CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA FISCALITĂ ȚII PENTRU ECONOMIA UNEI ȚĂRI Existența statului și funcționarea autorităților publice este dependentă în mod… [624597]

1

CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA FISCALITĂ ȚII PENTRU
ECONOMIA UNEI ȚĂRI

Existența statului și funcționarea autorităților publice este dependentă în mod direct de
fiscalitate, aceasta exercitând o puternic ă influență asupra economiei în ansambl ul său, dar și
asupra membrilor societății. În ace st context, este evident faptul că fiscalitatea este o noțiune
inseparabilă de stat, fiind o c omponentă esențială a politicii generale a statului ce influențează în
mod hotărâtor via ța economico -socială. Ea este o temă inc itantă, generatoare de polemici
frecvente, în special între autori tăți și contribuabili. Astfel, necesitățile de resurse financiare tot
mai mari determină tendința statului de a o bține venituri cât mai mari din impozite și taxe. Pe de
altă parte, cei care suportă obligațiile fiscale, doresc în permanență o di minuare a presiunii
fiscale, în caz contrar p racticând evaziunea fiscală sau trecerea la economia subterană. Este
nevoie deci, de stab ilirea unui grad de fiscalitate suportabil , care să stimuleze dezvoltarea și
acceptarea de către contribuabili a sarcinilor f iscale. Din păcate, nu se poate cuantifica exact
acest nivel iar tendința contribuabi lilor de a respinge obligațiile fiscale, de a s e sustrage de la
impunere, de a specula i mperf ecțiunile legislației precum și cea a autorităț ilor publice de a obține
o masă de venituri buge tare cât mai mare fără să ia în considerare întotdeauna rea litățile
economice ori de a obține efecte de natură politică prin manevrarea pârghiilor oferite d e sistemul
fiscal generează multe dificultăți în asigurarea funcționalității unui sistem fiscal.
Sistemul fiscal poate fi utilizat ca instrument de reglare a vieții economice, de intervenți e
a statului în economie pentru eliminarea dezech ilibrelor din dife rite perioade ale vieții
econo mice. De altfel, relația dintre fiscalitate și niv elul de dezvoltare al economiei este de
condiționare: o economie stabilă, dezvoltat ă reflectă întotdeauna un mediu propice pentru o
relaxare fiscală.

1.1. DEFINIȚIA ȘI ROLUL FISCAL ITĂȚII ÎN ECONOMIE
Termenii de fisc și fiscalitate sunt foarte vechi și există încă dinaintea apariției termenului
de stat. La început, pentru a se obține bunuri de la persoanele care le dețineau în exces, era
utilizat un instrument obișnuit de colecta re ce purta numele de fiscus . De aici deriv ă termenul de
fiscalitate ca fiind legat de mobilizarea unor resurse.

2

Odat ă cu apari ția sta tului apare necesitatea mobiliz ării unor fonduri la dispozi ția acestuia,
deoarece, în îndeplinirea funcțiilor sale, statul tre buie să aibă la dispozi ție resursele necesare.
Veniturile în bani iau treptat locul veniturilor în natur ă și îmbrac ă forma unor v ărsăminte
obligatorii. Pentru asigurarea nivelului veniturilor necesare statului și pentru mobilizarea și
urmărirea ac estora a ap ărut o institu ție specializat ă a statului numit ă fisc.
Dicționarul Larousse define ște fiscalitatea ca fiind "siste mul de percepere a impozitelor
și taxelor, ansamblul legilor și instrumentelor referitoare la acestea" . (Dicționarul Larousse,
1985, p.555)
Dicționarul Explicativ al limbii rom âne define ște fiscalit atea ca fiind "ansamblul
obliga țiilor cuiva c ătre Fisc" (DEX, 1998)
În Dic ționarul de Econo mie, Dobrot ă Niță define ște fiscalitatea ca fiind "sistem de
percepere a impozitelor , ansamblul legilor, regulilor și practicilor pri vind fundamentarea,
calcularea și perceperea impozitelor" .(Dobrotă, 1 999, p.212)
Gheorghe D. Bistriceanu define ște fiscalitatea ca fiind "totalitatea reglement ărilor
juridice care stabilesc încasarea veniturilor statului prin impozite directe și indirecte, taxe, în
procesul distribuirii și redistr ibuirii produsului na țional brut de la persoanele juridice și
persoanele fizice ".(Bistriceanu, 2001, p.121)
Din defini țiile date, chiar dac ă ele difer ă, se poate observa c ă fisca litatea opereaz ă cu
câteva elemente comune și altor discipline cum sunt: macroeconomia, finan țele publice,
contabilitatea , dar ea opereaz ă și cu concepte și elemente p roprii, înțelegând prin acestea
reglement ările juridice proprii, instrumentel e și tehnicile adecvate.
Fiscalitatea reprezint ă deci, ansamblul obliga țiilor, al prelev ărilor c ătre administra ția
financiar ă împreun ă cu regle ment ările, instumentele și mijloacele referitoare la acest ansamblu.
Fiscalitatea reprezint ă un instrument la îndem âna Guvernului pentru interven ție în via ța
economic ă a statului. Prin inter venția statu lui, prin fiscalitate se creeaz ă obiective economice noi
în proprietate public ă sau are loc finan țarea de c ătre stat a unor do menii cu rentabilitate
marginal ă.
În plan social -fiscal se urmărește pe de o parte protejarea celor mai defavorizate categorii
sociale și pe de alt ă parte influen țarea comportamentelor in dividului și a colectivit ății uman e.
Rolul fiscalit ății este și de stimulare a investi țiilor și de folosire a întregului poten țial al
țării.

3

Pentru re alizarea obiectivelor fiscalit ății în practic ă se au în vedere urmatoarele
proceduri:
 diminuarea și exonerarea de imp ozit a unor venituri sau cre șterea impozitelor pe alte
categorii de venituri și contribuabili;
 restrângerea/extinderea c âmpului de ac țiune a fiscalit ății;
 practicarea de înlesniri fiscale sau restr ângerea lor;
 reducerea/cre șterea unor taxe de consuma ție.

1.2. FUNCȚIILE FISCALITĂȚII
Sistemul fiscal este definit ca totalitatea impozitelor și taxelor instituite și percepute de la
contribuabili într -un areal determinat si în limitele unui cadru legislativ aprobat de forurile
competente.
Instituirea impozitelor și taxelor este justificată de exi stența cheltuielilor publice iar
necesitatea și obligativitatea prelevării lor la buget este înscrisă în legea fundamenta lă a
României , care prevede că : Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la
cheltuielile publice, iar sistem ul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor
fiscale.
În ansamblul măsurilor de așezare și percepere a impozitelor (asieta ), pentru asigurarea
eficienței sistemului fiscal este importantă optimizarea componentelor sale.
Componente le sistemului fiscal sunt:
a) Cadrul de reglementare fiscală (legislația fiscală), care privește impozitele, taxele și a
alte venituri fiscale pe care statul, prin instituții specializate le percepe în baza unor reglementări
legislative cu caracter fiscal, care trebuie considerate ca făcând parte din sistemul fiscal;
b) Mecanismul fiscal (procedura fiscală), care cuprinde metode, tehnici și proceduri
fiscale reglementate prin utilizarea cărora se asigură dimensionarea, așezarea și perceperea
impozitelor, a ta xelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) Aparatul fiscal, care aplică legislația fiscală și asigură funcționarea mecanismului
fiscal în raport cu gradul de încredere al contribuabililor în aparatul fiscal .
Funcții le sistemul fiscal sunt următoarele:
1) Finanțarea cheltuielilor publice , urmărindu -se obiectivul de eficienizare a acestora.
Nivelul prelevărilor obligatorii este determinat de mărimea cheltuielilor publice.

4

Se pot distinge, din acest punct de vede re, sisteme fiscale liberale (în care sarcina fiscală
suportată de contribuabili este mai redusă și implicit, interventia statului prin cheltuielile publice
este mai scăzută) și sisteme fiscale interventioniste, în care statul își propune să finanteze mai
multe activităti și are nevoie de resurse mai mari, mobilizate îndeosebi prin impozite si taxe (dar
si prin împrumuturi sau alte resurse nefiscale).
2) Redistribuirea venituri lor conform principiului echită ții, care poate fi interpretată în
sensul că impozitele trebuie repartizate cât mai echitabil între contribuabili urmărindu -se și rolul
acestora de a corecta repartiția veniturilor primare.
3) Stabilizarea activităților economice sau corectarea dezechilibrelor în scopuri de
eficientă economică.
Impozitul este un instrument de politică economică si poate juca un rol de pîrghie fiscală
în sensul stimulării, descurajării sau stabilizării c omportamentului operatorilor economici.

