Capitolul 1. Concurența și politica privind concurența 1.1. Definiții și noțiune Concurența a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în… [627706]

Licență

Capitolul 1. Concurența și politica privind concurența 1.1. Definiții și noțiune Concurența a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în… [627706]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul 1. Concurența și politica privind concurența
1.1. Definiții și noțiune
Concurența a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în toate domeniile de
activitate, forma cea mai cunoscută fiind regăsită în relațiile comerciale și de afaceri.
Pornind de la etimologia cuvântului, prin concurență (un cuvânt care în limba latină
concurrere înseamnă a concura) se întelege participanți la o competiție sportivă, economcă
sau o altă competiție,fiind considerat a fi opusul monopolului.1
Dicționarul e xplicativ al limbii române definește concurența ca fiind o ,,întrecere într-
un domeniu de activitate ” sau ,,rivalitate între industriași, comercianți, țări, monopoluri etc.
pentru acapararea pieței, desfacerea produselor și clientelei în vederea obținerii unor câștiguri
cât mai mari ”.2
Putem observa faptul că noțiunea de concurență este susceptibilă de două accepțiuni:
una generică și una economică.
În accepțiunea generală, concurența este ,,o confruntare între tendințe adverse, care
converg spre acelaș i scop”.3 Pe plan social, ea semnifică conflictul interuman, în cadrul căruia
fiecare individ tinde la dezvoltarea și conservarea proprie.4
În accepțiunea economică, concurența poate fi privită, ca fiind un factor esențial , care
asigură divizarea muncii între întreprinderi , precum și condiții normale ale producției, ale
schimburilor și ale consumului de bunuri.5
Conform Glosarului de termeni folosiți în Politica de concurență a UE elaborat de
Consiliul Concurenței, prin noțiunea de concurență se întelege ,,o situatie pe piață , în care
vânză torii unui produs sau serviciu acționează independent, pentru captarea clientelei, pentru
a atinge un obiectiv comercial precis, adică un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de
vânzări și / sau al cotei de piață .”6
Concurența influențează în mod direct psihologia întreprinderilor. Aceasta contribuie
la stimularea creativității, alimentarea optimismului întreprinderilor , facând u-le pe acestea din

1 Păun Roxana -Daniela, Dreptul Concurenței, Ed. Fundația România de Mâine, București, 2013, p. 13
2 https://dexonline.ro/definitie/concurenta
3 Căpățînă O., Dreptul Concurenței Comerciale. Partea Generală, Ed. A II -a, Ed. Lumina Lex, București, 1998,
p.267
4 Coman Giorgiu, Concurenta in dreptul intern și european, Editura Universul Juridic, București, 20 19, p.9
5 idem
6 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket0/id298/GLOSAR_UE_TABEL.pdf

urmă să fie mai eficiente, să își maximizeze profitul , lucru care duce la satisfacerea în condiții
optime a nevoilor de consum.
Politica din domeniul concurenței reprezintă un set de politici și reglementări care
asigură prevenirea distorsiunilor concurenței, într -o măsură care ar dăuna bunăstării
consumatorilor. Aceasta reflectă totalitatea măsurilor adoptate de guvernele naționale în
vederea promovării structurilor de piață concurențiale.7
Politica de concuren ță este un element fundamental al integr ării economice europene,
care s -a manifestat ca atare încă din primele stadii ale acestui proces. Tratatul de la Roma
privind constituirea Comunit ății Economice Europene (1957) men ționa între cele 11 direc ții de
acțiune pentru realizarea obiectivelor sale "instituirea unui sistem care s ă asigure
nedistorsionarea concuren ței în cadrul pie ței comune" (art. 3, pct. f).8
Conform Comisiei Europene, politica din domeniul concurenței reprezintă una dintre
cele mai importante componente de mare importanță pentru sprijinirea Europei în procesul de
adaptare la mediul concu rențial realizat în urma globalizării. Comisia Europeană are
competențe în domeniul politicii de concurență, aceasta având abilitatea de a investiga direct o
varietate de sectoare ale economiei din cadrul statelor membre.
Politica de concuren ță a Uniunii Europene reprezint ă una din cele mai importante
componente ale acquis -ului comunitar. Promovarea sa timpurie a avut un rol esen țial pentru
sprijinirea demersurilor de liberalizare a schimburilor comerciale dintre țările membre ale
Comunit ății. Eliminarea restric țiilor în calea schimburilor comerciale reciproce s -a putut realiza
mult mai lesnicios în condi țiile în care existen ța unei politici de concuren ță a permis corectarea
la surs ă a barierelor în calea accesului pe pia ță. 9
Politica de concuren ță este însă, în acela și timp, "prima politic ă cu adev ărat
suprana țional ă, în care institu țiile UE au fost cele mai active și care va genera [ … ] implica ții
10 federale pentru viitorul Europei ”.10

7 Lazar Ioan – Dreptul Uniunii Europene în dome niul concurenței, Editura Universul Juridic, București, 2016,p.
72
8 Negrescu Dragos, Oprescu Gheorghe, Politica de protecție a concurenței. Antitrust și concentrări economice,
Revista Româna de Drept al Afacerilor, nr. 7 -8, 2004
9 idem
10 European Journal of Political Research, nr. 2, 1995, p. 142.

1.2. Cadrul legislativ
1.2.1. Reglementarea concurenței în dre ptul intern/european
Legea fundamentală a țării relgementează la art.135 alin. (1) că ,,economia României
este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență”.
La nivel național, concurența este reglementată de Legea 21/1996 Legea Concurenței,
cu modificările și completările ulterioare, aceast a fiind principala reglementare în materie.
Această lege a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 121/2003, aprobată
cu modificări și completări de Legea nr. 184/2004, repub licată în temeiul art. III din Legea nr.
347/2015 pentr aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2015 pentru modificarea
și completarea Legii concurenței nr.21/1996. Prin modificările aduse s -a avut în vedere
armornizarea acestei legi cu preved erile Regulamentului (CE) nr. 1/2003 privind punerea în
aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat , precum și cu
prevederile legislației subsecvente.
Legea concurenței are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a
unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
Dispozițiile acesteia se aplică actelor și faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează
concurența, săvârșite de:
a) întreprinderi sau asociații de înt reprinderi – persoane fizice sau juridice – de cetățenie,
respectiv de naționalitate română sau străină, denumite în continuare întreprinderi;
b) autoritățile și instituțiile administrației publice centrale sau locale, în măsura în care acestea,
prin deciz iile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operațiuni de piață, influențând
direct sau indirect concurența, cu excepția situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în
aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.11
Consi liului Concurenței este instituția responsabilă de punerea în aplicare a Legii
concurenței, fiind autoritate națională în domeniul concurenței.
Legea concurenței prevedere de asemenea interzicerea practicilor
anticoncurențiale(înțelegeri între întreprinderi, abuzul de poziție dominantă, acțiunile sau
inacțiunile autorităților care restrâng, împiedică sau denaturează concurența) și instituie un
control asupra operațiunilor de concentrare economică, stabilind și sancțiunile aplicabile.

11 Art. 2 din Legea concurenței nr. 21/1996

Anumite prevederi din legea concurenței stabilesc competențele și atribuțiile Consiliului
Concurenței, precum și procedura de examinare preliminară , de investigare ș i de luare a
deciziilor .
Legea Concurenței este completată de o serie de acte normative, respectiv ordine,
regulamente și instrucțiuni ale Consiliului Concurenței, având în vedere transpunerea completă
a acquis -ului comunitar.
O altă lege relevantă est e Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale,
cu modificările și completările ulterioare, care are ca drept scop asigurarea unei co ncurențe
loiale, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bu ne-credințe, în interesul
celor implicați, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor.12
Prevederile acestei legi se completează cu alte acte normative cu incidență în domeniul
concurenței, cum ar fi: Constituția României, Legea 363/2007 privind comba terea practicilor
incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu
legislația europeană privind protecția consumatorilor , Legea societăților comerciale nr.
31/1990, Legea 148/2000 privind publicitatea, Legea nr. 12/ 1990 privind protejarea populației
împotriva unor activități comerciale ilicite , Legislație din domeniul protecției consumatorilor,
Codul muncii ș.a.
În ceea ce privește normele dreptului Uniunii Europene, Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene prevede ca activitate esențială a Uniunii Europene o reprezintă crearea unui
sistem care să asigure un mediu concurențial nedistorsionat în cadrul pieței interne.
În acest sens art. 101 și 102 din același Tratat interzic acordurile între intreprinderi și
practicile concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre, având ca obiect
împiedicarea, restricționa sau denaturarea concurenței pe piața europeană, precum și abuzurile
de poziție dominantă.
Articolele 107 -109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reglementează
ajutorul de stat, iar art. 106 prevede norme aplicabile întreprinderilor publice, care sunt obligate
să respecte regulile specifice mediului concurențial, având în vedere f aptul că se află în situații
speciale, privilegiate. În baza acestor prevederi ale Tratatului, conform art. 103, Consiliul
Uniunii Europene a adoptat legislația secundară în vederea punerii în aplicare a normelor
respective. Între cele mai importante se di stinge Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16
decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81
și 82 din tratat . Principalele modificări aduse de acest regulament, vizează înlocuirea sistemului

12 Art. 1 alin (1) Legea nr. 11/1991

centraliz at, în care rolul cel mai important revenea Comisiei Europene, cu un sistem bazat pe
aplicarea descentralizată a normelor privind concurența, competențe esențiale fiind transferate
autorităților naționale de concurență, inclusiv instanțelor judecătorești, potrivit normelor
procedurale specifice fiecărui stat membru.13
Regulamentele și deciziile comunitare joacă un rol important în domeniul concurenței ,
deoarece acestea sunt de aplicabilitate directă în statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi
necesar ă transpunerea lor în dreptul intern, printr -un act normativ. În ceea ce privește
directivele, conform art. 288 din Tratatul de funcționare al UE ,, directivele sunt obligatorii
pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie at ins, lăsând
autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele. De asemenea, și
comunicările sunt destul de numeroase în materia concurenței. Alte norme europene cu
incidență în domeniul concurenței: Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20
aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate, Regulamentul (CE)
nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 200 4 privind controlul concentrărilor economice
între întreprinderi, Directiva (UE) 2019/1 a Parlamentului European și a Consiliului din 11
decembrie 2018 privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre
astfel încât să fie mai efic ace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării
corespunzătoare a pieței interne, Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și
reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri .

