CAPITOLUL 1 Generalități în tehnologii avansate într -o armată modernă 1.1 Înzestrarea subunităților de comunicații cu mijloace moderne. O nouă… [618898]

CAPITOLUL 1 Generalități în tehnologii avansate într -o armată modernă

1.1 Înzestrarea subunităților de comunicații cu mijloace moderne.
O nouă revoluție este în curs de desfășurare în lume, cunoscută ca "era informațională".
Prin natura sa, această revoluție este globală și ea va afecta modul în care trăiesc și lucrează
oamenii oriunde în lume, chiar în locurile cele mai izolate.
La baza acestei revoluții se găsesc comunicațiile sub toate formele. În prezent, marea
majoritate a activităților umane, d eopotrivă din sfera vieții politice, sociale și economice, depind
de folosirea informațiilor, care, îmbrăcând o varietate de forme, includ vorbire, materiale scrise
și/sau tipărite, imagini și date de calculator. Toate aceste informații sunt prelucrate, me morate și
transportate pentru a putea fi puse la dispoziția unuia sau mai multor utilizatori, într -un anumit
moment sau la cerere în mod repetat. De -a lungul anilor, au fost imaginate și dezvoltate în acest
scop diverse tehnologii. Unul dintre cele mai imp ortante mijloace de a transporta rapid o mare
cantitate de informații este conversia lor în semnale electrice și transmiterea acestora la distanță,
adică telecomunicații.
Rețeaua de telecomunicații este acest sistem global de echipamente și mijloace de
comunicare la distanță între utilizatori diferiți, care schimbă între ei informații de orice natură și
emise în orice formă utilizabilă: materiale scrise sau tipărite, imagini fixe sau mobile, cuvinte,
muzică, semnale de control al unor mecanisme, date. Trans misiile sunt făcute prin intermediul
unor echipamente electromagnetice, electronice sau combinații ale acestora și folosesc ca suport
fizic conductori metalici, fibre optice sau atmosfera terestră.
În mod tradițional, telecomunicațiile sunt divizate în dou ă mari subdomenii tehnice:
transmisiunile și comutația, fiecare având la rândul lor câteva componente specifice .
Comunicațiile prin semnale electrice au apărut în 1837 prin inventarea în mod
independent de către Wheatstone și Morse a telegrafului: un siste m ce constă în principal din
legături punct -la-punct, pe care, la un moment anumit de timp, se trimit informații într -un singur
sens.
Comunicația telefonică are ca dată oficială de naștere ziua de 10 martie 1876, când
Alexander Graham Bell a experimentat p ublic la Boston invenția sa: folosind două transductoare
reversibile electro -acustice conectate pe o linie cu conductori de cupru de mare diametru, a dat
posibilitatea la doi interlocutori aflați la distanță să comunice între ei prin viu grai. A avut loc l a
acea dată prima convorbire telefonică, ce a constat în realizarea unui schimb bidirecțional de
informații verbale (cuvinte) codificate electric, între terminale (aparate telefonice) conectate pe