1.3. IMPORTANȚA FISCALITĂȚII
Siste ɻmul fiscal ac ɻtual cupri ɻnde în structu ɻra sa total ɻitatea taxelor, i ɻmpozitelor și
contribu ɻțiilor pe car ɻe o persoană fizic ɻă sau o per ɻsoană juri ɻdică trebuie sa le ach ɻite către bug ɻetul
de stat și a ɻnume: impozi ɻtul pe profit ɻ/venit, contribu ɻții la asigurările s ɻociale, la fo ɻndul de șomaj,
la asig ɻurările de sănăta ɻte, taxe vamale, impoz ɻit pe clădiri, im ɻpozite pe mi ɻjloacele auto, imp ɻozit
pe divi ɻdende, TVA, acc ɻize sau alte tax ɻe provenite din alt ɻe activit ɻăți, iar totalita ɻtea acestor
obligați ɻi fiscale creea ɻză o presiune fisc ɻală mare asupra contri ɻbuabililor.
Societ ɻatea nu poa ɻte exista în abse ɻnța impozitelor, a căror ne ɻcesitate este, pe de o par ɻte,
statuată prin Constit ɻuție, și ɻpe de altă parte, demons ɻtrată de real ɻitatea istorică. Urma ɻrea firească a
institui ɻrii impozi ɻtelor este resimțirea presiu ɻnii fiscal e de că ɻtre toți contrib ɻuabilii.
Indif ɻerent de termenii uti ɻlizați: povară fis ɻca ɻlă, presi ɻune fiscal ă, coe ɻficient fisc ɻal, rata
prelev ɻărilor oblig ɻatorii, ideea genera ɻlă este aceea a obliga ɻției față de st ɻat și a dim ɻinuării
ven ɻiturilor parti ɻculare.
Pr ɻin intermediul pre ɻsiunii fiscale sau r ɻata fiscalității, așa c ɻum se mai reg ɻăsește în
literatura de speci ɻalitate, care se calcul ɻează conform ecua ɻției de mai jos , sta ɻtul își exe ɻrcită rolul
fin ɻanciar, economic și so ɻcial.

un ɻde:

5

= rata fiscalit ɻății, care ne arat ɻă cât la sut ɻă din pro ɻdusul intern brut este con ɻcentrat la dispo ɻziția
statului cu aj ɻutorul impozitelor, taxel ɻor și contribu ɻțiilor.
= totalit ɻatea veniturilor fisc ɻale, respectiv total ɻitatea încasă ɻrilor realizate în ɻtr-un an din
im ɻpozite, taxe și co ɻntribuții
P ɻIB = produ ɻsul intern brut rea ɻlizat la n ɻivelul unui an .
În comp ɻonența veniturilor fisc ɻale se regăsesc impo ɻzitele indirecte (T ɻVA, acczie și taxe ɻle
vamale), impoz ɻitele directe (impo ɻzitul pe profit, pe ven ɻit) și contrib ɻuțiile sociale (fo n ɻdul de
șomaj, asigurări ɻle de sănătate, asig ɻurările socia ɻle).
Presiu ɻnea fiscală se măsoa ɻră ca raport în ɻtre suma prele ɻvărilor ob ɻligatorii, adică im pozi ɻte
plus con ɻtribuția la asigurări ɻle sociale de stat ɻ și produsul int ɻern brut. Ace ɻasta p ɻoate fi inter ɻpretată:
– di ɻn perspectiva plăt ɻitorului de im ɻpozite. În aceas ɻtă ipostază expr ɻimă gradul de supun ɻere
al plătit ɻorului la supor ɻtarea sarcinii fi ɻscale ce a fost ɻstabilită prin le ɻge. Ast ɻfel, mărimea
pres ɻiunii reflec ɻtă ce parte procen ɻtuală din venit, ca ɻre de fapt const ɻituie materia
imp ɻozabilă, va fi su ɻstrasă pentru a satisfac ɻe nevoile ge ɻnerale ale societății. Creș ɻterea
coeficient ɻului presiu ɻnii fiscale arată o ɻ majorare a prelev ɻărilor relat ɻive la bugetul s ɻtatului
și în ac ɻelași timp o reduce ɻre relativă a v ɻenitului ce a răm ɻas la dispoziția contribuabil ɻului.
– di ɻn perspectiva statulu ɻi ca încasator de impo ɻzite. În ac ɻest caz, presiunea fisc ɻală arată ce
pa ɻrte din venitul na ɻțional creat de a ɻgenții economici (pe ɻrsoane fizice și juridic ɻe) urmează
a fi constitu ɻit ca venit buget ɻar pe calea impoz ɻitării. Creșterea pre ɻsiunii fiscale, pen ɻtru
stat, inseamnă o îmbunăt ɻățire a mecanismul ɻui de finanțare a cheltuie ɻlilor publice, iar o
scăd ɻere a ei influențeaz ɻă nivelu l deficitu ɻlui bugetar.
Concluz ɻionând cele spuse m ɻai sus, presiunea fis ɻcală impusă de p ɻuterea politică pentru a –
și reali ɻza scopul, este nece ɻsar să concilieze do ɻuă tendințe dia ɻmetral opuse: p ɻe de o parte cea a
sta ɻtului care doreșt ɻe sa fie tot mai m ɻare deoar ɻece este sursa funda ɻmentală de acoperire a
chelt ɻuielilor publice ce se afl ɻă într -o contin ɻuă creștere, iar pe de alt ɻă parte cea a cetățean ɻului
care doreș ɻte o presiune fisc ɻală cât mai mică pos ɻibillă.
Din mo ɻment ce impoz ɻitul este perce ɻput de contrib ɻuabil ca un „rău ne ɻcesar” sau a ɻmputare
a avuție ɻi sale realiz ɻată de către auto ɻritatea publică, este no ɻrmal să se admită cuan ɻtificarea
acesteia, resim ɻțită de contribu ɻabili ca o povar ɻă fiscală.
Presiune ɻa fiscală nați ɻonală . Presiu ɻnea fiscală esta da ɻtă de rata fisc ɻalităț ɻii, care se
calcu ɻlează ca raport intre suma î nca ɻsărilor fisca ɻle (de la nivel centr ɻal, local) inclusiv coti ɻzațiile
sociale î ntr-o an ɻumită perioadă și val ɻoarea prod usului in ɻtern brut co ɻnstituit în aceeași peri ɻoadă,

6

de regulă un an, de o ɻeconomie națio ɻnală. Această ɻpresiune mai poa ɻrtă denumirea de p ɻresiune
fiscală glo ɻbală și se calcule ɻază astfel:

Acea ɻstă expresie est ɻe considerată c ɻa fiind rata presiun ɻii fiscale în s ɻens larg, astfel dacă
elimi ɻnăm de la num ɻarător contribu ția la asigură ril ɻe sociale de stat, se poate ob ɻține rata pre ɻsiunii
fiscale în sens restrâ ɻns:

În p ɻractica fiscală, la niv ɻel național se ma ɻi folosesc și al ɻți indicatori der ɻivați pentru a
m ɻăsura presiunea fisca ɻlă, printre aceș ɻtia se enume ɻră:
a) Rata fiscalit ɻății consolid ɻate se obține eli ɻminâ nd anumite prele ɻvări obligatorii cu carac ɻter
redun ɻtat, cu scopul de a exp ɻrima mai bine ɻpartea de venit ɻuri destinată finanț ɻării activității
o ɻrganelor administrați ɻei publice. Pri ɻmul nivel de consoli ɻdare const ɻă în eliminarea
contr ɻib ɻuțiilor la asigu rări soc ɻiale și a impo ɻzitelor plătite de admi ɻnistrațiile publ ɻice, iar al
doilea niv ɻel se obți ɻne prin elimin ɻarea tuturor prelev ɻărilor obligato ɻrii autofinanțat ɻe.
b) R ɻata fiscalității net ɻe elim ɻină din prelevările obligat ɻorii partea redistrib ɻuită direct
agenților econom ɻici, sub forma prest ɻațiilor sociale pentru popu ɻlație și a subvențiilor
pentr ɻu întreprinde ɻri. În a ɻcest fel se obține sum ɻa prelev ɻărilor obliga ɻtorii necesară
funcț ɻionării administrațiil ɻor publice.
c) Rat ɻa fiscalității lă ɻrgite presupune lua ɻrea în calc ɻul a unor surse de finan ɻțare a cheltuiel ɻilor
publice, alt ɻele decât impozitel ɻe și taxe ɻle.
d) Alte ɻrate ale fisca ɻlității care rez ɻultă din diferite com ɻbinații ale crite ɻriilor de definire a
numărat ɻorului.
Pr ɻesiunea fiscală indivi ɻduală . Pe l ɻângă presiunea fisc ɻală la nivel naț ɻional se poate
cua ɻntifica și presi ɻunea fiscală individuală det ɻerminându -se în funcț ɻie de necesitățil ɻe de finan ɻțare
a cheltuieli ɻlor publice.
Așadar, pres ɻiunea fiscală indivi ɻduală este rap ɻortul dintre tot ɻalul prelevărilor fiscale și
ɻtotalul veniturilor ob ɻținute de contrib ɻuabil î ɻnainte de impoz ɻitare. Prin inf ɻluența exer ɻcitată asupra
consum ɻului și grad ɻului de econo ɻmisire a acestuia, im ɻpozit ul prin si ɻmpla sa exi ɻstență poate să
m ɻodifice comportamentu ɻl economic ș i ɻsocial al persoa ɻnelor fizice sau juri ɻdice.

7

Din ac ɻest punct de vede ɻre este necesar ɻă luarea în consid ɻerare și a pr ɻesiunii fiscale
mar ɻginale care este psih ɻologic cea mai resim ɻțită de către cont ɻribuabil. La fel t ɻrebuie tratată
sepa ɻrat față de presiu ɻnea fiscală gl ɻobală, datorită e ɻxistenței unor deose ɻbiri între ele. În acest fe ɻl,
dacă presiu ɻnea fiscală este ri ɻdicată, presi ɻunea fiscală margi ɻnală po ate fi scă ɻzută și inver ɻs.
La acest nive ɻl, presiunea fi ɻscală este dificil de fix ɻat, atâta timp cât ră ɻmâne tribut ɻară unor
eleme ɻnte aleatorii cu ɻm ar fi: caracter ɻul ocult al î nco ɻrporării lor în pr ɻețuri, diversitatea
prelevări ɻlor,volumul servi ɻciilor publice pe care c ɻontribuabilul îl prim ɻește, etc.
Presiu ɻnea fiscală indivi ɻduală, mărimea acestei ɻa este relev ɻantă dacă anali ɻza ei se fa ɻce în
raport cu putere ɻa de cumpă ɻrare a venitur ɻilor nete, pentru a se vede ɻa în ce măsură veniturile ɻ
ră ɻmase dupa impozitare satisf ɻac nevoile de sub ɻzistență, de eco ɻnomisire și în ulti ɻmul rând de
petre ɻcere a timpului libe ɻr.
Presiu ɻnea fiscală la ɻnivelul firmei . În rând ɻul contribu ɻabililor se regăsesc și age ɻnți
economici, impoz ɻitele pe care le plă ɻtesc aceștia statulu ɻi fiind perc ɻepute ca ele ɻmente de presiune
fi ɻscală , care e ɻste cu atât mai acc ɻentuată ɻ, cu cât po ɻnderea lor în valo ɻarea adaugată re ɻalizată este
mai m ɻare.
P ɻresiunea fiscală este ampli ɻficată și resi ɻmț ɻită î ntr-un m ɻod indirect și din part ɻea
impo ɻzitelor care chia ɻr dacă nu sunt supo ɻrtate de firme, ɻafectează nivelul vâ n ɻzărilor și prin
interm ɻediului pr ɻețurilor, compe ɻtivitatea.
Mări ɻmea presiunii f ɻiscale suportată de o fir ɻmă (PFF) se calcu ɻlează după form ɻula:

