CAPITOLUL 1. Considerații generale privind mandatul european de arestare 1.1. Scurt itinerar introductiv 1.2. Forme de cooperare judiciară CAPITOLUL… [606177]

CUPRINS
CAPITOLUL 1. Considerații generale privind mandatul european de arestare
1.1. Scurt itinerar introductiv
1.2. Forme de cooperare judiciară
CAPITOLUL 2 . Note preliminarii privind mandatul european de arestare.
2.1.Definiție ș i reglementare
2.2.Natura juridică
2.3.Domeniul de aplicare
2.4.Diferențe față de extră dare
CAPITOLUL 3 . Emiterea mandatului European de arestare
3.1. Obiect ș i condiții. Autorităț i competente
3.2. Procedura de emitere. Forma și conț inutul mandatului e uropean de arestare
3.3. Procedura de transmitere
3.4. Transferul temporar ș i audierea persoanei solicitate în timpul execută rii mandatului
3.5 Procedura de predare -preluare. Efecte
3.6 Retragerea mandatului

CAPITOLUL 4 . Executarea mandatului
4.1 Principii, obiect, condiț ii
4.2 Amânarea/ refuzul execută rii. Motive
4.3 Procedura de executare. Termene și modalităț i
4.4 Efectele execută rii mandatului European de arestare
CONCLU ZII

2

ABREVIERI

Alin. alineat
Art. articol
C.P.P. cod de Procedură Penală
JAI Justiție și afaceri interne
M.E.A. mandat european de arestare
UE Uniunea Europeană
Nr. numărul
p. pagina
parag. paragraf
pp. paginile
T.U.E. Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene sau Tratatul de la
Maastricht
Î.C.C.J. Înalta Curte de Casației și Justiție

3
Capitolul 1. Considerații generale privind mandatul european de arestare
1.1.Scurt itinerar introductiv

Din punct de vedere istoric, la începutul anilor 70, când încă nu existau instrumente de cooperare
propriu -zisă în materie de justiție și afaceri interne, exista deja o cooperare în lupta împotr iva
terorismului și a criminalit ății internaționale ce se desfăș ura prin intermediul Cooperării Politice
Europene, instrument de cooperare a statelor membre în domeniul relațiilor internaționale situat însă
în afara Tratatelor Constitutive .
Cooperarea formală și instituționalizată la nivelul U.E. în materie de justiție s -a materializat treptat
printr -o serie de înțel egeri între statele membre (cea legată de terorism în 1979, extrădarea în 1987,
etc) însă un moment important în evoluția Justiței și Afacerilor Interne a U.E. l -a constituit crearea
spațiului Schengen, ca urmare a acordului din 14 iunie 1985 și a Convenți ei din 19 iunie 1990 dintre
Germania, Franța și Benelux1, ceea ce a dus la eliminarea progresivă a controlului frontierelor interne
ale U.E.
Ideea principală este acea că, scopul final al JAI era crearea unui spațiu fără frontiere pentru actul de
justiție , pentru libera circulație a persoanelor, bunurilor, servciilor și capitalurilor. În mod evident,
acest lucr u constituie un spațiu fără fro ntiere și pentru infracțiuni și infractori2. Acesta fiind unul dintre
principalele motive pentru care statele membre, dupa evenimentul din 2001, au fost ne voite să adopte
măsuri care să î ntărească securitatea fără să afecteze libertatea.
Cert este că, crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție constituie un important proiect al
Uniunii Europene, având ca obiectiv major asigura rea unei libertăți mai mare și justiție în spațiul
European pentru cetățenii europeni. Acest concept de spațiu de libertate, securitate și justiție a fost
introdus prin Tratatul de la Amsterdam care înlocuiește conceptul de justiție și afaceri interne prevăzut
de Tratatul de la Maastricht . Având în vedere că c etățenii europeni se confruntă cu probleme care apar
din cauza diferențelor între sistemele judiciare ale statelor membre, Uniunea Europeană trebuie să
intervină pentru a depăși aceste provocări . De altfel, c rearea spațiului poate să ofere cetățenilor un
acces mai bun la asistența judiciară în ca zul litigiilor transfrontaliere .

1 Protocolul de aderare la spațiul Schengen, BOE, nr. 181, 30.07 .1991
2 Iordan Gh. Bărbulescu, Noua Europă, Ed. Polirom, 2015, București, pg. 466

4
Înființarea spațiului de libertate, în care cetățenii se pot mișca fără r estricție, implică eliminarea
controalelor la frontierele interne și adoptarea de măsuri pen tru cetățenii țărilor terțe și constituie o
zonă de securitate care are ca scop prevenirea și combaterea a menințărilor care vizează Uniunea și
cetățenii săi.
Prezența criminalității în viața internațională a generat o reacție de solidaritate din partea statelor,
conștientizând necesitatea amplificării colaborării lor în lupta împotriva infracționalității și obligându –
le să -și acorde asistență juridică reciprocă , să coopereze în descoperirea, reținerea și condamnarea
celor ce au încălcat legea penală. Cooperarea judiciară între state are ca scop realizarea unei scăderi a
criminalității la limite acceptabile și mai ales sporirea siguranței propriilor cetățeni.
În acest sens, s tatele Uniunii Europene și -au unit forțele pentru a combate toate tipurile de infracțiuni
grave, cum ar fi: crima organizată, terorismul, traficul de droguri, traficul de ființe umane, frauda
împotriva intereselor financiare ale Comunității, c riminalitatea info rmatică și spălarea de bani. În ceea
ce privește spațiu l de justiție, acesta cuprinde două as pecte, avem în vedere atât cooperar ea judiciară
în materie civilă, cu scopul de a se asigura că sistemele juridice naționale nu pun obstacole cetățenilor
în activitatea lor profesională cât și cooperarea judiciară în materie penală, cu scopul de a nu opri o
anchetă penală la granițele naționale ale unui stat membru. Uniunea Europe ană trebuie să se asigure
că infractorii nu găsesc un loc de refugiu în spațiul comunitar.
Existența spațiului de libertate, securitate și justiție obligă Uniunea să aplice o politică comună în
materie de cooperare, ceea ce înseamnă că statele membre treb uie să coopereze3. În acest sens, putem
vorbim despre cooperarea judiciară internațională în materie penală care, în contextul extinderii U.E.
spre centrul și estul Europei și a prezenței României pe scena internațională ca stat membru U.E. din
2007, const ituie o provocare de maximă actualitate în domeniul dreptului .
Întărirea cooperării judiciare în materie penală contribuie la crearea unei zone de securitate,
consolidând sistemul european de impunere a legii. Pentru a garanta buna aplicare a Tratatului d e la
Amsterdam unde s -au pus bazele spațiului de libertate, securitate și justiție, șefii de stat sau de guvern
au adoptat o foaie de parcurs cunoscută sub nume le de "Programul de la Tampere" care a fost
materializată în măsuri concrete de către Comisa Eur opeană . În cadrul Consiliului European de la

3 Ibidem

5
Tampere4 s-a statuat că recunoașterea reciprocă a hotărârilor este piatra unghiulară a cooperării
judiciare între statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel, cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniuni i Europene se desfășoară la ora actuală
în baza instrumentelor comunitare adoptate în temeiul T itlului VI din Tratatul Uniunii Europene care
au din ce în ce mai mult la bază principiul recuno așterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Inițial,
în materie, preponderente erau convențiile5, însă în ultimii ani s -a optat pentru soluția adoptării unor
decizii -cadru și decizii ale Cons iliului, care sunt mai avantajoase întrucât nu presupune ratificarea lor
de către statele membre ( de pildă , Convenția Un iunii Europene de asistență judiciară în materie penală
din 29.05.2000 a intrat în vigoare abia în august 2005, deoarece doar atunci s -a îndeplinit condiția
celor 8 ratificări) și facilitează armonizarea legislațiilor naționale pe acest segment. Decizia – cadru
nr.2000/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene este prima măsură
concretă în domeniu. Ea înlocuiește în relația dintre state proce durile clasice de extrădare, evident
exceptând cazurile pentru care unele state membre au declarat că vor continua să aplice tratatele de
extrădare.
Astfel că, mandatul european de arestare reprezintă prima concretizare la nivelul Uniunii Europene a
princi piului recunoașterii reciproce și primul instrument de succes care a înlocuit procedurile
îndelungate și dificile ale extrădării cu un mecanism simplu și rapid de predare între sta tele membre.
Dacă extrădarea este calificată instituția cea mai im portantă a cooperării judiciare, cu siguranță
mandatul european de arestare, în cei câțiva ani de existență, și -a câștigat statutul de rege al cooperării
judiciare europene. Mandatul european de arestare este menit să înlăture o parte din carențele majore
ale extră dării, atât prin limitarea motivelor de refuz al predării, cât și prin crearea unei proceduri de
remitere operative și în întregime judiciare. Dar, întrucât comportă finalități identice extrădării, fiind
doar temperate condițiile de formă și cauzele de ref uz și înlocuită complexitatea procedurii cu un
sistem simpul și rapid de predare, mandatul european de arestare reprezintă, în fapt, o extrădare
simplificată.

4 A se vedea art. 41 din Tratatul de la Amsterdam
5 A se vedea Convenția europeană de cooperare judiciară în materie penală de la Stasbourg din 20.04.1959 și
Protocolul din 17.03.1978; Convenția din 21.03.1983 privind transferul persoanelor condamnate; Convenția de aplicare
a acordurilor Schengen din 19. -06.1990

6
1.2. Forme de cooperare judiciară
Mandatul european de arestare nu este singura formă de cooperare judiciară în materie penală, putem
să identificăm la prima vedere patru metode de cooperare precum asistența juridică în materie penală,
transferul de proceduri în materie penală, transferarea persoanelor condamnate, extrădarea6 însă legea
nr. 302/2004 prevede și recunoașterea și executarea hotărârilo r.
Cea mai veche formă de cooperare judiciară în materie penală cunoscută încă din antichitate este
extrădarea7. Cele două războaie mondiale au arătat că este necesar ca statele suverane să co opereze
între ele, luând naștere în acest sens diverse organizații. Apariția acestora a semnificat și apariția
convențiilor internționale multilaterale în materie de cooperare judiciară.
Astfel, la 13 decembrie 1957, sub egida Consiliului Europei, a fost adoptată Convenția europeană de
extrădare, care s -a dovedit a fi un instrument juridic internațional multilateral viabil, în baza căruia
statele membre au colaborat și colaborează încă fructuos8.
Prin extrădare, înțelegem procedura prin care un stat (soli citat) acceptă să predea la cererea altui stat
(solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său și care este urmărită penal sau trimisă în judecată
pentru o infracțiune ori este căutată în vederea executării unei pedepse în statul solicitant9.
Deși i nițial ancorat principiilor clasice ale dublei incriminări, neextrădării propriilor naționali și
neextrădării pentru infracțiuni politice și militare, în fața provocărilor pe care le -au dezvăluit formele
noi de criminalitate, dreptul extrădării a cunoscut treptat importante transformări, statele democratice
fiind dispuse, cu o anumită reținere și în anumite condiții, să -și extrădeze proprii cetățeni, să
îmblânzească obstacolul rigid al dublei incriminări și să excludă infracțiunile politice și militare dint re
clauzele de neextrădare.
Totodată, deși intervenția politicului în procedura extrădării nu a fost pe deplin abandonată, un rol
important le este recunoscut instanțelor de judecată -garanți siguri ai respectării drepturilor omului și
a libertăților fund amentale.

6 D.McClean – International Co -operation in civil and criminal matters (OUP 2002); E. Müller -Rappard, ‘Inter -State
Cooperation in Penal Matters Within the Council of Europe Framework’, in M.C. Bassiouni (ed.), International Criminal
Law, Procedural a nd Enforcement Mechanisms (2nd ed. Transnational Publishers 1999) 331.
7 Florin Răzvan Radu, Cooperarea judiciară internațională și europeană în materie penală, Ed. C.H. Beck, București, p.
22
8 Idem , p. 23
9 Idem , p. 23

7
În România, odată cu revizuirea în 2003 a Constituției, neextrădarea propriilor naționali nu mai este
o regulă absolută, iar hotărârea finală asupra extrădării aparține întotdeauna instanței de judecată.
În orice caz, patru elemente importante d isting în mod cert extrădarea de mandatul european de
arestare: „depolitizarea” acestui mecanism de cooperare, renunțarea la regula neextrădării propriilor
naționali, abandonul parțial al dublei incriminări și scoaterea infracțiunilor politice și militare dintre
motivele de refuz al predării.
Totuși, în materia cooperării judiciare, est e posibil ca exercitarea jurisdicției proprii asupra comiterii
unei infrcțiuni să nu fie posibilă, deși statul respectiv ar fi în cea mai bună poziție să judece persoana
care a săvârșit infracțiuni. În asemenea situații, este posibil ca un alt stat să exercite urmărirea penală
ori judecata, în special datorită faptului că persoana care a săvârșit infracțiunea este propriul cetățean
ori rezident pe teritoriul său10.
În acest caz, vorbim de transferul de proceduri ca formă de cooperare judiciară în care efectuarea unei
proceduri penale sau continuarea unei proceduri inițiate de autoritățile judiciare competente ale unui
stat, pentru o faptă care constituie infracțiune, poate fi transferată unui alt stat, dacă transferul
procedurii penale servește intereselor unei bune administrări a justiției sau favorizează reintegrarea
socială în caz de condamnare.
În esență, transferul procedurilor penale este mecanismul de cooperare judiciar ă internațională prin
intermediul căruia statul solicitant renunță, în anumite condiții, la procedurile represive declanșate sub
jurisdicția sa și le transmite statului solicitat, iar acesta din u rmă le primește și le continuă.
Tratat inițial ca auxiliar al extrădării, menit să pună în practică regula aut dedere aut judicare, în timp,
transferul de proceduri s -a impus ca o formă de cooperare judiciară internațională de sinestătătore,
care imprimă soluții adecvate și fiabile atât pentru evitarea riscului unei duble sancționări pentru
aceeași conduită infracțională și pentru reglarea conflictelor internaționale de competență, cât și pentru
resocializarea infractorilor11.
O altă formă de cooperare judiciară internațională în materie penală este recunoașterea și executarea
hotărârilor penale și a actelor judiciare. Această formă de cooperare presupune atribuirea unei hotărâri

10 Steve Peers, EU Justice and Home Affairs Law, Pearson Education Limited, 2000, p. 165
11 Mihaela Vasiescu, Cooperarea internațională în materie penală, Teză doctorat, Cluj -Napoca, 2013, p. 16

