CAPITOLUL 1 . ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI ……………………. …………………….. 3 1.1.ISTORIC… [609116]

1

CUPRINS

CAPITOLUL 1 . ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI ……………………. …………………….. 3
1.1.ISTORIC …………………………………………………………………………………………….…………… 3
1.2.EPIDEMIOLOGIE…………………………………………….…………..………………. 4
1.3.ETIOLOGIE…………………………………………………………….…………….. ….. 5
1.4.PATOGENIE……………………………………………………….…………… ……..…. 11
1.5.GENETICĂ …… …………………………………………………………………………..15

CAPITOLUL 2. MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN PSORIAZIS ………… ……………..1 9
2.1.PSORIAZIS VULGAR .……………………………………………………………………20
2.2.PSORIAZIS PUSTULOS……………………………………………………………… …26
2.3.PSORIAZIS ERITRODERMIC.……… ……………………………………………..…… 35
2.4.PSORIAZIS ARTROPATIC.…………………………………………………………… …37
2.5.PSORIAZIS LA COPII…………..…………………………………………………… ….40

CAPITOLUL 3. DIAGNOSTICUL POZITIV ȘI DIFERENTIAL ………….. ……….. ………4 2

CAPITOLUL 4. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN PSORIAZIS ……………………… ……..4 3

CAPITOLUL 5. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC …………….…………………….. ……. 60

PARTEA PERSONALĂ ……………………………………………………………… ….…. 63
1. MATERIAL ȘI METODĂ ………………………………….…………… .………..…… …63
2. METODE ȘI TEHNICI DE RECOLTARE, PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE A DATELOR
………………………………………………………………………………………………… 63
3. PREZENTAREA ȘI DISCUȚIA DATELOR …………………………………………… 64

2
CONCLUZII ………………………………………………………………………….. ….… 74

ANEXE ……………………………………………….……………… .………………………. 79
ANEXA 1 CAZUISTICA ANULUI 20 11 …………………………………………… .………79
ANEXA 2 CAZUISTICA ANULUI 20 12 ……………………………………………… ……. 84
ANEXA 3 CAZUISTICA ANULUI 20 13 …………………………………………… .………89
ANEXA 4 CAZUISTICA ANULUI 20 14 ……………………………………………… …… 95
ANEXA 5 CAZUISTICA ANULUI 201 5 ………………………………….…………… …..10 0

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………..……..…. 105

3

CAPITOLUL 1
ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI

Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, reacțională și plurifactorială cu leziuni ce
sunt caracterizate prin hiperplazia epidermului și rata accelerată a proliferării epidermului.
Leziunile sunt de obicei papule sau plăci eritematoase acoperite cu scuame albe tipice,
rezultatul unui proces de parakeratoză.
Această trăsătura morfologică atestă clasificarea psoriazisului ca fiind o dermatoză
papulo -scuamoasă. Afecțiunea cutanată poate fi extinsă și chiar generalizată, implicând toată
supra fața pielii. La un număr semnificativ de pacienți boala e asociată cu artrita inflamatorie,
în mod obișnuit la articulațiile distale, în care este caracteristică distrucția juxta articulară a
osului.

1.1.ISTORIC

Psoriazisul este una dintre cele mai vechi boli cunoscute ale omului. De-a lungul
anilor și secolelor, variate afecțiuni dermatologice au fost atribuite igienei precare.
Psoriazisul a fost asociat de asemenea aceleiași ide i, până în 1808 când Robert Wilan a fost
primul care a facut o des criere clinică a psoriazisului. De când a fost recunoscut, psoriazisul a
devenit o provocare constantă pentru dermatologi, cu privire la descoperirea cauzelor
fundamentale și a tratamentului specific.
De cele mai multe ori psoriazisul era frecvent descris ca o varietate de lepră.
Psoriazisul era numi t lepra lui Willan in secolul XVIII când dermatologii englezi Robert
Willan și Tho mas Bateman au separat -o de cel elalte boli de piele.
Ei au asemuit numele bolii cu descrierea leziunilor. Willan a identificat două leziuni:
leprosa graecorum si psora leprosa. O perioadă a fost confundată atâ t cu lepra, însă în anul
1841 i s -a dat numele de psoriasis de cătr e dermatologul vienez Ferdinand von Hebra.
Numele derivă din cuvântul grecesc psora ce înseamna prurit. De -a lungul istoriei au fost

4
încercate numeroase remedii pentru a reduce disabilitațile bolii. Ulterior și alți medici
renumiți au contribuit la realiz area separării psoriazisului de lepră, considerându -se două
afecțiuni total distincte, cu manifestări caracteristice și descrierea formelor clinice de
psoriasis. Printre aceștia se numără Bateman, Halloppeau , von Zumbusch, Barber.
Artrita psoria zică a fost pentru prima dată descrisă științific de către Besnier în 1886.
Studiile histologice au fost realizate în special în secolul XIX , iar autori importanți sunt
considerați Auspitz și Munro.
Chiar dacă au fost făcute progrese, psoriazisul e încă cercetat și sunt așteptate
descoperiri și dezvoltări în cadrul tratamentului.

1.2. EPIDEMIOLOGIE

Prevalența psoriazisului este estimată la nivel global la 1,5 -3%, practic din 100 de
persoane aproximativ 2 au psoriazis, dar există și o serie de extreme.
Estimă rile prevalenței psoriazisului variază de la 0.5% la 4.6%, ratele variind de la o țară
la alta și în funcție de rasă. Astfel procentul de persoane afectate de această boală este
variabil în relație cu factori precum rasa, vârsta, sex. Psoriazisul tinde să fie mai frecvent la
latitudini înalte decât la latitudini joase și să afecteze mai adesea caucazienii decât alte rase.
Patologia este frecventă la rasa albă, în timp ce numărul subiecților bolnavi de
psoriazis printre persoanele cu pielea neagră sau rasa asiatică este foarte redus. Importanța
factorului rasial în cadrul psoriazisului este confirmată de frecvența foarte scăzută a
psoriazisului în cadrul populației de origine africană, de exemplu în Africa de Est se
întâlnește o frecvență de aproximativ 0,7%. Astfel există autori care au găsit o prevalență de
0% în Samoa respectiv de 11,8% în cazul populației arctice Kasach’ye. Pentru alte țări, datele
epidemiologice indică o prevalență de 4,6% în Statele Unite, 4,7% în Canada, 1,6% în Marea
Britanie .
Vârsta medie a simptomelor de psoriazis a fost de 28 de ani, peste un sfert de pacienți
raportând debutul bolii înainte vârstei de 18 de ani. Poate să se ivească la orice vâ rstă, chiar
și primele luni de viață. Simptomele apar de regulă între a doua și a treia decadă a vieții.
Psoriazisul poate debuta la orice vârstă, de la nou născut până la vârste foarte înaintate, dar
există două momente (peak) în care se întâlnesc cele mai multe cazuri de debut a bolii: primul

5
este în decadele doi și trei ale vieții (16 -22 ani), iar al doilea în decadele cinci și sase (57 –
60de ani).
În ceea ce privește repartiția pe s exe, aceasta este aproximativ egală cu mențiunea că
în cazul femeilor se constată o tendință de a dezvolta psoriazis mai devreme comparativ cu
bărbații, respectiv debutul psoriazisului este la o vârstă mai mică comparativ cu bărbații.
Patologia pare a fi egal distribuită între cele doua sexe, deși femeile au avut o probabilitate
mai mare decât barbații de a -și cota psoriazisul drept sever. Psoriazisul în plăci este cea mai
frecventă formă de boală, care survine în peste 80% din cazuri.
Psoriazisul gutat ap are la circa 10% dintre pacienții cu psoriazis, iar psoriazisul
eritrodermic și cel pustulos apar fiecare la mai puțin de 3% dintre pacienți. Psoriazisul
unghi ilor a fost primul semn de boală la 4% dintre pacienți, dar modificarile unghiale apar î n
final la majoritatea pacienților. 68% ditre pacienți prezentau depresiuni punctiforme la
nivelul lamei unghiale (pitted nails), iar 67% aveau onicoliza –separarea lamei unghiale de
patul unghial. Hipercherat oza subunghială a fost raportată la un sfert din paci enți, iar
modifică rile de culoare (decolorare) la 18%.

1.3. ETIOLOGIE
În mod normal, celulele tegumentului cresc și se maturează gradat, pe parcursul unui
ciclu de 28 de zile (turn -over celular), urmând ca apoi să fie inlocuite de alte celule tine re.
Celulele î mbătrânite din straturile superficiale a pieleii sunt înlocuite treptat cu alte celule noi
din straturile profunde. Celulele straturilor superficiale mor și se desprind treptat odată cu
desfăsurarea activitaților zilnice (baie, purtarea haine lor). În psoriazis, celulele nu se
maturează suficient, însa migrează rapid spre strat urile superficiale ale pielii (î n 3-6 zile) și
formează la acest nivel leziuni caracteristice bolii (plăcile hipercheratozice ). Prima apariție a
bolii este adesea asociat ă cu trauma superficială a pielii, unde leziunile inițiale au la bază o
cauză mecanică. Inducerea leziunii determinată de rănirea epidermului, are la bază un răspus
cunoscut ca fenomen Koebner sau răspuns izomorfic. Alți factori cum ar fi umiditatea
scăzu tă, răni fizice sau chimice ale pielii și administrarea sistemică a unor medicamente
(clorochina) au fost asociate cu prima apariție a bolii sau cu intensificarea bolii existente. Pe
un teren genetic predispus acționează diverși factori declanșatori sau a gravanți care sunt
caracteristici, particulari fiecărui pacient în parte. Cei mai frecvenți factori declanșatori sunt:
traumatismele, stresul neuropsihic, infecțiile, fumatul și alcoolul, anumite medicamente,

6
modificările hormonale, infecția HIV /SIDA, fac tori metabolici, radiațiile ultraviolete.
Traumatismele mecanice, chimice, electrice sunt urmate la locul respectiv de apariția
leziunilor de psoriazis. Infecțiile, în special cele streptococice, sunt urmate de apariția
psoriazisului mai ales la copii, dar și alte infecții virale sau bacteriene pot declanșa sau agrava
boala. Factorii metabolici cei mai frecvenți implicați sunt c ei asociați cu hipocalcemie
(scăderea concentratiei de calciu din sâ nge). Factorii end ocrini implicați sunt asociați î n
special cu doua momente particulare fiziologice, respectiv menarha ș i menopauza.
Medicamentele cel e mai frecve nt implicate sunt să rurile de litiu, agenții beta -blocanți,
antimalarice de sinteză, corticoterapia de sinteză.
Radiațiile ultraviol ete au efect benefic la marea majoritate a pacien ților, la un procent
de circa 1 0% dintre bolnavi sunt asociate cu agravarea sau declanșarea psoriazisului. Alți
factori declanșatori pot fi stress -ul neuropsihic, traumatismele, anumite medicamante, factori
climatici, dieta și anumite alergii.
Stress -ul neuropsihic este cel mai important factor declanșator al psoriazisului la
persoanele cu predispoziție genetică. Din punct de vedere medical, stress -ul este un ansamblu
de reacții pe care creierul îl pune în mișcare în organism dinaintea unui eveniment dramatic
sau care consideră per iculos pentru integritatea psiho fizică a persoanei. De mult timp știința a
identificat cu exactitate efectele dăunătoare pe care tensiunile psihice le au asupra organelor
și aparatelor prin intermediu creierului. Printre acestea un rol fundamental este jucat de
acțiunea debilitantă a sistemului imunitar. La persoanele predispuse la psoriazis pe care
genetic, orice eveniment de mare importantă psihoemotivă slăbeste echilibrul sistemului
imunitar și deci poate să devină, chiar și indirect, responsabil al primei manifestări a bolii. De
asemenea stress -ul poate să favorizeze inrăutațirea sau să cauzeze din nou apariția după o
perioadă de remisiune. Se mai știe și faptul că psoria zisul poa te apare într -un interval de șase
luni după ce s -a consumat un eveniment de stress. Acest stress poate fi rezultatul unui
eveniment major (examen de admitere, pierderea unei persoane apropiate ) sau poate fi un
stress cronic, recurent, de lungă durată. Controlul sau cel puțin reducerea nivelului de stress
al pacientului cu psoriazis are un rol foarte important în controlul și managementul afecțiunii
pe termen lung.
Traumatismele cutanate sunt un alt factor important implicat în declanșare a
psoriazisului,așa numitul „Fenomen Koebner” – dezvoltarea leziunilor de psoriazis la nivelul
pielii traumatizate sau lezate. Traumatismele implicate sunt foarte variate, începând de la
zgârieturi, înțepături, arsuri solare ,cicatrici le chirurgicale sau l oviturile î ntâmplătoare. Nu

7
întâmplător psoriazisul în plă ci, care este forma ce mai des î ntalnită, adeseori începe de la
coate care sunt, după cum este cunoscut, părțile cele mai expuse acestui tip de accident. Se
pare că nu doar intensitatea traumatismul ui întâmplător dar și frecvența cu care o persoana
este victima acestor evenimente, este determinant pe ntru dezvoltarea psoriazisului. Cu alte
cuvinte, o singură lovitură nu provoacă nimic, zece lovituri în același punct al corpului pot să
accelereze mome ntul apariției bolii. Psoriazisul nu se comportă, nici clinic, nici experimental,
ca o boală contagioasă. Există cazuri în care primele elemente de psoriazis și -au făcut apariția
la nivelul unor teritorii supuse unor microtraumatisme repetate, determinate de exemplu de
bretele, curele, sau de un bandaj herniar. De asemenea, în locurile unde s -au aplicat puncte de
foc, sau în urma aplicării unei substanțe chimice caustice. Câteodată psoriazisul poate începe
la nivelul unei erupții cutanate preexistente, ca: eritem solar, radiodermite, erupții artificiale.
Deosebit de aceasta, o înț epătură sau o zgârietura practicată cu un ac pe o porțiune de
piele sanătoasă, la un bolnav care se găsește în plină erupție psoriazică, determină du pă 10 -12
zile, în locul unde a fost practicată, dezvoltarea u nui element de psoriazis tipic. Există în
literatură un număr important de observații în care erupția psoriazică (la fel ca și alte
dermatoze ca lichenul plan, pelada, urticarii, prurituri genera lizate) s -a dezvoltat la câteva zile
după o emoție sau o spaimă violentă. Tot la fel de bine s -a observat, o erupție psoriazică
veche, recidivantă, dispărând în aceleași condiții ca cele menționate mai sus. Astfel se poate
da dreptate lui Pavlov când spune a că o puternică excitație a scoarței cerebrale ar putea da
naștere la reflexe patologice în piele, capabile să deștepte anumite reactivități cutanate. În
favoarea relațiilor posibile ale psoriazisului cu sistemul nervos s -a mai invocat și localizarea
uneo ri sistematizată, zoniformă a erupției, cât și coexistenta câteodată a acestei dermatoze cu
diferite manifestări nevropatice, ca nevralgii, melancolie, neurastenie. Medicamentele pot, de
asemenea, să declanșeze psoriazisul la pacie nții cu predispoziție gen etica. Astfel, cel mai
frecvent implicate în apariția psoriazisului sunt sărurile de litiu, produsele antimalarice, unele
beta-blocante, preparatele a ntiinflamatoare (indometacin). Î n schimb unele forme de steroide
pot sa conducă la o inrăutățire a situației, in momentul reducerii sau a supradozării.
Infecțiile bacteriene, în special cele streptococice, pot declanșa și ele psoriazisul,
respectiv forma de psoriazis gutat . Unii factori climatici, de exemplu climatul care provoacă
uscăciunea pielii poate determina declanșarea leziunilor de psoriazis. Cercetatorii americani
au descoperit că fumatorii au un risc cu aproape 80% mai mare de a face psoriazis,
comparativ cu nefum ătorii. La fumători, formele acestei bo li de piele sunt mai severe decâ t la

8
persoanele care nu au acest viciu. De vină sunt toxinele din fumul de tigară inhalat, care
influentează mecanismul de declansare a psoriazisului.
Riscul se menține chiar și atunci când au renunțat la țigări, însă el este mai scăzut.
Gravidele sau copiii expuși fumului de tigară au risc de a face psoriazis. Psoriazisul este o
boala de piele necontagioasa care se manifestă prin apariția de pete rosii acoperite de scuame
groase, vizibile în special în zona coatelor și genunchilor. Se mai iau în discuție ca posibili
factori declanșatori ai psoriazisului unele alergii precum și dieta. Evoluți a bolii poate fi
apreciată atât prin impactul fizic cât și prin cel emoțio nal. Astfel din punct de vedere fizic,
clasificăm psoriazisul în blând dacă aria afectată reprezintă cel mult 2 % din suprafața totală a
pielii, moderat când această valoare este între 3 și 10 % și sever peste 10 % (aproximăm că 1
% din suprafața totală a pielii este egal cu aria palmei pacientului).
Gravitatea psoriazisului este, de asemenea, evaluată și după impactul asupra calității
vieții pacientului. Este considerat sever când afectează mâinile și picioarele deoarece
influențează în mod n egativ abilitățile fu ncționale ale acestora. Se apre ciază starea
emoțională și psihică a pacientului și dacă se consideră afectate de manifestările bolii,
psoriazisul este clasificat de asemenea ca sever. Aceste idei sunt importante pentru că deși
afecțiun ea amenință extrem de rar viața bolnavului, calitatea vieții are de suferit în cazul în
care nu se iau măsuri terapeutice. Aspectul inestetic și caracterul cronic determină suferințe
psihice ajungând până la depresii. De aceea aspectul psihologic al psoria zisului este foarte
important și se descriu la pacienții afectați ,dificultăți de comunicare, de integrare socială
deoarece leziunile sunt localizate în regiuni expuse (mâini, baza părului). Sunt de reținut ca
factori de gravitate ai bolii afectarea calită ții vieții, aria afectată de leziuni și de asemenea
rezistența la tratamentele folosite.
Ca factori agravanți ai evoluției psoriazisului pot fi amintiți:alcoolul și fumatul,
formele cele mai grave de psoriazis sunt adesea însoțite de ab uzul de alcool și de nicotina;
dieta, deși s -a afirmat importanța acesteia în psoriazis, nu s -a găsit încă o legătură cu evoluția
bolii; alimentatia nu pare sa reprezinte o metodă de tratament, deoarece boala se manifestă și
la vegetarieni “convinsi” dar ș i la cei cu o alimentație echilibrată; climatul și vremea: sunt
cunoscute efectele benefice ale razelor de soare asupra leziunilor și evoluția favorabilă în
timpul verii a psoriazisului. Cu toate acestea, expunerile brutale la soare, arsurile solare, pot
provoca agravarea leziunilor de psoriazi s.
Cele mai frecvente cauze ale puseelor și recidivelor sunt traumatismele psihice
(emoțiile puternice, decese ale unor persoane apropiate, despărțiri), accidentele, intervențiile

