Capitolul 1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2 1.1… [618839]

Cuprins

Capitolul 1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2
1.1 Descriere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 2
1.2 Motivaț ie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2
1.3 Sumar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
Capitolul 2 Tehnologiile folosite ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
2.1 HTML ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
2.2 CSS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
2.3 JavaScript ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
2.3.1 jQuery ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
2.4 Bootstrap ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
2.5 SQL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
2.6 ASP.N ET ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 10
2.6.1 ASP.NET WebForms ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
2.7 ASP.NET Core ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
2.7 Entity Framework ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 13
2.8 RAZOR View Engine ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
2.9 RAZOR Pages ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
Capitolul 3 Implementarea aplicației ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
3.1 Arhitectura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 17
3.1.1 Structura aplicației ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 20
3.1.2 EntityFramework și legarea la baza de date ………………………….. ……………………… 22
3.2 Sistemul de autentificare și autorizare ………………………….. ………………………….. ……. 26
Capitolul 4 Descrierea aplicației ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
4.1 Pagina principală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
4.2.1 Sistemul de înregistrare a unui nou utilizator ………………………….. …………………….. 31
4.2.2 Sistemul de autentificare a unui utilizator/administrator deja existent ……………….. 31
4.3 Pagina despre mine ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 32
4.4 Pagina de listare a tuturor rețetelor ………………………….. ………………………….. ………… 32
4.6 Pagina de creare(adăugare) a unei noi rețete ………………………….. ……………………… 33
4.7 Pagina de editare a unei re țete ………………………….. ………………………….. ……………… 36
4.8 Pagina de detaliu al unei rețete ………………………….. ………………………….. ……………… 37
4.9 Pagina de contact ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
4.10 Pagina de adminstrare ………………………….. ………………………….. ………………………… 40
Concluzii ………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 41
Bibliografie ……. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 42
Anexe ………………. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 44
Anexa nr. 1: Diagrama bazei de date ………………………….. ………………………….. …………… 44

2 Capitolul 1 Introducere

1.1 Descriere

În această lucrare este prezentată o aplicație de gestionare a unor rețete provenite atât
de la administratorul aplicației, cât și de la utilizatorii dornici să își împărtățească propriile
rețete. Aplicația poate fi folosită de către pasionații de gătit care vor să afle rețete noi și care
doresc să distribuie rețetele preferate. Se pot adăuga utilizatori în sistem, care la rândul lor pot
adăuga rețete care pot fi văzute doar de ei sau care pot fi văzute de toți utilizatorii, caz în care
rețeta trebuie să fie a cceptată de către administratorul aplicației. Fiecare utilizator își poate edita
propriile rețete și își poate vedea toate rețetele adăugate.
Este implementată sub forma unei aplicații web, folosind framework -ul ASP.Net Core,
folosind RazorPages și Entity Framework pentru a organiza aplicația și MS-SQL pentru stocare
de informații.

1.2 Motivație

Implementarea acestei aplicații a oferit oportunitatea de a studia o varietate de tehnologii
noi apărute de la Microsoft cum ar fi: ASP.Net Core pentru aplicaț ia web, MSSQL pentru
stocarea datelor, Azure Storage pentru a stoca documentele generate de către sistem, Entity
Framework Core pentru interogarea bazei de date și salvarea datelor.
Folosirea acestor tehnologii a permis o dezvoltare rapidă a aplicației pen tru că permite
să concentr area doar pe partea de logică a aplicației. Partea de logică ce ține de infrastructura
aplicației și marea majoritate a aplicațiilor, sunt cunoscute sub denumirea de „Crosscutting
Concerns”[ 1]. Părți cum ar fi autorizarea, caching , management -ul erorilor generate de sistem
pot fi ușor gestionate cu ASP.Net Core pentru că pune la dispoziție utilități care să permită
integrarea externă a unor librării dezvoltate de alte persoane sau servicii interne care se ocupă
de lucrurile de bază care sunt în sistem și care nu necesită personalizarea logicii.

3 1.3 Sumar

În această lucrare se descrie o aplicație atât din punct de vedere teoretic, dar și al
implementării, o aplicație de gestiune a unor rețete provenite atât de la persoana care
administrează aplicația, cât și de la utilizator, fiecare putând adăuga rețetele proprii.
Prima versiune a aplicației este destinată pe post de aplicație pilot cu cerințele de bază
implementate care sunt caracteristice scopului aplicației.
În al doilea cap itol, „Tehnologiile folosite”, se prezintă tehnologiile folosite în
implementarea aplicației și metode de programare abordate.
În capitolul al treilea, „Implementarea aplicației”, se va prezenta arhitectura aplicației și
implementarea unui schelet de bază a unei aplicații care poate fi personalizată pentru utilizator
și administrator și modul de funcționare a acestei aplicații.
În capitolul al patrulea , „Descrierea aplicației”, este prezentat modul în care pot fi
accesate toate funcționalitățile aplicației de pe toate paginile.
În capitolul final al lucrării voi prezenta concluziile la care am ajuns după
implementarea aplicației și ce funcționalități viitoare pot fi adăugate pentru extinderea
aplicației.

4 Capitolul 2 Tehnologiile folosite

2.1 HTML

Tehnologia fun damentală folosită pentru structurarea unei pagini web este
HTML[ 2][3]1. De asemenea, HTML este și standardul de marcare pentru crearea aplicațiilor și
paginilor web.
HTML este un limbaj conceput pentru a permite crearea de site -uri web. Aceste site -uri
pot fi vizualizate de oricine, conectat fiind la Internet.
HTML[ 4] este prescurtarea de la HyperText Markup Language care înseamnă:
• HyperText este metoda prin care se poate deplasa în web – făcând click pe un text special
numit hyperlink care are funcțional itatea de a te redirecționa la o pagina următoare.
• Markup -ul (Marcarea) este ceea ce face ca etichetele HTML sa fie în interiorul lor.
Aceasta îl marchează ca un anumit tip de text (de exemplu, textul italic).
• Language (limba), deoarece are cuvinte -cheie și sintaxă ca orice altă limbă.
Construcțiile HTML (imaginile, obiectele sau formularele interactive) pot fi încorporate
în pagina redată. Aceasta oferă un mijloc de creare a documentelor structurate prin desemnarea
structurată a semanticii pentru text, pa ragrafe, titluri, liste, citate, imagini și alte elemente.
Elementele HTML sunt formate din etichete. Aceste etichete sunt scrise folosind
paranteze unghiulare (“<…>”). Etichetele precum <img /> sau <input /> introduc un conținut
direct în pagină, pe cân d etichetele ca <p>…</p> sau <div>…</div> înconjoară și oferă
informații, dar pot și să conțină alte etichete în interiorul lor.
În aplicația curentă, HTML a fost folosit pentru structurarea paginilor .

2.2 CSS

Cascading Style Sheet[ 5] este un standa rd folosit pentru setarea stilului vizual al
paginilor web și al interfețelor utilizator scrise în HTML. Tehnologia CSS este una de temelie
folosită de majoritatea site -urilor web pentru crearea de pagini web cu aspect vizual captivant,
interfețe de utiliz ator pentru aplicații web și interfețe de utilizator pentru diverse aplicații
mobile.

1 HTML – HyperText MarkUp Language

5 Defapt, CSS -ul este un limbaj de stilizare al elementelor și tagurilor HTML. Acest lucru
semnifică faptul că începând de la culoarea literelor și a culorii de fundal și până la poziționarea
elementelor pe o pagină web, totul este stilizat prin CSS.
Stilurile folosite pentru o pagină web pot fi definite în partea de Head (între tagurile
<head> și </head>) a documentului html (vezi codul atașat mai jos). De asemenea, stilu rile
paginii pot fi definite și într-un fișier extern (fișier de tip style) care se referențiază tot în partea
de Head a paginii sau se poate aplica un stil diferit în partea Body a fișierului html, la fiecare
tag în parte.
Un exemplu de definire a stiluri lor în partea Head a fișierului html ar fi următorul:
<head>
<title>Stil definit în head</title>
<style type=”text/css”>
p {
font-family:Arial;
font-size:14px;
color:#003300;
}
</style>
</head>
<body>
Paragraf la care se va aplica stilul definit mai sus!
</body>

Un exemplu de definire a stilurilor în partea Body a fișierului html ar fi următorul:
<body>
<p style=”font -family:Arial; color:#478600; font-size:14px;”>
Paragraf care a fost stilizat în interiorul tagului p! </p>
</body>

Definirea stilurilor în tr-un fișier extern cu extensia css (de exemplu:” stiluri .css”) o
referențiem în codul html astfel:
<head>
<link rel=”stylesheet” href=”stiluri.css”
</head>

6 CSS-ul[6] dă o anumită libertate asupra suprascrierii unui stil deja definit, deoarece
lucrează pe o anumită ierarhie, astfel: prima dată va fi luat în considerare stilul definit în
fișierul extern , după care urmează stilul definit în partea head , iar ultima dată va lua în
considerare css-ul inline (stilul definit în interiorul unui tag html cu ajutorul atributului style –
astfel se poate suprascrie orice stil definit anterior).
Când un browser afișează un document, trebuie să combine conținutul documentului
(codul html) cu informațiile legate de stil (CSS -ul). Aceast ă procesare are loc în două etape:
1. Brow serul convertește codul HTML și CSS în DOM (Document Object Model). DOM
reprezintă documentul din memoria calculatorului. De asemenea, combină conținutul
documentului cu stilul acestuia.
2. Afișarea conținutul DOM de către browser (afișarea paginii web propri u-zise).

CSS-ul a fost folosit pentru stilizarea paginilor, mai exact, pentru stilizarea elementelor
definite cu ajutorul HTML -ului.