Alte impozit ɻe înseamnă în ca ɻzul de față impozit ɻul pe clădir ɻi, pe teren,etc.
Profit ɻul împreună cu amortiz ɻarea reprez ɻintă elementul p r ɻinci ɻpal al capa ɻcității de
autofin ɻanțare al firm ɻei și cu cât ra ɻta impozitului pe profi ɻt este mai ma ɻre, cu atât scade
capacit ɻatea de au ɻtofinanțare a ɻ firmei.
Presi ɻunea fiscală nu afe ɻctează doar capacit ɻatea de autof ɻinanțare a fir ɻmei ci și capac ɻitatea
de plată ɻ deo ɻarece plata impozitului repre ɻzintă un flux fina ɻnciar negativ pentru agentul ec ɻonomic.
Efectele presiunii fiscale se grup ɻează în două cat ɻegorii : efecte e ɻconomice și soc ɻiale.
Ef ɻectele econo ɻmice apar în mo ɻmentul modifi ɻcării cere ɻrii agregate at ɻât la nivelul
soci ɻetății,cât și la nivelul indivi ɻdual.
Creș ɻterea presiunii fisca ɻle conduce la o reduce ɻre a cererii glob ɻale prin pre ɻluarea unei
părți ɻ mai m ɻari din ven ɻitul nominal la d ɻispoziția stat ɻului. Î ɻn acest mod cerer ɻea agreg ɻată pe ɻntru

8

consumu ɻl privat a sc ɻăzut, dar este compe ɻnsată, mai m ɻult sau mai puțin, prin cr ɻeșterea
consum ɻului de bunuri public ɻe.
Pe d ɻe altă parte ɻ, scădere ɻa presiu ɻnii fisca l ɻe are ca urmar ɻe majo ɻrarea părții ve ɻnitului
nomina ɻl lăsat la di ɻspoziția contribua ɻbililor, fapt ce m ɻărește cerer ɻea de bunuri priv ɻate. Ace ɻste
efecte sunt lu ɻate în consid ɻerare la elabo ɻrarea politicii fiscal ɻe,de exemp ɻlu, pentru relansar ɻea
economic ɻă se va re ɻduce pre ɻsiunea fiscală, iar pent ɻru stoparea feno ɻmenelor i ɻnflaționiste, acea ɻsta
va fi s ɻporită.
Efec ɻtele economice se ma ɻnifestă și la nivelul st ɻructurii cererii agr ɻegate, nu n ɻumai la ni ɻvel
global. În fun ɻcție de tipul de impozi ɻtare, ven ɻiturile mai mari s ɻunt, de obicei, impoz ɻitate mai mu ɻlt
decât ve ɻniturile mai mici. Pe de al ɻtă parte, contri ɻbuabilii cu venituri mici bene ɻficiază mai m ɻulte
resurse buget ɻare decât cei cu v ɻenituri mar ɻi, iar acest lucru ce are ca efe ɻct modifi ɻcarea
com ɻportamentelor de co ɻnsum, de acum ɻulare și de in ɻvestiții la n ɻivelul soci ɻetății.
Efe ɻctele sociale se ref ɻlectă prin dimin ɻuar ɻea capacității de ɻcumpărare la n ɻivelul ve ɻnitului
real. Ace st efe ɻct este contradicto ɻriu datorită fap ɻtului că cei cu venitu ɻri mici sunt co ɻmpensați prin
pol ɻitica de prot ɻecție socia ɻlă care este asigura ɻtă de buge ɻtul de stat.
Feno ɻmenul „rezist ɻenței la imp ɻozite” este vă ɻzut ca un efe ɻct al presiu ɻnii fiscale exage ɻrate
și se manifestă prin ɻurmătoarele ri ɻscuri:
– Ab ɻstinența fiscal ă – cons ɻtă în evitarea îndep ɻlinirii anumitor operațiu ɻni pentru a nu plăti
im ɻpozitele aferente aces ɻtora. Este vorba de o rezi ɻstență pasivă, prin inter ɻmediul c ăr ɻeia o
persoană ac ɻtivă vrea să lim ɻiteze sau să redu ɻcă activi ɻtatea sa în scopul de a nu atin ɻge un
anumit pla ɻfon de impozi ɻtare sau un alt exe ɻmplu ar fi co ɻnsumatorul care nu ach ɻiziți ɻonează
pro ɻduse im ɻpozitate cu mai mult ɻe impoz ɻite (impo ɻrtate, acciza ɻbile).
– ɻRiscul evazi ɻunii și frau ɻdei fiscale . În ace ɻst sens iau am ɻploare proced ɻee periculoase cum
ar fi econo ɻmia tene ɻbră și evaziu ɻnea internațion ɻală. Ace ɻst lucru pres ɻupune delocaliz ɻarea
producție ɻi anumitor între ɻprinderi spre ță ɻri cu o legisl ɻație fiscală mai favorabil ɻă.
– Ri ɻscul inflației prin ɻ fiscalit ɻate, face ref ɻerire la faptu ɻl că major ɻarea impoz ɻitelor are ten ɻdința
de a se răsf ɻrânge asupra pr ɻoceselor de deter ɻminare a preț ɻurilor și salar ɻiilor, în ac ɻest fel
alim ɻentând infla ɻția.
– R ɻiscul diminuării competi ɻtivității internați ɻnale a produse ɻlor autoh ɻtone sau riscul
micșoră ɻrii capacității de mod ɻernizare și inves ɻtire.

9

Metode de calcul a presiunii fiscal e. În prez ɻent multe țări ɻ, incl ɻusiv Ro ɻmânia, în calc ɻulul
presiu ɻnii fiscale utilizează ɻ metoda calcul ɻului presi ɻunii fiscale nete cee ɻa ce permite of ɻerirea
ima ɻginii fiscale din pu ɻnct de vedere cont ɻabil.
Rat ɻa presiunii fisca ɻle ce caracte ɻriz ɻează cota parte a venitur ɻilor agent ɻului economic care
este sustr ɻasă în ɻbuget în lo ɻc să fie lăsat ɻă pentru reinves ɻtirea lor în eco ɻnomie. Acest indi ɻcator
poate avea dubl ɻă accepți ɻune:
– ɻPresiune fiscală în ɻ sens restrâns – se pre ɻzintă ca raportul între s ɻuma impozitelor și
tax ɻelor înca sate la pro ɻdusul intern brut;
– Presi ɻune fiscală în se ɻns larg – este raport ɻul între suma imp ɻozitelor, ta ɻxelor și
contrib ɻuțiilor sociale la produs ɻul intern brut.
Fol ɻosirea acestui indica ɻtor în caracterizarea ɻglobală a fiscalit ɻății este rați ɻonală, însă,
prezint ɻă doar o l ɻatură a acestui fen ɻomen.
A dou ɻa latură a feno ɻmenului este indicat ɻorul satisfa ɻcerii unor nevoi publ ɻice prin
cheltu ɻielile bugeta ɻre.
A ɻbordarea în ana ɻliză doar a ratei pre ɻsiunii fis cale ar cr ɻea impresi ɻa că în cazul unei rate a
pres ɻiunii fiscale în ɻalte econ ɻomia este defa ɻvorizată și in ɻvers.
În pra ɻctica fiscală se folosesc dif ɻerite moda ɻlități de calcul a p ɻresiunii fiscale, printre ca ɻre:
1) Presiun ɻe fiscal ɻă gene ɻrală:
∑

u ɻnde:
P ɻF = presiune fi ɻscală;
∑
= suma to ɻt ɻală de impo ɻz ɻite și tax ɻe.
P ɻIB = produsul inte ɻrn brut .
Po ɻt fi exemplifi ɻcați și alți indicat ɻori derivați din ace ɻastă formula de cal ɻcul a p ɻresiunii
fiscale, din ɻtre care (Teodor ɻescu, 20 ɻ11, p.3):
– presiun ɻea fiscală co ɻnsolidată , care se obți ɻne elimin ɻâ ɻnd anumi ɻte prelevări obligator ɻii cu
caracter rez ɻonant, în scopul de a exp ɻrima mai bine par ɻtea de venituri desti ɻnate finanțării
acti ɻvității organelor admi ɻnistrației publ ɻice. Prim ɻul nivel de consoli ɻdare constă în elimi ɻnare
defalc ɻărilor din Fond ɻul Social a imp ɻozitelor și tax ɻelor plătite de organel ɻe administr ɻației
publice. Al d ɻoilea nivel de con ɻsolidare se obține ɻ prin elimin ɻarea tuturor pre ɻlevărilor
obligatorii autofin ɻanțate;

10

– presiu ɻnea fiscală n ɻetă, care se obține eli ɻminând din prelev ɻările obligatorii p ɻartea
redistribu ɻită direct agențilo ɻr economici, î ɻn special sub fo ɻrma prestați ɻilor sociale pentru
pop ɻulație și a subven ɻțiilor pentru într ɻeprinderi. Se obț ɻine astfel suma prelev ɻărilor obligatorii
ne ɻcesară propriei funcți ɻonări a admin ɻistrației publice;
– presiu ɻnea fiscală l ɻărgită , care r ɻezultă din ɻluarea în cal ɻcul a anu ɻmitor surse de fina ɻnțare a
chel ɻtuielilor publice, alt ɻele decât prel ɻevările obli ɻgatorii sub formă de impozit ɻe și ta ɻxe.
2) Presiu ɻne fi ɻscală strictă :
∑

un ɻde:
PF = pres ɻiune fisca ɻlă;
∑
= sum ɻa totală de impozi ɻte și tax ɻe (fără defa ɻlcările în Fo ɻndul Social)
PIB = pro ɻdusul intern bru ɻt.
3) Pres ɻiune fisca ɻlă a unui imp ɻozit sau ɻtaxă (Cioponea, 2007, p.209) :

sa ɻu,

∑
sa ɻu,

un ɻde:
= presiune fis ɻcală a unui impoz ɻit sau taxă c ɻonsiderat ;
= impoz ɻitul sau taxa consi ɻderată;
= ba ɻza impozabilă sau taxab ɻilă conside ɻrată.
4) Presi ɻune fiscală a e ɻconomiei n ɻaționale (Cioponea, 2007, p.210 ):
∑

sau,
∑

sa ɻu,

u ɻnde:
VV = venitul din vânză ɻri.
Aceste m ɻodalități de calculare a ɻpresiunii fiscale nu pe ɻrmit de a comp ɻara rezultatele
o ɻbținute de agenții econo ɻmici din dife ɻrite ramuri a ɻle economiei na ɻționale. În schimb, apl ɻicarea
acestora permi ɻte pe de ɻplin de a analiza ɻdinamica presiu ɻnii fiscale la nivel mac ɻroeconomic.

