Capitolul 1. Informatizarea serviciilor de comerț 1.1. Aspecte generale privind activitatea de comerț Odată cu trecerea timpului oamenii au simțit… [601039]

Capitolul 1. Informatizarea serviciilor de comerț

1.1. Aspecte generale privind activitatea de comerț

Odată cu trecerea timpului oamenii au simțit nevoia unui schimb de bunuri, astfel este
abordată o nouă activitate denumită, comerț. Cuvântul „comerț” provine din limba latină
„commutatieo mercium” și semnifică schimb de mărfuri. Schimbului de mărfurii i se alătura
atât schimbul de monedă cât și schimbul de servi cii. Din punct de vedere economic comerțul
reprezintă acțiunea prin care se cumpără materii prime, necesare procesului de producție, sau
produse (bunuri), urmată de revinderea acestora în aceeași stare fizică în care au fost
achiziționate inițial, dar cu a numite condiții impuse de consumatori sau utilizatori.
Din punct de vedere juridic comerțul este definit ca fiind un trasfer al drepturilor de
proprietate asupra prestărilor de servicii sau a bunurilor între producator și consumator sau
între diverse faze ale producției de bunuri, astfel rezultând actele de comerț.
Încă din vremea în care oamenii au început să comunice unii cu alții putem vorbi
despre comerț. Odată cu dezvoltarea societății nevoile oamenilor se intensifică într -un ritm
alert, astfel cu aju torul schimbului acestea sunt suprimate în mare parte. Primele schimburi au
fost sub formă de troc: produs contra produs. Pentru ca trocul să se desfășoare era nevoie în
primul rând ca trebuința celor două parți care efectuau schimbul în să coincidă, să s e ajungă
la un consimțământ. În al doilea rând produsele supuse schimbului, trebuiau să aibă
proprietatea de divizibilitate, astfel încat să rezulte un anumit echilibru între cele două bunuri
ce urmau a fi schimbate. Ca schimbul să poată fi simplificat s -a trecut la utilizarea unui bun
acceptat de toată lumea, moneda. Trocul, în acel moment, va fi împărțit în două operațiuni:
vânzare și cumpărare. Prin intermediul acestor două operațiuni se pun bazele comerțului
prezent și în ziua de astăzi.
Activitatea de comerț este esențială atât pentru producători cât și pentru utilizatori.
Pentru a înțelege mai bine legătura comerțului cu cele două parți vă prezint încontinuare
principalele funcții ale activității de comerț.

Prima funcție, care de altfel este și cea mai importantă, o reprezintă achiziția bunurilor
de la producători și depozitarea acestora în condiții optime, urmând a fi pregatite conform
standardelor indicate de către intermediari sau chiar consumatorii finali.
A doua funcție se referă strict la depoz itarea mărfurilor. Această funcție presupune
stabilirea unui echilibru continuu între cererea și oferta de mărfuri existentă pe piață la un
moment dat.
Împărțire, segmentarea și sortarea unor cantități mari de mărfuri este realizată de către
producător s au intermediar pentru a pune la dispoziția utilizatorului final cantitatea dorită de
acesta. Așadar divizarea unor cantități de bunuri menite să satisfacă în totalitate cumpărătorrul
constituie cea de -a treia funcție a comerțului.
Următoarea funcție necesa ră desfășurării activității de comerț constă în distribuția
mărfurilor acolo unde sunt cerute de consumatori, adică spre punctele de vânzare cele mai
îndepărtate cu scopul de a satisface clientul în totalitate.
În ceea ce privește ultima funcție a comer țului, se afirmă faptul că aceasta s -a conturat
odată cu dezvoltarea societății contemporane și presupune analiza nevoilor, preferințelor,
obiceiurilor, comportamentul și puterea de cumpărare a utilizatorilor.
Cele cinci funcții ale activității de comerț, prezentate anterior subliniază importanța
acesteia în raport atât cu producătorii cât și cu intermediarii sau utilizatorul final.
În ceea ce privește raportul cu producătorii se descrie o continuitate și un echilibru în
procesul de fabricare a unui produs, permițându -și o scădere sau o creștere bruscă a cererii pe
piață pentru produsul aflat în cadrul ciclului de prelucrare. Riscurile unei astfel de fluctuații,
pentru fabricarea unui produs, sunt suportate cu ușurință de către producători, efectele fiind
minore. Producătorul urmărește să obțină vânzarea unui volum de mărfuri cât mai ridicat.
Acest obiectiv este realizabil în momentul în care, producătorul dispune, de o rețea de
distribuție performantă, ce îi permite acestuia plasarea produsele proprii în or ice zonă, de alte
relații și parteneriate cu alți întreprinzători comerciali și de prezența unor activități și proiecte
menite să ofere publicitate și susținere produsului ce i se pune la dispoziția consumatorului
final.

Atunci când este vorba de raportul cu utilizatorul, activitatea de comerț îi oferă acestuia
produse și servicii de calitate, în momentul în care își exprimă nevoia pentru un produs sau
serviciu la un preț indicat de către ei. Comerțul elimină preocupările utilizatorilor sau
intermediarilor cu privire la transportul produsului și la deplasarea lor către o unitate de
vânzare. Produsul este pus la dispoziția cumpărătorilor, iar anumite costuri și cheltuieli sunt
diminuate în favoarea lor.
În ceea ce privește aspectele legate de activitatea de comerț, prezentate, voi puncta
următoarele concluzii identificate:
 Scopul comerțului este acela de a oferi, atunci când este nevoie și unde este
nevoie, bunurile și serviciile solicitate de consumatori și utilizatori;
 Comerțul are rolul de a asigura și d istribui produse naturale, care au fost
fabricate utilizatorilor finali pentru a le suprima nevoile exprimate;
 Utilitatea comerțului este reprezentată de schimbul de mărfuri, prin cercetarea
permanenta de noi piețe de desfacere și prin punerea la dispoziți a cumpărătorilor a unei game
variate de produse;
 Raza de activitate în care are loc desfășurarea comerțului crește continuu,
deoarece nevoile utilizatorilor cresc, fiind nelimitate. Pentru a satisface aceste nevoi
exprimate de către consumatori se recurge la fabricarea de produse noi menite să atingă
pragul așteptarilor impuse de client. Cu ajutorul tehnologiilor, a mijloacelor de comunicare și
a celor publicitare noile produse sunt realizate la timp și conform standardelor.