8
emise de o instanță din străinătate sau a unui act judiciar străin a efectelor similare pe care le produce
o hotărâre sau un act judiciar e mis de către o instanță națională.
Evoluțiile conceptelor și principiilor născute în spațiul european și -au pus amprenta negreșit și asupra
modalității de abordare a mecanismului recunoașterii hotărârilor penale pronunțate în statele membre.
Dacă recunoașt erea hotărârilor penale străine nu era un obiectiv nou în cadrul Uniunii Europene,
conceptul de recunoaștere reciprocă a hotărârilor penale a dobândit valoare de principiu al cooperării
judiciare și valențe noi, originale și revoluționare, odată cu Summit -ul extraordinar de la Tampere din
15 și 16 octombrie 1999, fiind ridicat la rangul de “piatra unghiulară” a cooperării judiciare
internaționale.
Sub această nouă dimensiune, recunoașterea reciprocă presupune ca o hotărâre penală pronunțată de
o autoritate a unui stat membru să producă aceleași efecte juridice în toate celelalte state ale Uniunii
Europene, fără să fie subordonată unor formalități inutile sau vreunei condiții de conformitate cu
ordinea juridică a statului care o primește12.
Un aspect semnific ativ al internaționalizării dreptului penal național îl reprezintă posibilitatea în
ultimii ani de a transfera persoanele condamnate dintr -o țară în alta pentru a -și executa pedeapsa,
transferarea persoanelor condamnate constituind acea formă de cooperare judiciară în care un
resortisant al unui stat, condamnat în străinătate, este transferat, după condamnare sau după executarea
unei părți din pedeapsă, în statul al cărui cetățean este, pentru executarea pedepsei sau a restului de
pedeapsă.
Principalul ins trument internațional, care guvernează transferul persoanelor condamnate și care s -a
bucurat de un real succes în rândul statelor membre, dar și terțe ale Consiliului Europei, este Convenția
asupra transferării persoanelor condamnate, deschisă spre semnare la Strasbourg la data de 21 martie
1983.
Asistența judiciară internațională în materie penală este altă formă de cooperare judiciară, menționată
expres în Legea nr. 302/2004. Aceasta vizează mai multe activități, îndeosebi comisiile rogatorii
internaționale, audierile prin videoconferință, înfăți șarea la fața în statul solicitant al martorilor,
experților și a persoanelor urmărite, transferul temporar al persoanelor deținute pe teritoriul statului
solicitant, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și a comunicărilor, supravegherea

12 Idem , p. 17

9
transfront alieră, constituirea de echipe comune de anchetă, efectuarea de anchete sub acoperire sau
livrări supravegheate, etc.
Asistența judiciară în materie penală se particularizează în relația între statele membre ale U.E., în
special în ceea ce privește dispoz ițiile pentru punerea în aplicare a acordurilor privind eliminarea
treptată a controalelor la frontierele comune, dar și prevederi privind cooperarea în domeniul
schimbului de informații legate de conturile și transferurile bancare, executarea în U.E. a or dinelor de
indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, aplicarea principiului recunoașterii reciproce a
sancțiunilor pecuniare și a ordinelor de confiscare.
Legea nr. 302/2004 prevede și alte forme de cooperare, cum ar fi recunoașterea și executarea ordinului
european de restricție, care presupune recunoașterea și executarea pe tot cuprinul Uniunii Europene a
unei hotărâri judecătorești prin care persoanei condamnat e i se interzice dreptul de a comunica cu
victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte
persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea.
Rațiunea adoptării acestor forme de cooperare j udiciară este realizarea unei uniunii mai strânse între
statele membre ale Consiliului Europei și cele ale Uniunii Europene, precum și în vederea întăririi
protecției comunității umane și a persoanelor, prin adoptarea unor regului comune.
În luc rarea de fa ță, atenția noastră e îndreaptă în mod special către mandatul european de arestare , una
dintre cele mai importante forme de cooperare judiciară internațională.
Având în vedere faptul că, prin utilizarea mandatului european de arestare se luptă împotriva
criminalității transfrontaliere13, considerăm că această temă nu numai că este de actualitate însă
prezintă o importanță deosebită, motiv pentru care o vom analiza dintr -un punct de vedere cât mai
obiectiv și vom evidenția unele probleme de practică judiciară.
Vom avea în vedere lucrările juridice în cadrul cooperării judiciare internaționale în materie pena lă
precum și practica judiciară, lucrarea fiind structurată în trei capitole, astfel în capitolul 2 vom avea o
privire de ansamblu asupra noțiunilor introductive privitoare la M .E.A. și vom analiza diferențele
dintre M .E.A. și extrădare . În capitolul 3 vom vedea condițiil e de emitere a M .E.A. precum și
procedurile necesare p entru aceasta iar în capitolul 4 vom afla care sunt condițiile de executare a
M.E.A. și efectele acestuia.

13 IP/11/454, Bruxelles, 11 aprilie 2011, disponibil la http://europa.eu/rapid/press -release_IP -11-454_ro.htm

10
CAPITOLUL 2 . Note preliminarii privind m andatul European de arestare.
1.1 Definiție și reglementare
Uniunea Europeană constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor
fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre. În acest sens,
Uniunea acționează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a
criminalității, a rasismului și xeno fobiei, precum și de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare
și de cooperare între autoritățile judiciare și alte autorități competente14.
La nivelul U .E., formatul legislației secundare specific cooperării polițienești și judiciare în materie
penală este cel al deciziei -cadru, introdusă prin Tratatul de la Amsterdam, TUE, Titlul VI15. Deciziile –
cadru sunt utilizate în scopul armonizării legislației și al reglementărilor din statele membre. Ele sunt
adoptate de către Consiliu prin vot unanim, la propu nerea Comisiei sau a unui stat membru. Statele
sunt obligate să ia măsurile necesare îndeplinirii deciziei -cadru, dar au libertatea de a alege
mijloacele16.
Astfel, d ecizia -cadru a Consi liului din 13 iunie 2002 reglemente ază mandatul european de arestare și
procedurile d e predare între statele membre și definește mandatul european de arestare în art. 1 ca
fiind o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea arestării și a predării de către un alt stat
membru a unei persoane căutat e, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei
pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Elaborarea deciziei cadru a fost determinată de necesitatea perfecționării cooperării judiciare
internaționale, menționată de altfel în preambul ul deciziei și a condus la reducerea barierelor legale
de suveranitate națională, inconvenientele utilizării convenției europene fiind cele determina te de
procedura lentă și dificil ă de acordare a extrădării17.
Regăsim aceeași definiție și în Legea nr. 302 /2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, iar noțiunea de măsură de siguranță privativă de libertate în sensul acestei legi este
diferită de cea din Codul penal româ n. Astfel, conform art. 2 din lege, măsura de siguranță priva tivă

14 TFUE, Titlul V, art. 67
15 Iordan Gh. Bărbulescu, Noua Europă, Ed. Polirom, 2015, București, pg. 466
16 Iordan Gh. Bărbulescu, Răpan D., Dicționar explicative trilingv al Uniunii Europene. Trilingual Dictionary of the
European Union. Dictionnaire explicative trilingue de l’ Union Europeenne, Iași, Polirom, 2009
17 Livia Dumitrescu, Cooperarea judiciară în ma terie penală în Uniunea Europeană, Ed. Pro Universitaria, București,
2009, p. 72

11
de libertate reprezintă orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru
completarea sau înlocuirea unei pedepse printr -o horărâre penală.
Conform dispozițiilor art. 77 alin. 2 din lege, mandatul european de arestare se execută pe baza
principiu lui recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei -cadru a
Consiliului nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002.
Textul privitor la mandatul european de arestare a fost transpus în legislația internă prin dispozițiile
art. 77 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată
și completată prin Legea nr.224/2006.
Așadar, din punct de vedere juridic, M .E.A. este definit ca o decizie judiciară emisă de autoritatea
judiciară competentă a unui stat membru al U.E, în vederea arestării și predării de către un alt stat
membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau a executării
unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate18.
Mandatul european de arestare nu trebuie confundat cu mandatul de arestare preventivă din dreptul
intern, întrucât mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un
mandat de arestare preventivă sau de executare a p edepsei emis în condițiile legii pe plan intern și, de
asemenea, mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă
sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în țară, deoarece persoana în cauză se
sustrage, aflându -se pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.
1.2 Natura juridică
Rolul mandatului european de arestare este acela de a asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției
pe întreg teritoriul Europei, reprezentând un instrument de aducere a persoanei solicitate în fața
justiției statului emitent pentru instrumentarea prcedurilor penale19.
Prin reglementarea mandatului european de arestare s -a urmărit simplificarea și accelerarea procedurii
extrădării, factorul politic și administr ativ fiind înlocuit de procedura judiciară în mod exclusiv, ceea
ce implică contactul direct dintre autoritățile judecătorești competente20.

18 F.R. Radu, Principalele intrumente juridice ale UE în domeniul extrădării și predării infractorilor , Dreptul nr.9/2007, p.
150
19 I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 581 – 18 februarie 2008 , www.scj.ro
20 Raportul Comisiei Europene, întocmit în baza art. 34 alin 3 din Decizia -cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind
mandatul European de arestare și procedurile de predare între statele mem ber, Bruxelles, 24 ianuarie 2006, COM 2006
8 FINAL, P.2 -3; J. Pradp. 217el, A. Varinard, Les grands arrest du droit penal , 6 ed., Dalloz, Paris, 2007,

12
Aplicarea prevederilor Convenției europene a drepturilor omului și recunoașterea drepturilor
subiective ale persoan elor care cad sub incidența executării M .E.A. înseamnă că la executarea unui
M.E.A. emis de către un stat membru al U .E. printr -un alt stat membru al U .E. se poate reține și aresta
într-un alt stat membru o persoană împotriva căreia a fost începută procedu ra penală într -un alt stat
membru, în scopul predării acesteia statului solicitant21.
Convenția prevede drepturile și garanțiile procedurale adaptate la procedura penală care asigură
protecția învinuitul ui/ inculpatului și de asemenea, art. 3 din Convenție prevede că persoana care intră
sub incidența unui M .E.A. nu poate fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante, nici în
statul solicitant, nici în statul de executare. De altfel, persoana solicitată poate să ceară statului ( de
executare sau c elui solicitant) să respecte garanțiile cuprinse în art. 5 și art. 6 din Convenție22.
1.3 Domeniul de aplicare
Potrivit art. 31 alin (1) din decizia -cadru, fără a aduce atingere aplicării acestora în relațiile dintre
statele membre și statele terțe, decizia cad ru înlocuiește de la 1 ianuarie 2004 dispozițiile
corespunzătoare ale următoarelor convenții aplicabile în materie de extrădare, în relațiile dintre statele
membre :
a) Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocol ul adițional al
acesteia din 15 octombrie 1975, al 2 lea protocol adițional al acesteia din 17 martie 1978 și
Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în partea referitoare
la extrădare
b) Acordul celor douăsprezece state membr e ale Comunităților Europene privind simplificarea și
modernizarea modalităților de transmitere a cererilor de extrădare, din 26 mai 1989
c) Convenția privind extrădarea între statele membre ale UE, din 27 septembrie 1996
d) Convenția privind extrădarea între st atele membre ale UE, din 27 septembrie 1996
e) Titlul lll, cap. 4 din Convenția de punere în aplicare din data de 19 iunie 1990 a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune .
Statele membre pot continu a să aplice acordurile bilaterale sau multilaterale în vigoare la data
adoptării deciziei -cadru în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea obiectivelor

21 Georgiana Tudor, M. Constantinescu, Mandatul European de arestare , Ed. Hamnagiu, 2009, București
22 Ibidem

13
acesteia și contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de pred are a persoanelor
solicitate23.
Decizia -cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare
și procedurile de predare între statele me mbre U .E. necesită transpunerea în dreptul național, după
cum prevede art. 34 parag. 2 lit. b TUE.
Astfel, conformându -se angajamentelor a sumate, România a efectuat această transpunere prin Titlul
lll din lege, care stabilește că acesta se aplică mandatelor europe ne de arestare primite de autoritățile
române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare intrării sale în vigoare.
Într-o decizie a C urții Constituționale s-a statuat că textul de lege anterior menționat nu dispune pentru
trecut, ci numai cu privire la acte întocmite după intrarea în vigoare a normelor incidente în materie,
aplicîndu -se pre vederile art. 15 din Constituției.
În conformitate cu dispoziția tranzitorie prevăzută de art. 32 din Decizia -cadru, cererile de extrădar e
primite până la 1 ianuarie 2004 vor continua să fie reglementate de instrumentele existente în domeniul
extrădării. Cererile primite după această dată vor fi guvernate de normele adoptate de statele membre,
în temeiul Deciziei -cadru.
Însă, orice stat me mbru poate face, în momentul adoptării acestei Decizii, o declarație în care să indice
faptul că, în calitate de stat membru de e xecutare, va continua să examineze, în conf. cu sistemul de
extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004, cererile referitoare l a fapte săvârșite înaintea unei date
indicate de acesta, dată care nu poate fi ulterioară datei de 7 august 2002. Declarația va fi publicată în
jurnalul Oficial al Comunităților Europene și poa te fi retrasă în orice mome nt.
1.4 Diferențe față de extrădare
Eforturile Comisiei Europene de a elabora un instrument de extrădare unitar și mai simplu pentru un
spațiu comun al libertății și securității justiției au condus la adoptarea M .E.A., înlocuind lungile
proceduri de extrădare care existau până în 2004 între țările U .E.
Instituirea mandatului european de arestare a condus și la evidenta scurtare, așadar, a termenelor și
simplificarea procedurii de predare, în Decizia -cadru prevăzându -se că mandatul european de arestare
se soluționează și se execută în regim de urgență24.

23 Op. Cit. P. 22
24 Art. 17 alin. (1) din Convenția europeană de extrădare.

14
M.E.A. constituie așadar, o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră având ca scop
urmărirea penală sau executarea unei pedepse sau măsuri de siguranță p rivative de libertate, fiind
valabil pe întregul teritoriu al U .E.
În mod evident, regăsim importante diferențe între procedura de extrădare și M .E.A., avem în vedere
termenele stricte pe care statul în care persoana este arestată trebuie să transfere persoana respectivă
în statul care a emis mandatul european de arestare în tr-un termen de 60 de zile de la arestarea acesteia.
În cazul în care persoana solicitată este de acord cu predarea sa, decizia de predare trebuie sa fie luată
într-un termen de 10 zile. Convenția europeană de extrădare prevede termene de 18 sau 40 de zile în
cazul arestării provizorii și de 15 sau 30 de zile în cazul predării.
Decizia -cadru prevede mențiuni clare referitoare la asigurarea dreptului la apărare, în timp ce în
Convenție se menționează doar că procedura aplicabilă este cea a părții solicitate.
De asemenea, dubla incriminare a fost abandonată pentru un nr. de 32 de infracțiuni grave, ceea ce
înseamnă că nu mai este necesar ca fapta să constituie infracțiune în ambele țări, însă fapta trebuie să
fie pedepsită cu cel puțin 3 ani de închisoare în țara emitentă, indiferent de denumirea pe care o are în
legislația statului emitent25.
Este cunoscut faptul că, în ceea ce privește natura juridică a extrădării, atât factorul politic cât și
sistemul mixt ( puterea executivă în baza unei hotărâri cu rol de aviz a instanțelor judecătorești), au
putere de decizie asupra acestei proceduri. Însă, în ceea ce privește M .E.A., ingerințele politice lipsesc,
deciziile fiind luate exclusiv de autoritățile judiciare. În decizia -cadru se menționează că mandatul
europea n de arestare se va trimite direct de către autoritatea judiciară emitentă, autorității judiciare de
executare, ocolindu -se astfel etapa de trimitere pe cale administrativă/ diplomatică.
Deși statele membre nu mai pot refuza să-și predea proprii cetățeni decât cu condiția de a prelua
sarcina executării pedepsei cu închi soarea vizând persoana căutată, acestea pot cere anumit e garanții
precum aceea de a solicita reexaminarea cazului dacă ped eapsa primită este închisoare pe viață .
Persoana căutată poate solicita de altfel executa rea restul ui de pedeapsă în țara care ar urma să îl
predea , cu condi ția să aibă cetățe nia acelei țări sau reședința obișnuită în acel stat.
Înstituția mandatului european de arestare a adus și posibilitatea semnalării persoanei căutate în
Sistemul Informatic Schengen, aspect care are valoarea juridică a unui mandat european de arestare.