11

Este ma ɻi util de a analiz ɻa dinamica in ɻfluenței presiu ɻnii fiscale pentru fiec ɻare agent
econom ɻic în parte, pent ɻru a putea me ɻnționa concluzii și de a indi ɻvidualiza fact ɻorii de inf ɻluență.
Ca exemplu ɻ, formulele de calcu ɻl ale pre ɻsiunii fiscale la nivelu ɻl economiei națio ɻnale pot fi
utilizate ɻ mai corect în sc ɻopul determi ɻnării în dinam ɻică a capacității fi scale pentru pr ɻoducția
concretă fabri ɻcată de diferi ɻți agenți eco ɻnomici din varia ɻte ramuri ale econom ɻiei naționa ɻle.
La n ɻivelul întreprind ɻerii pres ɻiunea fis ɻcală se calc ɻuleaz ɻă asupra m ɻărimii valorii adăugate.
Pent ɻru estimarea niv ɻelului presiunii fisc ɻale în cadrul întrep ɻrinde rii pot fi aplicate tr ɻei metode.
Cea ma ɻi facilă met ɻodă de calcul a presiu ɻnii fiscale este com ɻpararea cotelor fi ɻscale
stabilite de leg ɻislație la an ɻumite ramuri econo ɻmice, la an ɻumite perioa ɻde de timp.
Deza ɻvantajul ac ɻestei metode co ɻnstă în ace ɻea că stu ɻdiul este efec ɻtuat pe fiecare i ɻmpozit în
parte, d ɻeci nu se p ɻoate calcula un ind ɻicator general. La f ɻel, presiunea fi ɻscală se poa ɻte mări nu
do ɻar prin mărir ɻea cotelor, dar și pri ɻn mărirea baz ɻei impozabile, lim ɻitarea un ɻor cheltuieli etc.
A doua meto ɻdă constă în deter ɻminarea presiunii fis ɻcale după for ɻmula (Ciop ɻonea, 200 ɻ7,
p.204) :
∑
sau

und ɻe:
P ɻF = presiun ɻea fiscală
I = imp ɻozit
T = ta ɻxă
= p ɻrofit brut.
= pro ɻfit n ɻet.
Metoda a tre ɻia este cea m ɻai eficientă, aici pres ɻiunea fiscală se cal ɻculă ast ɻfel (Cio ɻpo ɻnea,
200 ɻ7, p.205) :
∑

u ɻnde:
= suma vânz ɻărilor nete.
Stabili ɻrea pres ɻiunii fiscale du ɻpă această metodă e ɻste mai compli ɻcată, necesit ɻă mai mu ɻlte
calcule, surs ɻe de informare, îns ɻă are și anumite av ɻantaje:
– se po ɻate calcula pres ɻiunea fiscală pen ɻtru fiecare leu inve ɻstit, cons ɻtituită din t otalita ɻtea
imp ɻozitelor și tax ɻelor;

12

– se poate ɻ stabili presiu ɻnea crea ɻtă de fiecare impo ɻzit sau tax ɻă aparte;
– se po ɻate est ɻima presiu ɻnea fiscală pe dif ɻerite perioa ɻde de timp ( ɻani, t ɻrimestre, luni);
– permite co ɻmpararea presi ɻunii fiscale prop ɻrii cu presiunea fi ɻscală din anum ɻite zone de peste
hot ɻare.
Factorii de influență și stabilirea limitei pre siunii fiscal . În litera ɻtura de specialit ɻate din
domeniul fisc ɻal, există păre ɻri conform căro ɻra nivelul fiscalității u ɻnei țări este influe ɻnțat atât de
facto ɻri externi ai sistemul ɻui de impo ɻzite, cât și de factori in ɻterni ai acestui sist ɻem de impoz ɻitare.
Exp ɻlicațiile creșt ɻerii sau evol ɻuției presiu ɻnii fiscale, după pă ɻrerea unor cer ɻcetători, trebuie
că ɻutate în cre ɻșterea chelt ɻuielilor public ɻe care sunt supuse un ɻor „legităț i” sociale, econo ɻm ɻice și
po ɻlitice.
Măr ɻimea fiscalității est ɻe influențată și deter ɻminată de o serie ɻ de factori pri ɻntre care s ɻe
enu ɻmeră:
– performanț ɻele econo ɻmiei î ntr-un mo ɻment dat,
– eficien ɻța folosirii cheltu ɻielilor pub ɻlice ce sunt fin ɻațate din imp ɻozite,
– ne ɻcesitățile publice deter ɻminate prin poli ɻtica guverna ɻmentală și aproba ɻte de către
p ɻarlament,
– st ɻructura prop ɻrietății,
– g ɻradul de înțele ɻgere al contrib ɻuabililor a neces ɻităților b ɻugetare, la fel și de adeziu ɻne la
politic ɻa guvernului, stat ɻul democr ɻației din țara respe ɻctivă, etc.
Facto ɻri enume ɻrați mai sus se p ɻot grupa astfel:
1) niv ɻelul cheltui ɻelilor pu ɻblice de aco ɻperit care este infl ɻuențat la rândul său de:
– m ɻărimea și efic ɻiența birocra ɻți ɻei aut ɻorităților pub ɻlice cu inf ɻluențe asupra fu ɻncționării
statului ;
– a ɻmploarea politici ɻlor publice implem ɻentate care fa ɻce referire la prod ɻucerea de bu ɻnuri și
servicii, su ɻținerea și subvențio ɻnarea activit ɻății economice;
– eficie ɻnța utilizării b ɻanilor pub ɻlici și a celor ce pro ɻvin din impoz ɻite și taxe;
2) ɻnivelul PIB sau ɻgradul de dezvolt ɻare economică, influe ɻnțat de ɻurmătorii factori:
– facto ɻrii de produ ɻcție și modul de u ɻtilizare a lor;
– stru ɻctura econo ɻmiei, adică ind ɻustriile care contr ɻibuie la realiza ɻrea PI ɻB, și grad ɻul de
m ɻodernizare a ei;
– s ɻtructura și mărim ɻea piețelor de desfa ɻcere inte ɻrne și exte ɻrne;
3) funcțional ɻitatea sist ɻemului fisc ɻal influ ɻențat de:

13

– număr ɻul și s ɻtru ɻctura impoz ɻitelor și taxe ɻlor;
– mod ɻul de aplic ɻare și regleme ɻntare a legi ɻslației fiscale;
– efic ɻiența și mări ɻmea aparatu ɻlui fiscal;
– mă ɻrimea evaziunii fis ɻcale etc ;
4) influ ɻențe din stră ină ɻtate care sunt d ɻeterminate de ind ɻucerea unor fen ɻomene, cum ar fi:
– i ɻnflația, experienț ɻe fiscale, crize econo ɻmico -fina ɻnciare, ati tu ɻdini ale contribu ɻabililor
nere ɻziden ɻți față de fi s ɻcalitate și nu în ulti ɻmul rân ɻd presiuni ale organis ɻmelor comunitare și
inte ɻrnaționale.
Dac ɻă admitem că exi ɻstă un prag maxi ɻm al presi ɻunii fiscale sau o an ɻumită limită, atu ɻnci
problema cruci ɻală este aceea de a af ɻla dacă a fost dep ɻășită sau nu. ɻÎn cazul în care ră ɻspunsul este
afirm ɻativ, rezu ɻltă că cel m ɻai bun mijloc de relans ɻare a econo ɻmiei este de a o eli ɻbera de „jugul
fi ɻscal”. Aceast ɻă idee a un ɻei limite a prele ɻvărilor fiscale c ɻorespunde, în prim ɻul rând, princip ɻiului
con ɻform căruia firm ɻele private sunt util ɻizatori mai buni ai resursel ɻor proprii în com ɻparație cu
pu ɻterea publică, iar î n a ɻl doilea rând, apa ɻre che ɻstiunea m ɻorală de dep ɻosedare unei pă ɻrți din
rezult ɻatul muncii.
Stabi ɻlirea unor li ɻmite ale presiunii fis ɻcale presupun ɻe o proble ɻmă care i ɻ-a preo ɻcupat pe ɻ
specia ɻliști încă de la sfâ rș ɻitul secolului al XV ɻIII-lea, astfel du ɻpă elaborarea a mai multor luc ɻrări
s-a ajuns la con ɻcluzia că presiu ɻnea fiscală est e ɻ dificil de det ɻerminat î n cazul în care ex ɻistă un
prag ma ɻxim.
Mai r ɻecent, Arthur La ɻffer și teo ɻreticienii a me ɻri ɻcani ai mi ɻșcării ce înc ɻurajează econo ɻmia
o ɻfe ɻrtei, au î ncercat să găse ɻască o soluție în rezolv ɻarea problemei opti ɻmului fiscal.
Mulți econom ɻiști, de -a lungul anil ɻor au încercat să s ɻtabilească li ɻmitele presiunii fisc ɻale,
dar nu au putu ɻt fi stabil ɻite în mod știin ɻțific, pentru a fi conf ɻirmate ca efe ɻcte practice î n
activită ɻțile bancar ɻe.
În ɻacest fel, germ ɻanul E. S ɻax (19 ɻ62, p.7 ɻ3) a afirmat că ac ɻel nivel optim al chelt u ɻielilor
publice este at ɻins în momentul în care utili ɻtatea marginală a ac ɻestora corespunde cu utilit ɻatea
mar ɻginală a venituril ɻor private răm ɻase la contribuab ɻili.
Pe lân ɻgă crite riile enunțate, mai ɻ amintim do ɻuă:
– p ɻrimul se bazea ɻză pe faptul că presi ɻunea fiscală op ɻtimă permite maxi ɻmizarea PIB,
– iar du ɻpă al doilea c ɻriteriu, presiu ɻnea este cea care ma ɻximizează randamentul prelevări ɻlor
suportate de co ɻntribuabili.

