Capitolul 1 Licenta 2018 [622730]

EFECTELE MASS -MEDIA ASUPRA
PERSONALITĂȚII COPIILOR ȘI A
ADOLESCENȚILOR

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Este cunoscut faptul că sistemul aferent comunicării de masă, ulterior impunerii în
actuala societate modernă ca fiind o componentă primordială, acesta a continuat să se
manifeste în mod constant, din postura actorului activ, astfel reușindu -se modelarea
diverselor subsisteme de la nivelul societății contemporane , prin intermediul presiunilor
exercitate permanent de mesajele aferente m ediei.
În plus, mass -media reprezintă nu doar mijlocul ideal de informare la nivelul actualei
societăți, ci ea a reușit să se transforme și într -un adevărat factor de educație, ce poate
contura, amplifica ori diversifica numeroasele experiențe de natură c omportamentală ori
cognitivă în rândul indivizilor.
Nu în ultimul rând, se impune a se evidenția seria numeroaselor controverse sesizate
de-a lungul timpului privind influența pe care mass -media o poate determina asupra amplului
proces al dezvoltării personalității copilului, respectiv adolescentului, știut fiind faptul că
numeroasele influențe ce pot să fie exercitate asupra acestora pot determina o serie întreagă
de efecte și consecințe.
În contextul în care persoanele adulte dispun de un anumit fond de percepție,
cristalizat relativ, ele având astfel capacitatea de a selecta în mod critic conținutu l diverselor
mesaje ale mass -mediei, mesajele pe care le pot asimila sau nu, în funcție de sistemul
valorilor deja conturat, în situați a copiilor, ca și al adolescenților, ce se află într -un amplu
proces al maturizării afective, intelectuale, dar și morale , se pot remarca o serie întreagă de
influențe ale mesajelor mass -mediei, influențe ce pot căpăta, cu destul de mare facilitate,
conotații de natură negativă. Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care se impune
în mod constant analizarea mu ltitudinii de efecte pe care mass -media le are asupra copiilor și
adolescenților în mod special, în paralel cu evaluarea potențialului acesteia privind rolul
determinat în cadrul procesului de educare și de modelare a generației tinere.
În domeniul dedica t terminologiei, respectiv al tipologiei, se remarcă faptul că prin
mass -media se are în vedere totalitatea mijloacelor de dicate informării în masă, ca și al
comunicării în masă, cu toate componentele acestora. Iar sinteza sui generis a rezultat din
simpla alăturare a cuvântului de origine britanică „mass ” (re spectiv reprezentând o masă de

persoane), cu latinescul „media ”1, ce reprezintă plural ul substantivului comun „ medium ”
(respectiv transmițător, intermediar) .
Se impune a se remarca și faptul că î n ultima perioadă tot mai frecvent se înlocuiește
expresia „mass -media ” cu termenul deja consacrat „media ”2, termen ce are capacitatea de a
determina, în același timp nu doar diversele tehnici de producere a și de transmiterea
mesajelor, ci și ansamblul produ cătorilor de mesaje, în totalitatea multitudinii acestora.
În domeniul dedicat definirii noțiunii mass -media, merită menționată în cuprinsul
prezentei lucrări de diplomă abordarea lui Sergiu Tămaș, în versiunea căruia mass -media se
constituie în ansamblu l „mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și
influențare a maselor ”3, cu mențiunea că includerea presei, a televiziunii, a radioului , a
cinematografului , a discurilor , ca și a diverselor alte mijloace în interiorul unei unice
categorii s -a realizat prin prisma faptului că „toate contribuie la crearea unei culturi de masă,
proprie civilizației moderne, diferită de cultura rezervată publicului instruit, cultură
dobândită prin instituții de învățământ și cărț i”4.
După cum bine a remarcat și autorul anterior menționat, mass -media reușește să
dispună de capacitatea influențării maselor, în paralel cu exercitarea rolului difuzării
diverselor mesaje către acestea și transmiterea informațiilor spre consacrata audiență de masă.
Nu în ultimul rând, se impune a se remarca faptul că în actuala societate, marcată periodic de
diverse fluctuații ce au un impact major la nivelul indivizilor, o atenție deosebită este
acordată așa numitei „comunic ări în masă ”, mai ales p rin prisma vastelor posibilități dedicate
„influențării milioanelor de cetățeni ”, aspect care, în timp , a determinat o „anumită
estompare a formelor tradiționale de comunicare politică ”5. Iar în ultimii ani tot mai
numeroși au fost specialiștii care au atr as atenția asupra influenței deosebite pe care o poate
manifesta asupra indivizilor actuala mass -media, „un rol prioritar revenindu -i televiziunii ”6.
În contextul în care, de la o zi la alta, m ijloacele de comunicare în masă reușesc să se
diversifice în mod accelerat, iar puterea, respectiv influența pe care acestea o au asupra
indivizilor crește în mod exponențial, se remarcă faptul că mass -media, ca și mijloc de
comunicare în masă, pri n intermediul specificului său, reușeșt e să determine unei mari

1 http://www.upm.ro/ldmd/LDMD -02/Lds/Lds%2002%2028.pdf , accesat la data de 27.12.2017
2 Ibidem
3 SergiuTămaș, Dicționar politic , București, Editura Academiei Române, 1993, p.166
4 Idem, p .167
5 S.Tămaș, Dicționar politic , Editura Academiei Române, Bucu rești, 1993, p.167
6 Idem