1.2.2 . Reglementarea concurenței în dre ptul internațional
Adoptarea reglementărilor în domeniul concurenței de către statele din întreaga lume a
dus la necesitatea cooperării și coordonării reglementărlor și a politicilor naționale existente în
materia concurenței, evitând astfel dezacorduri d e reglementări la nivel mondial , fapt ce a dus
la eficientizarea urmărilor faptelor anticoncurențiale ale căror efecte se resimt dincolo de
granițele naționale ale unui singur stat.
Realizarea unei convergențe la nivel internațional între reglementările naționale
aplicabile comportamentelor anticoncurențiale prezintă avantajul adoptării unor principii
comune valabile pe teritoriul mai multor state, a creșterii transparenței și a încrederii
întreprinderilor în procedurile legale aplicabile în domeniul conc urenței .14
Trebuie avute în vedere pe lângă reglementările comunitare și reglementările

13 Coman Giorgiu, Concurenta in dreptul intern și european, Editura Universul Juridic, București, 2019, p.31
14 Lazar Ioan – Dreptul Un iunii Europene în domeniul concurenței, Editura Universul Juridic, București,
2016,p.151

internaționale în materia concurenței.
Acordul privind comerțul cu mărfuri (OMC) , a suferit de-a lungul timpului numeroase
revizuiri și modificări, impuse de situațiile internaționale în continuă mișcare. Acesta introduce
anumite principii fundamentale derivate din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1947,
care vizează în special asigurarea unei concurențe echitabile, cum ar fi:
 principiul general al clauzei națiunii celei mai favorizate : conform acestui principiu,
fiecare membru al OMC acordă produselor altei țări membre un tratament nu mai puțin
favorabil decât tratamentul pe care îl acordă produselor similare provenite din oric e altă
țară (conceptul de nediscriminare);
 principiul tratamentului național în materie de impozitare și reglementări interne:
potrivit acestui principiu, fiecare membru al OMC acordă produselor altui membru un
tratament nu mai puțin favorabil decât tratam entul acordat produselor naționale în ceea
ce privește impozitarea și reglementările interne .15
Convenția Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății intelectuale din 20 martie
1883, a fost supusă mai multor acte de reviziure: Bruxelles la 14 decembrie 1900, la
Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925 și Londra la 2 iunie 1934 .16
Convenția conține la art. 10 bis, introdus cu prilejul revizuirii de la Washington ,
prevederi referitoare la reprimarea concurenței neloiale, statele me mbre având obligația de ,,a
asigura protecția efectivă împotriva concurentei neloiale”.
Astfel, Convenția de la Paris a pus bazele protecției industriale și implicit, concurenței
neloiale și a creat un cadru instituțional adecvat pentru rezolvarea acesto r probleme.17

1.2.3. Organisme competente la nivel intern/ european și international
Adoptarea reglementărilor din domeniul concurenței atât de statele europene cât și de
statele din lume au fost impuse pentru crearea unui cadrul general în scopul evitării conflictelor
de reglementări, fapt ce a condus la reducer ea barierelor private și publice din calea comerțului
international, care au dus la creșterea transparenței și a încrederii acordate agenților economici
în procedurile aplicabile în domeniul concuren ței.
La nivel național, Consiliului Concurenței este autoritatea administrativă autonomă, cu
personalitate juridică, în domeniul concurenței care și -a început activitatea la 6 septembrie 1996

15 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Ar11011
16 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/22842
17 Lazăr Valerica, Concurența neloială, Editura Universitară, București, 2008,p.54

prin elaborarea reglementărilor necesare aplicării Legii concurenței nr.21/1996, ce a intrat în
vigoare la 1 februarie 1997.
În calitatea sa de autoritate națională în domeniul concurenței, instituția pune în aplicare
și asigură respectarea prevederilor naționale, dar și a celor comunitare din domeniul
concurenț ei.18
Consiliul Concurenței are rolul de autoritate națională de contact în domeniul ajutorului
de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, și instituțiile publice, furnizorii și beneficiarii
de ajutor de stat, pe de altă parte.19
Autoritate națională în domeniul concurenței cooperează cu alte autorități din domeniul
său de competență, reprezintă România în relațiile cu organizațiile și instituțiile internaționale
de profil, fiind totădată responsabilă de relația cu instituțiile europene, potrivit legisla ției
europene.
Activitatea Consiliului Concurenței se desfășoară pe două componente principale: una
preventivă, de monitorizare a piețelor și supraveghere a actorilor de pe aceste piețe și una
corectivă, menită să restabilească și să asigure dezvoltarea un ui mediu concurențial normal.20
Misiunea Consiliului Concurenței este aceea de a proteja și de a stimula concurența pe
piața românească în vederea dezvoltării unui mediu concurențial normal, pentru ca, în final, să
se asigure o promovare cât mai bună a int ereselor consumatorilor.
La nivel european, cel mai important rol în domeniul concurenței îl are cu siguranță
Comisia Europeană. Aceasta veghează și supraveghează aplicarea politicilor din domeniul
concurenței, având competențe de prevenire, investigare și sancționare a practicilor care
distorsionează concurența pe piața internă. Comisia Europeană supraveghează:
 acordurile dintre întreprinderi, care limitează concurența (carteluri le sau alte tipuri de acorduri)
și prin care părțile își stabilesc propriile reguli și evită regulile unei piețe liberalizate
 cazurile de abuz de poziție dominantă , în care întreprind erea dominantă încearcă să -și excludă
concurenții de pe piață
 fuziunile și alte acorduri formale între întreprinderi, care prevăd o asociere permanentă sau
temporară (fuziuni le sunt autorizate în măsura în care acestea permit o extindere a piețelor, în
beneficiul consumatorilor)
 eforturile menite să liberalizeze piețele în sectoare precum transportul, energia, serviciile
poștale și telecomunicațiile. Multe din aceste sectoare erau dominate de monopoluri de stat și,

18 http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/despre -noi/descriere/rolul.html
19 idem
20 Idem

prin urmare, este important să ne asigurăm că procesul de liberalizare nu le aduce acestora
avantaje neloia le.
 sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderilor din partea guvernelor țărilor UE
– ajutoarele de stat sunt compatibile cu legislația europeană cu cond iția ca acestea să nu
denatureze concurența dintre întreprinderile europene sau să nu aducă prejudicii economiei
 cooperarea cu autoritățile naționale competente responsabile cu punerea în aplicare a
legislației europene în domeniul concurenței, pentru a garanta aplicarea uniformă a dreptului
concurenței la nivelul UE.21
În cadrul Comisiei funcționează Directoratul General pentru Concurență care are rolul
de a coordona activitatea Comisiei in domeniul concuren ței, prin asigurarea aplicării corecte a
reglementărilor și a politicilor de concurență, în beneficiul ageților economici și a
consumatorilor, în scopul asigurării unei bune funcționări a pieței interne. De asemenea, poate
investiga și lua decizii cu scopul de a prevenii și sancționa practicile anticoncurențiale.
Pentru a garanta punerea în aplicare a legislației în domeniul concurenței, Comisia
dispune de o serie de prerogative, cum ar fi dreptul de a iniția o investigație pri vind un anumit
sector al economiei, de a desfășura audieri și de a acorda exceptări. De asemenea, guvernele
statelor membre au datoria de a informa în prealabil Comisia în legătură cu eventualele măsuri
de sprijin pe care intenționează să le ia în favoarea anumitor întreprinderi (ajutor de stat).22
Comisia colaborează strâns cu autoritățile naționale din domeniul concurenței din statele
membre, astfel încât beneficiile concurenței să poată fi multiplicate și răspândite în fiecare stat
membru în UE23. În același timp, Comisia participă la forumurile internaționale din domeniul
concurenței: Rețeaua internațională de concurență, Comisia pentru concurență a Organizației
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul
Comerțului Internațional. Consiliul Concurentei este membru în cadrul Rețelei Interna țional e
de Concuren ță.
Reteaua Internationala de Concurenta a luat naștere în urma unei i nitiativ e american e
lansata in anul 2001 , la New York. Această rețea este una informală, axată pe proiecte precise ,
care reuneste autoritati de concurenta din întreaga lume , având ca s copul promovarea și
dezvolt area celor mai bune practici în domeniul antitrust, cooperarea între autorități realizându –
se cu respectarea pricipiului transparenței, confidențialității și a respectării secretului de afaceri.

21 https://ec.eur opa.eu/competition/consumers/what_ro.html
22 https://ec.europa.eu/competition/consumers/institutions_ro.html
23 https://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/2017/part1_ro.pdf

În cadrul Retelei au loc grupuri de lucru care abordeaza aspecte variate precum
implementarea politicii de concurenta, comportament unilateral, concentrari economice si
carteluri.
Reteaua Internationala de Concurenta organizeaza anual ateliere de lucru pe diverse
tematici precum si o Conferinta anuala care se constituie intr -o veritabila platforma pentru
promovarea si discutarea rezultatelor obtinute de grupurile de lucru urmare a act ivitatilor
intreprinse in anul respectiv.24
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație
internațională , înființată în anul 1961, care identific ă, disemi nează și evalu ează aplic area
politicilor pentru asigurarea creșterii e conomice durabile , a dezvoltării locurilor de muncă, a
menținerii stabilității financiare în rândul statelor membre, precum și la nivel global.
OCDE este una dintre cele mai importante organizații internaționale care reprezintă o
sursă fiabilă de date sta tistice economice și sociale din lume, urmărind tendințele și analizând
evoluțiile economice, colaborând cu toate statele în vederea promovării comerțului
internațional. În domeniul concurenței, activitatea OCDE încurajează factori de decizie
guvernamental i pentru combaterea practicilor restrictive și promovarea unei reforme axate pe
piața concurențială.25
În cadrul Organizației funcționează un Comitet al concurenței, format din înalți
reprezentanți ai autorităților de concurență din statele membre, la care se adaugă observatori ai
statelor non -membre (printre care și România) . Activitatea Comitetului este sprijinită d e
Divizia de concurență , care elaborează documente analitice, studii sectoriale, recomandări și
oferă o susținere practică statelor care contri buie la consolid area cadrul ui național de
concurență.
1.1.Necesitatea unei politici în domeniul concurenței
Istoria politicii în domeniul concurenței reprezintă o „poveste fascinantă”, care implică
apariția și consolidarea unui cadru reglementar și instituțional bazat pe raporturi
interinstituționale strânse; actuala formă a politicii în domeniul concurenței reprezintă
rezultatul sinergic al convergenței dintre dinamica internă a politicii și existența unor factori
exogeni diverși, de natură politică, economică sau instituțională.26

24 http:// www.consiliulconcurentei.ro/ro/activitate -internationala/cooperare -internationala/relatii –
multilaterale/icn -ro.html
25 https://www.oecd.org/competition/
26 http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_european_concurentei.pdf

În ceea ce privește p olitica în domeniul concurenței , aceasta face parte din domen iile în
care Uniunea Eruopeană are competențe depline, Comisia Europeană având atribuți de a
investiga în mod direct diverse sectoare ale economiei din statele membre. Domeniile de acțiune
ale acestei politici comune (ajutoarele de stat, politica antitrust , abuzul de poziție dominantă și
controlul fuziunilor) sunt de importanță majoră pentru prezervarea liberei concurențe și a
competitivității pe piața internă a UE27
Politica în domeniul concurenței vizează aplicarea normelor care garantează faptul că
întreprinderile funcționează în condiții de concurență loială. Politica în domeniul concurenței
stimulează spiritul antreprenorial și eficiența, le asigură consumatorilor o ofertă ma i variată și
contribuie la micșorarea prețurilor și sporirea calității.28
Rolul politicii în domeniul concurenței constă în reducerea potențialului de distorsionare
a pieței de către agenții economici.
Conform unui raport al Comisiei Europene referitor la acțiunile din domeniul politicii
concurenței din U niunea Europeană , începând cu exercițiul financiar 2014 -2020, obiectivele
acestei politici vizează prezervarea unui mediu concurențial nedistorsionat, astfel încât să fie
oferite șanse egale pe piață și c ompaniilor de mici dimensiuni, dar să fie protejate si interesele
consumatorilor finali, totodată stimulându -se creșterea economică competitivă pe ansamblul
economiei comunitare. Aceste obiective generice sunt urmărite printr -o serie de acțiuni în toate
domeniile prioritare ale politicii concurenței, prin investigațiile și deciziile Comisiei Europene.
Cel mai recent Raport privind activitatea Directoratului General pentru Concurență al Comisiei
Europene evidențiază progresele în atingerea țintelor privind l ibera concurență de pe piața
comună în toate sectoarele de activitate ale politicii concurenței: ajutoare de stat, antitrust, abuz
de poziție dominantă, fuziuni.29
Activitatea desfășurată în domeniul politicii concurenței a înregistrat în ultima perioadă
rezultate remarcabile , însă, pentru o mai bună realizare a dezideratelor acestei politici în toate
domeniile sale de acțiune, autoritățile naționale în domeniul concurenței trebuie să se implice
în mod mai activ.