1.2. Apariția și evoluția aplicațiilor informatice în activitatea de comerț

Un sistem informatic este compus din totalitatea elementelor tehnice și cele de
comportament necesare în construirea unor aplicații comerciale, a procesului de adoptare a
unor decizii, și nu în ultimul rân d poate fi considerat un avantaj strategic al firmei față de
competitori.
Un sistem este alcătuit din trei elemente, fiind legate între ele prin intermediul unor
relații ce le permite să comunice între ele pentru îndeplinirea aceluiași obiectiv prin
introd ucerea unor intrări în cadrul unui proces de transformare din care vor rezulta ieșiri.
(conform fig.1.1.)

Fig. 1.1. Elementele sistemului informatic
Intrarile sau input -urile reprezintă elementele care au intrat în sistem în vederea
prelucrării lor. Acestea se împart în două categorii: tranzacții interne
Conceptul de sistem este legat de: externe
Tranzacțiile externe sunt definite ca fiind operațiile, procesele economice și financiare
din interiorul unei entități, de exemplu date despre aprovizionarii cu materii prime sau date ce
reflectă operațiuni de tipul plăți și încasări.
Prin tranzacții interne se înțelege prelucrările automate realizate de sistemul informatic,
generând anumite modificări în cadrul bazelor de date.
Proceesul este acțiunea prin care intrările sunt transformate în iesiri.
Ieșirile sau output -urile reprezintă rezu ltatele obținute în urma procesului de
transformare în care sunt introduse imputurile. După natura prelucrarilor putem clasifica
iesirile, astfel:
 Ieșiri rezutate dintr -o operație de transfer al datelor, care au proprietatea de a –
și păstra valoarea inițial ă, valoarea introdusă în sistem;
 Ieșiri rezultate în urma parcurgerii unui algoritm prestabilit, fiind obținute prin
calcule.
Un sistem informatic reprezintă acel sistem în care informația este transpusă într -un
format digital, fiind prelucrată, transform ată, iar ulterior este afișată într -o formă digitală.
Așadar, aplicațiile informatice au apărut odată cu dezvoltarea sistemelor de calcul, mai exact a
computerilor.
Utilizarea sistemelor informatice Într -o organizație determină creșterea profitului și
reducerea costurilor de materii prime, de energia sau alte resurse importante la nivel global.
INTRĂ
RI IEȘIRI PROCES

Datorită schimbărilor rapide din mediu de afaceri și al activitățile complexe desfășurate
într-o companie, vor fi suprasolicitate capacitățile de efort și analiză a resursei umane din
cadrul organizației respective. Pentru a rezolva această problemă, companiile încep să adopte
sistemele Enterprise Resource Planing. Aceste sisteme au capacitatea de a procesa un volum
foarte mare de date și informații, cu scopul de a e ficientiza și optimiza procesele economice
din cadrul firmei.
În anii ’60 cele mai multe entități realizau aplicații prin forțe proprii, astfel încât,
proiectarea, dezvoltarea și implementarea aplicațiilor era facută in -house. Majoritatea
aplicațiilor erau focalizate pe controlul stocurilor și automatizarea gestiunii, însă, se cereau a
fi realizate și aplicații ce efectuau automat calculul salariilor. LimbajelE de programare
utilizate ăn vremea aceea erau: COBOL, ALGOL ȘI FORTRAN.
În anii ’70 se pune accent pe conturarea sistemelor Material Requirements Planning
(MRP). Aceste aplicații se concentrează pe inventarul din cadrul unei entități; se introduc date
despre stocuri, pentru a uțura controlul acestora, se calculează necesarul de materii prime
pentru pla nul de producție, se asigură aprovizionarea, care este esențială în procesul de
producție al unui produs.
Anii ’80 au avansat spre îmbunătățirea sistemelor MRP prin sincronizarea necesarului
de materiale cu cerințele producției în procesul de fabricație, d evenind Manufacturing
Resource Planning. Ulterior, aceste sisteme au evoluat, constituindu -se module de aplicații și
pentru departamente precum: financiar, resurse umane, distribuție, vânzare, gestiune a unor
proiecte. Astfel, exista posibilitatea planific ării și programării producției, a întocmirii unui
plan de vânzări, determinarea cantității necesare de materiale chiar și determinarea
capacităților de producție. O importanță deosebită a acestor sisteme o reprezintă ieșirile
obținute, precum:
rapoartele f inanciare, planul de vânzări și de aprovizionări, proiecții de stocuri, buget
de expediție și transport.
Îmbunătățirea MRP -ului din anii ’80 au ajutat la apariția sistemelor Enterprise Resource
Planning (ERP). În anii ’90 sistemele ERP cuprindeau toate pr ocesele economic, spre
exemplu: producție, distribuție, contabilitate, financiar, personal, stocuri, service și întreținere,

Anii’70
Material
Requirme nts
Planning(MRP) logistică și gestiune proiecte asigurând consistența informațională, accesul ți vizibilitatea în
întreaga organizație.
În anii 2000 ERP -ul devine ”ERP extins” prin adăugarea unor noi module, rezultând noi
aplicații ca APS (Advanced Planning and Scheduling), soluții e -business pe zona relațiilor cu
clienții – CRM (Customer Relationship Management) sau pe furnizori -aprovizionare – SCM
(Supply Chain Management) și noi concepte ca BPI (Business Process Integration), EAI
(Enterprise Application Integrtion), ENS (Enterprise Nervous System).

Figura 1.2. Ilustrează evoluția sistemelor ERP începând cu anii ’70 până în 2000.
Anii ’ 60
Aplicații
pentru
controlul
stocurilor
Anii ’80
Material
Resource
Planning (MRP
II)
Anii ’90
Enterprise
Resource
Planning
(ERP)
Anii 2000
Extended
ERP