majorități a populației iluzia participării în mod activ la diversele evenimente cotidiene, ca și
o anumită implicare activă în acestea7.
De asemenea, m ass-media are capacitatea de a impune și de a determina un adevărat
sistem al valori lor materiale și spirituale, mai ales prin intermediul conținuturilor diverselor
știri ori al informațiilor pe care le difuzează publicului larg , în acest fel ea reușind să îi
determine acestuia un adevărat complex de reacții și de atitudini. În plus , datorită faptului că
reușește să le ofere indivizilor totalitatea informațiilor de care aceștia au nevoie, informații ce
sunt prezentate în forme și concepte care mai de ca re mai cosmetizate, mass -media reușește și
să crească în mod exponențial nevoile p ublicului de implicare, de noi, de apartenență la
realitatea cotidiană.
Se remarcă faptul că în actuala societate nici o informație din mass -media nu este mai
bine receptată de către marea masă a publicului larg dacă aceasta nu este în mod obligatoriu
însoțită și de o anumită imagine considerată ca fiind reprezentativă, știut fiind faptul că nimic
nu reușește să capteze și implicit să fidelizeze mai ideal atenția oricărui consumator de media
decât o informație de impact, ce este în mod obligatoriu însoțită și de imaginea despre care se
spune că „ face cât o mie de cuvinte ”.
Așa se face faptul că imaginea la modul general, ca și imaginea regăsită în
televiziune, în tot mai „săraca” presă scrisă ori în mediul online, reușește în acest moment să
contribuie în mod esențial nu doar la susținerea ori la întărirea unor tipare în cadrul
mentalului colectiv, ci și la modificarea acestora, ori chiar la determinarea unor noi tipare. Iar
semnificativ și demn de evidențiat este modul în care prin intermediul un or anumite imagini,
ce sunt atent selecționate și ulterior incluse în conținutul unor informații din mass –media
(oricare ar fi forma acesteia, mai precis televiziune, presă scrisă ori mediu online ) se pot
determina la nivelul opiniei publice o serie întrea gă de reacții și sentimente de tip
controversat, oscilând între frustrări și respingeri, păreri antagonice ori ostilități diverse.
Trebuie precizat faptul că noțiuni precum „comunicare de masă ”, „mass -media ”, ca și
noțiunea dedicată „mijloacelor de comunicare în masă ” nu au capacitatea de a se
întrepătrund e la nivel general, respectiv în totalitate, acestea nefiind sinonime în tr-o
accepțiune totală, ceea ce poate să determine anumite confuzii.
O abordare interesantă în acest context este regăsită la Jean Cazeneuve , specialistul
opinând că media reușește să „desemneaze , în principiu, procesele de mediere, mijloacele de
comunicare și comunicațiile de masă ”8.

7 Mihai Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale , Editura Orizonturi, București, 2007, p. 67

Se remarcă faptul că media este definită de autorul francez ca fiind totalitatea
„mijlo acelor de informare (comunicare ”, mass-media fiind percepută drept totalitatea
mijloacelo r de comunicare dedicate unui „public larg, mijloace inventate și folosite de
civilizațiile moderne și care au drept caracteristică esențială uriașa lor putere corelată cu un
vast câmp de acțiune. Fără discuție că în această categorie trebuie înscrise: radiodifuziunea,
televiziunea, cinematograful, presa scrisă, cartea, discursurile, benzile, casetele,
videocasetele, afișajul publicitar”9.
De asemenea, se impune a se aminti și conceputul „media” în versiunea lui Marshall
McLuhan10, concept care a reușit să determine în timp multiple construcții lingvistice (multe
dintre acestea căpătând și derivate), ce au fost ulterior preluate, sub diverse forme, la nivelul
limbajului de speci alitate, remarcându -se noțiunea:
 Multimediei
 Macromediei
 Noilor Media
 Hypermediei
 Mediatizării
 Mediei Analysis
 Medierii
Urmând contextul acesta, se poate defini comunicarea de masă ca reprezentând
ansamblul diverselor procedee specifice ( incluzând televiziunea, presa scrisă , radio ul,
cinema tograful sau noile media) prin intermediul cărora se reușește realizarea unei informări
complexe la nivelul publicului larg, în paralel cu realizarea controversatului proces al
comunicării către așa denumita „opin ie publică”.
În domeniul dedicat analizării complexului concept aferent „comunicării în masă ” se
remarcă existența unor multiple sintagme, în topul acestora poziționându -se amplitudinea
socială a mesajului, nivelul receptivității, standardizarea consumul ui mediatic, ca și
simultaneitatea receptă rii. Din acest considerent se remarcă faptul că deseori, la nivelul
limbajului obișnuit, sunt utilizare expresii precum „tehnici de difuzare colectivă ” ori „canale
de difuzare colectivă ”, ceea ce poate determina id eea redefinirii comunicării în masă, ca fiind

8 Jean Cazeneuve , La société de l' ubicuité , Editura Denoel -Gonthier, Paris, 1972, p.10
9 Idem, pp.10 -11
10 În conținutul lucrării sale din anul 1964, Understanding Media: The Extensions of Man

asociere a diverselor fenomene socio -culturale , urmare a efectelor determinate de evoluția
continuă a tehnologiei de ultimă oră .
În opinia autorului anterior citat, Marshall McLuhan , în categoria mijloacelor d e
comunicare sunt incluse și „cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul ”, cu toate că se apreciază
că ele „servesc mai curând la stabili tatea de relații interpersonale decât ca emițători către
marele public ”11. Iar comunicarea de masă este percepută drept procesul deosebit de complex
și variabil, în interiorul căruia căreia „ nimic nu poate fi simplu și de la sine înțeles ”12.
Se impune a se evidenția și faptul că în societatea actuală, mass -media a reușit să își
aroge noi dimensiuni și valențe și dimensiuni, transformându -se într -un „fel de centru
gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății –
sistemul economic, sistemul politic, sistemul ideologic, sistemul cultural, sistemul tehnologic,
sistem ele și subsistemele sociale ”13.
Iar din totalitatea mijloacelor media existente, cu certitudine televiziunea a reușit să se
detașeze net, urmare a influenței majore pe care o manifestă la nivelul marii majorități a
indivizilor. Televiziunea actuală reușește să determine luarea diverselor decizii, să imprime
abordarea anumitor concepte, ca și să formeze anumite p ercepte asupra diverselor valori
existente. Și asta mai ales în contextul în care ea le oferă tuturor indivizilor, aproape fără
restricții și limitări, o infinitate de informații preluate din cele mai vaste domenii, ca și analize
complexe, fenomene, concep te, știri, emisiuni, etc.
În actuala societate , noua televiziune (cea redefinită de influențele ultimelor ani) a
reuși t să definească, din păcate, și o nouă cultură, mult mai simplă și în absența unor
implicații mai profunde, conforme preferințelor manifestate constant de către publicul larg
contemporan . Iar asta mai ales în contextul în care un grad mai ridicat al culturii ar impune /ar
atrage după sine și criterii cu mult mai rigu roase, respectiv mai înalte de dicate selectări i
programelor unor anumite televiziuni, un deziderat destul de dificil greu de realizat, mai ales
în cadrul contextului contemporan.
În acest moment, di n păcate pentru actuala societate, televiziunea se evidențiază tot
mai frecvent prin intermediul multit udinii disfuncțiilor ce sunt semnalate de către
specialiști14, din totalitatea acestora menționând doar :