aceeași linie. Imediat după momentul amintit, a apărut nece sitatea comutării legăturilor telefonice,
pentru extinderea folosirii lor. Se marchează ca dată oficială de naștere a comutației ziua de 28
februarie 1878, când la New -Haven, Connecticut – SUA, a intrat în serviciul public prima centrală
telefonică cu 21 d e posturi, deservite manual.
Progrese ulterioare, în ceea ce privesc tehnicile de comutație și de transmisie, mijloacele
de transmisie și componentele electronice folosite, printre care pot fi citate bobina Pupin,
amplificatoarele cu tuburi electronice, selectoare decadice, rotative sau cu bare încrucișate, reacția
negativă, circuitele cu tranzistoare, cablurile submarine, transmisiile radioelectrice cu unde
decimetrice, fasciculele hertziene, sateliții de telecomunicații (lista elementelor de progres fii nd
total incompletă), au permis ca să putem comunica astăzi la antipozi, rapid, în condiții perfecte de
calitate și fără nici o dificultate, ca și când am vorbi cu vecinii noștri cei mai apropiați.
Mijloacele de comunicații pentru subunitățile de comunicaț ii sunt la fel de importante ca
și armamentul pentru o subuniate de infanterie. De aceea , împreună cu modernizarea
armamentului de infanterie, la fel se modernizează și mijloacele de comunicații.
De altfel, înzestrarea cu tehnologii care se performează p rin lucrul în rețea sporește
inclusiv timpul de supraviețuire în teatru, element care pare neimportant, în condițiile îndeplinirii
misiunilor în ritm accelerat și la o intensitate și densitate acțională foarte mari. Pentru forțele de
asimetrie pozitivă, se reduce la maximum timpul ciclului informare – gestionare – decizie – acțiune,
față de cel al adversarului, și crește efectul sinergetic, operațional și tactic. Organizarea în rețele
de structuri permite o maximă concentrare, o masă critică și un maximum d e descentralizare, deci
de inițiativă a flexibilității și rapidității în reacție.1
Armata Naționala a trecut printr -un șir de schimbări ce țin de tehnologia de comunicații .
Cu toate că schimbările decurg încet din motivul insuficienții de resurse financial e, dar totuși ele
se produc, și sunt destul de vizibile în momentul de față. Î ncepînd cu stațiile radio sovietice R-123,
R-130, R -159,etc. și centrale telefonice ca R-193 și R -194 și ajungînd la stațiile radio de tip Harris ,
generația Falcon 3, RF-7800 H-MP, RF-7800W și RF -7800V -HH și centrale telefonice digitale de
ip Nec UNIVERGE SV9100 reprezentat ă în figura 1,

1 POPA Vasile, Tehnologie și inteligență în conflictele militare ,
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/tehnologie_si_inteligenta_in_conflictele_militare.pdf , html accesat la data de 21
octombrie 2018, ora 14.30.

Figura 1. Centrala telefonică NEC UNIVERGE SV9100
ele fiind de mărimi mult mai mici dar oferindu -ne posibilități mult mai avans ate prin faptul că
acest model de centrală telefonică are posibilitatea de a lucra crea un număr de 500 porturi ,
permițînd conec tarea la aceasta un număr de 512 abonați digitali și 368 abonați analogici , de
asemenea centrala permite de a crea conferințe în număr de 32 de abonați . Centrala Nec SV9100
are posibilitatea de a se extinde pentru mări numărul de abonați conectați din subunitățile unităților
militare și unitățile militare între ele însuși și Marele Stat Major .
Stațiile radio de generațiile Falcon 1 -3 au un avantaj esențial în comparație cu stațiile
radio precedente acestora, și acel avantaj constă în programarea acestora direct de pe calculator,
utilizînd aplicația HF Radio Programming A pplication, reprezentată în figura 2 .

Figura 2 . HF Radio Programming A pplication .
De asemenea începând cu generația Falcon 2, a apărut posibilitatea de expedia mesaje
text, conectând stația radio la calculator și folosind aplic ația Tactical Chat din figura 3 , care

Figura 3 . Aplicația Tactical Chat.
permitr expedierea mesajelor cu viteza de pînă la 120 kbps , viteza nefiind constantă din motivul
distanței de transmisie și altor factori ce ar micșora calitatea semnalului.
Pentru a efectua transmisii de date cu viteză mare și la distanțe mari se utilizează stațiile
radio de tip RF -7800M -MP posibilitățile căreia sunt reprezentate în figura 4,

Figura 4. Caracteristicile tehnico -tactice al stației radio RF-7800M -MP
funcționând pe frecvențe VHF și UHF în gama de frecvențe de la 30,000 MHz pînă la 1999,9950
MHz . În Armata Națională, acest model de stație radio este într -un număr redus, de aceea utilizarea
ei pe larg este limitată. La fel este problema și cu stațiile radio de model RF -7800V -HH, care este
succesorul stației radio RF -5800V -HH, ele lucrîng în gama de frecvență de la 30 pînă la 108MHz
și cu o putere de 10 W , ele fiind compatibile cu toate stațiile radio care lucrează pe aceeași
frecvență, inclusiv și predecesorii acesteia.