2.3 JavaScript

JavaScript[ 7] (adesea prescurtat ca JS) este un limbaj ușor, interpretat, orientat pe
obiect. Este cel mai bine cunoscut sub numele de limbaj de scripting pentru paginile web, dar
este folosit și în multe aplicații non -browser. Este un limbaj de scripting bazat pe prototip,
multiparadigmă, care este dinamic și susține astfel stiluri de programare orientate pe obiecte,
imperative și funcționale.
JavaScript rulează pe partea de client a paginii web, care poate fi folosit pentru design
sau pentru a programa modul în care paginile web se comportă la apariția unui eveniment.
JavaScript este un limbaj de scripti ng ușor de învățat și puternic, utilizat pentru a controla
comportamentul paginii web.
Avantajele[ 8] utilizarii JavaScriptului:
→ Mai puțină interacțiune cu serverul: se poate valida intrarea utilizatorului înainte de a
trimite pagina pe server. Acest lucr u economisește traficul serverului, ceea ce înseamnă
o încărcare mai mică pe server.
→ Interactivitate sporită: se pot crea interfețe diverse care reacționează atunci când
utilizatorul se deplasează cu mouse -ul peste ele sau când utilizează tastatura pentru a le
activa.

7 → Interfețe mai bogate: se poate utiliza JavaScript pentru includerea elementelor precum
tragere și plasare (în engleză, aceasta acțiune poartă denumirea de drag -and-drop ) sau
sliders pentru oferirea unei interfețe bogate vizitatorului site -ului.
→ Feedback imediat către vizitatori: nu este necesară așteptarea unei reîncărcări complete
a paginii pentru a vedea dacă s -a uitat să se introducă ceva sau nu.

2.3.1 jQuery

jQuery[ 9][10] este o librărie a JavaScriptului. Aceasta are scopul de a ușura semnificativ
navigarea și manipularea documentelor HTML, crearea și gestionarea evenimentelor și a
animațiilor, precum și dezvoltarea aplicațiilor. Acest lucru se realizează prin simpla utilizare a
unui API2 care poate funcționa pe o gamă largă de browser e.
jQuery se ocupă de multe sarcini comune care, pentru a le realiza, necesită multe linii
de cod JavaScript, iar el le împachetează în metode mai scurte care se pot apela cu ajutorul unei
singure linii de cod.
În aplicație a fost utilizat pentru a defin i diverse interacțiuni dinamice, folosit fiin de
framework -ul Bootstrap(un exemplu concret de utilizare este la adăugarea de ingrediente pe
pagina de adăugare/editare a unei rețete, această acțiune realizându -se într -un mod dinamic).

2.4 Bootstrap

Bootstrap[1 1] este cel mai popular framework utilizat pentru crearea de pagini și site-
uri responsive3.
Așadar, Bootstrap[1 3] este un framework(schelet) JavaScript open -source dezvoltat de
echipa de la Twitter.
Este o combinație de cod HTML, CSS și JavaScri pt proiectat pentru a ajuta la crearea
de componente ale interfeței utilizatorilor. De asemenea, Bootstrap a fost proiectat să suporte
atât HTML5, cât și CSS3.
Bootstrap este o colecție gratuită de instrumente folosită pentru crearea aplicațiilor sau
site-urilor web. Aceasta conține șabloane de design HTML și CSS pentru navigație, butoane,

2 API – Application program int erface
3 Responsive =”capacitatea unui website de a se adapta la diferite rezolutii și dispozitive pe care este
afisat(PC -uri, laptopuri, tablete, telefoane mobile etc) fără a suferi degradari majore” [12]

8 formulare, alerte, simboluri, etichete, topografie și alte componente de interfață, precum și
extensii JavaScript opționale.

Câteva dintre motivele pentru care progra matorii aleg Bootstrap sunt următoarele:
1. Este ușor de utilizat .
2. Este un sistem de griduri fluide împărțit în 12 coloane, ușor de lucrat cu ele (sistemul
flexibil de griduri se bazează pe calculul proporțiilor și se asigură că toate elementele
din layout su nt redimensionate unul față de celălalt, așadar nu se mai măsoară
dimensiunile în pixeli, ci în unități relative și procente) .
3. O singură versiune de site funcționează bine pe orice dispozitiv (layout -ul se adaptează
în funcție de dispozitiv și browser, eli minându -se astfel deplasarea orizontală) .
4. Conține elementele de bază pentru majoritatea elementelor HTML (icoane, imagini,
butoane, tabele, formulare, cod) .
5. Conține o listă extinsă de componente

Câteva dintre componentele prestilizate oferite de Bootstra p ar fi: meniurile derulant
(drop -down) , grupurile de butoane , bara de navigare , bara de progres, diverse etichete , diverse
alerte și multe altele .

2.5 SQL

Potrivit ANSI4[14], SQL5 este un limbaj de programare standardizat, utilizat pentru
gestionarea b azelor de date relaționare și efectuarea de diverse operații asupra datelor din
acestea (de exemplu, cum ar fi actualizarea sau recuperarea unor date).
SQL [15] oferă două avantaje principale; în primul rând, a introdus conceptul de
accesare a mai multor î nregistrări cu o singură comandă; în al doilea rând, a eliminat nevoia de
a specifica cum se ajunge la o înregistrare, de exemplu cu sau fără indice.
Datorită faptului că există o standardizare a limbajul SQL, multe SGBD6 recunosc
principalele instrucțiuni ale acestuia. Câteva dintre aceste sisteme comune de gestionare a

4 ANSI – prescurtare de la American National Standar ds Institute care prin traducere libera este
Institutul National American al Standardelor
5 SQL – Structerd Query Language
6 SGBD – sisteme de gestiune a bazelor de date(în engleză: " database management system s")

9 bazelor de date care utilizează SQL sunt: Oracle, Sybase, Microsoft SQL Server, Access,
Ingress și etc.
Deși majoritatea sistemelor de baze de date utilizează SQL, mare parte din ele au și
propriile lor extensii adiționale. De exemplu, în standard sunt specificate 6 tipuri diferite de
date pentru o bază de date SQL. În multe implementări, această listă este completată cu o
diversitate de extensii. Fiecare implementare poartă denumirea de dia lect, iar spre exemplu,
dialectul ACCSES conține unele particularități, conceput fiind mai mult pentru crearea
interogărilor de selecție.

Există 3 metode de bază privind implementarea limbajului SQL:
• apelare directă (numită și Direct Invocation , din limb a engleză): constă în
introducerea instrucțiunilor direct de la prompter;
• modular (numită și Modul Language ): folosește proceduri apelate de
programele aplicației;
• încapsulată (numită și Embedded SQL ): conține instrucțiuni încapsulate în
codul de program .

În acest mediu există două moduri pentru crearea interogărilor: modul de scriere efectivă
a cererilor în partea de “Queries” sau un mod grafic mult mai prietenos utilizatorului numit
“Design View” (consta în desenarea efectivă de către utilizator a tab elelor și a legăturilor dintre
date).

Instrucțiunile SQL pot fi grupate în următoarele categorii:
• instrucțiuni de definire a datelor, care permit descrierea structurii bazei de date
(“CREATE DATABASE”, “CREATE TABLE”, “ALTER TABLE”, “DROP
TABLE”, “DROP DA TABASE”)
• instrucțiuni de manipulate a datelor: câteva dintre aceste instrucțiuni ar fi:
o “Insert”: introducerea de noi date
o “Delete”: ștergerea unor date deja existente în baza de date
o “Update”: actualizarea datelor stocate
o “Query”: interogarea bazei de da te pentru regăsirea anumitor informații
selectate după un criteriu ales.
• instrucțiuni de selecție a datelor, care permit consultarea bazei de date :

10 o Sintaxa unei cereri de interogare simplă:
SELECT [domeniu] listă_selecție
FROM nume_tabel1, nume_tabel2,…
[WHERE criteriu_selecție]
[ORDER BY câmpuri_criteriu [ASC|DESC]]; ”)
o Sintaxa unei cerere de interogare complexă:
SELECT [domeniu] funcție_agregat(nume_câmp) AS alias [,listă_selecție]
FROM nume_tabel1, nume_tabel2,…
GROUP BY câmp_de_grupare
[HAVING c riteriu_de_grupare]
[ORDER BY câmpuri_criteriu [ASC|DESC]];
• instrucțiuni de procesare a tranzacțiilor
• instrucțiuni de control al cursorului
• instrucțiuni privind controlul accesului la date

O specificare ar fi că în limbajul SQL standardizat de ISO7 (Organizația Internațională
de Standardizare ) nu se folosesc termenii formali de relație, atribut, tuplu, ci tabel, coloană,
rând .
In prezent, SQL este unul din cele mai puternice limbaje de programare structurate
pentru interogarea bazelor de date relațion are.

2.6 ASP.NET

ASP.NET[1 8] este un framework gratuit folosit pentru construirea de site -uri și aplicatii
web, folosindu -se de HTML, CSS și JavaScript. De asemenea, poate fi folosit și pentru crearea
de API8-uri Web sau pentru utilizarea unor tehnolog ii în timp real precum este Web Sockets9.

7 “ISO[16] este o organizație independentă, non-guvernamentală, care dezvoltă și publică standardele
internaționale de certificare pentru produse, servicii și sisteme, în scopul asigurării calității, siguranței
și eficienței.”
8 “Application Programing Interface [17](care se poate traduce în limba r omână ca interfața de
programare a aplicațiilor) reprezintă un set de reguli și specificații cu ajutorul cărora un program poate
accesa și folosi resursele oferite de un alt program. Cu alte cuvinte, un program care oferă API -uri
permite altor programe să interacționeze cu acesta automat, de la program la program sau de la
program la sistem de operare, fără să fie nevoie de folosirea unei interfețe grafice de utilizare (GUI) și
fără cunoștinte legate de arhitectură sau elemente de programare ale programului , ci doar folosirea
specificațiilor de utilizare a API -ului oferit.”
9 WebSockets este o tehnologie avansată care face posibilă deschiderea unei sesiuni de comunicare
interactive între browser -ul userului și server.