25 Norel Neagu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală , Ed. UJ, 2012,București, p. 80

15
Acest mod de lucru poate fi abordat numai atunci când nu se cunoaște locul în care se ascunde
persoana căutată. O astfel de posibilitate nu intră în calcul în cadrul aplicării prevederilor convenției.
Un ultim aspect privitor la diferențele dintre extrădare și M .E.A. îl constituie motivele limitate de
refuz de predare a unei persoane, care pot fi motive obligatorii sau motiv e facultative. În cazurile în
care persoana a fost deja judecată pentru aceeași infracțiune26 ori persoana este un minor sau a
intervenit amnistia ( în acel stat infracțiun ea face obiectul unei amnistii), aceste cazuri constituie
motive obligatorii de refuz al executării .
Pe de altă parte, lipsa dublei incriminări pentru alte infracțiuni în afara celor 32 menționate anterior,
competența teritorială, procedură penală în curs în țara de execu tare, termenul de prescripție , fiind
motive facultative de refuz al exacutării.
Instituirea mandatului european de arestare, instituție valabilă numai în interiorul U .E., a înlocuit
practic Convenția europeană de extrădare care rămâne valabilă numai în re lațiile dintre un stat
membru și alte state din Europa care nu sunt membre ale U .E.27
CAPITOLUL 3 . Emiterea mandatului European de arestare
2.1 Obiect și c ondiții. Autorități competente
Prevederile art. 81 din legea nr. 302/2 004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală , ne arată care este obiectul mandatului european de arestare. Astfel:
(1) Autoritățile judiciare române pot emite un mandat european de arestare în următoarele condiții:
a) în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, dacă fapta este pedepsită de legea penală
română cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an;
b) în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni, ori în vederea
executării unei măsuri de siguranță ;
c) în vederea executării unei măsuri de siguranță privative de libertate mai mare de 4 luni.
(2) Autoritățile judiciare româ ne emitente pot solicita autorităților judiciare de executare să remită
bunurile care consti tuie mijloace materiale de probă .

26 Aplicându -se principiul non bis in idem
27 A. Boroi, I. Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală , Ed. C.H.Beck, București, 2008

16
În caz ul în care persoana urmărită nu se află pe teritoriul României , se emite un mandat european de
arestare în condițiile în care nu a intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a
executării pedepsei ori amnistia sau grațierea28 și este îndeplinită, după caz, una dintre următoarele
condiții:
a) Pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin un an, dacă arestarea și predarea se solicită în
vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății
b) Pedeapsa sau măsura de siguranță privată de libertate aplicată este de cel puțin 4 luni, dacă
arestarea și predarea se solicită în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranță
privative de libertate.
În ceea ce privește prescripția răspunderii p enale sau a executării pedepsei ori amnistia sau grațierea,
pentru ca judecătorul competent să dea o încheiere prin care să respingă emiterea mandatului european
de arestare, trebuie să existe o ordonanță sau rezoluție a procurorului sau o hotărâre judecăt orească
rămasă definitivă care să constate că au intervenit aceste cazuri care duc la respingerea emiterii
mandatului.
Așadar, o primă condiție pentru emiterea unui mandat european de arestare este să fi fost emis un
mandat de arestare preventivă în cursu l urmăririi penale sau a judecății sau un mandat de executare a
pedepsei de către o instanță din România, la propunerea procurorului, cu respectarea condițiilor
prevăzute de C.P.P.29
A doua a condiție pentru emiterea unui mandat european de arestare este ca persoana împotriva căreia
s-a emis mandatul de arestare sau de executare a unei pedepse privative de libertate să se sustragă de
la executarea mandatului.
Astfel, în situația în ca re persoana împotriva căreia s -a emis un mandat nu este prezentă la emiterea
mandatului, acesta va fi trimis organelor de poliție care au obligația legală de a executa acel mandat.
Reprezentanții organelor de poliție, sub controlul procurorului, vor lua mă suri în ceea ce privește
identificarea persoanei împotriva căr eia s-a emis respectivul mandat , arestarea și depunerea acesteia
la locul de deținere stabilit în mandat ori prezentarea acesteia în fața organului emitent.

28 Art. 81 alin (1) coroborat cu art. 66 alin (1) din lege
29 Împotriva învinuitului se poate lua această măsură la propunerea procurorului care se sesizează din oficiu sau este
sesiza t de organul de cercetare penală, numai dacă sunt întrunite condițiile menționate în art. 143 și există vreunul
dintre cazurile prevăzute la art. 148 din C.P.P

17
Iar în cazul în care, în urma demers urilor specifice necesare ale organelor de poliție, persoana
împotriva căreia s -a emis mandatul nu este găsită, organul de poliție care a primit spre executare
mandatul în cauză, va solicita darea în urmărire30, activitate care se va dispune prin ordin de către
Inspectoratul General al Poliției Române31.
Neîndeplinirea condițiilor menționate poate conduce la imposibilitatea emiterii mandatului european
de arestare pentru orice instanță din România.
În România, autoritățile judiciare competente s unt instanțel e judecătorești32. Mandatul european de
arestare , în faza de urmărire penală , este emis de către judecătorul delegat de președintele instanței
căreia i -ar reveni competența să judece cauza în fond iar în faza de judecată și de executare, de către
judecătorul delegat de președintele primei instanțe ori de cel al instanței de executare33.
Observăm că se disting trei modalități de sesizare, în funcție de faza procesului penal:
1) În faza de urmărire penală, în cazul în care față de persoana solicitată s -a emis un mandat
de arestare preventivă în cauză sau s -a luat măsura de siguranță a internării medicale,
emiterea mandatului european de arestare se efectuează, așadar, la sesizarea procurorului
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală
2) În faza jud ecății, în cazul în care față de persoana solicitată s -a emis un mandat de arestare
preventivă sau s -a luat măsura de siguranță a internării medicale, emiterea mandatului
european de arestare se efectuează la sesizarea instanței care a dispus asupraa luări i măsurii
de sigurană sau a organului la care se află spre executare mandatul, după caz. În cazul
luării măsurii de siguranță a internării medicale nu se emite nu se emite mandat , executarea
se face în temeiul hotărârii judecătorești34.
3) În faza de executar e, câ nd fața de persoana solicitată s -a emis un mandat de executare a
pedepsei inchisorii sau s -a confirmat măsura de siguranță a internării medicale, emiterea
mandatului european de arestare se efectuează la sesizarea organului la care se află spre
spre e xecutare mandatul sau a instanței care a hotărât cu privire la măsura de siguranță
după caz.

30 Art. 493 alin. 1 și 2 lit a) C.P.P
31 Al. Boroi, I. Rusu, op. cit., p. 308
32 Art. 78 alin. (1) din Legea 302 -2004
33 Art. 418 alin. (1) și (2), CPP
34 Art. 162 alin. (1), CPP

18
Un aspect important de menționat cu privire la nerespectarea condițiilor referitoare la sesizare, este
acela că legea nu prevede nici o sancțiune însă putem aduce în discuție nulitatea mandatului european
emis, care nu va putea fi analizată de autoritatea judiciară de executare, aceasta din urmă verifică
condițiile de formă ale emiterii mandatului și a identității persoanei solicitate.
Ministerul Justiției, în calitate de autoritate centrală română , cu rolul de a asista autoritățile judiciare
române emitente35:
a) Transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă
aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare străine, sa u când statul membru de
executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției
b) Ține evidența mandatelor europene de arestare emise de cătr e autoritățile judiciare române,
în scopuri statistice
c) Îndeplinește orice altă atribuție stabilită de lege
Întâlnim câteva situații în care mandatul european de arestare poate fi emis, astfel :
a) La sesizarea procurorului care efectuează/ supraveghează urmărirea penală a persoanei
solicitate, dacă arestarea și predarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale
b) La sesizarea instanței care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a
inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranță, după caz, ori a
organului la care se află spre executare mandatul, dacă arestarea și predarea se s olicită
în vederea judecății ori executării închisorii sau a unei măsuri de siguranță privative de
libertate36.
Ducerea la îndeplinirea executării mandatului european de arestare pe teritoriul României face parte
din atribuțiile Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General
al Poliției Române. De asemenea, Centrul de Cooperare Polițienească Înternațională din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române este responsabil de preluarea persoanei solicitate, după
executarea mandatului de arestare de către autoritatea judiciară de executare37.

35 Potrivit art. 7 alin (1) din decizia -cadru, fiecare stat membru poate desemna o autoritate central sau, atunci când
sistemul juridic al acestuia prevede astf el, mai multe autorități centrale, pentru a asista autoritățile judiciare
competente
36 Art. 81 alin. (2) din lege.
37 N. Neagu, op. cit. p. 102

19
În aceast caz, organul menționat anterior are atribuții în ceea ce privește introducerea semnalmentelor
persoanei solicitate în Sistemul de Informații Schengen ( SIS ), prin intermendiul Sistemului
Informatic Național de Semnalări precum și în transmiterea mandatului european de arestare prin SIS,
pe canalele Organizației Internaționale a P oliției Criminale (Interpol).
O import anță deosibită în cooperarea judiciară în materie penală o are Eurojust38 sau Uniunea
europeană de cooperare în materie judiciară creată în anul 2002, având menirea de a sprijini
cooperarea între autoritățile naționale care au competență în urmărirea și inv estigarea delictelor grave
ce afectează unul sau mai multe state care trebuie să își coordoneze eforturile dacă doresc ca
respectivele fapte antisociale să fie eradicate.
2.2 Procedura de emitere. Forma și conținutul mandatului european de arestare
Art. 81 din Legea nr. 302/ 2004 reglementează o procedură expresă de emitere a mandatului european
de arestare de către autoritățile române.
Întrucât am menționat anterior situațiile în care poate fi emis un mandat european de arestare, vom
analiza în continuare soluțiile instanței. Astfel, judecătorul competent, sesizat cu cererea de emitere a
unui mandat european de arestare, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 81 alin . ( 1 ) și
procedează, după caz, astfel:
a) Emite mandatul european de arestare și supraveghează l uarea măsurilor pentru transmiterea
acestuia. Judecătorul poate solicita autorității judiciare de executare remiterea bunururilor care
constituie mijloace materiale de probă. În cazul în care persoana este localizată pe teritoriul
unui st at membru al U .E., dispune traducerea mandatului european de arestare, în termen de
24 de ore
b) Constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a emite un mandat
european de arestare, prevăzute la alin. (1 ) și comunică încheierea procurorului care efectuează
sau supraveghează urmărirea penală sau procurorului de pe lângă instanț a de executare. Un
aspect important în acest caz îl constituie fapul că această încheiere poate fi atac ată cu recurs.
Termenul este de 3 zile de la comunica re iar recursul se judecă de instanța superioară, în

38 Reglementat prin acte ale Consiliului, Decizia 2002/187/JAI din 28.02.2002, DO L 63, 06.03.2002, Decizia
2003/ 659/JAI din 18.06.2003, DO L 245, 29.09.2003 sau ale Comisiei Europene, Decizie EUROJUST (COM) 2004/457
final

20
termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, iar în caz de admitere a acestuia, prima instanță este
obligată să emită un mandat european de arestare39.
În cazul în care cu privire la aceeași persoană au f ost emise succesiv mai multe mandate de arestare
preventivă, se va emite câte un mandat european de arestare în temeiul fiecărui mandat de arestare
preventivă.
Instanța emitentă nu poate să constate inciden ța principiului ne bis in idem iar verificarea mo tivelor
de neexecutare, fie ele facultative sau obligatorii, revin de altfel autorităților de executare.
Potrivit art. 81 alin (7 ) din lege, pentru evidența activității instanței, se întocmește și se păstrează
Registrul de evidență a mandatelor europene de arestare. Astfel că, odată emis, mandatul este trecut
în acest registru.
Procedura de emitere a mandatului european de arestare are caracter confidențial până la arestarea
persoanei solicitate în statul membru de executare40.
În ceea ce privește forma41 și conținutul mandatului, art. 79 alin. (1) din lege și art. 8 din decizia –
cadru, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații:
a) Identitatea și cetățenia persoanei solicitate
b) Denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e -mail ale autorităț ilor
judiciare emitente
c) Indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive a unui mandat de arestare
preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având aceași efect, care
îndeplinește condițiile expuse anterior referitoare la cuantumul pedepselor și natura
faptelor pentru care au fost pronunțate
d) Natura și încadrarea juridică a infracțiunii, tinându -se cont mai ales de prevederile art. 85
referitore la infracțiunile pentru care nu mai este necesară condiția dublei incriminări
e) O descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, înclusiv momentul, locul,
gradul de implicare a persoanei solicitate
f) Pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă sau pedeapsa prevăzută de leg ea
statului emitent pentru infracțiunea săvârșită

39 Art. 81 alin (3 ) – ( 4 ) din lege.
40 Art. 81 alin. (8) din lege
41 MEA trebuie întocmit conform modelului din anexa legii sau a deciziei -cadru. Poate fi descăract în toate limbile UE
de pe pagina de internet a Rețelei Judiciare Europene

21
g) Dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.
Mandatul european de arestare trebuie să fie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale
statului membru de executare. Orice stat membru poate, în momentul adoptării prezentei decizii -cadru
sau ulterior, să indice, într -o declarație depusă la Secretariatul General al Consiliului, că acceptă o
traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale instituțiilor Comunităților Europene42.
2.3 Procedura de transmitere
Această procedură este reglementată de art. 82 – 83 din lege, care transpun p revederile art. 10 din
decizia -cadru. Astfel, autorități le judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin
orice mijloc de transmitere s igur, care lasă o urmă scrisă, cu condiția ca autoritatea judiciară de
executare să poate verifica autenticitatea acestuia.
Dacă locul în care se află persoana solicitată este necunoscut, transmiterea MEA se realizează prin
intermendiul Centrului de Coope rare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General
al Poliției Române, care procedează la difuzarea în Sistemul Informatic Schengen sau e canalele
Organizației Internaționale a Poliției Criminale ( Interpol), după caz.
În cazul transmite rii directe, autoritățile judiciare emitente române informează Ministerul Justiției în
ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru cu privire la mandatele europene de arestare emise în perioada
de referință și stadiul executării acestora.
În orice caz, toate dificultățile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document necesar
pentru executarea mandatului european de arestare sunt soluționate prin contacte directe între
autoritățile judiciare implicate sau, după caz, prin intervenția autor ităților centrale ale statelor
membre43.
Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română emitentă poate
transmite orice informații suplimentare necesare pentru executarea mandatului44. Acest lucru este
întâlnit în practică întrucât sunt state care solicită informații suplimentare, avem exemple precum
Cehia și Malta.