9
chirurgicale și medicamentele „interzise”. În plus, la 5 -10 % din pacienți psoriazisul se
complică prin apariția artritei descrisă prin inflamarea și umflarea mâinilor, picioarelor și a
articulațiilor mari.
Astfel, factorii care declanșează psoriazisul la copii sunt foarte numeroși, și sunt
caracteristic i fiecărui pacient în parte. Factorii declanșatori, sau factorii trigger, acționează pe
un teren genetic predispus și determină apariția bolii. Foarte frecvent, psoriazisul la copii este
declanșat de o infecție streptococică în sfera ORL (în special forma „gutată”, în picături a
psoriazisului).Alte infecții de focar pot determina apariția psoriazisului la copii: granuloame
dentare, sinuzite cronice, paraziți intestinali, infecții urinare.
Există situații la care psoriazisul poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale
copilăriei (varicelă, rujeolă, rubeolă ). Până acum, doar faringoamigdalita streptococică (mai
frecvent streptococul de grup A) a fost acceptată ca fiind în directă legătură cu exacerbările
bolii. Într -un studiu s -a evidențiat că psoriazisul gutat este cel mai frecvent asociat cu
faringoamigdalita streptococică. S -a evidențiat că 3 proteine cu greutate moleculară de 14,
60, 70 kDa ai streptococului pyogenes sunt antigene imunodominante în etiologia
psoriazisului gutat. Este acc eptată ideea conform căreia pacienții cu psoriazis gutat dezvoltă
plăci psoriatice după 1 an de evoluție sau chiar mai mult.
Aceaste modificări în tipul de leziune sunt dirijate de aceeași antigeni ca cei
responsabili de faringoamigdalita strept ococică. La peste 50% din pacienții psoriatici s -a
evidențiat titru ASLO crescut, dar nu s -a putut corela cu afecțiunea acută, astfel încât se
presupune că un alt antigen decât streptolizina O este implicat în declanșarea bolii. Acești
antigeni au reactivi tate încrucișată cu antigenele epidermale și pot menține autoagresiunea
chiar în absența infecției streptococice acute. Ca urmare a acestor observații nu se poate
exclude că triggerul răspunsului imun din psoriazis este infecția streptococică. De asemenea,
la 50% din exudatele faringiene ale pacienților cu psoriazis s -a izolat streptococcus pyogenes.
În anumite studii s -a ajuns la concluzia că proteinele streptococului pyogenes pot fi antigenul
imunodominant în etiologia psoriazisului. Creșterea activității acestor proteine poate induce
răspunsul primar al keratonocitelor sau a citokinelor sau a altor mediatori inflamatori, cu
autoagresivitate ulterioară asupra antigenelor pielii paciențiilor cu psoriazis.
Unii cercetători presupun că un rol im portant în patogenie îl joacă și Candida albicans,
Malaezia furfur, Stafilococul aureu și Borellia burgdorferi, ipoteză neacceptată de alți
cercetători . Apariția psoriazisului la copii este posibilă, dar puține cazuri apar în perioada de

10
sugar. Deși este recunoscut faptul că debutul psoriazisului la copii este mai frecvent în
familiile cu psoriazis, în cazul prezentat nu s -a putut demonstra o certă documentare genetică.
Ca factor trigger esențial în declanșarea psoriazisului pot fi recunoscute in fecțiile
bacteriene strepto -stafilococice, infecțiile virale, infecțiile micotice. În cazul nostru asocierea
unei infecții virale, cu evoluție severă la vârstă mică (varicelă suprainfectată,
bronhopneumonie, insuficiență respiratorie, rinofaringită acută, enterocolită acută,
conjunctivită purulentă ambii ochi, infecție de tract urinar, intertrigo fesier) cu colonizarea
tegumentară cu Stafilococ alb și enterobacter cloacae, a putut induce perturbări imune, în
special a imunității mediate celular, ce au favo rizat apariția psoriazisului după vârsta de 6
luni, când a intrat în acțiune sistemul imunitar propriu. Un factor asociat în exacerbarea
leziunilor este o posibilă infecție micotică inghino -genitală (intertrigo -ul micotic inițial). O
agresiune bacteriană s usținută și de lungă durată poate juca un rol în declanșarea și extinderea
psoriazisului la sugar. La fetițe intervin și modificările endocrinologice caracteristice
pubertății, astfel bo ala poate fi declanșată de menarhă (apariția primei menstruații).
Un alt factor declanșator important al psoriazisului la copii este stressul neuropsihic
prin existența stărilor conflictuale în familie, dificultăți în activitățile școlare, așteptări
nerealiste din partea părinților, glumele răutăcioase făcu te de colegii de școală . Stressul ca
factor de întreținere. Hans Selye a introdus conceptul general de stres, definit ca o reacție
generală nespecifică a organismului la acțiunea externă a unor factori cauzali numiți stresori.
Stressul este modul în care corpurile noastre răspund la orice reprezintă o amenințare pentru
sănătate.
Practic orice poate acționa ca stresor, de la factori fizici cum sunt frigul sau căldura la
stresori psihologici ca îngrijorarea, teama, anxietatea. Stre ssul psihic este un caz particular
înscris în sfera noțiunii de stres general, fiind declanșat de anumiți agenți stresori – cei
psihologici. Tot Selye a descris Sindromul General de Adaptare, sumă a proceselor adaptative
și normale pentru organism ca răspuns la stres, cu trei faze – reacția de alarmă, rezistența și
epuizarea. Un aspect cheie al răspunsurilor adaptative sănătoase la stre ss îl reprezintă evoluția
temporală. Răspunsurile trebuie inițiate rapid, menținute o perioadă optimă de timp, apoi
stopate pentru a asigur a rezultat optim. Un hiper -răspuns la stres s sau incapacitatea de a
întrerupe un răspuns la stres pot avea consecințe biologice negative pentru un individ.
Răspunsul norma l la stres are 3 componente: creierul mediază răspunsul imediat,
semnalizând medulosu prarenalei să elibereze epinefrină și norepinefrină; hipotalamusul și
hipofiza inițiază răspunsul mai lent de întreținere, inducând eliberarea de cortizol și alți

11
hormoni din corticosuprarenale; în răspunsul comportamental sunt implicate și multe circuite
nervoase. Rezultatele acțiunilor combinate ale acestor trei componente ale răspunsului la
stress mențin homeostazia, cresc producerea și utilizarea de energie, alterează balanțele
fluidelor și electroliților în corp. De asemenea conferă organismului posibilitatea unei reacții
rapide prin intermediul sistemului nervos simpatic.
Cele două sisteme majore implicate în răspunsul la stres s sunt axul hipotalamo –
hipofizo -suprarenal și sistemul nervos simpatic.
Analiza Minerală Tisulară (mineralograma – Watts, 1995) este o metodă ultramodernă
de analiză, total neinvazivă (analizea ză firul de păr), una dintre cele mai complete (dintr -o
singură probă determină 39 de minerale din organism) și plurivalent -integrativă
(caracterizează trei tipologii).
AMT are o specificitate remarcabilă în diagnosticul stresului (acut și cronic , neuro –
endocrin și oxidativ -metabolic) și evaluarea celor trei faze ale Sindromului General de
Adaptare (I -alarmă, II -rezistență, III -epuizare).
Cel care a sesizat o relație între tipurile oxidative și stadiile stresului descrise de Selye a
fost P. Eck; el a descoperit că raporturile unor minerale determinate prin analiza minerală a
firului de păr (AMT) pot fi folosite pentru calcularea ratei oxidative, oferind astfel o metodă
exactă pentru identificarea stadiului de stres s în care se află o pers oană.

1.4.PATOGENIE

Formele uș oare de boală, sunt caracterizate prin leziuni cutanate (plăci) localizate doar
la nivelul coatelor și genunchilor.
Formele moderate de psoriazis prezintă urmatoarele simptome: câteva plăci cutanate de
dimensiuni medii (de obicei pielea scalpului este afectată în proporție de peste 80%); plăcile
tegumentare pot acoperii până la 20% din suprafața corporală (echivalentul pielii ambelor
membre superioare); artralgii (dureri articulare), fără impotență funcțională; disconfort
cosmetic (complexe legate de aspectul leziunilor cutanate).
Formele severe de psoriazis, prezintă urmatoarele simptome: plăci cutanate care
acoperă porțiuni mari de piele (20 -30%). Pentru calcularea suprafeței corporale menționăm că
palma este echivalentul a 1% din totalul suprafeței tegumentare și ca fiecare membru superior
reprezintă aproximativ 10% din totalul acesteia; plăci cutanate cu localizare la nivel ul feței;
leziuni cutanate de tip pustulă (leziuni cutanate reliefate, pline cu lichid) sau apariția

12
psoriazisului eritrodermic cu inflamație severă și exfoliere masivă a pielii; artrita psoriazică,
care constă în inflamația și umflarea incheieturilor cu d urere, impotența funcționla, roseață și
căldură locală. Formele severe de artrită psoriazică pot cauza chiar și distrucție osoasă.
Psoriazisul poate pers ista pentru o perioadă mai lungă de timp fără agravarea sau
ameliorarea simptomelor. Boala poate cauza stres s psihic și anxietate, precum și aparititia
unor complexe de ordin cosmetic. Unele studii au evidențiat faptul că unii pacienti cu
psoriazis prezintă o alterare funcțională și psih ică asemanatoare pacienților care suferă de alte
boli grave precum cancerul, artrita cronică , depresia sau bolile cardiace. Uneori, este necesar
ca tratamentul medicamentos al psoriazisului să asocieze și psihoterapie.
Mult timp psoriazisul a f ost considerat în principal o afecțiune epidermică. Totuși,
descoperirea că agenții imunosupresori ameliorează psoriazisul a modificat dramatic noțiunea
referitoare la patogeneza acestei afecțiuni.
În patogenia psoriazisului sunt implicate tu lburările de keratinizare. În tegumentul
psoriazic s -a demostrat existența a două tipuri de keratine particulare K6 și K16, care lipsesc
în epidermul normal. Există numeroase dovezi în favoarea rolului important pe care îl joacă
limfocitele T. Infiltratele dermice apar în leziunile precoce, înaintea modificărilor epidermice
și constau din limfocite T și macrofage. Rapoartele conform cărora p acienții care au
beneficiat de transplante sinergice de maduvă osoasă de la donatori cu psoriazis au dezvoltat
ulterior psoriazis sugerează un mecaism imunologic primar al acestei afecțiunui.
Cilcosporina, un inhibitor major al activarii limfocitelor T, este foarte eficient în tratamentul
psoriazisului. Rolul limfocitelor T a fost prezentat în momentul în care s -a demon strat că
leziunile de psoriazis raspund la DAB389IL -2, un medicamant care nu afectează
keratinocitele, ci țintește specific limfocitele T care exprimă receptori pentru interleukina 2.
Răspunsul limfocitelor T care duce la psoriazis presupune diverse etape . Raspunsul este
inițiat de un antigen neidentificat ce determină maturizarea canulelor prezentatoare de antigen
de la nivelul epidermului (celulelel Langerhans), care migrează în ganglionii limfatici
regionali. La acest nivel, celulă prezentatoare de anti gen interacționează cu limfocitele T
naive, ceea ce duce la activarea limfocitelor T. Acest proces necesită cel putin două semnale
unul atunci când antigenul asociat cu molecula de histocompatibilitate (MHC) de pe celula
prezentatoare de antigen interacti onează cu receptorul de pe limfocitul T, și un altul ( semnal
costimulator) care trebuie primit de limfocitele T din partea celulei prezentatoare de antigen.
Câteva din aceste interacțiuni costimulatoare dintre receptori și liganzi pot fi ținta
intervenți ilor terapeutice menite să prevină activarea limfacitelor T. Odată ce interacțiunile

13
dintre celula prezentatoare de antigen si limfocitele T au avut loc, limfocitele T proliferează,
unele devenind limfocite T cu memorie. Aceste celule intră în torentul cir culator și în final
sunt extravazate prin endoteliu la locul inflamației cutanate. O etapa cheie în migrarea
limfocitelor T la nivel epidermic este reprezentată de interacțiunea di ntre LFA -1 de pe
limfocitele T si ICAM -1 de pe celulele endoteliale. La nivelul dermului sau epidermului
limfocotele T vin în contact cu antigenul inițiator și secreta citokine de tip (Th1), î n special
interferonul
, interkeukina 2 și factorul de necroz ă tumorala
(TNF
). Acești produși
de secreție determină creșterea gradului de proliferare și scăderea maturării keratinocitelor,
precum și modifică ri vasculare asociate. Secreția altor citokine, cum ar fi interleukina 8,
contribuie la tabloul complet al psoriazisului. Numeroase alte celule și substanțe chimice
sunt probabil implicate în apariția psoriazisului . Diverse citokine au rolul chemotactic pentru
limfocite la nivelul țesut urilor inflamate. După interacț iunea cu celulele prezentatoare de
antigen, limfocitele CD8 se maturizează , proliferează și ulterior pătrund în torentul circulator,
pentru a se întoarce la nivelul tegumentului afectat, unde vin în contact cu antigenul iniți ator
și secretă interferonul . Rolul proliferării și diferenție rii ker atinocitelor î n apariția psoriazisului
rămane o trăsătură importantă a fiziopatologiei acestei afecțiuni, continuând să fie una din
etapele carora li se adresează intervențiile terapeutice din psoriazis.
Fiziopatologia psoriazisului presupune tre i evenimente -cheie:
– hiperproliferare ep idermală (are loc creșterea numărului de keratinocite prezente î n stratul
bazal al epidermului, alături de pierderea diferențierii, fapt responsabil de apariția scuamei
sidefii. Rata de creștere este de până la 10 o ri mai mare față de epidermul normal);
– angiogeneza (vasele din derm d evin dilatate, hiperpermeabile ș i mai numeroase, aceasta
expansiune a vascularizatiei traducandu -se prin prezenta eritemului de la nivelul plăcii);
– acumulare dermoepidermica de celule inflamatorii (neutrofile si limfocite T).
Este cunoscut faptul că psoriazisul se prezintă sub mai multe forme clinice, placa
cronică caracteristică apărând in 85% din cazuri cu variații ale celor trei semne cardinale:
scuama, eritem, indurație, cu localizare tip ică la nivelul scalpului, pe feț ele de extensie (coate,
genunchi, regiunea sacrală) și acompaniată de prurit sau senzație de arsură.

14

Hiperkeratoză și parakeratoză

Alte forme morfologice care pot coexis ta la același pacient includ: leziuni gutate
(predominant pe trun chi, precipitate de o infecție respiratorie streptococica), leziuni flexurale,
în pliuri – psoriazis inversat, forma eritrodermică (eritem și scuame generalizate), psoriazis
pustulos (localizat sau gene ralizat) și artropatic (inflamații ale articulaț iilor care determină o
simptomatologie artritică).
Histopatologic, elementele care trebuie căutate sunt urmatoarele: în epiderm – crește
interpapilar regulat alungite, strat bazal multiplu cu celule în diviziune tipică, strat spinos
îngrosat interpapi lar, granulos absent, hiperkeratoză cu parakeratoză, microabcese
Munro/pustule Kogoj caracteristice (neutrofile degenerate) în epidermul suprapapilar; în
derm – papile dermice măciucate, capilare dilatate și tortuoase.
Mecanismele inflamatori i și imunologice joacă un rol important în patogenie.
Succesiunea evenimentelor este următoarea : activarea keratinocitului, diferiți stimuli externi,
traumatisme, ultraviolet e, infecții, medicamente, determină eliberarea de interleu kine IL -1 și
IL-8 din keratinoci te; acumularea de celule inflamatorii, neutrofile și limfocite;

15
1.5.GENETICA

Atât factorul genetic câ t și cel de mediu determină o frecventă crescută a apariției
clinice a psoriazisului î n cadrul populației. Numeroase studii legate de apariția clinică a bolii
au ajuns la concluzia că psoriazisul are o trasatură autozomal dominant simplă(Ward si
Stephens,1961). Psoriaz isul este rar manifest la nou -născut sau la mica copilărie. Cu o
frecvență crescută boala apare î n timpu l adolescenței, cu incidența crescută la adultul tânăr.
Cauza bolii nu este cunoscută, existând o predispoziție înnăscută, moștenire a
genetica, pe care acționează factorii favorizanți de tip declanșator sau agravant. Datorită
predispoziției genetice, unii oameni pot dezvolta psoriazis sub acțiunea unor factori
declanșatori – factorii trigger. Acești factori sunt specifici fiecărei perso ane în parte, si
trebuie căutați si tratați pentru ca evoluția bolii să fie favorabilă. Studiile efectuate au arătat
că la circa 30 -50% dintre pacienții cu diverse forme de p soriazis au putut fi identificate alte
persoane cu această afecțiune în cadrul fam iliei acestora. Se presupune că aceste gene
controlează reacțiile inflamatorii precum și răspunsul immunologic din partea organismului.
Baza genetică a ps oriazisului a fost investigată în detaliu î n studiu familial și pe
gemeni. Din studiile antecedent elor familiale ale pacienților cu psoriazis a reieșit clar
agregarea familială a bolii. Într -un studiu populațional în Insulele Faroe, Lomholt (1963) a
examinat 11.000 de subiecți, aproximativ o treime din întreaga populație, si a raportat ca 91%
dintre pa cienti aveau un membru al familiei afectat. Într -un alt amplu studiu, 36% dintre
pacienti aveau o ruda afectată si 47% din rudele de gradul I prezentau boala. Într -un studiu
suedez, riscul estimat de a face psoriazis pe parcursul vieți era de 28% dacă un p arinte era
afectat și de 24 % în cazul unui frate ce prezi ntă boala. În studiile pe gemeni, rata de
concordanță este de 63 -73% în cazul gemenilor monozigoti si de 17 -20% pentru cei
heterozigoți. Rata mai mare de concordanță în cazul celor monozigoți pledeaz ă pentru
importanța componentei genetice. Mai mult, caractere c linice cum ar fi distribuția plă cilor,
indexul de severitate, caracterul evolutiv este similar în cazul gemenilor monozigoți, dar nu și
la heterozigoți.
Totuși, deoarece concordanța nu atinge niciodata 100%, reiese clar importanța
factorilor trigger de mediu. În baza studiilor pe gemeni, riscul de moștenire a bolii este
estimat la 81 -90%.
Aproximativ două treimi dintre pacienții cu psoriazis nu prezintă istoric familial de
boală, fii nd astfel încadrați ca și cazuri de psoriazis sporadic. În ultimele decenii s -au

16
caracterizat două tipuri ale bolii : tipul I cu debut înainte de vâ rsta de 40 de ani și componenta
genetica bine exprim ată și tipul II cu debut după vâ rsta de 40 de ani și agre gare familială mai
puțin exprimată.
Teoriile de statistică genetică stipuleaza faptul că, dacă prevalența bolii la rudele de
gradul I ale pacienților este de cel puțin patru ori mai mare decât în populația generală, cel
puțin una din genele implicate are impact major asupra fenotipului și astfel este fezabilă
încercarea de definire a ei prin tehnici de linkage. Este evident că această condiție este
îndeplinită în cazul psoriazisului, ceea ce a condus la eforturi susținute în a ceastă direcție. Se
consideră că psoriazisul este o afecțiune multifactorială în care o serie de gene
interactionează una cu cealaltă și cu factorii de mediu. Gena sau genel e exacte ale
psoriazisului nu au fost identificate, dar au fost sugerate câteva posibilități.
Human Genome Project, aflat în desfășurare, furnizează continuu date despre variații
ale secvențelor ADN uman. Astfel s -a caracterizat deja localizarea unor loci susceptibili, in
principal la nivelul cromozomului 6, dar și la nivelul cromozomilor 1, 2, 4, 8, 16, 17, 20.
Studii repetate au demonstrat existenta unui locus major de susceptibilitate PSORS 1, situate
la nivelul complexului MHC pe cromozomul 6p 21.3. Interpretarea asocierii psoriazisului cu
anumite alele se realizează fragmentat, prin analize repetate și limitate de posibilitatile
tehnice actuale, ale conservării dezechilibrului de linkage dintre un marker și boală
(transmission/disequilibrium te st – TDT). Bazele genetice au fost demonstrate prin studii de
segregare pe familii și gemeni monozigoți, arătâ ndu-se ca este vorba de o boală multigenică,
multifactorială, cu transmitere genetică complexă. Locusul major de susceptibilitate PSORS 1
este sit uat pe cromozomul 6p21.3. (50% din pacienti), dar s -au descris și loci susceptibili pe
cromozomii 1q, 2, 4q, 8, 16, 17q, 20. Fenomenele imunologice ar putea fi explicate prin
linkage -ul dintre genele PSORS si cele ce codifică MHC . Psoriazisul se asociază f recvent cu
antigenele HLA B13, B17, CW6, artrita psoriazică cu antigenele HLA B27, B7 si DR4.
Antigenele HLA B39, B27 si DQW3 sunt asociate cu progresia bolii (apariția complicatiilor),
HLA -A11 cu psoriazisul eritrodermic. Când unul dintre parinți este afe ctat, copii acestuia au
25% „șansa” fiecare de a dezvolta boala. Când ambii parinți sunt afectati, șansa crește la
50%. La gemenii monozigoți rata concordantei este de 90%. În ciuda studiilor cromozomiale
profunde, nici un tratament nu s -a găsit până în pr ezent care să schimbe harta genetică a
individului.