1.3. Importanța aplicațiilor informatice în domeniul comerțului
Sistemele informatice sunt alcătuite din aplicații complexe în cadrul cărora se
desfășoară anumite procese de af aceri, diverse practici manageriale, atât interacțiuni
organizaționale cât și transformări structurale urmat de management al cunoștințelor.
Orice tip de companie care are nevoie de un sistem informatic modern, chiar dacă
sistemul respectiv are ca și ca racteristică automatizarea proceselor interne specifice companiei
și relațiile sale cu clienții sau cu furnizorii și partenerii, trebuie să adopte o soluție de forma
unui sistem de aplicații integrat.
Dacă organizația hotărăște implementarea unor aplicații distincte pentru activități din
cadrul fluxului de afaceri, va fi considerată o decizie bună la momentul respectiv, dar atunci
când se va dori o dezvoltare ulterioara a sistemelor va aparea problema s egmentarea
informației. De exemplu, cei mai mulți producători de software oferă pe piață aplicații ce
rulează pe mai multe surse de date sau aplicații „incomplete” care nu acoperă toate sectoarele
fluxurilor de afaceri, astfel, ei nu vând pachete de aplica ții specifice unui singur sistem, ci
doar colecții de aplicații distincte. Acesta nu fac decât să rezolve problemele apărute în cadrul
unui singur sistem, fără posibilitatea de a funcționa împreună cu celelalte sisteme prezente în
companie.
Principalul de zavantaj al pachetelor de aplicații „incomplete” este reprezentat de
fragmentarea informației. Pentru a îmbina toate informațiile venite de la celelalte surse este
nevoie de o muncă în plus și resurse financiare ridicate. Un alt dezavantaj îl reprezintă
automatizarea incompletă; nu se parcurg toate procesele afacerii, motiv pentru care apar
sisteme care nu comunică între ele, toate operațiunie au loc la nivel departamental și nu se
poate vorbi despre o imagine unitară asupra companiei. În aceste circumstan țe, managerul
deține piesele unui puzzle, care nu pot fi asamblate.
Pentru a trece de la acțiunii punctuale la procese de afaceri, companiile trebuie să se
orienteze spre utilizarea unor aplicații integrate și cooperative, care să se potrivească
strategiil or de distribuție și celor bazate pe suport decizional.

O pachet de aplicații integrate de succes trebuie să aibă proiectate de la început toate
aplicațiile pentru a putea conlucra între ele, astfel încat, se urmărește împărțirea același model
de informați i în sarcini egale de lucru la nivelul întregii companii.
Cele mai importante avantaje identificate de către beneficiari la un pachet de aplicații
integrate sunt:
 Costurile pe termen lung sunt reduse;
 Eficiența operațională este în creștere;
 Investițiile în tehnologii sunt recuperate rapid;
 Se migrează în ritm alert la modelul de e -business.
Ca să putem înțelege rolul unei aplicații informatice în dezvoltarea și funcționarea unei
companii, se începe cu modelul general de organizare a unei afaceri, respecti v cea de comerț.
Toate întreprinderile, în care se desfășoară activitate de comerț, sunt alcătuite din patru
zone:
a) Zona Back Office se caracterizată din punct de vedere informatic prin
următoarele caracteristici:
 Principala bază de date specifică companiei este localizată pe un server sau pe mai
multe servere;
 Toată activitatea întreprinderii depinde de importanța prelucrărilor obținute;
 Centralizarea se face pe câteva servere pe care rulează sisteme de operare dedicate;
 Aplicațiile utilizate sunt împaărțit e în două părți: o parte reprezentată de programe
pentru tratarea „în bloc” a datelor (de exemplu, tranzacțiile realizate într -o zi lucrătoare) și o
altă parte reprezentată de gestiunea tranzacțiilor ce presupune tratarea simultană a unui numar
mare de cer eri din partea utilizatorilor.
Coerența și integritatea datelor estea cea mai importantă caracteristică a sistemului de
Back Office. O altă calitate a acestei aplicații de Back Office este disponibilitatea permanentă
a sistemului și continuarea serviciilor în cazul unei căderi sau defecțiuni a sistemului.
În întreprinderiile moderme, aplicațiile Back Office oferă garanție în privința
funcționării optime a întreprinderii, în condițiile în care există un sistem modern de securitate
a datelor la ni vel fizic și la nivelul drepturilor de acces.

b) Zona Front Office cuprinde acele produse oferite clienților de către o
companie în ideea asigurării unui serviciu rapid prin intermediul aplicațiilor Front Office.
Cele mai importante cerințe pe care trebuie să le îndeplinească o aplicație Front Office
sunt:
 Gestiunea cliențiilor se află la dispoziția centrelor de asistență din teritoriu și utilizează
ca și tehnologii, rețeaua telefonică.
 Gestiunea relațiilor cu clienții (Custumer Relationship Management,CRM) es te
alcătuită din intrumente de administrare a clienților (presupune verificarea dosarelor clienților,
culegerea de informații despre operațiunile clienților, mai târziu fiind trimise spre procesare
aplicațiilor Back Office) ți din elemente de asistare a cl ienților (evaluarea clienților pe baza
unor criterii, metode și instrumente de asistare a clienților în funcție de cerere). Se stabilește
măsura în care un client sau un proiect satisface o serie de condiții, în urma unor criterii
specifice de tip „scoring ”. Aplicațiile de asistență presupun stabilirea unei oferte adecvate
unui client, cu ajutorul unui catalog al furnizorului.
 Gestiunea agenților de vânzări se realizează pe baza următoarelor aspecte: cota din
vânzarile totale, cifra de afacere, performanțe și rezultate obținute.
 Instrumentele de asistare a deciziei sunt formate din instrumentele de căutare și
extragerea de date cu ajutorul aplicațiilor SIAD (Sisteme Interactive de Asistare a
Deciziilor).
c) Zona Middle Office este dificilă de conceput la nive l fizic, atribuindu -se două
accepțiuni:
 În primul rând este parte din zona de Back Office (se regăsește în orice agenție sau
centru de vânzare), dar poate apărea și ca parte fizică din zona de Front Office, cu funcții de
Back Office;
 În al doilea rând poat e reprezenta acele componente intermediare ale întreprinderii, ca
o interfață între primele două zone prezentate anterior, cu scopul de a gestiona rețeaua și de a
transmite date spre aplicații centrale din zona de Back Office.
Din punct de vedere in formatic acest tip de aplicații contribuie la dezvoltarea unei
arhitecturi client – server situat pe trei tipuri diferite de servere (server central, servere ale
agenției și diverse stații de lucru).
d) Zona Web Office vine în ajutorul Zonelor de Front și Bac k Office, astfel se
oferă posibilitatea conectării oriunde și oricând de pe glob la sistemul informatic al
întreprinderii. Acest lucru se realizează cu ajutorul tehnologiei World Wide Web.

