Capitolul 1. Considerații privind comerțul electronic ………………………….. …………….. 3 1.1. Internetul – bază a comerțului… [609476]

1
CUPRINS
Capitolul 1. Considerații privind comerțul electronic ………………………….. …………….. 3
1.1. Internetul – bază a comerțului electronic ………………………….. ………………………….. …. 3
1.2. C e este comerțul electronic? ………………………….. ………………………….. …………………… 4
1.2.1. D efinirea comerțului electronic ………………………….. ………………………….. ………… 4
1.2.2. Diferenț e între comerțul electronic și cel tradițional ………………………….. ………… 6
1.2.3. A ctivitățile specifice comerțului electronic ………………………….. …………………….. 8
1.2.3.1. D istribuirea informa țiilor ………………………….. ………………………….. …………… 9
1.2.3.2. L ansarea comenzilor ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
1.2.3.3. Efectuarea plăților ………………………….. ………………………….. …………………… 10
1.2.3.4. O norarea comenzilor ………………………….. ………………………….. ………………. 10
1.2.3.5. S ervice -ul și asistența ………………………….. ………………………….. ……………… 11
1.2.4. A rhitectura unui sistem de comerț electronic ………………………….. ………………… 12
1.3. Modele de comerț electronic ………………………….. ………………………….. ………………… 14
1.3.1. M agazinul electronic (e -shop) ………………………….. ………………………….. ………… 14
1.3.2. M agazinul universal electronic (e -mall) ………………………….. ……………………….. 15
1.3.3. A chiziția publică electronică ………………………….. ………………………….. ………….. 16
(e-procurement) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
1.3.4. L icitația electronică (e -auction) ………………………….. ………………………….. ………. 16
1.3.5. C omunitatea virtuală (virtual community) ………………………….. ……………………. 16
1.3.6. F urnizori de servicii pentru comerțul electronic (e -service providing) ………….. 17
1.3.7. B rokeraj de informații ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
1.3.8. M odele de publicitate ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
1.4. T ipuri de mecanisme ale comerțului electronic ………………………….. ……………………. 19
1.4.1. Mecanismul business -to-consumer (B 2C) ………………………….. …………………….. 20
1.4.2. M ecani smul business -to- business (B2B ) ………………………….. ……………………… 21
1.4.3. M ecanismul business -to-government (B 2G) ………………………….. …………………. 22
1.5. A vantaje și dezavantaje ale comerțului electronic ………………………….. ………………… 22
1.5.1. Avantaje ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 22
1.5.2. Dezavantaje ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 24
1.6. L egislația românească cu privire la comerțul electronic ………………………….. ……….. 25
1.7. P roblema securității în comerțul electronic ………………………….. …………………………. 27
1.8. C omerțul electronic – o necesitate ………………………….. ………………………….. …………. 27
1.9. T endința e -commerce spre c -commerce ………………………….. ………………………….. …. 28
1.10. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 30
Capitolul 2. Considerații privind PHP și MySQL ………………………….. ………………….. 30
2.1. D ate generale despre aplicațiile Web ………………………….. ………………………….. …….. 31
2.2. Limbajul PHP (Hypertext P reprocessor) ………………………….. ………………………….. … 32
2.2.1. Apariția și evoluția limbajului PHP ………………………….. ………………………….. …. 32
2.2.2. C e este PHP? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
2.2.3. P rincipiul de funcționare – ce poate face PHP? ………………………….. ……………… 34
2.3. P rogramarea orientată -obiect în PHP ………………………….. ………………………….. …….. 35
2.3.1. Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
2.3.2. T ehnici de implementare ale programării obiectuale ………………………….. ……… 36

2
2.3.2.1. Î ncapsularea ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
2.3.2.2. Moștenirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 37
2.3.2.3. C onstructori ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 38
2.3.2.4. S upraîncărca rea ………………………….. ………………………….. ………………………. 38
2.3.2.5. P olimorfismul ………………………….. ………………………….. ………………………… 39
2.3.2.6. S erializarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 39
2.3.3. Folos irea utilitarului phpMyA dmin ………………………….. ………………………….. …. 39
2.4. S ite-uri Web dinamice având în spate o bază de date ………………………….. …………… 40
2.5. PHP și M ySQL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 41
2.5.1. D e ce PHP? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 41
2.5.2. De ce MySQL ? ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 42
2.6. S erverul de baze de date MySQL ………………………….. ………………………….. ………….. 42
2.6.1 . Avantaje MySQL ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
2.6.2. Dezavantaje M ySQL ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
2.6.2.1. I ntegritatea r eferențială ………………………….. ………………………….. ……………. 44
2.6.2.2. P rocedurile stocate ………………………….. ………………………….. ………………….. 44
2.7. C oncluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 44
Capitolul 3. Soluție e -commerce bazată pe PHP și MySQL ………………………….. ……. 46
3.1. Structura bazei de date ………………………….. ………………………….. …………………….. 46
3.2. Paginile Web realizate ………………………….. ………………………….. …………………….. 48
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 58

3
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND COMERȚ UL
ELECTRONIC
1.1. INTERNETUL – BAZĂ A COMERȚULUI ELECTRONIC

Odată cu î nceputurile Internetului un nou tip de afacere s -a profilat din ce în ce
mai pronunțat pe plan internațional: comerțul electronic (comerțul online). Au apărut
nenumă rate site-uri și firme care se ocupă cu vânză rile en -gros de produse prin Internet,
cu organizarea de licitaț ii onli ne, cu furnizarea accesului contra -cost la pagini cu
informații, într -un cuvânt abordează o formă sau alta de comerț electronic, un domeniu
aflat în plină expansiune. Avantajul comerțului online este evident: piața pe Internet
crește exponenț ial de la un a n la altul. Un site bine lucrat, cunoscut și care oferă produse
de calitate la prețuri bune va avea mai mulți vizitatori, mai motivați și mai î nzestrați
financiar decât "Consignația" din colțul stră zii.
Internetul este un mijloc foarte puternic pentru der ularea comerțului. Utilizarea
Internetului la costuri scăzute, reducerea timpului de introducere pe piață a bunurilor și
serviciilor, posibilitatea transferului de informații despre bunuri și servicii sub formă
digitală, reducerea costurilor de distribuție și transport, sunt doar câteva din avantajele
utilizării Internetului ca și mijloc de realizare a comerțului.
Internetul reprezintă o platformă globală comercială. Pe măsură ce tehnologia
Internetului avansează și apar probleme legate doar de viteza de t ransmitere a
informațiilor, se constată că acesta este cel mai convenabil mod de schimbare a
informațiilor despre bunuri și servicii. Foarte multe firme consideră Internetul ca fiind
unul dintre “anagajații” săi și caută noi programe și aplicații pentru ma nagementul
stocurilor care se aplică direct pe Internet. În plus, firmele pe lângă vânzarea pe care o fac
prin Internet, utilizează acest sistem pentru supravegherea clienților, oferă informații
pentru media, oferă documente despre vânzările efectuate, și asigură transferuri de
fonduri.
Impactul adevărat al Internetului încă nu se vede. Internetul a afectat modul de
conducere a afacerilor, învățământul, relațiile sociale și politice. Ramuri industriale și
firme sunt influențate de aplicarea acestui sistem, deja foarte multe persoane utilizând
Internetul pentru comunicări interpersonale.
Ariile comerciale converg. Marile creșteri în domeniul B2B și B2C se văd în
servicii precum edituri, media, finanțe, educație, divertisment, aprovizionare cu software
speci alizat, și cumpărarea de produse en detail cum ar fi îmbrăcăminte, încălțăminte,
alimente și articole igienice. tilizarea piețelor electronice pe Internet devine o practică din
ce în ce mai utilizată.
În 2001 KPMG a făcut un studiu asupra utilizării Inter netului. Mai mult de două
treimi din cei intervievați au declarat că folosesc Internetul pentru a căuta și utiliza
informații de pe un site Web extern. Jumătate dintre ei utilizează Internetul pentru a
comunica cu proprii angajați. Doar 23 % utilizează I nternetul pentru tranzacții de afaceri.
Doar 5% acceptă plăți electronice și doar 30% doresc să accepte această formă de plată
pentru bunuri și servicii comercializate. Motivul principal pentru care se creează un site
Web este că acesta crează canale multi ple pentru promovare și vinderea produsului și
reduce costurile. Aproape 90% dintre intervievați au declarat că lipsa de securitate este
principala barieră în dezvoltarea comerțului electronic. În jur de 80% au ridicat problema
costurilor, a regulilor și a lipsei de modele de afaceri. În jur de 59% au o politică de
securitate în ceea ce privește adresele lor pe Internet. În jur de 31% utilizează tehnologii

4
de codificare, iar 17% doresc să adopte acest tip de tehnologii. În jur de 23% nu au nici
un fel de p rotecție a datelor proprii.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin
Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme și pentru a atrage clienți.
Firmele furnizează informații tehnice și utilizează pa gina de web ca o platformă pentru
lansarea noutăților firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse
și preiau comenzi.
În ceea ce privește gradul de siguranță pe care comerțul electronic îl oferă
clienților și comercianților, atât clienții câ t și firmele sunt foarte preocupați de diferitele
incertitudini legate de comerțul electronic. Se constată lipsa de încredere în ceea ce
privește securitatea datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacțiilor
electronice. Clienți i sunt încă neîncrezători, dar experții sunt de părere că tranzacțiile în
comerțul electronic au un grad mai mare de siguranță decât banalele cumpărături
efectuate prin cardul de credit.
Din punct de vedere al dimensiunii comerțului electronic, tranzacțio narea
electronică a mărfurilor și serviciilor constituie o extensie a comerțului actual. Se obține
astfel o eficiență sporită, în sensul reducerii costurilor și în ceea ce privește efectul
marketingului și se îmbunătățește relația beneficiar -client.
Comer țul electronic facilitează și cooperarea între firme. Reduce costurile de
marketing și de livrare, susține strategia de marketing a firmei și oferă acces pe noi piețe.
În viitorul apropiat, comerțul electronic va avea un impact puternic asupra
competitivit ății firmelor. Comerțul electronic nu este restricționat de frontierele statelor
dar depinde de existența sau inexistența rețelelor de computere. Comerțul electronic
permite chiar și celor mai mici furnizori, indiferent de proveniența lor geografică, să fi e
omniprezenți și să facă afaceri în întreaga lume.

1.2. CE ESTE COMERȚUL ELECTRONIC?

1.2.1. DEFINIREA COMERȚULUI ELECTRONIC

Comerțul electronic (e-commerce) , în concepția Organizaț iei Economice de
Cooperare și Dezvoltare (OECD), reprezintă desfaș urare a unei afaceri prin intermediul
rețelei Internet, vânzarea de bunuri și servicii avâ nd loc offline sau online.
Comerț electronic înseamnă, în accepțiune "tradițională", utilizarea în rețele cu
valoare adăugată a unor aplicaț ii de tipul transferului electro nic de documente (EDI), a
comunicaț iilor fax, coduri lor de bare, transferului de fișiere și a poș tei electronice.
Extraordinar a dezvoltare a interconectivitații calculatoarelor în Internet, în toate
segmentele societății, a condus la o tendință tot mai evi dentă a companiilor de a folosi
aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic î n Internet, care să
apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – și altele noi.
Este vorba, de exemplu, de pos ibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea,
consultâ nd cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD -ROM și plă tind
prin inter mediul carț ilor de credit sau a unor portofele electronice. Pentru alții, comerț ul
pe Internet reprezintă relaț iile de afaceri care se derulează prin re țea între furnizori și
clienți, ca o alternativă la variantele de comunicații "tradiț ionale" prin fax, linii de

5
comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adaugată . În fine, o altă formă a
comerț ului pe Internet implică transferul de documente – de la con tracte sau comenzi pro
forma, până la imagini sau înregistră ri vocale .
Kalakota și Whinston definesc comerțul electronic astfel: „… o metodă modernă
de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, piețelor și clienților prin reducerea
costurilor, c oncomitent cu îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și
creșterea vitezei de livrare sau prestare. Comerțul electronic nu poate fi tratat fără a avea
în vedere rețelele de calculatoare, utile în căutarea și găsirea informațiilor necesare
sprijinirii luării diferitelor decizii at ât de către firme, c ât și de către consumatori” 1.
Autori precum Kestenbaum și Straight afirmă: „Comerțul electronic reprezintă o
integrare a e -mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic d e date și
alte asemenea tehnici într -un sistem electronic atotcuprinzător de funcții economice” 2,
iar Dennis P. Geller consideră comerțul ca și: „colecție de instrumente și practici ce
presupun utilizarea tehnologiilor Internet și care permit unei firme d e a crea, întreține și
optimiza relațiile de afaceri cu alte firme și consumatorii individuali” 3.
În Buyer’s Guide to Electronic Commerce se definește astfel : „Comerțul
electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaționale pentru îmbunătățirea rel ațiilor
dintre partenerii de afaceri” 4.
Există și alte modalită ți de definire a comerțului electronic, plecând de la modul
în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor,
instituțiile guvernamentale și furnizorii de tehnologie informațională (hardware și
software) 5. În Microsoft Press Computer Users’ Dictionary, comerțul electronic este
definit ca fiind „activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor
conectate între ele”.
O imagine general ă a comerțului electronic este descrisă în raportul Casei Albe
din iulie 1997, intitulat „Cadrul general pentru comerțul electronic global” ( A Framework
for Global Electronic Commerce ), în care apar următoarele afirmații:
„Așa după cum Internetul democr atizează societățile și oferă o mai mare putere
cetățenilor prin informații, și comerțul electronic impune modificări majore asupra
paradigmei economice clasice cu privire la cumpărători și vânzători. Noile modele de
interacțiune comercială se dezvoltă ast fel încât să permită firmelor și consumatorilor să
facă parte din piața electronică și să obțină beneficii”.
„Internetul, intraneturile și alte rețele de calculatoare pot reduce substanțial
costurile tranzacțiilor și pot facilita noi tipuri de tranzacții comerciale, precum și noi
acorduri între cumpărători și vânzători, care să le permită desfășurarea activităților de
comerț mult mai ușor.”
Chiar dacă definițiile comerțului electronic diferă, totuși, au un element comun:
efectuarea de tranzacții într -un mediu electronic și obținerea de avantaje de către toți
partenerii de afaceri, îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, precum și creșterea
vitezei de realizare a tranzacțiilor comerciale.