11 Jean Cazeneuve , La société de l' ubicuité , Pari s, Editura Denoel -Gonthier , 1972, pp.10 -11
12 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass -media, Iași, Editura Polirom, 1999, pp.7-8
13 Ibidem, pp.7-8
14http://issopha.unblog.fr/category /manipulations/de -la-fabrique -de-lopinion -et-du-consentement/au -sujet -des-
medias/la -television -selon -pierre -bourdieu/ , accesat la data de 27.12.2017

 O anumită e femeritate a mesajului
 Multiplele efecte ale unei vizionări excesive
 Cronofagie
 Fenomenul dezinformării periodice
 Fenomenul manipulării, mani pulare ce poate îmbrăca diverse forme
 Casarea nivelului cultural
 Crearea de false evenimente , ca și crearea unor false vedete
În acest moment, se remarcă faptul că marea majoritate a televiziunilor existente aleg
varianta parazitării funcției de in formare , o atenție specială fiind acordată mime tismului
mediatic. Iar cel mai edificator exemplu în acest sens îl reprezintă celebrul scandal Clinton –
Lewinski , prin intermediul hărțuirii informaționale atent concertate fostul președinte al
Statelor Unite ale Americii , Bill Clinton, reușind să redirecționeze atenția mass -mediei de la
acel scandal numai prin intermediul exagerării conflictului armat din zona Golfului.
Acest mimetism mediatic (una dintre victimele celebre acestuia fiind nimeni alta decât
fosta prințesă a inimilor, Diana) a devenit un fel de „modă” în ultimele decenii, el nefiind
decât un efect firesc al crizei supra -informațiilor. Mai precis, se remarcă faptul că marea
majoritate a instituțiilor mass -media par a cădea la un moment dat sub incide nța unei așa zise
„nebunii mediatice”, ele focalizându -se asupra unui subiect pe care îl percep ca fiind de
maximă importanță și actualitate pentru publicul larg și pe care îl exploatează la maxim,
încălcând deseori toate regulile deontologice în domeniu. Așa se face faptul că foarte rapid
imitația informației reușește să ajungă într-un punct considerat critic (delirul mediatic al
publicului larg), de unde începe să se remarce așa numitul efect a l bulgărelui de zăpadă. Din
acest moment, cu cât un anumit sub iect este în centrul atenției publicului larg, mai dezbătut,
mai analizat, cu atât subiectul începe să fie tot mai mult perceput ca fiind unul de
neabandonat discuției, un subiect indispensabil și de importanță majoră.
Acesta este de altfel și momentul î n care în rândul unor anumite televiziuni se remarcă
și apariția unui trend asemănător hipnozei, aceste instituții mass -media omițând mare parte
din conceptele deontologice și continuând să pună presiune respectivul subiect, considerat a
fi de maxim intere s pentru publicul larg. De altfel, în interiorul oricărei televiziuni, mulți sunt
jurnaliștii ce, în dorința de a obține senzațional ul, de a difuza diverse exclusivități, uită de
toate regulile deontologice și încep să imite, respectiv să copieze ori chia r să denatureze unele
informații , în acest fel afectându -se în mod grav nu doar realitatea conținutului informațiilor
prezentate publicului larg, ci și denaturarea adevărul ui. În plus, nu de puține ori, se remarcă și

prezența hiper -emoțiilor, televiziunile prezentând adevărate predilecții pentru spectacolele
ieftine.
Și asta deoarece în actuala societate, se cunoaște faptul că mass -media reușește nu
doar să supraviețuiască , ci și să se impună prin intermediul furniză rii diverselor funcții pe
care le deține, ea impunând în mod constant „anumite consecințe directe asupra marii
majorități a populației și răspunzând necesităților impuse ”15.
Cu toate acestea, de -a lungul timpului mulți au fost specialiștii care și -au formu lat
suspiciunile cu privire la efectele impactului determinat de mass -media la nivelul majorității
largi a publicului, Jean Jacques Rousseau apreciind că mass -media este ded icată numai
persoanelor ignorante, în vreme ce T. J. De Santi a ajuns la concluzia că „va veni ziua când
cei care produc în domeniul gândirii vor deveni surzi la mass media ”16.
În țara noastră, sesizându -se precoce nevoia publicului larg pentru diversele
scandaluri, pentru cancanuri, ca și pentru evenimente și imagini care mai de care ma i șocante
(mediul online abundând în acest moment de acestea), o mare parte din mass -media a
renunțat în ultimii ani la realizarea/difuzarea unor infor mații de calitate, acestora luân du-le
locul scandalurile dintre diversele personaje aflate în atenția pub licului, imaginile cu un
puternic impact emoțional, acuzațiile în direct, comentariile licențioase, scenele de violență,
etc.
În acest moment, marea majoritate a televiziunilor din România au capacitatea
determinării unor modificări semnificative la nive lul mentalității colective, cu intervenții
directe asupra evoluției diverselor categorii sociale, mai ales pe fondul determinat de
necesitatea exagerată a abordării unor informații considerate de impact, incluzând nu doar
noutățile de moment, ci și divertismentul, scandalurile (incluzând și scena politică) și chiar o
anumită latură a erotismului.
Cele mai multe dintre televiziunile românești au reușit să se transforme în ultimii ani
în acele instituții media ce au capacitatea de a determina dependența publicului larg, în acea
„preferință” ce poate, din păcate, controla nu numai modul de reacție al privitorului,
atașamentul ori detașarea acestuia, ci și felul în care acesta percepe ori analizează anumite
informații, cu influențe directe asupra modului de gândire. Toate acestea în contextul în care
oferta deosebit de vastă a informațiilor și programelor pe care televiziunile le pun la