17
Recent, a fost descrisă o nouă metodă de determinare a existenței unei asocieri între
o genă candidată și o anumită afecțiune, și anume analiza de segregare bazată pe marker
(marker -based segregation an alysis – MBSA).
Aplicată referitor la PSORS 1, metoda a confirmat datele anterioare, dovedindu – se
promițătoare în ceea ce privește furnizarea de informații despre relația genotip -fenotip,
penetrantă și heterogenitate alelică.
Un alt locus de susceptibilitate a fost determinat la nivelul brațului lung al
cromozomului 16. Evidentă de linkage a fost determinată atât în model de transmitere
recesiv, cât și dominant. La nivelul aceleași regiuni s -a determinat un locus de su sceptibilitate
și pentru boala Crohn. Riscul de a dezvolta psoriazis la pacienții cu boala Crohn este de șapte
ori mai mare decât în populația generala. Nu se știe cu siguranța dacă aceeași genă este
implicată în ambele boli, dar se pune problema ca anumit e gene să fie implicate în aparția
mai multor afecțiuni, probabil prin controlul asupra unor aspecte ale inflamației si imunității.
În studiul bolilor cu transmitere genetică, datorită complexitații și dificultăților
metodologiei de studiu, se știe că rezultatele pot fi adesea contradictorii, mai ales în ceea ce
privește analiza de linkage. Rezultatele unei echipe pot să nu fie confirmate de alta, chiar
dacă linkage -ul este real, fiind astfel necesare pentru validare mai multe confirmări. Din
cauza faptului că psoriazisul pare a fi o afecțiune cu transmitere poligenică, atât sfatul
genetic, cât și terapia de înlocuire genică nu par a constitui opțiuni viabile de terapie.
Totuși, caracterizarea locilor de susceptibilitate și eventual a genelor implicate
reprezintă un pas important pentru elucidarea patogeniei bolii, în vederea determinării țintelor
moleculare adecvate pentru noi agenți terapeutici, precum și pentru elucidarea modului de
acțiune a factorilor trigger pe un teren predispus genetic.
Relația genotip -fenotip în psoriazis.
În ceea ce privește analiza variațiilor fenotipice ale bolii (index de severitate, afectare
articulară, afectare unghială), în funcție de vârstă de debut și istoricul familial, concluziile
mai multor studii ar fi: în cazul psoriazisului familial, severitatea bolii a fost mai mare cu cât
debutul a fost mai devrem e; dimpotriva, î n psoriazisul sporadic severiatea bolii a fost mai
mare la cei cu debut tardiv. Nu s -au gasit corelații semnificative între afectarea articulară,
vârsta de debut și caracter ul familial al bolii. Nu s -au gă sit diferențe semnificative între
asocierea HLA și caracterul sporadic sau familial al bolii.

18
S-au găsit în schimb asocieri semnificativ crescute HLA -psoriazis la cei cu debut
precoce. Indexul de severitate și afectarea unghială au fost mai mari la cei ce asociau debut
precoce și componenta familială.
Aceste date sugerează o bază de transmitere genetică similară atât pentru psoriazisul
sporadic, cât și pentru cel cu caracter familial, cel puțin în cazul debutului la varste tinere.
Psoriazisul este asociat cu o supraexprimare a citokinelor de tip Th1 (IFN –
, TNF -a) și cu
relativa scădere a exprimării citokinelor de t ip Th 2 (IL -4 si IL -10). Producț ia de c itokine se
află sub control genetic, ceea ce presupune ca anumite variante alelice ale genelor pentru
citokine sunt asociate cu pattern -ul exprimării lor (in vivo si in vitro). Craven (2001) a
investigat ipoteza conform căreia existența unor variante aleli ce pentru exprimarea crescuta
de citokine tip Th 1 si mai scazuta de citokine Th 2 ar reprezenta un factor de risc pentru
dezvoltarea psoriazisului. Concluzia ar fi că boala nu este determinată de prezența unui
genotip ce corespunde unui profil crescut de exprimare a citokinelor Th 1 și scăzut a
citokinelor Th 2. Se pare că acest profil de exprimare a citokinelor la nivelul leziunii de
psoriazis este consecința unor factori locali.

19
CAPITOLUL 2.
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN PSORIAZIS

Prima apariț ie a leziunii cutanate se dezvoltă insidiuos, evidentiindu -se ca o leziune
mică, singulară, adesea la nivelul coatelor sau genunchilor. Deși trauma este cel mai frecvect
factor ce induce leziunea, în cele mai multe cazuri trauma specifica ce pr ecede leziunea nu
este semnalată de către pacient.
Psoriazisul ce implică a rii extinse ale pielii poate f i o urmare a a diferitelor
dermatoze cum ar fii dermatita alergică de contact, exantemul alergic medicamentos, pojarul
sau arsuril e acute solare. A fost demostrată deasemenea o relație cauzală particulară cu
administrarea sistemică a clorochinei (Cornbleet,1956).
Leziunea elementară tipică de psoriazis vulgar este placa psoriazică, care are drept
caracteristici princ ipale faptul că este bine delimitată, rotund ovalară, de dimensiuni variabile
( de la câțiva mm pana la zeci de centimetri), de culoare roșie (eritematoasă), acoperită de
scuame albe sidefii, ușor detașabile. Placa de psoriazis este localizată, în general, pe zonele
de extensie ale corpului (coate, genunchi, lombosacrat), dar leziunile de psoriazis se pot
localiza in orice regiune a corpului, inclusiv la nivelul unghiilor. Cu toate acestea, se descrie
o varietate foarte mare de leziuni cutanate de psoriazis , practic nu există doi bolnavi cu
psoriazis care să prezinte leziuni iden tice.
Leziunile clinice ale psoriazisului au trei elemente cararteristice ce reflectă
evenimentele la nivelul pielii: leziune ridicată deasupra suprafeței pielii neimpli cate
indicative al hip ertrofiei papilelor dermatice a epidermei; mici, aderente descuamații ce
acopera leziunea fiind un rezultat al proliferării accelerate a epidermei si keratinizarii
incomplete; leziunea este eritematoasă reflectând vascularea accentua te și fluxul sangvin
subepidermal.
În funcție de aspectul și de localizarea plăcilor, pot fi definite mai multe tipuri de
psoriazis. Forma cea mai frecventă este psoriazisul vulgar. Alte forme sunt psoriazisul gutat
(in picatură), inversat, eritrodermic si pustulos.
Psoriazisul este o boală a pielii, caracterizată prin pete albe -roz, lucitoare, acoperite cu
scuame fine pe piele, localizate, în special, la coate, genunchi și cap.
După dimensiunea și forma leziunilor acesta poate fi: psoriazis palmo -plantar,
psoriazis unghial, psoriazis al scalpului (al pielii păroase a capului) , psoriazis inversat
(afectează pliurile corpului). Exist ă mai multe forme de psoriazis car e diferă prin aspectul

20
clinic și histopatologic. Formele eritrodermice, pustuloase și artropatice sunt cunoscute și sub
denumirea de forme exudative de psoriazis.
Clinic formele de psoriazis sunt:
2.1. psoriazis vulgar,
2.2. psoriazis pustulos, acesta cu forme localizate, cronic palmoplantar (Barber),
acrodermatitis continuă (Hallopeau ) și forme generalizate, acut( von Zumbusch), de sarcina(
Hebra), circinat și inelar ( Bloch Lapiere )
2.3. psoriazis eritrodermic
2.4. psoriazis artropatic.
2.5. psoriazis la copil

2.1. PSORIAZIS VULGAR

Psoriazisul vulgar este forma cea mai comună apărâd în general între a doua si a
treia decadă de viață cu mici leziuni izolate sub forma unor plăci roș ii, bine delimitate,
rotunde sau ovale, acoperite de cruste groase, albe, care se descuamează. Psoriaziusul
vulgar este cea mai frecventă formă de psoriazis întâlnită în practica medicală.
Psoriazisul pielii glabre prezintă următoarele trăsături defin itorii: sunt eritematoase,
eritemul fiind produs de vascularizația și de fluxul sanguin crescute la nivelul subepidermic.
Acestea pot fi obiectivate prin gratarea metodică a scuamelor : la desprinderea ultimului strat
se produce o mică hemoragie punctiformă , datorată deschiderii manunciului de capilare din
vârful papilelor dermice ( semnul Auspitz sau „rouă sângerândă ”).

21

Plăci acoperite de scuame

Leziunile sunt acoperite de scuame sidefii, groase, lamelare, ușor detașabile. Acestea
sunt rezultatul hiperproliferării epidermului și a keratinizării sale incomplete. Gratarea
scuamelor produce d âre albicioase, datorită pătrunderii aerului între stra turile scuamelor
(semnul spermanțetului).
În practica este util să facem distincția între urmatoarele forme:
– psoriazis eruptiv în care apar busc leziuni multiple, de obicei sub formă gutată. Este
mai frecvent la copii și tineri, urmând unei infecții a tractului respirator superior cu
streptococ betahemolitic. Poate fi produs și prin arsura solară, ca răspuns izomorfic la
injuria produsă de UV.
-psoriazis stabil, cronic, cunoscut sub diferite denumiri : rupioid, ostreaceu.
Caracterizat prin plăci persistente de dimensiuni relative mari, infiltrate, acoperite de
scuame groase, hiperkeratozice.
-psoriazis instabil, forma fluctuantă, cu evoluție imprevizibilă (transformarea formei
croice întro formă pustuloasă sau eritrodermică).
Placa de psoriazis are o serie de caracteristici importante, și este bine delimitată
(„trasă cu cre ionul”), roșie („eritematoasă”), acoperită de scuame („scuame”). Aceste
scuame sunt de culoare alb -sidefie, subțiri, ușor detașabile, sfărămicioase și sunt așezate pe
mai multe straturi („pluristratificate”). Leziunile de psoriazis vulgar pot apărea în or ice

22
regiune a corpului, afectând pielea glabră, pielea păroasă a scalpului, fanerele și mucoasele.
Se descriu câteva zone elective, preferate de către această variantă clinică de psoriazis:
coate, genunchi, zona sacrată, pielea capului . Afectarea unghiilor apare la aproximativ o
jumătate dintre pacienți (îngroșare, depresiuni punctiforme, chiar uneori distrugerea
unghiei).

Placă de pso riazis
Există pacienti cu psoriazis vulgar care prezintă câteva leziuni pe perioade de zeci de
ani, iar alți pacienți pot avea o evoluție ondulantă, cu ameliorări și agravări periodice. De
asemenea, o parte dintre pacienții cu psoriazis vulgar pot să dezvolte fo rme grave de
psoriazis: psoriazis artrop atic sau psoriazis eritrodermic . Psoriazisul scalpului poate îmbrăca
aspect de plăci eritemato -scuoamoase circumscrise sau poate fi difuz, cu afectarea întregii
calote. Leziunile sunt de obicei net limitate de inter linia păroasă. Există mai multe forme de
psoriazis vulgar: psoriazis gutat sau „în picături”, în care leziunile au dimensiuni mici, de
câțiva milimetri, psoriazis numular, leziunile sunt rotund -ovalare și au dimensiuni de câțiva
centimetri, în placarde, i nelar sau girat cu central clar,figurat sau geografic plăci cu contur
policiclic.

23

Placard de psoriazis

Placard de psoriazis

Crestele interpapilare sunt regulat alungite și bombate, adesea coalescente prin
extremitățile lor. Stratul gros lipsește și malpighianul suprapapilar conține neutrofile în
exocitoză care formează micropustule.
Papilele dermice sunt înalte și edemațiate, conțin capilare hiperemiate, iar perivascular
există mici infiltrate inflamatorii cu neutrofile și mononucleare.

24
Părul este indemn macroscopic , dar microscopic s -au constatat anomalii ale ti jei.
Histologic stratul epidermu l este îngr oșat cu scuamă parakeratozică groas a. Înteriorul căreia
se observă microabcese cu neutrofile microabcese Munro. De asemenea, psoriazisul facial
ridică unele probleme legate de tratament deoarece unele preparate medicamentoase nu
trebuie să fie aplicate la nivelul feței (deoarece pot produce înroșiri importante, iritații, iar
altele trebuie utilizate cu maximă prudență în vederea prevenirii dezvoltării reacțiilor
adverse și a intoleranței.

Microabcese Munro,capilare dilatate, hiperkeratoză, parakeratoză
Psoriazisul facial, respectiv localizarea psoriazisului la nivelul feței, este o formă de
psoriazis mai rar întâlnită. Psoriazisul facial este întâlnit mai ales la persoanele cu forme
extinse de psoriazis, care afectează o suprafață importantă a corpului, sau la persoane care
locuiesc în zone în care zilele însorite anuale sunt în număr redus. Leziunile de psoriazis de
la nivelul feței nu sunt atât de bine d elimitate comparativ cu plăcile de psoriazis de la
nivelul trunchiului și sunt mai palide. Psoriazisul facial se poate localiza și la nivelul zonei
intersprâncenoase sau a urechilor.
Leziunile de psoriazis facial sunt asociate cu un impact negativ major asupra calității
vieții pacienților, fiind corelate cu jenă, stânjeneală, reducerea sentiment ului de atractivitate.
Psoriazisul scalpului sau psoriazisul pielii capului, reprezintă o formă particulară de psoriazis
în care leziunile sunt prezente la nivelul pielii păroase a extremității cefalice.

25

Psoriazis faci al

Leziunile de psoriazis al scalpului pot să existe în asociere cu leziuni de psoriazis
vulgar în alte zone, psoriazis unghial, psoriazis artropatic sau pustulos, sau pot să fie singura
manifestare clinică a psoriazisului. În această ultimă situație, psoriaz isul scalpului poate fi
mai dificil de diagnosticat, principala afecțiune de care trebuie să fie diferențiat este eczema
seboreică a scalpului (dermatita seboreică a scalpului). Manifestările de psoriazis al scalpului
sunt variate, și îmbracă forma diferit e de la un pacient la altul sau chiar la același pacient se
pot modifica de -a lungul timpului. Una dintre manifestările frecvent întâlnite este
reprezentată de un lizereu (bandă liniară) la nivelul zonei de graniță dintre pielea frunții și
inserția firelor de păr, acoperită de scuame ușor detașabile, care după ce sunt îndepărtate lasă
să se observe o roșeață a pielii capului.
Alți pacienți pot prezenta plăci de psoriazis răspândite pe toată suprafața calotei
craniene, care în situații extreme se pot uni și acoperă tot capul ca un coif. La pacienții care
au o secreție excesivă de grăsime la nivelul pielii capului scuamele au un aspect modificat,
fiind mai groase, și uneori asociate cu senzație de mâncărime. Părul pacienților cu psoriazis al
scalpu lui nu prezintă modificări vizibile cu ochiul liber, dar la examenul microscopic s -au pus
în evidență modificări de structură ale firelor de păr. De asemenea, în situația unor leziuni de

26
psoriazis extinse, asociate cu leziuni de psoriazis exudativ (pustulo s sau eritrodermic) pot să
se dezvolte zone de alopecie (zone în care părul cade abundent).

Psoria zis al scalpului

2.2.PSORIAZIS PUSTULOS

Psoriazisul pustulos este împărțit în psoriazis pustulos localizat limitat la palme și
plante ce are evoluție cronică și psoriazis pustulos generalizat ce afectează întreg corpul cu
evoluție subacută sau acută și poate amenința viața.
Psoriazisul pustulos palmoplantar cronic este o afecțiune cronică caracterizată prin
prezența de plăci eritemoscuamoase acoperite de pustule.
Este o afecțiune a adulților, întâlnită mai ales la femei. Se caracterizeaza prin plăci
eritemato scuamoase, burate de pustule de 2 -5 mm, de culoare gălbuie cele recente sau
maronie cele mai vechi. Leziunile uscate se pot exfolia.
Pustulele sunt prezente în toate stadiile de evoluție.
Zonele afectate sunt emin ența tenară, mai rar cea hipotenară, partea medială a plantei,
zona lateral ă a călcâiului. Respectă de obicei degetele.
Relația psoriazisului pustulos palmoplantar cronic cu psoriazisul vulgar este
controversată. Asocierea sa cu leziuni tipice de psoriazis vulgar susține legătura dintre aceste

27
forme. Adesea, psoriazisul pustulos palmoplantar cronic apare ca o singură manifestare de
psoriazis. Este mai frecvent la cei cu HLA – B8 și pare a fi declanșat de prezența unor focare
septice și de trata mente prelungite cu litiu.
Psoriazisul pustulos palmoplantar acut ( bacteride pustuloase) prezintă o erupție
monomorfă ci debut acut, format din pustule sterile, de câțiva mm, localizate pe palme și
plante.