42 Art. 8 alin. (2), Decizia -Cadru
43 Art. 10 din Decizia -cadru
44 Art. 83 alin (5) din lege

22
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de arestare,
potrivit prevederilor art. 80 din lege, revin României, ia r celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului
emitent.
2.4 Transferul temporar și audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului
În cursul precedurilor de transmitere și executare a mandatului european de arestare, pot interveni
situații în care se impune prezența urgentă a persoanei urmărite pentru realizarea unor acte de
procedură penală care nu suferă amânare. În aceste cazuri, autoritățile judiciare române, după emiterea
mandatului european de arestare, vor putea solicita aut orității judiciare de executare, înainte ca ac estea
să se fi pronunțat asupra predării definitive, predarea temporară în România a persoanei urmărite, în
vederea ascultării sale sau autorizarea luării declarației acestei persoane pe teritoriul statului de
executare a mandatului45.
Dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predarea persoanei urmărite, dispune
suspendarea predării până la terminarea unui proces în curs sau până la executarea pedepsei aplicate
în statul de executare a mandatului pentru o faptă diferită de cea care face obiectul mandatului
european, autoritatea judiciară română emitentă va putea solicita predarea temporară a persoanei în
vederea ascultării sale sau a judecății46.
2.5 Procedura de predare /preluare. Efecte
Potrivit art. 8 4 din lege47, preluarea persoanei solicitate se realizează de către Centrul de Cooperare
Polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în ter menele stabilite împreună
cu autoritățile competente ale statului membru de executare .
Executarea mandatului european de arestare este supusă regulii specialității, pe care o găsim
reglementată de prevederile art. 100 din lege. Conform acestor prevederi, persoana predată
autorităților române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de l ibertate pentru o altă faptă
anterioară predării.

45 Art. 91 alin 1 din legea specială “Transferul temporar și audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului
European de arestare”
46 Art. 91 alin. 2 din legea special ă: “ Dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predare a persoanei
urmărite, dispune suspendarea predării până la terminarea unui proces în curs sau până la executarea pedepsei
applicate în statul de executare a mandatului penru o faptă diferită de cea care face obiectul mandatului european,
autoritatea judici ară română emitentă va putea solicita predarea temporară a persoanei în vederea ascultării sale sau a
judecății”
47 Articol introdus prin art. 1 pct. 34 din Legea nr. 222/2008

23
România a declarat48 că, în relația cu acele state membre care au transmis o notificare în același sens
Secretariatului General al Consiliului, consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau
deținerea unei persoane pentru alte fapte săvârșite anterior predării acesteia în baza unui mandat
european de arestare se prezumă, cu excepția cazului în care autoritatea judiciară română de executare
dispune altfel prin hotărârea de predare.
În celelalte c azuri, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorității judiciare de executare
o cerere de autorizare, însoțită de informații prevăzute la art. 79 alin. (1) din lege.
Notificarea se transmite Secretariatului general al Consiliului Uniunii Eur opene49, dacă autoritatea
judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.
Principiul specialității ține de suveranitatea statului membru de executare și conferă persoanei căutate
dreptul de a nu fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate decât pentru infracțiunea care a
motivat predarea sa50.
În interpretarea dispozițiilor menționate, C.J.C.E. a statuat că, pentru a determina dacă infracțiunea în
cauză este o „infracțiune (…) alta decât cea care a motivat predarea, în sensul art. 27 alin (2) din
decizia -cadru (…), care necesită aplicarea pr ocedurii consimțământului (…), este necesar să se verifice
dacă elementele constitutive ale infracțiunii, potrivit descrierii legale a acesteia în statul emitent, sunt
cele pentru care persoana a fost predată și dacă există o corespondență suficientă înt re datele care
figurează în mandatul de arestare și cele menționate în actul de procedură ulterior. Sunt admise
schimbări în circumstanțele referitoare la timp și la loc, în măsura în care acestea decurg din
elementele culese pe parcursul procedurii derula nte în statul membru emitent cu privire la
comportamentele descrise în mandatul de arestare, nu modifică natura infracțiunii ți nu conduc la
motive de neexecutare (…)”.
Ca excepție, regula specialității nu se aplică atunci când intervine una dintre următ oarele
circumstanțe51:
a) Când persoana urmărită a renunțat în mod expres în fața autorității judiciare de
executare la regula specialității, înaintea predării

48 Notification under art. 6.3. EAW by Romania, Council Framework Decision 2002/58 4/JHA of 13 June 2002 on
the European Arrest Warrant and the surrender procedures between Member States, disponibil la
https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/libdocume ntproperties.aspx?Id=331
49 Singurele state care au transmis o astfel de notificare, sub rezerva reciprocității, sunt România și Suedia.
50 C.J.C.E., Camera a treia, Hotărârea din 1 decembrie 2008
51 Art. 100 din lege

24
b) Când persoana urmărită a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialității în
legătură cu anumite infracțiuni anterioare predării sale. Declarația de renunțare la
regula specialității se dă în fața autorității judiciare competente a statului membru
emitent, întocmindu -se un proces -verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana
urmărită a re dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la regula specialității
trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor acesteia
c) Când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i -a fost
predată , persoana în cauză n -a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea
sa definitivă în liberate sau s -a întors pe acest teritoriu după ce l -a părăsit
d) Când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură
de sigur anță
Asigurarea rejudecării, în cazul predării persoanei condamnate în lipsă, este dată de autoritatea
judiciară emitentă la cererea autorității judiciare de executare, aplicându -se dispozițiile art. 52252
C.P.P. Aceste prevederi sunt aplicabile în cazul pe rsoanei condamnate care a lipsit pe parc ursul
întregului proces penal.
Astfel , dacă persoana a fost judecată și condamnată în lipsă, poate beneficia de dispozițiile art. 552
C.P.P., chiar dacă a avut cunoștință de efectuarea anumitor acte de cercetare penală, însă, în măsura
în care persoana a participat în cursul judecății chiar și la un singur termen în fața instanței de fond,
cunoscând despre existența procesului, nu se mai poate prevala de garanția oferită de dispozițiile art.
522 C.P.P. Un exemplu în acest sens, avem o spetță a Î.C.C.J.:
Prin sentința penală nr. 310 din 12 iunie 2007, Tribunalul A rgeș a respins cererea de rejudecare a
cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 426/2003, al acestei instanțe, cererea formulată de
condamnatul S.I., în prezent deținut în penitenciarul Colibași.
Prima instanță a reținut c ă, prin sentința penală nr. 426/ 2003, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea
inculpatului S.I. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute
în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.P.

52 Art. 84 din lege, introdus prin art. 1 pct. 34 din Legea nr. 222/ 2008.

25
Instanța a apreciat că, în conf. cu art. 522 C.P.P., nu este obligatorie rejudecarea cauzei, pentru că
judecarea cauzei în lipsa inculpatului s -a datorat propriei sale culpe, acesta plecând în Spania, de unde
a fost ext rădat, situație care echivalează cu o sustragere de la judecată.
Împotriva sentinței c ondamnatul a formulat apel, invocând motive de netemeinicie, dat fiind că, în
perioada în care s -a desfășurat cercetarea sa penală, a fost plecat în Spania, plecarea lui în străinătate
fiind anterioară începerii cercetărilor penale.
Analizâ nd hotărârea atacată prin prisma criticilor apelantului, Curtea de Apel Craiova a apreciat că
apelul este fond , pentru că, într -adevăr, conform art. 522 C.P.P., rejudecarea cauzei după extrădarea
unei persoane judecate și condamnate în lipsă nu este obligatorie, dar în cauză urmărirea penală a fost
începută împotriva inculpatului la 27 februarie 2003, iar plecarea sa în Spania s -a realizat în luna
septembrie 2002.
Așadar, în toate gradel e de jurisdicție, citarea apelantului la adresa din țară s -a făcut prin afișare sau
prin semnarea citației de către alte persoane găsite la aceeași adresă, apelantul neavând posibilitatea
să-și exprime punctul de vedere cu privire la actul de trimitere în judecată și la faptele reținute în
sarcina sa, cu atât mai mult cu cât, în prezentul apel, inculpatul a negat săvârșirea faptelor pentu care
a fost trimis în judecată și, ulterior, condamnat.â
Pentru aceste considerent, Curtea de Apel Craiova a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către
prima instanță, în prezența apelantului, astfel că, prin decizia penală nr. 94/A din 14 septembrie 2007,
a admis apelul formulat, a desființat sentința și a trimis la Tribunalul Argeș pentru a fi rejudecată în
fond ca uza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1037/2003, în care s -a pronunțat senținț a penașă nr.
426/2003.
Împotriva deciziei a formulat recurs, între alții, procurorul care a criticat hotărârea pentru nelegalitate,
arătând că în cursul anului 2002 intimatul con damnat a fost audiat de mai multe ori în calitate de
făptuitor și ulterior a părăsit țara, fără a mai putea fi identificat locul în care se afla, motiv pentru care
urmărirea penală și judecata s -au efectuat în lipsa intimatului.
Recursul este nefondat, pe ntru considerentele următoare: potrivit art. 522 C.P.P., în cazul în care față
de o persoană judecată și condamnată în lipsă s -a derulat procedura de extrădare în România, această
persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a jud ecat cauza în primul grad de
jurisdicție. Același text de lege, în alin. (2) face trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art.

26
405-408 C.P.P. care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor
de revizuire.
Așad ar, rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este un drept al persoanei judecate și condamnate
în lipsă , care poate fi exercitat după derularea procedurii de extrădare.
În cazul în care persoana solicitată care face obiectul unui mandat european de arestare emis în scopul
urmăririi penale sau a judecății este rezident al statului membru de executare, beneficiază de garanția
care prevede că, în caz de condamnare, odată predată, persoana solicitată poate fi transferată în
condițiile legii în statul de cetățenie , garanție care este pusă în aplicare de către instanța emitentă a
mandatului european de arestare53.
Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române este
luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se comută din durata pedepsei aplicate de către
instanțele române54.
Însă, potrivit art. 35 alin (2) din lege, depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția nemplinită
anterior. Emiterea mandatului european de arestare nu întrerupe cursul prescripției executării pedepsei
în lipsa unei prevederi exprese a legii în acest sens.
2.6 Retragerea mandatului
Conform art. 84 din lege, sunt mai multe cazuri de retragere a mandatului European de arestare. Astfel,
avem următoarele situații:
a. Dacă au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia
b. Dacă persoana solicitată a decedat
c. Dacă persoana urmărită international a fost extrădată sau predate în România, daca mandatul
European de arestare a fost emis împreună cu un mandate de urmărire internațională în
vederea extrădării, în condițiile art. 66 alin (5) din lege.
Retragerea mandatului European de arestare se solicit ă de către instanța emitentă, care informează
autoritatea judiciară de executare, Ministerul Justiției și, după caz, parchet ul care efectuează sau

53 Art. 84 din lege, introdus prin art. 1 pct. 34 din Legea nr. 222/ 2008
54 Art. 18 alin. (1) din lege

27
supraveghează activitatea de urmărire penală sau instanța care a dispus asupra măsurii arestării
preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranță55.
Procedura retragerii mandatului eu ropean de arestare este la fel ca în cazul emiterii, astfel, retragerea
se solicită de instanța emitentă printr -o adresă emisă de judecătorul competent, nefiind necesară
întocmirea unei încheieri în aces sens, potrivit principiului simetriei juridice. Adresa se comunică
autorității judiciare de executare, Ministerului Justiției și, după caz, parchetului care efectuează sau
supraveghează activitatea de urmărire penală.
Când se emite un mandat european de arestare în temeiul unui mandat de arestare preventivă a
inculpatului care, fiind arestat și trimis în judecată în lipsă, este ulterior condamnat definitiv,
emițându -se mandatul de executare a pedepsei închisorii, primul mandat european de arestare trebuie
retras, instanța urmând să emită un alt mandat european de arestare, de această dată în vederea
executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege
sub acest aspect56.
CAPITOLUL 4 . Executarea mandatului
3.1 Principii, obiect, condiții
Principiul recunoașterii și încrederii reciproce este principiul pe baza căruia se execută mandatul
european de arestare, în conformitate cu dispozițiile deciziei -cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din
13 iunie 2002 , art. 77 alin. (2) din lege. Decizia prevede de altfel, obligativitatea stat elor membre de
a respecta drepturile fundamentale și principiile generale de drept, așa cum sunt ele stabilite în art. 6
TUE57. Întrucât decizia cadru nu se aplică în mod direct, statele membre au trebuit să ia măsuri
naționale de transpunere până la 31 dec embrie 2003 și să informeze Secretarul General al Consiliului
cu privire la acestea. Secretarul General al Consiliului este anunțat care sunt autoritățile judiciare
competente „emitente“ și „de executare“. În afară de acestea, se desemnează o autoritate ce ntrală
însărcinată cu asistarea autorităților judiciare (asistență și sprijin administrativ).
Astfel, România a transpus prevederile deciziei cadru privind mandatul european de arestare prin
Titlul III din Legea nr. 302/2004, ale cărui dispoziții au intrat în vigoare odată cu aderarea României
la U.E., respectiv 1 ianuarie 2007.

55 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit. p. 67
56 Georgiana Tudor, M. Constantinesc u, op. cit. p. 68
57 Art.1 alin. (3) din decizia -cadru

28
Condiții. Condiția dublei incriminări . Potrivit art. 85 alin. (2) din lege, predarea este condiționată
ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constit uie infracțiune potrivit
legii statului emitent , independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Atât decizia cadru privind M.E.A. cât și legea specială instituie o listă de fapte de natură penală pentru
care predarea se va ac orda chiar dacă nu est e îndeplinită condiția dublei încriminări. Aceste fapte sunt
următoarele:
1. apartenența la o organizație criminală;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor ș i pornografia infantilă
5. traficul ilicit de stupefiante ș i substanțe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniție ș i materiale explozive;
7. corupția;
8. frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene,
în sensul Convenției privind protejarea intereselor fi nanciare ale Comunitățilo r Europene din
26 iulie 1995;
9. spălar ea produselor infracțiunii;
10. falsificarea, inclus iv falsificarea monedei euro;
11. criminalitatea informatică;
12. infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție
și traficul ilicit de specii ș i soiuri de p lante pe cale de dispariție;
13. facilitarea int rării și a ș ederii ilegale;
14. omuciderea voluntară, loviturile ș i vătămările corporale grave;
15. traficul ilicit de organe ș i țesuturi umane;
16. răpirea, seche strarea ș i luarea de ostateci;
17. rasismul ș i xenofobia;
18. jafurile organizate sau armate;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antic hitățile ș i operele de artă;
20. înșelăciunea;
21. racket ul și extorcarea de fonduri;
22. contraface rea și pirateria produselor;
23. falsificarea de documente administra tive ș i traficul de falsuri;

29
24. falsificarea mijloacelor de plată;
25. traficul ilicit de substanțe hormon ale și de alți factori de creș tere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare ș i radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenție;
30. infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;
31. sechestrarea ilegală de aeronave ș i nave;
32. sabotajul.
Potrivit prevederilor Deciziei cadru, Consiliul poate decide în orice moment, hotărând în unanimitate
și după consultarea Parlamentului European, să adauge și alte categorii de infracțiuni58.
În orice caz, potrivit deciziei cadru, pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute la alineatul (2),
predarea poate fi subordonată condiției ca faptele pentru care a fost emis mandatul european de
arestare să constituie o infracțiune, în c onformitate cu dreptul statului membru de executare, oricare
ar fi elementele constitutive sau calificarea acesteia .
Condiții speciale . Potrivit legii, toate autoritățile de executare din România care au pri mit spre
executre un mandat european de arestare va comunica despre acesta în cel mai scurt timp Ministerului
Justiției și se vor păstra confidențialitatea informațiilor, procedura desfășurată de autoritățil e judiciare
nefiind publică.
Executarea unui mandat european de arestare de către autoritățile judiciare de executare română poate
fi supusă următoarelor condiții speciale:
a. solicitarea unei asigurări considerate suficientă, din partea statului emitent, car e să
garanteze persoanei predate că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul
membru emitent, în prezența sa, atunci când, din verificările efectuate, rezultă că mandatul
european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr -o hotărâre
pronunțată în lipsă sau persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul
ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă59.