1 Kalakota, R., Whin ston, A.B. – Frontiers of Electronic Commerce , Addison Wesley, Reading, MA,
1996.
2 Kestenbaum, M.I., Straight, R.L. – „Paperless grants via the Internet”, in Public Administration Review ,
1996 56(1), pp. 114 -120.
3 Geller, D.P. – The Yin and Yang of Elect ronic Commerce , http://idm.internet.com
4 *** – Buyer’s Guide to Electronic Commerce. Glossary of Terms , http://www.wentworth.com.
5 *** – Electronic Commerce. An Introduction , Student Manual, ZD University, 1999, pp. 2 -4

6
O definiție succintă și larg acceptată este u rmătoare a: Comerț ul electronic (e-
commerce , pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activitățile de comerț care
foloseș te ech ipamente electronice pentru a mă ri aria de acoperire (l ocul în care se pot afla
potențialii clienți) și viteza cu care este livrată inf ormaț ia. EC poate fi considerat un
schimb electronic de informații între o afacere și clienții să i. Aceasta se poate face prin
fax, telefon, voice -mail, email, extranet sau In ternet, pentru a enumera doar câ teva dintre
mijloace .
Comerț ul electronic (E -Com merce) este o parte a Electronic Business (E-
Business). A fost proiectat î n mod special pentr u a realiza schimbul de informații între
clienți și furnizori. Informaț ia este un element esențial î n realizarea obiectivelor
comerciale , iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. Î n acest fel, mediul
electronic de afaceri transcede spaț iul, deoarece nu mai contează unde se găsesc atât
factorul ofertant cât ș i cel care reprezintă cererea.
Comerț ul electronic po ate lua o multitudine de forme și influe nțează profund
activitatea de afaceri. Datorită creș terii astronomice a Internetului î n ultimii ani, co merțul
electroni c s-a dezvoltat în mod deosebit, oferind o serie de aplicații complexe, printre
care:
· regăsirea și schimbul de informaț ie cum ar fi: detalii legate de produse și
servicii, cataloage, intrucțiuni de folosire ș i briefinguri financiare.
· oferirea de produse ș i servic ii precum ș i efectuarea de servicii cum ar fi
comanda de cărți ș i CD-uri sau abonamente la publicaț ii on-line.
· creșterea eficienței activităț ii de afaceri prin: promovarea utilizării poștei
electronice și a grupurilor de discuț ii pentru reducerea timpul ui petrecut în ședințe ș i
furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de fa cilitare a acumulărilor de
cunoștinț e.
· realizarea de tranzacț ii finaciare cum ar fi telebanking ș i digicash.

1.2.2. DIFERENȚE ÎNTRE COMERȚUL ELECTRONIC ȘI CEL
TRADIȚIONAL
Achiziția prin varianta tradițională

Un salariat al unei firme dorește să achiziționeze un calculator. Pentru acest l ucru sunt
realizați următorii pași:

1. se emite o cerere, cu o serie de specificații (configurația pe care o dorește);
2. cererea este trimisă spre aprobare unuia dintre cei care au atribuții pe linia
achizițiilor în firmă;
3. cererea aprobată va merge la departam entul de aprovizionare (comercial), unde se
caută, într -un catalog de oferte, produsul cerut pentru a selecta un model
corespunzător și pentru a găsi furnizorul;
4. urmează să fie contactați mai mulți furnizori pentru a determina disponibilitatea
lor de a liv ra calculatorul solicitat;
5. o dată ce furnizorul a fost selectat, persoana de la comercial poate emite o
comandă de aprovizionare, pe care o trimite furnizorului fie prin fax, fie prin
poștă;

7
6. după ce comanda a fost primită de către furnizor, acesta verifică situația
clientului, stocul existent în depozit și momentul în care distribuitorul poate să
preia calculatorul și să -l livreze la destinație;
7. în funcție de data la care se va face livrarea, furnizorul emite o comandă de
transport, anunță depozitul și înto cmește factura, pe o care o transmite firmei
beneficiare, o dată cu calculatorul;
8. persoana autorizată de la beneficiar va efectua plata, într -un anumit mod, în
funcție de instrumentele de plată acceptate de furnizor.

Achiziția prin comerțul electronic

În condițiile apelării la comerțul electronic, pașii care se parcurg sunt:

1. salariatul firmei vizitează diferite site -uri pe Web fie ale distribuitorilor, fie ale
producătorilor de calculatoare și îl selectează pe cel care -i răspunde cel mai bine
cerințelo r lui (configurația sistemului) din cataloagele online pe care le -a găsit;
2. salariatul va folosi e -mailul pentru a trimite cererea sa către persoana care trebuie
să-i aprobe achiziția;
3. după obținerea aprobării, cererea este transmisă la departamentul comerc ial;
4. informațiile pot fi preluate în baza de date privind comenzile de aprovizionare.
Comanda poate fi generată și transmisă automat către furnizorul selectat, fie prin
sistemul EDI, fie sub o altă formă, prin e -mail sau un formular special creat pe
site-ul furnizorului;
5. când furnizorul a primit comanda, cu ajutorul unei aplicații, datele conținute de
aceasta pot fi introduse direct într -o bază de date a comenzilor aflate în curs de
execuție, poate fi verificat stocul existent în depozit, statutul clientulu i și se poate
marca produsul pentru livrare;
6. cu ajutorul aceluiași program, se poate emite o comandă de transport, transmisă
tot electronic, celui mai apropiat depozit, concomitent cu întocmirea facturii.
Dacă transportul este efectuat de altă firmă, atunc i depozitul o va anunța prin e –
mail;
7. după ce calculatorul a fost recepționat, cei care se ocupă de efectuarea plății pot
să anunțe banca, prin e -mail, să transfere fondurile către furnizor.

Tabel 1.2 .1
Pașii ciclului v ânzării și mijloacele utilizate

Nr.
crt. Pașii parcurși pentru
realizarea tranzacției Comerțul
tradițional* Comerțul
electronic**
1. Obținerea informațiilor
despre produs Reviste, cataloage, oferte
primite Pagini Web,
cataloage online
2. Cererea pentru achiziția
produsului Formulare tipărite,
scrisori e-mail
3. Obținerea aprobării Formulare tipărite,
scrisori e-mail
4. Verificarea cataloagelor,
prețuri, calitate Cataloage, oferte Cataloage online
5. Verificarea disponibilității Telefon, fax Se realizeaz ă

8
Nr.
crt. Pașii parcurși pentru
realizarea tranzacției Comerțul
tradițional* Comerțul
electronic**
produsului și primirea
confirmării prețului concomitent cu
analiza cataloagelor
6. Generarea comenzii Formular imprimat e-mail, pagin a Web
7. Trimiterea comenzii
(cumpărător) și primirea
comenzii (v ânzător) Fax, poștă e-mail, EDI, pagina
Web
8. Stabilirea priorității comenzii Pe baza analizei
comenzi lor deja existente Baze de date online
9. Verificarea stocului la
depozit Formular imprimat,
telefon, fax Baze de date
online, pagină Web
10. Planificarea livrării Formular imprimat e-mail, baze de date
online
11. Întocmirea facturii Formular imprimat Baze de d ate online
12. Preluarea produsului de către
transportator Formular imprimat Notificare online
prin e -mail
13. Confirmarea recepției Formular imprimat e-mail
14. Trimiterea facturii
(vânzător)/ primirea facturii
(cumpărător) Poștă e-mail, EDI
15. Planificarea plăț ii Formular tipărit EDI, baze de date
online
16. Efectuarea plății
(cumpărător)/ încasarea
(vânzător) Poștă EDI, EFT, SWIFT,
credit card ș.a.

* Comerțul tradițional presupune utilizarea mai multor metode și mijloace
** Comerțul electronic determină folosir ea unui singur mijloc sau mediu, care are la
dispoziție mai multe instrumente adecvate întregii tranzacții sau pentru fiecare etapă a acesteia.

1.2.3. ACTIVITĂȚILE SPECIFICE COMERȚULUI
ELECTRONIC

În tranzacțiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:
 Informarea comercială referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;
 Încheierea contractului comercial;
 Vânzarea produsului sau a serviciului;
 Plata produsului sau a serviciului;
În figura 1.2.1. este prezentat modul în care se reflectă aces te patru etape în cazul
comerțului electronic:

9
Figura 1. 2.1

Modul în care comerțul electronic se regăsește în cel tradițional

Activitățile comerțului electronic se află în strânsă relație cu cele din comerțul
tradițional. În acest context, David Kosiur consideră că sunt cinci procese de bază care au
loc în cadrul comerțului electronic :
 Distribuirea informațiilor
 Lansarea comenzilor
 Efectuarea plăților
 Onorarea comenzilor
 Service -ul și asistența

1.2.3.1. DISTRIBUIREA INFORMAȚIILOR

Înainte de a vinde, orice firmă este nevoită să -și facă cunoscute produsele și
serviciile pe piață, ceea ce înseamnă promovare, publicit ate și politici de marketing sau,
la modul general, oferirea de informații. Potențialii clienți cu siguranță vor solicita
informații despre firmă și produsele ei, în timp ce firma care vinde are nevoie de
informații despre piață, modul în care poate să -și găsească și atragă clienții, ceea ce
conduce la proiectarea acelor produse și servicii care vin în întâmpinarea cerințelor
pieței. Prin comerțul electronic, cele două scopuri (atât ale firmelor care vând, cât și ale
clienților) pot fi realizate concomitent , pentru că dispune de o serie de mijloace ce
facilitează atingerea lor: chat -uri, conferințe electronice, sistemul buletinelor electronice
etc. Multe dintre aceste mijloace pot fi integrate cu un site Web , care este calea cea mai
eficientă de comunicare c u clienții. Un site Web poate fi proiectat pentru a include
cataloage online, ce pot fi răsfoite în mod electronic și pot să ofere informații despre
noile produse. În plus, printr -un astfel de catalog, firmele au avantajul obținerii
informațiilor despre pr odusele cel mai des solicitate pe piață, în momentul în care o
persoană interesată caută pe site și intră pe acel catalog.
O altă modalitate de culegere a informațiilor de la vizitatorii site -ului Web este
cea de realizare a unui formular sau a unei casete de comentarii . Solicitând acestora
informații, fie atunci când caută anumite produse, fie când lansează o comandă online,

10
firma care vinde are posibilitatea de a culege date demografice, atât de necesare
activităților de marketing, vânzare și producție.
De asemenea, posibilitatea de a notifica fiecare client, actual sau potențial, prin e-
mail, despre noile caracteristici ale produselor, reprezintă un avantaj deosebit în
distribuirea informațiilor.

1.2.3.2. LANSAREA COMENZILOR

Înlocuirea comenzilor tradiționale, pe suport de hârtie, cu formate electronice
elimină mult din rutina proceselor de lansare a comenzilor. Un prim pas a fost făcut prin
apariția aplicațiilor client/server, dar ele, la început, presupuneau utilizarea unor rețele
private destul de scumpe. Prin posibilitățile mult mai lejere oferite de site -urile Web,
multe firme s -au reorientat spre acest nou mijloc de realizare a comenzilor. În aceste
condiții, un server Web poate prelua informații de la clienți printr -un formular special
proie ctat care să fie completat în momentul utilizării unui browser. Când formularul este
complet, browserul trimite datele serverului Web, după care sunt preluate, prelucrate și
înregistrate într -o bază de date.

1.2.3.3. EFECTUAREA PLĂȚILOR

Plata contraval orii bunurilor sau serviciilor reprezintă ”inima” procesului de
vânzare. Datorită marii diversități a mijloacelor de plată existente sau propuse, această
fază este considerată partea cea mai flexibilă și mai supusă schimbării din comerțul
electronic. Clien ții pot folosi credit cardurile, cecurile electronice, moneda electronică
sau orice alt instrument care se încadrează în categoria denumită microcash (folosită
atunci când plățile sunt de valori foarte mici, de numai câțiva cenți).
Multe dintre instrumen tele electronice de plată sunt echivalente sistemelor
utilizate în mod obișnuit, zi de zi, de fiecare dintre noi, cum ar fi credit și debit cardurile.
Chiar și banii lichizi și -au găsit un echivalent electronic, prin apariția monedei virtuale.
Există fir me specializate care pun la dispoziție software pentru servere Web
comerciale, special proiectate pentru acceptarea plăților pe Web, precum și software
pentru generarea de cataloage online, făcând legătura cu bazele de date clasice ale unei
firme, în care sunt incluse atât înregistrări privind produsele firmei și comenzile primite,
cât și înregistrări prin care se urmărește încasarea.
Înlocuirea sistemului EDI tradițional cu EDI pe Internet a condus la proiectarea
unor proceduri mult mai stricte de autent ificare și verificare a plăților, pentru că acum
tranzacțiile se desfășoară prin intermediul rețelelor publice, la care au acces mult mai
multe firme și persoane.

1.2.3.4. ONORAREA COMENZILOR

Acest proces diferă în funcție de produsele sau serviciile c are sunt destinate
vânzării, regăsindu -se două categorii: cea a bunurilor intangibile și a bunurilor tangibile.
Multe firme au azi ca obiect de activitate, din care obțin venituri, generarea,
transferul și analiza informațiilor, considerate bunuri intan gibile. Dacă o firmă se

11
încadrează în această categorie, ea folosește Internetul pentru a transfera informațiile
clienților care le solicită. Ele pot fi transmise sub forma buletinelor informative, a știrilor,
a cotațiilor bursiere. Tot în această categori e intră și software -ul.
Dacă firma realizează bunuri fizice, acestea nu pot fi livrate prin Internet, dar se
poate folosi sistemul electronic pentru informarea firmei ce asigură transportul asupra
bunurilor care urmează să fie transferate clientului.