11 ASP.NET este un model de dezvoltare web care include serviciile necesare pentru a
construi aplicații web de clas ă cu un minim de codificare.
ASP.NET [19] face parte din .NET Framework, iar când se scrie cod în ap licațiile
ASP.NET, se pot accesa clase din .NET Framework. Se poate scrie cod în orice limb ă
compatibilă cu limbajul de rulare comun, inclusiv Microsoft Visual Basic și C#.
Aceste limbaje de programare permit dezvoltarea de aplicații ASP.NET care benefici ază
de modul de funcționare a limbajului comun, de tipul de siguranță și asa mai departe.
ASP.NET funcționează împreună cu protocolul HTTP10 și utilizează comenzi și
politicile HTTP pentru a stabili o comunicare și cooperare bilaterală între browser și client.
ASP.NET este folosit pentru a produce aplicații web interactive, bazate pe date, pe
internet. Se compune dintr -un număr mare de comenzi, cum ar fi blocurile de text, butoanele și
etichetele pentru asamblarea, configurarea și manipularea codului pent ru a crea pagini HTML.

2.6.1 ASP.NET WebForms

ASP.NET Web Forms[ 20] face parte din cadrul aplicației web ASP.NET și este inclus
în Visual Studio. Este unul dintre cele patru modele de programare care se pot utiliza pentru a
crea aplicații web ASP.NET, celelalte 3 fiind: ASP.NET MVC, paginile Web ASP.NET și
aplicațiile ASP.NET Single Page.
Formularele web sunt pagini pe care utilizatorii le solicită utilizând browserul lor.
Aceste pagini pot fi scrise folosind o combinație dintre cod HTML, script -uri cl ient, controale
de server și coduri server. Când utilizatorii solicită o pagină, acestea sunt compilate și executate
pe server datorită framework -ului, iar apoi, tot framework -ul generează marcajul HTML pe
care browserul îl poate afișa. O pagină ASP.NET We b Forms prezintă informații utilizatorului
în orice browser sau dispozitiv client.
Utilizând Visual Studio, se pot crea formulare Web ASP.NET. Mediul de dezvoltare
integrat Visual Studio (IDE) permite operațiunea de trage re și renunțaț e (drag and drop) la
controalele le serverului pentru a elabora pagina web de formular. De asemenea, se pot seta cu
ușurință proprietăți, metode și evenimente pentru comenzile de pe pagină sau pentru pagina
însine. Aceste proprietăți, metode și evenimente sunt folosite pentru a defini comportamentul
dorit al paginii web, aspectul și așa mai departe. Pentru a gestiona logica paginii, scrierea

10 HTP – Hypertext Transfer Protocol

12 codului serverului se poate realiza utilizând un limbaj al .NET -ului, de exemplu, cum ar fi
Visual Basic sau C #.
Formularele web ASP.NET p relungesc modelul de interacțiune cu aplicațiile web.
Browser -ul trimite un formular web către serverul web, iar serverul returnează o pagină
completă de marcare sau o pagină HTML ca răspuns.
Toate activitățile utilizatorilor de pe partea clientului sunt redirecționate către server
pentru a fi procesate. Serverul procesează rezultatele acțiunilor clientului și produce reacțiile.

2.7 ASP.NET Core

ASP.NET Core[ 21][22] este un framework pentru toate platformele, de înaltă
performanță, open -source, utiliza t pentru construirea de aplicații moderne, bazate pe cloud,
conectate la internet.
Aplicațiile ASP.NET Core pot rula pe .NET Core sau pe întregul .NET Framework.
A fost proiectat pentru a oferi un cadru de dezvoltare optimizat pentru aplicațiile care
sunt implementate în cloud sau care rulează local. Se compune din componente modulare cu un
nivel minim de control, astfel încât să se păstreze flexibilitatea în timp ce se crează soluții.
Există posibilitatea să dezvoltăm și să rulăm aplicațiile principale AS P.NET pe platforme
precum Window, Mac și Linux.

Figur a 2.1 Ciclul ASP.NET Core [22]

13 2.7 Entity Framework

Entity Framework[2 3] este setul de API -uri .NET pentru efectuarea accesului la date.
Entity Framework [24] este un framework ORM open -source utilizat pentru aplicațiile
.NET, suportate de Microsoft. Acesta permite dezvoltatorilor să lucreze cu datele utilizând
obiecte din clasele specifice domeniului, fără a se concentra pe tabelele și coloanele bazei de
date care stau la baza acestora, unde sunt stocate aceste date. Cu cadrul entităților, dezvoltatorii
pot lucra la un nivel mai ridicat de abstractizare atunci când se ocupă de date și pot crea și
menține aplicații orientate spre date cu un număr mai mic de coduri în comparație cu aplicațiile
tradiționale.
Definiția oficială ar fi: Entity Framework este un mapper obiect -relațional (O .R.M.)
care permite dezvoltatorilor .NET să lucreze cu o bază de date folosind obiecte .NET."
Următoarea figură ilustrează unde se încadrează cadrul de entități î n aplicație:

Figura 2 .2 Integrare Entity Framework în aplicație [23]

14 Entity Framework se încadrează într -o categorie de tehnologie de acces la date numită
ORM (Object Relation Mappers).
ORM -urile sunt concepute pentru a reduce fricțiunea dintre modul în care sunt
structurate datele în baza de date relațională și modul în care se definesc clasele. Fără ORM
trebuie să se scrie o mulțime de coduri pentru a transforma rezultatele bazei de date în instanțe
ale claselor din software.
Un ORM permite să se exprim e interogările utilizând clase și apoi ORM construiește și
execută SQL -ul relavant pentru aplicatie precum și materializarea obiectelor din datele care au
revenit din baza de date.
Entity Framework este diferit de multe ORM -uri care sunt deja cunoscute. Î n timp ce
un ORM tipic deduce că, clasele și tabelele de baze de date au o structură similară, Entity
Framework are un strat de legături între ele și oferă mult mai multă flexibilitate în ceea ce
privește modul de obținere a obiectelor la tabele și de la p roprietățile unui obiect la coloane de
tabel, iar pentru aceste legături, Entity Framework începe cu unele ipoteze pe care developerul
le referen țiaza ca niște convenții pentru a fi sigur că într -un scenariu specific, datele sunt
capabile să își găsească d rumul înainte și înapoi între obiecte și baza de date.
Folosirea unui ORM poate elimina o serie de sarcini reduntante. Entity Framework
poate spori cu adevărat productivitatea developerilor. De asemenea, asigură coerența în sarcina
pe care o face în loc să aibă diverși membri ai echipei să își inventeze propriile mijloace de
proiectare a accesului la date. Decât să se scrie SQL -ul relevant pentru a viza baza de date
relațională cu care se lucrează, mai bine se utilizează Entity Framework care folosește sintaxa
LINQ, care face parte din cadrul .NET.
LINQ -to-Entities permite dezvoltatorilor să utilizeze o limbă de interogare consistentă
și puternică, indiferent de baza de date care se țintește a fi utilizata. În plus, LINQ -to-Objects
este folosit pentru inter ogarea altor elemente ale .NET, chiar și obiecte în memorie, deci
developerii beneficiază de cunoștințele lor despre LINQ, indiferent dacă folosesc LINQ -to-
Entities, LINQ -to-Objects sau alt tip de LINQ.
Utilizarea unui ORM permite developeriilor să se conc entreze pe domeniul lor, regulile
lor de afaceri și obiectele lor de afaceri.
Caracteristicile Entity Framework -ului sunt:
● Cross -platform: Entity Framework Core este un framework cross -platform care poate
rula pe Windows, Linux și Mac;
● Modelarea: EF (Enti ty Framework) creează un EDM (Entity Data Model) bazat pe
entități POCO (obiect obișnuit CLR Object) cu proprietăți get / set de diferite tipuri de

15 date. Utilizează acest model atunci când interoghează sau salvează datele entității în
baza de date care se află subadiacentă;
● Interogarea: Entity Framework ne permite să folosim interogări LINQ (C # / VB.NET)
pentru a prelua date din baza de date care stau la baza. Furnizorul bazei de date va
traduce aceste interogări LINQ în limba de interogare specifică bazei de date (de ex.
SQL pentru o bază de date relațională). De asemenea, Entity Framework ne permite să
executăm interogări SQL primite direct în baza de date;
● Mecanism de urmărire al schimbărilor entităților: Entity Framework ține evidența
modificărilor surv enite în instanțele entităților(valori ale proprietății) care trebuie
trimise la baza de date;
● Salvarea: Entity Framework execută comenzile INSERT, UPDATE și DELETE către
baza de date pe baza modificărilor apărute în entități atunci când se apeleaza metoda
SaveChanges(). Entity Framework oferă de asemenea metoda asincronă
SaveChangesAsync();
● Concurenta: Entity Framework folosește Optimistic Concurrency în mod implicit
pentru a proteja impotriva modificărilor efectuate de un alt utilizator de la preluarea
datelor din baza de date;
● Tranzacții: Entity Framework efectuează gestionarea automată a tranzacțiilor în timp
ce interoghează sau salvează date. De asemenea, oferă opțiuni pentru personalizarea
gestionării tranzacțiilor;
● Caching: Entity Framework include pr imul nivel de caching. Deci, interogarea repetată
va returna datele din memoria cache în loc să le acceseze pe cele din baza de date;
● Convenții implicite: Entity Framework urmărește convențiile asupra modelului de
configurare și include un set de reguli im plicite care configurează automat modelul
Entity Framework;
● Configurații: Entity Framework ne permite să configuram modelul utilizând atribute
de adnotare de date sau Fluent API11 pentru a suprascrie convențiile implicite.
● Migrări: Entity Framework oferă un set de comenzi de migrare care pot fi executate în
Consola managerului de pachete NuGet12 sau în interfața de linie de comandă pentru a
crea sau gestiona schema bazei de date.