1.2 Utilizarea inteligentă a tehnologiilor militare .
Prin inteligență se sub ânțelege c apacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce
este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza exp erienței acumu late anterior2, din ce
rezultă că pentru utilizarea cu succes al tehnologiilor militare este necesar că utili zatorul să aibă
capacități de a înțelege și și sesiza locul și timpul cînd utilizarea tehnologiilor este strict necesar.
Utilizarea tehnologiei și întrebuințarea ei în domeniul militar sporește creșterea
intensității și complexității acțiunilor militare, în același timp cu micșorarea duratei de timp și a
numărului de militari angajați . Accentul deosebit ce privește tehnologizarea sistemului militar s -a
pus în perioada Războiului Rece, o perioadă de timp apusă, începută la finalul celui de -al Doilea
Război Mondial și până în anul revoluțiilor ant icomuniste din 1989, acum depășit , dar care,
analizând evoluția ultimilor evenimente pare că revine în actualitate, o perioadă care a avut ca
oponenți, lumea democratică: SUA, țările occidentale, NATO, pe de o parte, iar pe de altă parte,
URSS și țările Europei de Est.
În acest „conflict”, cursa înarmă rii a cunoscut o evoluție nemaiâ ntâlnită și în care ambii
oponenți au dezvoltat tehnologii greu de imaginat cu ceva timp înainte. Ambii oponenți dispuneau
de cantități u riașe de tehnologie și armament (tehnologie nucleară, rachete balistice, avioane de
luptă, nave etc.) fiecare în parte dispunând de arsenal necesar mai mult decât suficient pentru
apărarea propriului teritoriu și a zonelor de influență. Această luptă a îna rmării a determinat
apariția tehnologiei cosmice, prin lansarea primilor sateliți militari, dezvoltând noi tehnologii de
spionaj cu scopul obținerii cât mai multor informații despre inamic. Pentru a putea ține pasul
înarmării, unele state au făcut eforturi financiare uriașe, de multe ori cu implicații sociale grave,
unii dintre specialiști considerând că acesta reprezintă un factor important care a dus la căderea
comunismului și dezintegrarea URSS. În anii optzeci, pe fondul acestei lupte a înarmării, au fo st
puse bazele unor noi generații de sisteme de armament, sisteme de comunicații și tehnologii de
colectare a informațiilor, care a fost aplicată cu succes în războiul din Golful Persic din anii 1990 –
1991, verificându -se viabilitatea conceptelor elaborate și eficiența tehnologiilor implementate,
având la bază sistemele de armamente de înaltă precizie, cu posibilități de lovire a țintelor punctual,
dinainte stabilite. Tot cu acea ocazie au fost puse în practică sistemul de poziționare globală (GPS),
care a o ferit noi perspective în navigație, implicit navigația militară; informații digitalizate
referitoare la teren, modalități de identificare și de localizare a țintelor; Internetul, care a mărit
capacitatea de comunicare.