Psoriazis pustulo s
Uneori leziunile se extind și pe dosul mâinilor și picioarelor. Denumirea de bacteride
sugerează posibila declanșare a erupției de către o infecție bacteriană aflată la distanță. Acest
termen este folosit pentru formele de psor iazis în care apar pustule macroscopic. Substratul
lor histologic îl reprezintă acumularile de neutrofile în epiderm (pustula spongiformă Kogoj).
Acrodermatitis continua (Hallopeau) este o erupție cronică cu pustule sterile localizate
pe vârfuril e degetelor la mâna sau de la picioare și care are tendința de extindere locală.
Afectează vârstnicii și este rară la adulții tineri. Apare mai frecvent la femei.
Debutează la nivelul falangei distale, ale cărei tegumente sunt roșii, scuamoase,
acoperite de pustule, dureroase. Factorii declanșatori incriminați sunt traumatismele și
infecțiile pulpei degetelor.

28

Psoriazis plantar

Pustulă spongiformă Kogoj

29
Este posibilă afectarea repliului și patului unghial, ceea ce conduce la distrofie unghială și
chiar pierderea unghiei.
Extinderea proximală a leziunilor este foarte lentă. Uneori apar modificări osoase,
osteoliza falangei distale și leziuni scl erodermiforme ale degetelor. Poate evolua spre un
psoriazis pustulos generalizat, în special la vârstnici.
Psoriazisul unghial este destul de frecvent întâlnit în practică. În marea majoritate a
cazurilor pacienții prezintă leziuni de psoriazis și în alte regiuni alte corpului, dar există și
situații în care leziunile de psoriazis unghial sunt singure (la mai puțin de 5% dintre
pacienți). Pe de altă parte, în cazul pacienților cu artrită psoriazică leziunile de psoriasis
unghial sunt întâlnite la circa 75% dintre acești pacienți. Cauzele apariției psoriazisului
unghial nu sunt elucidate și se discută asupra implicării unei „combinații” de factori
genetici, de mediu și imuni.
Există mai multe tipuri de leziuni de psoriazis, după cum urmează: decolorări gălbui,
translucide ale unghiilor, asemănătoare cu petele de ulei “ oil drop “; Pitting sau depresiuni
punctiforme ale unghiilor, unghiile sunt “înțepate cu un ac”; linii transverse la nivelul
unghiilor, “liniile Beau”; leuconichia, sau „unghii albe”; îngroșarea importantă a unghiilor,
acestea devenind casante, sfărămicioase; onicoliza, sau desprinderea unghiei de la nivelul
patului unghial.

Psoriazis unghial

30

Localizarea leziunilor de psoriazis la nivel genital, respectiv psoriazisul genital este o
formă de psoriazis mai rar întâlnită, și care face parte din grupul mai mare al psoriazisului
inversat”. Psoriazisul inversat este o formă specială de psoriazis în care leziunile se
localizează în special la nivelul pliurilor organismului (care sunt zone de flexiune) spre
deosebire de așa -zisul „psoriazis clasic” în care sunt afectate cu predilecție zonele de
extensie ale corpului.
Leziunile de psoriazis i nversat se pot localiza în plicile axilare, inghinale, sub mamar,
șanțul interfesier etc., și spre deosebire de celelalte tipuri de leziuni psoriazice, nu prezintă
scuama caracteristică. În cazul pacienților de sex masculin, leziunile de psoriazis se prezin tă
sub forma unor plăci rotund – ovalare, bine delimitate, cu o culoare caracteristică și absența
scuamelor tipice alb -sidefii. Ca urmare a macerării pot apărea fisuri, și uneori simptome de
tip iritație, jenă, mâncărime. Ca diagnostic diferențial trebuie luate în considerare balanita
candidozică, dermatita de contact, herpesul genital, intertrigo bacterian sau micotic. În cazul
pacientelor, leziunile se prezintă de asemenea sub forma unor plăci, cu contur mai mult sau
mai puțin regulat, bine delimitate și fără scuame.
De asemenea, unele paciente pot prezenta extinderea leziunilor spre plica inghinală
sau interfesieră, iar o parte dintre acestea prezintă diverse simptome de tip jenă, usturime,
mâncărime. Tratamentul acestei forme de psoriazis se face după precizarea corectă a
diagnosticului și excluderea unor alte afecțiuni, prin efectuarea de examene micologice și
bacteriologice. Se utilizează diverse preparate blânde de tip dermatocorticoid, la care se pot
adăuga unguente cu produse antibiotice sau anticandidozice după caz.

31

Psoriazis invers at

Psoriazis pustulos generalizat von Zumbusch prezintă două tipuri din punct de vedere
al modului de apariție. Psoriazis vulgar tipic cu debut precoce, ce se transformă în psoriazis
pustulos ca urmare a opririi corticoterapiei sistemice sau intervenției a ltor factori
declanșatori externi.
Psoriazis cu debut tardiv cu localizare sacrală sau flexurală, care se transform în
psoriazis pustulos generalizat. Erupția este precedată de febră și de alterarea stării generale și
se însoțește variabil de senzația de piele uscată și arsură. Pustulele erup în valuri, se dezvoltă
pe leziuni preexistente și se exti nd și pe zonele indemne. Sunt implicate în mod special
flexurile și regiunea genitală.
Modificările unghiale sunt constante și se car acterizează prin îngroșarea lamei unghiale
și detașarea ei de patul unghial. Este posibilă și afectarea mucoasei și a limbii. Remisiunea se
reduce în zile sau săptămâni. Recurențele sunt frecvente.
Poate evolua spre eritrodermizare. Complic ațiile sunt hipoalbuminemie, hipocalcemie,
afectarea hepatică, favorizată de oligoanurie și de toxicitatea medicamentelor administrate,
supreinfectarea leziunilor, poliartrită inflamatorie, căderea părului la 2 -3 luni de la puseul
acut (efluviu telogen), exitus în faza acută netratată. Psoriazisul pustulos generalizat al
sarcinii, impetigo herpetiform Hebra, afectea ză gravidele și se manifestă printr -o erupție
asemănătoare psoriazisului pustulos generalizat. Boala este rară și apare de obicei în ultimul

32
trimestru de sarcină, persist a până la naștere, o cazional continuă și postpartum. Recidivează
la sarcinile ulterioare. Trăsăturile generale sunt cele ale psoriazisului pustulos generalizat.

Psoriazis generalizat

Debutează flexural prin apariția de pustule pe fond eritematos. Leziunile se extind
centrifug și se vindecă central, cu hiperpigmentare reziduală. Au tendință la simetrie. Uneori
se descriu plăci cu contur erodat sau vegetant. Este posibilă afectarea limbii, a mucoasei
bucale și esofagiene. Erupția se însoțește de manifestări sistemice de gravitate variabilă, de la
febră și frisoane până la exitus prin insuficiență cardiac a sau renală. Severitatea și durata de
evoluție a leziunilor cresc riscul de naștere prematură, anomalii fetale sau moarte neonatal a a
copilului.
Psoriazis pustulos circinat și inelar debute ază cu leziuni discret eritematoase, care
devin edematoase și se ext ind periferic lent, mimând eritemul inelar centrifug. Evoluează de
sine stătător, în absența oricăror modificări tipice de psoriazis, sau ca fază a psoriazisului
pustulos generalizat. La nivelul marginilor leziunilor apar pustule, care se usucă și lasă o
descuamare reziduală. Denumirea de „Psoriazis pustulos” provine de la existența pustulelor,
leziuni mici care conțin un lichid gălbui, asemănător cu puroiul (dar la examenul

33
bacteriolo gic rezultatul este negativ). Psoriazisul pustulos face parte din cadrul psoriazisului
exudativ, alături de psoriazisul eritrodermic și psoriazisul artropatic (artrita psoriazică),
având un potențial de evoluție gravă. Astfel, există anumite forme de psoria zis pustulos,
respectiv forma de psoriazis pustulos generalizat acut care pune în pericol viața bolnavului
și constituie o urgență medicală.

Psoriazis generalizat

34

Psoriazis generalizat

Psoriazis generalizat

35
2.3. PSORIAZIS ERITRODERMIC

Psoriazisul eritrodermic este forma cea mai grav ă, din fericire rară și se caracterizează
prin eritem inflamator generalizat și descuamare accentuate afectând până la 100% din
suprafața corporală. Pacienții își pierd multe din functiile protect oare ale tegumentului,
inclusiv capacitatea de protective î mpotriva infectiilor, co ntrolul temperaturii corporale ș i
prevenirea pierderilor lichidiene și substanț e nutritive prin piele. Psori azisul eritrodermic se
manifestă prin a pariția p rogresivă sau subită a unui eritem difuz (aproape toată suprafața
pielii este rosie și inflamată ), iar plăcile psoriatice sunt mai puț in proeminente sau chiar
absente. Psoriasizul eritr odermic apare deseori la pacienț ii cu psoriazis vulgar, datori tă
utiliz arii neadecvate a corticosteroizilor topici sau sistemici sau a fototerapiei. Poate să apară
și de novo,ca primă manifestare a bolii ,mai rar, sau prin inducție iatrogenă datorită utilizării
intempestive sau greșite a tratamentului topic, psoriazis eritrod ermizat.
Psoriazisul eritrodermic (sau eritrodermia psoriazică) reprezintă o formă clinică gravă
de psoriazis, care prin complicațiile sale poate pune în pericol viața pacientului (în situația în
care nu se intervine terapeutic).
Psoriazisul eritrodermic poate să apară d´emblee (dintr -o dată , brusc) fără manifestări
clinice anterioare de psoriazis (vulgar, artropatic) sau pe fondul unui psoriazis vulgar
cunoscut să se dezv olte un psoriazis artropatic. Factorii care pot determina trans formarea
unui psoriazis vulgar în psoriazis artropatic sunt infecțiile, hipocalcemia, tratamentul cu
anumite preparate pe cale generală (antimalarice) sau tratamentul local brutal cu diverse
preparate, sau oprirea bruscă a corticoterapiei. Pacientul este r oșu din cap până în picioare,
piele este tumefiată, edemațiată și apare o descuamare fină de asemenea, este prezent pruritul
(mâncărimea), starea generală este alterată, cu febră înaltă și frisoane. Apare deshidratarea
profundă, cu pierderi importante de a pă, proteine și fier. Unii pacienți pot prezenta
hipotermie, insuficiență cardiacă sau renală, infecții severe, tulburări de absorbție ale
alimentelor.
Eritrodermia psoriazică trebuie să fie diferențiată de eritrodermiile provocate de
medicamente , de cele care apar în unele boli de sânge, precum și de eczemele
eritrodermizate.
În psoriazisul eritrodermic, tegumentele sunt afectate în totalitate, sunt intens
eritematoase (inflamatie puternica), iar scuamele fine, macerate și se însotesc cu stare
generală profund alterată. Pacientul este febril și prezintă adesea frisoane, poliartrita,

36
modificari unghiale , adenopatie. Există riscul unor dezechilibre electrol itice și proteice, cu
decompensări secundare cardiace, hepatorenale, infecț ii severe și chiar deces.
Eritrodermizarea poate apărea d’emblée sau, cel mai frecvent, se instalează gradat, prin erori
de tratament (tratament intempestiv sau corticoterapie).

Psori azis eritrodermic

Eritrodermia are următoarele consecințe: hipotermie datorită vasodilatației
generalizate se pierde căldură în exces, insuficiență cardiacă congestivă, datorită fluxulu i
sanguin crescut ce suprasolicită cordul, p ierdere crescută de lichide ce conduce la
dezechilibre hidro -electrolitice, descuamare masivă ce determi nă pierderi importante de
proteine peste 50% și fier, cu hipoproteinemie și anemie feriprivă secundară, absorbția
topicelor este mult crescută. Asfel ps oriazisul eritrodermic este considerat o urgență
medical ă.

37
2.4. PSORIAZIS ARTROPATIC
Psoriazisul artropatic este o boala erozivă a articulatiilor, uneori severă, de obicei
poliarticulară cu predilectie cu implicarea articulațiilor interfalangeale distale, cu abs ența
serologic ă a lupusului sau factorului reumatoid. 5 -10% din pacienții cu psoriazis pot prezenta
manifestări articulare. Psoriazisul artropatic este o formă de psoriazis cutanat sau unghial
asociat cu o artrită seronegat ivă periferică sau a coloanei vertebrale. Psoriazisul artropatic
sau artrita psoriazică reprezintă asocierea leziunilor cutanate de psoriazis cu afectarea
articulațiilor. Conform statisticilor medicale, această formă de psoriazis afectează
aproximativ 7% din pacienții cu psoriazis, cu o distribuție pe sexe aproximativ egală, iar cel
mai frecvent se dezvoltă între 30 -50 ani.
Psoriazisul artropatic poate să apară oricând în timpul evoluției psoriazisului; de obicei apare
după aproximativ 5 – 10 ani de la pr imele semne de psoriazis dar există situații rare în care
apar concomitent leziunile cutanate de psoriazis și artrita psoriazică sau situații foarte rare
când artrita psoriazică precede leziunile de psoriazis cu ani de zile.
În general, psoriazis ul artropatic afectează articulațiile mici de la mâini și/sau picioare
(pumni, călcâi) dar poate afecta orice articulație, inclusiv articulațiile mari (genunchi, coate .)
sau coloana vertebrală.
Tabloul clinic al artritei psoriazice este variat și au existat diverse încercări de
clasificare a manifestărilor clinice. Cea mai utilă dintre acestea este cea propusă de Moll și
Wright .
Artrita oligoarticulară asimetrică este cea mai frecvent întâlnită 70%. Se caracterizează
prin modificări ale articulațiilor interfalangiene și sinovită, ”degete în cârnăcior”. În acest
grup sunt încadrate și formele monoarticulare.
Artrita simetrică, seronegativă, dificil de diferențiat clinic de artrita reumatoidă, 15%.
Afectarea metacarpofalan giană este mai frecventă decât în forma anterioară.
Artrită localizată predominant sau exclusiv la articulațiile interfalangiene,distal 5%. Se
însoțește de modificări unghiale severe.
Artrită mutilantă, formă rară, 5%, caracterizată prin osteoliză severă, care duce la
telescoparea degetelor, cu scurtarea acestora.
Artrită axială, 5%, manifestat ă prin spondilită și /sau sacroileită.
La majoritatea bolnavilor cu artrită psoriazică, leziunile cutanate le preced pe cele articu lare.

38

Psoriazis artropatic

Uneori debutul cutanat și articular are loc simultan și foarte rar, manifestările articulare
apar primele. Leziunile cutanate pot avea orice localizare și orice formă clinic. Aproximativ
trei pătrimi dintre pacienți au modificări unghiale.
Simptomele psoriazisului artropatic constau în dureri articulare, atât în repaus cât și la
mișcare, tumefacția articulațiilor și a țesuturilor moi din jurul articulațiilor, reducerea
amplitudinii mișcărilor articulare. De asemenea, pacienții pot pr ezenta dimineața senzația de
„articulații ruginite”, cu dificultate la primele mișcări articulare și senzație de oboseală.
Foarte mulți pacienți cu psoriazis artropatic, între 75 și 80%, prezintă afectare unghială
importantă, cu leziuni tipice de psoriazis unghial.
Diagnosticul de psoriazis artropatic trebuie să fie precizat cât mai precoce, pentru
instituirea unui tratament corespunzător care să permită atât desfășurarea unei vieți normale
cât și instalarea unor complicații, care pot conduce pân ă la anchiloză totală (imposibilitatea
realizării mișcărilor articulare normale). Diagnosticul este stabilit prin examen clinic, analize
de laborator precum și investigații radiologice.

39
Cea mai grava forma este psoriazisul artropatic, cunoscuta si sub denumirea de artita
psoriazică. La psoriazisul obisnuit nu apar mâncărimi, usturimi, dureri, pe cand in cel
artropatic apar dureri puternice articular e, pacientul are deficiente la mișcare, în anumite
cazuri ajungându -se chiar la imobilizare. Psoria zisul artropatic este asimetric la nivelul
articulațiilor distale.

Psoriazis artropatic

Radiologic apar eroziuni interfalangiale ce dau aspectul de “urechi de șoarece”.

Psoriazis artropatic: modificări radiologice.

40
2.5.PSORIAZIS LA COPII
Copii chiar și nou -născutii pot să fie afectați. Acesta are o serie de particularități, care
derivă pe de o parte din vârsta pacienților și adaptarea corespunzătoare a tratamentului , iar pe
de altă parte din dificultățile de a d epista factorii declanșatori și agravanți ai bolii. Zon ele sunt
cutele pielii , plica cotului, axial, zona de î nfasare. Din acest moti v părinț ii trebuie să aibă
grijă de igiena și hidratarea pielii nou -nascutului.
Frecvența bolii la copii este de stul de ridicată, conform datelor din revistele de
specialitate aproximativ o treime din cazurile de psoriazis se întâlnesc la pacienții în vârstă de
până la 15 ani. Din punct de vedere al vârstei de debut a psoriazisului, aceasta poate fi foarte
mică: s -au descris manifestări de psoriazis la nou -născuții de câteva zile.
Factorii declanșatori ai bolii sunt foarte variați, practic nu se întâlnesc doi pacienți care
să prezinte aceiași factori declanșatori. Foarte frecvent, psoriazisul la copii este d eclanșat de o
infecție streptococică în sfera ORL (în special forma „gutată”, în picături a psoriazisului). De
asemenea, și alte infecții de focar pot determina apariția psoriazisului la copii: granuloame
dentare, sinuzite cronice, paraziți intestinali, in fecții urinare. Există situații la care psoriazisul
poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale copilăriei(varicelă,rujeolă,rubeolă).
La fetițe, psoriazisul poate fi declanșat de menarhă (apariția primei menstruații). Un
alt factor declanșator important al psoriazisului la copii este stressul neuropsihic. Astfel,
existența stărilor conflictuale în familie, dificultăți în activitățile școlare, așteptări nerealiste
din partea părinților, glumele răutăcioase făcute de colegii de școală.
Formele clinice de psoriazis întâlnite la copii prezintă câteva caracteristici. Astfel,
frecvent se întâlnesc formele gutate (în picătură) și afectarea pliurilor și a regiunii faciale.
Nou născuții dezvoltă în special la nivel anogenital o f ormă de psoriazis denumită
„psoriazis de scutece” (napkin psoriasis). Mai rar, copii prezintă psoriazis pustulos,
artropatic sau eritrodermic.
Tratamentul psoriazisului la copii are câteva caracteristici determinate de vârsta
pacienților, facto rii declanșatori/agravanți, zona și suprafața afectată, și eventualele
afecțiuni asociate. Mai mult decât la alți pacienți cu psoriazis, terapia psoriazisului la copii
trebuie realizată în strânsă colaborare cu medicul dermatolog și medicul pediatru. Sunt total
interzise aplicarea unor așa -zise „tratamente” care au făcut bine altor pacienți cu psoriazis,
deoarece există atât riscul agravării și extinderii leziunilor de psoriazis cât și de apariție a
unor complicații grave, severe. Deoarece pielea copiilor e ste mai subțire comparativ cu cea
a adulților, există riscul ca la aplicarea unor ma ri cantități de unguente pe o suprafață