15 Melvin L. De Fleur, Sandra Ball Rokeach, Teorii ale comunicării de masă , Iași, Editura Polirom, 1999, p.133
16 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass -media , Iași, Editura Polirom, 1999, pp. 34 -35

dispoziția oricărui con sumator de media interesat este nu doar aproape fără limitări, ci și
gratis, ceea ce determină și o creștere progresivă a apetitului pentru aceasta a privitorului.
Pe bună dreptate, mass -media a ajuns să fie definită de către unii specialiști ca fiind
fenomenul ce are capacitatea de a influența în mod permanent diversele trăiri, stări, ca și
decizii ale publicului larg, cu mențiunea că și societatea este în mod constant și periodic
influențată de aceasta. Și în ciuda faptului că există multe păreri confor m cărora televiziunea
nu are capacitatea da a exercita asupra societății efecte majore (susținându -se că aceasta poate
doar să reflecte o reprezentare a societății), în realitate se întâmplă exact invers, televiziunea
trasformându -se într -o adevărată puter e la nivelul actualei societăți.
Mai mult, datorită importanței și interesului indus de publicul larg, televiziunea deține
în acest moment un rol primordial la nivelul diverselor domenii ale societății contemporane ,
aceasta fiind percepută și ca un adevărat factor de încredere la nivelul populației.
Din nefericire pentru publicul larg , televiziunile au realizat rolul deosebit pe care îl au
la nivelul actualei societăți, ele că pătând inclusiv conștiința propriilor valori în fața marii
mase a populației și ulterior uzând de totalitatea mijloacele avute la îndemână în vederea
influențării nu doar a diverselor medii, ci și a stărilor de fapt. Iar o parte dintre televiziuni
apreciază în acest moment că influența , ca și puterea pe care o manifest ă, sub o formă sau
alta, asupra publicului larg, este determinată de modul în care ele reușesc să își expună
acestuia așa numitul „adevăr absolut”, moment în care se declanșează și emiterea unor
pretenții (deseori exagerate) privind aducerea la ordine a un or reprezentanți marcanți ai
actualei societăți.
Nu de puține ori, publicul larg are senzația că se află permanent într -un contact direct
cu personajele promovate de mass -media, deseori imaginea acestora fiind asociată involuntar
cu mesajele transmise și receptate. Iar imaginea în mass -media (în general) și cea din
televiziune, în special, se constituie în cea mai facilă și sigură metodă de
manipulare/influențarea comportamentelor umane, indiferent de reacțiile acestora la diversele
condiții specifice. Se cunoaște faptul că cel mai influent și puternic element al mass -media,
televiziunea, considerată ca fiind și în topul instituțiilor de manipularea maselor largi, nu ar
reuși să determine o influență deosebită asupra publicului larg în condițiile în care imaginile
difuzate de aceasta nu ar determina un imp act deosebit la nivelul psihicului uman, cu
modelarea și modificarea atitudinilor, a convingerilor, a reacțiilor, ca și a deciziilor.
Din nefericire, sunt foarte puțini cei care au cunoștință cu adevărat despre totalitatea
consecințelor pe care mass -media le poate avea asupra psihicului uman, ca a efectelor
determinate la nivel mental de informațiile/programele preferate ce sunt difuzate în mod

periodic. Iar din totalitatea programelor ce sunt derulate zilnic pe micul ecran, cele mai
nocive asupra publicul ui larg (cu precădere asupra copiilor și adolescenților) sunt programele
ce includ direct ori indirect în conținutul lor diverse elemente specifice domeniului erotic.
În România anului 2018, se estimează că peste 85% din numărul total al gospodăriilor
includ minim un televizor, în 70% dintre acestea diverselor programe de televiziune fiind
receptate prin cablu ori prin satelit. Iar în ceea ce privește numărul copiilor /adolescenților ce
au în camera proprie un televizor , procentul se apropie de valoarea de 46% la nivelul
mediul ui urban, respectiv de valoarea de 33 % în cadrul mediul ui rural17.
Conform studiilor ce au fost realizate în domeniu în ultimii ani, s -a reușit evidențierea
faptul ui că în marea majoritate a cazurilor, atât persoanele adulte , cât și copiii , respectiv
adolescenții preferă să își petreacă timpul liber pe care îl au la dispoziție vizionând diverse
programe de televiziune . Mai precis, un procent de 80% dintre copii i din țara noastră se uită
zilnic la televizor, în vreme ce 90 % au preci zat că obișnuiesc să urmărească diverse programe
de televiziune de cel puțin cinci ori într -o săptămână18. Demn de precizat este faptul că aceste
procente crescute au fost înregistrate în ciuda faptului că în ultimii ani a crescut exponențial
numărul cercet ătorilor au atras atenția asupra faptului că un consum ridicat de televiziune
atrage după sine și o diminuare drastică a volumului de lectură.
În plus, d acă un procent de peste 30% din numărul total al copiilor au precizat că
televizorul se constituie în principala opțiune pe care o au de a -și petrece timpul liber, doar
4% au menționat că preferă, ca și o modalitate de distracție, lectura ( aici fiind incluse cărțile,
ziare le ca și diversele reviste) ori diversele activități de natură culturală, cum ar fi vizionarea
unor concerte, ca și vizionarea de filme la cinematograf, etc19.
În ciuda faptului că poate părea dificil de crezut, studiile au reliefat faptul că pe
perioada unei singură săptămâni, un copil din România se uită la diversele emisiuni TV timp
de 150 minute/zi, în vreme ce în perioada de week -end acest intervalul poate ajunge și la 215
minute/zi. În ceea ce privesc intervalele preferate dedicate vizionării diverselor emisiuni tv,
acestea sunt între orele 17 -22 (mai precis aproape 2/3 din numărul total al copiilor și
adolescenților ), respectiv între orele 22-24 (un procent de peste 30% din numărul t otal al
copiilor – cu mențiunea că durata de vizionare depășește deseori valoarea a 60 de minute)20.