Web Office include următoarele tipuri de aplicații:
 Aplicații interne specifice întreprinderii adresate în special personalului din
întreprindere ( aplicațiile de tip firewall blochează accesul exterior). Aceste aplicații
generează și alte servicii precum: coordonare și gestiune a proiectelor, agendă de grup,
mesager ie internăă, videoconferință, urmariri de la distanță în ceea ce privește activitatea
întreprinderii. Accesul neautorizat intern sau extern este blocat și protejat cu ajutorul
tehnologiilor Intranet.
 Aplicații accesibile partenerilor folosesc servere Extra net ce se adresează utilizatorilor
exteni ai întreprinderii (furnizori, clienți, consultanți, reseller -i).
 Aplicații accesibile publicului larg permite accesul public la serviciile întreprinderii
prin intermediul serverelor Internet (de exemplu, efectuare de plăți securizate cu ajutorul
portofelului electronic sau a cărții de credit).

Capitolul 2. Studiu de caz privind aplicațiile informatice implementate
la TRANZICOM INDUSTR IAL S.R.L .
2.1 Descrierea organizației și a sistemelor informaționale economice

Am prezentat pe scurt organizația din punctul de vedere al obiectului de activitate și al
sistemelor informaționale existente.

2.1.1 Analiza organizației și a contextului în care activează

Am descris elementele de bază ce caracterizează activitatea organizației, cu scopul de a
crea contextul general necesar identificării sistemelor informaționale.
A. Obiect de activitate, forma de organizare juridică, tipul proprietății
Firma S.C. Tranzicom In dustrial S.R.L. este un depozit cu sediul în Piatra Neamț, al
cărui obiect de activitate este acela de a comercializa materiale de construcții și instalații
adresate persoanelor de toate vârstele. Firma activează atât în mediul off -line.
Datorită numărul ui redus de angajați (IMM), firma este o societate privată cu
răspundere limitată (S.R.L.), ceea ce înseamnă că aceasta este responsabilă în fața legii doar
cu bunurile firmei.
B. Modul de organizare și principalele activități economice

Pe baza organigramei a nexate se poate observa tipul structurii organizatorice, cea
funcțională datorită separării clare a activităților după funcția prestată de fiecare angajat în
cadrul firmei.
Principalele activități economice care se desfășoară la nivelul firmei sunt:
 Funcți a comercială constă în comercializarea de materiale de construcții și instalații
sanitare, ceea ce presupune achiziția și vânzarea acestora;
 În cadrul funcției financiar -contabile, contabilul asigură evidența contabilă a
stocurilor, a relațiilor cu terții, a trezoreriei și evidența cheltuielilor și veniturilor, ulterior
acesta va întocmi situațiile și rapoartele financiar -contabile;
 În ceea ce privește funcția de resurse umane, responsabilul se ocupă de salarizarea
tuturor angajaților și de recrutare.
C. Medi ul în care activează
Firma colaborează cu o serie de furnizori interni și externi pe bază de contracte. Pe
lângă furnizorii ce susțin activitatea principală, și anume comercializarea de materiale de
construcții și instalații sanitare, trebuie luați în calc ul și furnizorii de energie, apă, etc. fără de
care organizația ar fi nefuncțională.
În ceea ce privește clienții, putem afirma că aceștia se află doar pe teritoriul României.
Tranzicom S.R.L. oferă discount -uri la diverse materiale de construcții și/sau a cțiuni
promoționale în funcție de valorea comenzii.
Există o serie de concurenți puternici pe piața comerțului cu materiale de construcții din
România, dar asta nu înseamnă că firma nu se poate extinde. Avantajul principal pe care îl
deține este calitate a, urmată de prețul redus.
În ceea ce privește relația firmei cu statul, aceasta se rezumă la achitarea impozitelor (pe
profit, pe salariile angajaților).
Relația cu băncile este surprinsă în momentul achitării produselor achiziționate cu
cardul sau în cee a ce privește asigurarea obligatorie a sediului firmei și a vehiculele deținute
de aceasta.
2.1.2 Prezentarea sistemelor informaționale economice
și a aplicațiilor informatice specifice

Pe baza principalelor activități și procese economice din organizație, am identificat
sistemele informaționale economice, din perspectiva scopului acestora, precum și aplicațiile
informatice care sprijină prelucrarea datelor.

Sistemul informațional de gestiune a creanțelor are drept scop atât evidența încasărilor
cât și a produselor comandate și a clienților din mediul on -line.
Descrierea aplicației sau modulelor . 1 Aplicația WinMENTOR este utilizată pentru
ținerea evidenței drepturilor firmei în ceea ce privește încasarea banilor de la clienți sau în
cazul plăți lor în avans către furnizori, urmând ca aceștia să livreze contravaloarea sumei de
bani în bunuri. De asemenea, firma primește comenzi on -line prin e -mail.
Prelucrările și tipul prelucrărilor . 2 La finalul fiecărei zile, vânzătorii generează
automat raport ul Z pe care îl vor trimite ulterior împreună cu monetarul către contabili.
Aceștia vor introduce manual datele din Raportul Z, date precum veniturile obținute în
ziua respectivă atât cash cât și cu ajutorul POS -ului.
După centralizarea acestor informații contabilul va întocmi manual , la sfârșitul fiecărei
luni, soldul conturilor de creanțe.
Evidența clienților din online se face manual odată cu înregistrarea acestora ca membri
prin primirea unei comenzi. (Fiecăruia i se va completa adresa de livrare a co menzii și datele
de contact).
Locurile (birourile) din firmă .3 Aplicația este folosită de contabil, în urma căreia se pot
obține o serie de rapoarte, ce pot influența acțiunile viitoare ale directorului. În ceea ce
privește gestiunea clienților (din onli ne) se va folosi e -mail-ul, utilizat tot de contabil. De
asemenea, mai este utilizată și de directorul general dar numai pentru vizionarea unor
informații, fără a face prelucrări.
Sistemul informațional privind gestiunea datoriilor are în vedere gestiunea plăților,
comenzilor de aprovizionare și a furnizorilor.
Descrierea aplicației sau modulelor . Și aici este utilizată aplicația WinMENTOR
singura diferență fiind aceea că se ține evidența datoriilor pe care le are firma față de
furnizori (după primirea produselor firma are la dispoziție un anumit interval de timp, stabilit
la încheierea contractului, până la plata contravalorii produselor recepționate).
Prelucrările și tipul prelucrărilor . În ceea ce privește datoriile acestea sunt înregistrate
manual cu ajutorul ecranelor aplicației de către contabil cu scopul de a ține evidența sumelor
pe care firma trebuie să le plătească diferiților parteneri cu care aceasta intră în contact; spre
exemplu furnizorii, fie de stocuri, sau de servicii precum, telefonie f ixă, internet, electricitate,

