se angajeze.
Deși nivelul de pregãtire școlarã si profesionalã al femeilor este apropiat de cel al bãrbaților, se înregistreazã o presiune a ofertei asupra cererii de forțã de muncã feminine și creșterea numãrului de șomeri în rândul femeilor.
Un fenomen negative cu care România se confruntã este acela cã o parte din populația aptã de muncã lucrezã in condiții așa zise “la negru” și nu este inregistratã la categoria de șomeri.
În altă ordine de idei, trebuie subliniat și faptul că bugetul asigurărilor socialede stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor șiajutoarelor de șomaj pentru un număr mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate găsirea surselor necesare prin masuri care să poată deveni affective
1.3. LEGISLATIA SISTEMULUI DE ASIGURARI PENTRU SOMAJ SI STIMULAREA OCUPARII FORTEI DE MUNCA
În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt cuprinse persoanele fizice (asigurații) conform Legii nr.76 din 16 ianuarie 2002, modificată și completată prin OUG nr.124/200, ultima modificare fiind făcuta pe 23 ianuarie 2012.
Legea nr. 202 din 22 mai 2006, republicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 6 mai 2009,cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Profesională.
Legea nr. 72 din 26 martie 2007, actualizată prin OUG nr.126/2008 publicată în Monitorul Oficial nr.697/14.10.2008, cu privire la stimularea încadrării elevilor și studenților în muncă.
HG nr. 1212/2011 cu privire la modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005.
HG nr.1122 din 10 octombrie 2010 cu privire la modificarea și completarea Criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii specializate în stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin HG nr. 277/2002.
HG nr. 113 din 9 februarie 2011 cu privire la modificarea și completarea Criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotararea de Guvern nr. 277 din 2002, publicată în Monitorul Oficial nr.790 din 25.11.2010
Ordinul nr. 123 din 28 februarie 2011 cu privire la modificarea și completarea procedurii de primire și soluționare a cererilor pentru locuri de muncă sau indemnizații pentru șomaj, aprobată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.85 din 2002, cu modificările și completările ulterioare ale OUG nr.4 din anul 2010 cu privire la reglementarea unor măsuri de protecție socială pentru anul 2010.
OUG nr. 36 din 6 aprilie 2011 cu privire la modificarea și completarea OUG nr. 116/2006 în legătură cu protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale.
OUG nr. 46 din 11 mai 2011 cu privire la modificarea și completarea art. 17 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activitaților economice de persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale și intreprinderile familiale.
OUG nr. 17 din 23 februarie 2011 cu privire la administrarea creanțelor bugetare reprezentând comisionul datorat, până la data de 31 decembrie 2010, de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sistemului asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
OUG nr. 96 din 22 decembrie 2012 cu privire la stabilirea măsurilor de reorganizare din cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative
Codul Fiscal prevede categoriile de venituri pentru care se aplică contribuția de șomaj și cotele.
CAPITOLUL II ANALIZA FENOMENULUI ȘOMAJ
CAUZE ȘI FORME DE MANIFESTARE ALE ȘOMAJULUI
Sintetizând din studiile și analizele elaborate până în prezent, cu privire la cauzele șomajului, se poate concluziona că acestea se împart în două mari categorii, după natura acestora:
cauze subiective, care au ca element determinant voința celui care se află în ipostaza de șomer;
cauze obiective, în cadrul carora sunt incluse resturcturarea activitaților economice, insuficiența creșterii economice, caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică.
Din acest punct de vedere se constată două forme clasice de șomaj: șomajul voluntar și șomajul involuntar.
I. Șomajul voluntar, Keynes consideră că acesta este ,, datorat refuzului sau imposibilității pentru posesorul forței de muncă de a accepta o retribuție corespunzatoare valorii produsului care îi va fi atribuit, refuz sau imposibilitate bazată pe anumite prevederi legale, pe uzanțe sociale, pe înțelegeri în vederea negocierii contractelor colective, pe adaptarea lentă la schimbări sau pe simpla încăpățânare a proprie naturii umane”
În literatura de specialitate contemporana, în cadrul șomajului voluntar se include persoanele care refuză să muncească, fie datorită salariilor sau condițiilor de muncă oferite, care sunt inacceptabile în raport cu pretențiile posesorului forței de muncă și care consideră ca indemnizația de șomaj ii este suficientă pentru a avea un trai decent.
Din punct de vedere structural, șomajul voluntar cuprinde urmatoarele categorii de persoane:
– persoane care, deși lucrează, preferă să înceteze munca temporar, considerând că prin indemnizația de șomaj își va putea asigura un trai decent;
– persoane care hotărăsc să înceteze lucrul, total sau parțial, considerând că salariul real este prea mic și că este mai avantajos să aibă timp liber pentru a dobândii o altă meserie sau un alt loc de muncă.
– șomerii care asteaptă locuri de muncă mai favorabile decât cele pe care le-a avut sau cele care le-au fost oferite;
– persoanele casnice, care deși au hotărât să se angajeze într-o activitate, amână angajarea datorită mărimii salariului sau a distanței până la locul de muncă.
În practică, șomajul voluntar poate îmbrăca urmatoarele forme de manifestare:
a) șomajul fricțional sau șomajul tranzitoriu care îi cuprinde pe acei lucrători care au abandonat vechile locuri de muncă pentru a căuta altele mai favorabile, pe acei concediați care sunt în căutarea unui nou loc de muncă și pe aceia care sunt în căutarea primului loc de muncă.
Unii dintre șomeri sunt în căutarea unui loc de muncă mai bun, care să le ofere satisfacții mai mari sau să se deplaseze spre o regiune geografica mai bună. Alții sunt obligați să își schimbe locul de muncă deoarece au fost concediați. Pe de altă parte, în fiecare an pe piața muncii se prezintă pentru prima oară un numar de persoane care au terminat studiile și care au diverse aspirații în ceea ce privește locul de muncă.
Cauza acestei forme de șomaj constă în aceea că între cei care solicită și cei care oferă forță de muncă se produc ,,fricțiuni” permanente. Această formă de șomaj se mai numește și ,,tranzitoriu” deoarece locuri de muncă există, dar este necesar un timp pentru ca solicitanții să le ocupe.
b) șomajul indus de însăși indemnizația de șomaj. Se constata că șomajul, în forma sa voluntară, este cu atat mai amplu, cu cât indemnizația este mai mare, o marime mai redusă a acestuia va determina posesorul forței de muncă să își găsească mai repede de muncă, după cum o sumă mai mare primită ca indemnizație, va reduce intensitatea căutării unei slujbe. Astfel, este necesar ca indemnizația de șomaj să fie stabilită la un nivel optim. Noțiunea ,,optim” are mai mult semnificația de ,,inhibator”, adică indemnizația prin cuantumul ei, trebuie să descurajeze tendința unor lucrători de a abandona locul de muncă, indiferent de motiv.
II. Șomajul involuntar reprezintă starea specifică persoanelor neocupate care sunt dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat în condițiile pieței și nu își pot realiza acest obiectiv deoarece locurile de muncă, pur și simplu, nu există. Așadar, sunt două situații diferite și anume: una când din motive subiective nu se lucrează că nu se găsește un loc de muncă interesant, acceptabil, pe măsura gustului, preferințelor, a diplomei, privind salariul, iar cel de al doilea în cazul în care cel care caută un loc de muncă, pentru că lipsa acestuia îi pune în cauză însăși existența, nu-l găsește disponibil în localitatea sau în zona în care trăiește, din motive obiective. Șomajul involuntar nu este unul natural sau ,,rău necesar" ci un ,,rău veritabil" al economiei.