11 Fluent API este o metodă de proiectare a API -urilor orientate pe obiecte pe baza extensiei
metodelor de legare, cu scopul de a face lizibilitatea codului sursă aproape de cea a prozei scrise
obișnuite, creând în esență o limbă specifică domeniului în cadrul interfeței.
12 NuGet Package definește modul în care sunt create, găzduite și consumate pachetele pentru .NET și
oferă instrumentele pentru fiecare dintre aceste roluri.

16 2.8 RAZOR View Engine

Un concept important de înțeles despre Razor este acela că este pur și simplu o
implementare mai abstractă a conceptului de View engine în MVC.
Razor View Engine este View engine implicit al MVC -ului. Razor oferă o mulțime de
caracteristici care îl fac eficient și ușor de utilizat, cum ar fi fișierele de aspec t, metode de ajutor,
vederi, vederi parțiale și multe altele. Combinația dintre clasele de bază View Engine și aceste
instrumente sunt ceea ce generează în cele din urmă , vederi și standardul de marcare.
Razor oferă multe caracteristici puternice de produ ctivitate care se integrează cu
celelalte straturi ale MVC -ului.

2.9 RAZOR Pages

ASP.NET Core Razer Pages[2 5] este un page controller framework ( “framework de
control al paginilor” ) folosit pentru construirea de pagini web dinamice, bazate pe date.
Bazată pe cea mai recentă versiune de ASP.NET de la Microsoft – ASP.NET Core,
Razor Pages suportă dezvoltarea pe diverse platforme și poate fi implementată pentru
următoarele sisteme de operare: Windows, Unix și Mac.
Framework -ul Razor Pages este ușor de util izat și foarte flexibil. Acesta oferă
programatorului un control deplin asupra paginilor HTML redate. Framework -ul este construit
având ca bază implicită ASP.NET Core MVC și este activat implicit c ând se creează o aplicație
.NET Core care utilizează MVC.
Razor Pages folosește limbajul de programare C# pentru programarea pe partea de
server și o sintaxă specifică, ușor de învățat, numită “Razor templating” pentru încorporarea
codului C# în codul HTML pentru a genera cod dinamic pentru client pe partea de ser ver.

17 Capitolul 3 Implementarea aplicației

3.1 Arhitectura

Aplicația a fost gândită și implementata sub forma unei aplicații web. Structura acestei
aplica ții poate fi v ăzută în figura de mai jos:

Figur a 3.1 Struct ura aplicației

Pentru implementarea aplicației a m ales framework -ul ASP.Net Core(v2.0.0) și
ASP.Net Razor Pages și MSSQL pentru baza de date pentru partea de server, iar pentru partea
de client a m folosit Bootstrap 3 și jQuery.

ASP.Net Razor Pages este un nou aspect al ASP.Net MVC și permite o separare a
intereselor mai mult decât ASP.NET MVC. Framework -ul elimină din ecuație structura de
“controller”, iar fiecare pagină are asociat un fișier cu extensia “cs” ce conține logica din spate.

In figura ataș ată mai jos, “ Figura 3.2 Structura proiectului” se poate vizualiza structura
proiectului.

18 Director -ul “Pages” conține fiecare pagin ă a
aplicației sub forma unui fișier cu extensia
“cshtml” care conține cod Razor[] (combinație
de cod html și cod C# care e ste compila tă pe
partea de server și trimis ă către client) și pentru
fiecare fi șier de tip pagina este asociat un fi șier
cu numele “nume_fisier.cshtml.cs” care
conține cod C# care define ște logica asociat ă
paginii într-o clas ă care p ăstreaz ă conven ția
“{nu me_pagina}Model ”.
Clasa moștenește dintr -o clas ă de bază
numit ă PageModel care este definit ă de
framework și pune la dispozi ție cod comun care
este folosit de toate paginile, spre exemplu:
● Context -ul apelului (accesat ă prin
this.Request )
● Informa ții despre utilizator dac ă acesta
este autentificat și autorizat în sistem (accesat
prin this.User )
● Metode de ajutor pentru returnarea
diferitelor tipuri de r ăspunsuri (Forbid, File,
Redirect, StatusCode)

Datele transmise de la client prin metoda POST sau GET folosesc în mod implicit
sistemul de “Model Binding”, care prin convenție, leagă datele de parametrii metodei OnGet
sau OnGetAsync sau folosind atributul decorativ al proprietăților [ BindProperty ] pentru a lega
datele pasate prin POST la o proprietate complexă a clasei.
În Figura 3. 3 se poate observa secvența de cod care definește acest comportament, iar
datele pot fi accesate prin “ this.Model ” unde “Model” este o proprietate care poate avea orice
nume și este un tip complex de date, care conține câmp uri care pot fi mapate de la datele din
formular sau dintr -o structură JSON la proprietățile din clasa definită prin convenție. Figura 3.2 Structura proiectului

19

Următoarea secvență de cod exemplifică modul de generare a codului HTML de către
RAZOR folosind convenții:
• Razor : <input typ e="text" class="addarticle -input" asp -for=" Model.Title " />
o Model.Title – este o proprietate definită care poate avea sau nu valoare implicita
și ea va fi setată în codul final HTML în atributul value
o asp-for este un atribut (TagHelper) definit de ASP.Net C ore framework care
permite maparea datelor din Model și informațiilor adiționale (atribute
decorative pe proprietăți ex: [DisplayName] etc.) și generează la sfârșit
următoarea secvență HTML: <input type="text" class="addarticle -input"
id="Model_Title" name ="Model.Title" >
o Se observă faptul ca asp -for a generat 2 atribute name și id care au un anumit
format (desigur id, spre exemplu, poate să fie suprascris de o valoare setată de
programator, dar în mod implicit framework -ul setează valoarea un funcție de
proprietatea pasată) ; folosind aceste convenții framework -ul poate face
remaparea datelor c ând sunt transmise de către client înapoi la server

Acest framework permite o rapidă dezvoltare a aplicațiilor web pentru că pune la
dispoziția programatorilor o mul titudine de librării care ușureaza implementarea prin faptul că
salvează timp de la scrierea codului folosit în majoritatea proiectelor:
• manipulare URL: UrlHelper, HttpUtility
• mecanism intern pentru injectarea dependințelor ( Dependency Injection )
Figura 3 .3 Bind Property

20 • autentif icare și autorizare: libraria ASP.Net
• access la baza de date (EF Core, ADO.Net), metoda generică de validare a datelor
transmise prin atribute (la un apel POST se poate verifica dacă model -ul este valid prin
verificarea proprietății this.ModelState.IsValid care verifică logica de validare atribută
pe fiecare proprietate prin atribute cum ar fi [Required], [MinLength] etc)

3.1.1 Structura aplica ției

Aplicația este structurată în două zone:
• partea de client, disponibilă atât utilizatorilor autentificați c ât și celor
neautentificați în sistem
• partea de administrare, care este o zonă restricționată doar administratorilor site –
ului pentru managementul rețetelor (aprobarea acestora) și utilizatorilor, în
versiunea curentă aplicației, ștergerea de utilizatori n u este permisă.

Fiecare pagină din aplicație are asociate două fișiere care urmează următoarea convenție
{nume -pagina}. cshtml .cs și {nume -pagina}.cshtml . Aceste pagini se află în folder -ul Pages .
Partea generică a design -ului care este utilizată de toate paginile este definită în fișierul
_Layout.cshtml , iar folosind @RenderBody() ASP.Net Core permite injectarea conținutului
fiecărei pagini în _Layout.cshtml, fiind desigur excepții când anumite pagini nu folosesc același
design.
Pagina de autentificare și pagina de înregistrare a utilizatorilor folosesc un design diferit
și implicit ASP.Net Core va încerca să folosească fișierul _Layout.cshtml , pentru a defini un alt
design. În fișierele Login.cshtml și Register.cshtml care se afla în directorul Account se setează
valoarea proprietății Layout = "_Layout"; (în acest caz îi relativ la directorul curent).
Partea de design folosită în panoul de administrare este diferită de partea care este
accesibilă utilizatorilor și se folosește aceea și abordare ca în cazu l paginilor Register și Login .
Valoarea implicită pentru care fișier _Layout.cshtml să fie folosit este definită în fișierul
_ViewStart.cshtml , acest fișier poate fi definit în fiecare nivel dacă zona respectivă necesită un
alt design, spre exemplu zona de administrare suprascrie designul principal printr -un alt fișier
_Layout.cshtml și ca să se elimine repetiția asignării în fiecare pagină în parte, se folosește un
fisier adițional _ViewStart.cshtml aflat în folderul Admin .
În mod normal, în ciclul de dezo lvare a aplicației este nevoie de medii diferite care pot
avea setări diferite. Setările acestea pot ajuta la depanare sau la optimizare, în cazul în care se

21 folosește un mediu local de dezvoltare este importat să avem setări care ușurează munca de
depanar e, dar în cazul în care aplicația este publicată într -un mediu accesibil utilizatorilor este
indicat să avem o variantă optimizată, iar ASP.Net Core pune la dispoziție utilități care să
faciliteze acest lucru. La compilarea aplicației se specifică mediul d e rulare, implicit acesta este
definit ca fiind “Development” și este setat ca variabilă de mediu în setările proiectului cu
numele ASPNETCORE_ENVIRONMENT. în fișierul _Layout se observă utilizarea acestei
funcționalități:
<environment exclude="Development ">
<link rel="stylesheet"
href="https://ajax.aspnetcdn.com/ajax/bootstrap/3.3.7/css/bootstrap.min.css"
asp-fallback -href="~/lib/bootstrap/dist/css/bootstrap.min.css"
asp-fallback -test-class="sr -only" asp -fallback -test-property="position"
asp-fallback -test-value="absolute" />
<link rel="stylesheet" href="~/css/site.min.css" asp -append -version="true" />
</environment>