58 Art. 2 alin. (3) din decizia -cadru
59 Al. Boroi, I. Rusu, op. cit., p. 313

30
b. În cazul în care infracțiunea în baza căreia s -a emis mandatul e uropean de arestare este
sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu o măsură de siguranță privativă de
libertate pe viață, dispozițiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de sigura nță aplicată ori aplicarea unei
măsuri de clemență.
c. Fără a se aduce atingere prevederilor de mai sus, cetățenii români vor fi predați în baza
unui mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății,
condiția fiind aceea ca î n cazul în care condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranță
privativă de libertate, aceștia să fie transperați pentru executarea pedepsei în România.
Examnarea dispozițiilor legii conduce la concluzia că executarea unui mandat european de arestare
poate fi supusă condițiilor speciale menționate în lege , decizia cadru având un caracter facultativ ci
nu unul obligatoriu pentru statul român sau pentru oricare alt stat. De altfel, potrivit legii, aceste
facilități se pot aplica numai cetățenilor români, n u și altor categorii de cetățeni, cu toate că decizia
cadru, pe lângă resortisanți, menționează și rezidenții statului membru de executare60.
Jurisprudența a sancționat ca nelegală hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare
emis în vederea efectuării urmăririi penale prin care instanța a dispus predarea cetățeanului român,
fără a cere autorității judiciare emitente îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o
pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie tr ansferată în România pentru executarea
pedepsei61.
3.2 Amâna rea/ refuzul executării. Motive
Autoritatea judiciară română de executare va refuza în mod obligatoriu execuatarea mandatului
european de arestare62 în anumite siuații speciale, respectiv:
a) atunci când infracțiunea care se află la baza mandatului de arestare este acoperită de amnistie
în statul membru executare, atunci când acesta ar avea competența să urmărească această
infracțiune în temeiul dreptului său penal;
b) atunci când din informațiil e aflate la dispoziția autorității judiciare de executare rezultă că
persoana căutată a fost judecată definitiv într -un stat membru pentru aceleaș i fapte, cu condi ția
ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în cu rs de

60 Idem p. 314
61 I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2492 din 8 mai 2007, în B. J. 2007, p. 890 -892
62 Art. 98, Motive de refuz al executării

31
executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptu l statului membru de
condamnare
c) atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare nu poate, datorită
vârstei sale, să răspundă penal pentru faptele aflate la originea acestui mandat, în temeiul
dreptului statului membru de executare.
Din examinarea textului, care este reprodus din Decizia -cadru, rezultă că în baza acestor motive
obligatorii, autoritatea judiciară de executare română va refuza executarea și pred area persoanei în
cauză ori de cîte ori sunt sesizate63.
De altfel, legea prevede și unele situații facultative în care se poate refuza executarea mandatului
european de arestare și anume:
a) atunci când, într -unul dintre ca zurile prevăzute la articolul 85 alineatul (4), fapta care stă la
baza mandatului european de arestare nu constituie o infracțiune, în conformitate cu dreptul
statului membru de executare; cu toate acestea, în materie de taxe și impozite, de vamă și
schimb valutar, executarea mandatului e uropean de arestare nu va putea fi refuzată pe motiv
că dreptul statului membru de executare nu impune acelaș i tip de taxe sau impozite sau nu
conține acelaș i tip de norme în materie de taxe, impozite, de vamă și schimb valutar, ca și
dreptul statului mem bru emitent;
b) atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este urmărită penal
în statul membru de executare pentru aceeași faptă care stă la baza mandatului european de
arestare;
c) atunci când autoritățile judiciare ale statului m embru de executare au decis fie să nu înceapă
urmărirea penală pentru infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare, fie
să îi pună capăt, sau atunci când persoana căutată a făcut obiectul unei decizii definitive într –
un stat membru pentr u aceleaș i fapte care împiedică desfășurarea ulterioară a procedurilor;
d) atunci când s -a prescris acțiunea penală sau pedeapsa, în conformitate cu dreptul statului
membru de executare, iar faptele sunt de competența acestui stat membru, în conformitate cu
dreptul său penal;
e) în cazul în care din informațiile aflate la dispoziția autorității judiciare de executare rezultă că
persoana căutată a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de o țară terță, cu condiția ca,

63 Art.3 din Decizia -cadru, intitulat Motive de neexecutare obligatorii a mandatului European de arestare

32
în caz de condamnare, sentința să fi f ost executată sau să se afle în acel moment în curs de
executare sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul țării de condamnare;
f) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse
sau a unei măsu ri de siguranță privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în
statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează
să execute această pedeapsă sau măsură de siguranță în conformitate cu dreptul său intern;
g) atunci când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care:
1) în conformitate cu dreptul statului membru de executare, au fost săvârșite în întregime sau
parțial pe teritoriul statului membru de executare sau într -un loc conside rat ca atare, sau
(2) au fost săvârșite în afara teritoriului statului membru emitent, iar dreptul statului membru
de executare nu autorizează urmărirea penală pentru aceleași infracțiuni săvârșite în afara
teritoriului acestuia. de refuz al executării man datului european de arestare, se poate pronunța
prin sentință, potrivit art. 97 din legea specială, deopotrivă asupra arestării și predarii
persoanei solicitate.
De altfel, în ceea ce privește motivele opționale de refuz al executării mandatului European de arestare
reglementat în art. 88 alin 2 lit. e din Legea nr. 302 -2004 (art. 98 alin 2 lit. e din Legea nr. 302/2004
republicată) referitor la cazul în care M.E.A. se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt
comise pe teritoriul României și reprezintă un motiv optional de refuz al executării, instanța română
nefiind obligată să refuse executarea și privește exclusiv cazul când infracțiunile sunt comise pe
teritoriul României, ci nu cazul în care infracțiunile sunt comise pe teritoriul statul ui emitent și numai
actele de pregătire care nu atrag competența instanțelor române, sunt efectuate pe teritoriul României.
În acest sens, avem decizia I.C.C.J., Secția penală, nr. 4055 din 12 noiembrie 2010.
Prin sentința nr. 14 -E din 5 noiembrie 2010 a C urții de Apel Alba Iulia, Secția penală, s -a admis
sesizarea Parchetului de pe langă Curtea de Apel Alba Iulia și s -a dispus punerea în executare a
mandatul European de arestare a persoanei solicitate S.I. Totodată, s -a dispus arestarea persoanei în
cauză pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 6 noiembrie 2010 și până la data de 4 decembrie
2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin mandatul European de arestare
emis de Tribunalul din Milano la data de 29 septembri e 2010 sub nr. 10435 -10 RGGIP, s -a solicitat
arestarea persoanei solicitate S.I. și predarea acesteia către autoritățile judiciare emitente ale
mandatului.

33
S-a reținut că persoana soicitată este cercetată în Italia pentru comiterea mai multor infracțiuni
informatice prevăzute de Codul penal Italian, urmare a unui mandate de arestare preventive, emis la
data de 29 septembrie 2010 de un magistrate de investigaț ii preliminare din cadrul Tribunalului
Milano în dosarul nr x.
Faptele de care este acuzată persoana solicitată sunt prevăzute în art. 416 C. pen. Italian și art 55 din
Decretul legislative nr. 231 -2007, constând în grup infracțional organizat și folosire pe nedrept de
carduri de plată și transfer de valori. Tribunalul din Milano a emis MEA a persoanei solicitate, la data
de 29 septembrie 2010.
La termenul fixat, conform art. 90 alin 7 din Legea nr. 302 -2004, modificată art. 103 alin 107, curtea
de apel a procedat la audierea persoanei solicitate luând act că aceasta nu a consimțit la predare și de
faptul că nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.
Potrivit art. 88. Din Legea nr. 302 -2004 (art 98, modificată), autoritatea judicliară r omână de executare
a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului de arestare.
Împotriva acestei hotărâri a declarant recurs persoana solicitată, care a reiterate apărările pe care le -a
formulat și în primă instanță, invocând motiv ul de refuz al executării prevăzut în art. 88 alin 2 lit e din
Lege.
Recursul este neîntemeiat.
Î.C.C.J., analizând hotărârea penală recurată atît prin prisma criticilor formulate de recurrent, cât și
conform art. 385 alin 3 C.P.P, apreciază că aceasta este legală și întemeiată.
Art.88 alin 2 lit. e din Lege reglementează un motiv facultative de refuz al executării mandatului
European de arestare, în situația în care acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt
comise pe teritoriul R omâniei.
Într-o astfel de situație, instanța de executare nu este obligată să refuze predarea iar prima instanță a
constatat în mod just că apărarea persoanei solicitate nu este întemeiată.
Din M.E.A. emis de autoritățile italiene rezultă că faptele au f ost comise pe teritoriul Italiei. Deși o
bună parte din pregătirea și planificarea infracțiunii au avut loc în România, efectuarea a unor cte de
pregătire nu poate atrage competența instanțelor naționale.

34
În consecință, constatând că sunt îndeplinite cond ițiile legale de executare a mandatului European de
arestare, Î.C.C.J. a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
3.3 Procedura de executare. Termene și modalități
Conform art. 78 alin (2) din lege, autoritățile judiciare române de executare a mandatelor europene de
arestare sunt curțile de apel. Autoritățile române competente să primească mandatul european de
arestare sunt Ministerul Justiției și parchetele de pe lângă curțile de apel în a căror circumscripție a
fost localizată pers oana solicitată. În cazul în care nu se cunoaște locul unde se află persoana solicitată,
mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București64.
Autoritatea centrală română este Ministerul Justiției și are rolul de a asista autoritățile judiciare române
emitente65 care, în această calitate:
a. primește M.E.A. emis de o autoritate judiciară dintr -un alt stt membru al U.E. și îl transmite
parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție a fost localizată pers oana
solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în cazul în care persoana
solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reușeste să
transmită M.E.A. direct autorității judiciare române primitoare
b. transmite M.E.A. emis de către o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu îl poate transmite
direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat
ca autoritate primitoare Ministerul Justiției.
c. Ține evidența mand atelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare
române, în scopuri statistice
d. Îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin lege menită a asista și sprijini autoritățile judiciare
române în emiterea și executarea mandatelor europ ene de arestare66.
Proceduri prealabile . Legea nr. 222/2008 aduce noi modificări cu privire la competența verificărilor
prealabile a procedurii de executare efectivă a mandatului european de arestare, care sunt în compența
procurorului desemnat de procuroru l general al parchetului de pe lângă curtea de apel. În acest sens,
procurorul verifică în termen d e 24 de ore de la primirea unui mandat de arestare european sau a unei

64 Art. 78 alin. (2) din lege, introdus prin art. 1 pct. 26 din Legea nr. 222/2008
65 Potrivit art. 7 alin. (1) d in decizia cadru, stat membru poate desemna o autoritate central sau, atunci când sistemul
juridic al acestuia prevede astfel, mai multe autorități centrale, pentru a asista autoritățile judiciare competente
66 Art. 78 alin. (3) din lege

35
semnalări în Sistemul Informatic Schengen, dacă mandatul european de arestare este îns oțit de o
traducere în limba română ori în una dintre limbile englezăă sau franceză67.
În caz în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile acceptate, parchetul solicită autorității
judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul este tr adus în limba engleză sau franceză,
procurorul competent ia măsuri pentru efectuarea traducerii în limba română, în termen de cel mult
două zile.
În ceea ce privește verificarea informațiilor cuprinse în mandat, procurorul verifică dacă mandatul
european d e arestare cuprinde informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1) din lege. În cazul în care nu
cuprinde aceste informații, solicită de urgență autorității judiciare emitente completarea informațiilor
și fixează un termen limită pentru primirea acestora68.
Dacă M.E.A. conține informațiile prevăzute la art. 79 alin (1) din lege și este tradus , procurorul ia
măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate. În cazul
în care predarea persoanei solicitate este condi ționată de acordarea consimțământului unui alt stat
membru ori a unui terț, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii
consimțământului statului respectiv69.
În cadrul procedurii prealabile, procurorul poate să constate existența unor proceduri penale în curs
cu privire la persoana solicitată. Astfel, dispozițiile art. 88 alin. (6) -(7) din lege reglementează
procedura de urmat în cazul în care persoana solicitatî este urmărită penal sau judecată pentru aceleași
fapte pent ru care a fost emis M.E.A. respectiv pentru alte fapte decât cele pentru care a fost emis.
Astfel:
a. Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs pentru aceleași fapte
pentru care a fost emis M.E.A., procurorul transmite, spre informa re, procurorului de caz
sau instanței competente o copie a M.E.A., traducerea și, dacă este cazul, informațiile
suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându -i să aprecieze și să
informeze de urgență dacă urmărirea penală sau judec ata poate fi suspendată până la
soluțioarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare.

67 Potrivit art. 79 alin. (4) din lege, M.E.A. transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română
sau în una dintre limbile engleză sau franceză.
68 Art. 88 alin. (1) -(2) din lege
69 Art. 88 alin. (9) din lege

36
b. Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât
cele pentru care a fost emis M.E.A., procurorul competent transmit spre informare
procurorului de caz sau instanței competente o copie a M.E.A., traducerea și, dacă este
cazul, informații suplimentare comunicate de către autoritatea juridică emitentă,
solicitându -i să îl informeze de îndată care este stadiul proc edurii.
În niciuna din situații nu este împiedicată luarea măsurilor necesare pentru identificarea, căutarea,
localizarea și prinderea persoanei solicitate70.
Dacă în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripția
teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată M.E.A. parchetului competent și informează
despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției71.
Reținerea persoanei solicitate. Această măsură poate fi luată de către procuror numai după ascultarea
persoanei solicitate în prezența apărătorului. Măsura reținerii se dispune prin ordonanță motivată și
poate dura cel mult 24 de ore.
Persoanei reținute i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o înțelege, motivele reținer ii și
conținutul M.E.A.
Persoanei reținute i se va comunica o copie a M.E.A. și traducerea acestuia. Această prevedere se va
aplica și în cazul în care procurorul competent primește un nou M.E.A. ulterior sesizării curții de apel
competente.
Persoana reț inută poate solicita să fie încunoștințat despre măsura luată un membru de familie ori o
altă persoană pe care o de semnează acesta. Atât cererea câ t și încunoștințarea se consemnează într-un
proces verbal.
În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea M.E.A. emis
împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoștință a unor mandate europene de arestare
emise împotriva altor participanți la savârșirea infracțiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.
Dacă persoana solicitată este minor, termenul de reținere se reuce la jumătate. În acest caz, reținerea
poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță motivată, pe o durată de cel mult 8 ore.