În funcție de cauze, șomajul involuntar poate avea următoarele forme de manifestare: șomajul structural, șomajul tehnologic, șomajul ciclic, șomajul sezonier și șomajul demografic.
a) șomajul structural este acela care se formează pe baza modificărilor care se petrec în structura activităților economico-sociale. Acesta este corelat cu interacțiunea dintre schimbarea consumului și structurile de producție existente. Acest tip de șomaj demonstrează existența unei neconcordanțe între structura cererii și ofertei de fortă de muncă, sub aspect demografic, educațional și ocupațional. El reprezintă de fapt efectul restructurării unei economii și a ramurilor industriale, care ocupă o mare parte a forței de muncă. Această formă de șomaj este considerată ca fiind cea mai gravă și complexă deoarece reintegrarea forței de muncă este un proces lung și dificil.
b) șomajul tehnologic apare ca o variantă a celui structural și este determinat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu altele noi și astfel se restrâng locurile de muncă în urma reorganizării întreprinderilor. Acesta nu este rezultatul introducerii progresului tehnic, ci îndeosebi a modului cum posesorii forței de muncă receptează și se adaptează la schimbările tehnologice. Resorbirea acestui tip de șomaj este dificilă deoarece impune recalificarea forței de muncă în concordanță cu cerințele progresului tehnic și a noilor metode manageriale.
c) șomajul ciclic este șomajul care apare în perioadele de criză sau recesiune economică. Acesta se mai numește și șomaj conjunctural, atunci când este determinat de crizele economice neciclice și care pot fi parțiale sau intermediare. Acesta este explicat în principal prin insuficiența cererii efective, fiind rezultatul modului defectuos în care se realizează legătura dintre nivelul salariilor și cel al prețurilor și productivității muncii. Această formă de șomaj poate fi resorbită, total sau parțial în perioadele de avânt economic.
d) șomajul sezonier este șomajul determinat de întreruperea activităților dependente, într-o mare măsură de factorii naturali, precum activitățile din agricultură, construcții, lucrări publice, turism.
e) șomajul demografic este rezultatul unei creșteri demografice ,,șoc", adică a unei creșteri anormale a populației, care reflectă o creștere masivă pe piața muncii a tinerilor, cu diferite niveluri de pregătire, în condițiile în care aceasta nu este încă pregatită sa-i asimileze.
COSTURILE ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE ȘOMAJULUI
Costurile șomajului reprezintă contribuția societății și renunțările pe care trebuie să le accepte populația ca urmare a existenței fenomenului șomaj. Astfel, se identifică următoarele costuri în privința șomajului: costul financiar, costul economic și costul social.
Costul financiar se modifică în funcție de creșterile sarcinilor fiscale care apasă sistemul productiv și colectivitățile publice și de scăderile încasărilor fiscale și a cotizațiilor sociale, pe care le provoacă șomajul. Acest cost, se repartizează potrivit regulii celor trei treimi astfel: o treime este reprezentată de investițiile publice pentru crearea de noi locuri de muncă, o treime sunt indemnizațiile de șomaj și o treime reprezintă pierderile de încasări fiscale și cotizații sociale.
Șomajul determină o creștere a sarcinilor care apasă sistemul economic, prin amplificarea finanțării de către patronat a indemnizațiilor de șomaj. Efectele economice ale indemnizației de șomaj sunt contradictorii. Cu cât indemnizația de șomaj este mai consistentă, cu atât este mai mare șomajul voluntar, o mărime redusă a indemnizației, determină o preocupare mai mare pentru a găsi rapid un loc de muncă. Se impune ca nivelul de indemnizație de șomaj să fie optim, adică să fie stabilit astfel încât să incite la căutarea unui loc de muncă. Mărimea optimă a indemnizației de șomaj este situată între 45-90% din salariul avut și este acordată pentru o anumită perioadă.
Statul este obligat să consacre o parte importantă din buget pentru a finanța acțiunile împotriva șomajului: pentru formarea profesională, pentru credite privilegiate pentru anumite industrii și pentru subvenții în vederea creării de locuri de muncă, astfel are loc creșterea sarcinilor suportate de colectivitățile publice. De asemena, prin faptul că șomerii pierd o parte din venituri și consumă mai puțin, iar impozitele directe și indirecte, plătite de șomeri, precum și cele legate de activitatea profesională sunt în volum mai mic, are loc o diminuare a resurselor publice. Atunci când reducerea numărului de cotizanți nu este însoțită de diminuarea numărului de beneficiari, are loc o pierdere de încasare financiară pentru securitatea socială.
Costurile economice apar datorită diminuării cererii adresate unor sectoare, având drept urmare folosirea incompletă sau nefolosirea unor capacități de producție.
În cazul șomajului involuntar se pune problema asupra costurilor suportate de societate, ca urmare a reducerii producției sub nivelul potențialului său productiv. Această evaluare se poate efectua cu ajutorul legii lui Okun potrivit căreia pe termen scurt, creșterea cu un procent a șomajului va duce la scăderea cu 2,5% a producției, lucru ce poate fi luat în considerare la determinarea costului șomajului.
Legea lui Okun arată că, atunci când există șomaj, producția este mai mică decât ar putea să fie, iar această pierdere de producție este o pierdere pentru societate.
Efectele obținute prin reducerea ratei naturale a șomajului sunt mult mai greu de determinat decât costurile provocate de șomajul ciclic, astfel legea lui Okun nu mai este utilă. Creșterea producției este posibilă deoarece forța de muncă reactivată utilizează capitalul, pe termen scurt, care nu era utilizat la întreaga capacitate. Pe termen lung, este semnificativ pentru rata șomajului natural faptul că asigurarea capitalului necesar noilor lucrători presupune efectuarea de noi investiții. Astfel se apreciază că, pe termen lung, o reducere cu 1% a șomajului duce la o creștere cu 0,75% a producției.
Costurile sociale nu trebuie să fie neglijate deoarece sunt numeroase și au efecte deosebite precum: dezvoltarea micii criminalități, modificarea valorilor sociale privind școala, munca, pensia.
2.3 TEORII ECONOMICE DESPRE ȘOMAJ
Relația șomajului cu mașinismul, înțeles că utilizarea tot mai evidentă a mașinilor în industrie, a fost analizată de reprezentanți ai școlii clasice precum: David Ricardo, Theodor Maltus, J.B. Say, J.S. Mill.
Keynes a studiat mult ceea ce se numește substituția între consum și investiții, apărută încă de la Adam Smith. Este vorba despre înlocuirea mașină – muncă, ceea ce ar duce la scăderea numărului de muncitori și ar duce la șomaj. Adam Smith are o concluzie logică că această înlocuire nu ar duce la șomaj. Opinia lui este că acumularea determină adâncirea diviziunii muncii, proporțional cu creșterea capitalului fix.
Argumente ale clasicilor cu privire la “mașini” :
· Pentru fabricarea mașinilor este nevoie de muncitori.
· Prețurile scăzute ale produselor industriale duce la creșterea consumului acestora, ceea ce duce la extinderea piețelor.
· Numărul locurilor de muncă crește mulțumită mașinilor pentru că apar noi activități care răspund unor noi necesități.
Apariția unor noi mașini provoacă o pierdere a locurilor de muncă. Aceasta este ceea ce crede Say argumentând că procesul tehnic arată principala cale de creștere competitivității în comparație cu străinătatea.
Ideea autoreglării și a ocupării depline și-a găsit formularea cea mai concisă, dar și cea mai precisă în “legea debușeelor” a lui J.B. Say: “orice producție își creeazã cererea corespunzătoare și ca atare, nu există nici un motiv care să reducă imboldul de a investii și a crea noi locuri de muncă”
În teoria clasică folosirea la maxim a puterii de producție avantajoase și elasticitatea salariilor asigurau stabilitatea pieței muncii. Însușirea situației fiind aceea că nivelul salariului real limita atât fabricarea, cât și gradul de ocupare, reducerea lui fiind soluția pentru micșorarea ratei șomajului.
O piață dependentă de regulile concurenței, este ceea ce neoclasicii priveau ca piața forței de muncă. Teoria neoclasică având punctul central în existența stabilității generale în condițiile în care prețurile sunt presupuse elastice astfel încât prin fluctuația lor se restabilesc automat echilibrul și folosirea în totalitate a forței de muncă. Pe această bază șomajul poate exista sub două forme:
· Șomaj voluntar determinat de faptul că o parte din cei care sunt în căutarea unui loc de muncă, nu acceptă să se angajeze la salariul care se formează pe piață.
· Șomajul tranzitoriu format în timpul perioadei necesare acomodării ofertei la nivelul cererii.
Aceste tipuri de șomaj există și astăzi în proporții mai mari sau mai mici.
Șomajul clasic, din punct de vedere macroeconomic are la bază situația definită prin oferta redusă în raport cu cererea precizată de faptul că prețul efectiv al bunurilor economice este mai mic decât cel de echilibru.
Economiștii neoclasici cred că șomajul atinge niveluri înalte în timpul recesiunilor pentru că lucrătorii au părerea neclară despre situația în care se află economia. Dar în faza de expansiune a ciclului, producția atinge niveluri înalte, iar șomajul scade când oamenii, supraestimând mărimea salariului real, sunt păcăliți și determinați să muncească mai mult.