27 http://www.nos.iem.ro/bitstream/handle/123456789/1217/559 -862-1-PB.pdf?sequence=1&isAllowed=y
28 https://ec.europa.eu/competition/consumers/why_ro.html
29 Drăgoi, A. -E., (2017). Prioritățile politicii concurenței din UE: Realizări și viitoare deziderate. EUROINFO, 1(3),
pp.9 -17

1.2.Politica de concurență în România – de reformulate
Politica în domeniul concurenței reprezintă – prin cele două componente ale sale: cea
cunoscută în limbajul de specialitate ca „anti -trust” și ajutorul de stat – un barometru al
funcționării pieței, o componentă de bază a economiei de piață fun cționale. 30
Politica din domeniul concurenței contribuie la menținerea unui echilibru în mediul de
afaceri și la diseminarea largă a cunoștințelor, ducând într -un final la obținerea unui rezultat
mai bun pentru co nsumatori, precum și la o restructurare economică efectivă pe piața comună.
Principiile de bază ale politicii concurenței în toate țările candidate, inclusiv în România
au fost statuate prin Acordurile Europene de Asociere.
Prin Acordul European, România își asumă ca angajamente:
– “să ajusteze progresiv orice monopol de stat cu caracter comercial astfel încât să se
asigure că, până la sfârșitul celui de -al cincilea an de la intrarea în vigoare a acordului, nu va
mai exista nici o discriminare între cetăț enii României și ai statelor membre, referitoare la
condițiile în care mărfurile se achiziționează și se comercializează” (art.33).
– să interzică orice acord între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și
practici concertate între într eprinderi având ca obiect sau efect prevenirea, restricționarea sau
distorsionarea concurenței (art. 64 (1) (i));
– să interzică abuzul din partea uneia sau mai multor întreprinderi de a avea o poziție
dominantă, pe teritoriul României sau al Comunității, în ansamblu, sau pe o parte substanțială
a acestuia (art. 64(1)(ii));
– să interzică orice ajutor public care distorsionează concurența prin favorizarea
anumitor întreprinderi sau a producției unor anumite mărfuri”(art. 64(1)(iii));
– să aplice “în priv ința întreprinderilor publice și a întreprinderilor cărora le -au fost
acordate drepturi speciale sau exclusive, începând cu cel de -al treilea an de la data intrării în
vigoare a acordului, principiile Tratatului de instituire a Comunității Economice Europe ne,
îndeosebi art. 90 și principiile Documentului final din aprilie 1990 al reuniunii de la Bonn a
Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (în special prevederile referitoare la
libertatea de decizie a antreprenorilor)” (art.66), adică să se a sigure că aceste întreprinderi
funcționează fără să distorsioneze concurența și că nu se introduc discriminări între operatorii
români și cei comunitari.

30 http://ier.gov.ro/wp -content/uploads/publicatii/Politica_ concurenta.pdf

Elementele necesare funcționării corecte a piețelor în România și -au găsit expresia în
prevederile Legii concurenței nr.21/1996 care are ca scop protejarea, menținerea și stimularea
concurenței în folosul consumatorilor, vizând crearea condițiilor pentru e valuarea
comportamentului agenților economici pe baza unor principii unitare.
Legea concurenței reglementează:
– înțelegerile și practicile concertate (art.5, corespunzător art.81 din Tratatul de la
Amsterdam);
– abuzul de poziție dominantă (art.6, corespunzător art.82 din Tratatul de la Amsterdam);
– controlul concentrărilor economice (art. 11 – 16, control care este conceput după
modelul Regulamentului nr. 4064/1989 al Consiliului Comunităților Europene).
Pe scurt, sunt interzise orice înțelegeri între agenții economici și practici concertate care
au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe
piața României sau pe o parte a acesteia. Prin Lege se prevede și posibilitatea acordării de
exceptări individu ale sau în bloc a unor practici comerciale restrictive prin compararea
avantajelor aduse interesului general și a dezavantajelor pe care le pot cauza astfel de practici.
Legea Concurenței prevede sancțiuni care au ca scop descurajarea recurgerii la practic i
anticoncurențiale de către actorii de pe piață.

Capitolul 2 Practici anticoncurențiale. Politica în domeniul Cartelurilor
Practici anticoncurențiale desemnează două tipuri de comportamente ale
întreprinzătorilor susceptibile de a aduce atingere concurenței: întelegeri anticoncurențiale și
abuzul pe piață dominantă.
Anumite practici anticoncurențiale pot avea ca efect den aturarea mediului concurențial.
Astfel de pra ctici, denumite încontinuare înțelegeri anticoncurențiale, sunt interzise pe
teritor iul statului român prin Legea c oncurenței 21/1996 , republicată . Astfel, conform art. 5
alin.1:

2.1. Înțelegeri anticoncurențiale
2.1.1. Definiții și noțiune
Acordurile între întreprinderi sunt acele înțelegerile anticoncurențiale care au ca scop
reducerea presiunilor concurențiale existente pe piață care determină operatorii economici să
inoveze și să îmbunătățească ofertele lor di n perspectiva prețului solicitat și calitatea bunurilor
și serviciilor oferite.31 Drept urmare, înțelegerile anticoncurențiale ar putea duce la lezarea
interesele consumatorilor, aceștia fiind nevoiți să plătească mai mult pentru bunuri și servicii
de o cal itate inferioară față de cea care ar exista pe o piață concurențială.
La nivelul Uniunii Europene ,,sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice
acorduri între întreprinderim orice decizii ale asocierilor de întrepri nderi și orice practici
conce rtate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect
împiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne.”32
Legislația națională în domeniul concurenței ,,interzice orice înțelegeri între
întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau
au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața român ească sau pe
o parte a acesteia.”33
Putem observa faptul că exită o oarecare similitudine între cele două reglementări,
comunitar e respectiv național e, interdicția vizând întelegeri anticoncurențiale ce au ca efect
restrangerea concurenței pe o an umită piață, raportarea fiind făcută din punct de vedere
geografic: reglementarea comunitară face referire la piața internă, pe când legislația românească

31 Lazar Ioan, Înțelegerile anticoncurențiale între întreprinderi în dreptul european al concurenței – Partea a II -a,
Pandectele Romane, nr. 6, 2015
32 Art. 101 alin.1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
33 Art.5 alin.1 din Leg ea concurenței nr. 21/1996, republicată

are în vedere împiedicarea și denaturarea concurenței pe teritoriul României, precum și faptele
săvârș ite în afara granițelor, atunci când acestea produc efecte pe teritoriul țării.
O întelegere anticoncurențială pentru a fi declarată interzisă, trebuie să întrunească
următoarele elemente constitutive:
a) existența unei înțelegeri între întreprinderi
b) să aibă ca obiect împiedicarea, restricșionare sau denaturarea concurenței

2.1.2. Condiții de existență
Pentru a avea loc o întelegere anticoncurențială între două sau mai multe întreprinderi
este necesară existența unui acord de voință comun al acestora de a adopta un comportament
anticoncurențial pe o piață i nternă, forma de manifestare nefiind importantă din moment ce
aceasta urmează în mod fidel intenția părților. Pentru ca o întreprindere să aibă voință, trebuie
ca aceasta să aibă autonomie în luarea deciziei de a adopta un asemene a comportament
anticoncurențial.
Întelegerea anticoncurențială nu poate fi luată în calcul dacă se constată existența unei
relații de dependență, fie ea financiară sau juridică. Această apreciere se poate face de la caz la
caz. Astfel, nu este suficient ca o întreprindere să fie filială a altei întreprinderi pentru a fi
înlăturată suspiciunea de întelegere, deoarece nu întotdeauna dependența unei filiale față de
societatea mamă e ste reală.34 De asemenea , relația dintre angajator și salariat nu reprezintă un
motiv pentru stabilirea existenț ei unei întelegeri anticoncurenț iale.
În jurisprundeța Bayer, conform Tribunalul de primă instanță , în vederea reținerii
existenței unui acord , în sensul prevederilor art.101 TFUE, trebuie să se constatate existența
elementului subiectiv al înțelegerii realizate între întreprinderi, și anume acordul de voință al
părților în ceea ce privește implementarea unei strategii de piață comune, urmărirea realizării
unui anumit obiectiv sau după caz adoptarea unei anumite conduite sau linii de acțiune pe piață.
Jurisprudența Polypropylene din 1986 ne oferă un alt exemplu cu privire lipsa
importanței formei acordului în ceea ce privește constatarea existenț ei acesteia. În speță, era
vizat un acord din industria petrochimică care a continuat de -a lungul mai multor ani.
Identificarea unui singur acord general a facilitat constatarea vinovăției celor 15 societăți
implicate , în ciuda faptului că nu toate spciet ățiile luaseră parte la toate aspectele întelegerii.
Conform hotărârii, se va putea constata existența acordului în cazul în care părțile ajung la un
consens cu privire la un plan care limiteazpă sau este susceptibil să limiteze libertatea

34 Coman Giorgiu, Concurenta in dreptul intern și european, Editura Universul Juridic, București, 2019, p.195

comercială a înt reprinderilor participante, pri n determinarea liniilor de acțiune a acestora pe
piață, sau, după caz abținerea acestora de a acționa într -un fel pe piață.35

2.1.3. Tipuri de înțelegeri anticoncurențiale
Legiuitorul român prezintă în Legea concurenței mai multe tipuri de întelegeri:
a) stabilirea , direct ă sau indirect ă, a prețuri lor de cumpărare sau de vânzare sau orice alte
condiții de tranzacționare;
b) limitarea sau controlul producției, comercializării, dezvoltării tehnologice sau
investițiil or;
c) împărțirea piețele sau a sursele de aprovizionare;
d) aplicarea , în raporturile cu partenerii comerciali, a unor condiții inegale la prestații
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
e) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte.36
Primul tip de întelegere se referă la fixarea prețurilor, direct sau indirect, precum și la
fixaera oricăror alte condiții comerciale. Astfel, ar trebui să plecăm de la principiul evidențiat
în Legea concurenței: ,, Prețurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor se determină în
mod liber prin concurență, pe baza cererii și a ofertei. Prețurile și tarifele practicate în cadrul
unor activități cu caracter de monopol natural sau al unor activități economice prevăzute prin
lege se stabilesc și se ajustează cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, cu excepția ce lor
pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competențe. ” 37
Legea Concurenței mai prevedere la art. 4 alin 2 și 3 faptul că Guvernul României poate
să instituie forme corespunzătoare de control al prețurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani ,
cu posibilitatea de prelungire cu un an, în cazul sectoarelor economice sau pe piețele unde
concurența este exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită exis tenței
unei poziții de monopol. De asemenea, Guvernul poate dispune măs uri cu caracter temporar
pentru combaterea creșterii excesive a prețuri lor sau chiar blocarea acestora, pentru sectoare
economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru

35 https://www .ucv.ro/pdf/invatamant/educatie/scoala_doctorala/2017/lazar/3.pdf , accesat la 20.04.2020, ora
21:30
36 Art.5 alin. 1 din Lege a nr. 21 din 10 aprilie 1996 a concurenței – republicată
37 Art. 4 alin. 1 din Lege a nr. 21 din 10 aprilie 1996 a concurenței – repub licată

major între cerere și ofertă și disfuncțio nalitate evidentă a pieței . Astfel de intervenții ale
Guvernului se pot realiza numai cu avizul Consiliului Concurenței.
În cazul interdicției de a fixa alte condiții de tranzacționare, în acest caz este esențial a
se avea în vedere toate elementele contr actuale stipulate, de natură să afecteze libertatea
comercială a părților.
Limitarea sau controlul producției, presupune reducerea volumului fizic de marfă de
către întreprinderile impicate într -o întelegere , limitarea sau controlul comercializării se referă
la reorientarea sau reducerea volumului de marfă către partenerii comerciali implicați în
realizarea practicii anticoncurențiale , limitarea sau controlul dezvoltării tehnologice se referă la
orientarea eforturilor umane și materiale în vederea e laborării unor metode de producție mai
performante, iar prin limitarea sau controlul investițiilor se întelegere simplificarea mo dului de
plasare al fondurilor, în funcție de interesele părților implicate . Acest tip de întelegere duce la
o diminuare a conc urenței interne, fiind frecvent întâlnit în perioadele de criză, mai ales în acele
sectoare de activitate cu un număr redus de vânzători, în care este esențială abordarea unei
strategii comerciale pe termen mediu sau lung.
Împărțirea piețelor este acel t ip de întelegere prin care operatorii economici încearcă să
își consolideze poziția pe piață, dar totodată să și îngrădească accesul unor noi concurenți pe
piața respectivă.
Prin aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente întelegem practicar ea unor
tratamente diferențiate față de partenerii comerciali care și -au asumat obligații de aceeași
natură, fapt ce duce la crearea unui dezavantaj concurențial între aceștia.
În ceea ce privește ultimul tip de întelegere, sunt avute în vedere așa umitel e contracte
,,legate” care reflectă subordonarea unui partener față de celălalt, acest aspect nefiind interzis,
dar poate fi în situația unei întelegeri ilicite.
2.1.4. Clasificarea întelegerilor anticoncurențiale
La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, politica antitrust a Comisiei a început
să se îndrepte cu rapiditate către o abordare bazată pe efecte, în special prin adoptarea primei
generații de norme privind acordurile între concurenți (acorduri ori zontale) și acordurile
încheiate între diferite niveluri ale lanțului de distribuție (acorduri verticale). Această nouă
generație de norme antitrust au permis Comisiei ca, atunci când evaluează aspectele pro – și
anticoncurențiale ale diferitelor acorduri, să se concentreze asupra acordurilor care implică

întreprinderi cu putere mare pe piață, adică acordurilor care ar putea a duce prejudicii
consumatorilor.38
Acordurile sau întelegerile trebuie să aibă loc între întreprinderi care exercită o activitate
econom ică, dar fără a se lua în calcul stadiul economic la care operează acestea.
Astfel, din punct de vedere economic, aceste acordurile pot fi clasificate în acorduri
orizontale și acorduri verticale.
Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene prevedere la art. 101 alin 1. interdicții care
au în vedere atât acordurile orizontale cât și acordurile verticale. Exită o diferență semnificativă
între cele două tipuri de întelegeri, elementul cel mai important al disticției îl reprezintă poziția
economică pe car e o întreprindere o are în cadrul înțelegerii. Astfel, în cazul unui acord
orizontal părțile se află pe același nivel al procesului economic, pe când acordurile verticale
presupun existența unei întelegeri între întreprinderi aflate pe niveluri economice diferite.
2.1.4.1. Verticale
Acord vertical este definit de către Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20
aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate ca fiind ,,un acord
sau practică concertată convenite între două sau mai multe întreprinderi care acționează fiecare,
în sensul acordului sau al practicii concertate, la niveluri diferite ale procesului de producție și
de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde
anumite bunuri sau servicii ”.39
În relațiile comerciale verticale, un aspect important îl reprezintă faptul că
întreprinderile nu acționează ca și concurenți și nu își desfășoară activitatea pe o piață relevan tă.
Acordurile verticale care crează o legătură între verigi situate la niveluri economice
diferite ale procesului economic (cum ar fi relația dintre producătorii și distribuitorii de mărf uri),
pot duce la creșterea activității întreprinderilor implicate, la intensificarea concurenței pe pia ță,
precum și la îmbunătățirea calității produselor.
Cele mai frecvente tipuri de acorduri verticale vizează: concesiunea sau distribuția
exclusivă; distribuția selectiv ă; franciza sau aprovizionarea exclusivă.
În termeni generali, restricțiile întâlnite în acordurile verticale presupun acceptarea de
către vânzător a furnizării mărfurilor exclusiv cumpărătorului pe un anumit teritoriu geografic
dat. În al doilea rând, i mplică acordul cumpărătorului în ceea ce privește achiziționarea

38 http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2011/COM_2011_328_RO_ACTE_f.pdf
39 Art. 1 alin.1 lit. a din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate

produsului în cauză exclusiv de la furnizorul în cauză. În al treilea rând, aceste acorduri pot vi za
precizarea condițiilor ( preț, teritoriu, consumatori vizați etc.) în care produs ul relevan t poate fi
revândut.40
Evaluarea restricțiilor verticale are în vedere realizarea obiectivelor art.101 din TFUE –
de a garanta că întreprinderile nu folosesc acorduri, inclusiv pe cele verticale, pentru a restrânge
concurența pe piață în detrimentul consuma torilor, precum și a obiectivul mai larg de realizare
a unei piețe interne integrate.41
Totuși, restricțiile verticale pot să producă asupra pieței și o serie de efecte negative:
blocarea pieței pentru alți furnizori sau alți cumpărători, reducerea concure nței și facilitarea
coluziunii între furnizori și concurenții acestora, cre area de obstacole în calea integrării pieț ei.
crearea de obstacole în calea integrării pieței.42
2.1.4.2. Orizontale
Cooperarea este de „natură orizontală ” în cazul în care face obiectul unui acord între
concurenți exi stenți sau potențiali. În plus, prezentele orientări se aplică și acordurilor de
cooperare orizontală î ncheiate între neconcurenți, de exemplu, între două societăți active pe
acelaș i piețe ale produsului, dar pe pieț e geografice diferite, fără a fi concurenți potențiali.43
Acordul orizontal poate duce la restrangerea concurenței atunci când părțile convin să
fixeze preturile ori producția , să împartă piețele sau în ipoteză în care aceste acorduri conferă
întreprinde rilor posibilitatea de a -și consolida puterea pe piața, acest lucru ar duce la apariția
unor efecte negativ e pe piață asupra preț urilor, producției, inovației și calității produselor . Pe
de altă parte, cooperarea orizontală poate aduce și beneficii economi ei. Întreprinderile se
confruntă cu schimbările pieței determinate în contextul globalizării, să răspundă la presiunile
concurenței din ce în ce mai mari, și nu în ultimul rând progresușui tehnologic rapid.
Există mai multe tipuri de acorduri orizontale : acorduri de producție, acorduri de
cercetare -dezvoltare, acorduri de achiziționare, acorduri de comercializare, acorduri de
standardizare și schimburile de informații.
Evaluarea acordului orizontal are la bază criterii de natura juridică și economică car e
contribuie la analizarea unui astfel de acord și a contextului în care acesta se poate încheia.
În contextul evaluării acordului orizontal se va ține seama de natura și conținutul
întelegerii fiind analizați factorii din domeniul și obiectivul cooperării, relația de concurență

40 Lazar Ioan, Înțelegerile anticoncurențial e între întreprinderi în dreptul european al concurenței – Partea a II -a,
Pandectele Romane, nr. 6, 2015
41 https://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ .do?uri=OJ:C:2010:130:0001:0046:RO:PDF
42 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Acc0007
43 Art. 1 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind apli cabilitatea articolului 101 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală

dintre părți și măsura în care acestea își unesc activitățile. Acordurile de cooperare orizontală
pot restrânge concurența în mai multe feluri:
 caracterul exclusiv, ac esta limitând posibilitatea părților de a concura una cu cealaltă
sau cu terți în calitate de operatori economici independenți sau de părți la alte acorduri
concurente;
 diminuarea independenței întreprinderilor care participă la acord, prin afectarea
intereselor financiare, precum și reducerea capacității acestora de a lua decizii în mod
independent.
Acest tip de acorduri pot duce la dispariția concu renței dintre părțile acordului. Concurenții pot
beneficia de diminuarea presiunii concurențiale care rez ultă din acord și pot considera
majorarea prețurilor ca fiind profitabilă. Diminuarea acestor constrângeri concurențiale poate
duce la majorări de prețuri pe piața relevantă. Factori precum cota ridicată de piață a părților la
acord, faptul că acestea sunt concurenți apropiați, posibilitățile reduse ale clienților de a
schimba furnizorii, improbabilitatea unei creșteri a ofertei din partea concurenților ca urmare a
unei majorări a prețurilor și importanța forței concurențiale a uneia dintre părțile la acord sunt
relevanți pentru evaluarea acordului din punct de vedere al concurenței.44

2.1.5. Sancționarea înțelegerilor anticoncurențiale între întreprinderi

Întelegerile anticoncurențiale între întreprinderi sunt susceptibile să aducă restrângeri
semnificative procesului concurențial, prin înlăturarea presiunilor concurențiale exercitate
asupra întreprinderilor participante, prevenirea și sancționarea acestora fiind esențială pentru
asiguarea funcționării optime a pieței interne.
La nivelul Uniuni i Europene a fost instituit un sistem pentru sancționarea adecvată a
acestor tipuri de practici anticoncurențiale, unde sunt implicate mai multe instituții.
În ceea ce privește sancțiunile care se pot instituit în vederea prevenirii, respectiv
sancționări i înțelegerilor anticoncurențiale, trebuie menționat faptul că acestea pot îmbrăca
forma măsurilor provizorii a amenzilor administrative sau, după caz, a sancțiunilor de natură
civilă sau chiar penală. În aplicarea acestor sancțiuni o mare implicare o are Comisia Europeană
și instanțele europene, iar la nivel național, instanțele naționale care de multe ori aplică dre prul
european al concurenței, împreună cu reglementările naționale din domeniu.
În scopul aplicării art. 101 și art.102 TFUE, Comisia are mai multe competențe
prevăzute de Regulamentul CE nr.1/2003 , printre care și aplicarea amenziilor.