1 Descrierea aplicației (aplicațiilor), sau modulelor din aplicații care asigură prelucrările din sistemul
informațional
2 Prelucrările și tipul prelucrărilor identificate prin analiza interfeței aplicației/aplicațiilor/ modulelor
(meniuri, opțiuni, ecrane) sau a circuitului documentelor
3 Locurile (birourile) din firmă unde se folosesc aplicațiile sau modulele

de apă curentă. Aceștia livrează bunurile, respectiv prestează serviciile urmând ca firma să
achite în decursul unui interval de timp prestabilit, contravaloarea bunurilor sau serviciilor.
După centralizarea acestor informați i contabilul va întocmi manual, la sfârșitul fiecărei
luni, soldul conturilor de datorii.
Pe lângă acestea, datele despre furnizori, se culeg de pe NIR -uri și sunt introduse
manual în aplicație. Verificarea are loc după fiecare furnizor introdus. Situația datoriilor se
calculează automat înmulțind cantitatea cu prețul produsului. La final se adună toate sumele,
pentru a afla totalul de plată pentru fiecare furnizor. În cazul promoțiilor (exemplu: două
produ se la preț de unu), acestea apar pe factură cu valoarea 0.
Locurile (birourile) din firmă . Aplicația este utilizată de către contabil , ținând evidența
datoriilor, sume ce sunt vizibile și pe facturile venite de la aceștia. De asemenea, mai este
utilizată și de directorul general dar numai pentru vizionarea unor informații, fără a face
prelucrări.
Sistemul informațional privind gestiunea stocurilor urmărește evidența materialelor
de construcții și instalații intrate și ieșite din gestiune și recepția de bunuri.
Descrierea aplicației sau modulelor . Aplicatia MyGest este un software dedicat
sistemului comercial prin care se face atât vânzarea (bon sau factură), cât și gestionarea
stocului.
Prelucrările și tipul prelucrărilor . Intrarea și ieșirea din stoc este reprezentată de
achiziția respectiv vânzarea materialelor de construcții și instalații.
Operațiunile de prelucrare ce au loc sunt următoarele:
– după primirea produselor comandate de către depozit de la furnizori, se primesc
facturile ce se colectează și grupează manual după dată;
– ulterior, într -un interval de 1 -2 zile se culeg datele privind numele produsului cu
numărul de bucați, prețul de intrare, valoarea TVA și data de expirare și se introduc manual în
sistem prin intermediul ecranelor aplicație i;
– verificarea are loc după fiecare produs introdus, tot manual ;
– dacă produsul nu există în sistem, se deschide un ecran special și se completează
manual cu datele necesare;
– imediat după introducerea produsului, se va mări stocul existent, cu cantita tea
introdusă. Această etapă este făcută automat în sistem.
În ceea ce privește ieșirea din stoc (vânzarea) se face automat odată cu ieșirea bonului
din casă, sau a facturii (pentru persoane juridice).

Locurile (birourile) din firmă . Aplicația este utiliz ată de către gestionarul șef în ceea
ce privește introducerea /eliberarea de facturi și de către vânzători pentru oferirea bonului
clienților. De asemenea, mai este utilizată și de directorul general dar numai pentru
vizionarea unor informații, fără a fa ce prelucrări.
Sistemul informațional privind gestiunea resurselor umane contorizează numărul
orelor lucrate de către angajați (atât în timpul programului cât și a orelor suplimentare), ține
evidența performanțelor angajaților, se ocupă cu calculul salariilor și a sporurilor, penalizând
în cazul nerespectării programului.
Tot în cadrul acestui sistem, se ține evidența statisticilor lunare/anuale privind
performanțele angajaților.
Descrierea aplicației sau modulelor . În acest sistem responsabilul pen tru resurse
umane nu folosește nici o aplicație sau modul special, ci doar pachetul Microsoft Office,
atunci când este nevoie și aplicația on -line a băncii.
Prelucrările și tipul prelucrărilor . Pentru plata salariilor, responsabilul se ocupă de
calculul acestora, și anume numărul de ore lucrate într -o lună x valoarea pe oră, adăugând și
un procent la salariul de bază în cazul în care angajații lucrează ore suplimentare sau au loc
performanțe.
În momentul plății efective, specialistul de resurse umane folos ește aplicația online a
băncii – Internet Banking pentru transferurile din contul firmei în conturile angajaților, care se
fac semi-automat , după introducerea manuală a numărului de cont.
Prima etapă este reprezentată de depunerea unui ordin de plată (prin internet -banking).
După fiecare ordin de plată, datele vor fi verificate manual pentru a evita eventuale
neconcordanțe. În funcție de ora transmiterii banca va introduce ordinul spre execuție în
sistem în aceeași zi sau prima zi lucrătoare care urmează, ef ectuarea plății fiind realizată
ulterior. Se pot percepe și comisioane.
În cazul unei neconcordanțe, în instrucțiunile de plată au loc verificări și investigații
inițiate numai la solicitarea clientului beneficiar.
Statisticile privind performanțele sunt e fectuate în Excel cu ajutorul graficelor. Acestea
sunt realizate după numărul de ore lucrate și luna respectivă (date introduse manual ).
Locurile (birourile) din firmă . Aplicațiile sunt folosite doar de responsabilul de resurse
umane , pentru a face calcul ațiile aferente și pentru transmiterea banilor către angajați.
Sistemul informațional privind gestiunea mijloacelor fixe cuprinde evidența
mijloacelor fixe deținute, a reparațiilor și a pieselor ce au fost înlocuite și a garanțiilor pentru
aparatura de bir otică, gestiunea amortizărilor.