41
cutanată largă, substanțele respective se pot absorbi și provoca reacții sistemice severe. De
asemenea, administrarea anumitor medicamente, atâ t pe cale generală cât și locală , este
interzisă la copii.
La fiecare copil cu psoriazis trebuie făcute consulturi de specialitate și investigații
pentru depistarea unor focare infecțioase: consult ORL și stomatologie, exudat nazo –
faringi an, urocultură, examen coproparazitologic.
Dieta va fi echilibrată, în conformitate cu vârsta și activitățile fizice efectuate, cu
un conținut corespunzător de vitamine, minerale și proteine.
Regimul de viață va avea un num ăr corespunzător de ore de odihnă și somn, cu
evitarea vizionărilor prelungite a programelor TV.
Rolul părinților este extrem de important .Părinții trebuie să comunice cât mai mult
cu copii bolnavi de psoriazis pentru a afla frământările și st ările conflictuale ale acestora, și
au rolul de a realiza un climat familial lipsit de conflicte. Psoriazisul la gravide se întâlnește
într-una din următoarele situații: debutul psoriazisului în timpul gravidității sau, situația cel
mai frecvent întâlnită în practica medicală, psoriazisul este cunoscut anterior de sarcină.
Această formă de psoriazis are o importanță fundamentală având în vedere faptul că
anumite medicamente se pot absorbi și pot produce efecte nedorite la nivelul fătu lui.
Evoluția psoriazisului vulgar în cursul sarcinii, la majoritatea gravidelor, este favorabilă,
leziunile de psoriazis cunoscând o ameliorare importantă. Cu toate acestea, la o parte dintre
paciente, psoriazisul poate evolua staționar sau chiar să se ag raveze. De altfel, apariția de
noi leziuni de psoriazis se întâlnește mai frecvent imediat după naștere, în primele trei -patru
luni. Există o serie de forme de psoriazis care, conform datelor din literatura de specialitate,
pot prezenta agravări în cursul sarcinii: artrita psoriazică și o formă specială de psoriazis
pustulos -impetigo herpetiform. Aspectele terapeutice ale psoriazisului la gravide sunt
extrem de importante deoarece o parte a medicamentelor folosite uzual în tratamentul
psoriazisului nu pot f i utilizate pentru că au efecte negative majore la nivelul fătului. Astfel,
alegerea opțiunii terapeutice se face cu prudență în funcție de vârsta sarcinii, extinderea
psoriazisului iar colaborarea permanentă medic dermatolog – medic ginecolog este
obligato rie. Tratamentul trebuie să fie strict supravegheat și se interzice cu desăvârșire
aplicarea oricărui produs din proprie inițiativă. În ceea ce privește fătul, nu este obligatoriu
ca acesta să dezvolte leziuni de psoriazis, iar acesta va fi supravegheat a vând în vedere
moștenire genetică pe linie maternă.

42
CAPITOLUL 3.
DIAGNOSTICUL POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

Nici un test nu pune diagnosticul de psoriazis,dar un dermatolog poate stabili
diagnosticul prin aspectul leziunilor pielii individului și prin istoricul medical al familiei
sale. În unele cazuri specialistul poate confirma diagnosticul prin examinarea la microscop
unei piese de biopsie din piele.
Diagnosticul în psoriazis este în primul rand unul clinic, istoricul familial, medical și
examenul fizic coroborate cu depis tarea factorilor trigger conturâ nd un tablou aproape
complet, a cărui certitudine este oferită de aportul examenului histopatologic. Șansele de
reușită ale unui tratament eficient în psoriazis depind în mod esential de obiectivele pe care
acesta trebuie să le atingă: îmbunătățirea calității vieții pacientului, obținerea unei remisiuni
și a unui bun control al bolii pe termen lung, reducerea toxicității individuale a
medicamentelor fol osite și monitorizarea relației costeficienț ă.
Diagnosticul diferențial se face cu dermatita seboreică, lupus eritematos sistemic,
eczema, lichen plan, carcinom cu celule scuamoase in situ (boala Bowen, în special când este
localizată la niv elul trunchiului), lichen simplex croni c. Biopsia este rareori necesară. Boala
este evaluată în funcție de severitate, drept usoară moderată sau gravă.
Analizele de laborator care se efectuează pacienților cu psoriazis, cu excepția biopsiei
cutan ate, nu sunt esențiale pentru diagnosticul pozitiv de psoriazis. Aceste analize sunt
necesare pentru evaluarea stării generale de sănătate a bolnavilor cu psoriazis sau pentru
inițierea unor tratamente speciale cu medicamente administrate pe cale generală.
Din grupul analizelor generale (uzuale) fac parte hemoleucograma, VSH, glicemia,
testele pentru investigarea funcției hepatice și renale, sumarul de urină. În anumite situații
speciale se poate efectua radiografia articulațiilor ( la pacienții cu artrită psoriazică), examen
micologic unghial (la bolnavii cu psoriazis unghial), determinarea anumitor minerale în sânge
(calciu, fier, magneziu). La pacienții cu psoriazis artropatic se poate efectua puncția articulară
cu examenul lichidului sinovial precum și biopsia sinovială. Tot la acești pacienți cu psoriazis
artropatic este necesară determinarea factorului reumatoid pentru realizarea diagnosticului
diferențial cu artrita reumatoidă.
Biopsia cutanată se efectuează în situațiile, rare de altfel, în care diagnosticul de
psoriazis nu poate fi precizat pe baza elementelor clinice.

43
CAPITOLUL 4.
PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN PSORIAZIS

Tratamentul psoriazisului are la bază principiile care decurg din evolutia sa cronică,
cu agravări și ameliorări frecvente, precum și adaptarea permanentă a terapiei la condițiile
conc rete ale pacientului. Psoriazisul este o boala cronică, ceea ce înseamnă c ă nu există un
tratament care să garanteze vindecarea completă, de aceea obiectivul tratamentului este
reprezentat de obținerea unei remisiuni cât mai precoce și cât mai prelungite, respectiv ca
pielea sa fie fără semne de boală.
Tratamentul este individualizat, adaptat fiecaru i pacient in functie de mai multe criteri:
vârstă, sex, afecțiuni asociate (Diabet zaharat, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă,
insuficiență renală, ulcer gastro -duodenal, hepatită); tipul clinic de psoriazis — localizare
leziuni, numărul și mă rimea lor, prezența sau nu a afectării articulare , tratamente
concomitente cu alte medicamente, răspunsul anterior la alte preparate administrate pentru
terapia psoriazisului. Comunicarea permanentă cu medicul dumneavoastră curant și
prezentarea periodică la control sunt factori importanți în managementul corect al afecțiunii
pe termen lung și au rolul de a contribui la prevenirea extinderii leziunilor și apariția unor
forme grave de psoriazis (pustulos, eritrodermic, artropatic). Regimul de viață trebuie să fie
echilibrat, cu ore suficiente de odihnă și cu evitarea exceselor de orice fel; în plin puseu
eruptiv, regimul alimentar este foarte important – se vor exclude alcoolul, cafeaua,
condimentele, conservele. Puseul de psoriazis poate să apară ca urmare a unui stress psihic
prelungit, a unor infecții cronice de focar, a unor infecții virale sau ca urmare a ingestiei unor
medicamente. Diferitele pusee pot fi declanșate la același pacient de factori diferiți, de aceea
este indicat consultul dermatologic per iodic pentru realizarea unei strategii terapeutice de
durată. Se vor combate toate focarele de infecție cronice dentare sau di n sfera ORL. Se vor
identifica ș i exclude medicamentele asociate care influențează nefavorabil psoriazisul,
înlocuindu -se cu alte preparate. Se vor evita traumatismele. Se recomandă cure marine anuale
(concedii, vacanțe la mare). Se va evita uscăciunea p ielii care apare î n psoriazis, prin
folosirea zilnică de produse emoliente și hidratante, recomandate de către medicul
dumneavoastr ă curant.
Schema terapeutica generala cuprinde urmatoarele elemente:

44
– identificarea și îndepărtarea, în situațiile în care este posibil, a factorilor
declanșatori și agravanți;
– dieta trebuie să fie echilibrată, fără excese de nici un fel, cu un aport crescut de
vitamine și produse antioxidante;
– produsele cosmetice utilizate trebuie să fie hipoalergenice, adaptate zonei corporale
unde vor fi aplicate, iar alegerea lor trebuie s ă fie făcută în colaborare cu medicul specialist
dermatolog;
– tratamentul local și general (oral) trebuie să fie administrat în conformitate cu
recomandările medicului dumneavoastră (dozaj, durată de administrare) și se va evita
depășirea dozei și/sau a perioadei recomandate de tratament. Importanța controlului periodic
este foarte mare. Pentru cazurile usoare sau moderate, sunt prescrise în gen eral unguente
topice cu proprieță ti emoliente, creme, parafină si uleiuri.
Acestea au rolul de a reduce descumarea, de a calma inflamaț ia și de a înmuia piele a,
fiind mai eficiente atunci când sunt aplicate imediat dup ă baie.
Alterarea metabolic ă fiind unul din factorii declan șatori al bolii, cu siguranță dieta
alimentară joaca un rol important și s emnificativ în administrarea tratamentului posoriazis –
ului. O dieta corectă favorizează echilibru sistemului imunitar. Dieta (regimul alimentar) al
bolnavului cu psoriazis trebuie în primul rând să țină cont de vârsta, sexul, ocupația, efortul
fizic depus de pacientul cu psoriazis. De asemenea, dacă este asociată o altă afecțiune –
hepatică, gastrică, renală, cardiacă – care impune un regim alimentar deosebit, se va ține cont
de aceste restricții în alcătuirea dietei pacientului cu psoriazis. Dieta va fi ec hilibrată, cu un
aport corespunzător de lipide, glucide, proteine, vitamine și minerale.
Având în vedere tendința la uscăciune a pielii bolnavului cu psoriazis, un aport de
lichide corelat cu vârsta și temperatura mediului ambiant are un rol foarte imp ortant.
În cadrul mecanismelor de apariție a psoriazisului un rol important este deținut de
mecanismele oxidative. Astfel, este benefic consumul alimentelor cu un conținut bogat de
vitamine A,C,E și de zinc și seleniu. În mod special fructele, legumele, fiind bogate în
vitamine și substante micronutritive, favorizează bună starea pielii. Doze reduse însa de lipide
și glucide și o cantitate adecvată de proteine atât de origine animal ă cât și vegetală ca acelea
continute de legume, este la baza unei corecte alimentări. Se recomandă eliminarea din dieta
a alimentelor care pot să îngreuneze activitatea intestinului și în special a ficatului, ca de
exemplu friptura, salam, cârnat, condiment e ca piper, muștar, maioneză, sosuri
semipreparate, vin, produse alcoolice concentrate, alune.

45
Este bine cunoscut rolul negativ în evoluția și agravarea psoriazisului de către stress,
încordarea neuropsihică, de aceea, este foarte importantă evitarea consumului excesiv de
substanțe neuroexcitante.
Aceasta boală nu se poate vindeca dar simptomele ei se pot ameliora prin pregatirea
fizică pentru autotratament și un repaus alimentar de 42 de zile.
Regimul constă din consumul de fructe si legume crude, evitând diferențele de
temperatură. Nu es te indicat să se amestece fructele acide cu cele alcaline și nici legumele cu
fructele. Intre mese se va lasa un timp de digestie de 3 -4 ore.
Dieta este un factor care intervine atât în etiologia psoriazisului cât și în mecanismele
patogenice al e bolii. Dieta cu un număr redus de calorii are efecte benefice asupra evoluției
psoriazisului. Regimul bogat în ulei de pește, care conține grăsimi nesaturate de tip n -3, are
de asemenea efecte pozitive în psoriazis. La pacienții care prezintă anticorpi a nti-gliadină,
determinați prin mijloace specifice, dieta fără gluten este indicată.
Reducerea completă a consumului de alcool. Suplimentarea dietei cu produse
antioxidante de tip vitamina C, E, beta -caroten, seleniu, catalază are efecte benefic e asupra
psoriazisului. Suplimentarea aportului de vitamina D, dar doar la acei pacienți care nu
utilizează local derivați de vitamina D și în anumite perioada ale anului, noiembrie -februarie.
Produsele cosmetic e pentru pielea pacientului cu psoriazis. Ps oriazisul este o afecțiune
cutanată cronică, necontagioasă, care evoluează în pusee, iar pielea pacientului devine uscată
și rugoasă, sensibilă la acțiunea factorilor externi, cu descuamări și înroșiri.
Îngrijirea pielii pacientului cu psoriazis e ste foarte importanta și constituie un element
de bază al tratamentului afectiunii. Se vor folosi produse care nu sunt iritante, special
destinate acestei afecțiuni. Utilizarea de produse dermato -cosmetice destinate îngrijirii pielii
normale,chiar dacă sun t de bună calitate, nu este indicată, putând avea uneori efecte negative.
Produsele de îngrijire cosmetică nu înlocuiesc tratamentele locale din psoriazis,dar au
un efect complementar prin înlăturarea senzației de disconfort și îmbunătățirea aspectului
estetic al pielii. Produsele utilizate sunt de tipul hidratantelor corporale și a produselor pentru
toaleta si îngrijirea pielii feței,corpului si pielii capului. O piele mai bine hidratată este mai
plăcută la atingere, se ameliorează suplețea pielii și scade senzația de uscăciune specifică în
psoriazis. Unele produse fav orizează eliminarea scuamelor și permit penetrarea preparatelor
medicamentoase aplicate local. Produsele de îngrijire cosmetică determină efecte pozitive în
ceea ce privește respectul de sine , prin ameliorarea calității vieții persoanelor afectate de
psoriazis. Produsele cosmetice utilizate de pacienții cu psoriazis au importanță majoră atât în

46
inducerea și menținerea remisiunii cât și în prevenirea recăderilor. Produsele de îngrijire
cosmetică determină efecte pozitive prin ameliorarea calității vieții pe rsoanelor afectate de
psoriazis. În psoriazis, pielea devine roșie, uscată și rugoasă, sensibilă la acțiunea factorilor
externi, cu descuamări și îngroșări la nivelul leziunilor și cu încărcătură microbiană mare. Se
vor folosi produse care nu sunt iritant e, special destinate modificărilor cutanate apărute în
psoriazis.
Tratamentul topic a fost cel mai utilizat în tratamentul psoriazisului, la cazurile
luate în studiu, un procent important de pacienți cu psoriazis, respectiv în jur de 70%, au
prezentat forme ușoare sau moderate de boală care pot fi tratate doar cu ajutorul tratamentului
local.
Alegerea metodei de tratament depinde de vârsta, sexul, starea generală și afecțiunile
asociate pe care le prezintă pacientul, precum ș i de tipul, extinderea și durata de evoluție a
leziunilor. Ca măsuri generale nespecifice sunt echilibrarea stării generale, repaus și
medicație anxiolitică.
Există câteva principii ale tratamentului local, care au fost respectate la bolnavii
incluși în lotul studiat, după cum urmează: anumite produse nu se utilizează pe față, pliurile
mari ale corpului deoarece există un risc foarte mare de iritare tegumentară; tipul de vehicul
al preparatului care se aplică pentru tratamentul local al psoriazisului, res pectiv unguent,
cremă, loțiune, soluție, trebuie să fie adaptat cu zona care urmează a fi tratată: de exemplu în
cazul leziunilor de psoriazis de la nivelul scalpului se preferă soluțiile sau preparatele de tip
lapte, în timp ce în cazul unor leziuni groas e de la nivelul genunchilor se indică unguentele.
Nu trebuie utilizat decât produsul recomandat de medicul curant dermatolog, și cu
respectarea dozelor (cantității de produs recomandat) și a perioadei de aplicare, deoarece
există riscul apariției unor efec te adverse grave; in caz de apariție a unor efecte, reacții
adverse pacientul se va prezenta cât mai repede la o evaluare dermatologică.
Produsele utilizate fac parte din următoarele categorii: preparatele decapante,
keratolitice , care îndepărte ază scuamele și permit penetrarea, pătrunderea în profunzime a
medicamentelor active antipsoriazice: uree, acid salicilic, derivați de vitamina A, sulf.
Produsele reductoare , cu acțiune antimitotică și imunodepresivă, de tip cignolin, gudron, al
căror efec t poate fi limitat de mirosul neplăcut, murdărirea lenjeriei și apariției unor iritații
cutanate. Dermatocorticoizii sunt cele mai utilizate produse pentru tratamentul topic al
psoriazisului, și pot fi utilizați singuri sau în combinație cu alte produse de stinate
tratamentului local al psoriazisului (decapante, reductoare, derivați de vitamina D).