44 https://eur -lex.europa.eu/legal -conte nt/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52011XC0114(04)&from=ro

Potrivit art. 23 alin. 2 din Regulamentul 1/2003, Comisia poate impune prin decizie
amenzi asupra întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi, pentru în călcări produse cu
intenție sau din neglijență ale art. 101 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Comisia poate aplica, prin decizie, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi
amenzi care nu depășesc 1 % din cifra de afaceri totală din exercițiul financiar precedent, atunc i
când, în mod intenționat sau din neglijență, acestea:
(a) furnizează informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare sau nu furnizează
informațiile în termenul stabilit;
(c) prezintă registrele și celelalte documente solicitate privind afacerile în formă
incompletă, în timpul inspecției sau refuză să se supună inspecțiilor dispuse
d) refuză să răspundă la o întrebare în timpul unei inspecții, sau dă un răspund incorect
sau incomplet.
e) îndepărtează sigiliil e aplicate de către reărezentanții oficiali autorizați de către
Comisie.45
Totodată, Comisia poate aplica întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi amenzi
care nu depășesc 10% din cifra de afaceri totală a exercițiului financiar precedent, atunci c ând
acestea încalcă dispozițiile art. 101 din TFUE, contravin unei decizii prin care se dispun măsuri
provizorii sau nu respectă un aranjament devenit obligatori printr -o decizie a Comisiei.
De asemenea, Comisia poate să mai aplice întreprinderilor și aso ciațiilor de întreprinderi,
penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5% din cifra de afaceri zilnică medie din
exercițiul financiar precedent pentru fiecare zi de întârziere.
Referitor la cadrul național, trebuie menționat faptul că sancțiunile respectă aceleași
praguri ca în reglementările europene, însă legiuitorul român a avut o abordare diferită în ceea
ce privește sancționarea faptelor săvârșite de autoritățile și instituț ile administrației publice
centrale și locale.
În cazul întreprinderi i sau asociației de întreprinderi nou înființate, care nu a u înregistrat
cifră de afaceri în anul anterior sancționării, aceasta va fi sancționată cu amendă de la 10.000
lei la 1.000.00 0 lei în cazul contravenților săvârșite de întreprinderile sau asociații de
întreprinderi46 sau cu amendă de la 15.000 lei la 2.500.000 lei în cazul contravențiilor săvârșite
de autoritățiile și instituțiile publice centrale și locale.47

2.1. Politica în domeni ul cartelurilor

45 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32003R0001&from=RO
46 Art.56 din Legea concurenței
47 Art. 55 alin. 1 din legea concurenței

Combaterea cartelurilor reprezintă cea mai important prioritate a Consiliului
Concurentei . Lupta impotriva acestor practici anticoncurentiale reprezinta un important aspect
al eforturilor intreprinse pentru implementarea unei politici pro -active in aplicarea legislatei
concurentei, in vederea dezvoltarii si mentinerii in Romania a unui mediu de afaceri
concurential puternic, capabil sa faca fata presiunilor concurentiale si a fortelor pietei in
conditiile aderarii tarii noastre la UE.48
Cartelurile reprezntă cea mai mare amenințare în domeniul concurentei si conform
normelor europene și internaționale, acestea sunt interzise in toate tarile cu economie de pi ață.
Legiuitorul rom ân a interzis aceste practici anticoncurentiale de tipul cartelurilor prin
dispozitiile imperative ale art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicat ă.
2.3.1 Cartel – noțiune și caracteristici
Cartelul reprezintă o înțelegere între firme concurente, care are ca scop limitarea sau
eliminarea concurenței dintre ele, prin majorarea prețurilor și a beneficiilor întreprinderilor
participante, fără a produce avantaje compensatorii obiective. În practică, aceste aranjamente
constau, în general, în fixarea p rețurilor, limitarea producției, împărțirea piețelor, alocarea
clienților sau teritoriilor și licitțatii trucate sau combinații ale acestora. Aceste aranjamente sunt
dăunătoare consumatorilor și societății, în ansamblu, prin faptul că întreprinderile impli cate
aplică prețuri mai ridicate (și realizează beneficii mai importante) decât pe o piață
concurențiala.49
Cartelurile sunt înțelegeri între doi sau mai mulți agenți economici concurenți care au
ca rezultat denaturarea concurenței. Principalele tipuri de cartel sunt cele care vizează stabilirea
prețurilor și/sau împărțirea piețelor. Întele gerile de tip cartel pot avea un impact negativ , cum
ar fi: îngrădirea concurenței , creșterea prețurilor , evitarea constrângerilor care generează
inovație (ex. dezvoltare a unui produs sau introducerea unor metode de producție mai eficiente)
și restrângerea oportunităților de angajare.50
Cartelurile constituie structuri ale oligopolului cooperant larg dezbătute în literatura
economică, de la susținătorii verdictului lui Ada m Smith potrivit căruia cartelurile sunt
„conspirații împotriva publicului” la cei care evidențiază mai degrabă avantajele acestor
structuri. Interesant de remarcat este faptul că ideea de cooperare între rivali reiese din
etimologia termenului. Denumirea de „cartel” derivă din germanul „Kartelle” cu sensul de

48 https://www.untrr.ro/info -untrr -anul -ii-nr-10-20-octombrie -2005/prezentarea -actelor -si-faptelor -interzise –
de-legea -concurentei.html#.Xo4KLsgzbIU
49 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploa ds/docs/items/bucket0/id298/GLOSAR_UE_TABEL.pdf
50 http://www.clementa.ro/ro/carteluri.html

asociație a producătorilor, termen provenit la rândul său din latinescul „charta”, folosit mai ales
în context militar, desemnând o înțelegere scrisă pentru un schimb de prizonieri; termenul se
referă la un armistițiu și nu la o pace permanentă, ceea ce ar putea conține in nuce ideea de
fragilitate a înțelegerii.51
În Europa, „evoluția cartelurilor a fost descrisă în termeni de ascensiune, extindere,
prăbușire, revitalizare, decl in gradual apoi incriminare. ” Analizând tradiția cartelurilor în lume,
Schröter distinge patru grupuri principale de state: cele cu o apreciere pozitivă a cartelurilor
(Austria, Belgia, Republica Cehă, Finlanda, Finlanda, Franța, Germania, Olanda, Norvegia,
Suedia și Elv eția); cele cu o apreciere relativ pozitivă dar care au dezvoltat agenții de
supraveghere (Ungaria, Italia, Japonia, Polonia și Spania); cele cu o atitudine ambivalentă
(Bulgaria, Danemarca, Marea Britanie, Canada și Africa de Sud) și cele cu o atitudine n egativă
explicită (Argentina, Australia, Noua Zeelandă, SUA și Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei).21 Raportându -ne la această analiză și restângând cadrul la statele care în prezent
sunt membre ale Uniunii Europene putem observa că acestea, tradiționa l, au avut mai degrabă
o atitudine de încurajare sau de toleranță față de carteluri.52

2.1.1. Condiții pentru crearea cartelurilor – de rearanjat
Un cartel poate fi privit ca o încălcare unică și continuă pentru întreaga perioadă în care
a existat. Astfel, î n cazul Ciment , TPI a subliniat, printre altele, că noțiunea de „înțelegere
unică” sau de „încălcare unică” presupune un ansamblu de practici adoptate de către părți în
urmărirea unui singur scop anticoncurențial. Înțelegerea poate varia în timp, iar mecani smele
sale pot fi adaptate sau consolidate pentru a ține seama de noile evoluții. Valabilitatea acestei
evaluări nu este însă afectată de posibilitatea ca unul sau mai multe elemente dintr -o serie de
acțiuni sau dintr -un comportament continuu să constituie , prin ele însele, în mod individual, o
încălcare a art. 101 alin. (1) din Tratat109 .53
În vederea creări unui cartel, este necesară îndeplinirea unor condiții:
– elasticitatea cererii întreprinderilor poate influența nivelul prețurilor. Astfel, dacă elast icitate a
cererii scade , nivelul prețurilor va crește . Pentru aceasta, este necesar ca intrarea de noi firme
pe piață sau posibilitatea concurenților marginali de a -și spori capacitatea de producție să fie
limitată;

51 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket8/id8332/rrc_nr_1_2013.pdf
52 Idem
53 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket12/id12299/decizie_77_20151222_site.pdf

– capacitatea cartelului de a cădea de ac ord asupra unor prețuri acceptabile pentru fiecare dintre
membri;
– cîștigurile scontate de pe urma cartelului trebuie să depășească eventualele costuri care ar
apărea în cazul descoperirii lui de către autoritatea în domeniu; este, de fapt, o analiză a costului
de oportunitate a cărui mărime depinde și riscul de a fi descoperiti (adică de forța cu care
autoritățile concurenței urmăresc existența cartelurilor) cît și de modul de pedepsire (de obicei
amenzi) al comportamentului coluziv;
– costurile asociat e cu formarea și intrarea în vigoare a acordurilor – acestea trebuind să fie mai
mici decît beneficiile scontate.
În general, anumite caracteristici ale piețelor care pot face coordonarea firmelor mai
probabilă se referă la:
– numărul firmelor pe piață: c u cîte este mai mic, cu atat capacitatea de coordonare a
comportamentului este mai mare;
– gradul de concentrare a pieței: cu cît este mai mare cota din piață deținută de cîteva firme, cu
atît mai ușor le va fi acestora să se coordoneze, făcînd abstracție de numeroasele firme mici;
– natura produselor: negocierea și căderea de acord asupra prețului este mai ușoară în cazul
produselor omogene decît în cazul produselor diferențiate, unde natura concurenței este
multidimensională și nu se mai axează doar pe preț;
– existența prealabilă unui mecanism de coordonare: existența unor asociații patronale sau
industriale facilitează shimburile de informații și posibilitatea crării și menținerii cartelurilor.
Există o serie de factori care facilitează susținerea și funcționarea cartelului de -a lungul
timpului. Tentația firmelor de a trișa depinde de cî t de mult cîștigurile realizate pe termen scurt
de pe urma încălcării acordului colusiv depășesc pierderil e rezultate de pe urma desfacerii
cartelului. (aceast factor es te folo sit de autoritățile concurenței pe post de „clenci” în
descoperirea cartelurilor prin folosirea notificărilor de clemență (vezi subsecțiunea următoare).
De asemenea, cu cît este mai mare perioada de timp în care firma poate trișa fără a fi
descoperi tă, cu atît este mai tentantă încălcarea acordului. Factorii care ajută la menținerea
cartelului se suprapun parțial peste cei care facilitează crearea acestuia. Dintre ei amintim:
– numărul firmelor din industrie;
– natura produsului realizat;
– structura de cost din industria respectivă;
– stabilitatea cererii;