1.2.3.5. SERVICE -UL ȘI ASISTENȚA

Rar se întâmplă ca o relație de afaceri să se încheie o dată cu livrarea produsului.
De fapt, vânzarea propriu -zisă ar putea fi doar începutul unei lungi și avantajoase relații
cu un client. Nu numai clientul ar putea să ai bă nevoie de asistență pentru un produs sau
un serviciu, ci și firma care vinde, pentru că, prin informațiile sau serviciile pe care le
solicită utilizatorul bunului cumpărat, poate să -și îmbunătățească mult produsele,
determinând chiar atragerea de noi cl ienți.
Odată cu apariția Internetului problema poate fi simplu rezolvată cu ajutorul e –
mailului sau a site -urilor Web. Astfel, notele tehnice cu privire la caracteristicile
produselor, modul de utilizare a acestora, răspunsurile la întrebările puse cel mai frecvent
(FAQs), upgrade -ul software -ului sunt unele dintre cele mai dese solicitări din partea
clienților și care pot fi satisfăcute rapid pe Internet. Însă, și în acest caz, tot clientul este
cel care decide de ce informații are nevoie, astfel încât est e necesar să se proiecteze un
formular special pentru preluarea întrebărilor sau prin simpla acceptare a celor trimise
prin e -mail.
Dacă există un server Web (care gestionează datele de pe site, controlează accesul
la date și răspunde solicitărilor celor care navighează), formularul pentru preluarea
întrebărilor de la clienți este una din modalitățile cele mai ușoare de a ști cu ce se
confruntă clienții. Pentru acest lucru este necesar un browser web, culegerea solicitărilor
de la clienți și transmiterea d irect persoanelor care asigură asistența. Astfel, eforturile
persoanelor ce se ocupă se service -ul și asistența oferită clienților se reduc considerabil,
inclusiv costurile de personal. Pe de altă parte, reprezintă una din modalitățile relativ
lejere de a veni în întâmpinarea întrebărilor clienților chiar în momentul în care aceștia le
pun. De service -ul și asistența acordate depind reven irea și fidelizarea clienților.

12
Figura 1.2.2
Comerțul electronic și procesele economice

Oferă
informații
Găsește
client
Oferă
informațiile
solicitate
Onorează
comanda
Asigură
asistențăIdentifică
nevoile
Găsește
sursa
produsului
Evaluează
ofertele
Cumpără
Utilizează,
cere întreținereBaza de date a firmeiTelefon, fax
e-mail
Site-uri Web
Grupuri de știri
Comunitățile de
pe rețea
Site-uri Web
EDI
Site-uri Web,
telefon, fax
e-mail Cere
informațiiTransmite
informații
Date,
cataloage,
demoNavigare
Web
Demo,
update
Credit card,
digital cash
Livrare electronică de softDistribuirea
informațiilor
Lansare
comandă
Plata
Onorare
comandă
Service și
asistențăVânzător Client

1.2.4. ARHITEC TURA UNUI SISTEM DE COMERȚ
ELECTRONIC

Comerțul electronic oferă oportunit atea de a comercializa produse în î ntrea ga
lume, sporind numărul de potențiali clienți în primul râ nd prin eliminarea bar ierelor
geografice dintre clienți și comercianț i.
Pentru a întelege care este rolul și locul comunicațiilor și soluțiilor informatice
(IT) î ntr-un astfel de mecanism, este necesară cunoașterea arhitecturii unui sistem EC.
Pentru a construi un sistem de e -commerce, din punct de vedere arhitectural este
nevoie de c olaborarea a patru componente (subsisteme electonice/i nformatice)
corespunzatoare urmă toarelor roluri:
1. Client . Un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect
(o rețea a unei corporații) la Internet. Cumpărătorul foloseș te ac est echipament pentru a
naviga și a face cumpără turi.
2. Comerciant . Sistem informatic (hard & soft) situat , de regulă, la sediul
comerciantului, care găzduiește și actualizează catalogul electronic de produse
disponibile a fi comandate on -line pe Internet.

13
3. Sistemul tranzacț ional . Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu
procesarea com enzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor ș i a altor aspecte de
business implicate în procesul de tranzacț ionare.
4. Dispecer plăț i. (Payment Gateway) . Sistem informatic responsabil cu rutarea
instrucțiunilor de plată î n interior ul reț elelor fina nciar -bancare, cu verificarea cărților de
credit și autorizarea pl ăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre
rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar -bancară (supusă unor cerinț e de securitate
sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar " (gatekeeper); pe baza
informațiilor specifice cărț ii de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată
"portarul" redi recționează informația că tre un centru de card uri (CC – un server certificat
în acest scop și agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis
cardul iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei băn ci
conectat în rețeaua interbancară ; o dată informațiile ajunse în rețeaua bă ncii cu care
lucrează cumpără torul, sunt efectua te (automat) o serie de verificări privind autenticitatea
și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcț ie de rezultatul
acestor verifică ri, banca decide fie efectuarea plăț ii (transfe r bancar – către contul
comerciantului car e poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată.
În ambele cazuri, rezu ltatul deciziei (confimare plată sau r efuz) este trimis în timp real,
parcurgând acest lanț de servere î n sens invers , către client. Cu alte cuvinte, în câteva
secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e -commerce,
arhitec tura acestuia trebuie proiectată cu grijă ținâ nd cont de toate aspectele de business
cu care se va confrunta sistemul , lăsând totodată portițe care să permită adaptarea sa în
timp, pe măsură ce apar noi prov ocări iar tehnologiile evoluează .
Sistem atic, arhitectura unui sistem de comerț electronic se prezintă ca în figura
următoare:

Figura 1.2.3.
Arhitectura sistemului de comerț electronic

CLIENT COMERCIANT
(PC conectat (sistem informatic
la Internet) al comerciantului)

SISTEM TRANZACȚIONAL
(procesare comenzi, inițiere plăți)

DISPECER PLĂȚI (instrucțiuni de plată)

14
1.3. MODELE DE COMERȚ ELECTRONIC

Afacerile pe Inter net ia u mai multe forme. Acestea pot fi clasificate în funcție de
numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienți, astfel: 1 -către -1 (e-shop ), mai
mulți -către -1 (e-mall ), mai mulți -către -mai mulți ( e-licitatie ). Se constituie astfel, un lanț
de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element al acestui lanț este furnizorul de produse sau servicii , al doilea
este furnizorul de servicii Internet , care poate pune la dispoziție de la spațiu pe pagina
web până la posibilit atea integră rii într -un e -mall. Al treilea element al lanțului este
clientul , având o anumită formare profesională, interese proprii și preferințe. Acest client
poate fi un consumator ( B-2-C), o altă firmă ( B-2-B), administrația publică ( B-2-A) sau
un anga jat (B-2-E), în contextul tranzacțiilor interne din cadrul unei firme.

1.3.1. MAGAZINUL ELECTRONIC (E -SHOP)

Ideea de bază a comerțului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică,
materială, în pagina de Internet. Astfel, firma își prezintă cata logul de produse precum și
serviciile prin Internet.
Care sunt principalele cerințe ale unui e -shop?
Cerințele magazinului virtual sunt de fapt cerințele clienților. O problemă
deosebit de importantă de care trebuie ținut cont este migrarea de la o piață l ocală la una
globală. Ca urmare a acestei migrări, categoriile de clienți vor fi mult mai diversificate,
dar la fel și cerințele lor. Cerințele cele mai importante se referă la cerințele se securitate,
cerințele de design, cerințele de implementare și efic iență, cerințele de publicitate.
Care sunt principalele obiective ale unui e -shop?
Ca obiective principale ale magazinelor virtuale se doresc a fi creșterea
vânzărilor, comunicarea permanentă cu clienții, livrarea produselor într -un timp cât mai
scurt, pre cum și asigurarea unor modalități de plată cât mai sigure și cât mai eficiente.
Cum pot fi realizate aceste obiective? În primul rând se impune o analiză atentă a
categoriilor de produse care vor fi scoase la vânzare. Se impune apoi realizarea unor
statist ici periodice, actualizarea permanentă a listelor de produse oferite și răspuns
prompt la cerințele clienților.
 Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preț, ținând seama de
tendința clienților de a testa calitatea, viteza și eficienț a livrării înainte de a decide să
cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt,
de obicei, cele care pot fi descrise cu ușurință și nu necesită folosirea simțului tactil:
bilete de avion sau de concert, CD -uri, cărți, s oftware, unelte, piese de schimb,
anumite alimente sau chiar autoturisme.
 Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei
sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site -ul
poate prezenta și un desen/schiță despre cum se face nodul de cravată. În plus, site -ul
poate include și un ghid de culori și stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar
pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă și șosete,
pantofi și pălării prin includerea pe site și a altor vânzători.
 Prețurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele
practicate pentru comenzile clasice. Cărțile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu
o reducere de 10 -50% sau, cel puți n, fără a se percepe taxe adiționale de livrare.

15
Serviciile și în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite.
Serviciile de informare prin publicații periodice sunt oferite gratuit la început, prin
acces liber sau abonamente gr atuite; ulterior, ofertanții vor iniția servicii suplimentare
de tipul accesului la arhive și vor extinde posibilitățile de căutare, solicitând
utilizatorului să se aboneze și să plăteasca pentru a beneficia de acestea. S -a constatat
că impactul abonamentu lui online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea
rămâne fidelă abonamentelor clasice și, în general, numai clienții noi apelează la
acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online
pentru accesul la știri de ult imă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de
exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepțională.
Există diferite variante de gă zduire a unui e -shop, astfel:
– pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deținătoare a unui e -shop)
destinat unor pagini ample și complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei
dacă frecvența modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. știri, prețuri, etc.) sau
dacă este necesar un trafic intens între firmă și ser verul aferent e -shop ;
– pe un server virtual (un spațiu deținut de firma proprietară a unui e -shop, pe un hard
disk al unui computer furnizor de web); în corelație cu un spațiu mai mare de tipul
www.yourshop.com, soluție preferată de majoritatea întreprinder ilor mici și mijlocii ;
– în cadrul unui magazin universal electronic (e -mall) .
Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de
telecomunicație, know -how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul țintă, mărimea, structura și
obiectivel e pe termen mediu ale viitorului e -shop.
În măsura în care este posibil, un e -shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe
căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt -cheie publicitar în cadrul
motoarelor de căutare sau în cadrul pre zentării pe Internet a informațiilor generale despre
întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse și o fereastră a acestui
site în cadrul unui e -mall – toate acestea concomitent. În plus, este important să se
stabilească denumiri de gen ul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link
exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.

1.3.2. MAGAZINUL UNIVERSAL ELECTRONIC (E -MALL)

Un e -mall oferă un front comun pentru mai multe e -shop -uri și poate fi realizat
utilizând diverse modele de tranzacții, în funcție de tipul de servicii pe care proprietarul
mall-ului dorește să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă și de marketingul
aferent mall -ului, astfel încât alegerea mall -ului potrivit este o decizie e sențială pentru
deținătorul unui magazin. Mall -ul potrivit se definește ca fiind un mall cu o rețea
puternică, cu o strategie de marketing bună , cu un front de prezentare potrivit și din care
să se poată accesa direct și pe mai multe căi e -shop -ul; cu o s tructură adecvată de
magazine și care să ofere și servicii, cum ar fi furnizarea de informații curente regionale
sau sectoriale.
Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de
produse competitive cum ar fi bijuteriile. Ace asta duce la creșterea traficului în mall și
astfel la creșterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă
parte, deținătorul mall -ului poate obține profit din reclamă, taxe percepute membrilor
și/sau taxe asupra tranzacțiilor .

16
1.3.3. ACHIZIȚIA PUBLICĂ ELECTRONICĂ
(E-PROCUREMENT)

Achiziția publică prin modelul B -2-B este aplicabilă în cazul în care organisme
guvernamentale sau mari organizații lansează apeluri pentru licitarea achiziționării de
bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitațiilor tipice include de la serviciile din
construcții și bunurile pentru investiții până la studii și alte lucrări ample. Achizițiile
publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea și licitarea în
colaborare, sp re exemplu.
Pentru ca acest model să poată fi și la îndemâna întreprinderilor mici, s -au
înființat platforme sau consorții în cadrul cărora vânzătorii acționează împreună pentru a
obține oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria mo dei este un
important utilizator al acestor consorții.

1.3.4. LICITAȚIA ELECTRONICĂ (E -AUCTION)

Licitarea produselor și obiectelor pe Internet s -a dovedit a fi un model de mare
succes. Poate fi utilizat atât pentru comerțul electronic B -2-B cât și pentr u cel B -2-C și,
datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat și în e –
shop -urile obișnuite.
Produsele vândute prin licitația electronică pot fi produse de ultimă oră, de
suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecționari specializați și
includ de la bunuri materiale, metale și materii prime agricole, la obiecte de artă unicat.
Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitații electronice specializate și deja bine
cunoscute, atât modele noi c ât și produse folosite.
Asemeni unui e -mall, o licitație electronică include de obicei mai mulți vânzători.
Operatorul licitației elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitației, pentru
licitare (de obicei prin e -mail) și poate oferi în plus servicii de plăți și de livrare.

1.3.5. COMUNITATEA VIRTUALĂ (VIRTUAL COMMUNITY)

Pe Internet – exact ca și în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în
comunități pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt
forumul de discuții, grupul de discuții interactiv (chat) sau lista de corespondenți (mailing
list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât și pentru comunicările de afaceri și sunt
denumite “comunități virtuale”.
Instrumentele menționate sunt ades ea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii
traficului pe pagina de Internet și pentru stimularea atașamentului emoțional față de
aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face și prin intermediul unui serviciu contra
cost. Canalul de comunicare directă sau video -conferințele sunt instrumente atractive
care reduc costurile de călătorie și sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări
științifice cât și pentru cele comerciale.
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente și un m ediu de informare
pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea și colaboratorii externi și între experți,
acționând ca o întreprindere virtuală față de lumea exterioară. În cazul în care platforma

17
nu aparține unei anume întreprinderi, operatorul t rebuie să acorde o atenție specială
statutului de neutralitate, protecției datelor și siguranței comunicării, pentru a nu permite
scurgeri de informații de interes pentru concurență. Viteza de transmisie are, de
asemenea , importanță majoră mai ales în dome niul tehnic. În aceeași măsură, semnătura
digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activității în general sau
pentru domeniul contractual în special.

1.3.6. FURNIZORI DE SERVICII PENTRU COMERȚUL
ELECTRONIC (E -SERVICE PROVIDING)

Servi ciile care susțin activitatea de comerț electronic nu sunt oferite exclusiv de
către furnizorii de Internet, care se rezumă în general la găzduirea paginilor de web sau la
asigurarea accesului pe Internet. De exemplu, există magazine universale electronice (e-
mall) conduse de producători, vânzători, furnizori de Internet, designeri de web sau
asociații. Există și servicii electronice externe cum ar fi cele de management, de
informații, de prelucrare a datelor, de consultanță, de integrare a serviciilor de l ivrare,
care pot fi prestate în diferitele variante de comerț electronic. În mod evident, oricare
dintre verigile acestui lanț valoric poate oferi servicii electronice și poate deveni placa
turnantă pe piața specifică. Activitățile se pot concentra spre at ragerea a cât mai mulți
participanți în cadrul unei verigi a lanțului, astfel încât să se creeze o structură puternică
de tipul B -2-C (e-mall) sau o platformă B -2-B.