2 DEX '09 (2009)

Datorită tehnologizării crescânde, a supertehnologizării armatelor moderne, decalajul
dintre actorii puternici și cei mai puțin puternici va crește, de unde și apariția componentei
dominante a lumii, va accentua caracterul asimetric al confruntărilor viitoare. Prin urmare, actorii
statali vo r fi nevoiți să -și adapteze doctrinele și conceptele operaționale pentru a face față
diferitelor tipuri de amenințări.
Cele două elemente care stau la baza succesului în operațiile moderne sunt inteligența și
tehnologiile de vârf. Fiecare scânteiere de in teligență, fiecare probă de rafinament a gândirii
strategice și tactice îl poate deruta pe adversar, poate să -i afecteze grav capacitatea de luptă, să -i
anihileze voința de a continua să reziste, să -i producă pierderi materiale și umane serioase, ezitare
și nesiguranță, să influențeze ritmul luptei. Celălalt element al binomului, tehnologiile la vârf,
revoluționează, la rândul său, strategia și tactica, impune noi concepte, norme și reguli de angajare .
Tehnologiile și tehnicile care se afirmă în prezent int egrează o mare cantitate de informații
în procesul de elaborare a deciziei, utilizând fuziunea informațiilor sau sisteme care combină date
din diferite surse de informații utile. Aceste informații permit comandanților militari să elaboreze
decizii în timp scurt și corecte cu riscuri și costuri mai reduse. Totodată, tehnologia de război
răspunde unor cerințe ale strategiei mijloacelor (strategiei genetice) și se manifestă mai ales în
timp de pace, mai exact, în perioada dintre războaie. La rândul ei, tehnolo gia influențează arta
militară atât la nivel tactic, cât și la nivelurile operativ și strategic. Această influență se exercită,
de regulă, prin revoluții în domeniul militar, care sunt, înainte de toate, salturi calitative hotărâtoare
în sistemele de armam ente, în sistemele de comandă și co ntrol și în cele de comunicații.
Războiul bazat pe Rețea , un război creat de implementarea tehnologiei moderne în
sistemul m ilitar, cuprinde o grilă a senzorilor, o rețea centrală de conducere și o rețea a
platformelor de luptă. Între aceste trei componente se stabilesc relații foarte strânse care asigură
transmiterea informației (imagine, date, parametri) în timp real – și chiar anticiparea acțiunilo r –
ceea ce facilitează nu numai conducerea, ci și acțiunea ca atare și protecția. Luptătorii se află
înapoia unui „scut informațional”, înapoia unui „scut de foc” și înapoia unui „scut logistic”, astfel
încât informația și tehnologia preiau greul înfruntă rii și cruță viața oamenilor, iar scutul logistic le
asigură, în timp real, cele necesare traiului și acțiunii. Războiul viitorului nu va mai fi un război
care produce milioane de morți, ci va fi o confruntare care se va desfășura în spațiul high -tech
(înaltei tehnologii, tehnologiei de vârf) și tehnologiei informației (IT). De aceea, aproape tot ce
aparține hightech, tehnologiei informației, nanotehnologiei și biotehnologiei își găsește aplicare,
într-o formă extrem de precisă, în primul rând, în domeniul militar. Acesta este unul dintre
obiectivele noii revoluții în afaceri militare. Războiul informațional este în plin proces de definire.
Războiul informațional, prin operațiile pe care le are în vedere, este un instrument al descurajării