În cazul în care mediul este diferit de “Development”, fișierele folosite pentru stilizarea
aplicației sunt optimizate din punct de vedere al dimensiunii fișierelor, fapt care este benefic
atât pentru încărcarea rapidă a aplicației, cât și pentru reducerea costurilor pentru utilizatorii
care folosesc dispozitive mobile și nu au acces la date prin Wi -Fi.
Partea de început a aplicației care este folosită pentru încărcarea setărilor inițiale folosite
de sistem, setarea serviciilor, inițializarea setărilor pen tru conexiunea la baza de date , poate
beneficia de setările de mediu . Acest lucru permite definirea diferitelor servicii să fie folosite
pe parcursul aplicației în funcție de mediul de dezvoltare:
if (env.IsDevelopment())
{
using (IServiceScope serviceSco pe =
app.ApplicationServices.GetRequiredService<IServiceScopeFactory>().CreateScope())
{var context = serviceScope.ServiceProvider.GetService<ApplicationDbContext>();
if (!context.AllMigrationsApplied())
context.Database.Migrate();
context.EnsureSeeded(serviceScope);
}
}

22 Secvența anterioară de cod este folosită pentru a verifica dacă suntem în mediul
“Development”, iar în acest caz se incearcă aplicarea modificărilor bazei de date făcute prin
sistemul de migrări pus la dispozitie de EntityFramework și după aplicarea acesto ra să se facă
inițializarea sistemului cu date de test.
Un exemplu concret pentru a pune în evidență o modalitate de depanare a aplicației în
moduri diferit e, în funcție de mediul în care rulează aplicația, se poate face printr -un mecanism u
de logare a an umitor evenimente cheie din sistem (înregistrare de utilizatori, adăugare de rețete,
apel la dependințe externe ale sistemului etc), dar în mediul de “Production” avem nevoie de
un sistem diferit, care centralizează aceste informații la un serviciu extern (beneficiile ar fi:
sistem de filtare al înregistrărilor, statistici și posibilitatea de a crea copii de rezervă). Pentru a
face acest lucru posibil, se face o verificare de mediu if(env.IsDevelopment()) și folosind
mecanismul de injectare a dependințelor furnizat de ASP.NetCore se poate specifica care
mecanism de logare să fie folosit services.AddSingleton<ILogger, CustomLoger>(); .
De reținut este faptul că ILogger este o interfață pus la dispoziție de ASP.Net Core,
implicit se folosește un serviciu inter n care afișează în consolă.
Anumite setări cum ar fi setările pentru conectarea la baza de date sau setări pentru
sistemul de logare, sunt ținute în fișierul appsettings.json și, în funcție de mediu, se pot defini
fișiere adiționale folosind următorul mod el appsettings.{Mediu}. json iar la compilarea
aplicației, aceste setări vor înlocui setările din fișierul principal. Unele setări pot fi definite la
nivel de calculator folosind Secret Tool Manager, pus la dispoziție de ASP.Net Core [].
În fișierul appset tings.json avem definite datele pentru conexiunea la baza de date:
"ConnectionStrings": { "DefaultConnection":”…" }
EntityFramework recunoaște implicit această setare.

3.1.2 EntityFramework și legarea la baza de date

Schema bazei de date se poate g ăsi la Anexa 1 a lucrării, precum și relațiile dintre tabele
din care este alcătuită. Baza de date este alcătuită din urmatoarele tabele:
• Recipe – conține lista de rețete; conține o coloană Id căreia i se asignează un ID unic
(primary key13) find folosit la le gatura cu celelate tabele dependente

13 Primary key – câmp al unei tabele dintr -o bază de date care identifică în mod unic f iecare
înregistrare a acelei tabele

23 o fiecare rețetă are o imagine principală și o listă de imagini folosite pentru galeria
de imagini din pagina de detalii a rețetei
• RecipeImage – conține imaginile asociate unei rete țe prin coloana RecipeId care este
foreign key14
● RecipeComments – deține lista de comentarii asociate unei rete țe; foreign key în
această tabelă este RecipeId
● RecipeIngredients – lista de ingrediente asociate unei retețe în pagina de creare sau
editare; conține foreign key la tabela Recipe și o coloan ă în care este specificat tipul de
gramaj folosit pentru acel ingredient
○ În codul C# se folosește un tip enum pentru a reprezenta tipurile de gramaj
folosite QuantityType care vine salvat în baza de date într-o valoare de tip întreg,
iar EntityFrame work face auto mat maparea între aceste valori (în spatele acestei
mapări se afl ă o clas ă care face conversia între enum și tipul integer [26] din baza
de date în momentul în care se face o interogare sau actiune de adăugare sau
actualizare )
● AspNetUsers – conține lista de utilizatori; aceast ă tabelă este generat ă de către ASP.Net
Identity, care are o coloan ă primary key de tipul string definit ă implicit, dar poate fi
modific ată să foloseasc ă un alt tip
● AspNetUserRoles – conține asocierea între utilizatori și rolurile din tabela AspNetRoles
● AspNetRoles

Pentru accesul la baza de date se folosește O.R.M -ul (Object -Relational Mapper)
EntityFramework, o tehnologie implementata de Microsoft și care este folosită și de libraria
ASP.Net Identity (mai multe detalii po t fi gasite la capitolul 3.2 Sistemul de autentificare și
autorizare). Acest O.R.M ajuta la simplificarea modului de a accesa baza de data, folosind clase
C# care reprezinta tabelele și structura din baza de date, și folosind proprietati de navigare se
poate mentine o legatura cu celelalte tabele. Clasele acestea sunt foarte simple, în urmatoarea
figura putandu -se vizualiza clasa Recipe care se leaga de tabela dbo.Recipe care a fost creata
pe baza ei automat de către EntityFramwork , folosind conventiile imp licite.

14 Foreign key – camp al unei tabele dintr -o baza de date care identifica în mod unic un rand /
inregistrare din acea tabela intr -o alta tabela din aceeasi baza de date

24 În această clasă, proprietățile de tip Collection <…> sunt propriet ăți de na vigare la alte
tabele printr -o relație de one -to-many. Fiecare are o proprietate (RecipeId ) care o leagă de clasa
principala Recipe, aceasta fiind un foreing key.
Tabe lele, mai bine zis clasele care definesc tabelele, au următoare structură:

Accesul la aceste tabele se face prin clasa ApplicationDbContext , care este configurat ă
la începutul aplica ției în fișierul Startup.cs (vezi Figura 3.6 de mai jos), iar clasa este injectat ă
de sistemul ASP.Net Core :

Figur a 3.6 Initializare setari pentru EntityFramework

O mențiune aici ar fi ca f iecare tabela poate fi accesata prin proprietatiile clasei
ApplicationDbContext .

Figure 3. 4 Tabela RecipeImage
Figur a 3.3 Structura t abelei Recipe
Figur a 3.5 Propriet ățile care leag ă clasele C# de t abele

25 Un exemplu de interogare a bazei de date poate fi exe mplificat prin listarea de rețete
folosind și paginare :
await _dbContext.Recipes
.Include(x => x.User)
.OrderByDescending(x => x.Id)
.Skip(pageNumber * pageSize)
.Take(pageSize).ToListAsync();
Aceasta interogare se leaga și de tabela User pentru a avea acces la detaliile
utilizatorului pentru a fi folosite, fără aceast ă legatur ă, EntityFramework nu face opera țiunea
de JOIN ca s ă returneze informa țiile, acest lucru fiind util pentru c ă nu tot timpul este nevoie
de aceste informa ții și ajuta la performan ța aplica ției. Metoda de acces folosește un mecanism
din .Net numit LINQ15, care permite translatarea codului scris printr -un set de servicii în cod
SQL (pot fi setate alte servicii pentru integrare cu MySQL, SQLLite sau sa se implementeze
propr iul serviciu de translatare).
În procesul de creare a entităților din baza de date se poate interveni și suprascrie
convențiile prin metoda OnModelCreating din ApplicationDbContext folosind sistemul de
FluentApi pus la dispoziție. Pentru tabela Recipe , a fost adăugat în cadrul proiectului o coloană
IsDeleted în baza de date, dar aceasta este exclusa din clasa Recipe pentru că nu este necesară
în cod, următoarea secvență de cod este folosită pentru definirea acestei noi coloane:
builder.Entity<Recipe>()
.Property<bool>("IsDeleted");
Această proprietate “ IsDeleted ” este folosită pentru a filtra în mod implicit în orice
interogare facută entitățile cu valoarea “0” prin următoarea secvență de cod:
builder.Entity<Recipe>()
.HasQueryFilter(post => Property<bool>(post, "IsDeleted") == false);
Folosind setarea de mai sus , nu mai este nevoie să adăugam condiție adițională la fiecare
selectare a datelor pentru a alege doar cele care nu sunt marcate ca și sterse.
Motivul pentru care se marchează entitățile ca și șterse prin “IsDeleted” este pentru ca
să rămână un istoric al datelor și pentru a nu pierde informațiile. Un proces de ștergere a datelor
este indicat să se facă manual după o anumită perioadă, dar o arhivă a bazei d e date trebuie
făcută implicit.

15 LINQ – Language Integrated Query

26 EntityFramework folosește un sistem de migrare, care permite adăugarea de modificări
noi și aplicarea lor, dar și un mecanism de a reveni la versiunea anterioară. Adăugarea unei
modificări noi se face prin linia de comandă ”dotnet ef migrations add MigrationName” care
adaugă câteva fișiere în proiect cu codul generat care descrie structura nouă și toți pașii care
modifică baza de date , cât și structura curentă a bazei de date pentru a elimina conflictele când
se lucrează înt r-o echipă. Aplicarea migrării se face prin “dotnet ef database update” care
aplică modificarea.