70 Art. 88 alin. (8) din lege
71 Art. 88 alin . (4) din lege

37
În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent p oate pătrunde în orice locuință în care se
află persoana solicitată, fără cosimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține ori folosește
locuința, precum și în sediul unei persoane juridice, fără în voirea reprezentantului legal al acesteia72.
Prin excepție de la dispozițiile redate anterior, în caz de urgență, măsura reținerii poate fi dispusă pe
baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale, care nu echivalează cu
mandatul european de arestare. În aces caz, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din
cadrul Inspectoratului General al Poliției Române solicită de îndată Biroului Central Național Interpol
corespondent transmiterea mandatului european de arestare către parchetul competent, în termen de
cel mul t 48 de ore de la reținerea persoanei solicitate.
Persoanei solicitate i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii.
Când măsura reținerii a fost luată de organul de cercetare penală al poliției judiciare, acesta este
obligat, în primele 10 ore de la reținere, să prezinte persoana solicitată procurorului desemnat de
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială a fost
reținută73.
Sesizarea curții de apel în vederea a restării și predării persoanei solicitate. Procurorul sesizează curtea
de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.
De îndată ce instanța este sesizată, cauza se repartizează, în condițiile legii, unui complet format dintr –
un judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării și asupra predării persoanei solicitate.
Pentru evidența activității instanței, se întocmește și se păstrează registrul privind arestarea și predarea
în baza mandatelor europene de arestare. În acest registru se vor face următoarele mențiuni: numărul
curent, numele și prenumele persoanei solicitate, numărul și data adresei parchetului, numărul și data
mandatului european de arestare, autoritatea judiciară emitentă, numărul dosarului instanței, data și
soluția pronunțată, numărul și data mandatului intern de arestare, durata arestării cu indicarea datei la
care începe măsura și a datei la care expiră, numele și prenumele judecătorului care a dispus măsura
arestării și/sau predarea pers oanei solicitate, data declarării recursului evidențiindu -se separat
împotriva cărei soluții a fost declarată calea de atac, data înaintării recursului la instanța de control
judiciar, soluția instanței de recurs precum și prelungirile arestării, data comu nicării hotărârii asupra

72 Dispozițiile referitoare la reținerea persoanei juridice solicitate sunt prevăzute de art. 88 din lege, introdus prin art. 1
pct. 43 din Legea nr. 222/2008
73 Art. 88 din lege, introdus prin art. 1 pct. 43 din Legea nr. 222/2008

38
predării autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească
Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române .
Verificarea identității și informarea persoanei solicitat e. Judecătorul verifică mai întâi identitatea
persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s -a comunicat o copie a mandatului european de arestare,
iar în cazul în care a fost dispusă măsura reținerii74 în regim de urgență a persoanei solicitate,
judecă torul verifică dacă aceasta a fost informată despre motivul reținerii.
Dacă persoana a fost reținută în condițiile art. 88 din lege75, judecătorul verifică dacă persoanei
solicitate i s -a adus la cunoștință motivul reținerii și poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza
semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol), arestarea
persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile pentru prezentarea de
către procuror a M.E.A. însoțit de traducerea în limba română76.
La stabilirea duratei măsurii arestării preventive se ia în calcul atât ziua de la care începe cât și ziua la
care se sfârșește, fiind aplicabile dispozițiile art. 188 C.P.P77.
Trebuie menționat că termenul de 5 zile prevăzut p entru prezentarea de către procuror a M.E.A. însoțit
de traducerea în limba română este un termen imperativ, a cărui nerespectare determină, la expirarea
lui, încetarea de drept a măsurii arestării.
După primirea M.E.A., judecătorul aduce la cunoștința per soanei solicitate drepturile prevăzute la art.
91, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea
judiciară emitentă, punându -i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare,
îndeseobi caracterul irevocabil al acestuia.
Mandatul european de arestare emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei
pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Consimțământul la predare . În cazul în care M.E.A. a fost emis împotriva unui cetățean român în
vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul
întreabă persoana solicitat ă dacă este de acord să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul

74 In condiț iile art. 88 din lege
75 Reținerea și arestarea persoanei solicitate în caz de urgență. A se vedea supra. Pct. 40.1.
76 Art. 89 alin. (1) teza a II a și alin. (2) din lege. ICCJ, s. pen., dec. nr. 4025/2008, www.scj.ro
77 ICCJ, s. pen., dec. nr. 517/2009, www.scj.ro

39
membru emitent și, dac a este de acord, întocmește un proces -verbal în acest sens, în care consemnează
aspectele constatate și pronunță o hotărâre definitivă.
În acest sens avem o decizie a Înaltei Curți78, care a respins recursul persoanei solicitate, reținând că
instanța de fon d a procedat în mod legal luând act de consimțământul persoanei solicitate și dispunând
arestarea și predarea în vederea executării mandatului european de arestare, printr -o hotărâre
definitivă, față de consimțământul per soanei: astfel, prin sentința penaă nr. 19/PI din 16 februarie
2007, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul prevederilor art.89 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală, în baza mandatului european de arestare emis
de judecătorul de investigații pre liminare de pe lângă Tribunalul din Reggio Calabria pe numele
urmăritului internațional cetățean român C.C., a dispus arestarea acestuia pe o durată de 29 de zile,
începând cu 16 februarie 2007.
Totodată, instanța a constata t, în temeiul prevederilor art.9 0 alin.(2) din Legea nr. 302/2004, că
cetățeanul român urmărit internațional, a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din
Republica Italia și a constatat că acesta a renunțat la drepturile oferite de regula specialității.
Recursul declarat de C.C. este inadimisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (2) din legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată
consimte la predare, hotărârea instanței prin care se ia act de consimțământ este definitivă.
Exminându -se actele și lucrările dosarului s -a constatat că, între acestea, se află proces -verbal întocmit
la 16 februarie 2007, prin care C.C. a consimțit să fie predat către autoritățile judiciare din Republica
Italia, renunțănd totădată la drepturile conferite de regula specialității.
Așa fiind, sentința penală nr. 19/PI din 16 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
este definitivă iar recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibil. Față de
considerentele ce preced, recursul a fost respins ca ina dmisibil.
Procesul -verbal se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată, în cuprinsul
acestuia urmând a se menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de
regula specialității și, de asemenea, se pr ecizează aducerea la cunoștință a caracterului irevocabil al
consimțământului, respectiv consecința acestui caracter, constând în neputința de a mai reveni. În
acest caz, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art . 88 din

78 Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1275 din 7 martie 2007, www.scj.ro

40
lege, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 94, deopotrivă asupra arestării și predării
persoanei solicitate.
Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritătea judiciară emitentă, procedura de
executare a M .E.A. continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției
acesteia față de exestența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și
eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.
Pentru ac eastă situație, avem un caz în care a fost invocată obiecția privind identitatea. Astfel, prin
sentința penală nr. 56 din 24 iulie 2007, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de executare a
mandatului european de arestare privind persoana solicitată T.G. ș i, în baza art. 139 alin. (2) C.P.P., a
revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Curtea a reținut că Biroul Național Interpol
Copenhaga a dispus, la data de 21 iulie 2006, urmărirea internațională a cetățeanului româ T.G.,
persoană care a fost localizată la domiciliu. Ministerul de Justiție danez a emis, la data de 20 iulie
2006, mandatul european de arestare nr. 2006 -3310 -0109, arătând că sus -numitul a fost arestat
preventiv la 14 februarie 2006 pentru infracțiunea de furt și fraudă, săvâ rșită la 11 februarie și 13
februarie 2006.
S-a mai arătat că a reușit să evadeze la 2 iulie 2006. Prin încheierea din 26 aprilie 2007, curtea a
constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și a solicitat
Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj să ia măsurile pentru
identificarea, reținerea și prezentarea p ersoanei solicitate, la data de 17 mai 2007, aceasta fiind adusă
în fața curții.
Persoana solicitată a invocat opoziția privind identitatea sa, susținând că pașaportul pe baza căruia a
fost identificată persoana căutată i -a fost furat în anul 2004 și ară tând că nu a fost niciodatăîn
Danemarca. Curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și
că sunt necesare verificări și a dispus fașă de această persoană măsura obligării de a nu părăsi țara,
solicitând informaț ii suplimentare. S -a constatat din raportul de constatare tehnico -științifică din 18
iulie 2007, întocmit de I.P.J. Cluj, Serviciul Crminalistic, că impresiunile digitale existente pe fișa
dactiloscopică AFIS a persoanei prezentate curții și impresiunile d igitale prezentate pe fișa
dactiloscopică remisă de statul emitent cu datele numitului T.G. nu aparțin aceleiași persoane. A mai
reținut din copiile conforme cu originalul ale fișelor de pontaj emise de SC. A.T.S. SRL Borșa că, în
luna februarie 2006, numi tul T.G., angajat cu contract de muncă, a fost la serviciu. În cosecință, curtea

41
a reținut că persoana arestată de statul danez nu este una și aceeași persoană cu cea prezentată curții
în vederea executării mandatului.
Această ipoteză este singura avută î n vedere de legiuitor referitoare la opoziția privind identitatea79.
Arestarea persoanei solicitate în vederea predării . Atunci când judecătorul apreciază necesar să
acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei s olicitate în
cursul procedurii de executare a M.E.A. se dispune prin încheiere motivată.
Măsura arestării dispusă în vederea predării către un stat membru al U.E. constituie o măsură privativă
de libertate temporară în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituția României, care sunt în concordanță
cu dispozițiile art. 21 alin., partea bucurându – se de toate garanțiile procesuale specifice unui proces
echitabil, sens în care enumerăm posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării,
ascultarea persoanei arestate, existența posibilității de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare
la arestare, etc80.
Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în
vederea predării. În aceste sens, instanța se prounță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele
prevăzute la art. 95 din lege81. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală,
până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile82.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin (9) și (10) din lege, cu modificările și completările
ulterioare, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, insanța dispune, la
fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei
solicitate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesi tatea asigurării executării mandatului
european de arestare.
Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu stabilea durata maximă până
la care poate fi menținută arestarea persoanei solicitate. În temeiul art. 7 din această lege, c onform
căreia cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de această lege se îndeplinesc

79 Georgiana Tudor, M. Constantinescu, op. cit. p. 184
80 C.C., Decizia nr. 583 din 7 iunie 2007, M. Of . Nr. 130 din 27 februarie 2007.
81 A se vedea infra, pct. 42.1.
82 Art. 90 alin. (10) teza a II -a din lege. Dispozițiile referitoare la durata maximă până la care poate fi menținută
arestarea persoanei solicitate au fost introduce în urma modificării prin L egea nr. 222/2008. Anterior, s -a statuat că
numai în cursul urmăririi penale durata maximă a arestării persoanei solicitate nu poate depăși 180 de zile, în temeiul
art. 7 din lege raportat la art. 159 alin. (13) C.P.P. (I.C.C.J., Secția pen, decizi a nr. 52 64 din 5 noiembrie 2007,
www.scj.ro .)

42
potrivit normelor române de drept procesula penal, dacă prin legea specială nu se prevede altfel,
raportat la art. 159 alin (13) C.P.P., numai în cursul urmăririi penale durata maximă a arestării
persoanei solicit ate nu poate depăși 180 de zile. După cum am arătat anterior, durata inițială a arestării
nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă a statului emitent, nu poa te
depăși în niciun caz 180 de zile.
În cazul în care persoana solicitată este pusă în liber tate, instanța dispune față de aceasta măsura
obligării de a nu părăsi localitatea83. În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea M.E.A.,
prin hotărâ rea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către
autoritatea judiciară emitentă.
Procedura de soluționare. Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea
procurorului, a persoanei solicitate sau d in oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei
în ședință secretă. De altfel, participarea procurorului este obligatorie.
Potrivit art. 95 din lege, mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de
urgență.
Dacă perso ana solicitată consimte la predare, hotărârea asupra executării mandatului european de
arestare trebuie pronunțată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care
persoana solicitată și -a exprimat consimțământul la predare și este de finitivă84. În celelalte cazuri,
hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60
de zile de la data arestării persoanei solicitate. Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o
hotărâre în terme nele arătate mai sus, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând
autorității judiciare emitente această împrejurare, precm și motivele amânării și menținând măsurile
necesare în vederea predării.
Când, din motive excepționale, nu pot fi respectate termenele prevăzute de lege, autoritatea judiciară
de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii. Prin urmare, termenul de 60
de zile de la arestare nu privește durata măsurii ar estării persoanei solicitate, ci pronunțarea hotărârii
asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de arestare, în cazul în care persoana

83 În procedura de executare a M.E.A., în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța poate dispune
numai măsura obligării de a nu părăsi localitate, prevăzută î n art. 145 C.P.P., iar nu și măsura obligării de a nu părăsi
țara, prevăzută de art. 145 din același cod și nici nu poate dispune înlocuirea măsura obligării de a nu părăsi localitatea
dispusă în condițiile Legii nr. 302/2004, instanța prelungind măsura ob ligării de nu părăsi localitatea până la
soluționarea cererii. Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1358/2009, www.scj.ro
84 Art. 94 alin. (2) teza a II -a din lege

43
urmărită nu consimte la predare. Dacă termenul de 60 de zile nu poate fi respectat, instanța română
are obligația de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea respectării termenului, precizând
motivele întârzierii, iar nu obligația de pune în libertate persoana solicitată85.
Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare
autorității judiciare emitente, amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate.
Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.
Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare, sunt pre văzute la art . 91 din
lege, potrivit căruia persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la conținutul mandatului
european de arestare , să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, are dreptul la
un interpret, asigurat gratuit de către instanță, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba română.
În completarea acestor drepturi de care persoana arestată în baza unui mandat european de arestare
adăugăm dispozițiile art. 11 din decizia -cadru, potrivit cărora, atunci când o pe rsoană căutată este
arestată, autoritatea judiciară de executare cometentă informează această persoană, în conformitate cu
dreptul intern, despre existența și conținutul mandatului european de arestare și despre posibilitatea
care ii este oferită de a cons imți la predarea sa către autoritatea judiciară emtentă.
Dreptul de fi asistată de un avocat și de un interpret în conformitate cu dreptul inteern al statului
membru de executare, se regăsește și în decizia -cadru.
În ceea ce privește imunitatea și privile giile, potrivit art. 105 din lege, când persoana la care se referă
mandatul european de arestare se bucură de imunitate în România, autoritatea judiciar de executare
va solicita fără întârziere autorității competente ridicarea acestui privilegiu.
Dacă rid icarea imunității este de competența unui alt stat sau a unei organizații internaționale , cererea
va fi formulată de către autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea
judiciară de executare va comunica această împrejurare a utorității judiciare emitente.
În timpul în care cererea de retragere a imunității este în curs de soluționare, autoritatea judiciară de
executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentrua garanta predarea efectivă când persoana
nu mai beneficiază de privilegiul imunității.