14

În opi ɻn ɻia aces ɻtei mi ɻșcări, presiunea fisc ɻală este exc ɻesivă, nivel ɻurile ridicate ale
impozitelor prov ɻocând impacturi ne ɻgative asupra compo ɻrtamentului economic persoanelor
fiz ɻice, juri ɻdice, și imp ɻlicit asupra ɻactivității eco ɻnomice. De acee ɻa, ei propun red ɻucerea
prelevărilor o ɻbligatorii, de asemenea a chelt ɻuielilor publice pe ɻntru ca activitatea econ ɻo ɻmică să se
poat ɻă dezvo ɻlta.
Curb ɻa La ffer. Princ ɻɻipala preocupare a ec ɻonomiștilor of ɻertei sunt efectele directe ale
i ɻmpozitelor asupra ofert ɻei bunurilor și servicii ɻlor. Reprezenta ɻnt de se ɻamă al ac ɻestei m ɻișcări ,
Arthur La ɻffer afirmă că mi ɻcșorarea ratel ɻor de impozita ɻre este comp ɻatibilă cu veniturile co ɻnstante
sau cu cel ɻe mai mari de ɻcât iniț ɻialele. De ac ɻeea, în an ɻul 1980, trans ɻpune sub for ɻmă de grafic
(cur ɻba La ɻffer) relația dintre venitu ɻɻrile totale încas ɻa ɻte prin impo ɻɻzite și rela ɻția dintr ɻe ratele
imp ɻɻozitelor.
De as ɻemenea gra ɻficul reflectă fapt ɻul că majora ɻrarea ratei de i ɻmpozitare duce la o scădere
a ve ɻniturilor din impoz ɻite încasate la ɻbuget și inv ɻers.

N

m M

L

0
Ven ɻitul total din impozite
Fi ɻgura 1.1.Curba L ɻaffer
Po ɻtrivit graficului, la o po ɻsibilă creș ɻtere a ratei fiscalit ɻății de la 0 la 1 ɻ00%, venitu ɻl din
impo ɻzite va creșt ɻe și el de la 0 la ni ɻvelul max ɻim M, iar de aic ɻi va scăd ɻea la 0.
Avâ ɻnd în vede ɻre că creșt ɻerea ratei fisc ɻalității presup ɻune descuraja ɻrea activ ɻității, venitul
im ɻpozitului va s ɻcade dinc ɻolo de acest pu ɻnct.
Dacă ra ɻta fiscalităț ii ar a ɻtinge valoar ɻea de 100%, veni ɻtul din impoz ɻite s-ar reduce la 0.
De ɻaici rezult ɻă că prelev ɻările obligato ɻrii prea dure dis ɻtrug baza imp ɻozabilă .
Curba La ɻffer se poate îm ɻpărți în două z ɻone:

15

– în cea ne ɻhașurată, numită zona ad ɻmisibilă – reducerea venitu ɻlui este mai mi ɻcă decât
creșterea presi ɻunii fiscale.
– în cealalt ɻă zonă, hașu ɻrată numită inad ɻmisibilă, orice creșt ɻere a presiunii fis ɻcale nu es te
sufici ɻentă pentru a putea com ɻpensa decreș ɻterea b azei de impoz ɻitare care pro ɻvoacă
diminuarea î nca ɻsărilor din venitu ɻri.
D ɻin gra fic mai rezu ɻltă că se pot fol ɻosi două rate ale fiscalit ɻății pentru a obține înc ɻasări ce
corespun ɻd punctelor N și L: u ɻna situată în zo ɻna admisibilă și alta în zo ɻna ins ɻuportabilă.
Laffer co ɻnsideră că dacă se r ɻeduce rata fiscalită ɻții va fi posibilă stim ɻularea iniți ɻativelor de
a eco ɻnomisi, mu ɻnci și invest i, mai exa ɻct declanșar ɻea unei expan ɻsiuni substan ɻțiale a venitu ɻlui
nați ɻonal.
Variab ɻilitatea limit ɻei presiunii fi ɻscale . După c ɻum am văzut presi ɻunea fiscală max ɻimă nu
este de ɻcât o percepți ɻe care vari ɻază după circu ɻmstanțele politice, econ ɻomice și psi ɻhologice, astfel
pute ɻm vorbi de următo ɻarele limite:
A) li ɻmite de ordin psiho ɻlogic și poli ɻtic – sunt imp ɻuse de reacțiile contribu ɻabililor care pot să
se o ɻpună creșterii im ɻpozitelor, atun ɻci când se consid ɻeră a fi exc ɻesive, prin: redu ɻcerea
activității prod ɻɻuctive, fraudă, evaz ɻiu ɻne sau chiar pro ɻte ɻste.
B) li ɻm ɻite de or ɻdin eco ɻnomic – în a ɻceas ɻtă situație, pre ɻlevă ɻrile obligat ɻo ɻrii pot frâna î ɻncl ɻinația
spre m ɻuncă, econo ɻmii și investiți ɻi.
C) compensaț ɻiile provocate de pr ɻesiunea fis ɻcală, constituie un av ɻantaj pentru plăt ɻitorii de
imp ɻozite prin inter ɻmediul cheltuie ɻlilor publice finața ɻte de ei.

16

CAPITOLUL 2. FISCALITATEA DIRECTĂ ÎN ROMÂNIA

Fiecare stat promovează propria politică în domeniul fiscal, stabilind numărul, tipul și
mărimea impozitelor și taxelor suportate de contribuabili. A cestea sunt structurate în raport de
diferite criterii în scopul evaluării și analizei efectelor impozitării asupra dinamicii economiei.
Cel mai uzitat criteriu este cel referitor la caracteristicile juridice și administrative, în raport de
care impozitele sunt divizate în impozite directe și impozite indirecte.
Impozitele directe se stabilesc asupra mater iei impozabile, în sarcina unui contribuabil și
se consideră că generează atât avantaje cât și de zavantaje. Astfel, în categoria avantajel or se
înscriu randamentul fiscal stabil, elasticitatea lo r (sunt dependente în principal de obiectivele
urmărite de legiuitor), asigurarea unei impuneri în raport de mărimea veniturilor obținute sau a
averii deținute.
Inconvenientele principale su nt concretizate de înregistra rea unui decalaj între momentul
generator al obligați ei fiscale și cel al încasării, manifestare a tendinței de sustragere de la
impunere, în special în situațiile majorării presiunii fis cale, existența unor ramuri sau profesii în
care evaluarea veniturilor obținute se realizează cu dificultate. Cu toate acestea, impozitele
directe reprezintă principalele instrumente ale po liticii fiscale, fiind necesară însă asigurare a unei
compatibilități cu sfera impozitelor indirecte, astfel încât să poată fi obținute resurse le financiare
necesare statului pentru satisfacerea nevoilor publice.

2.1. TIPURI DE IMPOZITE DIRECTE
În practica financiară se întâlnește o diversitate de impozite fiscale și parafiscale care se
deosebesc prin forma și prin conținutul lor.
După trăsăturile de fond si de formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe, și
impozite indirecte.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoa ne
fizice sau juridice, în funcț ie de veniturile sau bunurile impozabile ale acestora, pe baza cotelor
de impozit prevăzute de lege, subiectul și plătitorul impozitul ui fiind același.
Impozitele directe pot fi grupate în: impozite reale ș i impozite personale .
Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite bunuri materiale (teren, clădiri civile
sau industriale,mijloace de transport , bunuri comercializabile, etc. ) făcându -se abstracție de
situația personală a subiectului impozabil. Impozitele reale se mai numesc și impozite obiective

17

sau pe produs , iar în această categorie sunt incluse impozitul funciar, impozitul pe clădiri,
impozitul pe activităti industriale, c omerciale și pe profesii liberale.
Impozitele personale se așează asupra veniturilor sau averii , în strânsă legătură cu
situaț ia personală a subiectului impozabil, motiv pentru care sunt cunoscute sub denumirea de
impozite subiective . Din această categorie fac parte:

Impozite indirecte , se percep cu prilejul executării unor lucrări, al vânzării unor bunuri ș i
al prestării unor servicii, al importului ori exportului, ceea ce înseamnă că ele vizează
cheltuielile, respectiv cheltuir ea unor venituri.

1.2. IMPOZITAREA DIRECTĂ A PERSOANELOR FIZICE
Veniturile obținute de persoanele fizice care fac obiectul impunerii sunt următoarele:
a) venituri din activități independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosin ței de bunur i;
d) venituri din investiții;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activități agricole;
g) venituri din premii și din jocuri de noroc; impozitele pe veniturile persoanelor fizice,
impozitele pe veniturile societăților de capital,
impozitele pe circulația mărfurilor sau a averii,
impozitele pe avere,
impozitele pe sporul de avere.