strategice atât pe plan global, cât și în diferite teatre de operații. Războiul informațional este la un
nivel de maturitate în care desprinderea de informații și cunoștințe reprezintă probabil activitatea
cea mai critică. Acest tip de război ar putea fi definit ca o acțiun e de negare, exploatare sau
distrugere a informațiilor și a mijloacelor de comandă, control și de procesare ale inamicului,
protejându -le totodată pe cele proprii, concomitent cu exploatarea funcțiilor informației militare,
înfăptuită prin cele două compon ente10 principale:
 atac și apărare informațională, materializată prin: atac informațional; inducere în eroare
militară; război electronic (bruiaj); operații psihologice; distrugerea fizică a mijloacelor
(prin care se vizează distrugerea senzorilor de infor mație și a canalelor de comunicație ale
adversarului11); măsuri de securitate a operațiilor, a comunicațiilor și pe l inie informatică;
 exploatarea informațiilor care determină operațiile informaționale.
Sistemele informaționale din domeniul militar sunt s istemele de comandă și control,
sistemele de colectare și de analiză a informațiilor încorporate și sistemele de control ale
platformelor și rețelelor de comunicații care constituie infrastructura informațională pe care aceste
sisteme se sprijină. Structur ile guvernamentale civile și organizațiile private au un echivalent
propriu al tuturor acestora în scopuri de management și comunicații. Sistemele informaționale
militare și civile își asigură sprijin mutual unele altora și utilizează aceiași infrastructur ă
informațională.
Utilizarea inteligentă a tehnologiei militare a fost foarte vizibilă în Războiul dintre Iran
și Irak cunoscut și sub numele de Primul Război din Golful Piersic , carea fost un impact în
progresul șstiințific și tehnologic. Noutăți tehnol ogice au apărut în cursul confruntărilor militare,
cum ar fi utilizarea pe scară largă a sateliților de spionaj. De asemenea, a fost primul conflict
militar convențional în care s -au utilizat pe scară largă dronele combatante, nu numai pentru
observarea m ișcărilor inamicului, utilizate cu precădere de Iran. Dronele utilizate erau concepute
și fabricate în Iran, Mojaher 1, înarmate cu 6 rachete anti -tanc RPG -7. Utilizate inițial doar pentru
observarea mișcărilor inamicului, au efectuat peste 700 de misiuni.3
Tehnologii bazate pe drone au fost concepute și în Armata Statelor Unite ale Americii,
astefel În viitorul apropiat, US Army ar putea pune la dispoziția militarilor săi drone „de buzunar”.
Nano -drona Black Hornet este un sistem de recunoaștere individua l, menit să se afle la dispoziția
soldatului, ajutându -l să ia decizii corecte pe câmpul de luptă, oferindu -i o cunoaștere optimă a
caracteristicilor ambientului și a pozițiilor inamice. Sistemul individual de recunoaștere Black

3 Războiul Iran -Irak, https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Iran –
Irak#Progresul_%C8%99tiin%C8%9Bific , html, accesat la data de 23 octombrie 2018, ora 15.30.

Hornet este, în prezent, un a dintre cele mai mic i drone de uz militar din lume. Black Hornet 3 din
figura 5 nu cântărește mai mult de 32 de grame iar producătorul său susține că are cea mai mică

Figura 5. Drona Black Hornet 3
greutate, dintre dispozitivele de zbor de acest fel disponibile. Armata americană a optat pentru
Black Hornet 3. Această versiune prezintă o viteză mai mare decât precedentele. Dispozitivul
miniatural este dotat cu o micro -cameră cu termoviziune și un senz or, fiind capabil să le furnizeze
soldaților imagini deosebit de clare. Sistemele Black Hornet au fost livrate, până acum, și altor
armate ale lumii. Printre statele ale căror trupe au fost înzestrate cu asemenea drone se numără
Franța și Australia.
La ni velul armatei SUA se urmărește, actualmente, încorporarea elementelor de
inteligență artificială și a componentelor de învățare automată, în dezvoltarea mini -dronelor de
luptă. Deoarece dronele de recunoaștere pot înregistra, cu ajutorul camerelor aflate l a bord,
cantități imense de informație (imagini), apoi este posibilitatea de vizualizare și examinarea
filmărilor obținute.4
De asemenea , pentru a utiliza cât mai inteligent tehnologia militară, în ultimii ani, cu
apariția procesoarelor capabili să prelucr eze cantități enorme de informații, a apărut și conceptul
de inteligență artificială , care continu ă și astăzi să evolueze, însă sunt deja prezente arme care au
posibilitatea să detecteze inamicul la distanțe de câteva kilometri și să îl nimicească cu succe s.
Un exemplu de armă cu înzestratăcu inteligență artificială este mitralieră autonomă
Samsung SGR -1 reprezentată în figura 5, aceastăfiind instalată instalată la granița dintre Coreea
de Sud și Coreea de Nord, în zona demilitarizată.