Reducerea ratei șomajului, era dată prin prisma cheltuielilor legate de investiții suficient de mari pentru a absorbi producția furnizată de excedentul de lucrători.
Dezvoltarea economicã este considerată de acum înainte ca un fapt obținut și problemele privind oprirea nu mai constitui o preocupare importantă.
CAPITOLUL III. POLITICI DE REDUCERE A ȘOMAJULUI ȘI DE CREȘTERE A GRADULUI DE OCPUARE ÎN ROMÂNIA
3.1. Măsuri de diminuare a șomajului si de creștere a gradului de ocupare. Politici de combatere și ameliorare a șomajului
Piața muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificările apărute au creat nevoia unei noi instituții. Una moderna, flexibilă cu capacitatea de a răspunde acestor provocări.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Munca (ANOFM), împreuna cu cele 41 de agenții județene, cu Agenția Municipiului București și cu cele 88 de agenții locale și 156 puncte de lucru, răspunde acestor provocări.
Serviciile sale se adresează șomerilor și agenților economici.
Principalul său obiectiv este creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și implicit scăderea ratei șomajului.
Obiectivele principale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt:
• Instituționalizarea dialogului social în domeniul ocupării și formării profesionale;
• Aplicarea strategiilor în domeniul ocupării și formării profesionale;
• Aplicarea măsurilor de protecție socială a persoanelor neîncadrate în muncă.
Prezentăm paleta de măsuri active cuprinse în noua lege, care au influență directă asupra ocupării:
A. Măsuri de prevenire a șomajului:
a) servicii de informare și consiliere privind cariera oferite viitorilor absolvenți de învățământ profesional și liceal, în cadrul unor acțiuni desfășurate în școli de către consilierii de orientare profesională din rețeaua centrelor de consiliere aparținând ANOFM;
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele activități:
– informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și serviciile de care pot beneficia conform legii;
– consiliere profesională: modalități de căutare a unui loc de muncă, prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) și inițiere în accesarea acestuia, etc.;
– servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenție și condiții de acces;
– prezentarea posibilităților de reorientare profesională în cadrul unității sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată;
– plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a șomajului:
a) stimularea agenților economici să angajeze tineri absolvenți ai instituțiilor de învățământ;
b) acordarea de facilități fiscale angajatorilor prin reducerea contribuției datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, dacă încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul șomerilor pe care le mențin în activitate cel puțin 6 luni;
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condiții avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în șomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizație de șomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilității forței de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenți pe durată nedeterminată, primesc pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma lunara reprezentând un salariu minim brut pe țară; angajatorii care încadrează absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime brute pe țară.
Programul de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011 al A.N.O.F.M.
Anual Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă întocmește Programul de ocupare a forței de muncă având în vedere atribuțiile conferite de legislația în vigoare.
Pentru anul 2011, proiectarea programului de ocupare a avut la bază Programul de Guvernare pentru perioada 2009–2012 și obiectivele strategice ale Uniunii Europene în materie de ocupare în perspectiva Europa 2020.
Principalele obiective generale ale Programului de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011, care corespund și cu documentele mai sus menționate, sunt:
Creșterea gradului de ocupare și promovarea incluziunii sociale,
Facilitarea tranziției de la șomaj către ocupare,
Consolidarea competențelor profesionale ale persoanelor în căutare de loc de muncă.
Printre obiectivele specifice ale programului putem enumera, în principal:
combaterea efectelor șomajului;
incluziunea socială a grupurilor vulnerabile pe piața forței de muncă;
grad ridicat de adaptabilitate a forței de muncă la cerințele pieței muncii;
asigurarea egalității de șanse pe piața muncii;
păstrarea unui nivel redus al șomajului în condițiile continuării restructurărilor prin creșterea calității ocupării și a siguranței locului de muncă, simultan cu crearea de oportunități de pregătire profesională adaptată la cerințele pieței muncii.
Programul de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011 s-a elaborat pe baza propunerilor agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă și a agenției municipiului București, propuneri fundamentate pe baza analizei situației economico – sociale înregistrate la nivel teritorial.
Măsurile prevăzute a se implementa prin Programul de ocupare a forței de muncă în anul 2011 au în vedere ambele segmente ale pieței muncii și constau în:
acordarea de servicii gratuite de mediere pe locurile de muncă vacante sau nou create prin furnizarea de informații privind locurile de muncă disponibile și punerea în legătură a persoanelor în căutarea unui loc de muncă cu angajatorii, întocmirea pentru fiecare persoană a unui plan individual de mediere, organizarea bursei generale a locurilor de muncă sau a burselor specializate pentru anumite grupuri țintă în funcție de nevoile pieței muncii. Pentru aceasta agențiile teritoriale vor acționa pentru dezvoltarea relațiilor personalizate cu angajatorii, punându-se accent pe calitatea selecțiilor și repartițiilor de personal în conformitate cu cerințele locurilor de muncă;
acordarea de servicii gratuite de informare și consiliere profesională persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prin furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor, evaluarea și autoevaluare personalității în vederea orientării profesionale, dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă;
stimularea reîncadrării în muncă prin acordarea de alocații pentru șomerii care se încadrează înainte de expirarea șomajului, încercându-se astfel prevenirea șomajului de lungă durată în rândul tinerilor până în vârstă de 25 ani și a celorlalte categorii de șomeri, supuși riscului rămânerii în șomaj mai mult de 6 luni, respectiv 12 luni;
stimularea mobilității forței de muncă prin acordarea de prime de încadrare sau instalare, după caz;
organizarea de cursuri de formare profesională pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea ridicării gradului de calificare sau dezvoltarea de competențe, urmărindu-se ca la absolvire rata de succes, respectiv încadrarea în muncă să fie cât mai ridicată;
acordarea gratuită de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri, în scopul creșterii gradului de ocupare prin înființarea propriei afaceri;
acordarea de subvenții angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aparținând unor categorii dezavantajate sau cu acces mai greu pe piața muncii: șomeri de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane care mai au 3 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare, absolvenți de învățământ și absolvenți cu dezabilități corelată cu o consiliere profesională de calitate în rândul tinerilor, persoane cu handicap;
acordarea de acompaniament personalizat tinerilor cu risc de marginalizare socială prin încheierea de contracte de solidaritate și oferirea de servicii specifice, inclusiv prin acordarea de subvenții angajatorilor de inserție care încadrează persoane din această categorie.
Programul de ocupare a fost proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare și consiliere/orientare profesională, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea relațiilor cu partenerii sociali.
3.2 Creșterea economică și investițiile – premisele
combaterii șomajului
Una dintre politicile economice a statului reprezintă stabilizarea și echilibrul macroeconomic,prin care se urmărește realizarea următoarelor patru obiective –considerate multă vreme „Patrulaterul magic”.
Creșterea economică;
Combaterea inflației, stabilirea prețurilor și a puterii de cumpărare a bunurilor;
Ocuparea forței de muncă;
Echilibrul balanței de comerț exterior
Creșterea economica continuă și susținută este principala cale de reducere a șomajului căreia trebuie să i se acorde maximă importanță. Dar nu o creștere economică artificială, obținută prin umflarea cheltuielilor publice. Este durabilă numai creșterea spontană, care este rezultatul inițiativei oamenilor. Deoarece recesiunile europene prelungite au crescut rata naturală europeană a șomajului, în SUA se consideră că ar trebui să se păstreze un înalt nivel al PNB, numai în acest caz rata naturală corespunzătoare fiind aproape de cea optimală. O economie de înalta presiune care operează la capacitatea ei completă ar ajuta la mărirea gradului de ocupare a forței de muncă. În mod particular o astfel de economie este benefică pentru muncitorii femei și pentru grupurile demografice minoritare care sunt, de regulă, ultimii angajați și primii concediați. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii concediați și-ar atinge țelul dacă aceste slujbe s-ar adresa în mod special grupurilor demografice cu grad înalt de șomaj: adolescenți, femei.
În condițiile actuale, când România încearcă să-și definească rolul și locul său în lume, când se dorește identificarea și încurajarea acelor ramuri și subramuri ale economiei naționale care pot fi dezvoltate în cadrul economiei mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în concordanță cu cerințele Uniunii Europene și ținând cont și de celelalte politici macroeconomice ce pot fi adoptate pentru a depăși situația economică actuală.