Descrierea aplicației sau modulelor . Aplicația folosită pentru gestiunea mijloacelor
fixe este WinMENTOR, cu ajutorul căruia contabilul ține evidența bunurilor firmei
(computere, mobilier, imprimante, telefon fix, sistem de alarmă, mijloace de transport) a
duratei de amortizare a acestora, precum și chiria plătită pentru spațiul folosit.
Prelucrările și tipul prelucrărilor . Contabilul introduce manual documente precum:
factura, avizul de expediție și documentația tehnică, b onul de mișcare, procesul verbal de
recepție, procesul verbal de casare și registrul numerelor de inventar a mijlocului fix.
După verificare , aplicația grupează automat mijloacele fixe, dând posibilitatea
utilizatorului de a printa liste sau rapoarte privind amortizarea și a valorii rămase
neamortizate. De asemenea utilizatorul este atenționat în cazul scoaterii din folosință a unui
mijloc fix.
Locurile (birourile) din f irmă . Aplicația este folosită de către contabil pentru a ține
evidența amortizărilor și a celorlalte mijloace fixe.
Sistemul informațional contabil general include evidența situației financiare a
întreprinderii și realizarea documentelor obligatorii (bila nț, balanță).
Descrierea aplicației sau modulelor . Aplicația folosită pentru gestiunea contabilă a
firmei este WinMENTOR cu ajutorul căreia compania TRANZICOM ține evidența intrărilor
și ieșirilor din stoc, trezoreriei, a soldurilor inițiale și finale, p e baza cărora se vor realiza
balanța, la sfârșitul fiecărei luni, și bilanțul la finele fiecărui an. De asemenea, aplicația
permite preluarea și prelucrarea notelor contabile, adăugarea, modificarea sau ștergerea
conturilor din planul de conturi și închide rea lunară a situației contabile cu salvarea și
arhivarea datelor.
Prelucrările și tipul prelucrărilor . Pe baza datelor contabilitătii primare introduse în
celelalte sisteme informatice, aplicația va genera automat următoarele documente:
– Balanță de verificare (ce se realizează lunar)
– Bilanțul (la jumătate de an și anual)
– Contul de profit și pierderi +alte declarații.
Locurile (birourile) din firmă . La nivelul acestui sistem participanții cheie sunt
contabilii , fiind singurii care prelucrează dat ele cu ajutorul programului WinMENTOR.

2.2 Stabilirea ariei de întindere a sistemului analizat
Pentru definirea ariei de întindere se au în vedere, în special, fluxurile informaționale
(intrări și ieșiri), pentru sistemul de gestiune a stocurilor, ce a f ost supus analizei.

2.2.1 Identificarea tranzacțiilor economice înregistrate în sistemul analizat
Cunoașterea tranzacțiilor economice (operații, procese economice) este foarte importantă
pentru că reprezintă punctul de plecare în stabilirea principalelor procese de prelucrare ale
sistemului analizat, dar și a datelor ce urmează a fi supuse prelucrării și a informațiilor
transmise către alte sisteme, birouri sau persoane. În acest scop, am întocmit următorul tabel.

Nr.
crt. Denumire
tranzacție Tip tranzacț ie
(internă, externă) Descriere tranzacție
1. Aprovizionarea cu
produse Este o tranzacție
externă deoarece se
realizează între
firmă și furnizorii
acesteia. Aprovizionarea este necesară pentru
prestarea activității firmei. Pentru
plasarea unei comenzi către furnizori
este necesară o verificare a stocului
existent, proces care are loc în medie o
dată pe săptămână.Ulterior are loc
întocmirea comenzilor de aprovi zionare
sau a contractelor cu furnizorii.

2. Recepția de bunuri Este o tranzacție
externă deoarece se
realizează între
firmă și furnizorii
acesteia. În cazul în care gestionarul descoperă
plusuri sau minusuri la recepția de
bunuri, acestea vor fi comunicat e
furnizorului. Astfel că produsele primite
în plus vor fi restituite, iar în cazul în
care bunurile recepționate au fost mai
puține decât cele comandate, plata se va
face doar pentru bunurile primite. De
altfel, dacă recepția coincide cu factura,
plata va fi facută în totalitate.
Acesta este momentul în care produsele
intră în gestiune.

3. Vânzarea bunurilor Este o tranzacție
externă pentru că
are loc între firmă
și clienții acesteia. Această tranzacție se înregistrează pe
baza bonului fiscal pentru vânzare către
persoane fizice și pe bază de factură
pentru persoanele juridice. Odată cu

vânzarea produselor are loc și scoaterea
acestora din gestiune.

2.2.2 Identificarea relațiilor sistemului analizat cu diferitele componente organizatorice
și cu partenerii organizației

Nr.
crt. Departament/birou/persoană/
partener Descrierea relațiilor cu sistemul analizat
1. Gestionarul Șef Acesta plasează comanda de bunuri către
furnizori de fiecare dată când este nevoie,
când stocurile devin insuficiente în raport cu
cererea de produse. Factura ce însoțește
coletul primit de la furnizori va fi introdusă în
aplicație, proces care va duce la majorarea
stocului de produse.
2. Vănzătorii Se ocupă de vânzarea produselor, de recepția
acestora, de așezarea produselor în depozit și
verificarea acestora pentru sesizarea
eventualelor nereguli. În ceea ce privește
vânzarea materialelor de construcții ,
vănzătorii emit bonurile fiscale și facturi,
proces ce duce la scăderea automată a
stocurilor.
3. Specialist Resurse Umane În cazul plăților către furnizori, sub formă de
transfer bancar, responsabilul va folosi
aplicația on -line și va efectua plata.
4. Contabilii Aceștia se ocupă de gestiunea intrărilor și
ieșirilor din stoc, calculând la finalul fiecărei
luni soldurile acestora. Necesitatea calculării
acestor solduri este foarte importantă
deoarece, pe baza lor se va calcula, la sfârșitul
fiecărui an sau exercițiu financiar, balanța de
verificare. Prin intermediul acesteia directorul
va vizualiza situația financiară a firmei și va
stabili planul strategic pentru exercițiul
financiar viitor.

2.3. Studierea sistemului informațional existent

Se va analiza în detali u sistemul informațional ales. Se evidențiază toate componentele
și se identifică problemele ce necesită rezolvare, astfel încât sistemul să dispună de
funcționalitățile solicitate de activitățile economice pe care le sprijină.