4 http://www.cunoastelumea.ro/drone -de-buzunar -la-dispozitia -soldatilor -americani -in-ce-scopuri -sunt-utilizabile –
dronele -miniaturale -in-teatrele -de-operatiuni/ , html accesat la data de 22 octombrie 2018, ora 16.00

Figura 6. Mitralieră a utonomă Samsung SGR -1
Sistemul Samsung SGR -1 a fost dezvoltat de compania Samsung Techwin în parteneriat cu
Universitatea din Coreea. SGR -1 are capacitatea de a detecta, ținti și distruge singură ținte aflate
la o distanță maximă de peste 3 kil ometri. Totuși, din cauza criticilor aduse sistemului, acesta este
operat într -un mod semi -autonom. Asta înseamnă că decizia finală de a deschide focul trebuie dată
de un om.
Cu inteligen ță artificială se înarmează nu doar mitralierele, dar și navele mari time. Un
exemplu reușit de navă maritivă cu inteligență artificială este USS Sea Hunter din figura 7, o navă
autonomă, fără echipaj uman.

Figura 7. Navă autonomă USS Sea Hunter
Principalul său scop este detectarea și distrugerea submarinel or inamice. La fel ca și LRASM,
acesta este un proiect dezvoltat de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency).
Computerele de la bord sunt cele care controlează total n ava și iau decizii, însă acestea sunt

supervizate tot timpul de la distanță de oameni ,ceea ce exclude nimicirea din greșeală o
obiectivelor civile . 5

1.3 Sisteme inteligente de apărare .
La fel cum armatele lumii tind să creeze arme tot mai moderne și inteligente, la fel și
sistemele de apărare nu rămân în urmă, modernizâ ndu-se, pentru a asigura apărarea sau protecția
mai multor tipuri de obiective , începînd cu cele de nivel statal și terminînd cu cele de apărare
personală. De asemenea presupune și apărarea multidimensională, adică, pe apă, pe sol, în aer , în
mediul informațional și ultima dimensiune mai puțin cercetată este cea din spațiul cosmic .
În spațiul aerian , se evidențiază sistemul RWR prescurtat de la Radar Warning Receiver
ce se raduce ca Sistemul de avertizare radară. Sistemul dat detectează emisiile care provin de la
radarele inamice, astfel reducînd riscul avionului de a fi detectat si nimicit de către inamic. Acest
sistem poate fi utilizat în r egimele automat sau manual, montarea căruia fiind posibilă peorice tip
de avion, dar de asemenea și instalarea pe nave maritime și autovehicule blindate la fel este
posibilă.
În dependență de destinație, sistemul R WR poate detecta prezența unui tip de energie
dintr -un spectru de frecvențe anumit la fel ca radarele din poliție . În situațiile critice ca de exeplu
un conflict armat , acest sistem este capabil să clasifice sursa radarului în dependență de puterea
semalului, faza semnalului și ce tip de undă este continuă sau cu pulsații de putere cu modulația în
frecvență ori în amplitudine, utilizînd infor mația primită se poate de verificat cu o probabilitate
ridicată tipul de amenințare. Sistemul RWR posedă de obicei un display vizual, amplasat în cabina
șoferului ori pilotului, generînd sunete specifice, aducînd la cunoștința pilotului informații despre
situația din jur , display -ul însă arătînd distanța pîna la amenințare și tipul de amenințare în
dependență de simbolul reprezentat pe display .
Amplasarea acestui sistem în avioanele de luptă este ca de obicei pe vârful stabilizatorului
verticat din figura 8. Avioanele cu alt a destinație au ș i sisteme RWR cu alte posibilitați .

Figura 8. Amplasarea sistemului RWR pe avionul de luptă.6

5 https://www.go4it.ro/inteligenta -artificiala/robotii -constienti. -armele -inteligente -care-pot-gasi-si-anihila -singure –
tinte. -daca-skynet -va-exista -vreodata -de-aici-a-plecat -totul-16702396/ /, html accesat la data de 22 octombrie 2018,
ora 16.30
6 https://en.wikipedia.org/wiki/Radar_warning_receiver , html accesat la data de 22 octombrie 2018, ora 16.50