17 Conform raportului Gallup România & Metro Medi a Transilvania, comandat de CNA
18 Ibidem
19 Ibidem
20 Ibidem

În plus, peste 50% din numărul total al copiilor care obișnuiesc să se uite la diversele
emisiuni ce sunt difuzate de posturile de televiziune din țara noastră prefer ă să le urmărească
singuri, mai precis în absența adulților. Iar în peste 90 % dintre cazuri, acești copii susțin (și
declarațiile lor au fost confirmate de către părinți) că obișnuiesc să urmărească în principal
emisiunile de televiziune ce sunt marcate cu simbolul „A.P.”21.
Doar o treime din numărul total al copiilor ce au vârstele cuprinse între șase ani – opt
ani, r espectiv doar ¼ din numărul total al copiilor cu vârste incluse în intervalul 9-11 ani nu
vizionează nici un fel de emisiuni de televiziune ce sunt inscripționate cu mențiunea „12”, în
vreme ce jumătate din numă rul total al copiilor au declarat că obișnuie sc deseori să se uite la
astfel de programe22.
Un procent semnificativ (mai precis de aproape 30%) obișnuiește să urmărească
deseori emisiunile televizate ce au fost inscripționate cu simbolul „16”, indiferent de vârsta
copiilor telespectatori , cu mențiun ea că prezența diverse lor semne de interdicție nu reușește
să le inducă restricțiile specifice în astfel de cazuri.
În conformitate cu rezultatele studiului ce a fost anterior menționat, în cazul copiilor
ce au vârste incluse în intervalul 6 ani – 11 ani , s-a remarcat situația următoare :
 Un procent de 87% obișnuiesc să vizioneze în mod frecvent diversele emisiuni
tv ce sun inscripționate cu „A.P.”
 68 % dintre copiii incluși în studiu au declarat că se uită la emisiunile tv ce
poartă sigla „12”
 Un procent de peste 24% dintre acești copii declară că obișnuiesc să se uite la
emisiunile tv ce au prevăzut semnul „16”23
În plus, mai mult de jumătate dintre copiii ale căror vârste sunt cuprinse în intervalul
12 ani – 14 ani au declarat că obișnuiesc să urmărească emisiuni tv ce au prevăzut semnul
„16”, iar peste 22% din tre copiii ce au fost incluși în această categorie au menționat că cel
puțin o dată au urmărit filme erotice/porno la televizor24.
În acest moment, s pecialiștii în domeniu apreciază că în România , vârsta la care copiii
reușesc să ia contact pentru prima oară în viața lor cu diverse elemente erotice ori chiar cu
elemente porno variaz ă în intervalul 9 -13 ani, aspect ce ar trebui să se constituie într -un

21 Ibidem
22 Ibidem
23 Ibidem
24 Ibidem

adevărat semnal de alarmă pentru toate persoanele interesate de pentru ulterioara lor
dezvoltare psihică, mentală, dar și fizică25.
Din nefericire însă, în actuala societate nu se poate remarca decât o uriașă lipsă de
interes din partea părinților privind modul în care copiii și adolescenții obișnuiesc să își
petreacă timpul liber , astfel minorilor fiindu -le oferită posibilitatea (deosebit de periculoasă)
urmăririi nestingherite a diverselor programe și emisiuni televizate , ce includ anumite grade
de conținut dăunător copiilor.
Mai mult, î n ciuda numeroaselor atenționări venite din partea autorităților, ca și din
partea specialiștilor, un număr tot mai mare de copii și adolescenți au posibilitatea să își
aleagă singuri diversele programe și emisiuni de televiziune pe care să le urmărească , în acest
fel existând riscul creșterii exponențiale a multiplelor efecte pe care aceste demersuri le pot
avea asupra lor.
Pe lângă toate acestea, în ultimii ani s -a remarcat și creșterea deosebită a număr ului de
reclame ce au în conținutul lor diverse imagini cu conțin ut sexual, în marea majoritate a
cazurilor în centrul atenției fiind poziționate personaje de sex feminin , ce au un aspect fizic
deosebit și care sunt prezentat e/percepute publicului larg drept „obiecte sexuale”.
Marea diversitate ce este semnalată pe piața reclamelor , căreia i se adaugă și dorința
de nou, respectiv de schimbare, îi determină pe tot mai mulți producătorii din întreaga lume
să abordeze din ce în ce mai frecvent acest subiect, nemaifiind un secret pentru nimeni faptul
că „sexul vinde ”.
În țara noastră , de departe cea mai reprezentativă reclamă ce a inclus o imagine
sexuală a fost cea a fostei prezentatoare TV, Mihaela Rădulescu, vedeta fiind implicată în
urmă cu câțiva ani într-o campanie anti -tutun, respectiva reclamă reușind să stârnească cu
trecerea timpului o serie întreagă de controverse (a se vedea ANEXA 1 ).
În domeniul dedicat percepțiilor consumatorilor vizând astfel de reclame c e includ un
anumit conținut sexual, se remarcă diverse păreri contradictorii , mare parte dintre
telespectatorii români ce au fost intervievați în acest sens apreciind că astfel de reclame pot fi
percepute drept normale. În vreme ce o parte dintre telespectatori apreciază acest g en de
reclame, pe care le caracterizează ca fiind interesant e și stimulative în influențarea cump ărării
produsului, alții declară că acestea le displac și chiar că reușesc să îi determine să reacționeze
în mod negativ când vine vorba de produsul ori serviciile la care fac referire respectivele
reclame.