47
Mecanismele de acțiune ale acestor preparate este complex, respectiv
antiinflamatorie, citostatică, vasoconstrictorie. Utilizarea acestor produse tre buie să țină cont
de vârsta pacientului, extensia leziunilor și de regiunile care trebuie tratate. Se evită aplicarea
pe durate lungi de timp și oprirea bruscă a tratamentului(pentru că apare fenomenul de
rebound). Derivații de vitamina D (calcipotriol) se utilizează în tratamentul formelor ușoare
sau moderate de psoriazis. Preparatele utilizate pentru scalp sunt de tipul loțiunilor sau
șampoanelor cu produse antimicotice, keratolitice și reductoare. De asemenea, trebuie
respectată doza recomandată de către medicul specialist.
În situația în care medicul curant nu recomandă o altă modalitate, se pot utiliza
următoarele reguli de aplicare a un guentelor sau cremelor:
-spălarea zonei afectate cu apă călduță și un săpun blând, emolient;
-aplicarea treptată a produsului concomitent cu efectuarea unui masaj blând, ușor care să
favorizeze pătrunderea unguentului în piele (unguentul trebuie să fie în piele, nu pe piele);
-ștergerea ușoară a excesului de unguent (pentru o dozare corectă se poate folosi următoarea
regulă: o cantitate de unguent de lungimea ultimei falange a degetului arătător este suficientă
să acopere o suprafa ță de mărimea palmei).
-înainte de o nouă aplicare, zona trebuie spălată din nou. În cazul în care s -a recomandat
aplicarea tra tamentului pentru o anumită durată de timp, se poate utiliza un ceas cu alarmă iar
la expirarea timpului indicat, se va spăla pielea cu maximă atenție.
Reactii adverse ale tratamentului local.
Tratamentul local este cea mai utilizată varian tă terapeutică în cadrul tratamentului
psoriazisului, practic în cazul psoriazisului de severitate ușoară și medie este singurul
tratament localizat. Numărul mare de preparate terapeutice, care aparțin unor clase variate de
agenți activi (dermatocorticoizi , keratolitice, reductoare, retinoizi topici, derivați de vitamina
D, imunomodulatoare topice), precum și varietatea de forme sub care se găsesc (unguente,
creme, loțiuni, sprayuri), oferă posibitatea adaptării corespunzătoare a tratamentului la forma
de psoriazis,respectiv localizare, extindere. Cu toate acestea, există cazuri de reacții adverse,
unele dintre ele grave, declanșate de preparatele topice, locale utilizate în cadrul terapiei
psoriazisului.
Principalele cauze ale reacțiilor adverse ale tratamentului local în psoriazis sunt:
-aplicarea unor praparate din proprie inițiativă, aceste preparate sunt medicamente cu cale de
administrare locală , iar „drumul” lor până în farmacii a fost presărat cu numeroase studii și
verificări,

48
-aplicarea unor preparate recomandate de medicul dermatolog, dar nu conform
recomandărilor medicale, respectiv utilizarea unor cantități foarte mari sau timp îndelungat,
aplicarea preparatelor pe zone ale corpului „interzise”.
Reacțiile adverse ale tratamentului local au o gravitate variabilă, mergând de la iritații și
mâncărimi ale pielii până la reacții foarte grave de tipul hipercalcemiei sau a sindromului
Cushing.
În momentul apariției unor reacții adverse locale este indicată prezentarea cât mai
grabnică la un consul de dermatologie pentru stabilirea cauzei și instituirea măsurilor
corespunzătoare. Dintre cele mai frecvente reacții adverse întâlnite în practica medicală,
reacții provocate de preparatele utilizate în tratamentul psoriazisului:
Dermatocorticoizii pot produce, în cazul utilizării necorespunzătoare, atrofia cutanată,
apariția de hiperpilozitate și teleangiectazii (dilatații ale vaselor mici cutanate), tahifilaxie
(dispariția efectului terapeutic după utilizarea prelungită – „piele se obișnuiește cu
produsul”), modificări ale pigmentării cutanate. Trebuie acordată a atenție specială la
utilizarea steroizilor foarte potenți la copii. Preparatele pe bază de dermatocorticoizi sunt
contraindicate în caz de infecții virale, micotice, bacter iene deoarece pot agrava infecțiile
respective.
Calcipotriol este o formă sintetică a Vitaminei D3. Aplicata de 2 ori pe zi controlează
turnoverul celulelor epiteliale. Deoarece este iritant, nu se aplică pe fața sau pe regiunea
genitală. Uneori s e combină cu corticosteroizii, pentru a reduce iritația. Dozele peste 100g de
calcipotriol pe saptamană determină creșterea nivelului de calciu in corp peste limitele
admise.
Retinoizii topici
Tazarotenul este un derivat sintetic al vitaminei A și se g ăsește sub form ă de crema sau
gel. Folosit singur nu are efecte rapide asemeni corticosteroizilor, dar nici efectele secundare
ale acestora. Se aplica pe pielea uscată și, în particular, poate fi folosit și pe pielea capului.
Din cauza efectelor teratogene, nu se administreaza femeilor gravide. Cignolinul reduce
proliferarea epitelială și calmează iritația. Doctorii prescriu creme sau unguente ce se aplică o
dată pe zi, timp de 15 -30 minute, in tratarea leziunilor psoriazisului cronic. D upa aceea,
cignolinul trebuie indepărtat de pe piele pentru a preveni iritațiile. Din cauza potențialului
inflamator, nu se folosesc in faza activă a psoriazisului.
Keratoliticele, cele mai utilizate sunt acidul salicilic și ureea au ca efect indepărtarea
scuamelor de pe corp și cap, se găsesc sub formă de creme, unguente, geluri, sampoane.

49
Adesea, pentru potențarea efectului, se asociază cu corticosteroizii topici, cignolinul și
gudroanele. Substanțele hidratante aplicate regulat, pe perioade lungi, hidratantele au un efect
favorabil. Păstrează pielea umedă, reducând scuamele și pruritul. Fototerapia, ultravioletele
naturale și cele artificiale sunt folosite in derivații topici de vitamina D , pot provoca iritații
importante la nivelul feței sau a pliurilor, iar o utilizare necontrolată a acestora se asociază cu
hipercalcemie, precum și cu efectele negative ale acesteia.
Retinoizii topici, Tazaroten, a u un efect iritant, manifestat prin prurit și descuamare
cutanată, nu este recomandată utilizarea în cursul zilei ( există riscul dezvoltării unor reacții
de sensibilitate). De asemenea este interzisă utilizarea acestora la femeile gravide.
Prepara tele reductoare pot provoca iritații importante, au un miros neplăcut și murdăresc
lenjeria. Există o serie de modalități practice care permit scăderea riscului de a dezvolta
reacții adverse la preparatele topice.
Tratamentul decapant al psoriazisului are drept scop îndepărtarea scuamelor, cu rol în
facilitarea penetrării în profunzime a medicamentelor active antipsoriazice și se efectuează la
începutul tratamentului local.
În vederea îndepărtării scuamelor se folosesc preparate keratolitice de tip acid salicilic,
rezorcină, uree sau derivați de vitamina A, iar concentrația utilizată este în funcție de zona
afectată și de vârsta pacienților. Aceste produse sunt înglobate într -un vehicul de tip vaselină,
lanolină, cremă adaptate zonei corporale care u rmează să fie tratate.
Astfel, utilizarea de concentrații mari de acid salicilic, pe perioade de timp lungi și pe
suprafețe întinse la copii, poate fi urmată de absorbția acestuia și apariția de efecte toxice
generale.
De asemenea, produsele keratolitice pot fi asociate cu preparate reductoare sau
dermatocorticoizi atât în vederea stabilizării preparatelor reductoare cât și pentru creșterea
eficienței terapiei cu reducerea consecutivă a reacțiilor adverse.
Tratamentul reductor în psoriazis reprezi ntă o altă metodă terapeutică topică, locală
utilizată pentru tratamentul psoriazisului. În acest grup de medicamente întră o serie de
produse, dintre care unele nu se mai folosesc datorită potențialului iritant ( cum este
crisarobina, extrasă din rădăcina de Goa, care avea un efect iritant și a fost abandonată).
Cignolinul(antralin,ditranol) are acțiune antimicotică care se exercită prin următoarele
mecanisme: legarea de acizii nucleic, inhibarea încorporării uridinei în ARN și a sintezei de
AND și ARN, deprimarea catenei respiratorii celulare. Cignolinul reprezintă un derivat

50
sintetic al crisarobinei, și se utilizează în asociere cu acid salicilic, în concentrații variabile,
de la 0,1% până la 1 -3%.
Utilizarea practică a acestui preparat im plică tratamentul cu doze progresiv crescânde și
pe perioade din ce în ce mai lungi pentru a testa tolerabilitatea pacientului și de a preveni
apariția reacțiilor adverse iritative, care uneori pot fi foarte severe. De asemenea, utilizarea
cignolinului est e absolut contraindicată la pacienții cu psoriazis eritrodermic și pustulos,
respectiv în anumite localizări cum ar fi psoriazisul de la nivelul feței și al pliurilor. Pentru a
preveni apariția reacțiilor adverse, în special efectul iritativ și colorarea l enjeriei, se poate
utiliza o substanță neutralizantă de tip trietanolamină. De curând, se utilizeaza vehicule care
eliberează antralin la temperature corpului, pentru a reduce la minimum colorarea lenjeriei
de corp sau pat.
Gudronul reprezintă o altă varianta de terapie reductoare utilizată în psoriazis, iar în
funcție de proveniență poate fi gudron de lemn (oleum cadini), gudron bituminos (ihtiol) și
gudron de cărbune (coaltar). Coaltarul se poate utiliza sub mai multe forme inclusiv soluții
alcoolice, unguente, săpunuri, preparate pentru baie, șampoane. De asemenea, gudronul se
poate folosi și în combinație cu terapie cu ultraviolete B – metoda Goeckerman.
Terapia reductoare poate fi utilizată singură sau în combinații cu produse kerat olitice și
/ sau dermatocorticoizi, atât pentru creșterea eficienței tratamentului cât și pentru prevenirea
dezvoltării unor reacții adverse .
Acidul salicilic este un agent keratolitic, cu efect de înmuiere a scuamelor, facilitând
îndepărta rea acestora și absorbția altor ageți topici. Este deosebit de util în tratamentul
scalpului. Unguentele, soluțiile sau șampoanele pe baza de gudron au acțiune
antiinflamatoare și reduc proliferarea keratinocitelor, printr -un mecanim necunoscut. Sunt
aplic ate de obicei pe durata nopții și îndepărtate dimineața. Pot fi utilizate alături de
corticosteroizii topici sau după expunerea la radiațiile ultraviolete B (UVB), în doze crescute
progresiv (regimul Goeckerman).
Corticosteroizii utilizați în trata mentul psoriazisului sunt cei cu administrare topică
(locală). Eficiența acestora este mai mare atunci când sunt aplicați pe durata nopții, acoperind
aria cutanată cu o folie de polietilenă. O cremă ce conține corticosteroizi poate fi aplicată fără
pansame nt ocluziv în timpul zilei.
Pe măsura ameliorării manifestărilor, corticosteroizii trebuie aplicați mai rar, sau
inlocuiți cu preparate mai puțin potente, pentru a reduce atrofia locală, formarea striațiilor și
teleangiectazia. După trei săp tămâni de utilizare a corticosteroizilor, acestia trebuie inlocuitți

51
cu un emolient timp de 1 -2 saptamani. Aplicarea de lungă durată și pe arii cutanate extinse
poate exacerba psoriazisul. Corticosteroizii sistemici pot fi responsabili pentru exacerbarea
sau dezvoltarea psoriazisului pustulos și nu trebuie utilizați pentru orice forma de psoriazis.
Tratamentul sistemic
Interesant este faptul ca aproximativ 70% din pacienții cu forme blânde sau moderate de
psoriazis prefer utilizarea exclu sivă a terapiei topice (emoliente, keratolitice, gudroane,
ditranol, dermatocorticoizi, analogi de vitamina D3, tazarotene), acestă reprezentând
tratamentul de prima linie.
Keratoliticele, acidul salicilic si ureea indepartează s cuamele, favorizând pătrunderea
celorlalte medicamente active. Calcipotriol este o forma sintetica a vitaminei D3 si poate fi
asociat ă tratamentului cu corticosteroizi topici.
Pentru cazurile grave de psoriazis, pot fi prescrise medicamente adminis trate pe cale
orală sau prin injecții intramusculare: retinoizi care reduc proliferarea celulară, metotrexat sau
ciclosporina, care diminuează activitatea sistemului imunitar. Toate acestea pot antrena efecte
secundare foarte grave (inflamatii ale ochilor, căderea părului, afectarea ficatului sau
rinichilor).
Pentru a reduce aceste riscuri, este propusă în general o medicație prin rotație, fără ca
durata administrării unui medicament să depăsească 24 luni.
Metotrexatul este cel mai ef icient tratament pentru psoriazisul sever, cu complicații
(artrita psoriazică), ce nu răspunde la alte forme de tratament (agenți topici și
fotochimioterapia PUVA).
Retinoizii sistemici (acitretin) pot fi indicați in cazurile severe de psoriazis vu lgar,
pustulos, cât și de psoriazis palmoplantar. Datorită efectului său teratogen (care determină
malfomarii fetale) și a retenției de lungă durată a acitretinului în corp, medicamentul este
contraindicat gravidelor. De asemenea, femeile sunt sfătuite să aibă o sarcină după cel putin 2
ani de la terminarea tratamentului. Ciclosporina este un medicament imunosupresor, utilizat
timp de cateva luni (rar, 1 an) si alternat cu alte terapii.
La pacienții cu afectare cutanată extinsă sau cu erupții pers istente, pot fi utilizate
fototerapia și fotochimioterapia. Fototerapia constă în expunerea bolnavului la radiațiile
ultraviolete (radiatii UVB, in general), naturale sau artificiale. Fotochimioterapia combină
expunera la radiațiile ultraviolete cu luarea unui medicament fotosensibilizant (care
sensibilizeaza pielea la acțiunea radiațiilor).
Metoda numita PUVA este o terapia ce combina expunerea la radiațiile ultraviolete A

52
cu medicamentul Psoralen. Dozele de radiații sunt crescute progresiv, in funcție de toleranța
pacientului. Riscurile pe termen scurt ale terapiei PUVA sunt neglijabile (in special, arsuri).
In schimb, pe termen lung, această metoda poate crește riscul de cancer de piele. Tehnicile
recente permit o expunere la radiațiile UVB cu spectru îngust, cu riscuri mai mici. Această
terapie cu radiatii UVB poate fi asociata cu aplicarea unui fotosensibilizant, precum
preparatele pe baza de gudron.
Tratamentele disponibile astăzi includ o mare diversitate de terapii locale,
foto(chim io)terapii și o varietate generoasă de terapii sistemice.
Reductoarele, precum cignolinul (dithranol, anthralin), oleumul cadini sau gudronul de
huila, au un efect antimitotic, consumand oxigenul keratinocitelor bazale si diminuandu -le
astfel tur n-overul. Dermatocorticoizii utilizați ca atare sau in combinații constituie medicația
de elecție având efecte antiinflamatorii, antiproliferative și imunomodulatoare remarcabile în
ciuda modului de acțiune incomplet elucidat. Se folosesc astăzi corticoizi potenți
(mometazona furoat, metilprednisolon aceponat, hidrocortizon butirat) sau foarte potenți
(clobetazol propionat) in administrare atentă, combinată și discontinuă, ținându -se seama de
posibila pierdere a eficacității (tahifilaxie) sau de apariția un or redutabile efecte adverse
(atrofie cutanata,telangiectazii, vergeturi, infecții, supresia cortizolului plasmatic, recaderi
rapide la oprirea bruscă a terapiei ).
Derivații de vitamina D3 (calcipotriol, tacalcitrol, calcitriol) induc diferențiere a
terminală a keratinocitelor și inhibă proliferarea limfocitelor T, fiind eficienti pe placa
cronică psoriazic ă dupa 4 -6 săptaămâni de administrare.
Reacțiile lor adverse, puține (iritație locală, hipercalcemie) , de altfel sunt diminuate
prin utilizarea in combinație cu dermato corticoizii, menținând în acela și timp remisiunea
indusă de aceștia.
Retinoizii topici (tazaroten, adaphalen) promit in viitor rezultate deosebite prin efectul
de creștere și diferențiere keratinocitar ă. Con siderat ă de a doua linie, fototerapia (UVB) este
larg utilizată in psoriazisul gutat persistent, sebopsoriazis și plăcile cornice extensive, alături
de fotochimioterapie (Psoralen -UVA), indicată la pacienții fără raspuns la tratamentul topic
sau care prezi ntă forme moderat -severe cu peste 10% afectare cutanată. Efectul benefic al
acestora se datorează, pe de o parte, inhibarii sintezei ADN -ului celular cu reducerea
mitozelor keratinocitare, iar pe de altă parte, imunosupresiei realizate asupra limfocitelor T și
celulelor Langerhans. Psoralenii realizează legături covalente cu ADN -ul iar la expunerea la
UVA produc fotoinhibiția ireversibila a sintezei de ADN. Exista desigur și contraindicații ale

53
acestei terapii: psoriazisul eritrodermic sau pustulos generali zat, boli cardiace severe, boli
fotoagravante (lupus eritematos sistemic, porfirie cutanata tardiva), afecțiuni hepatice, renale,
cataracta, sarcina, pacienți cu risc crescut de a dezvolta neoplazii. Absența eficacității
terapiilor mentionațe, formele seve re de psoriazis, restricțiile de ordin psihologic reprezintă
argumente necesare orientării spre terapiile sistemice care include utilizarea de: metotrexat,
retinoizi (acitretin, etretinat), ciclosporina, hidroxiuree, 6 – tioguanina, medicamente ce
afectează funcționarea celulei T (azatioprina, 6 – mercaptopurina, mycofenolat de mofetil,
tacro/pimecrolimus, rapamicina), modulatori ai raspunsului biologic.
Metotrexatul, deși utilizat in tratamentul psoriazisului de peste 40 ani, ramane
standar dul de a ur. Administrarea sa în trei prize săptămânal la interval de 12 ore, fără a se
depăși doza de 1,5 g, se face după o prealabilă testare clinico -biologică (hemograma, teste
hepatice și renale), înregistrându -se o îmbunătățire după primele 4 săptămâni. Princi palele
efecte adverse sunt hematologice, hematice și digestive. În caz de supradozaj se
administrează acid folinic în cantitate egală cu cea de Metotrexat.
Retinoizii pe cale sistemică (etretinat și acitretin) în doze de 0,5 -1 mg/kg corp sunt
rezer vați mai ales formelor grave de psoriazis, fiind administrați cu precauție din cauza
efectului lor teratogen.
Ciclosporina in doze de 2,5 -5 mg/kg/zi acționeza prin diminuarea eliberarii de citokine,
fiind indicată in formele rebele la tratament .
Inconvenientele acestei terapii sunt reprezentate de nefrotoxicitate și hipertensiune
arterială. Dat fiind faptul că psoriazisul constituie o boală cronică, o terapie eficientă pe
termen lung se impune in mod evident. De aceea strategiile terapeutice moderne de tip
rotațional, secvențial, combinativ sunt benefice pentru reducerea efectelor adverse și creșterea
eficacității medicamentelor, menținând un bun control al bolii pe termen lung, diminuând
frecvența și severitatea potențialelor rec ăderi.
Cercetările asupra imunopatogenitatii psoriazisului au permis dezvoltarea recenta a
noilor terapii biologice care interferează cu activarea și functionarea celulelor T, responsabile
de efectele inflamatorii caracteristice unui grup de afecțiuni p recum: psoriazisul moderat –
sever, artrita reumatoidă, boala Crohn.
Protagonistii acestor terapii moderne sunt modulatorii răspunsului biologic, proteine
rezultate prin tehnici de recombinare ADN, inalt selective, care pot fi: an ticorpi monoclonali
(infliximab, efalizumab, adalizumab), proteine de fuziune (alefacept, etanercept, onercept) si
citokine sau factori umani de crestere recombinati. Se cunosc în prezent patru căi majore de