1.3.7. BROKERAJ DE INFORMAȚII

Informațiile competente sunt necesare pe tot parcursul la nțului valoric de
furnizori de servicii. Această necesitate nu mai poate fi în prezent satisfacută de
cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deținătorii de baze de date
consacrate au migrat către web oferind arhive indexate pentru pu blicații periodice,
brevete și informații de piață, dar și literatură științifică de specialitate. Unele dintre
aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament,
fie prin intermediul banilor electronici de tipul e -cash sau cybercash.
Au fost înființate unități și agenții de cercetare care încearcă să creeze mecanisme
de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experiența umană,
respectiv experți în domeniu, rămân în continuare servicii de i mportanță capitală pentru
lumea afacerilor.
1.3.8. MODELE DE PUBLICITATE

Pe lângă vânzările directe și sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe
pagina de Internet respectivă sunt și ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele
electronice ș i pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este
întotdeauna posibilă sau adecvată: design -ul magazinului universal electronic permite sau
nu publicitatea în magazinele proprii, în funcție de tipul de tranzacții practicate în cadr ul
e-mall-ului.
În mod obișnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate –
sunt plasate pe paginile de Internet cu un conținut corespunzător, cum ar fi pagina -gazdă,

18
subpagini atractive , pagini rezultate în urma căută rilor prin cuvint e-cheie, ș.a. Cu toate
acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site -ul beneficiază
de un trafic intens. Agențiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site doar în
cazul în care există garanții în ceea ce privește numărul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativ
scazută și depinde în mare măsură de design, prețurile pentru publicitate se bazează în
prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S -a constatat
că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet se situează
frecvent între 0,05 – 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numărul de
accesări al banerelor poate fi identifica t direct de beneficiarul reclamei, pe site -ul propriu,
spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduiește reclama și
care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.
Prețurile pentru publicitate se diferențiază foarte mult în funcție de importanța
contractului, valoarea specifică și specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e mai
specializată cu atât e mai scumpă) și de alte criterii (spre exemplu, într -un motor de
căutare, utilizarea în scop publicitar a c uvântului -cheie “e -commerce” este cotată cu un
preț mai mare decât alte astfel de cuvinte -cheie cum ar fi “provider” sau “business”).
Prețurile actuale sunt cuprinse între 0,01 ș i 0,30 E uro/accesare a paginii de Internet,
gazdă a reclamelor.
În practică se întâlnesc și cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptă
banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini
de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de web”
(cerc uri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel,
paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link -uri, în baza
dorinței exprimate de proprietarii paginilor și, evident, a intereselor lor comune.

Tabel 1.3.1.
Principalele modele de comerț electronic

Model Funcții Beneficii Sursa de venit
E-shop Promovarea prezenței
globale Prețuri scăzute și
creșterea cererii Promovare, vânzări
E-procurement Achiziții electronice a
bunurilor și serviciilor Multiple posibilități
de alagere a
furnizorilor Reducerea
costurilor
E-mall Un set de e -shop -uri Metode de plată
garantate, fourmuri,
interfață utilizator
comună Taxe de membri,
prețul de utilizare a
sistemului, taxe
pentru servicii
E-auction Licitații elec tronice pe o
piață deschisă Surse globale,
surplus de produse Taxe pe valoarea
tranzacțiilor,
publicitate
Furnizori de
servicii Logistică, plăți
electronice Producție și stocuri
mai bine gestionate Taxe
Comunități
virtuale Construirea profilului
cliențil or Creșterea
atractivității pentru Taxe de membru

19

1.4. TIPURI DE MECANISME ALE COMERȚULUI ELECTRONIC

Sunt două mecanisme de bază în cadrul afacerilor electronice, respectiv:
 business -to-consumer (B2C) , care include toate interacțiunile dint re comercianți
și cumpărătorii de produse și servicii;
 business -to-business (B2B) , care include toate interacțiunile dintre entitățile
economice, incluzând furnizorii și ceilalți parteneri comerciali;
Pe lângă cele două mecanisme, întâlnite foarte des în realitatea economic ă și
literatura de specialitate, unii specialiști au mai identificat și6:
 business -to-government (B2G) , prin care o firmă oferă servicii solicitate de
guvern sau alte instituții ale sale;
 government -to-business (G2B) , prin care guvernul interacționează cu firmele (sau
cetățenii) prin intermediul portalurilor guvernamentale (legislația din 2002
privind achizițiile pentru instituțiile publice prin Internet);
 employee -to-employee (E2E) , salariații fiind considerați un tip distinct de
consuma tori, care folosesc, în special, Intranetul și Extranetul pentru cererea și
transmiterea informațiilor fie în interiorul organizațiilor din care fac parte, fie
pentru stabilirea legăturilor cu angajații firmelor cu care se află într -un
parteneriat strategi c;
 e-consortium , reprezintă o nouă modalitate prin care diferite firme oferă împreună
servicii altor firme sau consumatorilor, deși acest tip de mecanism este
considerat mai mult o formă de realizare a comerțului electronic pe Internet.

6 Plant, R. – eCommerce formulati on of Strategy , Prentice Hall PTR, Upper Saddle River, Nj 07458, 2000,
p. 30 noile servicii
Modele de
publicitate(Third
party
marketplaces) Promovarea/vânzarea
asigurate de terți Promovarea
numelui, asigurarea
logisticii pentru
efectuarea plăților
sau prelucrarea
comenzilor,
securi tatea
tranzacțiilor Taxe de membru,
taxe pe servicii,
taxe pe tranzacții
Brokeraj de
informații și alte
servicii Furnizare de informații
și consultanță în diferite
domenii, oferirea
siguranței tranzacțiilor Disponibilitatea
datelor sau de
căutare, sfaturi
privind investițiile Taxe de subscriere,
vânzări de software

20
Figura 1.4. 1.
Relația între principalele mecanisme de comerț electronic

1.4.1. MECANISMUL BUSINESS -TO-CONSUMER (B2C)

Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători i ndividuali și vânzători – mari
companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind
caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Interacțiunile business to consumer
implică trazacțiile asociate cumpărării produselor și s erviciilor. Tranzacțiile cu amănuntul
sunt cele mai răspândite. Exemplele pleacă de la cataloagele online până la căutarea și
cumpărarea de autoturisme. Alte funcții fac referire la operațiunile bancare de acasă, prin
care o persoană are posibilitatea de a -și plăti facturile în mod electronic.
Segmentul business to consumer a avut o evoluție de stul de lentă datorită
securită ții cu privire la protecția informațiilor transmise prin intermediul Internetului. Pe
măsură ce aspectele privind securitatea au fost rezolvate, încrederea clienților a crescut,
ca și volumul tranzacțiilor.
Acest tip de interacțiune a devenit din ce în ce mai răspândit, astfel că multe
dintre legăturile directe dintre firme și consumatori au fost înlocuite cu interacțiunea
dintre pers oană și calculator, care, adesea, presupune ca un consumator sau un salariat al
unei firme să folosească un script sau un format predefinit pentru a interacționa.
Exemplu:
Utilizarea unui ATM (Automated Teller Machine) presupune selectarea dintr -o
listă de opțiuni și/sau introducerea unor informații s pecifice într -o secvență predefinită.

21
1.4.2. MECANISMUL BUSINESS -TO- BUSINESS (B2B)

Tranzacțiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele parți participante la
tranzacția comercială, atât vânză torul cât și cumpărătorul, sunt instituț ii. O organizație
B2B este orientată, în primul rând, spre oferirea de informații, date și conectivitate cu alte
organizații, pentru un produs sau o funcție sau pe o anumită piață . Interacțiunile business
to business sunt facilitate de procesele electronice automatizate. În aceste interacțiuni,
ieșirile (informațiile sub diferite forme) unei aplicații de pe un calculator devin intrări
pentru o aplicație de pe un alt calculator si declanșează o anumită operație.
Interacți unile business -to-business pot să acopere întregul ciclu de viață al multor
tranzacții economice. Ele se adresează achizițiilor, controlului stocurilor, facturării și
plăților. Interacțiunile cuprind căutarea potențialilor furnizori, cataloage de produse ș i
posibilitatea de a comanda bunuri și servicii. Furnizorii primesc comenzile, le urmăresc,
coordonează livrarea, facturează și oferă asistență consumatorilor. Schimbul electronic de
date (EDI) joacă un rol esențial în punerea la dispoziție a unui proces u niversal,
standardizat pentru aceste tranzacții business -to-business și de efectuare a plăților prin
intermediul unei rețele private sigure.
Pentru că modelele B2C și B2B sunt cele care aduc cea mai mare valoare în totalul
tranzacțiilor pe Internet, princi palele lor elemente de diferențiere sunt prezentate în
tabelul 1.4.1.
Tabel 1.4.1.
Diferențe între modelele B2C și B2B
Caracteristici
B2C B2B
Nivelul de adoptare Mic spre mediu Mare spre foarte mare
Complexitatea în decizia
de cumpărare Relativ simplă, fiind o decizie
individuală sau sub diverse
influențe. Mult mai complexă,
procesul de cumpărare
implicând mai mulți
participanți (utilizatorii,
responsabilii cu achizițiile,
furnizorii).
Canalul Relativ simplu – direct de la un
vânzător cu amănuntul. Mult mai complex, direct
sau prin intermediul unui
vânzător cu ridicata, agent
sau distribuitor
Caracteristicile
cumpărăturilor Valoare redusă, volum mare
sau valoare mare, volum mic.
Poate solicita o implicare mai
redusă. Volum și valoare similare.
Poate so licita o implicare
mai mare. Efectuarea de
comenzi repetate este mult
mai întâlnită.
Caracteristica
produsului Adesea se solicită produse
obișnuite, standardizate. Articole standardizate sau
reținute pentru vânzare.

22
1.4.3. MECANISMUL BUSINESS -TO-GOVE RNMENT (B2G)

Un rol aparte în dezvoltarea comerțului electronic îl au relaț iile business to
government (B2G) ș i government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de
informare interactiv, rapid ș i eficient, pot contribui la conștientizarea a genților economici
asupra avantajelor acest ui nou domeniu comercial: Comerț ul Electronic .
Pe Internet, prin conceptul B2G (o vari antă a termenului B2B) firmele ș i
instituțiile guvernamentale pot folosi site -uri Web pentru a schimb a informații și pentru a
realiza tranzacții comerciale mult mai eficient decât sunt efectuate în varianta obișnuită7.
De exemplu, un site Web ce sprijină serviciile B2G poate să pună la dispoziția firmelor:
 un singur spațiu de localizare a aplicațiilor și formularelor de declarar e a
taxelor si impozitelor pentru unul sau mai multe niveluri guvernamentale
(oraș, regiune, țară etc);
 abilitatea de a transmite formular ele completate și efectuarea plă ților;
 informații actualizate despre companii;
 răspunsuri la diferite întrebări specif ice domeniului tranzacțional dintre
firme și instituțiile guvernamentale.
Modelul B2G poate să includă și servicii de e -procurement (achiziții electronice),
prin care firmele identifică necesarul de achiziții al instituțiilor guvernamentale sau
acestea pot solicita oferte de la firme. De asemenea, B2G poate să sprijine ideea de
mediu de lucru virtual prin care o firmă și o instituție publică pot să coordoneze
activitățile ce se desfășoară la nivelul unui proiect contractat, prin utilizarea în comun a
unui s ite pentru desfășurarea întâlnirilor online, revizuirea planurilor și controlul modului
de derulare a proiectului.
Prin intermediul mecanismului B2G pot fi închiriate aplicații online sau baze de
date proiectate special pentru utilizarea lor de către inst ituțiile guvernamentale.

1.5. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE COMERȚULUI
ELECTRONIC

1.5.1. AVANTAJE

Comerțul electronic se construiește pe baza avantajelor și structurii comerțului
tradițional, la care se adaugă, însă, flexibilitatea conferită de rețelele d e calculatoare și a
instrumentelor de prelucrare automată a datelor. Prin utilizarea informației digitale,
comerțul electr onic aduce noi avantaje activită ții comerciale:
 cost redus : un magazin virtual nu presupune un spațiu costisitor. Se evită
astfel che ltuielile legate de chirie, întreținere și depozitare. De asemenea,
numă rul personalului care administrează un magaz in online este mult mai
mic decâ t în cazul unui magazin real.
 eliminarea unor restricții fizice de comunicare între partenerii de
afaceri : magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziția
clienților 24 de ore din 24. Avantajul este evident având în vedere timpul

7 *** – B2G, http://searchebusiness.techtarget.com/sDefinition/0,,sid19_gci503766,00.html, 08/11/2003

23
limitat pe care o persoană îl are la dispoziție pentru a face cumpărăturile.
Magazinele virtuale pot fi vizitate ș i după închiderea programului de
lucru, iar produsele căutate vor fi găsite mult mai ușor cu ajutorul
motoarelor de căutare.
 reducerea stocurilor de produse și constituirea lor numai din produsele
solicitate: o dată ce unul din scopurile comerțului electr onic este de a
eficientiza comunicarea dintre firme, nu mai este necesar să se asigure
stocuri mari de produse. Firmele devin astfel mult mai flexibile și sunt în
măsură să răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea
de produse.
 reduce rea ciclului activității comerciale: ciclul unui proces este perioada
de timp din momentul în care prima etapă a luat startul (alegerea
produsului și furnizorului, respectiv lansarea comenzii) și până când
ultima etapă se finalizează, respectiv până în mom entul în care produsul
este livrat sau serviciul prestat. Acest lucru este favorizat de comerțul
electronic prin faptul că există posibilitatea fabricării numai a produselor
solicitate, eliminându -se astfel stocurile fără mișcare.
 noi oportunit ăți de desfacere a produselor: clienții de oriunde din
întreaga lume pot accesa pagina Web a firmei fără să se mai împiedice de
restricțiile impuse de granițele fizice. Firmele mici, care au o putere
redusă de vânzare , au acum posibilitatea de a concura cu marile
corporații.
Tabel 1.5.1.
Avantaje pentru furnizori, respectiv clienți

Pentru furnizori: Pentru clienți:
>> Grad înalt de penetrare al
clienților
>> Costuri reduse pentru
tranzacționarea informației și
comunicației
>> Acces la piețe noi și noi
segmente de clienți
>> Optimizarea proceselor
de marketing
>> Diferențierea prețurilor
funcție de localizare, timp,
marfa disponibilă, etc.
>> Segmentare
>> Poziționare
>> Produse personalizate
>> Canale de distribuție
suplimentare >> Acces 24 ore
>> Ofertă "Globală"
>> Nivel înalt de penetrare pe piețe
diferite
>> Costuri scăzute ale informației/
comunicației
>> Acces la noi piețe și produse
>> Contacte mondiale noi, sociale
>> Valoare ridicată a informației
>> Posibilitatea comparării
prețurilor
>> Ofert e specifice fiecărui client