25 Ibidem

S-au sesiz at însă și păreri conform cărora „ sexualitatea reflectată în reclame nu are
capacitatea de a afecta în mod semnificativ o valoare umană, aceasta starea de spirit a
culturii colective ”26.
Tot mai n umeroasele studii și abordări în domeniul dedicat reclamel or ce includ în
conținutul lor imagini de sexualitate ori imagini care imprimă femeilor ideea obiectelor
sexuale, au reușit să evidențieze faptul că aceste reclame reușesc să determine o trezire a
atenției intenționate la indivizi , ca și o trezire a interesului față de respectivele bunuri ce au
fost promovate î n vederea achiziționării27.
În opinia controversatului König28, diversele reclame ce au un conținut de sexualitate
variabil reușesc să acționeze în mod metodic asupra psihicului uman, în veder ea determinării
unor dispoziții de tip voluntar diverse, ce au drept principal rezultat final achiziționarea
respectivului produs/serviciu ce a fost prezentat în respectiva reclamă.
În plus , Dimitrie Todoran29 este de părere că reclama se constituie într -un mijloc prin
intermediul căreia se reușește atragerea atenției consumatorului ( mai precis prin activarea
psihicului acestuia ), ea determinând implicit achiziționarea produsului/serviciului ce a fost
afișat în cadrul acesteia.
În vederea creșterii deose bite a gradului de eficacitate specific unei reclame, se
impune ca aceasta să includă și diverse tehnici ce au capacitatea de a -i determina pe
potențialii cumpărători să achiziționeze într-un timp cât mai scurt respectivele
produse/servicii ce sunt incluse . Acesta este motivul pentru care, apreciază psihologul
Anthony R. Pratkanis, în conținutul diverselor reclame comerciale realizate și difuzate, se
impune și includerea unor tactici persuasive fundamentale, cu mențiunea că imaginile
proeminente cu potențial conținut sexual se numără în topul acestora30.
În cadrul demersului dedicat obținerii unor r ezultate cât mai bune (mai precis
realizarea unei cifre de afaceri ridicate în domeniul vânzărilor de produse/servicii deosebit e),
mulți sunt producătorii ce iau în calcul includerea în conținutul diverselor reclame pe care le

26 G.G. DeShazo, Assesing the effect of sexuality in advertising on human values,
http://scotdir.com/other/assessing -the-effect -of-sexuality -in-advertising , accesat la da ta de 4.01.2018
27 Dimitrie Todoran , Psihologia reclamei ,Editura Tritonic, București, 2005, p. 39
28 Ibidem, p.39
29 Ibidem, p.40
30 Pamela Morris, Gender in print advertisements: a snapshot from around the world, pp. 5, disponibil la:
http://www.allacademic.com/one/www/research/index.php?click_key=1 , accesat la data de 3.01.2018

realizează, a unor imagini ce au un conținut variabil de sexualitate, cu precizarea că în multe
dintre astfel de situații se remarcă și faptul că o parte d intre reclame ajung ulterior să fie
interzise spre difuzare pe micile ecrane.
Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al cazul reclamei ce a fost concepută de
către cunoscuta companie britanică Kazam ( aceasta fiind producătoare de smartphone -uri) în
vederea promovării telefonului Tornado, reclamă c e a fost interzisă spre difuzare a pe micile
ecrane, ca urmare a conținutul ui sexual în mod explicit (a se vedea ANEXA 2 ).
Respectiva reclamă , ce a fost interzisă de către A.S.A. ( mai precis Autoritatea pent ru
Standarde în Publicitate), ca urmare a conținutului cu caracter sexual, o înfățișează pe o
tânără brunetă, ce se plimbă prin casă îmbrăcată fiind numai în lenjerie intimă și care își
atinge coapsele, sânii și își mușcă buzele, conținutul neavând nici un fel de legătură cu
produsul ce se dorea a fi promovat, el fiind centrat pe gesturile actriței. În r eplică,
producătorii au ținut să precizeze că respectiva reclamă sugestiona ideea că respectivul
telefon are dimensiunile atât de mici încât poate fi cu ușu rință uitat în buzunarele unui
accesoriu vestimentar, scenariul folosit fiind unul „clasic”.
Un alt exemplu edificator poate fi reprezentat de către reclama făcută la un anumit
parfum de către c unoscuta cântăreață, Beyonce, aceasta fiind de asemenea interzisă spre
difuzare la p osturile de televiziune ca urmare a caracterului sexual explicit (a se vedea
ANEXA 3 ). Și tot aici se impune a se menționa și reclama ce a fost concepută pentru
compania Dreamscape Networks și care o are în ce ntrul atenției pe frumoasa Pamela
Anderson , reclamă de asemenea interzisă la difuzare în Marea Britanie nu doar pentru
caracterul său sexual, ci și pentru „ degradarea femeii ” (a se vedea ANEXA 4 ).
În cadrul acestui prim capitol al prezentei lucrări de diplomă se impune menționarea
unui alt fenomen ce s -a remarcat în domeniul comportamentului erotic ce poate fi reflectat
prin intermediul mass -mediei, mai precis fenomenul filmelor ce sunt derulate la diverse
televiziuni și care includ scene c e au un conținut variabil de sexualitate. La acest capitol nici
România nu face excepție, remarcându -se faptul că pe marea majoritate a canalelor de
televiziune existente sunt difuzate în mod periodic astfel de filme, c e pot să fie vizionate nu
doar de către persoanel e adulte, ci și de către minorii ce au acces la media, fără o
supraveghere corespunzătoare din partea părinților.
Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și evoluția deosebită pe care a cunoscut -o
în ultimul deceniu mediul online dedicat filmelor ce includ în conținutul lor scene diver se de
sexualitate, la acestea minorii având practic acces nelimitat, în ciuda unor restricții ce sunt