54
imunomodulare în psoriazis: eliminarea celulelor T patogenice (alefacept), blocarea activării
și migrarii celulelor T (efalizumab), alterarea semnalelor proliferative ale acestora
(efalizumab) si inhibarea efectelor citokinelor proinflamatorii (infliximab, etanercept).
Efalizumabul acționează prin bloca rea interactțiunii LFA -1/ICAM -1 pentru limfocitele T de
la nivel tisular. Această strategie constă in blocarea semnalului primar sau costimulator ce
activează limfocitele, precum și a migrării lor cutanate. Dar având în vedere că nu este redus
efectiv numă rul limfocitelor T potențial implicate în evenimentele patogenice, există riscul de
recurentă la întreruperea tratamentului. Un astfel de agent terapeutic ar trebui administrat
continuu, cu efecte imunosupresive greu de controlat pe termen lung.
Etanerceptul (o proteina de fuziune imunoglobulina -receptor) și infliximabul sunt doi
blocanți ai TNF -a. Citokinele inflamatorii eliberate la nivelul leziunilor de psoriazis intrețin
procesul inflamator. Blocarea acestor citokine ar duce la intreruperea la nțului patogenic și
remisiunea leziunilor. Și in acest caz efectul pare a se exercită numai pe perioada
administrării, prin prezenta limfocitelor T cu memorie activate.
Alefaceptul (o proteina umana de fuziune LFA -3-IgG1) cu blocarea selectiva a
limfocitelor T cu memorie implicate în patogenia psoriazisului pare a fi o strategie extrem de
promi țătoare, deoarece acționează asupra verigii patogenice reprezentate de limfocitul T cu
memorie efector. Acestă exprim ă la suprafaț ă markerul specific CD45RO+, precum și
niveluri semnificativ crescute ale proteinei CD2. Substan ța care ar recunoaște și ar bloca
selectiv aceste celule ar produce nu numai o supresie a inflamației cu dispariția consecutivă a
leziunilor, dar și o remisiune pe termen lung a bolii.
Terapiile biologice moderne au revoluționat tratamentul psoriazisului moderat -sever,
oferind avantaje precum lipsa toxicitații organelor interne, o excelentă tolerabilitate,
inducerea uneori a unor remisiuni susținute.
Identificarea cu acuratete a genelor implicate in psoriazis va determina pe viitor
implicații clinice benefice, profilul genetic al fiecarui individ permițând un răspuns terapeutic
particular și optim.
Terapiile viitorului apropiat oferă sperante pacienților sufer inzi de psoriazis prin posibila
și reala contribuție la ameliorarea calitații vieții. ISIS -104838 este o oligonucleotidă specifică
pentru TNF – a cărei acțiune o inhibă prin legarea de ARN -ul mesager. Peste 15 modulatori ai
raspunsului biologic se află în lucru în diferite stadii de cercetare. Tendințele viitoare in acest
domeniu al "biologicelor" se concentrează pe aspecte ale terenului imun și cercetarea
aberațiilor imune specifice implicate în patogeneza psoriazisului. Căile optime de combinare

55
ale terap iilor biologice cu terapiile tradiționale, precum fototerapia, retinoizii, metotrexatul
sau topicele, sunt studiate in vederea unei rapide disponibilități.
Se cercetează folosirea sistemică per os a tazarotenului fără neajunsurile efectelor
adverse prezente astăzi la ceilalți retinoizi sistemici folosiți. Peptidul T, un lanț de 8
aminoacizi, este cercetat pentru proprietațile sale antiinflamatoare și antichemotactice. Există
rezultate promițătoare ale utilizarii topice și orale a inhibitorilor de calcineurina
(pimecrolimus) care previn transcripția citokinelor proinflamatorii ce mediază apariția
psoriazisului și a altor dermatoze. Se cercetează, de asemenea, noi agenți fotodinamici:
verteporfina și MV9411. În concluzie, medici și cercetatori co laborează și folosesc impreună
instrumente diverse pentru a monitoriza eficiența terapiilor și tehnologiilor care le
completează. Scopul final este diminuarea impactului negativ pe care psoriazisul, și implicit
tratamentul său, îl are asupra calității vieț ii pacienților, recunoașterea și conștientizarea lui
intensificînd nevoia pentru terapii de maxima eficiență.
Acupunctura si fitoterapia in psoriazis
Tratamentul prin acupunctura a fost menționat și descris pe scurt, pentru prima dată în
țara noastră, de N .Vatamanu, în monografia "Reflexoterapia modernă", publicată la
editura "Orientarea" in anul 1934. Inițiatorul acupuncturii practicate la noi a fost Ion
Bratu(1910 -1965), personalitate medicală de prim ordin la acea vreme. In anul 1973, a
avut loc la Bucu resti primul "Simpozion National de Acupuntura", lucările prezentate
atunci fiind adunate intr -un volum intitulat "Manualul de acupunctura"(N.N.Gheorghiu,
Cr. Dragomirescu,C.Raut, C.Ionescu -Tirgoviste, St.Ciuca) Congresul International de
Acupunctura și T ehnologie Aplicata desfăsurat la Bucuresti in anul 1977, a reluat șirul
simpozioanelor naționale care s -au desfășurat de atunci și până în prezent în România.
La congresul ce a avut loc la Centrul National de Acupunctura si Homeopatie în anul
2002, a fost prezentată o lucrare de către doi medici, renumiți specialiști în acupunctura,
Dr. Corneliu Moldovan și Dr. Ion Gheorghe, intitulată "Acupunctura și Fitoterapia in
Psoriazis -Observatii Clinice." S-au prezentat rezultatele unui studiu efectuat pe 20
bolna vi din care:
– 12 cu Psoriazis localizat (coate, genunchi, pielea capului,), 5 de sex feminin, 7 de sex
masculin;
– 8 cu Psoriazis generalizat: 5 de sex feminin, 3 de sex masculin.
Vârsta : 19 – 54 ani, cu pondere mare la grupă de varstâ 20 -30 ani (10 cazu ri ). Toți

56
bolnavii erau în tratament alopat cronic cu ameliorări temporare, în unele cazuri,
reapariția elementelor de psoriazis imediat după întreruperea tratamentului.
Principiile de tratament in acupunctura au fost:
– activarea circulației energetice;
– activarea microcirculației sangvine locale;
– racirea sângelui;
– îndepărtarea stazei și vântului patogen;
– umezirea uscăciunii.
Ritm : 1 sedintă la 2 zile x 8 sedinte / serie; 4 serii / an.
Fitoterapie.
Pe timpul tratamentului și in pauză dintre serii le de acupunctură, bolnavii au urmat
fitoterapie zilnic, cu produsul Deniplant. Bolnavii au fost urmăriți clinic pe o perioadă
de 5 ani.
Rezultate:
-ameliorarea leziunilor după primele 4 -6 sedințe de acupunctură;
-dispariția leziunilor după 3 serii de trat ament asociat (acupunctură + fitoterapie ) la toți
bolnavii cu psoriazis localizat;
– în cazurile de psoriazis generalizat, ameliorarile au fost obtinuțe după 10 luni – 2 ani
de tratament asociat;
– dispariția leziunilor la 80% din bolnavi (nu au fost recidive în perioada de 2 -3 ani).
Concluziile acestui studiu au fost:
– forma localizată de psoriazis raspunde foarte bine la tratament asociat (acupunctura +
fitoterapie );
– forma generalizată este varianta în care dezechilibrele energetice sunt complexe , pe un
fond de imunitate scăzută, necesitand un tratament de lungă durată;
– un tratament asociat, acupunctura + fitoterapie, ofera mai multe șanse de abordare a
unor mecanisme fiziopatologice ce induc apariția și recidivele bolii, pentru ambele
forme de manifestare a bolii.
Tratamente naturiste
Pielea cu cruste uscate se unge cu alifie de rostopască, suc de nalbă. Se fac băi cu infuzie
de ciubotică cucului, nalba, coada calului. Se ține o dieta cu sucuri de fru cte si zarzavaturi
timp de 1 an, regim crudivor depurativ timp de 5 -7 zile pe luna, cură cu suc de orz verde
3×50 ml pe zi, cu boabe de ienupar, cu tije de păpădie, timp de 5 -7 zile. Se aplică comprese

57
locale cu infuzie de cimbrisor și badijonare cu suc de galbenele. Se fac bai de trunchi, vitala,
înfăsurare scurtă, duș scoțian alternant de 2 -3 ori pe săptămâna.
Se prepara urmatoarele rețete: Rp. 2 – 40 gr coada calului, 30 gr coaja de salcie alba, 50
gr urzică, 10 gr ventrilică, 20 gr fumarița, 3 0 gr galbenele, 20 gr coada soricelului, 10 gr coaja
de stejar, 30 gr tataneasa, 40 gr trifoi rosu. Rp. 2 – 20 gr brusture, 20 gr mesteacan alb, 20 gr
salcie alba, 20 gr trei frați patați.
Se face infuzie din 1 linguriță amestec la 250 ml de apă, se beau 3 -4 cești pe zi, alternând
rețetele. Pentru uz extern se prepară următoarea rețeta: năprasnică, coada calului, coada
soricelului, galbenele, nalb ă, rostopasc ă, se amestecă în parți egale, se iau 200 gr din amestec
la 5 l apa rece, se macerează 12 ore, se încălzeste puțin, se strecoară ți se toarnă în apa de
baie. Baia durează 20 minute, după care se aplică alifia de galbenele, tătăneasă sau tinctura de
frunze de limba c âinelui. Reflexoterapia se aplică prin masarea zonelor reflexe
corespunzatoare glandelor suprarenale si paratiroide, pentru combaterea stărilor inflamatorii.
Zonele limfatice se vor masa pentru creșterea puterii de aparare a organismului la infecții,
prin producerea de anticorpi. Zonele ficatului, colecistului, stomac ului, intestinelor, se vor
masa pentru reglarea funcțiilor metabolice. Se vor masa punctele: 24, 25, 26 timp de 5 -7
minute fiecare; 13, 23 timp de 3 minute; 15, 17, 28 -33 timp de 5 minute. Masajul se va face
zilnic timp de 12 -14 zile, apoi se continuă cu 3 ședințe pe săptămâna înca 5 -6 săptămâni,
menținând o igiena riguroasă a tegumentelor.
Psoriazisul este o afecțiune a pielii, cu evoluție cronică, necontagioasă evoluând în pusee
de reactivare, afectează 2 -4% din rasa alba, mai frecvent la fumător i si/sau consumatorii de
alcool. Deși s -au facut multe cercetări, progresele în privi ința etiopatogeniei sunt modeste. S –
a elucidat în mare parte mecanismul formării, dar nu și acela al producerii ca boala. În
consecința și încercările de tratament local s au sistemic, continuă să fie numerose.
În acest context balneofitoterapia încearcă să ofere o variantă terapeutică, pentru
ameliorarea de cât mai lungă durată, a puseelor acestei complexe afecțiuni, repausul și
îndepărtarea factorilor declanșatori , sunt importante pentru bolnavii cu psoriasis. Stațiunea
balneara băile Herculane oferă condiții foarte bune pentu influențarea factorilor declanșatori
și ameliorarea simptomatologiei prin climat și apele minerale termo -sulfuroase aplicate în
cura externă . Apele termo -sulfuroase de la Herculane acționeaza prin hidrogenul sulfurat
conținut. Acesta intervine în metabolismul celular și are rol desensibilizant, acțiveaza
microcirculația pielii are efect cheratolitic și reechilibrează tonusul vegetativ. Toate a ceste

58
efecte au dus la utilizarea apelor termo -sulfuroase și în boli dermatologice precum:
psoriazisul, parapsoriazisul, unele cheratodermii.
Numeroase studii și cercetări arată că boli ca psoriazisul pot fi ameliorate cu ajutorul
unor plante me dicinale din flora României. În acest sens avem la dispoziție ceaiul Deniplant,
o pulbere obținută din mai multe plante medicinale, care s -a dovedit eficient în psoria zis.
Folosind ceaiul Deniplant, ceai brevetat de către dl. Gheorghe Giurgiu, s -au obținut
ameliorări, din primele luni de tratament și dispariția elementelor de psoriasis după 6-12 luni.
Ceaiul Deniplant acționeaz ă la nivelul întregului organism, influențează diferitele verigi
ale lanțului etiopatogenetic ce declanșează și întrețin boala, încetinind evoluția și chiar
stopând -o. Tratamentul cu Deniplant este de lungă durata, este usor de folosit, este bine
tolerat si nu au fost semnalate pâna acum efecte secundare nedorite.
Deoarece tratamentul cu ceaiul Deniplant presupune încetarea oricărui unguent sau alt
medicament si f ără regim alimentar, se poate aplica urmatoarea schemă de tratament :
1. Bai termo -sulfuroase la temperatura de 37° în cura externa (la vana), aplicate 15 min.
timp de 6 zile.
2. Ceaiul Deniplant – 750 ml ceai preparat conform unei proceduri speciale se va bea în
cursul unei zile în mai multe prize, pe tot parcursul zilei. Pachetul de c eai Deniplant contine
30 de doze zilnice.. După cele 6 zile petrecute în stațiune, se continuă tratamentul la
domiciliul pacientului până la dispariția total ă a leziunilor. Administrarea ceaiului nu trebuie
întreruptă brusc ci treptat o zi da, o zi nu, tim p de 2 luni. Dacă nu mai apare nici o leziune se
poate renunța definitiv la ceai.
3. De doua ori în 6 zile se fac băi în cadă cu plante balneologice, cu efecte antiseptice,
antiinflamatorii, cicatrizante, sedative.
Dacă in primele zile de tratame nt organismul nu rezistă fără unguente, se poate folosi o
cremă cosmetică.
Factori de cură:
1.Apele minerale ale stațiunii Calimanești – Căciulata sunt atermale, ieșind din pământ la
temperatura de 5 -14 grade Celsius. Din punct de vedere al compoziț iei chimice, apele
minerale sunt: sulfuroase, clorosodice, calcice, magnezice, bromurate , iodurate și s -au
dovedit mereu a fi un bun remediu în tratarea afecțiunilor locomotorii cronice, a maladiilor
neurologice periferice și a psoriazisului. Apele minera le-sulfuroase de la Calimănești
Căciulata acționează asupra psoriazisului prin hidrogenul sulfurat conținut. Acestă intervine

59
în metabolismul celular și are rol desensibilizant, activează microcirculația pielii are efect
cheratolitic și reechilibreaza tonu sul vegetativ.
Toate aceste efecte au dus la utilizarea apelor minerale -sulfuroase și în alte boli
dermatologice precum: parapsoriazisul, unele cheratodermii și dermatoze, alergii cutanate.
2. Namolul sapropelic
3.Bioclimat sedativ de crutare(aerosolii).
Indicatii terapeutice: psoriazis vulgar generalizat (in plăci), psoriazis gutat, artrita
psoriazică cu leziuni cutanate, în afara puseelor de acutizare (VSH <20mm/h).

Tipuri de procedu i băi calde cu apa minerală sulfuroasă:
-Impachetări generale sau parțiale cu namol cald;
-Kinetoterapie și hidrokinetoterapie individuală;
-Electroterapie ;
-Hidroterapie;
-Magnetoterapie de reechilibrare neuro -vegetativă;
-la acestea se adaugă helioterapia practicabilă în sezonul estival .

60
CAPITOLUL 5.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Psoriazisul evoluează prin pusee imprevizibile și foarte variabile de la un individ la
altul. Simptomele dureaza intre 3 si 4 luni, dispar timp de cateva luni sau chiar ani (perioada
de remisie), iar apoi reapar în majoritatea cazurilor.
Diagnosticul este în majoritatea cazurilor clinic, bazat pe aspectul și distributia
leziunilor. La uni pacienți se poate remite spontan iar la alții pot apare exacerbă ri fără
anumite cauze. Din păcate, nu există un tratament curativ pentru psoriazis, iar bolnavii nu pot
fi niciodată siguri de dispariția erupțiilor.Totuși, există tratamente medicale ce reduc
intensitatea erupțiilor cutanate în timpul episoadelor de psori azis.
Psoriazisul are un impact foarte mare asupra calității vieții, exercitând un efect negativ
major asupra tuturor aspectelor vieții, inclusiv asupra activităților zilnice, școlii sau
serviciului, activităților de relaxare atât ale pacientului cu psoriazis cât și ale familiei.
Un studiu publicat în Journal American Academy of Dermatology în anul 1999 a
evidențiat faptul că psoriazisul produce un grad de disabilitate similar cu cel indus de diabet,
artrită, cancer sau hipertensiune ar terială.
În ceea ce privesc efectele negative ale tratamentului psoriazisului asupra calității
vieții, acestea sunt următoarele: consumul mare de timp, timp utilizat pentru aplicarea
diverselor unguente sau creme, interval de timp care este cu a tât mai mare cu cât suprafața
cutanată afectată de psoriazis este mai mare, riscul de a murdări lenjeria, îmbrăcămintea sau
mobile, spălarea mult mai frecventă a articolelor de îmbrăcăminte sau lenjerie, mirosul
neplăcut al unor unguente precum și senzația de „gras”, „unsuros” pe care o lasă după
aplicare.
În cazul pacienților care urmează tratamente cu ultraviolete (PUVA terapie) intervine și
deplasarea la și de la spital sau policlinică, cu modificarea programului zilnic.
Stresul zilnic legat de psoriazis reprezintă un stres cronic, recurent, de joasă intensitate care
rezultă din „conviețuirea” cu o boală cronică, iar studiile legate de stres în psoriazis s -au
concentrat în special pe evenimentele stresante majore; cu toate acestea anumite studii au
sugerat marea importanță a stresului cronic, recurent, de mică intensitate.
O mare parte dintre pacienții cu psoriazis sunt conștienți de faptul că afecțiunea lor a
fost considerată de către alții ca fiind de natură infecțioasă, iar psoriazis ul a fost greșit

61
interpretat de alții ca fiind de natură toxică sau chiar SIDA. Aceste concepții greșite conduc la
excluderea bolnavilor cu psoriazis din societate, cu efecte nefaste atât asupra psihicului cât și
asupra relațiilor sociale.
Un asp ect important al vieții este reprezentat de activitățile zilnice, iar psoriazisul are
efecte negative majore asupra activitățile zilnice cum ar fi alegerea îmbrăcăminții,
imposibilitatea de a merge la cumpărături, dificultăți în îngrijirea casei, tentative de ascundere
a leziunilor prin purtatul/utilizarea de pălării, alegerea unor articole de îmbrăcăminte mai
lungi sau mai largi pentru „acoperirea leziunilor” .
De asemenea, unii pacienți prezintă dificultăți în realizarea anumitor activități zilnice, mai
ales cele care sunt strâns legate de utilizarea mâinilor sau mersul pe jos. Pe de altă parte
activitățile zilnice sunt profund modificate de rigorile impuse de tratamentul psoriazisului :
aplicare zilnică sau de două ori a unguentelor, murdărirea hain elor sau a mobilierului (care
implică activități de curățenie duble sau triple față de normal) .
Aspectele complexe ale psoriazisului și ramificațiile sale psihologice și fizice se întind
inclusiv până la exercitarea unor influențe asupra vieții de familie a pacienților, viață de
familie care este afectată într -un mod larg și profund.
Multe dintre elementele care caracterizează o viață de familie armonioasă, respectiv
comunicarea deschisă, excursiile, vacanțele, activitățile sportive etc. nu se pot desfășura
întotdeauna în condiții normale la bolnavii cu psoriazis. Acțiunile negative ale bolii apar atât
ca urmare a efectelor psihologice induse de către psoriazis cât și ca urmare a
simptomatologiei cutanate și uneori articulare a bolii. Pe d e altă parte, constrângerile
financiare impuse de această maladie cronică, cu evoluție imprevizibilă contribuie și ele în
mod negativ la desfășurarea unei vieți de familie normale.
Modificările psihologice induse de psoriazis, respectiv anxietatea , depresia, senzația de
inutilitate etc., determină o scădere a comunicării în familia pacienților cu psoriazis, cu o
tendință de izolare a bolnavului și apariția unui adevărat „cerc vicios”.
Existența leziunilor cutanate de psoriazis mai mult sa u mai puțin extinse, uneori
prezența a 2 -3 plăci mici de psoriazis, determină ca acești bolnavi să nu participe la excursii
sau vacanțe sau la desfășurarea unor activități sportive, cum ar fi înot. Aceste reacții sunt cel
mai frecvent determinate de temere a pacienților de reacțiile celor din jur la vederea leziunilor
cutanate, de a nu fi categorisiți ca „un po tențial pericol de infecție” . În cazul bolnavilor cu
artrită psoriazică, existența durerilor articulare, a dificultăților de mobilizare a articulațiil or
determină o reducere corespunzătoare a activităților fizice.