24
Pe lângă aceste avantaje, comerțul electronic mai aduce și unele beneficii care
după natura lor pot fii tangibile sau intangibile. Principalele beneficii tangibile și
intangibile ce pot fi obținute din p articiparea la comerțul electronic sunt redate în tabelul
1.5.2.
Tabel 1.5.2 .
Beneficiile tangibile și intangibile ale comerțului electronic
Beneficii tangibile Beneficii intangibile
 Creșterea vânzărilor conduce la
obținerea unor venituri superioare
din:
– noii clienți, noile piețe de
desfacere;
– clienții existenți (vânzări repetate);
– clienții existenți (vânzări
complementare);
 Reducerea costurilor de marketing
prin:
– reducerea timpului destinat
service -ului clienților;
– vânzările online;
– reducerea costurilor cu imprimatele
și transmiterea informațiilor
solicitate de comunicarea specifică
marketingului;
 Reducerea costurilor specifice
lanțului de aprovizionare din:
– reducerea nivelului stocurilor;
– creșterea competiției dintre
furnizori;
– reducere a timpului necesar
realizării ciclului de aprovizionare;
 Reducerea costurilor administrative
prin eficientizarea proceselor
economice de rutină, cum ar fi
recrutarea, plata facturilor și
autorizarea zilelor de concediu.  Comunicarea și răspândirea imaginii
firmei
 Îmbunătățirea numelui
 Comunicare mai rapidă, marketing cu
viteză de reacție mult mai rapidă,
inclusiv în relațiile publice
 Un ciclu de dezvoltare a produsului mult
mai rapid cu posibilitatea de a răspunde
foarte repede la cerințele pieței
 Un service mult îmbunătățit
 Se vine în întîmpinarea cerințelor
clienților de a avea un site Web
 Identificarea de noi parteneri, sprijinirea
și îmbunătățirea relațiilor cu cei existenți
 gestiune mult mai bună a informațiilor
de piață și despre clienți
 Obținerea rapid ă a feedback -ului de la
clienți cu privire la produse

1.5.2. DEZAVANTAJE

Pe lângă avantajele pe care le prezintă, comerțul electronic cunoaște și unele
limitări. Aceste limitări/dezavantaje au în vedere următoarele aspecte:
 Frauda : Ca în orice alt d omeniu, tehnologia Internetului a creat și noi posibilități
de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înșele comerciantul în
privința identității sale sau a posibilităților sale reale de plată. Majoritatea

25
magazinelor virtuale occidenta le au rețineri în a trimite mărfuri spre Europa de
Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reușite de fraudare cu cărți de credit
false inițiate de est -europeni.
 Securitatea : O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea
datelo r. O firmă fără acces la Internet nu are prea multe motive de îngrijorare
privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o rețea
publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puțin autorizat la date
confidențiale d in rețeaua locală, ridică probleme serioase. Apar asfel riscuri care
nu existau înainte de apariția acestui tip de comerț. Aceste riscuri de securitate se
împart în trei mari categorii, și anume: riscul aplicațiilor client/server, riscul de
transfer al dat elor, riscul virușilor8.
 Costurile de lansare și integrare : Deși prin comparație cu deschiderea unui
magazin obișnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de
multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat de ja un
sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajați nu au cunoștințe tehnice
minime se poate confrunta cu creșterea costului de lansare peste așteptări,
datorate necesității achiziționării de sisteme sau organizării de training -uri pentru
angajați.
 Aspectele legale : Există o anumită nesiguranță în legătură cu problemele legale ce
ar putea să apară atunci când tranzacțiile comerciale au loc pe Internet. Aceste
probleme sunt specifice, în special, operațiunilor care se derulează între parteneri
din ță ri diferite. Ce se va întâmpla dacă anumite date confidențiale privind clienții
unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislație va fi
aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau a persoanei care a realizat frauda?
O sol uție ar fi criptarea, dar este plină de riscuri. În primul rând, criptarea este
considerată de unele guverne o contravenție, iar pe de altă parte, în unele cazuri,
datele criptate nu pot fi transmise peste granițele naționale. Problemele pot fi
rezolvate p rin stabilirea unor acorduri, standarde comune la nivelul legislațiilor
diferitelor țări, organisme internaționale. În același timp, în momentul în care se
demarează un proiect de implementare a comerțului electronic, firmele trebuie să –
și asigure o bună c onsultanță în domeniul legislativ și al securității sistemului.
 Nesiguranța și lipsa informațiilor : Multe dintre firme au observat că Internetul
poate fi un mijloc eficient de realizare a activităților specifice marketingului,
promovării produselor, publi cității. Pentru o firmă care nu a mai apelat la
mijloace electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o
necunoscută. Măsura în care acesta poate să asigure cunoașterea pieței și a
clienților rămâne ascunsă și, uneori, chiar nesi gură.

1.6. LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ CU PRIVIRE LA COMERȚUL
ELECTRONIC

8 Kalakota, R., Whinston, A.B. – Op. cit. ,1996.

26
Dezvoltarea comer țului electronic în România este strict condiționată atâ t din
punct de vedere al implementării masive a tehnologiei IT în dezvoltarea relațiilor
comerciale, cât ș i din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative a bsolut
necesare legate de comerțul electronic (semnătura electronică , certificate digitale, etc).
Reglementările legislative trebuie să aibă î n vedere:
· elaborarea ș i realizarea programel or de sensibilizare a întreprinzătorilor
pentru a cunoaște și înțelege comerț ul electronic;
· promovarea utilizării comerț ului electronic;
· militarea pentru util izarea echitabilă a noilor tehnologii, respectâ ndu-se
dreptul utilizatorilor;
· facilitarea și promovarea acțiunilor și inițiativelor regionale și
internaționale privind comerț ul electronic;
· repre zentarea intereselor participanților români la comerț ul electronic pe
plan european ș i mondial .
Legea comerțului electronic are ca scop stabilirea con dițiilor de furnizare a
serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte
săvârșite în legătură cu emiterea ș i utilizarea instr umentelor de plată electronică ș i cu
utilizarea datelor de identificare în vederea efectuăr ii de operaț iuni financiare, pentru
asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiț ii de securitate a
acestor servicii.
În conformitate cu prevederile legii nu pot constitui servicii ale comerțului
electronic :
a) oferta de serv icii care necesită prezența fizică a furnizorului și a destinatarului,
chiar dacă prestare a serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipul area unor bunuri corporale de către
destinatar, chi ar dacă prestare a serviciilor respective implică utilizarea de echipamente
electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală , telegraf,
telex sau fax;
d) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinata rului prin
transmiterea informației la cererea individuală a acestuia și care este destinată recepției
simultane de către un numă r nelimitat de persoane (punct -multipunct), precum ser viciile
de radiodifuziune sonoră și televizată sau serviciile de teletext televizat;
e) difuzarea programelor de telev iziune prin Internet, chiar dacă transmiterea
informației este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiția ca
programele în cauză să fi fost anteri or difuzate printr -un alt mediu.
Legislația ro mânească cu privire la comerțul electronic se constituie din :

1. Legea nr. 365 din 7 iunie 2 002 privind comerțul electronic, publicată î n
Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002 ;
2. Decret ul nr. 512 din 6 iunie 2002 pentru promulgarea Legii privind
comerțul electronic, publicat î n Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5
iulie 2002 ;
3. Hotărâ rea nr. 1308 din 20 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea L egii nr. 365/2002 privind comerțul
electronic, publicată î n Monitorul Oficial nr. 877, Partea I, din 5
decembrie 2002 .

27
1.7. PROBLEMA SECURITĂȚII ÎN COMERȚUL ELECTRONIC

O dată cu utilizarea explozivă a Internetului și a comerțului electronic, securitatea
a devenit unul din aspectele cele mai importante. Mass -media a conșt ientizat publicul
asupra existenței utilizatorilor rău voitori care intră pe rețelele guvernamentale și ale
firmelor, furând sau modificând datele.
Securitatea datelor/tranzacțiilor este foarte importantă în orice sistem financiar,
indiferent că se bazea ză pe tranzacții clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel
acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri
de servicii:
 autentificare a și autorizarea
 non-repudierea
 confidențialitatea
 integritatea datelor.
Prin autentificare cele două părți care comunică se asigură că fiecare comunică
exact cu cel cu care dorește să efectueze diferite tranzacții. Autentificarea se face în mod
uzual prin semnături digitale și alte metode. Deci autentificarea eset procesul verificării
persoanelor sau entităților pentru a vedea dacă sunt ceea ce pretind a fi. Este cel mai
important dintre toate serviciile de securitate pentru că este baza controlului de acces, a
permiselor și autorizațiilor, responsabilității execuți ei și a non -negării realizării
Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într -o
tranzacție după ce aceasta s -a efectuat.
Prin confidențialitate se întelege că toate comunicațiile între părți sunt restrânse
strict la părțile ca re participă la efectuarea tranzacției.
Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer
sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.
Confidențialitatea este în general asigurată prin cripta re. Din punct de vedere al
transmiterii, datele sunt codi ficate folosind un algoritm mat ematic, bazat pe valoarea unei
anumite chei. Mesajul criptat nu este reasamblat în forma originală a datelor în orice
mod. Din punct de vedere al receptorului, mesajul este decodificat în formatul original,
folosind din nou un algoritm matematic și o cheie. Criptarea se poate face cu cheie
publică sau cheie privată. Autentificarea, non -repudierea și integritatea datelor sunt
asigurate prin semnături digitale și certifica te cu chei publice.

1.8. COMERȚUL ELECTRONIC – O NECESITATE

Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor
informaț ionale determinate de necesitatea stocării si a transmiterii rapide a informațiilor
cu cele mai mici costuri , a rev oluționat comerțul global, comerțul direct sau cu
amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de comerț
electronic a devenit sinonim cu creșterea profitului.
Comerțul Electronic este cheia competitivitații întreprinderilor în era
informațională, asigurând:
 acces ul la noi segmente de piața (noi clienț i);
 creșterea vitezei de derulare a afacerilor;
 o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale;

28
 reducerea costurilor de aprovizionar e, de desfacere, de publicitate etc;
 simplificarea procedurilor;
 creșterea co mpetitivită ții.
Pe plan mondial, comerțul electronic nu mai este o simplă activitate care
concentrează doar efor turile întreprinderilor aflate î n competiția de a câstiga noi clienți și
de a răspunde cât mai bine exigențelor acestora. În prez ent, comerțul electronic a devenit
o componentă principală a pol iticilor de dezvoltare economică ale guvernelor ță rilor
dezvol tate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia etc).
Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către țările puternic industrializate
în vedere a stabilirii unor reglementări unice în ceea ce privește realizarea tranzacțiilor
comerciale pe suport electronic, comerțul electronic a devenit o componentă
fundamentală a comerțului mondial.
Accesibilitatea tehnologiilor informaționale legate de Intern et, costul scăzut al
acestora , precum ș i relativa independenț ă de tehnologiile clasice, toate acestea permit
economiilor țărilor mai puțin dezvoltate și agenților economici din aceste țări o integrare
rapidă în acest nou domeniu de activitate.

1.9. TENDIN ȚA E -COMMERCE SPRE C -COMMERCE

Comerțul colaborativ ( C-Commerce) este o strategie pentru stadiul următor al
evoluției e Business .
Practicile c -commerce permit partenerilor de afaceri să creeze, conducă și
folosească date într -un mediu distributiv pentru a proiecta, construi și sprijini produsele
de-a lungul ciclului de viață, lucrând separat pentru ca apoi să -și împreune competențele
într-un lanț valoric care formează întreprinderea virtuală.
Având în vedere intervalul de timp 1995 -2005, principalele for țe pe piața
comerțului colaborativ se concretizează în:
 schimbul electronic de date (Electronic Data Interchange);
 integrarea în cadrul întreprinderii a sistemelor de tip EDI & ERP (Enterprise
Integration EDI & ERP);
 schimbul de date referitoare la produs e (Product Data Interchange);
 practicile afacerii collaborative ( Collaborative Business Practices );
 dezvoltarea și distribuția produselor vis -à-vis de celelalte activități desfășurate în
cadrul lanțului valoric ( Product Development & Distribution via Value Chain);
 acțiunile întreprinderii virtuale (Virtual Enterprise Operations).

Figura 1.9.1.
Evoluția principalelor forțe pe piața c -commerce

29

Modelele comerțului colaborativ (c -commerce) sunt:
• Comerțul colaborativ r eferitor la produs (Collaborative Product Commerce –
CPC)
• Comerțul colabor ativ referitor la planificare, previziune și aprovizionare
(Collaborative Planning, Forecasting & Replenishment – CPFR). Comitetul CPFR este un
grup de lucru care se compune din co mercianți, fabricanți și furnizori de soluții
tehnologice.
Cadrul strategic al comerțului colaborativ are în vedere cele două modele ale sale,
și anume capabilitatea de a fii îndeplinite strategiile comerțului colaborativ referitor la
produs (CPR), prec um și cele ale comerțului colaborativ referitor la planificare,
previziune și aprovizionare (CPFR).

Figura 1.9.2.
Cadrul st rategiei comerțului colaborativ9

9 Rod Heisterberg, Ph.D. , C-Commerce: Strategies, Architectures, & Implementation Roadmaps , 2002

30

1.10. CONCLUZII

Comerțul electronic conduce la obțin erea de avantaje atât pe termen scurt, cât și
pe termen lung. Este asigurată nu numai pătrunderea pe noi piețe, găsirea de noi clienți,
ci și posibilitatea de a derula tranzacțiile comerciale mult mai repede, mai ușor și mai
ieftin. Trecerea operațiunilor și practicilor comerciale, cum ar fi lansarea comenzilor,
facturarea și asistența acordată clienților, spre sistemele bazate pe rețele de calculatoare
poate reduce mult birocrația impusă, în special, de tranzacțiile firmă -la-firmă (business –
to-business). A tunci când cea mai mare parte a informațiilor despre o firmă și produsele
sale sunt în format electronic, personalul poate să se decidă mai mult nevoilor clienților și
să acorde mai mult sprijin în utilizarea produselor, decât asupra întocmirii și transmit erii
documentelor clasice, pe care le presupune operațiunea tradițională de vânzare –
cumpărare.
Principalele bariere în dezvoltarea comerțului electronic rămân problemele legate
de securitate și încredere. Pe măsura creșterii utilizatorilor casnici de I nternet procedurile
legate de autentificare și criptare a datelor personale primesc o importanță din ce în ce
mai mare și de succesul implementă rii lor depinde succesul comercianților de pe Web.