Astfel, este consacrată teoria conform căreia, în perioada de criză este de preferat să se asigure o creștere a cheltuielilor bugetare care să aibă drept obiectiv o relansare a activității economice, care să contribuie la creșterea ocupării forței de muncă și la reducerea șomajului.
Modelul creșterii economice trebuie reanalizat, având în vedere experiența anilor trecuți, în care creșterea economică în țara noastră a avut la bază consumul, ceea ce nu a permis atingerea unei creșteri economice sustenabile, și trebuie să vizeze investiția în sectoare cu valoare adăugată înaltă.
„Prin conținutul său, creșterea economică înseamnă o evoluție pozitivă,ascendentă a economiei naționale, pe termen mediu și lung,dar care nu exclude oscilații conjuncturale chiar și regrese economice temporare. Aprecierea că o economie națională înregistrează o creștere economică se bazează pe existența tendinței creșterii pozitive reale,în cadrul unui orizont de timp corespunzător”.
Pentru a înțelege procesul creșterii economice este necesar luarea în considerare a următoarelor elemente:
Creșterea economică este dependentă de dinamica macroeconomică,determinată de factori specifici și de dinamica demografic, determinată de factori biologici și sociali;
Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privită pe o perioadă suficient de lungă pentru a se delimita expansiunea conjuncturală pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri de creștere economică propriu zisă, ce se manifestă ca tendință dominantă în cadrul unei perioade mai mari de timp
Creșterea economică are în vedere rezultatele macroeconomice reale, cele corectate cu mărimea deflatorului;
Din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creșterii economice este ritmul PNB sau PIB/locuitor. Acest indicator prezintă și o serie de limite care țin de faptul că el apare ca o valoare medie nefurnizând informații cu privire la repartizarea efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populației. În acest scop,se apelează și la alți indicatori,mai relevanți fiind durata timpului liber și speranța medie de viață.
Un element deosebit de important în înfăptuirea unei creșteri economice,însoțite de mărimea nivelului ocupării,îl reprezintă „rata investițiilor”, în special a investițiilor în capital fix.
Investițiile reprezintă cea mai importantă destinație a economiilor și au efecte benefice atât la nivel micro cât și macroeconomic. Înainte de căderea regimului comunist,sursa investițiilor din România era proprie,internă,de la Bugetul de Stat. După trecerea la economia de piață aceste surse s-au diversificat, apar: Fondul Monetar Internațional, bănci și firme multinaționale și mai târziu cele ale Comunității Europene (înainte și după aderare).
După 1989, în România au fost create condiții pentru investiții străine de capital, proces anevoios datorită instabilității legislației românești care nu crea încredere investitorilor străini. În prezent, situația investițiilor directe în România este dezvăluită în cele ce urmează.
Investițiile străine directe au scăzut la 1,83 de miliarde de euro, în primul semestru din anul 2010, comparativ cu perioada similară din 2009, când se situau la nivelul de 2,58 de miliarde de euro.
Astfel, deficitul de cont curent al României s-a majorat cu 50 la suta în semestrul întâi din acest an, comparativ cu semestrul anterior, ajungând la 3,64 de miliarde de euro.
Cea mai mare influență asupra deficitului de cont curent au avut-o transferurile curente, care au scăzut cu 49,9 la sută, față de primele șase luni din 2009.
La 30 iunie 2010, datoria externă pe termen mediu și lung a României era de 71,2 miliarde de euro, în creștere cu 8,4 la sută față de 31 decembrie 2009, reprezentând 81,8 la sută din totalul datoriei externe.
De asemenea, datoria externă pe termen scurt s-a majorat cu 8,3 la sută, ajungând la nivelul de 15,8 miliarde de euro.
Investitorii străini au retras, din țara noastră, proiecte în valoare de 800 de milioane de euro, numai anul trecut.
Retragerile au avut loc din cauza lipsei de predictibilitate în politicile economice ale României, susțin specialiștii.
Pe de altă parte, însa, România intenționează să atragă investiții străine directe în valoare de 25 de miliarde de euro până în 2015. Din această sumă, 10 miliarde de euro ar putea să investească doar companiile prezente în acest moment pe piață.
Investitorii susțin că au nevoie de o prioritizare a investițiilor publice, pentru că nu pot fi susținute toate cele 45.000 de proiecte în lucru. Mai mult decât atât, investitorii străini vor garanții de la politicieni că aceste priorități rămân valabile, indiferent de cine formează Guvernul. Primele cinci domenii ca prioritate pentru investiții publice sunt infrastructura rutieră, agricultura și industria alimentară, energia regenerabilă, IT&C și industria auto.
Repartizarea investițiilor străine directe pe principalele activități economice. Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice (conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (31,1 la sută din total), în cadrul acesteia cele mai bine reprezentate ramuri fiind: prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice (6,3 la sută din total), metalurgia (5,2 la sută), industria mijloacelor de transport (4,7 la sută), industria alimentară, a băuturilor și tutunului (4,1 la sută)și ciment, sticlă, ceramice (3,3 la sută). Există domenii cu o pondere redusă față de potențial, cum ar fi textile, confecții și pielărie (1,4 la sută).
Pe lângă industrie, activități care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare și asigurările, care cuprind activitatea bancară, a instituțiilor financiare nebancare și de asigurări și reprezintă 19 la sută din totalul ISD, construcții și tranzacții imobiliare (12,9 la sută), comerțul cu amănuntul și cu ridicata (12,3 la sută), tehnologia informației și comunicații (6,5 la sută).
Figura nr. 1
Sursa: www.bnr.ro
În România, rata șomajului este aproape dublă față de nivelul existent înainte de criză. Aceasta înseamnă că rata șomajului a crescut repede când cererea agregată a scăzut. Dar nu înseamnă că va scădea la fel de repede, cum spun unii politicieni, odată cu reluarea fermă a creșterii economice. Pe termen scurt, economia ar putea chiar să crească fără ca rata șomajului să scadă, așa cum se întâmplă în SUA de 12 luni. Iar ocuparea sau rata șomajului ar putea să nu mai atingă nivelurile pre-criză pentru o lungă perioadă. Trei cauze ar putea determina această evoluție în România.
Prima cauză o reprezintă corecțiile necesare pentru reducerea deficitul bugetar la niveluri care să nu degenereze într-o problemă a datoriei publice. Corecțiile sunt inevitabile și se vor derula pe mai mulți ani, influențând negativ creșterea economică și rata șomajului. În sectorul public, eventuale creșteri de salarii în 2011 și 2012 vor trebui compensate de reducerea supraocupării.
A doua cauză este amplificarea problemelor structurale ale pieței muncii de către boom-ul economic și de către politica socială. Eficiența (și așa redusă) cu care piața muncii potrivește oferta celor care caută de lucru cu cererea de forță de muncă a scăzut mai ales datorităboom-ului imobiliar. Oferta de forță de muncă vine în mare parte de la persoanele cu calificări joase sau medii, preponderent din construcții, dar cererea de forță de muncă este mai mare în aria calificărilor înalte din industriile exportatoare. Această nepotrivire nu va fi eliminată pe termen scurt. Paradoxal, în perioada boom-ului, numărul de ajutoare sociale și al celor care le primesc a
crescut, tot mai mulți devenind dezinteresați de căutarea unui loc de muncă.
Apoi, criza a făcut necesară extinderea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj, slăbind stimulentul de a găsi mai repede un job. Iar perioadele lungi de neocupare reduc calitatea capitalului uman și șansa de a mai fi ocupat.
A treia cauză pentru reducerea lentă a ratei șomajului în răspuns la reluarea creșterii economice o constituie normele1 (valori morale, preconcepții) pe care firmele le au în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Datorită normelor, există persoane cu munci auxiliare angajate în exces față de numărul cerut de tehnologie. Acestea sunt rezerve de eficiență ale firmelor.
Firmele au stabilit normele pe faza ascendentă a ciclului de afaceri, înainte de criză, când încrederea creștea și cererea agregată era suficient de mare pentru ca rata șomajului să scadă sub un nivel relevant. Dată fiind producția, în prezența normelor, rata șomajului a fost relativ mică deoarece exista personal în exces. În lipsa normelor nu ar fi existat personal în exces și rata șomajului ar fi fost mai mare. Normele au fost înlăturate în timpul crizei, când cererea agregată a scăzut suficient pentru ca rata șomajului să crească peste nivelul relevant.