85 Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1946/2007, www.scj.ro

44
Termenele care sunt prevăzute la art. 95 încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de
executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunității.
Dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea t emporară a persoanei
solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate. În cazul în care s -a acordat predarea
temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea
judiciară emitentă și cea de executare.
În toate cazurile, persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la
desfășurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.
În cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autor itatea judiciară de
executare română procedează la luarea unei declarații persoanei solicitate, cu participarea persoanei
desemnate de autoritatea judiciară emitentă , dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru
emitent.
Audierea persoanei so licitate se face potrivit prevederilor codului de procedură penală român și în
condițiile stabilite potrivit înțelegerii dintre autoritățile judiciare implicate. Drepturile procesuale ale
persoanei urmărite se vor respecta în toate cazurile.
În caz ul proce durii de executare a mandatului european de arestare, judecătorii care au dispus arestarea
persoanei solicitate nu devin incompatibili să se pronunțe cu privire la executarea mandatului
european de arestare, întrucât regula continuității completului de jud ecată se aplică în cadrul acestei
proceduri speciale, potri vit art. 89 și art. 90 din lege, cu modificările și completările ulterioare.
Avem în acest sens, sentința nr. 63 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, Secția penală, prin care
s-a dispus exec utarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul de Mare Instanță din
Marsilia privid persoanele solicitate C.M. și T.S. și predarea acestora către autoritățile solicitante, sub
condiția prevăzută în art. 87 alin . (2) din Legea nr. 302/2004, menț inându -se starea de arest, în
continuarea, în vederea predării.
După verificarea prealabilă impusă de art. 88 din Legea nr. 302/2004 și reținerea celor două persoane
de către procuror, prin încheierea din 13 martie 2007 a Curții de Apel Craiova s -a dispus, în baza art.
89 alin. (3) din aceeași lege, arestarea persoanelor solicitate, soluția rămânând definitivă prin
respingerea recursurilor, prin decizia nr. 1515 din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., Secția penală.

45
Împotriva senteinței nr. 63 din 15 mai 2007 a Cuți i de Apel Craiova, Secția penală, au declarat recurs
în termen legal persoanele sol icitate , care au susținut între altele, că dispoziția de executare a
mandatelor europene de arestare nu este legală în raport cu prevederile art. 79, art. 88 din Legea nr.
302/2004, că nu sunt prevăzute garanțiile procesuale pe care le vor avea persoanele solicitate în fața
autorităților judiciare franceze și că același complet care a luat măsura arestării preventive a soluționat
cauza pe fond.
Recursul nu este întemeiat.
În conformit ate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o
decizie juridică emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E., în vederea
arestării și predării către un alt stat membru a unei perso ane solicitate în vederea efectuării urmăririi
penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate .
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii reciproce și încrederii
reciproce, în conf. cu dispozițiile Deciziei -cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 și trebuie
să cuprindă informațiile prevăzute în art. 79 din legea menționată.
Din examinarea dispozițiilor art. 77, art. 88, art. 89, art. 90 și art. 94 din Legea nr. 302/2004, privitoare
la punerea în executare a mandatului european de arestare, s -a constatat că judecătorul român hotărăște
asupra arestării și predării persoanei sol icitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil
dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându -se
pronunța cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării decât cu atingerea p rincipiului
referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil. Or în cauză, prima
instanță, respectând dispozițiile legale evocate și constatând că nu există impedimente la executare
din cele prevăzute în art. 88 din lege a nr. 302/2004, a dispus în mod corect punerea în executare a
M.E.A. și predarea celor două persoane, cu respectarea condiției prevăzute în art. 87 alin. (2) din
aceeași lege.
Persoanele solicitate vor avea posibilitatea de a -și exercita, în cadrul procedu rilor ce se vor defășura
în fața autorităților judiciare solivitante, drepturile procesual penale statornicite de legislația statului
francez.
De asemenea, susținerea în sensul că judecătorii care au dispus arestarea e rau incompatibili să se
pronunț e asup ra executării mandatului european de arestare nu a putut fi primită, reținând, din
examinarea dispozițiilor art. 89 și art. 90 din Legea 302/2004 coroborate cu art. 292 C.P.P. că regula,

46
în cursul acestei proceduri speciale, este cea a continuității comple tului de judecată. Ca atare, nu sunt
operante incompatibilitățile conform art. 47 și art. 48 alin. (1) lit. a) C.P.P. care privesc judecata.
În consecință, recursurile declarate de persoanele solicitate împotriva sentinței nr, 63 din 15 mai 2007
a Curții d e Apel Craiova Secția penală au fost respinse86.
Potrivit art. 99 din lege, în cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european
de arestare în legătură cu aceeași persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra
priorității de executare, ținând seama de toate circumstanțele și, în mod special, de locul săvârșirii și
gravitatea infracțiunii, de data emiterii mandatelor, prcum și de împrejurarea că mandatul a fost emis
în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de
siguranță. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust
cu privire la această hotărâre.
În cazul în care cu privire la aceeași persoană, înainte de predar ea acesteia, autoritățile române primesc
din partea autorităților competente ale aceluiași stat membru emitent două sau mai multe mandate,
cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanța cea dintâi
sesizată, pronunt ându -se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele
europene de arestare.
În cazul în care predarea este admisă doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotărârea de predare
se menționează expres acest lucru, dispozițiile art. 100 aplicându -se în mod corespunzător87.
În cazul concurenței între un mandat european de arestare și o cerere de extrădare prezentată de către
un stat terț, autoritatea judiciară de executare română va decide lând în considerare toate
circumstanțele și în special cele prevăzute la alin. (1) și cele prevăzute în convenția de extrădare
aplicabilă în relația cu statul terț.
Dacă se decide să se acorde întâietate cererii de extrădare, autoritatea judiciară de executare română
va aduce acest lucru la cunoștinț a autorității emitente a mandatului european de arestare.
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare
revin României, conform art. 80 din lege.

86 Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2862 din 28 mai 2007 , www.scj.ro .
87 Alin. (3) al art 99 din lege, introdus prin art. 1 pct. 54 din Legea nr. 222/2008

47
În toate cazurile, instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință,
cu respectarea termenelor prevăzute la art. 95. În acest sens, instanța va ține seama de toate
împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare88.
Dacă prin sentință se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, judecătorul emite de
îndată un mandat de arestare, fiind aplicabile dispozițiile codului de procedură penală cu privire la
conținutul și executarea mandatului de arestare.
În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată indiferent dacă, la mo mentul pronunțării
hotărârii, aceasta se afla sau nu sub incidența unui mandat european de arestare preventivă sau de
executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare astfel emis
este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea89.
M.E.A. emis de autoritățile judiciare ale unui stat membru al U.E. se supune verificărilor condițiilor
de formă și de fond p revăzute de normele comunitare și de dreptul intern.
Sub aspectul condițiilor de formă, este obligatorie pentru autoritatea judiciară solicitată verificarea
cerințelor legale relative la individualizarea autorității judiciare solicitante, competența potri vit legii
statului emitente, forma mandatului potrivit deciziei cadru și legii române, emiterea mandatului într –
o limbă oficială desemnată de norma comunitară, corecta identificare a persoanelor solicitate la
predare90.
În ceea ce privește condițiile de fon d, autoritatea judiciară solicitată verifică incidența, respectiv
abesența cauzelor de nepredare a persoanei solicitate la extrădare, potrivit dreptului intern și dreptului
comunitar91.
După cum s -a mai menționat, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului
recunoșterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei -cadru a Consiliului nr.
2002/584/JAI din 13 iunie 2002. Principiul recunoșterii reciproce constă în aceea că fiecare autoritate
judiciară națională trebuie să recunoască ipso facto cererea de predare a unei persoane făcută de altă
autoritate judiciară, aparținând altui stat membru, cu un minim de formalități.

88 Art. 94 alin. (1) din lege
89 Art. 94 alin. (3) din lege
90 Dacă mandatul în cauză nu cuprinde și prenumele persoanei solicitate, dar din conținutul celorlalte date de
identificare rezultă fără nici un dubiu că aceasta este persoana vizată, eroarea semnala tă nu este în măsură să ducă la
nulitatea mandatului (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3727 din 23 iulie 2007, www.scj.ro)
91 C.A. Timișoara, Secția penală, sentința nr 13/PI din 2 februarie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007, p.90 -91

48
De asemenea, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, hotărăște asupra arestării persoane i
solicitate în temeiul legii, numai după ce a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condițiile
necesare referitoare la emiterea mandatului european de arestare și nu se pronunță cu privire la
temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autor itatea stăină ori asupra temeiniciei ori
oportunității arestării92, neputând aprecia nici asupra eventualelor probe aduse de persoana solicitată
în dovedirea nevinovăției sale93 cu privire la existența faptelor imputate.
Împotriva încheierilor de arestare a persoanei solicitate, prevăzute la art. 90 alin. (2) și (8) din lege, și
a celor prin care se dispune asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei
solicitate, în condițiile art. 90 alin (9) din lege, se poate declara recurs în t ermenul de 24 de ore de la
pronunțare .
După întocmire a încheierii prin care se dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării,
udecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C.P.P. cu privire la conținutul și
executarea mandat ului de arestare se aplică în mod corespunzător .
Curtea Constituțională a arătat în acest sens că punerea în executare a M.E.A., conform art. 4 și art. 7
din Legea nr. 302/2004, se aduce la îndeplinire potrivit dreptului procesual intern român, cu condiți a
respectării preeminenței dreptului internațional, interesând cu precădere cooperarea judiciară
internațională în materie penală.
De altfel, potrivit art. 12 din decizia cadru, atunci când o persoană este arestată în baza unui mandat
european de arestare , autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână
în detenție, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.
Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al
statului membru de executare, cu condiția ca autoritatea competentă a acestui stat membru să ia orice
măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.
Astfel, rezultă că o cerere de liberare provizorie pe cauțiune sau sub contr ol judiciar ar putea fi
admisibilă în cursul acestei proceduri de punere în executare a M.E.A. Soluțiile dispuse în practică au
fost contradictorii, avem în vedere încheierea curții de apel Timișoara sau decizia Î.C.C.J .

92 C.C., Decizia nr. 583 di n 7 iunie 2007 (M. Of. Nr. 130 din 27 februarie 2007)
93 Cour d’appel de Pau, Franța, decizia din 7 martie 2008, www.legifrance.gouv.fr .

49
Hotărârea pronunțată în temeiul ar t. 94 din lege trebuie să cuprindă atât dispoziția privind executarea
mandatului european de arestare, cât și dispoziția privind predarea persoanei solicitate, aceasta din
urmă dispoziție constituie o condiție pentru executarea efectivă a mandatului europe an de arestare,
rezultând astfel din dispozițiile art. 77 alin. (1) din lege că, M.E.A este condiționat de îndeplinirea
cumulativă a celor două condiții , respectiv atât arestarea, cât și predarea persoanei solicitate.
De asemenea, instanța este obligată c a, prin aceeași hotărâre, să se pronunțe, în temeiul prevederilor
art. 90 alin (9) din lege, și asupra menținerii măsurii arestării persoanei solicitate, întrucât instanța se
află în cursul procedurii, în sensul prevederilor menționate anterior, când se pr onunță cu privire la
executarea mandatului european de arestare și la predarea persoanei solicitate, hotărârea neavând
caracter definitiv și fiind supusă controlului judiciar.
Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s -a dispus predarea persoanei so licitate este suspensiv
de executare, cu excepția dispozițiilor privind măsura arestării94 care sunt executorii de la data
pronunțării.
Căi de atac. Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare poate fi atacată cu recurs
în termen de 5 zil e de la pronunțare iar în cazul în care persoana solicitată consimte la predare,
hotărârea prin care se ia act de consimțământul acesteia este definitivă și are aceleași efecte juridice
ca hotărârea de predare.
Astfel, rezultă că recursul declarat împotriva hotărârii prin care insta nța ia act de consimțământul
persoanei solicitate la predare este inadmisibil, inclusiv în cazul în care prin această hotărâre se
dispune și arestarea persoanei solicitate în temeiul art. 89 din Legea nr. 302/200495.
Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, recursul soluționându -se cu precădere,
în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei.
În practica judiciară s -a pus problema dacă împotriva deciziei pronunțate în recurs poate fi exercitată
calea extrordinară de atac a contestației în anulare.
Astfel, în privința acesteia s -a decis că exercitarea contestației în anulare întemeiată pe prevederle art.
386 lit. c) C.P.P., formulată împotriva deciziei pronunțată de către instața de r ecurs cu privire la
executarea mandatului european de arestare este inadmisibilă, întrucât pe calea contestației în anulare

94 Art. 94 din lege
95 Î.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 1275 din 7 marti e 2007, www.scj.ro

50
prevăzută la art. 386 lit. c) C.P.P. pot fi atacate numai hotărârile penale definitive prin care se rezolvă
acțiunea penală, iar hot ărârea privind executarea mandatul ui european de arestare are ca obiect
exclusiv predarea persoanei solicitate, iar nu rezolvarea acțiunii penale96.
Comunicarea hotărârii. În termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de
predare, in stanța comunică hotărârea luată autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și
Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Ministerului Administrației și
Internelor97.
3.4 Efectele executării mandatului European de arestare
Predarea persoanei solicitate. Potrivit art. 96 din lege, predarea se realizează de către Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu
sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea
definitivă a hotărârii de predare.
Dacă, din motive independente de voința unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu
se poate efectua în acest termen, autoritățile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru o
nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În mod excepțional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi
existența unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viața sau
sănătatea persoanei solicitate.
Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe.
În acest sens, autoritatea judic iară de executare va informa de îndată autoritatea judiciară emitentă și
împreună vor conveni o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile
de la noua dată astfel convenită.
În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită
de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să
constituie motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare bazat pe ac eleași fapte.
În toate cazurile, în momentul predării, autoritatea judiciară de executare română va aduce la
cunoștință autorității judiciare emitente durata privării de libertate pe care a suferit -o persoana la care

96 Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3408/2007, www.scj.ro .
97 Art. 94 alin. (2) din lege

51
se referă mandatul european de arestare , cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura de
siguranță care se va aplica.
Predarea amânată sau condiționată . Potrivit art. 97 din lege, când persoana este urmărită penal sau
judecată de autoritățile române pentru o faptă diferită de cea care m otivează mandatul european de
arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s -a dispus executarea mandatului, va
putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.
Dacă autoritatea judiciară emitentă o soli cită, autoritatea judiciară de executare română poate dispune
predarea temporară a persoanei urmărite, în condițiile stabilite printr -un acord încheiat în scris cu
autoritatea judiciară emitentă.
Amânarea predării constituie o facultate iar nu o obligație a instanței de judecată, care poate să
respingă cererea de amânare a predării chiar dacă persoana solicitată este urmărită penal sau judecată
de autoritățile judiciare române , ținând seama de gravitatea faptelor care motivează mandatul
european de arestar e în raport cu gravitatea faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală sau
judecata de autoritățile judiciare române, precum și de efectele pe care le are amânarea predării asupra
cauzelor în care este implicată persoana solicitată98.
Garanția transferării persoanei predate . În cazul în care persoana solicitată care face obiectul unui
mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale sau judecății este resortisant sau rezident
al statului membru de executare, garanția că, în caz de con damnare, odată predată persoana solicitată
poate fi transferată în condițiile legii în statul de cetățenie este dată de instanța emitentă a mandatului
european de arestare99.
Rejudecarea persoanei predate . În cazul în care mandatul european de arestare a fo st emis în scopul
executării unei pedepse aplicate printr -o hotărâre pronunțată în lipsă sau dacă persoana în cauză a fost
legal citată cu privire la data și locul ședințe de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă,
autoritatea judiciară em itentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care
face obiectul unui mandat european de arestare că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei
în statul membru emitent, în prezența sa100.