CAPITOLUL 2. CONSIDERAȚII PRIVIND PHP și MySQL

31
2.1. DAT E GENERALE DESPRE APLICAȚIILE WEB

Aplicațiile Web sunt prezentul și viitorul în era Internetului. Indiferent de
platforma utilizată Vi sual Basic sau COBOL, sau HTML ș i Java Script, ele nu fac decât
să îmbunătățească cunoștințele .
Arhit ectura de bază a aplicațiilor Web este una de tipul client -server.
Programare a în rețea nu este numai o problemă a noi i generații, ci această problemă a
fost dezvoltată încă din ani i `60-`70 când terminalele de calcul erau foarte rudiment are.
Acestea nu aveau putere de procesare, munca realizându -se numai pe server, clientul
conectându -se prin terminalul rudimentar la server, terminalul fiind doar o cons olă între
utilizator și server și întreaga muncă realizându -se pe server.
În aplica țiile Web clientul este un browser Web de tipul Internet Ex plorer sau
Netscape Comunicator sau alți clienți Web, totul depinzând de aplicația care s e dorește a
se implementa.
Pentru aplicațiile ce se realizează în PHP cel mai bun client este b rowserul de
Internet. Limbajul utilizat de br owserele de Web este HTML, descris prin etichete. Însă
majoritatea browserelor de Web acceptă și a lte tipuri de limbaje cum ar fi Flash
ShockWare, JavaScript, XML. Dezvoltatori i limbajului PHP au plecat de la premisa că
trebuie creat astfel înc ât să poată fii redat în orice browser de Web; astfel PHP este o
dezvoltare a HTML -ului, toate etichetele folosite în HTML rămânând valabile în PHP și
prin aceasta el aducând un plus de dinamism paginii Web .
Serverul este principalul interpret al aplicației, pe el se desfășoară toate activitățile
principale. O aplicație specială numită Web S erver se ocupă de comunicarea cu
browserul de Internet al clientul, dar care nu va merge fără un sistem de operare; astăzi
pe piaț a sistemelor de operare se remarcă cele din cla sa Microsoft , precum și sisteme le
având la bază sistemul UNIX cum ar fii LINUX și BSD. Limbajul PHP are însă avantajul
simplității și a l independenței de sistemul de operare.
Arhitectura unui sistem special dezvoltat pentru aplicații Web este prezentată în
figura de mai jos:

Figura 2.1.1.
Arhitectura unui sistem dezvoltat pentru aplicații Web

32

Așa cum se poate observa din f igură, serverul este principalul promotor al
aplicației Web. Ca și server Web s -ar putea folosi și serverul Web din clasa
MICROSOFT IIS (Internet Information Server), în partea de Middleware poate fi folosit
interpretorul ASP produs de Microsoft , iar î n locul bazei de date MySQL poate fi folosită
orice altă bază de date: ORACLE SQL (de la Microsoft) INFORMIX sau orice alt server
de baze de date.

2.2. LIMBAJUL PHP (HYPERTEXT PREPROCESSOR)

2.2.1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA LIMBAJULUI PHP

PHP (PHP: Hypertext Prepocessor), cunoscut în versiunile mai vechi și sub
numele de PHP/FI (Personal Homepage/Form Interpreter), inițial a fost gândit a fi o
simplă aplicație CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML și procesate
de un program scris într -un limbaj Perl, script shell, executat pe server. În cazul interfeței
CGI era necesară permisiunea de a rula programe pe server, ceea ce ducea la lacune în
securitate și , în plus , la disocierea de documentul HTML a programului care procesa
datele.
PHP reprez intă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil
din cadrul fișierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru
manipularea bazelor de date într -un dialect SQL (dBase, Informix, MySQL, mSQL,
Oracle, PostgreSQL, Solid, S ybase, ODBC etc.) și acces la sisteme hiperme dia precum
Hyperwave. De asemenea, PHP suportă î ncărcarea fișierelor de pe calculatorul client:
upload (standard propus de E. Nebel și L. Masinter de la Xerox, descris în RFC 1867) și
oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru
identificarea utilizatorilor, propus de Netscape).
La fel ca multe alte proiecte software, PHP s -a născut sub forma unui mic
utilitar care trebuia să rezolve o problemă simplă și foarte particu lară. Istoria PHP –

33
ului începe la sfârșitul anului 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune ca
proiect personal. Pentru ca să poată să urmărească cine i -a vizitat pagina, Rasmus a
introdus în pagin ă un tag special și a scris în P erl un script CGI c are să colecteze
informații despre vizitatori, pe care apoi îi scria într -un jurnal ( log). A botezat
acest cod PHP (Personal Home Page) tools . Așadar, PHP-ul este făcut public în
debutul anului 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools, fiind consider at un
analizor simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse în cadrul
documentelor HTML, permițând contorizarea accesului la paginile Web sau accesarea
unei carți de oaspeți ( guestbook ). Mai apoi, în cadrul unui proiect „de serviciu”, a
trebuit să realizeze o interfață între clienții de Web și o bază de date. A recurs la
aceeași idee: taguri HTML proprii procesate de un script CGI (de data aceasta
scris în C) care le înlocuia conținutul ce trebuia inserat în pagină. A numit acele
taguri „Fo rm Interpreters” (FI) deoarece rolul lor era de a prelua datele transmise
prin formulare HTML și de a le transforma în variabile simbolice pe care le
folosea apoi pentru interogarea bazei de date. Analizorul a fost rescris la mijlocul
aceluiași an și denum it PHP/FI 2.0, un de FI era o altă aplicație scrisă de Rasmus Lenford,
un interpreter de formulare HTML. Programul a fost corectat, dezvoltat și extins în
regim open source , depășind cu mult scopul său inițial. Deși numele de PHP s -a
păstrat, semnificația l ui a devenit cu totul alta și anume Hypertext Preprocessor. A
fost adăugat și suportul pentru bazele de date mSQL și astfel PHP/FI a început să aibă
succes, fiind disponibil gratuit pe Web. Se estimează că la sfârșitul lui 1996 cel puțin 15
mii de site -uri Web utilizau PHP/FI, iar în anul 1997 numărul acestora era de 50 de mii.
Programatorii Zeev Suraski și Andi Gutmans rescriu analizorul PHP și noua
aplicație formează nucleul versiunii PHP 3.0 care include o parte din vechile surse
PHP/FI 2.0. Relativ re cent, la începutul anului 2000, a fost facută publică versiunea PHP
4.0, utilizând puternicul motor de scriptare Zend și oferind suport nu numai pentru
serverul Apache ci și pen tru alte servere Web. De asemenea , PHP 4.0 oferă posibilitatea
accesării docume ntelor XML via DOM.
Se estimează că numărul site -urilor care folosesc în prezent PHP este de peste un
milion. Deja, pe Web, există o multitudine de aplicații și utilitare concepute în PHP, care
se regăsesc grupate și în așa -numitul PEAR (PHP Extension an d Add -on Repository).

2.2.2. CE ESTE PHP?

PHP este un limbaj de script care funcționează alături de un server Web.
Exemplu introductiv:

<html>
<head>
<title>Exemple</title>
</head>
<body>
<?php
echo "S cript PHP!";
?>
</body>
</html>

34
Diferența față de alte limbaje precum Perl sau C este aceea că în loc de a scrie un
program cu o multitudine de linii de comandă afișate î n final într -o pagină HTML, se va
scrie o pagină HTML cu codul inclus pentru a re aliza o acțiun e precisă. Codul PHP este
inclus între tag -urile speciale de început și de sfârșit care permit utilizatorului să treacă
din "modul HTML" în "modul PHP".
Față de alte limbaje script, precum Javascript, la PHP codul se execută pe server.
Dacă pe serverul W eb se află un script similar, clientul nu va primi decât rezultatul
execuției scriptului, fără a avea nici o posibilitate de acces la codul care a produs
rezultatul. Se poate astfel configura serverul de Web să prelucreze (analizeze) toate
fișierele HTML c a fișiere PHP. Astfel nu există nici un mijloc de a distinge paginile care
sunt produse dinamic de paginile statice.

2.2.3. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE – CE POATE FACE
PHP?

Limbajul PHP posedă aceleași funcții ca alte limbaje permițând să se scrie
script uri CGI, să colecteze date și să genereze dinamic pagini W eb sau să trimită și să
primească cookies.
Marea calitate și cel mai mare avantaj al limbajului PHP este suportul cu un
număr mare de ba ze de date. A realiza o pagină W eb dinamic ă cu o bază de dat e este
destul de simplu. Bazele de date suportate de către PHP sunt următoarele :

Tabel 2.2.1.
Baze de date suportate de PHP

Adabas D InterBase PostgreSQL
Dbase FrontBase Sesam
Empress mSQL Solid
FilePro Direct MS -SQL Sybase
Hyperwave MySQL Velocis
IBM DB2 ODBC Unix dbm
Informix Oracle
Ingres Ovrimos

Limbajul PHP are , de asemenea , suport pentru diverse servicii server utilizând
protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 și HTTP .
Principiul de funcționare al limbajului PHP este următorul: având în vedere un
fișier care se afl ă într -un subdirector al serverului Web (pornind de la document root ) și
care poate fi accesat de un na vigator Web la o anumită adresă, p rocesul este următorul:
browserul trimite către serverul Web o cerere HTTP pentru fișie rul cu extensia .php.
Serverul știe că fișierul cerut conține cod PHP, așa că va lansa preprocesorul PHP, care
va primi la intrare fișierul cu extensia .php. Preprocesorul va identifica secvențele PHP
(cuprinse între marcajele <? și ?>) și le va interpreta . Tot ce nu este cod PHP este trimis
spre ieșirea standard fără nici o prelucrare. Codul PHP poate scrie la rândul său în ieșirea

35
standard (prin echo sau print ). În fine, serverul Web interceptează ieșirea standard a
preprocesorul și trimite totul către br owserul care a cerut pagina (de fapt scriptul).
Există trei domenii principale unde sunt folosite scripturile PHP:
 Scripturi ce rulează pe server . Acesta este cel mai tradițional și cel mai
important pentru PHP. În acest caz este nevoie de: interpretorul PHP (CGI sau
modul de server), un server de Web și un navigator de Web. E nevoie ca serverul
de Web să fie pornit, cu o conexiune PHP instalată. Se poate accesa rezultatul
programelor PHP cu un navigator prin intermediul serverului de Web.
 Scripting la l inia de comandă. Există posibilitatea ca PHP să ruleze fără a fi
nevoie de server și de browser, ci doar de interpretorul PHP. Această metodă este
ideală pentru scripturile ce se vor a fi executate, de regulă, folosind cron (task
scheduler în Windows) sau sarcini simple de procesare a textelor.
 Scrierea de aplicații ce rulează de partea clientului în mod grafic (GUI).
Probabil că PHP nu este limbajul cel mai bun de a scrie aplicații cu ferestre pentru
Windows sau alte sisteme de operare, dar apelând la ni ște facilități avansate a
PHP-ului în aplicațiile ce rulează de partea clientului, se poate totuși folosi PHP –
GTK pentru a scrie astfel de programe. De asemenea, există posibilitatea de a
scrie aplicații ce rulează pe platforme diferite folosind această m etodă. PHP -GTK
este o extensie a PHP -ului, nedisponibilă în distribuția principală de PHP.
PHP poate fi folosit pe aproape toate marile sisteme de operare, incluzând Linux,
multe variante de Unix (incluzând HP -UX, Solaris și OpenBSD), Microsoft Windows,
Mac OS X, RISC OS, probabil și altele. PHP are, de asemenea, suport pentru majoritatea
serverelor de Web din prezent. Acestea includ serverele Apache, Microsoft Internet
Information Server, Personal Web Server, Netscape și iPlanet, serverul Oreillz Website
Pro, Caudium, Xitami, OmniHTTPd, și multe altele. Pentru majoritatea serverelor PHP
are un modul, iar pentru celelalte suportă standardul CGI, PHP putând să lucreze ca un
procesor CGI.
Deci, PHP oferă libertatea de a alege un sistem de operare și un ser ver de Web.
Chiar mai mult, există posibilitatea de a alege programarea procedurală sau programarea
orientată obiect, sau chiar ambele combinate. Cu toate acestea, nu orice facilitate a
standardului POO este prezentă în versiunea curentă a PHP -ului, multe librării de cod și
aplicații mari (incluzând și librăria PEAR) sunt scrise folosind doar cod POO.
PHP nu este limitat numai la rezultat HTML. Posibilitățile PHP -ului includ
afișarea de imagine, fișiere PDF și chiar filmulețe Flash (folosind librăriile l ibswf și
Ming) toate generate instant. Se poate, de asemenea, ca rezultatul să fie orice fișier text,
cum ar fi XHTML sau orice alte fișiere XML. PHP poate genera automat aceste fișiere și
să le salveze în sistemul de fișiere în loc să le afișeze, formând un cache de partea
serverului pentru conținutul tău dinamic.
PHP are, de asemenea, suport pentru a conversa cu alte servicii folosind
protocoale cum ar fi LDAP, IMAP, SNMP, NNTP, POP3, HTTP, COM (pe Windows) și
multe altele. Pot fi deschise totodată soc ket-uri de rețea și interacțiuni între aproape toate
limbajele de programare Web. Referitor la interconectare, PHP are suport pentru
instanțierea obiectelor Java și utilizarea lor într -un mod transparent ca obiecte PHP.