– mărimea și frecvența comenzilor;
– mecanismul de coordonare: publicitatea, stabilirea prețului funcție de distribuția teritorială;
– structura costurilor: restricțiile de capacitate;
– rata de ac tualizare.
Toți acești factori sunt luați în considerare și analizați de către autoritățile concurenței
atunci cînd se încearcă depistarea și pedepsirea membrilor cartelurilor. Totuși, trebuie să
remarcăm că, în general, demonstrarea existenței cartelurilo r este deosebit de dificilă în practică
și că, de obicei, inițierea procedurilor de urmărire a comportamentelor colusive explicite se
face, în practica europeană, de cele mai multe ori, ca urmare a divulgării informațiilor privind
cartelul de către una din firmele participate pentru care încălcarea acordului și ieșirea din cartel
se dovedește mai profitabilă.54

2.1.2. Sancțiuni pentru agenții economici implicați într -un cartel
Printre prioritățile Consiliului Concureneței se numără și descoperirea și sancționarea
cartelurilor. În urma unei investigații ref eritoare la un posibil cartel, se pot aplica sancțiuni :
 contravenționale – amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală, realizată de agenții
economci implicați, în anul financiar anterior sancționării;
 penale – închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă pentru participarea cu intenție
frauduloasă și în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau
realizarea unui cartel. Acțiunea penală se pune în mișcare la sesizarea Consiliului
Concurenței.55
OCDE a analizat o serie de carteluri, estimând creștere mediană a prețurilor între 15 și
20%, cu un nivel maxim de peste 50% . Dacă un cartel durează mai mulț i ani, societățile
implicate beneficiază de aceste prețuri mai mari pentru fiecare an de existență a cartelului.
Amenda trebuie să ia în considerare acest aspect dacă se dorește atingerea obiectivului de
prevenire pentru întreg sectorul vizat. Politica Com isiei în materie de amenzi se bazează pe
următoarele principii: unele încălcări antrenează mai multe prejudicii pentru economie decât
altele, încălcările care afectează vânzări cu valoare ridicată antrenează prejudicii mai mari decât

54 http://cadredidactice.ub.ro/liviananiminet/files/2016/04/Curs -preturi -si-concurenta.pdf
55 http://www.clementa.ro/ro/carteluri.html

cele care afectează vâ nzări cu valoare redusă și încălcările de lungă durată antrenează prejudicii
mai mari decât cele de scurtă durată.56
În cadrul aplicării politicii de clemență, Comisia încurajează întreprinderile care sunt
implicate într -un cartel să furnizeze dovezi care pot contribui la identificarea cartelurile. Prima
societate care pune la dispoziție Comisiei suficiente informații referitoare la existența unui
cartel, poate primi imunitate totală în ceea ce privește amenda; celelalte societăți implicate vor
primi reducer i de până la 50 % din cuantumul amen zii impuse.
Printre cele mai mari amenzi din Europa pentru întelegerile de tip cartel, putem aminti:
 169 de milioane EUR pentru paisprezece grupuri internaționale de societăți de transport
aerian de mărfuri, pentru fixarea prețurilor și a altor condiții de tranzacționare (2012)
 peste 315 milioane EUR pentru trei producători de detergent, pentru fixarea p rețurilor
(2011) peste 648 de milioane EUR pentru șase producători de panouri de afișare cu
cristale lichide, pentru fixarea prețurilor (2010)
 peste 799 de milioane EUR pentru unsprezece operatori de transport aerian de mărfuri,
pentru fixarea prețurilor (2010) • peste 1 miliard EUR pentru doi operatori tradiționali
de gaze, pentru împărțirea pieței (2009) • peste 1,3 miliarde EUR pentru producătorii de
sticlă auto (2008)
 peste 990 de milioane EUR pentru patru membri ai unui cartel în sectorul ascensoarel or
și scărilor rulante, pentru manipularea procedurilor de cerere de oferte, fixarea prețurilor
și alocarea reciprocă de proiecte, împărțirea piețelor și schimbul de informații
comerciale importante și de informații confidențiale (2007)57
De asemenea, în to pul amenziilor applicate de Consiliul Concurenței, enumerăm următoarele:
 891.729.966 lei – șase companii petroliere pentru încheierea unei înțelegeri
anticoncurențiale privind eliminarea de pe piata a unui sortiment de benzina (anul 2011)
 165.643.604 lei – Hidroelectrica SA și 10 parteneri contractuali ai acesteia, în principal
comercianți de energie, pentru încheierea unor înțelegeri anticoncurențiale pe piața
producerii și comercializării de energie electrică.
 154.029.538 lei – 25 compa nii de pe piața comercializării produselor alimentare pentru
întelegeri pentru fixarea prețurilor între retailerii Metro, Real, Selgros, Mega Image și
furnizorii acestora, în perioada 2005 -2009
 147.975.967 lei – Orange Romania pentru abuz de pozitie domina nta (anul 2011)

56 https://ec.europa.eu/competition/cartels/overview/factsheet_fines_ro.pdf
57 https://op.europa.eu/ro/publicati on-detail/ -/publication/c2493e58 -1cb8 -4195 -8b8b –
f4092895cbc0/language -en

 120.347.142 lei – Vodafone Romania pentru abuz de pozitie dominanta (anul 2011)
 103.373.320 lei – Compania Națională Poșta Română pentru abuz de pozitie dominanta
(decembrie 2010) – este in termenul in care poate ataca decizia Consiliului Co ncurentei
la Curtea de Apel Bucuresti (anul 2010)58
Putem oberva, din practică, sancțiunile applicate întelegerilor de tip cartel sunt variate,
cuprinzând toate domeniile de activitate.
2.1.3. Efectele cartelurilor asupra concurenței
O concurență puternică este ch eia către competitivitate pentru toate statele member ale
Uniunii Europene. Presiunile care se fac asupra concurenței stimulează creșterea productivității
și încurajează companiile în direcția inovări i. Prin înfruntarea concurenței, întreprinderile devin
mai puternice și capabile să -și mențină poziția pe piața mondială. De aceea regulile referitoare
la concurență din Uniunea Europeană au menirea de a garanta că dinamismul competiti vității
piețelor este menținut.
Cartelurile aduc un impact negativ asupra economiei europene. Unul dintre efectele
cartelurilor asupra economiei îl reprezintă diminuarea concurenței, prin stabilirea artificială a
prețurilor și prin influențarea directă a comportamentului consumatorilor, și nu în ultimul rând
prin realizarea unui transfer de bogăție de la consumatorii finali, care în condițiile unei
concurențe reale ar fi plătit mai puțin pentru aceleași bunuri sau servicii, către partenerii din
cadrul cartelului.
Pe termen lung, efectele cartelurilor asupra concurenței sunt mult m ai grave față de cele
pe termen mediu și scurt. Slăbind economia și af ectând concurența reală pe piață, cartelurile
tind să atragă un număr tot mai mare de agenți economici, care vor ajunge să fie în
imposibilitatea practică de a face față concurenței car telurilor.
Pentru a evita efectele concurenței, care au impact direct asupra întreprinderilor, acestea
din urmă se alătură carteluri lor iar astfel, pe termen lung, se vor crea anumite ramuri industrial
nestatornice , care vor fi coordonate de principii ne -economice, o ramură industrială sintetică ,
care nu mai are nicio legătură cu realitatea economică. Astfel, în timp se va produce o scădere
a productivității, o încetinire a procesului de inovare tehnologică, precum și o perpetuare a unor
prețuri care nu reflect ă situația reală , fiind mult mai mari decât dacă ar fi luat naștere prin
realizarea unui echilibrului între cerere și ofertă.

58 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket10/id10856 /top_20_amenzi_2016.pdf

Totodată, scăderea nivelului de concurență în Uniunea europeană ar duce, într -un mod
indirect , la scăderea competitivității fiecărui agent economic în parte și implicit la scăderea
nivelului de oportunități de angajare existente pe piață.
De aceea , considerăm că identificarea și pedepsirea acestor carteluri și implicit a
agenților economici care au luat parte la aceste acorduri ilicite reprezintă unul din elementele
fundamentale ale politicii de concurență a Comisiei Europene . Comisia a acordat tot timpul o
importanță deosebită luptei împotriva acestor carteluri tocmai datorită impactului negativ pe
care activitatea lor îl poate avea asupra economiei comunitare pe termen lung.

Capitolul 3 Politica de clemență
3.1. Noțiune. Reglementare. Obiective. Avantaje
Politica de clemență reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente folosite la
nivel european în lupta împotriva cartelurilor. Aceasta a fo st introdusă de către Consiliul
Concurenței în anul 2004 prin adoptarea Instrucțiunilor priv ind condițiile și criteriile de aplicare
a unei politici de clemență potrivit prevederi lor art. 51 alin. (2) d in Legea concurenței nr.
21/1996.
Politica de clemență, care își are originile din dreptul antitrust american, denumită și
whistleblowing, presupune aplicarea unui tratament favorabil întreprinderilor care sunt
implicate în întelegeri anticoncurențiale, acestea din urmă fiind dispuse să ofere informații
autorității naționale de concurență, respectiv Consiliul Concurenței, sau Comisiei Europeane .
În fun cție de informațiile prezentate Consiliului Con curenței, întreprinderile care
apelează la politica de c lemență vor putea beneficia de anumite avantaje: imunitate totală la
amendă sau de reducerea cuantumului amenzii.
Începând cu anul 2009, politica de clemență se aplică și înțelegerilor verticale foarte
grave, cum sunt cele referitoare la:
 fixarea prețuril or;
 împărțirea piețelor care conduce la protecție teritorială absolută.59
Pentru a stimula concurența și pentru a menține un mediu concurențial echilibrat,
Consiliul Concurenței a adoptat Instructiuni le din 2019 privind condițiile și criteriile de aplicare
a politicii de clemență. S -a avut în vedere încurajarea agenț ilor economici care au recu rs la
practici interzise de lege, de a coopera cu autoritatea de concurență pentru a descoperi ș i
sancționa î ncălcările reglementările din domeniul concurenței . Descoperirea și sancționarea

59 http://www.clementa.ro/ro/politica.html , accesat 22.04.2020, ora 18:45

cartelurilor prevalează asupra interesului de a aplica amenzi acelor întreprinderi participante la
un cartel care, prin cooperarea lor cu Consiliul Concurenței, permit descoperire a și sancționarea
acestor practici anticoncurențiale. O contribuție semnificativă la declanșarea procedurii de
investigație privind un posibil cartel poate justifica acordarea imunității la amendă pentru
întreprinderea în cauză, sub rezerva îndeplinirii un or condiții suplimentare. De asemenea,
reducerea amenziilor este acrodată numai acelor întreprinderi care furnizează
informații/elemente probatorii care aduc un aport suplimentar semnificativ în raport cu cele
deja aflate în posesia autorității de concuren ță.60
Astfel, putem spune că politica de clemență sau recunoașterea faptelor reprezintă
mecanisme avantajoase pentru cei care sunt implicați în practici anticoncurențiale deoarece
benefic iază de scutiri sau reduceri substanțiale ale amenzii.
Consiliul Concurenței a aprobat prima cerere de clemență abia îm anul 2010.