Dată fiind productivitatea muncii, atât timp cât rata șomajului rămâne mai mare ca nivelul relevant, creșterea cererii va produce scăderi relativ mici ale neocupării și ale ratei șomajului.
Scăderile mai mari vor apărea abia atunci când cererea va atinge din nou nivelul care va face ca rata șomajului să fie mai mică decât nivelul relevant. Nu avem încă date pentru România, dar ipoteza noastră privind normele și rezervele de eficiență pare să fie validată de economia SUA.
Acolo, scăderea cererii agregate în 2008 a fost însoțită de o creștere relativ rapidă a ratei șomajului, iar creșterea economică în ultimele patru trimestre nu a fost acompaniată de scăderea ratei șomajului.
Această evoluție și cauzele enumerate readuc în discuție măsurile ce ar trebui luate pentru a reduce rata șomajului. Când economia funcționează sub potențial, stimularea cererii pare să fie o soluție. Totuși, în cazul României, din moment ce stimulii fiscali nu pot fi utilizați fără a genera problema datoriilor, pentru o bună perioadă guvernul nu va putea contribui la întărirea cererii agregate. Stimuli rămân în aria monetară, dar și aici posibilitățile sunt limitate.
Dar chiar dacă stimulii ar fi disponibili și ar putea fi folosiți, contribuția lor ar fi limitată comparativ cu perioada pre-criză. Atât apariția unor noi probleme structurale ale pieței muncii, cât și eliminarea normelor de către firme au determinat creșterea ratei naturale a șomajului, astfel limitând spațiul pentru stimularea neinflaționistă a cererii agregate. Cu spațiul restrâns, stimulii ar ajuta cererea agregată, dar ar rămâne insuficienți în raport cu obiectivul readucerii ratei șomajului la nivelul pre-criză. De asemenea, dacă rata naturală a șomajului a crescut peste nivelul relevant pentru norme, firmele au nevoie de un nou nivel relevant înainte de a adopta norme și a angaja personal în exces. Reluarea fazei ascendente a ciclului de afaceri va avea un efect scăzut asupra ocupării atât pe ruta stimulilor, cât și pe cea a normelor.
Datorită nivelului mic al economisirii interne, creșterea economică rămâne dependentă de reluarea intrărilor de capitaluri, iar acestea din urmă depind de coerența politicilor. Dar cu o rată naturală a șomajului crescută, doar o cantitate relativ redusă de capitaluri poate fi absorbită fără a produce dezechilibre nesustenabile. Astfel, economia a devenit mai vulnerabilă în fața intrărilor de capital. Aceasta pune într-o lumină specială importanța măsurilor specifice de flexibilizare a pieței muncii.
3.3. RATA SOMAJULUI IN EUROPA
Conform studiului Bãncii Mondiale, rata șomajului a ajuns de la 9,4% in Decembrie 2009, la 10,9% in August 2013, iar numarul șomerilor a urcat de la 4,6 milioane la 5,2 milioane de persoane. Șomajul este inca in crestere.
Deși, in literatura de specialitate, femeile reprezintã una din categoriile cele mai predispuse a fi afectate de șomaj, se poate observa in tabelele ce urmeazã, cã bãrbații au fost mai puternic loviți de șomaj.
Rata șomajului din zona euro, dar și din UE, a inregistrat o ușoara crestere, unde, in perioada analizatã (2009-2013), aceasta a crescut cu 1,5%. Astfel, în luna August 2013, rata șomajului din toate cele 28 de țãri UE a fost de 10,9%, in timp ce in zona euro a fost de 12%, conform datelor furnizate de Institutul european de statisticã, Eurostat.
Institutul estimeazã cã, in ianuarie 2010, au fost 22.979 de milioane de șomeri în cele 27 de state membre UE, dintre care 15.683 milioane persoane in zona euro. Comparând aceastã situație cu Statele Unite, unde rata șomajului a fost de 9,7% in ianuarie 2011 si cu Japonia unde a fost de 5,1%, in decembrie UE, aceastã rata a fost mult mai mare, de 10%.
Tabelul nr. 8 Rata șomajului in Uniunea Europeana in perioada 2009-2013 (%)
Sursa: Eurostat
Cea mai scãzuta ratã a șomajului in luna decembrie a anului 2009 s-a inregistrat în Olanda (4,0%), iar cea mai mare in Letonia (20,4%) și Spania (19,0%). In Spania, cele mai afectate domenii sunt construcțiile (un domeniu, de altfel, foarte productiv inaintea inceperii crizei) si serviciile.
Numãrul lucrãtorilor temporari a scãzut dramatic deoarece ei erau cap de listã când era vorba de concedieri. Astfel, in jurul Madridului, in Barcelona și Valencia se inregistraza cele mai mari nivele ale ratei șomajului.
La sfârșitul analizei, in august 2012, cea mai scãzutã ratã a șomajului s-a inregistrat in Germania (5,2%), iar cea mai mare in Spania (26,2%).
In umatoarele grafice este redatã rata șomajului pentru statele membre UE si zona euro și separat pentru o parte dintre țãrile din Uniunea Europeanã, pentru a evidenția mai bine modul in care a evoluat acest parametru in perioada 2009-2013.
Figura nr. 16 Evolutia ratei șomajului la nivelul statelor membre UE NU ASA SE NUMEROTEAZA GRAFICELE!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ACEEASI GRESALA O AI SI LA TABELE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Sursa: elaboratã de autor pe baza datelor din tabelul nr. 8
Figura nr. 17 Evolutia ratei șomajului in zona euro
Sursa: elaboratã de autor pe baza datelor din tabelul nr. 8
Figura nr. 18 Evolutia ratei șomajului in Ungaria
Sursa: elaboratã de autor pe baza datelor din tabelul nr.8
In Ungaria, rata șomajului a atins cel mai ridicat nivel in anul 2011, datoritã inchiderii unui numãr mare de afaceri, din cauza crizei economice.
Figura nr. 19 Evolutia ratei șomajului in Cehia
Sursa: elaboratã de autor pe baza datelor din tabelul nr. 8
Din cauza scãderii exporturilor, rata șomajului in Cehia a atins cel mai inalt prag de 7,7% in anul 2010. Din acest motiv, autoritațile cehe au inceput sã plãteasca imigratii pentru a pleca inapoi in tãrile lor, printr-un program de trei milioane de dolari. Fiecare imigrant legal primeste suma de 500 euro si contravaloarea biletului de transport, pentru a ajunge acasa, iar pentru fiecare copil care are varsta sub 15 ani se plateste 250 de euro.
In tabelul de mai jos sunt prezentate datele statistice a situatiei șomajului in lunile aprilie 2011, februarie/martie/aprilie 2012, diferențiate pe douã mari categorii: bãrbați și femei.
Tabelul nr. 9 Rata șomajului pe categorii: bãrbați, femei (%)
Sursa: Eurostat
In tabelul de mai sus, se poate observa ca la nivelul statelor membre UE, rata cea mai mare a șomajului s-a inregistrat la bãrbați in martie 2012 (9,9%), urmând ca in luna aprilie 2012 sa scadã cu 0,1%. Se poate observa ca rata șomajului la bãrbați a fost mai mare fațã de cea a femeilor.
In zona euro, rata șomajului a fost mai mare fațã de a statelor membre UE, insã numarul femeilor șomere a fost mai mare decat al bãrbaților.
Rata cea mai mare a șomajului a fost de 27,6%, inregistratã in Letonia in aprilie 2012 de catre bãrbați, iar cea mai micã de 4,1%, inregistratã in Olanda in perioada februarie-aprilie 2012 de cãtre femei.
Tabelul nr. 10 Șomajul in rândul tinerilor in anul 2012 (15-24 ani)
Sursa: Eurostat
In comparatie cu rata șomajului la femei si bãrbați, se poate observa cã cea mai ridicatã ratã a șomajului se inregistreazã, in rândul tinerilor, unde la nivelul statelor membre UE, aceasta ajungea la 23%. Un numãr considerabil de tineri farã un loc de muncã se gaseste in Grecia, de 55,3%, iar cel mai mic numãr fiind in Germania de 8,1%.