2.3. PROGRAMAREA ORIENTATĂ -OBIECT ÎN PHP

36
2.3.1. ASPECTE GENERALE

Cu câțiva ani în urmă, în lumea companiilor producătoare de software și a
programatorilor, a apărut o nouă abordare în elaborarea programelor și anume,
programarea orientată pe obiecte.
Unii programatori au ajuns la conc luzia că programarea procedurală – adică
utilizarea strictă a funcțiilor – nu este cea mai potrivită. În acest context, unii cercetători
au inițiat o nouă abordare în problematica programării care permite oricărui programator
să conceapă coduri pe care să le folosească din diferite perspective.
Ideea din spatele programării orientate pe obiecte este folosirea secvențelor de
cod din aplicații drept obiecte. Ce este, de fapt, un obiect? Este o structură complexă de
variabile și funcții, care, o dată creată , poate fi utilizată în diferite ipostaze conceptuale.
Descrierile obiectului (nume, descriere și identificator unic) poartă numele de proprietăți,
iar acțiunile (a printa, a șterge, a salva) de metode . Într -o primă fază nu este necesar să se
știe cum? funcționează proprietățile și metodele folosite, ci numai ce fac? acestea. Astfel,
metodele și proprietățile abiectului respective se pot utilize într -un script fără prea mare
efort.
Desigur, același lucru ar putea fi spus și despre o metodă procedurală bin e
proiectată. O colecție de funcții ar putea lucra la fel de eficient , dar folosind obiecte, nu
numai că se pot folosi metodele și proprietățile specifice acestora chiar în interiorul
scripturilor, ci se poate extinde funcționalitatea unei clase folosind c onceptual de
moștenire .
Programarea pe obiecte în limbajul PHP are și unele dezavantaje în ceea ce
privește inexistența modalităților de desemnare a metodelor ca “ private ” și a
destructorilor.
Programarea orientată pe obiecte față de programarea proced urală are o serie de
avantaje, dar și dezavantaje10.
Avantaje:
 Se poate economisi timp folosind programarea orientată pe obiecte.
 Porțiuni din cod pot fi folosite de multe ori în cadrul unui script.
 Biblioteci extinse de clase disponibile gratis pe Web pot fi folosite în
diferite scipturi.
Dezavantaje:
 Este mai lentă decât programarea procedurală.
 Sintaxa poate fi neclară la începutul programării.
 Programarea Web nu uzează la multele avantaje ale codului orientat pe
obiecte.
 Poate fi prea complicată dacă se folosesc biblioteci mari de clase.
2.3.2. TEHNICI DE IMPLEMENTARE ALE PROGRAMĂRII
OBIECTUALE

Limbajul PHP oferă implementarea unora dintre cele mai importante aspecte ale
programării obiectuale: încapsularea datelor, moștenirea, polimorfismul. Astfel, P HP dă

10 Marin,Gheorghe, Cață,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL și PHP, Programare Web sub Windows, Ed.
Tribuna Economică, București 2002, Capitolul 8. Programare orietată pe obect e, pag. 277

37
posibilitatea programatorului să exprime distincția dintre proprietățile generale și cele
specifice ale obiectelor cu care lucrează.

2.3.2.1. ÎNCAPSULAREA
Încapsularea datelor reprezintă un mecanism de protecție a membrilor de tip dată,
accesul la aceștia realizându -se exclusiv prin intermediul unor metode specifice și nu în
mod direct. Acest lucru se realizează prin intermediul claselor, după cum se poate
remarca în fragmentul de cod PHP de mai jos:

<?php
class Student {
// date-membru
var $year; // an
var $age; // vârsta
var $name; // nume

// metode
function setYear($y) {
$this->year = $y;
}
function getYear() {
return $this ->year;
}
…
}
?>

Datele -membru se definesc utilizând var, putând avea orice tip (întreg, tablou sau
chiar obiect). Metodele se specifică prin declara ții de funcții care prelucrează membrii
clasei. Pentru a accesa datele clasei, metodele trebuie să se folosească de construcția
$this->variabila , altfel variabi la se consideră a fi locală în cadrul acelei metode.
Din păcate, membrii dată ai clasei pot fi accesați direct, neputându -i declara
privați. La fel, metodele nu pot fi specificate private sau protejate, așa cum se întâmplă în
C++. Astfel, PHP oferă doar s uport pentru încapsulare, dar nu o poate impune.
2.3.2.2. MOȘTENIREA
Moștenirea reprezintă posibilitatea folosirii datelor sau metodelor definite în
prealabil de o anumită clasă în cadrul unei clase derivate din prima. Relația de derivare se
specifică pri n cuvântul -cheie extends :

<?php
class GoodStudent extends Student {
}
?>
În PHP moștenirea multiplă nu este încă posibilă. De exemplu, nu se poate scrie
cod de genul:
class GreatStudent extends GoodStudent Genius {
…
}

38
Se poate însă redefini o metodă în clasa derivată. În PHP 3, dacă se declară un
membru -dată în clasa derivată având același nume ca un membru -dată al clasei de bază,
atunci nu se mai poate accesa membrul -dată din clasa de bază, el fiind "ascuns" de
membrul -dată al clasei derivate.
2.3.2.3. CONSTRUCTORI
PHP permite specificarea constructorilor, aceștia fiind metode cu același nume al
clasei din care aparțin, fiind apelați automat atunci când se instanțiază un obiect al clasei
respective. Un exemplu de constructor poate fi :

<?php
class Student {
// date-membru
var $year; // an
var $age; // vârsta
var $name; // nume

// constructor
function Student($y, $a, $n) {
$this->year = $y;
$this->age = $a;
$this->name = $n;
}
?>

Constructorii și metodele, fiind funcții PHP obișnuite, pot avea specificate valori
implicite pentru argumente (ca în C++):

function Student($y = "4", $a = "22", $n = "")

Atunci când un obiect al unei clase derivate este creat, numai constructorul lui
propriu va fi apelat, constructorul clasei de bază nefiind apelat implicit.
Dacă în PHP 3 constructorii puteau avea drept orice tip de parametrii, începând cu
versiunea 4, tipurile permise pentru parametrii unui constructor sunt doar cele simple
(întregi, șiruri de caractere), deci nu vor putea fi executate transmiteri de tablouri sau de
obiecte.
Dacă o clasă derivată nu posedă propriul ei constructor, va fi apelat implicit
constructorul clasei părinte.
Mecanismul obiectual în PHP nu permite declar area destructorilor și nici
specificarea de clase abstracte (deși se pot imagina metode mai mult sau mai puțin
sofisticate pentru a le simula).
2.3.2.4. SUPRAÎNCĂRCAREA
Supraîncărcarea (asocierea de semantici diferite unei aceleași funcții pe baza
tipuril or parametrilor specificați) nu este suportată nici ea. Se pot însă supraîncărca
constructorii, indirect, prin crearea de obiecte diferite în funcție de numărul de argumente
specificate.

<?php
class Student {

39
…
function Student() {
// se contruiește un șir de apel
$method_name = "Student" . func_num_args();
$this->$method_name();
}
function Student1($x) {
// cod
}
function Student2($x, $y) {
// cod
}
…
}
?>

Se poate scrie:

$stud1 = new Student('1'); // va apela Student1
$stud2 = new Student('1', '2'); // va apela Student2

2.3.2.5. POLIMORFISMUL
Polimorfismul reprezintă abilitatea unui obiect de a determina care metodă trebuie
invocată pentru un obiect plasat ca argument în momentul rulării și acest lucru se
realizează foarte ușor în limbaje interpretate precum PHP.
2.3.2.6. SERIALIZAREA
PHP nu suportă obiecte serializate (care își păstrează starea și funcționalitatea de –
a lungul mai multor invocări ale aplicației, prin inte rmediul stocării într -un fișier/bază de
date și încărcarea lor ulterioară). În PHP prin serializare (funcțiile serialize() și
unserialize() ) se vor salva numai membrii -dată, nu și metodele, însă se pot serializa
tablouri asociative sau indexate, ceea ce re prezintă totuși un avantaj.
2.3.3. FOLOSIREA UTILITARULUI phpMyAdmin
Pentru utilizatorii sistemului de operare Windows este incomod să se tasteze toate
comenzile și să descopere ulterior erorile de tipărire și de sintaxă. Se preferă o interfață
grafică ma i prietenoasă. Doi programatori au folosit PHP -ul pentru a crea o interfață Web
pentru MySQL, numită phpMyAdmin , iar cel mai bun lucru este că ei au donat voluntar
rezultatul muncii lor. Utilitarul phpMyAdmin cuprinde aproape toate funcțiile
administrative ale serverului MySQL.

40
2.4. SITE -URI WEB DINAMICE AVÂND ÎN SPATE O BAZĂ DE
DATE11
Există două rațiuni importante care pot determina renunțarea la conținutul static
al unui site Web : interacțiunea cu vizitatorul și mentenanța site -ului. Un site cu conținut
dinamic permite interacțiunea cu utilizatorul. Acesta poate căuta, selecta și chiar
personaliza informația pe care o dorește sau poate contribui la îmbogățirea cu conținut
(sub formă de știri, impresii, articole) a acestuia. Însă, principalul avantaj al u nui site
Web dinamic rezidă în simplificarea procesului de mentenanță .
Întreținerea unui site al cărui conținut se modifică frecvent este unul din
principalele aspecte de care trebuie ținut cont. Rareori se întâmplă într -o situație reală ca
în cadrul bug etului inițial, alocat pentru dezvoltarea unui site Web să fie avute în vedere
și cheltuielile ulterioare pentru întreținerea și actualizarea conținutului. Dacă tehnologia
aleasă nu va fi suficient de simplă pentru a fi stăpânită de cei care o vor utiliza efectiv,
finalul nu poate fi decât un eșec răsunător. Același lucru este valabil și pentru interfața de
administrare/actualizare a produselor prezentate în pagină. Mai mult, interfața trebuie să
fie apropiată, prietenoasă cu cel ce o folosește și în acelaș i timp inteligentă – să nu -i
permită să introducă date eronate – altfel spus să facă anumite verificări și validări de
date funcție de semnificație. De exemplu, prețul pentru un produs trebuie să fie un număr
real, reprezentat cu două cifre zecimale și car e nu poate depăși ca valoare un număr
prestabilit.
Ca și probleme specifice unei baze de date, o bază de date se vrea a fi accesată via
Web și chiar actualizată și administrată via Web – deși acest aspect este opțional.
Opțional și totuși dependent de: cerințele de business, de gradul de securizare necesar și
de opțiunile concrete de găzduire Web avute la dispoziție. De îndată ce o informație
(imagine, articol, știre) este adăugată în baza de date, informația aceasta se propagă (și
publică) pe site -ul W eb, fără să fie nevoie ca cineva să editeze vreo pagină Web (statică).
Mai exact este vorba de faptul că informația despre un anumit produs devine disponibilă
pe Web doar atunci când ea este cerută explicit. Adică pagina Web conținând informațiile
despre p rodusul care interesează este generată pe loc, la cerere, pe baza informațiilor din
baza de date și solicitării utilizatorului. Acesta este un avantaj important mai ales în cazul
existenței unui catalog cu câteva mii de produse pe Web (ofertă mare), compus din pagini
Web statice (HTML) create manual pentru fiecare produs în parte. Ce-ar însemna
actualizarea prețului pentru 200 dintre produse într -o astfel de situație?
Un site dinamic, generat dintr -o bază de date, are două părți componente:
 interfața (fro nt-end, partea cu care intră în contact utilizatorul – sau partea
client) compusă din paginile ce conțin instrucțiunile pentru selectarea și afișarea
informațiilor din baza de date;
 back -end (partea de aplicație ce rezidă pe server) reprezentată de regulă prin
baza de date ce conține toate informațiile accesibile pe site.
Trebuie reținut faptul că un set de pagini dinamice gândite pentru a rezolva o
anumită problemă de informare se numește, în limbaj informatic, aplicație Web . Altfel
spus, realizarea unui site Web este sinonimă cu programarea unei aplicații Web, adică:
1. proiectarea și implementarea bazei de date care conține informațiile
despre produse și
2. generarea dinamică a paginilor Web utilizând un limbaj de programare
specializat (pe scripting server -side).

11 Database -driven web sites = (în traducere aproximativă) site -uri web guvernate/conduse de o bază de date

41

2.5. PHP ȘI MYSQL

Multe site -uri importante din întreaga lume utilizează astăzi aproape exclusiv
tehnologia bazată pe cele două produse. MySQL este folosit ca server de baze de date
pentru a stoca datele, iar PHP ca limbaj utilizat pentru prog ramarea paginilor Web
dinamice ale site -ului.

2.5.1. DE CE PHP?

PHP este considerat a fi cel mai popular limbaj de scripting folosit pentru crearea
de pagini Web dinamice. PHP poate fi folosit pentru a scrie programe stocate pe server,
programe ce acc esează baze de date și este similar cu alte limbaje ca: ASP (Active Server
Pages, tehnologie Microsoft), JSP (Java Server Pages) sau Macromedia ColdFusion.
PHP se pretează cel mai bine pentru dezvoltările Web, putând fi înglobat în codul
HTML. Alte caract eristici apreciate la PHP sunt: este ușor de învățat, eficient, sigur
(securizat), productiv la programare (codare), iar aplicațiile PHP sunt ușor de configurat
pentru exploatare (deploy). Aceste caracteristici au condus la faptul că peste 9 milioane
de si te-uri Web folosesc PHP, reprezentând 24% din site -urile Internet (e o statistică mai
veche, dar sugestivă). Și asta în special datorită faptului că PHP asigură timpi de răspuns
competitivi la rularea aplicațiilor Web, asigurând în același timp securitatea informațiilor
și transparența față de utilizator.
PHP a fost construit de la bun început având în minte integrarea funcțiilor
necesare pentru utilizarea și manipularea bazelor de date, în particular pentru MySQL.
Înglobarea codului PHP în paginile HTML a contribuit decisiv la impunerea PHP, în
principal datorită rapidității cu care pot fi astfel codificate paginile Web. O tehnică
extrem de importantă pentru programatorii Web este separarea codului sursă de date, fără
a se influența reciproc. PHP foloseșt e tag -ul <?php?> pentru a indica că “ în interior se
află cod PHP ”. Datorită faptului că PHP înglobează intern o serie de operații care tratează
operații de cerere și servire de pagini Web, limbajul este considerat mai sigur decât Perl,
de exemplu.
PHP es te mai ușor de învățat decât C, Phyton, Java sau majoritatea celorlalte
limbaje de programare. Accesarea variabilelor unui formular Web în PHP este directă și
ușoară, în timp ce Perl sau alte limbaje necesită cunoașterea de detalii privitoare la
formatul a ntetului HTTP și utilizarea unei biblioteci CGI.
PHP minimizează supraîncărcarea, având ca efect execuția rapidă a scripturilor
PHP, mai rapid chiar decât scripturile CGI scrise în Perl, considerate mult timp cea mai
rapidă soluție. O serie de teste efectuate de specialiști și diverse publicații specializate au
confirmat supremația PHP, în ceea ce privește viteza de execuție și timpii buni de
răspuns oferiți de PHP.
PHP este considerat a fi mai consistent și mai modular decât limbajele
competitoare pe z ona programării Web. Resursele de scripturi open -source PHP,
disponibile on -line, sunt printre cele mai variate și numeroase. Iar PHP, la rândul său,
este open -source. Asta înseamnă că codul său sursă este disponibil gratuit și nu este

42
proprietar. Programa tori din lumea întreagă alocă timp permanent pentru a -i aduce
îmbunătățiri și pentru a elimina din bug -urile12 sale.