18

h) venituri din transferul proprietăților imobiliare;
i) venituri din alte surse.
Veniturile din activități independente sunt supuse unei cote de impozitare de 16%
(contribuțiile sociale obligatorii sunt deductibile) și cuprind, printre altele, venituri din activități
de producție, comerț, prestări de servicii, venituri din profesii liberale și venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, realizate individual și sau într -o formă de asociere.
Aceste venituri sunt impozitate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, astfel
încât, pentru a calcula venitul net, din venitul brut se scad cheltuielile deductibile efe ctuate în
scopul realizării venitului.
Sunt considerate cheltuieli nedeductibile, printre altele: amenzile, dobânzile / majorările
de întârziere, penalitățile de întârziere (altele decât cele contractuale), donațiile, ratele aferente
creditelor angajate, 50% din cheltuielile aferente vehiculelor care nu sunt utilizate exclusiv în
scopul desfășurării activității (în anumite condiții), și alte cheltuieli care depășesc limitele
prevăzute de legea actuală.
În vederea stabilirii venitului net anual există oblig ația contribuabililor de a completa
Registrul de evidență fiscală.
Anumite venituri din activități independente, altele decât veniturile din profesii liberale și
din drepturi de proprietate intelectuală, sunt impozitate pe baza normelor de venit anuale de la
locul desfășurării activității, comunicate în fiecare an de către direcțiile regionale ale finanțelor
publice. Pentru aceste venituri nu sunt aplicabile obligațiile privind evidența contabilă, ci doar
obligația de a completa partea referitoare la veni turi din Registrul de evidență fiscală.
Persoanele care realizează venituri din activități independente trebuie să efectueze în
cursul anului fiscal plăți trimestriale anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de
stat (până la data de 25, inclusiv, a ultimei luni din fiecare trimestru). Fac excepție persoanele
care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală.
Plătitorii de redevențe/ venituri din cesiunea de drepturi de proprietate intelectuală au
obligația să calculeze, s ă rețină și să plătească impozitul în cotă de 10% aplicabil asupra
venitului brut (termenul de plată a impozitului este data de 25, inclusiv, a lunii următoare
celei în care a fost plătit venitul). Aceste venituri sunt incluse în declarația anuală pri vind venitul
realizat pe baza căreia autoritatea fiscală stabilește impozitul final datorat (cota finală de
impozitare este de 16% aplicabilă asupra bazei de calcul determinate prin scăderea din venitul
brut a cheltuielilor stabilite prin aplicarea cotei d e 40% asupra venitului brut).

19

Beneficiarii veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală pot opta (la momentul
încheierii contractului) pentru reținerea la sursă a unui impozit final de 16% aplicabil asupra
venitului brut din care se deduc cota forf etară de cheltuieli de 40% și contribuțiile sociale
obligatorii.
Persoanele care obțin venituri din activități independente cu impunere pe bază de norme
de venit, precum și cele care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, pot opta
pentru determinarea venitului net în sistem real. Opțiunea astfel exercitată este obligatorie pentru
o perioada de doi ani fiscali consecutivi.
Veniturile din salarii sunt reprezentate de toate veniturile în bani și / sau în natură
obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de
muncă, a unui raport de serviciu, a unui act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege.
Veniturile din salarii sunt supuse unei cote de impozit de 16%.
Veniturile asimilate salariil or cuprind, printre altele, indemnizațiile lunare plătite conform
clauzelor de neconcurență stabilite conform contractului individual de muncă, remunerația
obținută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii companiilor
comerci ale, și drepturile cuvenite managerilor în baza contractului de management. Totodată,
indemnizațiile de administrator, sumele primite de membrii Adunării Generale a Acționarilor /
Asociaților și ai Consiliului de Administrație al unei companii de membrii di rectoratului de la
companiile administrate în sistem dualist și de cei ai Consiliului de Supraveghere al unei
companii sunt asimilate salariilor.
Avantajele impozabile, în bani sau în natură, includ următoarele: tichetele de masă,
tichetele de creșă, vo ucherele de vacanță, utilizarea în scop personal a mașinii și a telefonului de
serviciu etc.
Sunt considerate contribuabili următoarele persoane:
– angajații companiilor românești (și administratorii remunerați în baza contractelor de
mandat), ai sucursalelo r și reprezentanțelor c ompaniilor străine. Angajatorul/ plătitorul
venitului are obligația să calculeze, să rețină și să vireze impozitele pe salarii, lunar;
– persoanele fizice care desfășoară activități în România în baza unui contract de muncă
încheiat cu un angajator străin; acestea sunt obligate, în anumite condiții, să depună o
declarație de venit lunară și să plătească lunar impozitul pe venit pentru salariul obținut de la
angajatorul din străinătate.

20

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor
Venitul brut anual reprezintă venitul obținut de proprietari, uzufructuari sau alți deținători
legali în cursul anului (din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile), în funcție de
prevederile contractului de închiriere înregistrat la autoritățile fi scale române.
Venitul net impozabil se determină prin deducerea cotei de cheltuieli de 40% din venitul
brut, și este impozitat în cotă de 16%. Prin excepție de la această regulă, contribuabilii pot opta
pentru determinarea venitului net din cedarea folosin ței bunurilor în sistem real, pe baza datelor
din contabilitate.
Persoanele care realizează acest tip de venit trebuie să efectueze plăți anticipate în cursul
anului fiscal până la data de 25 a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac excepție de la această
prevedere persoanele care obțin venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în
locuințe proprietate personală, cu o capacitate de cazare cuprinsă între una și cinci camere,
inclusiv.
Venitul obținut de contribuabili din mai mult d e cinci contracte de închiriere, respectiv
din închirierea în scop turistic a mai mult de cinci camere din locuința proprietate personală, este
considerat venit din activități independente și va fi impozitat corespunzător.
Persoanele care realizează venitu ri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în
locuințe proprietate personală cu o capacitate de cazare cuprinsă între una și cinci camere,
inclusiv, datorează impozit pe venitul stabilit ca normă anuală de venit, iar plata acestuia se face
în două rate egale (până la data de 25 iulie, inclusiv, respectiv 25 noiembrie, inclusiv), impozitul
fiind final. Pentru aceste persoane există posibilitatea de a determina impozitul pe venit și în
sistem real. În această situație, impozitul plătit în curs ul anului va constitui plată anticipată în
contul impozitului anual datorat.
Veniturile obținute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe
proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de cinci camere de închiriat, sun t
considerate venituri din activități independente pentru care venitul net anual se determină pe
bază de normă de venit sau în sistem real. Ulterior, aceste persoane vor depune declarația privind
venitul realizat, în baza căreia se va efectua regularizare a privind impozitul anual datorat.
Veniturile din pensii cuprind veniturile sub forma pensiilor de la fondurile înființate din
contribuțiile sociale obligatorii efectuate către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din
fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat, diferențe de venituri din
pensii, precum și sume reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflație.

21

Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie, în
ordine, a co ntribuției individuale de asigurare sociale de sănătate și a sumei neimpozabile lunare
de 1.050 lei. Suma neimpozabilă se majorează cu 50 lei în fiecare an fiscal, până ce plafonul
de venit neimpozabil ajunge la valoarea de 1.200 lei lunar.
Impo zitul pe veniturile din pensii (16%) este calculat lunar și reținut la sursă de fiecare
plătitor de venituri din pensii, fiind declarat lunar până la data de 25 a lunii următoare celei
pentru care se face plata pensiei.
Veniturile din activități agricole cuprind veniturile din:
a) Cultivarea produselor agricole vegetale;
b) Exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;
c) Creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine
animală, în stare n aturală.
Veniturile din silvicultură și piscicultură sunt veniturile obținute din recoltarea și
valorificarea produselor specifice fondului forestier național, precum și cele obținute din
exploatarea amenajărilor piscicole.
Veniturile din activități agrico le obținute din valorificarea produselor în stare naturală se
stabilesc pe baza normei de venit. Impozitul pe venitul din activități agricole se calculează prin
aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din activități agricole stabilit pe baza nor mei
anuale de venit, impozitul fiind final. Plata impozitului anual se efectuează în două rate egale
până la 25 octombrie, respectiv 15 decembrie, inclusiv.
Veniturile obținute din valorificarea produselor în orice altă stare decât cea naturală,
precum și veniturile din silvicultură și piscicultură, sunt considerate venituri din activități
independente și se supun regulilor de impunere aplicabile acestei categorii de venituri.
În anumite limite stabilite de lege, veniturile din activitățile agricole sunt neimpozabile.
Veniturile din premii. Impozitul pe veniturile din premii este reținut la sursă, fiind stabilit
prin aplicarea unei cote de 16% asupra sumelor de peste 600 lei achitate pentru fiecare premiu.
Nu sunt impozabile veniturile din premii su b valoarea sumei neimpozabile de 600 lei, inclusiv.
Veniturile din investiții cuprind:
a) venituri din dividende;
b) venituri din dobânzi;
c) câștiguri din transferul titlurilor de valoare;

22

d) câștiguri din operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare
derivate;
e) câștiguri din transferul aurului financiar;
f) venituri din lichidarea unei persoane juridice;
Veniturile din investiții se impozitează în cotă de 16%, cu excepția veniturilor din
dividende distribuite începând cu 1 ianuarie 2016, care su nt impozitate în cotă de 5%.
Câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele finaciare
derivate, reprezintă diferența pozitivă/negativă realizată dintre valoarea de înstrăinare / prețul de
vânzare și valoarea lor fiscală , care include costurile aferente tranzacției și costurile legate de
transferul de proprietate aferente împrumutului de valori imobiliare.
În cazul operațiunilor cu aur financiar, câștigul/ pierderea este reprezentată de diferență
pozitivă / negativă dintr e prețul de vânzare și valoarea fiscală, care include și costurile aferente
tranzacției.
Câștigul/pierderea din operațiuni cu instrumente financiare derivate este reprezentată de
diferența pozitivă / negativă dintre veniturile realizate din pozițiile înc hise începând din prima zi
de tranzacționare a anului și până în ultima zi de tranzacționare și cheltuielile aferente acestor
poziții, evidențiate în contul contribuabilului din aceste operațiuni, pentru fiecare tip de contract,
indiferent dacă a ajuns s au nu la scadență.
În cazul veniturilor din dobânzi și dividende, plătitorii veniturilor au obligația calculării și
reținerii impozitului pe venit și plății acestuia, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare
celei înregistrării în cont, respectiv a lunii în care se face plata venitului din dividende.
Obligația calculării, reținerii și plății impozitului datorat asupra venitului impozabil
obținut din lichidarea unei persoane juridice revine persoanei juridice, iar impozitul se plătește
până la data de punerii situației financiare finale la oficiul local al Registrului Comerțului,
respectiv până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost distribuit venitul reprezentând
reducerea capitalului social.
Câștigul net anual impozabil din transferul ti tlurilor de valoare, din orice instrumente
financiare derivate și din transferul aurului financiar se determină de organul fiscal ca diferență
dintre câștigul net anual și pierderile reportate din anii fiscali anteriori rezultate din aceste
operațiuni. Impozitul anual datorat se stabilește de organul fiscal pe baza declarației privind
venitul realizat și se plăește în termen de maximum 60 de zile de la data comunicării deciziei de
impunere.