impuse de către admini stratori (în această categorie fiind incluse mențiunile standard vizând
vârsta utilizatorilor, ce apar afișate pe respectivele pagini web sursă ).
În domeniul dedicat filmelor, se remarcă de altfel și trecerea destul de facilă de la
revoluția artistică și respectiv de la mișcarea socială la o așa denumită „revoluție sexuală ”,
prin intermediul negări i diverselor valori de natură etică, ca și morală, reușindu -se nu doar o
liberalizarea sexuală, ci și o afișare a unei sexualități sălbatice31. Și asta în contextul în care
este cunoscut faptul că, mai cu seamă în ultimi i ani, sexul a început să fie percepu t drept o
„afacere” deosebit de profitabilă, în acest moment numărul filmelor cu caracter sexual
depășindu -l de câteva ori pe cel al filmelor clasice , ce sunt produse la nivel mondial.
În paralel cu această evoluție deosebită, se remarcă și dezvoltarea gradului de
receptivitate la diversele imagini cu caracter sexual, respectiv la scenele sexuale, aspect
determinat și de difuzarea în mod constant la televiziuni, ca și în mediul online, al tot mai
numeroaselor pelicule de gen.
Pe fondul reducerii semnificative a diverselor restricții impuse în domeniul audio –
vizualului, s-a remarcat faptul că industria filmelor ce include diverse scene de sexualitate s -a
dezvoltat în mod deosebit, în acest moment impactul acesteia la public fiind unul deo sebit nu
doar la nivel global, ci și la nivel național. Cel mai bune exemplu îl constituie filmul „Basic
Instinct” („ Instinct primar ”), celebrul thriller erotic din anul 1992, produs în S .U.A., sub regia
lui Paul Verhoeven și scenariul lui Joe Eszterhas , film ce i -a avut în rolurile principale pe
cunoscuta Sharo n Stone și Michael Douglas (a se vedea ANEXA 5 ) și care la un buget de 49
de milioane de dolari a reușit să atragă încasări de aproape 400 de milioane de dolari.
Nu în ultimul rând, se impune a se lua în calcul și tot mai numeroasele emisiuni
televizate ce includ replici și/sau acțiuni cu trimitere la sexualitate, mai ales în contextul în
care se cunoaște că, în cadrul oricărei emisiuni televizate, i maginile sunt cele care dau putere
deplină oricărui mesaj din televiziune, iar telespectatorii , indiferent de categoria socială ori de
vârstă devin distrași instant de la un mesaj oral dacă prin fața ochilor le sunt trecute imagini
succesive, bine și sugestiv alese.
În ultimul deceniu , nu doar în televiziunile din întrega lume , ci ma i ales în
televiziunile din țara noastră , s-a observat faptul că dinamismul diverselor informațiilor a
dispărut în mod treptat, dar sigur, iar subiectele sunt abordate de către producători în

31 Vance Packard (1968) The Sexual Wilderness, https://www.kirkusreviews.com/book -reviews/vance -packard –
3/the -sexual -wilderness/ , accesat la data de 9.01.2018

interv alul unor șabloane aproximativ similare , urmând și respectând niște reguli ce par a fi
impuse de către societate a modernă .
În goana lor după audiență sau după raitingul ce , la rândul său, atrage după sine și
resursele financiare fără de care nu ar putea exista, televiziunile din țara noastră au diminuat
în mod considerabil nivelul diverselor informații pe care le oferă telespectatorilor fideli , astfel
reușindu -se sacrificarea calității informațiilor diverse pe așa zisul altar al mulțumirii depline a
telespectatorului „suveran ”.
Din nefericire , se remarcă faptul că în cadrul marii majorități a televiziunilor ce există
pe piața media românească în acest moment, numeroasele programe ce sunt inclu se în grilele
de program nu exceleaz ă nici în conținutul educativ semnificativ, ca de altfel nici un gradul
de utilitate generală.
În ultima perioadă o serie întreagă de specialiști au atras atenția asupra conținutului
sexual ( fie acesta în imagini ori în limbaj), ca și a supra conținutului scenelor violente diverse,
care sunt din ce în ce mai prezente la nivelul micului ecran (uneori ele remarcându -se chiar și
în cazul desenelor animate). Numeroasele studii ce au fost realizate de -a lungul anilor în
domeniu au evidențiat faptul că în 2/3 di n totalul programelor ce sunt difuzate la TV, se
remarcă atât scene de violență ( remarcându -se o rată de difuzare de 6/oră), cât ș i discuții sau
scene ce includ imagini/replici cu trimitere directă spre sexualitate. Mai mult, în peste 35 %
dintre scenele c e fac , într -un fel sau altul, trimiteri la sexualitate, se remarcă și o afișare fățișă
sau mai puțin vizibilă a unor imagini c e au caracter sexual explicit, acestea sunt prezentate de
cele mai multe ori ca producându -se între persoane ce nu sunt căsătorite , și fără a prezenta
vreun fel de risc.
Programele ce includ diverse scene, imagini ori limbaj cu caracter sexual sunt , din
păcate, la mare căutare printre telespectatorii români (dar și de peste hotare), motiv pentru
care tot mai multe televiziuni au în țeles să opteze pentru o reducere a calității informațiilor ce
sunt difuzate din cadrul emisiunilor, în favoarea introducerii în prim -planul acestora a
imaginilor ce au un anumit caracter sexual.
Trebuie , de asemenea, menționat și faptul că atenția telespectatorilor este relativ
destul de ușor de atras, dar destul de dificil de menținut, acesta fiind motiv ul pentru care
realizatorii de televiziune optează pentru diverse strategii și tactici ce au un caracter
îndoielnic în domeniul dedicat televiziuni i. Se cunoaște faptul că orice telespectator preferă
să rămână în fața micului ecran pe care se derulează imagini ce au capacitatea de a -i stârni
diverse emoții puternice, motiv pentru care, în conținutul diverselor emisiuni de pr ofil, sunt
incluse tot mai numeroase scene cu caracter sexual, respectiv scene de violență, ce includ