2.5.2. DE CE MYSQL?

MySQL și -a câștigat popularitatea tocmai datorită numărului mare de aplicații
Web care îl utilizează. MySQL este apr eciat pentru viteza asigurată (timpul scurt de
răspuns oferit de server), faptul că este ușor de învățat și utilizat, este disponibil pe
principalele platforme Linux, Windows, dar mai ales pentru că este disponibil gratuit
(licență GNU GPL). Și asta cu to ate că MySQL există și ca produs comercial, pentru cei
care nu doresc să fie constrânși la restricțiile impuse de licența GPL.
Unii programatori nu consideră că MySQL este cu adevărat un server de baze de
date (SQL). Argumentele principale ale acestora s unt legate de faptul că din
implementarea motorului serverului MySQL lipsesc câteva mecanisme menite a asigura
consistența și integritatea datelor (integritatea referințelor, chei străine etc), fapt ce
explică performanțele acestuia – o serie de verificări pe care serverul nu le mai face!
Verificări care sunt vitale pentru asigurarea consistenței datelor.
Cu toate acestea, dinamica evoluției MySQL, integrarea suportului tranzacțional
în MySQL și alte semnale de la cei care îl folosesc efectiv, fac ca MySQ L să câștige în
continuare în popularitate.

2.6. SERVERUL DE BAZE DE DATE MySQL

Unul din cele mai noi sisteme de gestiune a bazelor de date este MySQL, un
sistem client/server de gestiune a bazelor de date relaționale originar din Scandinavia.
MySQL i nclude un server SQL, programe client pentru accesul la server, instrumente
administrative și o interfață de programare pentru scrierea programelor. De asemenea,
MySQL poate fi folosit în mod batch, plasând interogările într -un fișier care apoi este
execut at.

2.6.1. AVANTAJE MySQL

MySQL este un produs software foarte atractiv în comunitatea producătorilor de
aplicații. Are facilități pe care mulți utilizatori le apreciază pentru că nu necesită foarte
multe resurse, este forte rapid și este ușor de învăța t, comparativ cu alte pachete, cum ar
fi Oracle sau Sybase.
 Viteza. Programatorii pretind că MySQL este cel mai rapid sistem de baze de
date care poate fi utilizat.
 Ușurința în utilizare . MySQL este un sistem de baze de date cu performanțe
ridicate, dar re lativ simplu, a cărui configurare și administrare sunt mult mai
simple decât în cazul sistemelor mai mari.
 Cost . MySQL este gratuit pentru majoritatea utilizărilor interne.

12 erori descoperite în codul sursă

43
 Suport pentru limbaje de interogare . MySQL integrează SQL, limbajul
preferat al tut uror sistemelor moderne de baze de date.
 Caracteristici . La server se pot conecta mai mulți clienți simultan, care pot folosi
mai multe baze de date concomitent. Este disponibilă o varietate de interfețe de
programare pentru limbaje precum C, Perl, Java, P HP.
 Conectivitate și securitate . MySQL poate fi folosit integral în rețele, iar bazele
de date sunt accesibile de oriunde din Internet, deci se pot partaja datele cu
oricine și oriunde. MySQL are controlul accesului, astfel încât persoanele care nu
au drep tul să citească datele introduse, nu vor avea această posibilitate.
 Portabilitate . MySQL rulează atât pe sisteme de operare UNIX, cât și pe
Windows, pe echipamente de calcul pornind de la calculatoare de birou până la
servere cu performanșe ridicate.
 Distr ibuție liberă . MySQL este ușor de obținut, pentru aceasta folosind
browserul de Web. Dacă o componentă nu asigură un mod de funcționare
corespunzător, acesta poate fi modificat relativ ușor.
 Tranzacțiile . În cadrul bazelor de date relaționale actualizările pot fi făcute
concomitent în mai multe tabele. În unele cazuri, tabelele pot fi actualizate printr –
o serie de instrucțiuni ce inserează datele acolo unde trebuie.
În general, tranzacțiile sunt caracterizate de o serie de proprietăți, dintre care sunt
fundamentale și sunt cunoscute sub numele de proprietăți ACID13, denumirea provenind
din combinația primei litere a fiecăreia dintre ele.
1. Atomicitatea : Reprezintă proprietatea „totul sau nimic”. O tranzacție,
chiar dacă este un grup de acțiuni, trebuie să se c omporte ca o unitate
indivizibilă, care ori este efectuată în întregime, ori nu este efectuată
deloc.
2. Consistența : O tranzacție trebuie să transforme baza de date dintr -o stare
consistentă în altă stare consistentă.
3. Izolarea : Fiecare tranzacție trebuie să fie executată independentă de
celelalte tranzacții și nu contează câte sunt în execuție în momentul
respectiv într -o bază de date. Cu alte cuvinte, efectele parțiale ale unor
tranzacții incomplete nu trebuie să fie vizibile pentru alte tranzacții.
4. Durabili tatea : Efectele unei tranzacții încheiate cu succes sunt
înregistrate definitiv în baza de date și nu trebuie să fie pierdute din cauza
unei blocări ulterioare a serverului.
Dacă serverul bazei de date se blochează din anumite motive în mijlocul
tranzacț iei, imediat după ce serverul a fost restartat, acesta este capabil să asigure
automat tranzacții complete, reflectate în mod corect în baza de date. Baza de date nu
arată schimbările tranzacțiilor care erau în desfășurare în momentul în care serverul s -a
blocat.
Tranzacțiile se desfășoară atât în utilizarea bazelor de date de către un utilizator,
cât și de mai mulți utilizatori, în forme și la dimensiuni corespunzătoare.
2.6.2. DEZAVANTAJE MySQL

13 Marin,Gheorghe, Cață,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL și PHP, Programare Web sub Windows , Ed.
Tribuna Economică, București 2002, Capitolul 1. Proiectarea bazelor de date folosind MySQL , pag. 24

44
Sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL și -a dobândit rapiditatea datorită
eliminării unor trăsături caracteristice altor sisteme de baze de date, acest fapt
împiedicând pe unii utilizatori să adopte MySQL pentru aplicațiile lor.

2.6.2.1. INTEGRITATEA REFERENȚIALĂ

O cheie străină este o coloană care face referire la cheia primară a unei alte tabele,
cu scopul de a menține o relație. Totuși, în MySQL cheile străine nu au importanța pe
care o au în celelalte sisteme de baze de date. În pachete cum ar fi Oracle, Sybase,
PostgreSQL pot fi create tabele în care se definesc explicit cheile străine. Astfel, dacă
sistemul de baze de date știe că este o relație între două tabele, va putea verifica dacă
valoarea care a fost inserată în câmpul cheie străină exstă în tabele de referință. Dacă nu
există, sistemul de baz e de date va împiedica inserarea. Acest aspect este cunoscut sub
numele de integritate referențială . Pentru a obține același lucru în MySQL, poiectantul
aplicației trebuie să adauge câțiva pași suplimentari, înainte de a insera sau actualiza
înregistrările .
Realizatorii MySQL argumentează că integritatea referențială nu este necesară și
că includerea ei ar misșora viteza de lucru în MySQL. Mai departe, ei argumentează că
este responsabilitatea aplicației care interacționează cu baza de date să asigure
introducerea corectă a datelor.

2.6.2.2. PROCEDURILE STOCATE

O procedură stocată este un set de comenzi SQL care pot fi compilate și stocate
pe server. Sistemele de baze de date mai permit inserarea în cadrul bazei de date a unor
astfel de proceduri. Exist ă câteva avantaje cheie în folosirea procedurilor. În primul rând,
se reduce cantitatea de cod necesar într -o aplicație de nivel mediu.
Dacă MySQL ar fi acceptat procedurile stocate, printr -o singură PHP s -ar putea
interoga baza de date, s -ar efectua modi ficări asupra unor șiruri de caractere și s -ar
returna o valoare.
Un alt avantaj major vine din faptul că se lucrează într -un mediu în care aplicațiile
finale, care accesează baza de date pot fi scrise în diferite limbaje (Visual C++, limbaje
WEB). Ar fi mult mai ușor dacă s -ar putea scrie proceduri stocate în cadrul bazei de date
care să fie apelate din aplicații scrise în diverse limbaje.

2.7. CONCLUZII

În general, bazele de date asigură toate instrumentele necesare utilizării lor în
medii de afaceri , cercetare, învățământ sau, mai recent, în operarea motoarelor de căutare
pe Internet. În plus, prin Internet bazele de date pot fi accesate pe Web, lucru care a
determinat firmele producătoare de software să creeze produse care să utilizeze
avantajele no ii tehnologii.
MySQL a fost creat de compania suedeză TcX, în anul 1996 și este relativ nou
venit în domeniul bazelor de date. De asemenea, acest sistem de gestiune a bazelor de

45
date este distribuit gratuit sau la un preț scăzut și rulează pe calculatoar e personale sub
sisteme de operare comerciale.
MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date relaționale de pe
piața software, care poate manipula baze de date de mari dimensiuni, cu milioane de
înregistrări.
PHP este un limbaj de scripti ng pentru dezvoltarea aplicațiilor Web, deosebit de
comod atât pentru începători, cât și pentru cei care au experiență în programare. De
asemenea, limbajul PHP permite furnizarea unui conținut Web dinamic și poate folosi
site-uri Web frecvent actualizate c are utilizează cantități mari de date. Limbajul permite
accesul la fișiere, baze de date și alte resurse inaccesibile altor limbaje de scripting.
Modul de utilizare a limbajelor PHP și MySQL este important pentru a reflecta
capabilitatea acestora de a gen era pagini Web dinamice create din rezultatele
interogărilor aplicate bazelor de date.

46
CAPITOLUL 3. SOLUȚ IE E-COMMERCE BAZATĂ PE PHP și
MySQL

Soluția de comerț electronic bazată pe PHP și MySQL este un exemplu de
librărie o n-line.
Soluția e -commerce permite vizitatoril or să cumpere cărți, la fel ca î ntr-un
magaz in real. Aceștia vor putea să se plimbe prin spaț iul virtual, să vadă copertele
cărților , să își pună fiecare carte într -un coș de cumpărături și la sfârșit să se du că
la casă pentru a plăti. Fiecare carte este însoțită ș i de o scu rtă descriere . Cărțile
sunt aranjate după domeniul căruia îi aparț in pentru a le putea localiza mai ușor.
Cerințele im pun ca aplic ația să fie o aplicație de tip W eb, cu interfață
HTML. De a semenea , aplicația are nevoie de o bază de d ate pentru a stoca
informațiile, un nivel de mijloc (serverul Web și scripturile ce rulează pe el)
pentru a procesa cererile transmise de browser. Acest nivel de mijloc este
responsabil de obținerea de date de la serverul de baze de date, procesarea lor și
trimitere a înapoi către browserul client.
În implementarea aplicației s -a folosit:
 MySQL, pentru stocarea informațiilor;
 PHP pentru nivelul de mijloc (scripturi server);
 Server Apache.
3.1. STRUCTURA BAZEI DE DATE

Schema bazei de date dbVirtualStore pentru aplicație va conține
următoarele tabele:
 categorii – se referă la domeniile în care se încadrează cartea, fiecare
categorie având atribuită un ID
 clienți – conține o evidență a clienților care se înregistrează prin
user și parolă
 cumpărături – evidențiază ce carte a fost cumpărată de un anumit
client
 produse – sunt descrise toate cărțile din stoc prin preț, categoria din
care fac parte, autori
 user – este tabela administratorului în care acesta poate sa adauge
sau să șteargă înregistrări

47 Structura tabelei categorii .frm :

Structura tabelei produse .frm :

48 3.2. PAGINILE WEB REALIZATE

Pagina principală (index.php) – ”Libr ăria on -line”

49 Pagina comandă.php – dă posibilitatea unui client să cumpere o anumită carte, să facă
o comandă.

50 Pagina store.php/categoria=1 – conține cărți le de cultură generală ce pot fi cumpărate
prin intermediului site -ului Web .

51 Pagina store.php/categoria=3 – conține cărți le din dom eniul informaticii ce pot fi
achiziționate on -line.

52
Pagina logare.php – permite unui client deja existent în baza de date să se autentifice.

53
Pagina client_nou .php – permite înregistrarea unui client nou în situ ația în care acesta
dorește achiziționarea unui produs.

54 Pagina produse.php – permite administratorului să adauge noi produse în baza de
date, respectiv să șteargă anumite produse din baza de date .

55 Pagina categor ii.php – permite administratorului să introducă, respectiv să șteargă
anumite categorii de cărți .

56 Pagina căutare.php – afișează rezultatul căutării după un anumit nume de autor sau
titlu de carte. În figura următoare este captat rezultatul căutării după numele de autor
„Asimov” .

57 Pagina cosProduse.php – afișează denumirea cărților cumpărate și suma totală a
acestora în vederea efectuării plății de către client.

58 BIBLIOGRAFIE

1. Atodiresei Anca, Marin Gheorg he, Cață Marian – Limbajele PHP și MySQL.
Programare Web sub Windows , Editura Tribuna Economică, București 2002
2. Meșniță Gabriela – Introducere în afaceri electronice , Editura Junimea, Ia și, 2002
3. NetReport 122/2002
4. Ph.D , Rod Heisterberg – C-Commerce: Strate gies, Architectures, &
Implementation Roadmaps , LLC Silicon Valley World Internet Center , August
14, 2002
5. Sabin Buraga (coord.) – Aplicații Web la cheie , Editura Polirom, Iași, 2003
6. WORKSHOP Informatică Economică și Societatea Informațională , Timi șoara,
2002
7. www.afaceri -online.net/comert -electronic -romania.htm
8. www.business -online.ro/VersiuneaRomana/Discu tii1.html
9. www.afaceri.net/articol e/Comert_electronic/E -comertul_i ncotro.htm
10. www,accentnet.ro/ecommerce/avantaje.htm
11. tpd.traderom.ro/Ro/Cd/noupag/e -commerce/avantajel e.htm
12. www -3.ibm.com/e -business
13. www.agora.ro/serii/progr _web/php_oop_xml.shtml
14. www.agora.ro/pcrep/pcrep 95/041.shtml
15. concord e.utcluj.ro/old course/cci/Comert%20electronic.htm
16. www.concorde.utcluj.ro/courses/PHP&MySQL/documentatie/intro1.htm
17. http://www.php.net/manual/en/