2.3.1 Stabilirea proceselor și subproceselor de prelucrare (descompunerea
sistemului)
1. Evidența aprovizionărilor cu materiale de construcții și instalații
1.1. Stabilirea necesarului de produse și realizarea comenzii
1.2. Colectarea datelor despre furnizori și stabilizarea contractelor cu aceștia
1.3. Evidența facturilor primite
2. Evidența tranzacțiilor cu materiale
2.1. Evidența materialelor returnate
2.2. Evidența vânzărilor din depozit
3. Evidența banilor
3.1. Gestiunea plăților
3.2. Gestiunea încasărilor

2.3.2 Analiza ieșirilor din procesele sistemului către entități externe sau locuri de stocare

a. Evidența aprovizionărilor . Sunt întânlite următoarele tipuri de ieșiri:
 Date contact . Acest tip de ieșire este neprogramat, manual, apare în situația în care se
dorește achizi ția unui al t tip de material. Structura ieș irii este formată din: Nume firmă,
adresa, CUI, număr de telefon, adresă de email. Datele de contact ale firmei vor fi comunicate
telefonic. Ieșirea se obține pe bază de contract și se stochează întru -un dosar de furnizori.
 Contract semnat și ștampilat este neprogramat, manual, se întocmește odată cu
încheierea contractului cu furnizorii. Apar atât date despre firmă c ât și despre furnizor,
precum: n ume, adresa, CUI, număr de telefon, adresă de email, cont bancar, n umele băncii,
Număr Registrul Comerțului. Pe lângă acestea apar și: data încheierii contractului, perioada

contractuală, obligațiile și drepturile ambelor părți, ștampilă și semnătura. Ieșirea se obține pe
bază de c ontract și se stochează întru -o tabelă furnizori.
 Comanda este programată atunci când aprovizionarea are loc periodic, o dată pe lună,
și neprogramat atunci când stocul de anumite produse este insuficient în raport cu cererea.
Comanda se face manual. Structura este: Număr curent, cod produs, nume produs, cantitate,
preț. Pe lângă comanda ce se face telefonic, ar fi bine dacă ar exista posibilitatea de a se plasa
o comandă online a produselor dorite pe site -ul furnizorului.
 Date furnizori (de pe contra ct) sunt preluate automat din tabela furnizori și introduse
în aplicația MyGest. Structura ieșirii este compusă din: nume, adresă, CUI, număr de telefon,
adresă de email, cont bancar, numele băncii, Număr Registrul Comerțului.
 Date produse sunt introduse manual atunci când se primește o factură și sunt stocate în
tabela produse. Aceastî ieșire are următoarea structură: Cod produs, nume produs, cantitate,
unitate de masura.
 Date contact furnizori sunt introduse manual în agenda de date contac t furnizori
(nume furnizor, numar de telefon, email).
b. Evidența tranzacțiilor cu produselor cuprinde următoarele ieșiri:
 Bon fiscal este generat neprogramat, semiautomat, prin introducerea manuală a
denumirii produselor și a cantității cerute de client, ul terior bonul este generat automat de
casa de marcat. Aceasta are următoarea structură la ieșire: nume firmă, cod fiscal, număr bon,
număr POS, număr tranzacție, nume casier, denumire produs, cantitate, preț total, cotă TVA.
 Factura este o ieșire neprograma tă, semiautomată, prin introducerea manuală a
denumirii produselor și a cantității cerute de client, ulterior fiind generată automat de către
aplicația MyGest. Structura ieșirii este: număr factură, dată factură, date firmă, denumire
produs, unitate de m ăsură, cantitate, preț fără TVA, cotă TVA, valoare cu TVA, preț de
vânzare, data expirării, reduceri, modul de achitare (ramburs, fără ramburs), ștampilă,
semnătură. Toate facturile sunt printate ăn dublu exemplar și sunt stocate în tabela facturi –
clienți. Se ține evidența datelor despre clienți de pe factură pentru ai putea contacta dacă
apare o oferta în categoria de produse de interes.
 Date facturi stornate se realizează neprogramat, manual prin introducerea datelor cu
privire la produsele returnate. Ace st tip de ieșir e este stocată în tabela facturi stornate și are
următoarea structură: cod produs, nume, cantitate, pret, nr factura stornata.
 Date fișă de expediție se realizează programat, după fiecare comandă realizată de
client. Ieșirea are următoarea s tructură: date despre firmă, date despre client, incluzând adresa

de livrare, persoana de contact; data preluării, interval preluare, dimensiunile produselor
livrate. Datele vor fi stocate în tabela livrari.
 Retur fișă de expediție este generată neprogramat, manual după fiecare retur. Cuprinde
următoarele date: data, date firmă, nume șofer, semnătură client, motivul returnării, denumire
produs, cantitate, număr fișă de expediție, condiții de returnare, observații. Toate datele
privind returul sunt păstrate deoarece legea impune acest aspect, în tabela returnări.
 Raportul Z este realizat programat, semiautomat deoarece se emite în fiecare zi după
terminarea programului. Structura este: valoarea totala a vanzarilor din ziua respectiva, suma
totală î ncasată cu cardul și suma totală încasată în numerar, data. Este folosit pentru a ține
evidența vânzărilor totale înregistrate pe anumite perioade de timp.
c. Evidența banilor are în componență următoarele trei ieșiri:
 Ordin de plată se realizează neprogramat , semiautomat,când se dorește să se facă plata
către furnizori. Structura ieșirii: nume plătitor, cont, codul BIC, denumirea băncii furnizorului
și a firmei, beneficiar, cont beneficiar, plata (avans, rest sau completă), data. Ordinul de plată
se poate fac e online sau la sediul băncii. Este stocat în tabela plăți.
 Chitanța este realizată neprogramat, manual pentru salvarea tuturor plăților
către furnizori, de fiecare dată când se efectuează o plată. Structura ieșirii: numele băncii,
data, ora, numărul tranz acției, suma depusă, număr cont, număr cont, număr de referință,
detalii. Este stocat în tabela plăți.
 Extras bancar este realizat programat, automat, o dată pe lună pentru verificarea
tuturor tranzacțiilor ce au avut loc. Cuprinde următoarele date: data, număr tranzacție,
plătitor/cumpărător/ comision, sumă de plată/de încasat, soldul actual. Și acest document este
stocat în tabela plăți.

2.3.3 Analiza intrărilor în procesele sistemului de la entități externe sau locuri de
stocare

a. Evidența aprovizionărilor cuprinde următoarele tipuri de intrări:

 Date contact furnizori. Sursa acestei intrări este agenda date contract furnizor. Datele
păstrate în sistem sunt: numele furnizorului, numar de telefon, email. Sunt folosite de fiecare
data cand se va realiza o comanda.