62
Este binecunoscut efectul favorabil al expunerii la soare asupra leziunilor de psoriazis,
cu mențiunea că această expunere trebuie realizată în anumite condiții, cu evitarea
expuner ilor brutale , intempestive . De asemenea, efortul fizic moderat, adaptat stării generale
a pacientului cu psoriazis determină o stare de bine generală, cu reducerea tensiunilor
nervoase și a stres sului neuropsihic, și efecte benefice asupra psoriazisului.

63
PARTEA PERSONAL Ă
1.MATERIAL SI METODA

Am luat în studiu un lot de 434 de pacienți cu psoriazis, internați în Clinica de
Dermatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța în perioada 1.01.20 11 –
31.12.201 5.

2.METODE SI TEHNICI DE RECOLTARE, PRELUCRARE SI INTERPRETARE A
DATELOR
În cercetarea obiectivelor temei propuse am folosit ca metodă de lucru înregistrarea
statistică,care constă în :
●Culegerea informațiilor:
– observarea
– înregistrarea
– centralizarea informațiilor
●Prelucrarea informațiilor:
– stadializarea
– codificarea și gruparea
– compararea diferențelor
●Analiza informațiilor.
Tehnicile de recoltare,prelucrare și interpretare a datelor pe ca re le -am folosit au
fost:
– tehnica observației directe participative și tehnica observației indirecte
– tehnica datelor statistice, demografice,studiile efectuate anterior(datele din literatura de
specialitate) și foile de observație ale bolnavilor
– documente din arhiva clinicii
Am ales aceste metode și tehnici pentru a putea surprinde cât mai complex subiectul
studiat.Astfel, am coroborat studiul statistic cu studiul clinic,terapeutic și evolutiv.

64

3.PREZENATREA SI DISCUTIA CAZURILOR
Cele 434 cazuri au fost urmărite în funcție de :
2.1. incidența pe ani de studiu
2.2. incidența în funcție de manifestarea clinică predominantă
2.3 distribuția cazurilor pe sexe
2.4. repartiția pe mediul de proveniență
2.5. incidența în funcție de vârstă

2.1.Cazurile incluse în lotul studiat au fost trecute în tabele, pe ani de studiu, și am urmărit :
– anul studiat ;
– numărul de cazuri din anul respectiv , pe forme clinice de psoriazis ;
– procentajul în lotul studiat ;
– tratamentul efectuat.

Nr crt.
An
Num ăr de cazuri
Procente %

1.
2011

77
18

2
2012

66
15

65
3 2013

119
27

4.
2014

96
22

5.
2015

76
18

6.
Total

434
100

Tabelul 1.
Numărul cazurilor de psoriazis, luate în studiu

66

Diagrama 1.
Psoriazis: cazu rile luate în studiu(perioada 01.01.20 11-31.12.20 15)

2.2. Distribuția cazurilor în funcție de forma clinic ă de psoriazis .

NR.
CRT.
REPARTIȚIA ÎN FUNCȚIE
DE FORMA CLINICĂ

NUMĂRUL DE
CAZURI
PROCENTE

1.

PSORIAZIS VULGAR

358

82
0%5%10%15%20%25%30%
2011 2012 2013 2014 201518%
15%27%
22%
18%2011
2012
2013
2014
2015

67

2.

PSORIAZIS ARTROPATIC

35

8

3.

PSORIAZIS PUSTULOS

25

6

4.

PSORIAZIS ERITRODERMIC

5

1

5.

PSORIAZIS INVERSAT

11

3

6.

TOTAL

434

100

Tabelul 2.

68

Diagrama 2.

Forma clinică de psoriazis în perioada 01.01.20 11-31.12.201 5

2.3. Repartiția cazurilor pe sexe.

Din cele 434 de cazuri 167 (38%) au fost femei si 267(62%) au fost barbați.
Astfel se observă o usoară prodominanță a cazurilor masculine.
Psoriazisul este cunoscut pâna în prezent ca o boală cronică a pielii, necontagioasă, dest ul
de raspândită la ambele sexe , evoluând cu leziuni specifice ce afectează diferite zone
topografice ale corpului, cu predilecție pielea de pe coate, genunchi, scalp dar și palme și
plante.

82%8%6%1% 3%Psoriazis vulgar Psoriazis artropatic Psoriazis pustulos
Psoriazis eritrodermic Psoriazis inversat

69

NR.CRT.
REPARTIȚIA ÎN
FUNCȚIE DE SEX

NUMĂRUL DE
CAZURI

PROCENTE
%

1.
MASCULIN

255

58

2.
FEMININ

179
41

3.
TOTAL

434 100

Tabelul 3.

Repartiția cazurilor în funcție de sex în perioada 01.01.20 11-31.12.201 5

70

Diagrama 3.
Repartiția cazurilor în funcție de sex în perioada 01.01.20 11-31.12.201 5

2.4. Incidența cazurilor pe mediu de proveniență.
Incidența în mediu urban este mai mare decât în mediu rural. Datele obținute se află
încadrate în tabelul 4.

NR.CRT. REPARTIȚIA PE MEDII DE
PROVENIENȚĂ
NUMĂR DE
CAZURI PROCENTE
1. URBAN
309 72
2. RURAL
125 28
3. TOTAL
434 100
050100150200250300350400450
Masculin Feminin Total255
179434

71
Tabelul 4.
Incidența cazurilor pe mediul de provenienta

Diagrama 4.
Incidența cazurilor pe mediu de proveniență

2.5. Distribu ția pe grupe de varstă.

Asa cum se poate remarca din tabelul 5, în care este prezentată repartiția cazurilor pe
grupe de vârstă frecvența psoriazisului crește odată cu vârsta, incidența fiind maximă la
grupele de vârstă cuprinse între 51 -60 de ani(38%), următoarea grupă de vârstă ca frecvență
este cea cuprinsă între 61 -70(23%).
Se observă de a semenea și absența cazurilor în cardul vârstelor cuprinse între 0 -10
ani, și peste 90 ani.
050100150200250300350400450
Urban Rural Total309
125434

72

Nr.crt. Grupa de vârstă Număr de cazuri Procente(%)
1. 0-10 ani 0 0,00
2. 11-20 ani 6 1
3. 21-30ani 10 2
4. 31-40 ani 30 7
5. 41-50 ani 92 21
6. 51-60 ani 146 34
7. 61-70 ani 116 27
8. 71-80 ani 32 7
9 81-90 ani 2 1
10. peste 90 ani 0 0,00

Tabelul 5.
Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă

73

Diagrama 5
Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă

0%5%10%15%20%25%30%35%
0-10 ani 11-20
ani21-30
ani31-40
ani41-50
ani51-60
ani61-70
ani71-80
ani81-90
anipeste
90 ani

74

CONCLUZII
1. Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, reacțională și plurifactorial ă. Pe un teren
genetic predispus acționează diverși factori decla nșatori sau agravanți care sunt caracteristici,
particulari fiecărui pacient în parte. Cei mai frecvenți factori declanșatori sunt: traumatismele,
stresul neuropsihic, infecțiile, fumatul și alcoolul, anumite medicamente, modificările
hormonale, infecția HIV /SIDA, factori metabolici, radiațiile ultraviolete.
2. Prevalența psoriazisului este estimat ă la nivel global la 1,5 -3%, practic din 100 de persoane
aproximativ 2 au psoriazis, dar există și o serie de extreme. Estimarile prevalenței
psoriazisului variază de la 0.5% la 4.6%, ratele variind de la o țară la alta și în funcție de rasă.
Astfel proce ntul de persoane afectate de această boală este variabil în relație cu factori
precum rasa, vârsta, sex. Psoriazisul tinde să fie mai frecvent la latitudini înalte decât la
latitudini joase și să afecteze mai adesea caucazienii decât alte rase.
3. Vârsta medie a simptomelor de psoriazis a fost de 28 de ani, peste un sfert de pacienți
raportând debutul bolii înainte vârstei de 18 de ani. Poate să se ivească la orice varstă, chiar
și primele luni de viață. Simptomele apar de regulă între a doua și a treia decadă a vieții.
Psoriazisul poate debuta la orice vârstă, de la nou născut până la vârste foarte înaintate, dar
există două momente (peak) în care se întâlnesc cele mai multe cazuri de debut a bolii: primul
este în decadele doi și trei ale vieții (16 -22 ani), iar al doilea în decadele cinci și sase (57 –
60de ani).
4. În ceea ce privește repartiția pe sexe, aceasta este aproximativ egală cu mențiunea că în
cazul femeilor se constată o tendință de a dezvolta psoriazis mai devreme co mparativ cu
bărbații, respectiv debutul psoriazisului este la o vârstă mai mică comparativ cu bărbații.
Patologia pare a fi egal distribuită între cele doua sexe, deși femeile au avut o probabilitate
mai mare decât barbații de a -și cota psoriazisul drept s ever. Psoriazisul în plăci este cea mai
frecventă formă de boală, care survine în peste 80% din cazuri.
5. Psoriazisul gutat apare la circa 10% dintre pacienții cu psoriazis, iar psoriazisul
eritrodermic și cel pustulos apar fiecare la mai puțin de 3% din tre pacienți. Psoriazisul
unghiilor a fost primul semn de boala la 4% dintre pacienți, dar modificarile unghiale apar in
final la majoritatea pacienților. 68% ditre pacienți prezentau depresiuni punctiforme la

75
nivelul lamei unghiale (pitted nails), iar 6 7% aveau onicoliza –separarea lamei unghiale de
patul unghial. Hipercheratoza subunghială a fost raportata la un sfert din pacienți, iar
modificarile de culoare (decolorare) la 18%.
6. Gravitatea psoriazisului este, de asemenea, evaluată și după impactul asupra calității vieții
pacientului. Este considerat sever când afectează mâinile și picioarele deoarece influențează
în mod negativ abilitățile funcționale ale acestora. Se apreciciază starea emoțională și psihică
a pacientului și dacă se consideră afecta te de manifestările bolii, psoriazisul este clasificat de
asemenea ca sever.
7. Ca factori agravanți ai evoluției psoriazisului pot fi amintiți:alcoolul și fumatul, formele
cele mai grave de psoriazis sunt adesea însoțite de abuzul de alcool și de nicotin a; dieta, deși
s-a afirmat importanța acesteia în psoriazis, nu s -a găsit încă o legătură cu evoluția bolii;
alimentatia nu pare sa reprezinte o metodă de tratament, deoarece boala se manifestă și la
vegetarieni “convinsi” dar și la cei cu o alimentație ec hilibrată; climatul și vremea: sunt
cunoscute efectele benefice ale razelor de soare asupra leziunilor și evoluția favorabilă în
timpul verii a psoriazisului. Cu toate acestea, expunerile brutale la soare, arsurile solare, pot
provoca agravarea leziunilor de psoriazis.
8. Cele mai frecvente cauze ale puseelor și recidivelor sunt traumatismele psihice (emoțiile
puternice, decese ale unor persoane apropiate, despărțiri), accidentele, intervențiile
chirurgicale și medicamentele „interzise”. În plus, la 5 -10 % din pacienți psoriazisul se
complică prin apariția artritei descrisă prin inflamarea și umflarea mâinilor, picioarelor și a
articulațiilor mari.
Există situații la care psoriazisul poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale
copilăriei (var icelă, rujeolă, rubeolă ). Până acum, doar faringoamigdalita streptococică (mai
frecvent streptococul de grup A) a fost acceptată ca fiind în directă legătură cu exacerbările
bolii. Într -un studiu s -a evidențiat că psoriazisul gutat este cel mai frecvent asociat cu
faringoamigdalita streptococică.
9. In funcție de aspectul și de localizarea plăcilor, pot fi definite mai multe tipuri de
psoriazis. Forma cea mai frecventă este psoriazisul vulgar. Alte forme sunt psoriazisul gutat
(in picatură), inversat, e ritrodermic si pustulos. Formele eritrodermice, pustuloase și
artropatice sunt cunoscute și sub denumirea de forme exudative de psoriazis.
Pacienții cu psoriazis și familia acestora trebuie să realizeze măsuri active de
contracarare, combatere a efectelor nocive ale psoriazisului asupra vieții de familie, măsuri
care pot conduce la o ameliorare semnificativă a calității vieții a bolnavilor cu psoriasis

76
Aspectul estetic al unei persoane joacă un rol extrem de important atât în maniera în care ne
privesc cei din jur cât și asupra modului de autoevaluare, respectiv cât de mulțumiți sau
nemulțumiți suntem de caracteristicile noastre fizice.
Conceptul de „Self -esteem” sau „Stimă de sine” este definit ca sensul pozitiv al
autoaprecierii, și e ste extrem de important pentru realizarea sănătății mentale. Persoanele care
au un nivel înalt de self -esteem au o părere bună despre ei înșiși și au încredere în capacitatea
personală de a face față diverselor situații.
Self-esteem are cinci componente, doi factori fizici (aspectul fizic și abilitățile fizice) și
trei factori psihologici. Având în vedere importanța acordată aspectului fizic, pacienții cu
psoriazis de obicei au un nivel redus de self -esteem, cu efecte negative asupra interacțiu nii cu
cei din jur și cu limitarea posibilităților acestor bolnavi de a -și realiza întregul potențial.
Leziunile de psoriazis influențează aspectul estetic al pacientului cu psoriazis atât prin
localizarea și mărimea acestor leziuni, cât și prin simptomat ologia asociată. Astfel, leziunile
de la nivelul feței sau a mâinilor, ușor observabile de către cei din jur, au un efect negativ
major asupra aspectului fizic. De asemenea, tratamentul utilizat necorespunzător, prin
„realizarea” unui aspect de „gras”, „un suros”, sau pătarea articolelor vestimentare contribuie
la obținerea unui aspect fizic mai puțin plăcut. Nu trebuie uitat faptul că la unii pacienți,chiar
existența unor leziuni minime, minore, practic insesizabile de către cei din jur au un impact
negativ major asupra psihicului acestor pacienți cu psoriazis.
Pacienții cu psoriazis, mai devreme sau mai târziu, sunt supuși unor diverse
intervenții chirurgicale de tip apendicită, ulcer gastric sau duodenal, hernie de disc, colecist,
litiază renală. Exist ența psoriazisului determină ca pregătirea preoperatorie să prezinte
anumite particularități. În acest sens pacientul cu psoriazis trebuie să informeze medicul
chirurg asupra existenței psoriazisului, a evoluției sale și a tratamentului urmat.
Placa de psoriazis prezintă o cantitate de bacterii (microbi de diverse tipuri) mult mai
mare comparativ cu pielea neafaectată, și de aceea, pe cât posibil, incizia chirurgicală nu
trebuie să se facă la nivelul plăcii de psoriazis pentru a evita o eventuală infecți e a plăgii
chirurgicale. Dacă se impune o incizie chiar la nivelul plăcii de psoriazis, o prevenție a
infecțiilor postoperatorii se realizează prin utilizarea unor preparate antibiotice cu spectru
larg, care să fie foarte active, puternice în special asupr a stafilococului și streptococului.
Anumite medicamente care se utilizează în tratamentul psoriazisului au efecte negative
asupra cicatrizării cutanate, și de aceea pacientul cu psoriazis care urmează să fie supus unei

77
intervenții chirurgicale trebuie să informeze medicul chirurg asupra tuturor produselor
medicamentoase utilizate pentru ca evoluția postoperatorie să fie favorabilă.
Depresia poate fi definită ca o stare de rău, de suferință interioară sufletească, cu
pierderea interesului sau p lăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile. Se poate însoți de
modificări ale apetitului alimentar și/sau sexual, de modificări ale somnului (insomnie sau
hipersomnie), scăderea activității și a energiei vitale, pierderea speranței și a planurilor de
viitor, sentimente de culpă sau inutilitate și eșec, dispariția din memorie a amintirilor plăcute,
care dau încredere în sine și activarea selectivă a amintirilor neplăcute, care motivează o
scădere dramatică a respectului de sine. În anumite cazuri, s e poate însoți de o teama
permanentă, care poate avea sau nu expresii corporale (dificultate în respirație, probleme
circulatorii, digestive, disfuncții abdominale), tulburări de dinamica sexuală (scăderea
interesului și/sau lipsa de plăcere sexuală).
În funcție de intensitatea lor, se pot întâlni depresii nevrotice sau depresii psihotice. După
etiologie (cauze), depresiile pot fi depresii endogene (cu o componentă genetică majoră) și
depresii exogene sau reactive, datorate cu preponderenta mediului. Cele mai răspândite sunt
depresiile nevrotice, exogene. Prevalenta afecțiunii este enormă, astfel conform datelor
Organizației Mondiale a Sănătății, un om din trei face cel puțin o dată în viață o depresie de
semnificație psihiatrică. În plus, dacă luăm în cons iderație și depresia mascată (cu forma
cenestopat – hipocondriacă, tratată la cabinetele de interne, cardiologie, endocrine,
reumatologie, și cu forma anxioasă, care poate merge de la grija comună și până la angoasa
cu palpitații, sufocări și teama de moar te), afecțiunea capătă proporții endemice și afectează
milioane de persoane din întreaga lume.
Examenul clinic psihiatric este esențial în stabilirea diagnosticului. Pot fi necesare
explorări suplimentare, pe care trebuie sa le efectuăm doar la recomandarea specialistului.
Conturarea tipului de persoană și istoricul recent, contribuie decisiv la st abilirea
diagnosticului diferențial și implicit a prognosticului. Acesta este bun la depresiile reactive,
cum sunt cele din sindromul de stress posttraumatic, mai puțin bun sau rezervat in
dezvoltările nevrotice și foarte rezervat sau chiar infaust în depr esiile cu idei sau tentative de
suicid. Tratamentul are un aspect biologic (medicamentele), un aspect psihologic si o latura
de prevenție. Deși în ultimii ani industria farmaceutică a lansat preparate de mare valoare,
făcând posibilă prevenția secundară și terțiară a imensei majorități a depresiilor, există forme
de depresie rezistentă pentru care sunt necesare măsuri complexe de recuperare. Prevenția
primară, adică prevenirea apariției bolii, se face prin eliminarea evenimentelor de viață

78
depresogene, iar cel mai important mijloc este educația. Toate țările civilizate pun un accent
deosebit pe eliminarea agresivității din comportamentul omului nu numai față de psoriazis –
factor de risc pentru îmbătrânirea cutanată .