3.2 Sistemul de autentificare și autorizare

ASP.NET Core pune la dispoziție un sistem simplu de autentificare și înregistrare numit
ASP Identity [27]. Acest s istem a fost implementat pentru înlocuirea unui sistem mai vechi
ASP.NET Membership și Simple Membership.
ASP Identity oferă în mod implicit suport pentru rol -urile utilizatorilor, management de
profil, schimbare de parolă, mecanism pentru autentificare pr in doi pași, integrare cu servicii
externe de socializare cum ar fi Facebook, Google etc.
Este posibilă extinderea sistemului prin modificarea mecanismului de stocare unde
implicit este folosit EntityFramework Core, iar prin integrare cu OAuth[2 8], poate fi extins prin
ASP.NET Core middleware[2 9].
La crearea șablonului pentru acest proiect, s -a optat pentru mecanismul de autentificare
și înregistrare normal prin ASP Identity, iar conturile utilizatorilor vor fi stocate în aceeași bază
de date folosită de r estul aplicației. O alt ă alternativă la acest sistem este integrarea cu Azure
Active Directory[26], care permite ca datele utilizatorilor să nu fie păstrate în același sistem
crescând nivelul de securitate , dar în același timp și timpul de dezvoltare și complexitatea
proiectului. În cazul de față a fost aleasă prima variantă deoarece aplicația nu este destul de
complexă să necesite un sistem mai complex și securizat de management al conturilor.
Folosind structura MVC, aplicația creată adaugă două controller e AccountController și
respectiv ManageController . AccountController este folosit pentru autentificare și înregistrarea
utilizatorilor.
a) Pentru autentificare se apelează ruta Login în cadrul Login.cshtml.cs din formularul
de autentificare. În acest pas se p oate verifica dacă utilizatorul a optat pentru
autentificare prin doi pași sau dacă cumva contul a fost blocat din cauza unor
autentificări anterioare care au eșuat, însă această opțiune poate fi dezactivată.

27 În următoarea secvență de cod se apelează servi ciul SignInManager pentru
autentificare prin parolă.
var result = await _signInManager.PasswordSignInAsync(model.Email,
model.Password, model.RememberMe, lockoutOnFailure: false );

Această metodă nu va returna nici o excepție, dar o să returneze un obie ct care va conține
proprietăți necesare pentru a verifica dacă autentificarea a fost cu succes :
if ( result.Succeeded ).
Dacă se necesită autentificare prin doi pași, se poate verifica prin accesarea proprietății
RequiresTwoFactor . În cazul în care sistem ul necesită autentificarea prin doi pași, utilizatorul
va fi redirecționat la ruta LoginWith2fa .
b) Înregistrarea utilizatorilor se face apelând ruta Register din Register.cshtml.cs . În
cazul unei înregistrări cu succes, utilizatorul poate primi un email prin care să își poată
confirma contul. Următoarea secvență de cod este folosită pentru a crea contul de
utilizator:
var result = await _userManager.CreateAsync(user, model.Password);
if (result.Succeeded)
{
_logger.LogInformation("User created a new accou nt with password.");
var code = await _userManager.GenerateEmailConfirmationTokenAsync(user);
var callbackUrl = Url.EmailConfirmationLink(user.Id, code, Request.Scheme);
await _emailSender.SendEmailConfirmationAsync(model.Email, callbackUrl);

await _s ignInManager.SignInAsync(user, isPersistent: false);
_logger.LogInformation("User created a new account with password.");
return RedirectToLocal(returnUrl);
}

Schimbarea de parolă se face apelând ruta ChangePassword din
ChangePassword.cshtml.cs. În caz ul unei schimbări de parolă cu succes, utilizatorul va primi
un mesaj pozitiv informându -l că, parola sa schimbat cu succes. Pentru trimiterea unui e -mail
de verificare a contului se apelează:
SendVerificationEmail( IndexViewModel model ) .

28 Utilizatorul v a fi informat când a fost trimi s un email pentru verificare. Email -ul la care
este trimis este acela care s -a setat la crearea contului sau cel care a fost actualizat în cazul în
care sa optat pentru această opțiune.
Restric ționarea accesului la pagini se face la inceputul aplicatiei și este diferit de
mecanismul oferit de ASP.Net Core MVC unde se poate decora fiecare actiune sau controller
direct cu un atribut care limiteaza accesul utilizatorilor. În aceasta aplicatie se restrictioneaza
accesul la pagina de administrare, crerea de retete, editare de retete, lista proprie de retete, acest
lucru se face prin urmatoarea secventa de cod:
services.AddMvc().AddRazorPagesOptions(options =>
{
options.Conventions.AuthorizePage("/Create");
…
option s.Conventions.AuthorizePage("/Account/Logout");
});

29 Capitolul 4 Descrierea aplicației

4.1 Pagina principal ă

Pagina principal ă conține mai multe secțiuni care îl aju tă pe vizitatorul paginii s ă își
facă o idee despre pagin ă și să se familiarizeze cu inform ațiile (acestea sunt descrise pe scurt și
au diverse animații și imagini foarte sugestive).
Figura de mai jos reprezintă exact prima pagină care se încarcă în momentul lansării
aplicației:

Figur a 4.1 Pagina principală

În prima parte a paginii avem un meniu cu mai multe opțiuni: Pagina principala ,
Despre mine , Rețete (care are și un submeniu cu diversele categorii de rețete), Contact .
În partea de header a paginii avem 2 opțiuni:
● ”Crează -ți un cont!” (acest link duce la o pagina de creare a unui nou cont , fiind
necesare introducerea unui email, a unei parole și confirmarea acesteia)
● “Intra în cont” (acest link duce la o pagina
unde utilizatorul își poate introduce email -ul și
parola și se poate autentifica)
Pe urm ă, în partea stângă avem logo -ul pagini i (Figura
4.2) care va putea fi întâlnit pe toate paginile, iar dacă
utilizatorul va da click pe el, de pe orice pagin ă s-ar afla, va fi
redirecționat la pagina principal ă.
Figur a 4.2 Logo -ul
personalizat al aplicației

30 Tot pe pagina principală avem o animație care prezintă 4 categorii de rețete care pot fi
făcute la micul dejun, prânz, cina și desert. Acestea au o imagine foarte sugestiv ă și un titlu la
fel de sugestiv , după cum se poate vedea și în Figura 4.1 .
Sub aceste animații avem o sec țiune care conține ultimele 3 rețete adăugate (vezi Figura
4.3) care au o imagine, un titlu, categoria din care face parte și o scurt ă descriere, iar dacă se da
click pe aceasta, utilizatorul va fi redirectat la pagina de detaliu a rețetei(care va fi prezentata
mai în detaliu la Capitolul 3.8 Pagina de detaliu al unei rețete).

Figur a 4.3 Pagina principală – secțiunea "Cele mai recente"
În continuare, în pagin ă, se poate vedea o animație care cuprinde câteva titluri și scurte
descrieri, cu diverse informații actuale(scurte “știri” din domeniul culinar). Un exemplu de
“știre” a r fi:“Cea mai votata rețetă a lunii – Muffins cu ciocolata și înghețată cu fructe de
pădure, un deliciu al verii atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari ”).
În partea de jos a paginii se poate observa subsolul (vezi Figura 4.4) care cuprinde
diverse inf ormații și link -uri către pagini: secțiunea “Cele mai recente postări” (titlurile
rețetelor proaspăt adăugate ), secțiunea “Explorează” care cuprinde meniul principal paginii
dar sub o alt ă formă și secțiunea “Contactează -ne” care conține link-uri către reț elele
sociale(Facebook, Instagram și Twitter).

Figur a 4.4 Pagina principală – subsol

31 4.2.1 Sistemul de înregistrare a unui nou utilizator

Un utilizator i și poate crea un nou cont acces ând link -ul “Creaz ă-ți un cont!” din partea
dreapt a sus a paginii. Ac esta va fi redirectat pe o nou ă pagin ă(pagin ă care este reprezentată in
figura de mai jos, Figura 4.5) unde va introduce date cum ar fi adresa de email și parola pe care
o dore ște, iar dacă va da click pe butonul ‘Înregistrare’ , va fi redirectat pe pagina principal ă a
aplica ției, în col țul din dreapta sus putandu -de vedea un mesaj corespunzator “Bine ai venit,
adresa@email.com ”. În capitolul 3.2 a fost prezentat sistemul de autentificare și autorizare.

Figur a 4.5 Pagina de înregistrare a unui nou cont

4.2.2 Sistemul de autentificare a unui utilizator/administrator deja existent

Un utilizator sau administrator se poate autentifica acces ând link -ul “Intr ă în cont!”
din partea dreapta sus a paginii. Acesta va fi r edirectat pe o nou ă pagin ă unde va introduce date
cum ar fi adresa de email și parola, iar dacă va da click pe butonul ‘Login’ , va fi redirectat pe
pagina principal ă a aplica ției, în col țul din dreapta sus put ându-de vedea un mesaj corespunz ător
“Bine ai v enit, adresa@email.com ”, urmat fiind de adresa de email a utilizatorului.
Această pagină este asemănătoare ca aspect cu figura atașată mai sus(Figura 4.5), însă
diferă câmpurile, în pagina de autentificare având doar câmpurile email și parolă.
În capitolul 3.2 a fost prezentat sistemul de autentificare și autorizare a sistemului, în
acest capitol este explicat mecanismul.

32 4.3 Pagina despre mine

În aceast ă pagin ă sunt descrise câteva lucruri despre administ ratorul aplica ției, scopul
pentru care a co nstruit aplica ția și c âteva din ide ile viitoare de implementare unde sunt invitați
toți utilizatorii să își spună dorințele (pot trimite email cu divers e lucru ri pe care le -ar dori să
le conțină aplicația ).