imagini din ce în ce mai explicite și asta în ciuda impactului pe care îl pot determina nu doar
la nivelul persoanelor adulte, ci mai ales la nivelul minorilor.
Statisticile sunt mai mult decât îngrijorătoare, dependența de erotism, respectiv de
pornografie atingând niveluri deosebite32. Astfel, numai la nivelul SUA, s -a constatat că peste
25 de milioane de persoane (adulți și minori) își petrec între o oră și zece ore urmărind
diverse materiale erotice și pornografice online, alte aproape cinci milioane preferând să
vizioneze diverse materiale postate pe paginile web dedicate adulților33.
Ca și în cazul minorilor, diversele mesaje erotice transmise în cadrul emisiunilor
televiz ate pot determina anumite modificări la nivelul discernământului și asta deoarece
mesajele erotice/pornografice au capacitatea ocolirii neo -cortexului, ele acționând în mod
direct la nivelul creierului emoțional.
În acest fel se ajunge la situația în car e este stimulată înaintea unui răspuns rațional
din partea neo -cortexului, cu semnalul retragerii, evitării „inamicului” de tip neuro –
psihologic. Din aceste considerente și marea majoritate a specialiștilor în domeniu atrag
frecvent atenția, mesajele eroti ce având capacitatea:
 Subminării libertății de conștiință
 Diminuării consimțământului, prin capacitatea excitării deosebit stimulată
 Creșterii nivelului de anxietate – până la momentul în care un control rațional
al respectivului comportament se poate real iza în condiții deosebit de dificile
Persoanele mature, care obișnuiesc să recepționeze frecvent mesaje erotice ajung să
fie dominate de numeroasele impulsuri iraționale de la nivelul inconștientului, mecanismul de
bază ce este declanșat de aceste mesaje e rotice având capacitatea de a devia energia sexuală,
inducând o anumită stare euforică, destul de asemănătoare celor generate de substanțele
psihotropice.
Studiile34 realizate în domeniu au evidențiat faptul că mesajele erotice și pornografice
acționează în zonele corticale în care se remarcă și acțiunea heroinei și a cocainei, motiv
pentru care ele determină o anumită dependență. Respectiv, în absența unei potențiale
excitații sexuale ce este determinată de diversele mesaje erotice/pornografice, persoana

32 K. Doran (2010), Industry Size, Measurements, and Social Costs , în cadrul „Costurile sociale ale
pornografiei – culegere de lucrări, Princeton, N.J.: Witherspoon Institute
33 M.S.N.B.C./Stanford/Duquesne Study (2011), Washington Times, 1/26/2011
34 Anna Rose Childress, Ronald N. Ehrman, Ze Wang, et all (2008), Prelude to Passion: Limbic Activation by
„Unseen" Drug and Sexual Cues, Plos one, No. 3( 1), pp. 1505 -1506

respectivă resimte tot mai frecvent stările specifice unui sevraj, cum ar fi anxietatea, depresia,
stările de neliniște, irascibilitatea, unele dureri de cap, etc.
Persoanele mature ajung să se simtă tot mai puțin motivate de alte comportamente, în
afara comportamentului ce este determinat de mesajele erotice, respectiv cele ce le produc o
anumită excitație sexuală.
Ajungând dependentă de aceste mesaje, o persoană matură este în mod psihologic (și
uneori și organic) constrânsă să continue să recepționez e acele mesaje erotice, ce pot să fie cu
mult mai nocive în comparație cu drogurile, ele determinând nu doar dependență și diverse
dereglări organice, ci mai ales unele deviații mentale, ce uneori pot fi destul de grave.
Experimentele diverse realizate î n domeniu au evidențiat faptul că mesaje erotice și
pornografice pot, în doar câteva săptămâni, să modifice atitudinea, mentalitatea și chiar
comportamentul învățat de o persoană pe perioada întregii sale existențe.
În cazul copiilor și al adolescenților , lăsând la o parte efectul hipnotic, se remarcă și
un anume comportament de tip depe ndent, specialiștii R. Kubey și M. Csikszentmihalyi
reușind să dovedească faptul că televiziunea are capacitatea de a determina o legătură
puternică de dependență, în lips a acesteia (în cazul minorilor în cazul cărora s -a instalat deja
dependența de anumite programe) remarcându -se simptome similare cu cele generate de
absența unor anumite substanțe.
În plus, s -au remarcat și anumite deficiențe la nivelul dezvoltării struc turale a
creierului, direct influențate de timpul acordat vizionării unor programe „speciale” la
televizor, cu prejudicii directe la nivelul dezvoltării corticale. Astfel, prin vizionarea
constantă a unor imagini cu conținut sexual ori violent, se remarcă o inhibare a dezvoltării
cortexului pre -frontal, ca și a emisferei cerebrale (partea stângă), respectiv a comunicării
inter-emisferice (ce se realizează prin intermed iul punții corpului calos).
Specialiștii au stabilit faptul că diversele mesaje erotice ce sunt transmise în unele
emisiuni televizate au capacitatea de a incita la maxim imaginația minorilor, acestea
contribuind în mod esențial la maturizarea precoce a acestora (prin prisma sexuală).
Numeroasele studii și cercetări realizate în domeniu au evidențiat apariția unor
tulburări de comportament grave35 (ca și tulburări de natură psihologică) la minorii ce au
obiceiul de a consuma diverse materiale erotice (fie din media, fie din alte surse),
remarcându -se :

35 New media [Fourth Edition], Oxford University Press, 2014, Melbourne, VIC, disponibil la
http://www.oup.com.au/titles/higher_ed/media_studies/9780195577853 , accesat la data de 4.01.2018

 Dependența determinată de consumul de mesaje erotice diverse – se remarcă
necesitatea consumului constant al acestora
 Formarea unei imagini false privind conceptul „dragostei”, mai ales în
domeniul dedicat așteptărilor
 Reducerea considerabilă a vârstei la care se produc primele relații sexuale în
cazul acestor minori
 Nașterea obișnuinței de a privi relațiile sexuale drept „un sport” care poate să
fie nu doar practicat spontan, dar și cu orice partener, cu tendința tratării
acestui partener drept „ obiect al satisfacerii plăcerilor ”
 Reducerea, l a vârsta maturității, a dorinței întemeierii unei familii
 Apariția sentimentului frustrării – minorii se tem că nu vor reuși să atingă
diversele standarde de seducție și de frumusețe remarcate pe micul ecran, ca și
diversele „performanțe erotice”
 Creșter ea gradului de violență în raporturile cu ceilalți – în special în raport cu
femeile
 Apariția unui comportament de tip ră zvrătit sau titanic
 Anumite atitudini ironice și un limbaj caracteristic emisiunilor vizionate
 Incapacitatea realizării unei socializări normale
 Determinarea unor factori de stres ce sunt deosebit de nocivi în cadrul
procesului de dezvoltarea personalității minorilor