 Contract. Emitentul acestei ieșiri este furnizorul. Datele păstrate în sistem sunt atât
date despre firmă cât și despre furnizor, precum: nume, adresa, CUI, număr de telefon, adresă
de email, cont bancar, numele băncii, Număr Registrul Comerțului. Pe lângă acestea apar și:
data încheierii contractului, perioada contractuală, obligațiile și drepturile ambelor părți. Toate
contracte sunt păstrate atâta timp cât contractul încheiat este valabil.
 Date furnizori de pe contract sunt stocate în tabela fur nizori, sunt aceleași date ca și pe
contract. Datele privind furnizorii vor fi stocate după ce contractul va fi semnat.
 Date produse sunt stocate în tabela produse . Apar date cu privire la cod produs, nume
produs, cantitate, preț. Aceste date sunt folosite pentru a realiza comanda către furnizori.
 Date privind cantitatea vanduta pentru fiecare produs. Structura intrării este: Cod
produs, media cantității comandate pe o anumită perioadă de timp. Aceste date sunt folosite
pentru a ști ce cantitate de produse să fie comandata ulterior. (Este pentru fiecare produs în
parte).
 Factura. Emitentul este furnizorul. Această intrare are următoarea structură: Date
firmă și furnizor enumerate mai sus, număr factură, dată factură, număr comandă, cod
produs, nume produs, unitate de măsură, cantitate, cotă TVA, preț fără TVA, preț cu TVA,
bonificații, greutate, total de plată. Toate datele sunt păstrate în aplicație cât timp produsele
sunt disponibile.
b. Evidența tranzacțiilor cu produse cuprinde următoarele tipuri de intrăr i:
 Comanda centralizată. În acest caz, emitentul intrării este clientul . Structura intrării
este: data, serie/număr, metoda de plată, număr comandă, date firmă, date client (nume,
adresă, cod poștal, număr de telefon), produs/cod, preț fără TVA, preț cu TV A, reducere,
cantitate, taxe de livrare, Total de plată. Datele privind comenzile vor fi salvate odată cu
emiterea facturii, așadar nu e necesară salvarea sa în doua locuri.
 Date produse intră în sistem din tabela produse . Apar date cu privire la cod produ s,
nume produs, cantitate, preț. Aceste date sunt folosite pentru întocmirea facturilor.
 Date contact clienți provin din tabela clienți. Această intrare are următoarea structură:
nume, adresa, număr de telefon. Se folosesc în procesul de creare a facturii.
 Date cantitate comandată sunt aduse în sistem din tabela articole comandate. Structura
este: Cod produs și cantitate comandată. Se folosesc în procesul de creare a facturii.
 Date retur fișă de expediție are structura: data, date firmă, nume șofer, semnătură
client, motivul returnării, denumire produs, cantitate, număr fișă de expediție, condiții de

returnare, observații. Toate datele privind returul sunt păstrate deoarece legea impune acest
aspect.
c. Evidența banilor. Acest proces are următoarele intrări:
 Date factură furnizor provine din tabela facturi furnizori și are structura: Număr
curent, număr factură, dată factură, număr comandă, denumire produs, cod produs, cantitate,
unitate de măsură,cotă TVA, preț fără TVA, preț cu TVA, valoare discount, denumire
furnizor. Datele de pe factură sunt folosite pentru plata efectivă a furnizorului.
 Ordin de plată semnat vine în sistem de la bancă și are următoarea structură: nume
plătitor, cont, codul BIC, denumirea băncii furnizorului și a firmei, beneficiar, cont beneficiar,
plata (avans, rest sau completă), data, semnătura.
 Chitanța vine tot de la bancă. Structura este : dată, oră, sumă, detalii, număr card, date
furnizor: cont bancar, CIF, număr de înregistrare Registrul Comerțului, observații.
 Extras bancar provine de la bancă ți are structura: Data, număr tranzacție,
plătitor/cumpărător/comision, sumă de plată/de încasat, soldul actual.
Date factură client sunt stocate în tabela facturi clienți, iar structura intrării este: număr
factură, dată factură, dat e firmă, denumire produs, unitate de măsură, cantitate, preț de
vânzare. Datele clientului sunt pă strate pentru verificarea plății .

Capitolul 3. Proiectarea unei aplicații informatice

3.1 Descrierea sintetică a principalelor tranzacții din sistem
Sistemul de gestiune a stocurilor trebuie să reflecte următoarele clase de tranzacții:
 Încheierea de contracte cu furnizorii – În urma selecției furnizorilor cu care se
dorește colaborarea, se vor negocia termenii contractuali telefonic. După ce s -a ajuns la un
consens între cele două părți, furnizorii vor trimite contractul în dublu exemplar, contract ce
va fi semnat de firmă, unul dintre exemplare fiind trimis înapoi furnizorului.
 Achiziționarea de produse de la furnizori – După vizualizarea ofertei de la furnizor,
se va plasa comanda . Intrarea în gestiune se face pe baza recepției , care indică cantitatea de
produse primite și prețul acestora. Recepția se face pe baza documentului ce însoțește marfa,
factura sau avizul de însoțire a mărfii . În cazul în care recepția se face pe baza avizului,
factura va fi primită și plătită ulterior. De asemenea, în momentul primirii unei factu ri care a
fost emisă de un furnizor nou, se vor introduce datele acestuia în sistem.

 Returnarea de produse către furnizor – În cazul în care, la primirea comenzii se
constată nereguli, produsele vor fi returnate. Ieșirea din gestiune, se poate face pe baz a
avizului sau a altui document, urmând să se aștepte factura .
 Vânzarea de produse – Această tranzacție se referă la scăderea din gestiune și se
realizează pe baza documentelor urmatoare:
Pentru produsele achiziționate de o persoană fizică se va oferi un bon fiscal și factura
pentru persoana juridica. La fiecare final de zi, pentru a vizualiza valoarea totală a produselor
vândute, se va emite raportul z . Este folosit de obicei pentru a face verificarea dintre ce se
află în casă și pe document.
 Returnarea d e produse de la clienți – În acest caz, marfa intră în gestiune odată cu
avizul , iar pe baza acestuia se va face un NIR.
 Încasarea contravalorii produselor vândute – În cazul vânzării produselor în
magazin, plata poate fi realizată prin doua metode: numera r sau card. În cazul achitării
produselor prin numerar, se va elibera bonul fiscal ce va fi înmânat clientului , iar în cazul
achitării prin intermediul POS -ului, se va elibera atat bonul fiscal de la nivelul casei de
marcat, cât și unul emis de POS ( reali zat în dublu exemplar, unul pe care îl păstrăm și unul
pentru client ), dovadă că banii alocați au fost virați cu succes în contul bancar.
 Plata produselor achiziționate –În urma primirii produselor comandate și a facturii
se emite ordinul de plată. După ce se efectuează transferul în contul furnizorului firma va
primi de la bancă ordinul de plată semnat și chitanța.