4.4 Pagina de lis tare a tuturor rețetelor

În aceast ă pagin ă sunt prezentate toate articolele(rețetele) pe scurt. Fiecare rețetă conține
titlul, persoana care a adăugat rețeta, o imagine sugestiv ă, o descriere pe scurt și categoria din
care face parte.
Aceast ă pagin ă poate fi accesat ă printr -un simplu click pe butonul “Rețete” al meniu.

Figura 4.6 Pagina de listare a rețetelor
În proiect, această pagină este definită în fișierul Recipes.cshtml , aici se va găsi design –
ul pentru această pagină cât și codul folosit pentr u listarea rețetelor, iar cu ajutorul
RazorEngine -ului se folosește de codul C# pentru a parcurge o listă de rețete preluată din baza
de date prin următoarea secvență de cod:
Recipes = await _dbContext.Recipes
.Include(x => x.User)
.Where(x=>x.Category == categoryId)
.OrderByDescending(x => x.Id)
.Skip(pageNumber * pageSize)
.Take(pageSize).ToListAsync();

33 Parametrii pageNumber , pageSize și categoryId sunt transmise prin link (“query
parameters ”), iar în clas a RecipesModel din Recipes.cshtml.cs există metoda async Task
OnGetAsync(int categoryId, int pageNumber = 1, int pageSize = 5), care va fi apelată implicit
de framework -ul RazorPages prin convenție. Acești parametrii sunt folosiți pentru a prelua
datele pa ginate.
Clasa RecipesModel conține o proprietate care conține lista de rețete public
List<Recipe> Recipes { get; set; }, acesta va conține lista de rețete după execuția codului
anterior, iar după execuția metodei OnGetAsync , în fișierul .cshtml asociat, s e va executa codul
care va interpreta codul și va genera codul HTML cu tabelul final. Bucla care se execută este
urmatoarea: @foreach (var recipe in Model.Recipes).
În această pagină se face o verificare în fișierul cu design -ul, unde se verifică data câ nd
utilizatorul este autentificat, în caz pozitiv se afișeaza un buton folosit pentru a redirecta
utilizatorul spre pagina de adăugare de rețete: @if (User.Identity.IsAuthenticated).

4.6 Pagina de creare(adăugare) a unei noi rețete

Fișierul asociat pagi nii de adăugare este Create.cshtml , care conține partea de design,
iar fișierul Create.cshtml.cs fișierul care conține modelul acestei pagini și logica de adăugare și
încărcare de imagini. Pentru aceas tă pagin ă s-a folosit o librărie javascript numit ă Summ erNote
care a fost folosită pentru a ad ăuga conținut stilizat de către utilizator oferind capabilit ăți minore
ale unui editor în browser, în figura următoare putându -se vizualiza ace astă librărie în actiune:

Figur a 4.7 Câmpul de introducere a unor detali i(modul de preparare și descriere )

La adăugarea rețetei, există și posibilitatea de a adăuga o listă de ingrediente, pentru
fiecare ingredient se poate alege și tipul de gramaj. Pentru a oferi o experiență plăcută
utilizatorilor, adăugarea se face într -un mod di namic și se permite și ștergerea elementelor,
pentru impelementare s -a folosit librăria jQuery și se face prin următoarea secvență de cod:

34 var newRow = $jq('#ingredients');
var ingredientsRow = $jq('.ingredients -column');
$jq.ge t("/Create?handler=IngredientItemPartial").then(function(result) {
var final = $jq(result).append("<a href='#' class='clickremove' id='removeRow'>Sterge
ingredient [x]</a>")
final.on("click","a",
function (e) {
e.preventDefault();
$jq(this).parent().remove(); })
newRow.append(final);
});
e.preventDefault();

Pe butonul aflat pe interfața de adăugare de ingrediente, se a tașeaz ă un eveniment care
la apăsare face un apel la server, care returnează un cod html generat pe server cu informațiile
necesare pentru asociere, apelul se face la /Create?handler=IngredientItemPartial. Fișierul
folosit pentru generarea codului HTML est e IngredientItem.cshtml :
@model IngredientItem
@using (Html.BeginCollectionItemMVC<CreateModel>(x=>x.Model.Ingredients))
{ <div id="ingredientsRow" class="addarticle -ingredients -row">
<input type="text" asp -for="Name" placeholder="e.g. amidon ali mentar"/>
<input type="text" asp -for="Quantity" placeholder="e.g. 15"/>
<select asp -for="QuantityType">
<option value="0">kg(s)</option>
<option value="1">liter(s)</option>
</select>
</div>}
Prin metoda BeginCollectionItemMVC , se creează în spate un câmp cu un id unic asociat
acestei grupări de câmpuri, această metodă permite ca la generarea de nume și id -uri pe
câmpurile referențiate în cod să fie asociat cu acestea. Acest lucru este necesar din cauza une i
limitări din framework, care la returnarea datelor, dacă lista nu conține id -uri consecutive sau
un câmp adițional care să conțină referința indicelui să ignore aceste elemente. O alternativă ar
fi fost ca acest lucru să fie făcut într -un mod mai explici t, dar ar implica cod adițional care
totodată să fie mai greu de menținut și să nu fie reutilizabil.

35 Ingredientele adăugate pe interfață pot fi și eliminate prin butonul alăturat elementului
când este adăugat, iar acest lucru se face prin evenimentul ataș at folosind jQuery :
$jq(this).parent().remove();
La salvarea datelor din formular, se face apel prin metoda de OnPostAsync din
CreateModel.cshtml.cs , folosind sistemul de ModelBinding din framework, datele vor fi mapate
în proprietatea public CreateReci pe Model { get; set; } marcată cu atributul [BindProperty]. În
prima fază, se face o procesare a pozelor încărcate, se parcurge fiecare fișier și se salvează în
folderul “/upload” și se creează o listă cu elemente de tipul RecipeImage , care vor conține nou l
link la imagine, iar ele vor fi asociate cu rețeta adăugată.
var path = Path.Combine(
Directory.GetCurrentDirectory(), "wwwroot \\upload",
formFile.FileName);
using (var strea m = new FileStream(path, FileMode.Create))
{
await formFile.CopyToAsync(stream);
var x = formFile.FileName;
images.Add(new RecipeImage()
{ImageUrl = path});
}
Pentru imaginea principală se urmează ace iași pași, dar link -ul va fi salvat în coloana
MainImageUrl din tabela Recipe .
Folosind următoarea secvență de cod se face salvarea datelor și asociere a imaginilor
var entity = new Recipe
{
Description = Model.Description,
CreatedOn = DateTime.Now,
IsApproved = true,
RecipeDetails = Model.Content,
Tags = "cookie choocolate stuff",
Title = Model.Title,
UserId = this.User?.Claims?.FirstOrDefault(x => x.Type ==
ClaimTypes.NameIdentifier)?.Value,
Images = new Collection<RecipeImage>(),
MainImag eUrl = mainImage?.ImageUrl };

36 await _dbContext.Recipes.AddAsync(entity);
await _dbContext.SaveChangesAsync();
foreach (RecipeImage recipeImage in images)
{
recipeImage.RecipeId = entity.Id;
await _dbContext.RecipeImages.AddAsync(recipeImage);
}

await _dbContext.SaveChangesAsync();
return RedirectToPage("Recipes");

4.7 Pagina de editare a unei re țete

Pagina de editare a unei rețete este asemănătoare cu pagina de adăugare a unei rețete (ce
poate fi găsită descrisă în detaliu la subcapitolul 4.5), însă în pagina de editare apar toate
detaliile unei rețete care pot fi editate.
La salvare detaliilor din formular, datele sunt trans mise la metoda de OnPostAsync din
fișierul Edit.cshtml.cs , care foloseste parametrul din formular Recipe.Id care este mapat cu toate
informațiile la proprietatea Model din clasa folosind BindProperty. Folosind EntityFramework
se selectează entitatea exist entă din baza de date și se modifică proprietățile necesare cu
informațiile din formular :
var entity = _dbContext.Recipes
.Include(a => a.Images)
.Where(c => c.Id == Model.Id)
.First();
entity.Description = Model.Description;
entity.IsApproved = true;
entity.RecipeDetails = Model.Content;
entity.Tags = Model.Tags;
entity.Title = Model.Title;
entity.MainImageUrl = mainImage?.ImageUrl;
_dbContext.Recipes.Update(entity);
Prin comanda de Update se marcheaz ă entitatea ca la execuția funcției
await _dbContext.SaveChangesAsync (); .

37 4.8 Pagina de detaliu al unei re țete

În pagina de detaliu poate fi găsită rețeta descrisă în amănunt. Această pagină conține
informații despre ingredientele necesare preparării respectivei rețete, modul de preparare,
imagini sugestive și o secțiune unde se poate vota rețeta respectivă(Figurile de mai jos, 4.8 și
4.9 reprezintă o asemenea pagina).

În ace astă pagină, dacă se da click pe simbolul „+” din dreptul textului „Ingrediente ”
sau „Mod de preparare ”, se deschide o sec țiune care con ține detalii legate de ingrediente (nume
produs, cantitate) sau detalii legate de modul de preparare (informa ții ad ăugate/ed itate de pe
pagina de creare sau editare a unei re țete ). Codul folosit pentru a face posibilă interacțiunea are
nevoie ca aceste elemente să aibe una dintre clasele CSS “collapsible” aceasta fiind folosit ă
pentru a marca elementele ca s ă fie indentificat e prin Javascript:
var collap = document.getElementsByClassName("collapsible");
var i;
for (i = 0; i < collap.length; i++) {
collap[i].addEventListener("click", function() {
this.classList.toggle("activecoll");
this.classList.toggle("p lusminus");
var content = this.nextElementSibling;
if (content.style.maxHeight === "600px") {
Figur a 4.8 Pagina de detaliu (partea de sus) Figura 4. 9 Pagina de detaliu (partea de jos)

38 content.style.height = "0";
content.style.maxHeight = "0";
} else {
content.style.height = "100%";
content.style.maxHeight = "600px";
}
});
}
Fiecare element cu clasa respectiv ă este parcurs și îi este ata șat un eveniment pentru
mouse click.