23

Veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patri moniul personal (construcții de
orice fel și terenurile aferente acestora, terenuri de orice fel fără construcții) dobândite într -un
termen de până la trei ani, inclusiv, se impozitează astfel:
– pentru valori de până la 200.000 lei, inclusiv, impozitul pe v enit este de 3%;
– pentru valori mai mari de 200.000 lei, impozitul pe venit este de 6.000 lei + 2% calculat
la valoarea ce depășește 200.000 lei, inclusiv.
Veniturile din transferul de proprietăți imobiliare dobândite într -un termen de peste trei
ani se imp ozitează astfel:
– pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv, impozitul pe venit este de 2%;
– pentru valori mai mari de 200.000 lei, impozitul pe venit este de 4.000 lei + 1% calculat
la valoarea ce depășește 200.000 lei, inclusiv.
Nu se datorează impozit pe venit pentru proprietățile dobândite prin reconstituirea
deptului de proprietate în baza unor legi speciale, pentru actele de donație între rude și afini de
până la gradul trei, inclusiv, între soți, și în cazul moștenirilor, cu condiția ca succesiun ea să fie
dezbătută și finalizată în maximum doi ani de la data decesului autorului succesiunii (se percepe
un impozit pe venit de 1% calculat la valoarea masei succesorale dacă procedura nu este
finalizată în acest termen).
Impozitul pe venit datorat pe ntru transferul de proprietate se va calcula la valoarea
declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele
acestuia; impozitul se va calcula și încasa de către notarii publici. Dacă valoarea declarată de
părți este mai mică decât valoarea minimă stabilită prin studiul de piață realizat de către camerele
notarilor publici, notarul public va notifica organelor fiscale respectiva tranzacție.
Impozitul calculat și încasat se plătește până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare
celei în care a fost încasat.
Veniturile din jocuri de noroc cuprind toate sumele încasate și bunurile și serviciile
obținute ca urmare a participării la jocuri de noroc (indiferent de denumire sau de forma sub care
acestea se acordă), in clusiv din cele de tipul jack -pot.
Veniturile din jocuri de noroc se impun prin reținere la sursă. Impozitul datorat se
determină la fiecare plată, asupra fiecărui venit brut primit de un participant, de la un organizator
sau plătitor de venituri din jocuri de noroc, după cum urmează:
– pentru valori de până la 66.750 lei, inclusiv, impozitul pe venit este de 1%;

24

– pentru valori cuprinse între 66.750 lei – 445.000 lei, inclusiv, impozitul pe v enit este de
667,5 lei + 16%; pentru ceea ce depășește suma de 66.750 lei;
– pentru valori de peste 445.000 lei, impozitul pe venit este de 61.187,5 lei + 25% pentru
ceea ce depășește suma de 445.000.
Impozitul calculat și reținut în momentul plății este fin al, iar obligația calculării, reținerii
și plății impozitului revine organizatorilor/plătitorilor de astfel de venituri. Impozitul trebuie
virat la bugetul de stat până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care a fost
reținut.
Nu sunt im pozabile veniturile obținute ca urmare a participării la jocurile de noroc
caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot -machine și lozuri sub valoarea sumei
neimpozabile de 66.750 lei, inclusiv, realizate de un contribuabil pentru fiecare venit b rut primit.
Persoanele fizice care obțin venituri ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanță
și festivaluri de poker, venituri care nu sunt impozabile prin reținere la sursă, au obligația de a
depune declarația privind venitul realizat la org anul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal,
până la data de 25 mai a anului următor celui în care s -a realizat venitul. Cotele de impozitare
aplicabile veniturilor din jocuri de noroc care se impun prin reținere la sursă sunt aplicabile și în
acest caz.
Venituri din alte surse
În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de venituri impozabile:
a) primele de asigurări suportate de o persoană fizică independentă / de orice altă entitate în
cadrul unei activități pentru o persoană fizică care nu are o relație de muncă cu suportatorul
primei de asigurări;
b) câștigurile de la companiile de asigurări în urma încheierii unui contract de asigurări între
părți, cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) veniturile acordate persoanelor fizice pensionari, foști s alariați, sub forma diferențelor de preț
pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, conform clauzelor din contractul de muncă
sau în baza unor legi speciale;
d) venitul realizat de persoane fizice sub formă de onorarii pentru servicii de arbitraj comer cial;
e) bunurile și/sau serviciile primite de un participant la o persoană juridică, acordate sau
furnizate de către persoana juridică în folosul personal al acestuia;
f) venituri din activități, altele decât cele de producție, comerț, prestări de servicii, pro fesii
liberale și din drepturi de proprietate intelectuală, precum și din activități agricole,

25

silvicultură și piscicultură, pentru care sunt aplicabile regulile de impozitare pentru veniturile
din activități independente sau pentru veniturile din activită ți agricole, silvicultură și
piscicultură;
g) tichete cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relații generatoare de venituri din
salarii;
h) veniturile obținute de un cedent ca urmare a cesiunii de creanță, respectiv realizate de un
cesionar din creanța respectivă.
Pentru cele mai multe dintre veniturile încadrate în această categorie, obligația calculului,
reținerii și virării impozitului (16%) aparține plătitorului de venit, impozitul fiind final. Cu toate
acestea, pentru anumite venituri, precum venit urile obținute de un cedent ca urmare a cesiunii de
creanță, respectiv realizate de cesionar din creanța respectivă, persoanele fizice au obligația de a
depune declarația privind venitul realizat până la data de 25 mai , inclusiv, a anului următor celui
de realizare a venitului.
Impozitul datorat se plătește în termen de maximum 60 de zile de la data comunicării
deciziei de impunere.
Contribuabilii care obțin venituri din alte surse nu au obligații de completare a
Registrului de evidență fiscală și de condu cere a evidenței contabile.

1.3. IMPOZITAREA DIRECTĂ A PERSOANELOR JURIDICE
În conformitate cu legislația României, contribuabilii obligați la plata impozitului pe
profit sunt:
a) Persoanele juridice române;
b) Persoanele juridice străine care își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui
sediu permanent;
c) Persoanele juridice străine care au locul de exercitare al conducerii efective în România;
d) Persoanele juridice străine care obțin venituri din transferul de proprietăți imobiliare situate
în Rom ânia sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăți, inclusiv închirierea sau
cedarea folosinței bunurilor proprietății imobiliare situate în Romania, venituri din
exploatarea resurselor naturale situate în Romania, precum și venituri din vânzarea –
cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;
e) Persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene.

26

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
a) în cazul persoanelor juridice române ș i al persoanelor juridice cu sediul social în
România, înființate potrivit legislației europene, asupra profitului impozabil obținut din orice
sursă, atât din România, cât și din străinătate;
b) în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activit ate prin intermediul unui
sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;
c) în cazul persoanelor juridice străine și persoanelor fizice nerezidente care desfășoară
activitate în România într -o asociere cu sau fără pe rsonalitate juridică, asupra părții din profitul
impozabil al asocierii care se atribuie fiecărei persoane;
d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil afere nt acestor venituri;
e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică,
asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
a) trezoreria statului;
b) instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și
disponibilitățile realizate și utilizate;
c) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;
d) cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și
produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, alte venituri
obținute din activități economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obținute ca urmare
a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu
condiția ca sumele respective să fie utilizate, în an ul curent și/sau în anii următori, pentru
întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construcție, de reparație și de
consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea,
în nume propr iu și/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condițiile legii, pentru
acțiuni specifice și alte activități nonprofit ale cultelor religioase;
e) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, privind unele măsuri pentru îmbunătățirea
finanțării învățământului superior;

27

f) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari
recunoscute ca asociații de proprietari , pentru veniturile obținute din activități economice și care
sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru
întreținerea și repararea proprietății comune;
g) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
h) Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;
i) Banca Națională a României;
j) Fondul de garantare a pensiilor private.
Organizațiile nonprofit, organi zațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;
b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;
d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții
și demonstrații sportive;
e) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri
scutite;
g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
h) resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;
i) veniturile reali zate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri
cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional,
potrivit statutului acestora;
j) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea
organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într -o activitate
economică;
k) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de
utilitate publică;
l) sumel e primite ca urmare a nerespectării condițiilor cu care s -a făcut
donația/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către
organizațiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului și
obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;

28

m) veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele
produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică .
Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul
echivalentului în lei a 15.000 euro, într -un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale
scutite de la plata impozitului pe profit.
Perceperea impozitelor și taxelor se face:
– în sume absolute (ex: taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru cazinouri, accize,
impozitul pe teren);
– în cote procentuale fixe (ex: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru
jocurile de noroc, impozitul pe dividende);
– în cote procentuale pe tranșe de venit (ex: impozitul pe salariu, impozitul pe venitul
realizat din activități de sfășurate pe bază de liberă inițiativă, impozitul pe sumele brute obținute
de persoanele fizice (pentru dobânzi, servicii prestate și lucrări executate de acestea, pentru orice
activitate desfășurată în afara unități la care sunt salariate).
Impozitele c onstau în prelevarea obligatorie a unor sume la bugetul de stat sau bugetul
local cu titlu definitiv, de către persoane fizice sau juridice, în condițiile stabilite de lege, fără
obligația de a i se asigura plătitorului o contraprestație directă și imediat ă.
Taxele reprezintă, în principiu, plăți efectuate de persoane fizice sau juridice pentru
serviciile prestate acestora în mod direct și imediat de autoritățile publice.
Nu întotdeauna valoarea taxei exprimă valoarea serviciului pentru care se percepe. Ea
este stabilită în funcție de politica fiscală a momentului sau de unele conjuncturi economice.
Impozitul pe veniturile persoanelor juridice nerezidente
Ca regulă generală, companiile străine sunt supuse impozitării pentru veniturile obținute
din Româ nia.
Regimul de impunere a companiilor străine în România depinde de activitățile
desfășurate pe teritoriul României și / sau cu rezidenți români.
Companiile străine se supun impozitării dacă înființează o sucursală, un sediu permanent
ori o reprezentanță, sau dacă intră în sfera de aplicare a impozitului cu reținere la sursă perceput
anumitor venituri obținute din România.