3.2. Importanța, eficiența și rolul programelor de clemența
În noiembrie 2015, Comisia Europeană a lansat consultarea publică privind „autorități
de concurență mai eficiente”, ca urmare a adoptării Comunicării privind 10 ani de aplicare a
Regulamentu lui 1/200361. Consultarea a vizat mai multe aspect, printre care putem aminti faptul
că autorităților naționale de concurență vor implementa un set minim de instrumente commune
care vor garanta asigurarea implementării unor programe de clemență funcționale, pentru a
încuraja agenții economici să prezinte dovez i privind înțelegerile ilegale. Acest lucru va
contribui la creșterea nivelului global al stimulentelor care pot încuraja întreprinderile s ă
participe la programe de clemență ș i să declare implicarea într -o înțelegere.62
În vederea depistării și a sancționării înțelegerilor secrete de tip cartel, autoritățile de
concurență le oferă celor care încalcă normele imunitate sau reducerea amenzii în schimbul
cooperării. Aceste programe așa -numite „programe de clemență”, reprezintă un instrument
foarte eficace aflat la dispoziția autorităților publice responsabile cu asigurarea respectării
normelor. Este posibil ca victimele aceleiași încălcări să aibă nevoie de informații furnizate
benevol de cei care încalcă normele, pentru a le folosi ca probe și a obține despăgubiri.63
Programele de clemență sunt considerate, în general, un instrument important pentru
identificarea cartelurilor secrete. De la bun început, stimularea convergenței și interacțiunea
armonioasă în acest domeniu au reprezentat o prioritate pentru Rețeaua europ ene a concurenței.
Program ele de clemență oferă statelor membre/autorităților naționale de concurență un

60 Coman Giorgiu, Concurenta in dreptul intern și european, Editura Universul Juridic, București, 2019 , p.325
61 Raportul anual al Consiliului Concurenței pe anul 2015, pag. 85
62 https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_17_685 , accesat la 22.04.2020, ora 19:30
63 https://ec.europa.eu/competition/antitrust/actionsdamages/summary_impact_assessment_ro.pdf

ansamblu coerent de modele de norme și proceduri din care acestea se pot inspira atunci când
elaborează măsuri naționale. Prin urmare, practic toate st atele membre au introdus programe de
clemență și a avut loc un proces amplu de aliniere la modelul de program de clemență al Rețelei
europene a concurenței . Îmbunătățirile aduse acestuia au fost aprobate la sfârșitul anului 2012 .64
Din cele 28 de state me mbre ale UE, 27 au, în prezent, programe de clemență
operaționale. În ceea ce privește cartelurile, i.e. înțelegeri secrete de fixare de preț sau de
împărțire de piețe, ultimii 15 ani au demonstrat importanța crucială pe care o au programele de
clemență, c are permit membrilor unui cartel să obțină imunitate la amendă sau o reducere a
acesteia atunci când colaborează cu autoritățile și furnizează suficiente probe și informații
despre cartel. Cu toate că eficiența și efectivitatea acestor programe nu pot fi s upraestimate
datorită numărului mare de cereri de clemență înregistrate la nivelul mai multor state membre
ale UE, acestea sunt criticate intens și par a avea probleme care pot genera descurajarea
întreprinderilor de a se adresa ANC.65
Programul comunitar d e clemență prezintă o importanță deosebită în materie de
previzibilitate, transparență și confidențialitate. Întreprinderea care dorește să apeleze la
programul de clemență știe care sunt pașii pe care trebuie să -i urmeze, poate evalua eventualele
riscurile la care se expune.
Conform doctrinei de specialitate, una dintre problemele cu care se confruntă
programele de clemență o reprezintă faptul că, succes ul acestora poate fi garantat doar dacă
întreprinderil e consideră că este mai oportună colaborar ea cu autoritățile naționale de
concurență decât dacă evită o asemenea interacțiune. Totodată, trebuie menționat și faptul că
au fost identificate și o serie de probleme procedurale în legătură cu programele de clemență
operaționale la nivelul UE. Acestea au ca efect direct consecințe negative (pe termen scurt sau
lung) atât pentru autorități cât și pentru întreprinderile respective, întrucât, existența acestora
reduc în mod substanțial inițiativele întreprinderilor de a formula cereri de clemență și, prin
urmare, și posibilitatea de a detecta și sancționa cartelurile.66
În urma unei hotărâri a Curții de Justiție din iunie 2011 (Pfleiderer, C -360/09), în absența
unor norme ale UE în materie, potențialii solicitanți de clemență nu știu dacă informațiile pe
care le furnizează unei autorități de concurență vor fi divulgate la un moment dat unei victime
a încălcării dreptului concurenței. Această situație ar putea să îi plaseze într -o postură mai
defavorabilă din punctul de vedere al potențialelor acțiuni în despă gubire decât cea a altor

64 https://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/2013/part1_ro.pdf , accesat la 22.04.2020, ora
20:00
65 Revista Română de Concurență, nr. Nr. 1 -2 / 2015, București, p.24
66 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket10/id10841/rrc_nr_1 -2_2015.pdf , accesat la
22.04.2020, ora 20:13

întreprinderi care nu au cooperat cu autoritatea de concurență. Astfel, incertitudinea juridică ar
putea avea un efect negativ asupra eficacității programelor de clemență de la nivelul UE sau de
la nivel național și, pe cale de con secință, asupra eficacității măsurilor prin care autoritățile
publice competente asigură combaterea înțelegerilor secrete de tip cartel.67
Trebuie să menționăm faptul că 2018 este anul în care am finalizat cele mai multe cazuri
prin programul de clemență, respectiv 20%, companiile care au apela la acest mecanism oferind
informații referitoare la existența unor fapte anticoncurențiale sau dovezi suplimentare pentru
probarea încălcării legislației e concurență.68

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Despre%20eficienta%20programelor%20europene%2
0de%20clementa_0.pdf
file:///C:/Users/PC/Downloads/SSRN -id2714302%20(2).pdf
3.3. Sistemele de clemență din Uniunea European ă. Elemente de drept comparat.
3.3.1. Sistemele de clemență britanic
Sistemul de clemență britanic, care a fost revizuit în anul 2008, prezintă simlitudini cu
cu sistemul comunitar, dar și cu cel american. Un prim aspect care ar trebui evidențiat ar fi
faptul că acest sistem prezintă un caracter previzibil și oferă o securitate aparte întreprinderilor
care vor să colaborere cu au toritățile abilitate din domeniul concurenței . Prima întreprindere
care colaborează înainte de începerea investigației beneficiază în mod automat de o imunitate
totală . Totuși, d acă la momentul denunțului ancheta a fost deja demarată, întreprinderea va
benefici a de o clemență totală , sau de o reducere a amenzii de până la 50 % .
Autoritatea britanică de concurență este Office of Fair Trading (OFT) . Aceasta
evaluează implicarea și colaborarea fiecărei întreprinderi . Aceasta poate crea relații informale
cu orice agent economic care este implicat într -un cartel , prealabil formulării solicitării de
clemență . Astfel, OFT nu va utiliza informațiile obținute prin intermediul relațiilor informale,
pentru demararea unei anchete, în cazul în care cererea anonimă nu ar fi u rmată de o cerere
formală.
Sistemul britanic a prealuat de la americani regula „Amnesty Plus”, practic aceasta
oferă posibilitatea unei întreprinderi de a beneficia de un supliment substanțial în ceea ce
privește reducerea a menzii sale pentru implicarea intr -un alt cartel, dacă este beneficiara unei
politici de clemență pentru activitatea din cadrul primuluicartel declarat, chiar dacă cel de -al
doilea cartel nu întrunește condițiile clemenței;

67 https://ec.europa.eu/competition/antitrust/actionsdamages/summary_impact_assessment_ro.pdf
68 Raportul anual al Consiliului Concurenței pe anul 2018, pag. 6

O altă trasatură specifică sistem ului britanic ar fi reglementarea imunității penale pentru
persoanele fizice ( conducători sau salariați i unei întreprin deri). Astfel, conform reglementărilor
săvârșirea unei infracțiuni de cartel poate fi pedepsită cu până la cinci ani închisoare, la care se
adaugă, în cazul persoanelor cu funcție de conducere , excluderea din profesi e pe o durată de
până la 15 ani.
Trăsătura excepțională a sistemului britanic o reprezintă răsplătirea personalului
întreprinderilor împlicate într -un cartel care nu au săvârșit în mod direct fapte ilicite , cu premii
care pot depății 100.000 euro , dacă acestea furnizează informații relevante autorității de
concurență . În primă etap ă se organizează întâlniri informale, în cadrul cărora persoanele
deținătoare de informații, vor putea negocia cu privire la protecția lor față de riscurile pe care
și le asumă. OFT va acorda recompense în funcție de valoarea informațiilor furnizate, de gr adul
de risc al cartelurilor precum și de mărimea riscului cu care se confruntă informatorul.
3.3.2. Sistemul de clemență german
Bundeskartellamt (Oficiul Federal pentru Concurență) , este autoritatea de concurență
germană, care se ocupă de descoperirea ș investigarea cauzelor presupus anticoncurențiale și
asigură adoptarea deciziilor în cazul acestora. Bundeskartellamt , prin Comunicarea nr.9/2006 ,
a elaborat un nou program de clemență . Acordarea totală a imunității are loc numai în cazul
primei întrepri nderi care, dezvăluie antanta, înainte ca ancheta să se fi demarat. O altă situație
ar fi acordarea imunității întreprinderii, care după inițierea investigației, este prima care oferă
suficiente informații/elemente probatorii care duc la constata rea existe nța cartelului. În ambele
situații prezentate, clemența se acordată întreprinde rii, doar dacă aceasta nu a avut un rol
decisiv în organizarea antantei .
Astfel, d reptul german menține în plus față de cel comunitar condiția ca denunțătoarea
să nu fi avut o activitate hotărâtoare la crearea cartelului . Întreprinderea care nu îndeplinește
condițiile imunității totale poate beneficia doar de o reducere a amenzii cu ma ximum 50%, doar
dacă îndeplinește următoarele condi ții: să aducă informații sau elemente de probă cu o valoare
semnificativă pentru stabilirea faptelor cercetate , precum și să mențină o cooperare permanentă
și totală cu Bundeskartellamt pe toată durata pr ocedurii. Merită subliniat efortul programului
german de a refuza blocajele unor procente prestabilite, de genul celor din dreptul comunitar.
În consecință, autoritatea de concurență are libertate deplină să stabilească mărimea
reducerii amenzii, „proporț ional cu importanța informațiilor furnizate și cu ordinea cronologică
a cererilor introduse”. Denunțătoarea este obligată, la cererea autorității de concurență, să pună
capăt imediat participării sale la antantă. Prin urmare, Bundeskartellamt poate permite
întreprinderii solicitante să acționeze în continuare în cartel, astfel încât vigilența celorlalți
membri să fie păcălită și să se asigure posibilitatea colectării unor probe suplimentare. Numai

când Bundeskartellamt va aprecia că dispune de un probatoriu suficient, va cere întreprinderii
să-și înceteze activitatea.69
În sistemul de clemență german întreprinderea este obligată să implice personalul în
cooperarea cu Oficiul Federal pentru Concurență : „Întreprinderea este ținută să desemneze
orice persoană (s alariați) care fac sau au făcut parte din antantă; ea va trebui de asemenea să se
străduiască ca orice participant la respectiva antantă care dispune de informați sau de elemente
de probă să mențină o cooperare permanentă și totală cu Bundeskartellamt pe î ntreaga durată a
anchetei”.70 Aceasta înseamnă că salariații și conducătorii întreprinderii trebuie să continue să
participe la reuniunile cu ceilalți membri ai cartelului, eventual chiar echipați cu aparatură
microelectronică în scopul înregistrării discu țiilor.
Ca și în sistemul comunitar sau francez, întreprinderile care colaborează cu autoritatea
națională de concurență trebuie să aștepte decizia finală, pentru a putea afla cu certitudine dacă
îndeplinesc condițiile imunității sau ale reducerii amenzilor.
3.3.3. Sistemul de clemență Belgian
Programul belgian de clemență a luat naștere în anul 2004, în baza unei comunicări a
Consiliului belgian al concurenței. Similar dreptului comunitar și celui francez, o întreprindere
poate beneficia de reducerea totală sau parțială de amendă doar dacă aceasta a contribuit la
stabilirea existenței unei practici ilegale și la identificarea entităților implicate, furnizând
informații de care autoritatea de concu rență nu di spunea, sau prezentând o probă a unei practici
ilicite , a cărei existență nu fusese încă stabilită, sau recunoscând existența cartelului.
Organizarea aplicării legii în materia programului de clemență s -a realizat prin Comunicarea
Consiliului Concurenței privind exonerarea totală sau parțială de sancțiunile pecuniare în
afacerile referitoare la antante, intrată în vigoare în octombrie 2007. Este vorba despre o fidelă
transpunere a Comunicării comunitare, din care nu reținem – având în vedere semnificația
prevederii – decât posibilitatea întreprinderilor candidate la clemență de a face declarații orale.71