Pentru afișarea informațiilor de pe aceasta pagina, se folosește parametrul „id” din
adres a paginii (…/Details/ {id} sau …/Details?id={id}) pentru condiția de selectare prin
următoarea secvență de cod:
this.Details = _context.Recipes
.Include(x=> x.Comments)
.Include(x=> x.Images)
.Include(x=> x.User)
.FirstOrDefault(x => x.Id == id);
this.Ingredients = _context.RecipeIngredients.Where(x => x.RecipeId == id).ToList();

Aceste informa ții sunt folosite în pagina Details.cshtml.

39 4.9 Pagina de contact

Figura 4.10 Pagin a de contac t
Aceast ă pagin ă poate fi accesat ă dând click pe ultima op țiune a meniului paginii,
“Contact”. Se va deschide o nou ă pagin ă care va con ține informa ții legate de persoana de
contact și cum se poate lua legatura cu aceast ă (adresa unde poate fi g ăsită, num ărul de telefon,
adresa de email). De asemenea, în partea dreapt ă a paginii se afl ă o hart ă care are setat ă adresa
contactului. Pentru afi șarea hărții și fixarea unui indicator pe hart ă a locației se folosește
urmatoarea secvență HTML care a fost generat de către pagina
https://www.embedgooglemap.net/ unde a fost introdusă adresa exactă a locației. Harta de la
figura 4.10 este rezultatul introducerii codului de mai jos în fisierul Contact.cshtml :
<div class="gm ap_canvas">
<iframe width="700" height="600" id="gmap_canvas"
src="https://maps.google.com/maps?q=corneliu%20coposu%20street%20number%2
07&t=&z=15&ie=UTF8&iwloc=&output=embed" frameborder="0" scrolling="no"
marginheight="0" marginwidth="0">
</iframe>
</div>

Stilizarea hărții se face prin :
<style> .mapouter { text-align: right; height: 600px; width: 700px; }
.gmap_canvas { overflow: hidden; background: none !important;
height: 600px; width: 700px;}
</style>

40 4.10 Pagina de adminst rare

Aceast ă pagină poate fi accesată doar de către administratorul aplicației.
Pagina poate fi accesată din meniul vizibil doar utilizatorului cu rol de administrator ,
din partea dreaptă a paginii . Pagina conține informații , cum ar fi: lista de utilizato ri, lista tuturor
rețetelor, lista rețetelor care au fost solicitate a fi postate de către utilizatori și necesită aprobarea
administratorului și diverse informații și notificări legate de cont.

Figur a 4.11 Pagina de administrare

Secvența de cod care definește clasa rețetelor care urmează a fi aprobate este
următoarea:
public class ApprovalListModel : PageModel
{
private readonly ApplicationDbContext _context;

public ApprovalListModel(ApplicationDbContext context)
{
_context = context;
}
public void OnGet()
{
this.Recipes = _context.Recipes
.Include(x => x.Comments)
.Include(x => x.Images)
.Include(a => a.User)
.ToList();
}
public List<Recipe> Recipes { get; set; }
}
În momentul în care administratorul bifează butonul verde din coloana “Aprobare”,
rețeta respectivă va fi marcată ca aprobată în coloana IsApproved unde va primi valoarea true.
Urmarea acestui fapt este că rețeta va apărea în pagina de listare a tuturor rețete lor.

41 Concluzii

Implementarea acestei aplicații a avut ca scop dezvoltarea unei aplicații care să ușureze
căutarea de rețete pentru curioși și pentru pasionați de gătit. De asemene a a fost conceput ă și
pentru a ajuta la centralizarea unui caiet de rețete tradițional, platforma simplificând căutarea și
adăugarea rețetelor fa ță de cum ar fi trebuit s ă decurg ă întregul proces în mod tradi țional(cu un
pix și o foaie). Îmbunătățiri viito are ale aplicației pot ajuta la extinderea aplicației pentru o gamă
mai larga de re țete, pe mai multe categorii de mâncare(de exemplu supe și ciorbe, garnituri,
salate etc ) sau feluri de mâncare specifice anumitor culturi(spre exemplu mâncare tradițională
italiană, chinezească și multe altele) . Un scop adițional a fost folosirea tehnologiilor cel or mai
recente pentru a studia și simplifica procesul de dezvoltare. În această lucrare, aplicația a fost
implementată cu funcționalitățile de bază necesare pentru o aplicație web folosită pentru
gestionarea de rețete provenite atât de la administratorul aplicației, c ât și de la utilizatori.
Aplicația poate fi extinsă în funcție de utilizatori pentru a include funcționalități
adiționale cum ar fi: un sistem de calcu lare a unor posibile rețete ce pot fi realizate av ând ca
date de intrare produse le disponibile în casa(de exemplu utilizatorul s ă introduc ă produsele de
care dispune și să i se rezulte o list ă de rețete pe care le poate face cu ingredientele respective),
implementarea unui sistem de cump ărare online a ingredientelor, un sistem de salvare a re țetelor
favorite(c ând un utilizator g ăsește vreo re țetă ce i se pare interesant, s ă o poat ă salva ca
‘favorit ă’ și să aibe o pagin ă unde s ă poată vizualiza toate re țetele ‘favorite’ ) și o aplicație
mobilă av ând toate func țiile aplica ției web plus cele descriese mai sus, pentru a ușura “munca”
utilizatorului, un telefon mobil fiind mereu mult mai la îndemână decât un laptop/calculator.
Folosirea tehnologiilor enumerate în această lucrare permit dezvoltarea mai rapidă a
aplicațiilor web și asigură o securitate implicit mai ridicată pentru că framework -urile sunt
implementate cu securitate și scalabilitate. Pe lângă aceste funcționalități implicite, aplicația
poate fi îmbună tățită prin separarea părții de autentificare și autorizare într -un proiect
independent de aplicație și implementarea protocolului OpenId Connect16 sau integrarea cu
platformele de socializare(posibilitatea conectarii cu un cont de Facebook, Google etc. și
recunoasterea ca utilizator).

16
OpenID Connect [30] es te un standard de autentificare care permite clienților să verifice identitatea
unui utilizator pe baza autentificării efectuate de un server de autorizare, precum și să obțină informații
de bază despre profilul utilizator într -un mod interoperabil și simi lar.

42 Bibliografie

[1] https://docs.microsoft.com/en -us/previous -versions/msp -n-p/ee658105(v=pandp.10)
consultat la 20.03.2018
[2] https://teamtreehouse.com/librar y/what -is-html consultat la 20.03.2018
[3] https://www.w3schools.com/html/html_intro.asp consultat la 20.03.2018
[4] http://www.yourhtmlsource.com/starthere/whatishtml.html consultat la 20.03.2018
[5] https://www.w3schools.com/css/css_intro.asp consultat la 28.03.2018
[6]https://developer.mozilla.org/en -US/docs/Learn/CSS/Introduction_to_CSS/How_CSS_
works consultat la 28.03.2018
[7]https://developer.mozilla.org/en -US/docs/Web/JavaScript/About_JavaScript
consultat la 6.04.2018
[8] https://www.tutorialspoint.com/javascript/javascript_overview.htm l consultat la 6.04.2018
[9] https://jquery.com/ consultat la 8.04.2018
[10] http://api.jquery.com/ consultat la 8.04.2018
[11] http://getbootstrap.com/ consultat la 12. 05.2018
[12] https://ctrl -d.ro/editorial/o -scurta -introducere -in-responsive -web-design/
consultat la 12.05.2018
[13] https://stackoverflow.com/questions/14546709/what -is-bootstrap consultat la 12.05.2018
[14] http://www.sqlcourse.com/intro.html consultat la 19.05.2018
[15] https://www.w3schools.com/sql/sql_intro.asp consultat la 19.05.2018
[16] https://www.agerpres.ro/flux -documentare/2016/03/03/organizatii -internationale –
organizatia -internationala -de-standardizare -16-45-49 consultat la 19.05.2018
[17] http://www.adibarbu.ro/2015/03/ce -este-un-api-interfata -de-programare.html
consultat la 9.06.2018
[18] Glenn Block, Pablo Cibraro, Pedro Felix, Howard Dierking, Darrel Miller(2014)
„Designing Evolvable Web APIs with ASP.NET”, Editura: O'Reilly Media, Inc. ,
ISBN: 978 -1-449-33771 -1 consultat la 9.06.2018
[19] https://docs.microsoft.com/en -us/aspnet/overview consultat la 9.06.2018
[20] https://docs.microsoft.com/en -us/aspnet/web -forms/what -is-web-forms
consultat la 9.06.2018
[21] https://docs.microsoft.c om/en -us/aspnet/core/ consultat la 9.06.2018
[22] https://docs.microsoft.com/en -us/aspnet/core/tutorials/index consultat la 9.06.2018

43 [23] http://www.entityframeworktutorial.net/what -is-entityframework.aspx
consultat la 17.06.2018
[24] Julia Lerman(2010), „Programming EntityFramework, 2nd Edition”,
Editura: O'Reilly Media Inc. , ISBN: 978059 6807276 consultat la 17.06.2018
[25] https://www.learnrazorpages.com/ consultat la 17.06.2018
[26] https://docs.microsoft.com/en -us/ef/core/modeling/value -conversions
[27] https://www.asp.net/identity consultat la 17.06.2018
[28] https://docs.microsoft.com/en -us/aspnet/aspnet/overview/owin -and-katana/owin –
oauth -20-authorization -server consultat la 17.06.2018
[29] https://docs.microsoft.com/en -us/aspnet/core/fundamentals/middleware?tabs=
aspnetcore2x consultat la 17.06.2018
[30] http://openid.net/connect/ consultat la 19.06.2018

44 Anexe

Anexa nr. 1: Diagrama bazei de date