29

Sucursala unei entități străine. Sucursalele trebuie înregistrate la autoritățile fiscale
române. Înregistrarea, impozitarea (profituri le impozabile sunt taxate cu 16%), depunerea
declarațiilor și efectuarea plăților urmează cerințele aplicabile companiilor românești.
Se consideră că o sucursală are personalitatea juridică a companiei -mamă, deci nu
constituie o entitate juridică separată (nu are capital social propriu, nume distinct etc.).
Obiectul de activitate al sucursalei nu poate fi mai extins decât cel al companiei -mamă.
Repartizarea de fonduri către statul în care este localizat sediul principal nu este
considerată repartizare de di vidende, deci nu există obligații de impozitare prin reținere la sursă.
Totuși, ca și în cazul companiilor cu răspundere limitată, profiturile se transferă la finele anului,
după aprobarea de către sediul principal a situațiilor financiare ale sucursalei.
Sediul permanent
Sediul permanent nu are personalitate juridică de sine stătătoare, dar este supus
impozitării (profiturile impozabile sunt taxate cu 16%) în România. Înregistrarea, depunerea
declarațiilor și efectuarea plăților urmează cerințele aplicabil e companiilor românești.
Astfel, sediul permanent se definește ca locul de desfășurare a întregii activități a unei
companii nerezidente sau a unei părți a acesteia, în mod direct sau printr -un agent dependent.
Odată cu înființarea unui sediu permanent, R omânia are dreptul să impoziteze profitul companiei
străine obținut din activitatea desfășurată în România.
Legislația românească prevede în mod explicit doi factori generatori ai unui sediu
permanent:
– baza fixă – trebuie să existe un loc de desfășurare a activității (sediu, utilaje sau
echipamente), cu un anumit grad de permanență;
– agenți cu statut dependent, care să desfășoare activități economice în România în numele
entității străine.
Începând cu data de 1 iulie 2013, persoanele juridice străine care de sfășoară activitate în
România prin mai multe sedii permanente au obligația de a desemna unul dintre acestea pentru
îndeplinirea obligațiilor ce revin tuturor sediilor permanente.
Veniturile și cheltuielile sediilor permanente aparținând aceleiași persoane juridice
străine se cumulează la nivelul sediului permanent desemnat.
În situația în care sediul fix care îndeplinește obligațiile fiscale din perspectiva TVA
constituie și sediu permanent din perspectiva impozitului pe profit, sediul fix este și sediul
permanent desemnat.

30

Reprezentanțele pot desfășura exclusiv activități auxiliare sau pregătitoare.
Reprezentanțele nu pot efectua tranzacții în nume propriu și nu se pot angaja în activități
comerciale.
Pentru reprezentanțe există un impozit fix anual de 4.0 00 euro, care se plătește în lei la
cursul de schimb valabil la data plății. Impozitul se plătește în două tranșe egale până la datele
de 25 iunie, respectiv 25 decembrie. Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe
reprezentanță are obl igația de a depune o declarație anuală la autoritatea fiscală competentă, până
la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.
În cazul în care o reprezentanță este înființată sau închisă în timpul anului, impozitul
datorat pentru anul respecti v este calculat proporțional pentru lunile din respectivul an fiscal în
care reprezentanța este operațională.
Impozitul cu reținere la sursă . Companiile nerezidente sunt obligate la plata impozitului
cu reținere la sursă în cotă de 16% pentru următoarele ve nituri obținute din România: dobânzi ,
redevențe , dividende , venituri din servicii de management sau d e consultanță din orice domeniu ,
comisioane , venituri realizate din lichidarea unei persoane juridice române.
Există însă anumite prevederi specifice și excepții, de exemplu:
– impunerea prin reținere la sursă, în cotă de 50%, a plăților efectuate de către rezidenți români
pentru venituri obținute din România (dividende, dobânzi, redevențe, servicii) de nerezidenți
din țări cu care România nu are încheiat u n instrument juridic de schimb de informații, în
condițiile în care aceste plăți sunt efectuate ca urmare a unor tranzacții considerate artificiale.
– de la data aderării României la UE (1 ianuarie 2007), se aplică prevederile Directivei privind
regimul fis cal comun aplicabil companiilor – mamă și filialelor. Astfel, dividendele plătite de
o companie românească unei companii rezidente în unul dintre statele membre UE sau SEE
sunt scutite de la plata impozitului cu reținere la sursă dacă beneficiarul dividende lor deține
minimum 10% din acțiunile companiei românești pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin un
an, care se încheie la data plății dividendelor;
– de la 1 ianuarie 2010, regimul impunerii veniturilor de natura dividendelor și dobânzilor
obținute din Româ nia de către fondurile de pensii din SEE a fost aliniat cu cel aplicabil
fondurilor de pensii din România. Astfel, dobânzile și dividendele plătite către fonduri de
pensii din SEE sunt scutite de impozitul cu reținere la sursă;
– România a pus în aplicare pr evederile Directivei privind dobânzile și redevențele. Astfel,
începând cu 1 ianuarie 2011, pentru dobânzile și redevențele plătite de o companie

31

românească unei companii rezidente într -un stat membru UE sau SEE se va acorda scutire de
plată a impozitului cu reținere la sursă, dacă companiea nerezidentă – beneficiar efectiv deține
minimum 25% din capitalul social al companiei românești pe o perioadă neîntreruptă de cel
puțin doi ani, care se încheie la data plății dobânzilor / redevențelor.
Pentru a putea aplica legislația europeană, nerezidenții au obligația de a prezenta
plătitorului de venit certificatul de rezidență fiscală și o declarație pe propria răspundere privind
îndeplinirea condițiilor de deținere prevăzute de directivele europene.
Sunt scutite de la plata impozitului cu reținere la sursă:
– veniturile obținute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate
juridică sau de alte organisme asimilate acestora, recunoscute de autoritatea competentă de
reglementare care autorizează activitatea pe acea piață, din transferul titlurilor de valoare,
respectiv al titlurilor de participare, deținute direct sau indirect într -o persoană juridică
română;
– veniturile obținute de nerezidenți pe piețe de capital străine din transferul titlurilor de
participare, deținute la o persoană juridică română, precum și din transferul titlurilor de
valoare, emise de rezidenți români;
– venitul obținut de la un fiduciar rezident de către un beneficiar nerezident atunci când acesta
este constituitor nerezident, din transferul masei patrimoniale fiduciare în cadrul operațiunii
de fiducie;
– dobânda aferentă instrumentelor de datorie publică în lei și în valută, veniturile obținute din
tranzacțiile cu instrumente financiare derivate;
– dobânda la instrumente / titluri de creanță emise de companiile românești;
– dividendele plătite de o persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în
România, dacă sunt îndeplinite anumite condiții;
– premiile obținute din România de persoane fizice nerezidente, ca urmare a participării la
festivalurile naționale și internaționale artistice, culturale și sportive finanțate din fonduri
publice;
– premiile acordate elevilor și studenților nerezidenți la concursurile finanțate din fonduri
publice;
– veniturile persoanelor juridice străine care desfășoară în România activități de consultanță în
cadrul unor acorduri de finanțare gratuită;

32

– dobânzile și / sau dividendele plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în
legislația statului membru al Uniunii Europene;
– veniturile obținute de persoane fizice nerezidente ca urmare a participării în alt stat la un joc
de noroc, ale cărui fonduri de câștiguri provin și din România.
Câștigurile de capital realizate de nerezidenți din vânzarea de proprietăți imobiliare
aflate în România sau din vânzarea de titluri de participare deținute la companii românești sunt
impozitate în România în cotă de 16%. Totuși, în anumite condiții se aplică prevederile mai
favorabile ale convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Următoarele venituri nu sunt impozabile în România:
– veniturile obținute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate
juridică din transferul titlurilor de valoare, respectiv al titlurilor de participare deținute direct
sau indirect într -o persoa nă juridică română;
– veniturile obținute de nerezidenți pe piețe de capital străine din transferul titlurilor de
participare deținute la o persoană juridică română, precum și din transferul titlurilor de
valoare emise de rezidenți români.
Ca regulă generală , fuziunile, divizările, transferurile de active și schimburile de acțiuni
între o companie românească și o companie rezidentă în alt stat membru UE sunt, în anumite
condiții, neutre din punct de vedere fiscal și nu atrag impozit pe câștigurile de capital.
Convențiile pentru eliminarea dublei impuneri . Pentru un tratament fiscal mai favorabil,
se poate aplica impozitul cu reținere la sursă, în cotele stabilite prin convenții de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu statul de rezidență al benefici arului plății.
Pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri nerezidentul are
obligația de a prezenta plătitorului de venit un certificat de rezidență fiscală eliberat de
autoritatea competentă din statul de rezidență, valabil în m omentul realizării venitului.
Certificatul de rezidență fiscală trebuie să precizeze că titularul a fost rezident fiscal în
anul sau anii în care a realizat venituri în România. Certificatul de rezidență fiscală valabil pentru
anul aferent plăților este v alabil și pentru primele 60 de zile ale anului următor, dacă respectivele
condiții de rezidență nu s -au modificat.
În cazul neprezentării unu certificat de rezidență fiscală se aplică impozitele cu reținere la
sursă conform legislației naționale și ulterio r se poate solicita restituirea acestora, dacă
certificatul de rezidență fiscală se prezintă în perioada de prescripție de cinci ani.