98 Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3611 din 5 iulie 2007, www.scj.ro
99 Art. 84 din lege
100 A se vedea supra. Pct. 24.1., 41.4. – sentință penală nr. 28 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll –
a penală.

52
Regula specialității . În relați a cu alte state membre decât cele care au trimis notificarea privind
renunțarea la regula specialității Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene,
consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar pentru urmărirea persoane i
solicitate pentru alte infracțiuni săvârșite anterior predării decât cele prevăzute în mandatul european
de arestare.
Principiul specialității este enunțat și în art. 27 alin. (2) din decizia -cadru, potrivit căruia o persoană
care a fost predată nu poat e fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracțiune
săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care e motivat predarea sa.
În acest sens, judecătorul competent se pronunță prin încheiere definitivă, dată în camera de consili u,
fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere
garanțiilor privind cetățenii români, judecata în lipsă sau condamnarea la pedeapsa detențiunii pe
viață.
Ca excepție, regula specialității nu se aplic ă atunci când intervine una dintre următoarele circumstanțe:
a) Excepții întemeiate pe consimțământul statelor membre în cauză, al autorităților
judiciare ale statului membru de executare sau al persoanei solicitate:
– Când statul membru de executare consimte ca persoana predată autorităților române să poate fi
urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării101.
– Când persoana urmărită a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialității în legătură cu
anumite infrac țiuni anterioare predării sale. Declarația de renunțare la regula specialității se dă în fața
autorității judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu -se un proces -verbal conform
dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la
regula specialității trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor
acesteia
– Când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i -a fost predată, persoana
în cauză nu a făcut acel lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s -a
întors pe acest teritoriu după ce l -a părăsit102.
b) Excepții vizând pedepsele sau măsurile aplicabile ori soluția dată în cauză:

101 Art. 100 alin. (2) teza a ll -a din lege
102 Art. 100 alin. (4) lit. c) din lege

53
– când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate103
– când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeasă privativă de libertate sau o măsură de
siguranță104. Cu toate acestea, există posibilitatea ca persoana predată să fie supusă unei măsuri
restrictive de libertate înainte de obținerea consimțământului, în condițiile în care această restângere
este legal justificată de alte capete de acuzare menți onate în mandatul european de arestare105.
– dacă statul membru de executare o consimte. Consimțământul pentru urmărirea, judecarea,
condamnarea sau deținerea unei persoane de către autoritățile române pentru alte fapte comise anterior
predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state
membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului General al Consiliului Uniunii
European, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin h orărârea de predare.
În celelalte cazuri, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorității judiciare de executare
o cerere de autorizare, însoțită de informațiile prevăzute la art. 79 alin (1) din lege.
Predarea sau extrădarea ulterioară. Pre darea sau extrădarea ulterioră a persoanei care a făcut obiectul
mandatului european de arestare, stâns legate de regula specialității, sunt reglementate de art. 102 -104
din lege.
Predarea ulterioară. Consimțământul la predarea de către statul român către un alt stat membru a unei
persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare, pentru alte fapte comise anterior predării
sale, se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens
Secretariatului Gener al al Consiliului al Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu
dispune altfel prin hotărârea de predare.
Predarea ulter ioară unei extrădări. În cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr –
un stat terț de care aceasta a fost protejată prin dispozițiile acordului în baza căruia a fost extrădată,
referitoare la regula specialității, autoritatea judiciară română de executare va solicita autorizarea
statului care a extrădat -o pentru a putea fi predată statului emitent.
Termenele pr evăzute la art. 95 vor începe să curgă de la data la care regula specialității încetează să
se aplice.

103 Art. 100 alin. (4) lit. d) din lege
104 Art. 100 alin. (4) lit. e) din lege
105 C.J.C.E., Camera a treia, hotărârea din 1 decembrie 2008 (C -388/07 PPU, Artur Lezmann Aleksei Pustovarov, pct. 76)

54
Extrădarea ulterioară. E xtrădarea unei persoane, în vederea executării unui mandat european de
arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să prezinte următoarele date:
b) Existența unui mandat de arestare
c) Identitatea și cetățenia peroanei care face obiectul mandat ului european
d) Încadrarea juridicăv a faptei
e) Descrierea împrejurărilor în care infracțiunea a fost săvârșită, inclusiv data și locul .
Cererea și informațiile prevăzute anterior nu trebuie prezentate în cazul tranzitului aerian fără escală,
cu excepția cazul ui în care s -ar produce o aterizare forțată.
Cererea și informațiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justiției care le înaintează de î ndată
curții de apel București. Curtea de Apel București, în complet de 2 judecători ai Secției penale, se
pronunță cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în camera de
consiliu. Încheierea este definitivă și se comunică imediat Ministerului Justiției care informează în cel
mai scurt timp statul emitent.
În cazul în care pe rsoana care face obiectul mandatului european de arestare are cetățenia română,
tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită condiția prevăzută l art. 87 alin.(2), respectiv ca,
în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, pe rsoana predată să fie transferată în
România pentru executarea pedepsei.

55
Concluzii

Dezvoltarea fără precedent a relațiilor internaționale a dus la o creștere a criminalității internaționale
prin proliferarea unor forme ale criminalității organizate pe teritoriul mai multor state106.
Întrucât criminalitatea orga nizată nu trebuie să profite de acest progres al relațiilor internaționale
pentru a se distanța de sistemul judiciar, a fost necesară adoptarea unor mijloace juridice eficiente, iar
în acest sens, statele Uniunii Europene și -au unit forțele pentru a combate toate tipurile de infracțiuni
grave, în cadrul unui veritabil spațiu judiciar european.
Vorbim după 1999 de cooperare judiciară ale cărei instrumente juri dice sunt bazate pe principiul
recunoaștrii și încrederii re ciproce iar primul și cel mai analizat instrument în domeniul recunoașterii
reciproce este mandatul european de arestare, adoptat de urgență ca urmare a evenimentelor din 2001,
care au schimbat radical aranjamentele existente privind cooperarea judiciară în materia extrădării.
Mandatul european de arestare, unul dintre cel mai ancorat în actualitate, răspunde nevoii resimțite de
statele membre de a reacționa rapid ș i prompt la stimuli i infracționali î ntru realizarea scopurilor
Uniunii Europene.
Mandatul european de arestare nu trebuie să fie confundat cu mandatul de arestare preventivă întrucât
sunt câteva elemente care diferențiază , cel putin din punctul de vedere al legislatiei romane sti, avem
în vedere în acest sens autorităț ile compe tente î n emiterea mandatului european de arestare care sunt
instanțele de judecată iar instanț ele de executare a mandatulu i european de arestare sunt curțile de
apel.
În ceea ce privește autoritățile rom âne competente să primească mandatul european de arestare sunt
Ministerul Justiț iei și parchetele de pe lângă curțile de apel în a căror circumscripție a fost localizată
persoana solicitată .
În cazul în care nu se cunoaș te locul unde se afla persoana soli citată , mandatul european de arestare
se transmite Parchetului de pe langa Curtea de Apel București, autoritatea centrală româna î n materia
mandatului european de aresta re fiind Ministerul Justiț iei.

106 Costică Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Manual de drept, partea general, Ed. Universul Ju ridic, București, 2007, p. 120

56
În termeni de lege ferenda , se impune completarea legis lației procesuale penale române cu dispoziții
prin care să se asigure respectarea principiului specialității și sancționarea, în mod corespunzător, a
eventualei nesocotiri a acesteia în diverse ipoteze practice ca, de exemplu, supunerea persoanei ce
fusese predată în vederea executării pedepsei pentru o anumită infracțiune la rejudecarea unei cauze
având ca obiect alte infracțiuni, anterioare predării, față de care instanța de fond pronunțase o soluție
de achitare ori de încetare a procesului penal.
Din per spectiva reglementării art. 115 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, referitoare la consimțământul
autorității judiciare române de executare, consider că, pentru sporirea garanțiilor procedurale, acest
text de lege ar necesita modificări, în sensul ca încheie rea să fie dată cu citarea părților și să fie supusă
unei căi de atac.
Totod ată, în planul dreptului Uniunii Europene , legiuitorul european ar trebui să ia în considerare
includerea, printre motivele, fie obligatorii, fie facultative, de neexecutare a mandatului european de
arestare, și a celui vizând riscul nerespectării regulii specialității de către autoritățile statului emitent,
odată ce persoana solicitată ar fi predată, acesta putând fi evaluat, de exemplu, apelând la standardul
de probă al „balan ței probabilităților”.
De altfel, potrivit legii speciale române, executarea unui mandat european de arestare, indiferent de
infracțiune sau calitatea persoanei este dată curților de apel.
Considerăm că se impune acordarea competenței de executare a manda tului european de arestare
tuturor instanțelor de judecată din România, la fel ca și în cazul emiterii mandatului european de
arestare.
Această măsură presupune modificarea art. 78 alin. (1) și (2) din legea specială și va conduce în mod
substanțial la cre șterea operativității în executarea u nui mandat european de arestare.

57
Bibliografie
1. Alexandru Boroi, Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală , Ed.
C.H.Beck, București, 2008
2. Anastasia Crișu , Cooperarea judiciară internațională în materie penală. Aspecte teoretice și
practice , Ed. Universității din București,
3. Anastasia Crișu, Drept procesual penal , Ed. Hamangiu, București, 2013
4. Consiliul Uniunii Europene, Manual european privind modalitățile de emitere a unui mandat
european de arestare (ediție revizuită, 17195/1/10 REV 1 – COPEN 275 EJN 72 EUROJUST
139)
5. Costică Bulai, Bogdan Nicolae Bulai, Manual de drept, partea general ă, Ed. Universul Ju-
ridic, București, 2007
6. Florin Răzvan Radu, Cooperarea judiciară internațională și europeană în materie penală , Ed.
C.H. Beck, București, 2008
7. Georgiana Tudor, M. Constantinescu, Mandatul European de arestare , Ed. Hamnagiu, 2009,
București
8. Iordan Gh. Bărbulescu, Răpan D., Dicționar explicative trilingv al Uniunii Europene. Trilingual
Dictionary o f the European Union. Dictionnaire explicative trilingue de l’ Union Europeenne ,
Iași, Polirom, 2009
9. Iordan Gheorghe Barbulescu, Noua Europă , Ed Polirom, 2015, București
10. Jean Pradel , André Varinard , Les grands arrest du droit penal , 6 ed., Dalloz, Paris, 2007
11. Livia Dumitrescu, Cooperarea judiciară în materie penală în Uniunea Europeană , Ed. Pro
Universitaria, 2009, București
12. Müller -Rappard, Inter -State Cooperation in Penal Matters Within the Council of Europe
Framework , in M.C. Bassiouni (ed.), International Criminal Law, Procedural and Enforcement
Mechanisms (2nd ed. Transnational Publishers 1999)
13. Norel Neagu, Cooperarea jud iciară internațională în materie penală , Ed. UJ, 2012, București
14. Steve Peers, EU Justice and Home Affairs Law , Pearson Education Limited, 2000

58
Legislație națională și internațională
15. Codul de Procedură Penală
16. Decizia EUROJUST (COM) 2004/457 final
17. Raportul Comisiei Europene, întocmit în baza art. 34 alin 3 din Decizia -cadru a Consiliului din
13 iunie 2002 privind mandatul European de arestare și procedurile de predare între statele
member, Bruxelles, 24 ianuarie 2006, COM 2006 8 FINAL
18. Tratatul de la Amsterdam
19. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
20. Tratatul Uniunii Europene
21. Legea nr. 222/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală, publicată în M. Of. nr. 758 din 10 noiembrie 2008
22. Decizia 2002/187/JAI din 28.02.2002, DO L 63, 06.03.2002
23. Decizia -cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002
24. Council Framework Decision 2002/584/JHA of 13 June 2002 on the European Arrest Warrant
and the surrender procedures between Member States
25. Decizia 2003/659/JAI din 18.06.2003, DO L 245, 29.09.2003
26. Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,
modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, prin Legea nr. 222/2008 și Le gea nr. 300/2013
27. Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului
Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen
28. Raportul Comisiei Europene, IP/11/454, Bruxelles, 11 a prilie 2011, disponibil la
29. Notification under art. 6.3. EAW by Romania, Council Framework Decision 2002/584/JHA of
13 June 2002 on the European Arrest Warrant and the surrender procedures between Member
States
30. Protocolul de aderare la spațiul Schengen, BOE, nr. 181, 30.07.1991

Reviste și teze
31. Florin Răzvan Radu, Principalele intrumente juridice ale UE în domeniul extrădării și predării
infractorilor , Dreptul nr.9/2007
32. Mihaela Vasiescu, Cooperarea internațională în materie penală , Teză doctorat, Cluj-Napoca,
2013

59
33. Transnational controlled deliveries in drug trafficking investigations , elaborated within the EU
funded Project JUST/2013/ISEC/DRUGS/AG/6412
Jurisprudență națională și internațională

34. C.C., Decizia nr. 583 din 7 iunie 2007 (M. Of. Nr. 130 din 27 februarie 2007)
35. C.C., Decizia nr. 583 din 7 iunie 2007, M. Of. Nr. 130 din 27 februarie 2007
36. C.J.C.E., Camera a treia, Hotărârea din 1 decembrie 2008
37. Cour d’appel de Pau, Franța, decizia din 7 martie 2008
38. Î.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 1275 din 7 martie 2007
39. I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2492 din 8 mai 2007, în B. J. 2007
40. Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1275 din 7 martie 2007
41. Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2862 din 28 mai 2007
42. Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3408/2007 C.A. Timișo ara, Secția penală, sentința nr 13/PI
din 2 februarie 2007, în B.C.A. nr. 2/2007,
43. Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3611 din 5 iulie 2007
44. Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 581 – 18 februarie 2008
45. Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4025/2008
46. Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 517/2009

Linkuri
47. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -11-454_ro.htm
48. https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=331
49. www.legifrance.gouv.fr
50. www.scj.ro