CAPITOLUL IV ANALIZA ȘOMAJULUI ÎN PERIOADA 2010-2012
4.1. Situațiile statistice ale șomajului în România
4.1.1. Evoluția șomajului în perioada 2010-2013
Tabelul nr. 1 Evoluția numărului de șomeri în perioada 2010-2012
Sursa: www.anofm.ro
La sfârșitul luni decembrie a anului 2010, rata șomajului înregistrată la nivel național a fost de 6,87%, mai mică cu 0,08% față de cea a lunii noiembrie a anului 2010 și cu 0,9% mai mică decât cea din luna decembrie a anului 2009. Numărul total de șomeri înregistrat la finele lunii decembrie a fost de 626.960 persoane, din care 329.640 au fost șomeri indemnizați și 297.320 șomeri neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 4.990 de persoane, în timp ce numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 11.506 persoane față de luna precedentă. Ponderea șomerilor neindemnizați din numărul total de șomeri este de 47,42%, în scădere față de luna precedenta cu 1,33%.
La sfârșitul lunii decembrie a anului 2011, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,12%, cu 0,06% mai mare decât cea din luna noiembrie 2011 și mai mică cu 1,75% decât cea din luna decembrie a anului 2010. Numărul total de șomeri înregistrați la finele lunii decembrie a fost de 461.013 persoane, crescând cu 6.035 de persoane față de luna anterioară, din care doar 182.538 de persoane făceau parte din categoria de șomeri indemnizați și 278.475 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut față de luna precedenta cu 11.752 persoane, în timp ce numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 5.717 persoane. Ponderea șomerilor neindemnizați din numărul total de șomeri este de 60,41%, în scădere față de luna precedentă cu 2,05%.
La sfarșitul anului 2012, în luna decembrie, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,59%, mai mare cu 0,19% decât cea a lunii noiembrie a anului 2012 și cu 0,47% față de cea a lunii decembrie a anului 2011. Numărul total de șomeri înregistrat la finele lunii decembrie a fost de 493.775 persoane, număr ce a crescut cu 17.454 persoane față de cele de la finele lunii anterioare. Din totalul șomerilor înregistrați, 194.473 au fost șomeri indemnizați și 299.302 șomeri neindemnizați, numărul acestora scăzând cu 2.074 de persoane față de luna precedentă, în timp ce numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 19.528 de persoane.
La sfarșitul lunii noiembrie 2013, rata șomajului înregistra la nivel național 5,60pp, cu 0,20% mai mare decât cea din luna octombrie a anului 2013. Numărul total de șomeri la finele acestei luni era de 507.607 persoane, număr ce a crescut cu 18.347 de persoane față de cele de la finele lunii anterioare. Din acest total de șomeri, 186.621 au fost șomeri indemnizați, număr ce a crescut cu 13.311 față de luna octombrie și 320.986 neindemnizați, cu 5.036 persoane mai multe față de octombrie 2013. Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor a fost de 63,24% în scădere față de luna precedentă cu 1,34%.
În figura de mai jos se poate observa evoluția numărului de șomeri înregistrați în perioada 2010-2013.
Figura nr. 2 Evolutia numarului de someri in perioada 2010-2013
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 1
4.1.2 Situația statistică a ratei șomajului înregistrat pe sexe în perioada 2010-2012
Tabelul nr. 2 Evoluția ratei șomajului feminin în perioada 2010-2012
Sursa: www.anofm.ro
Tabelul nr. 3 Evoluția ratei șomajului masculin în perioada 2010-2012
Sursa: www.anofm.ro
Din tabelele de mai sus se poate observa că la sfârșitul anului 2010, rata șomajului masculin era de 7,47%, iar cea a șomajului feminin de 6,20%, urmând ca în anul 2011 rata șomajului masculin să scadă cu 2,09%, ajungând la 5,38%, în timp ce rata șomajului feminin să scadă cu doar 1,37%, ajungând la 4,83%. În anul 2012 rata șomajului masculin a crescut cu 0,71%, iar cea a șomajului feminin cu 0,21%.
Figura nr.3 Evoluția ratei șomajului feminin în perioada 2010-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 2
Figura nr. 4 Evoluția ratei șomajului masculin în perioada 2010-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 3
4.1.3. Situația statistică a șomajului pe categorii de vârstă și la nivel teritorial în perioada 2010-2012
În anul 2010, la nivel teritorial, numărul de șomeri a crescut în 21 de judete și anume în județele Dolj (cu 1732 persoane), Bacău (417 persoane), Buzău (352 persoane), Constanța (340 persoane), Teleorman (338 persoane), Botoșani (314 persoane) și a scăzut în 20 de județe și în municipiul București. Cele mai importante scăderi înregistrându-se în județele: Prahova (1905 persoane), Vâlcea (1651 persoane), Mureș (1139 persoane), Cluj (1026 persoane), Timiș (805 persoane). În municipiul București, numărul șomerilor a scăzut cu 2667 persoane. În numărul total al șomerilor, județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați sunt: Teleorman (65,17%), Vrancea (63,97%), Galați (62,11%), Iași (61%), Buzău (60,39%). Rata șomajului a crescut în 20 de judete și anume: Dolj cu 0,58%, Sălaj cu 0,29%, Călărași cu 0,29%, Ialomița, Brăila și Teleorman cu 0,20% și a scăzut în alte 21 de județe printre care: Vâlcea 0,91%, Prahova 0,60%, Mureș 0,46%, Satu Mare 0,36%, Maramureș 0,32%
La finele anului 2011, structura șomajului pe grupe de vârstă se prezenta astfel:
1. 81.911 șomeri sub 25 ani;
35.494 șomeri cu vârstă cuprinsă ântre 25 ani și 29 ani;
108.536 șomeri cu vârstă cuprinsă între 30 și 39 ani;
119.909 șomeri cu vârstă cuprinsă între 40 și 49 ani;
58.564 șomeri cu vârstă cuprinsă între 50 și 55 ani;
56.599 șomeri ce au depășit 55 de ani.
Figura nr. 5 Distribuția șomerilor pe grupe de vârstă în anul 2011
Sursa: elaborată de autor
La nivel teritorial, la finele anului 2011, numărul de șomeri a scăzut în 8 județe și anume în: Dolj (cu 1.011 persoane), Iași (375 persoane), Maramureș (348 persoane), Neamț (201 persoane), în timp ce în municipiul București, numărul de șomeri a scăzut cu 32 de persoane. Creșteri ale numărului de șomeri s-au înregistrat în județele: Galați (822 persoane), Alba (773 persoane), Suceava (666 persoane), Covasna (491 persoane), Vâlcea (466 persoane). Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor sunt: Teleorman (77,20%), Buzău (74,72%), Dolj (74,13%), Galați (73,24%), Brăila (72,69%). Dacă de la începutul anului 2011 numărul de șomeri era similar cu cel de la începutul anului 2009, an în care a început criza economico-financiară în țara noastră, pe parcursul primului semestru al anului 2011, numărul de șomeri a cunoscut o scădere constantă. Astfel, începând cu trimestrul 3 al anului 2011, numărul de șomeri a cunoscut o creștere ușoară datorată în principal restrângerii activității agenților economici care își desfășoară activități cu caracter sezonier.
La finele anului 2012, structura șomajului pe grupe de vârstă se prezenta astfel:
87.261 șomeri sub 25 ani;
37.884 șomeri cu vârsta cuprinsă între 25-30 ani;
112.124 șomeri cu vârsta cuprinsă între 30-40 ani;
129.942 șomeri cu vârstă cuprinsă între 40-50 ani;
60.688 șomeri cu vârsta cuprinsă între 50-55 ani;
65.876 șomeri peste 55 ani.
Figura nr. 6 Distribuția șomerilor pe grupe de vârstă în anul 2012
Sursa: elaborată de autor
La nivel teritorial, la finele anului 2012, numărul de șomeri a crescut în 36 de județe, cele mai mari creșteri înregistrându-se în județele: Alba (2.301 persoane), Hunedoara ( cu 1.124 persoane), Harghita (958 persoane), Vâlcea (943 persoane), Argeș (907 persoane), Galați (901 persoane) și a scăzut în 5 județe: Buzău (cu 313 persoane), Maramureș (292 persoane), Suceava (247 persoane), Iași (cu 169 persoane), Ilfov (cu 38 persoane). Rata șomajului a scăzut în județele: Buzău cu 0,16%, Maramureș cu 0,14%, Suceava cu 0,11%, Iași cu 0,06%, Ilfov cu 0,02% și a crescut în 36 de județe printre care înregistrandu-se: Alba cu 1,34%, Ialomița cu 0,74%, Harghita cu 0,67%, Hunedoara cu 0,60%, Vaslui cu 0,57%, Vâlcea cu 0,54%, Salaj cu 0,50%.
4.2. Situatiile statistice ale somajului in Judetul
4.2.1. Evidenta somerilor din Judetul in perioada 2008-2012
În datele prezentate în tabelul nr. 4 se poate observa că la începutul anului 2008 erau luați în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Constanța, un număr de 11.033 șomeri, iar la sfârșitul anului, numărul acestora a scăzut, ajungând la 9.612. Analizând lunile ianuarie și decembrie a anului 2009, se observă că numărul șomerilor a crescut cu 8.624 de persoane. Astfel, se poate observa că în perioada de iarnă, datorită vremii care se răcește și a societăților care, temporar își sistează activitățile, numărul persoanelor rămase fără un loc de muncă este în creștere.
Dacă ne raportăm la media anuală a șomerilor înregistrați în județul Constanța în anul 2009 față de cea a anului 2008, constatăm ca aceasta a crescut cu 85,54%. O astfel de creștere se observă și în anul 2010 față de anul 2009, cu 32,88%, urmând ca în următorii ani, această medie să scadă. În anul 2011 față de 2010, media a scăzut cu 32,68%, iar în 2012 față de 2011 a scăzut cu 3,66%.
La sfârșitul lunii decembrie a anului 2012, numărul total al șomerilor înregistrați în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Constanța a fost de 14.028 de persoane, cu 344 persoane mai mult decât la sfârșitul lunii noiembrie a aceluiași an. Acest lucru se datorează lipsei locurilor de muncă pe măsura profesiei sau a educației și a locurilor de muncă oferite care se aflau la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu.
Tabelul nr.4 Evidența numărului de șomeri în perioada 2008-2012
– număr persoane –
Sursa: www.constanta.anofm.ro
În figura de mai jos este prezentată variația medie anuală a șomerilor înregistrați în perioada 2008-2012. Începând cu anul 2008 și până în anul 2011, media numărului de șomeri a fost în scădere, ajungând în 2011 la 67,32% față de 185,54% cât a fost în 2008, urmând ca în anul 2012 să crească din nou până la 96,34%.
Figura nr. 7 Media anuala a somerilor inregistrati in perioada 2008-2012
Sursa: elaborata de autor pe baza tabelului nr. 3
În figura de mai jos este analizată evoluția lunară a numărului de șomeri din anul 2012, unde se poate observa că în luna ianuarie a anului 2012, era 13.877 de șomeri luați în evidența. Numărul acestora a scăzut treptat până în luna iunie, când au fost luați în evidența 10.487 șomeri, urmând să crească apoi, ajungând la 14.028 până la sfârșitul anului.
Figura nr. 8 Numărul șomerilor luați în evidența în anul 2012
Sursa: elaborata de autor pe baza datelor din tabelul nr. 3
4.2.2 Rata Șomajului JudeȚul În perioada 2008-2012
În tabelul ce urmează putem observa evoluția ratei șomajului la nivelul județului în perioada Ianuarie 2008- Decembrie 2012.
Rata șomajului în luna Decembrie 2012 este de 4,7%, cu 0,5% mai mare decât luna Decembrie 2011, cu 1% mai mică decât luna Decembrie 2010, cu 1,6% mai mică decât luna Decembrie 2009 și cu 1,6% mai mare decât luna Decembrie 2008. Astfel, se poate observa că rata șomajului în județul Constanța a crescut atât în anul 2008 cât și 2009, urmând ca în anul 2011 să scadă, iar până la sfârșitul anului 2012 să crească ușor.
Tabelul nr.4 Rata șomajului în județul în perioada 2008-2012
Sursa: www.constanta.anofm.ro
În figura prezentată mai jos se poate observa că în perioada de vară a anului 2012, rata șomajului în județul Constanța a fost mai mică decât în timpul anului și asta se datorează faptului că, în această perioadă a crescut numărul locurilor de muncă datorită sezonului estival, care prin organizarea cursurilor de pregătire profesională oferite în domeniul turismului și comerțului oferite de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Constanța, a putut perfecționa persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și le-a facilitat angajarea acestora. Datorită faptului că o parte din societățile private au făcut o serie de restructurări și a faptului că o serie de absolvenți ai învățământului liceal nu au reușit să se angajeze, conform pregătirii lor profesionale, în perioada Octombrie-Decembrie 2012, rata șomajului a suferit o ușoară creștere.
Figura nr. 9 Rata lunara a șomajului în Județul Constanța între anii 2008-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr.4
În următoarea figură este analizată rata șomajului astfel: în anul 2008, camparativ cu anul 2012 se observă că în luna Decembrie a anului 2012, rata șomajului a fost de 4,7%, aceasta crescând cu 1,6% față de aceeași perioadă a anului 2008, când rata șomajului a fost de 3,1%. Se mai poate observa și faptul că față de luna Ianuarie 2008, când rata șomajului era evidențiată ca fiind de 3,5% și până la sfârșitul analizei, adică sfârșitul anului 2012, când rata șomjului era de 4,7%, a avut loc o creștere de 1,2%. A avut loc această creștere datorită numărului de persoane care au fost înregistrate în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Constanța, dar care nu se pot încadra într-un loc de muncă deoarece nu sunt calificați conform cerințelor de pe piața muncii, dar și datorită faptului că o mulțime de Întreprinderi Mici și Mijlocii au fost desființate din diferite motive, iar persoanele angajate rămânând fără un loc de muncă, au fost nevoite să apeleze la serviciile oferite de Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă a Județului Constanța.
Figura nr. 10 Evoluția lunară a ratei șomajului în perioada 2008-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr.4
În continuare este prezentată figura nr. 11 prin care se reflectă rata medie anuală a șomajului între anii 2008 și 2012. Analizând această figură se constată că în anul 2008, rata șomajului era de 2,5%, urmând ca în anul 2009 să crească până la 4,5%, iar în anul 2010 să ajungă la 6,1%. În anul 2011, rata șomajului era de 4,2%, iar în anul 2012, aceasta a scăzut cu 0,1% față de 2011.
Figura nr. 11 Rata medie a somajului in perioada 2008- judetul
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr.4
În continuare este analizată situația ratei șomajului în județul în timpul anului 2012. Analizând evoluția ratei șomajului se observă că la 1 Ianuarie 2012, aceasta era de 4,5%, iar la sfârșitul anului aceasta era de 4,7%, înregistrând o creștere cu 0,2%. În decursul acestui an, cea mai mică rată a șomajului a fost în luna iunie, când era de 3,4%, aceasta fiind o lună de vârf a Sezonului Estival, când cererea de pe piață de muncă a fost mai mare, lucru necesar satisfacerii întregii palete de servicii turistice pe care Constanța le poate oferii an de an, datorită investițiilor și modernizărilor continue, cu scopul atragerii cât mai multor turiști, atât români cât și străini. Acestea duc, nu numai la scăderea ratei șomajului în județ, ci și la dezvoltarea acestuia, prin prisma faptului că pe viitor să se poată crea cât mai multe locuri de muncă.
În cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Constanța, ponderea cea mai mare în vederea ocupării unui loc de muncă o au șomerii fără studii, șomerii cu un nivel de instruire primar, gimnazial și profesional, care prin intermediul cursurilor de instruire efectuate de către agenție se pot califica urmând a se angaja ulterior.
Figura nr. 11 Rata lunară a șomajului în anul 2012 la nivelul județului Constanța
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 4
4.2.3 Media anuala a ratei somajului in perioada 2008-2012 in judetul
Tabelul nr. 5 Media anuala a ratei somajului in judetul perioada 2008-2012
– număr persoane în procente –
Sursa: www.constanta.anofm.ro
În tabelul de mai sus este prezentată situația procentuală a ratei șomajului la nivelul județului Constanța în perioada 2008-2012.
În graficul de mai jos este analizată rata medie a șomajului în perioada 2008-2012, astfel: dacă în anul 2008 rata medie a șomajului era de 2,5%, prin creșterea cu 2%, a ajuns în anul 2009 la 4,5%, urmând ca apoi în anul 2012 să crească cu 1,6% față de anul 2009, ajungând la 6,1%. În următorii ani, se observă că rata medie a șomajului a scăzut semnificativ, ajungând în anul 2011 la 4,2% și în anul 2012 la 4,1%, scăzând cu 0,1% față de 2011.
Figura nr. 12 Evolutia ratei medii anuale a somajului in perioada 2008-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr.5
Creșterea ratei medii anuale a șomajului la nivelul județului în perioada 2008-2012 s-a datorat crizei economico-financiare a țării noastre, după care a urmat o scădere datorată în principal restrângerii activităților agenților economici care desfășoară activități cu caracter sezonier. Trebuie avut în vedere faptul că în perioada următoare este posibilă o creștere a numărului total de șomeri înregistrați la nivelul întregii țări și asta datorită efectelor sezoniere.
4.2.4 NumĂrul total Șomerilor ÎnregistraȚi Și rata Șomajului
În tabelul de mai jos, se observă că din numărul total al șomerilor înregistrați în perioada 2008-2012, ponderea cea mai mare o au femeile. Astfel, în anul 2008, au fost înregistrați 5.652 de șomeri indemnizați, iar în 2012 aceștia reprezentau 7.434. O astfel de creștere s-a înregistrat și asupra celor neindemnizați, crescând de la 3.860 de șomeri în anul 2008 la 6.594 în anul 2012.
La nivelul sectorului privat, numărul șomerilor a crescut în anul 2009 cu mai mult de jumătate față de anul 2008, dupa care s-a ajuns în anul 2010 la un număr de 14.407, cu 1.851 mai puține persoane față de anul 2009.
Tabelul nr.6 Numărul total de șomeri înregistrați și rata șomajului în perioada 2008-2012
Sursa: www.constanta.anofm.ro
În figura următoare se poate observa evidența șomerilor înregistrați în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă a județului și rata șomajului în perioada 2008-2012, la data de 31 decembrie 2012.
Figura nr. 13 Evidența șomerilor înregistrați și rata șomajului în perioada 2008-2012
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 6
În graficul de mai sus se poate observa faptul că în perioada 2009-2011, numărul de șomeri indemnizați a fost în scădere și asta datorită faptului că unora dintre aceștia li s-a terminat perioada acordată șomajului, unii au plecat să lucreze în străinătate sau au fost pensionați, dar și datorită faptului că s-au creat noi locuri de muncă ca urmare a cursurilor profesionale efectuate de agenție.
În perioada 2011-2012 s-a înregistrat o creștere a șomerilor indemnizați, mai ales în perioada de iarnă, datorită faptului că unii operatori portuari și-au închis temporar activitatea din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, iar agenții economici care își desfășoară activități sezoniere în domeniul turismului numai vara, își închid unitățile pe perioada iernii.
Luând în vedere rata șomajului și rata șomajului feminină, se observă că în perioada 2008-2012, rata șomajului feminină este mai mare decât rata șomajului cu 1,6% în 2008, 1,74% în 2009, 1,64% în 2010, 1,05% în 2011 și 1,13% în 2012. Prin acest lucru se arată că locurile de muncă cerute pe piața muncii sunt în domenii pentru care sunt calificări mai mult bărbații.
4.2.5 Repartizarea șomerilor de sex feminin pe niveluri de instruire și grupe de vârstă
În tabelul de mai jos sunt scoase în evidență repartițiile persoanelor șomere de sex feminin, grupate pe vârstă și nivel de instruire.
Tabelul nr.7 Șomeri de sex feminin repartizați pe nivelul de instruire și pe grupe de vârste
Sursa: www.constanta.anofm.ro
După nivelul de instruire, persoanele cu vârstă sub 25 ani sunt într-un număr mai mic decât cele cu vârstă peste 55 ani, iar ponderea cea mai mare având-o persoanele cu vârste cuprinse între 40-49 ani, deoarece aceste persoane au mai puține șanse să își găsească un loc de muncă, deoarece cererea pe piața muncii se referea la persoanele mai tinere, cu putere de muncă mai mare. Cei mai mulți șomeri sunt din rândul celor cu intruire primară și care au vârste cuprinse între 40-49 ani, iar cei mai puțini sunt cei din rândul celor cu nivel de instruire universitar și cu vârsta peste 55 ani.
În figura de mai jos se observă că ponderea cea mai mare o au șomerii de sex feminin, cu vârste cuprinse între 40-49 ani și cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional.
Figura nr.14 Repartizarea șomerilor de sex feminin pe grupe de vârstă
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr.7
Din figura de mai jos se poate concluziona că femeile pregătite cu un nivel de instruire universitar și cu vârsta cuprinsă între 30-39 ani, au ponderea cea mai mare, fiind în număr de 242 de persoane.
Figura nr.15 Repartizarea șomerilor de sex feminin pe nivelul de instruire și pe grupe de vârstă
Sursa: elaborată de autor pe baza datelor din tabelul nr. 7
BIBLIOGRAFIE
1. Văcărel, I.: Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008.
2. Bistriceanu, Ghe.: Sistemul asigurărilor și reasigurărilor din România, Ed. Universitară, București, 2010.
3.Moșteanu, T., Câmpeanu E., Tatu L.: Finanțe Publice, Ed. Universitară, București, 2008 .
4. Tănăsescu, P.: Asigurări și protecție socială în România, Ed. C.H.Beck, București, 2009.
5. Văcărel, I., Bercea, F.: Asigurări, Ed. Expert, București, 2007.
6. Forfolea, M.: Finanțe Publice, Note de curs, 2012.
Surse Internet :
1. www.constanta.anofm.ro
2. www.eurostat.ro
3. http://www.constanta.anofm.ro/pages/Serv/servicii1.htm/Evoluția ratei șomajului
4. http://www.constanta.anofm.ro/pages/Serv/servicii2.htm/Repartizarea șomerilor pe niveluri de instruire și pe grupe de vârste
5. http://www.scrigroup.com/management/resurse-umane/ndicatori-somajului84645.php
6. http://www.scribd.com/doc/51099477/Somajul-in-Romania
Legi și reglementări
1. Legea nr.76/16.01.2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 103/06.02.2002, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr.19/17.03.2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 140/01.04.2000, cu modificările și completările ulterioare.
3. Legea nr.202/22.05.2006, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 294/6.05.2009, cu modificările și completările ulterioare.
4. Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare.
5. Hotarârea de Guvern nr.20/16.02.3012, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Accize și alte taxe speciale" din Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 48/22.01.2013.
6. Ordonanța de Guvern nr: 8/23.01.2013, privind modificarea și completarea Codului fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, rectificată în 06.02.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.77/06.02.2013
BIBLIOGRAFIE
1. Văcărel, I.: Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008.
2. Bistriceanu, Ghe.: Sistemul asigurărilor și reasigurărilor din România, Ed. Universitară, București, 2010.
3.Moșteanu, T., Câmpeanu E., Tatu L.: Finanțe Publice, Ed. Universitară, București, 2008 .
4. Tănăsescu, P.: Asigurări și protecție socială în România, Ed. C.H.Beck, București, 2009.
5. Văcărel, , Bercea, F.: Asigurări, Ed. Expert, București, 2007.
6. Forfolea, M.: Finanțe Publice, Note de curs, 2012.
Surse Internet :
1. www.constanta.anofm.ro
2. www.eurostat.ro
3. http://www.constanta.anofm.ro/pages/Serv/servicii1.htm/Evoluția ratei șomajului
4. http://www.constanta.anofm.ro/pages/Serv/servicii2.htm/Repartizarea șomerilor pe niveluri de instruire și pe grupe de vârste
5. http://www.scrigroup.com/management/resurse-umane/ndicatori-somajului84645.php
6. http://www.scribd.com/doc/51099477/Somajul-in-Romania
Legi și reglementări
1. Legea nr.76/16.01.2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 103/06.02.2002, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr.19/17.03.2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 140/01.04.2000, cu modificările și completările ulterioare.
3. Legea nr.202/22.05.2006, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 294/6.05.2009, cu modificările și completările ulterioare.
4. Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare.
5. Hotarârea de Guvern nr.20/16.02.3012, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Accize și alte taxe speciale" din Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 48/22.01.2013.
6. Ordonanța de Guvern nr: 8/23.01.2013, privind modificarea și completarea Codului fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, rectificată în 06.02.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.77/06.02.2013
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Capitolul 1 Șomajul: concept, caracteristici, cauze (ID: 123965)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.