3.4. Politica de clemență a Comisiei Europene
Politica de clemență acordă întreprinderilor care sunt implicate într -o înțelegere între
întreprinderi, car e recunosc comportamentul anticoncurențial și furnizează probe în acest sens,
imunitate totală la amenzi sau o reducere a amenzilor pe care Comisia le -ar fi aplicat.72

69Mihai Emilia, Despre eficiența programelor europe ne de clemență, Revista Națională de Drept, Nr. 10 -12, 2009
70 idem
71https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Despre %20eficienta%20programelor%20europene%20de%20cl
ementa_0.pdf
72 Lazar Ioan – Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, Editura Universul Juridic, București, 2016,p.
222

Întreprinderea care participă la o întelegere și dorește să o denunțe poate solicita
imunitate completă la amenzi, numai în situația în care este prima întreprindere care adduce
informații relevante Comisiei despre acea întelegere. De asemenea, întreprinderea poate solicita
reducerea cuantumurilor amenzilor, dacă Comisia deține deja informații referitoare la
întelegere, doar dacă acele informații/probe sunt cruciale în soluționarea cauzei.
Astfel, Comisia acordă imunitate la amendă unei întreprinderi, cu co ndiția ca
informaț iile/elementele probatorii furnizate de către întreprindere să permită Comisiei :
a. să efectueze un control thematic în legătură cu presupusa întelegere. În această
situație întreprinderea trebuie să furnizeze Comis iei informații relevante într -o
declarație detaliată, cât și elemente probatorii referitoare la întelegere.
b. să constate o încălcare a articolului 81 CE în legătură cu presupusa înțelegere.73
Pentru a putea beneficia de imunitate la amendă, întreprinderea v a mai trebui să îndeplinească
cumulativ și alte condiții impuse de reglementările comunitare.
În ceea ce privește reducerea cuantumului amenzilor, întreprinderile care nu îndeplinesc
condițiile prevăzute pentru a beneficia de imunitatea la amenzi, pot beneficia de această
reducere, doar dacă furnizează Comisiei aspecte cu o valoare adăugată semnificativă, cu privi re
la presupusa încălcare . Nivelul reducerii se va stabilii în funcție de data la care probele au fost
prezentate, care îndeplinesc condițiile prevăzute de normele în vigoare din domeniul
concurenșei, precum și măsura în care acestea reprezintă valoare adăugată.
Comisia nu ia nicio hotărâre în ceea ce privește oportunitatea acordării imunității
condiționale sau oportunitatea recompensării vreune i cereri în cazul în care se constată că
cererea se referă la încălcări care intră sub incidența termenului de 5 ani de prescripție a
încălcărilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr.1/2003, deoarece o astfel de cerere nu ar avea
obiect.74

3.5. Politica de clemență în România
3.5.1. Modulul de clemență
Modulul de Clemență
Consiliul Concurenței a înființat Modulul de Clemență, unitate cu rolul de a asigura
interfața dintre Consiliul Concurenței și agenții economici care depun solicitări pentru clementă
în conformitate cu Instrucțiunile privind aplicarea politicii de clemență . Modulul de Clemență
va recepționa și va înregistra solicitările pentru clemență depuse de agenții economici. Toate

73 A se vedea Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele
referitoare la înțelegeri
74 Lazar Ioan – Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, Editura Universul Juridic, București, 2016,p.
224

aceste solicitări se vor înregistra în Registrul Unic de Clemență în ordine cronologică, într -o
formă care va permite identificarea datei ș i orei depunerii solicitărilor.
„După modernizarea Instrucțiunilor privind aplicarea politicii de clemență, înființarea
Modulului de clemență reprezintă următorul pas pentru eficientizarea luptei autorității de
concurență împotriva cartelurilor. Toți agen ții economici care doresc să solicite informații
privind politica de clemență sau să depună solicitări pentru clemență trebuie să se adreseze
Modulului de Clemență. În acest fel dorim să asigurăm atât confidențialitatea solicitărilor, cât
și ordinea primir ii solicitărilor”
Politica de clemență reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente folosite la
nivel european în lupta împotriva cartelurilor. Aceasta a fost introdusă de către Consiliul
Concurenței în anul 2004 prin adoptarea Instrucțiunilor p rivind condițiile și criteriile de aplicare
a unei politici de clemență potrivit prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea concurenței nr.
21/1996. În cadrul politicii de clemență, Consiliul Concurenței acordă imunitate la amendă
(amendă zero) sau reducerea amenzilor pentru agenții economici care decid să colaboreze cu
Consiliul Concurenței, în vederea depistării și stopării înțelegerilor anticoncurențiale grave,
cum sunt de exemplu înțelegerile de prețuri sau de împărțire a piețelor.
Ca urmare a modificări lor intervenite la nivel european, în luna septembrie 2009,
Consiliul Concurenței a modernizat pachetul de norme referitor la aplicarea politicii de
clemență din România. În esență, noile Instrucțiuni aduc clarificări cu privire la unele aspecte
procedural e, dar introduc și elemente care vor permite tratarea unitară a solicitărilor transmise
mai multor State Membre ale Uniunii Europene. Principalele modificări introduse constau în:
o Politica de clemență se aplică și înțelegerilor verticale foarte grave cum sunt stabilirea prețului
de revânzare sau protecția teritorială absolută, chiar dacă acestea nu fac parte din categoria
cartelurilor;
o A fost introdus sistemul de marker (număr de ordine), prin care aplicanților li se oferă
posibilitatea să își rezerve un loc pentru obținerea imunității, până în momentul în care dețin
toate informațiile necesare pentru a face o aplicație completă;
o A fost introdus sistemul de solicitări simplificate pentru imunitate, pentru acele cazuri
în care ar putea interveni Comis ia Europeană sau un alt stat membru. Ulterior, după ce se
stabilește autoritatea care va instrumenta cazul, operatorul economic va completa solicitarea cu
toate informațiile necesare.

3.5.2 Instrucțiuni privind condițiile și criteriile de aplicare a polit icii de clemență
3.5.2.1 Sfera de cuprindere a instrucțiunilor privind condițiile de aplicare a unei politici
de clemență

Instrucțiuni privind condițiile și criteriile de aplicare a politicii de clemență detaliază
condițiile și criteriile privind aplicarea politicii de clemență întreprinderilor, atunci când acestea
participă la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale și/sau practici concertate ce a afectat
teritoriul României sau o parte a acestuia.
În legătură cu înțelegerile anticoncur ențiale și/sau practicile concer tate interzise de art.
5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcțio narea Uni unii Europene , Consiliul
Concurenței aplică o politică de clemență în cadrul căreia un participant la o astfel de practică
anticoncurențială, în mod independent de celelalte întreprinderi implicate, cooperează în cadrul
unei investigații desfășurate de Con siliul Concurenței sau în vederea declanșării de către acesta
a unei investigații, furnizând în mod voluntar informațiile pe care le are despre practica
anticoncurențială și despre rolul său în cadrul acesteia și primind în schimb imunitate la amenzi
sau o reducere a amenzilor care ar urma să fie impuse pentru implicarea sa în practica
anticoncurențială respectivă.75
Prevederile acestor instrucțiuni nu sunt aplicabile înțelegerilor care sunt exceptate de la
interdicția prevăzută la art. 5 alin. (1) Legea con curenței nr. 21/1996, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcțio narea
Uniunii Europene. De asemenea, întreprinderile pot obține imunitate la amendă sau reducerea
cuantumului acesteia, dacă în deplinesc condițiile prevăzute în aceste instrucțiuni .

3.5.2.2. Imunitatea la amendă
Imunitatea la amendă reprezintă exonerarea de la aplicarea amenzii a întreprinderilor
care dezvăluie participarea lor la o înțelegere anticoncurențială sau practică concertată interzisă
de art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 101 alin. (1) din Tratatul privin d funcționarea Uniunii Europene.
Instrucțiuni privind condițiile și criteriile de aplicare a politicii de clemență prevăd două
tipuri de imunitate la amendă, respectiv cea d e tip A și cea de tip B.
Pentru a putea beneficia de imunitate la amendă de tip A , întreprinderile trebuie să
îndeplininească cumulativ următoarele condiții:
a) întreprinderea trebuie să fie prima care furnizează informațiile care permit
declanșarea procedurii de investigație sau efectuarea de inspecții inopinate;
b) la momentul furnizării informațiilor, Consiliul Concurenței nu avea suficiente
elemente pentru a putea declanșa procedura de investigație sau efectuarea de inspecții inopinate;

75 Instructiuni din 2019 privind condițiile și criteriile de aplicare a politicii de clemență, publicate in Monitorul
Oficial nr. 631 din 30.07.2019

c) întrepr inderea trebuie să îndeplinească condițiile generale pentru a cordarea
clemenței.
Declanșarea procedurii de inv estugație ș i efectuarea unor inspecții inopinante se pot
efectua numai dacă întreprinderea va furniza următoarele informații/elemente probatorii:
a)o declarație care trebuie să cuprindă o descriere detaliată a modului de orga nizare a
presupusei înțelegeri, numele și adresa întreprinderii care înaintează cererea pentru acordarea
imunității, precum și numele și adresele tuturor celorlalte întreprinder i care participă sau au
participat la presupusa înțelegere, numele, funcțiile, amplasarea birourilor și, în cazul în care
este necesar, adresele de domiciliu ale persoanelor care, din cunoștințele întreprinderii, sunt sau
au fost parte a presupusei înțeleg eri, incluzând și persoanele care au fost imp licate în numele
întreprinderii, precizarea că întreprinderea nu a întreprins măsuri pentru a constrânge alte
întreprinderi să participe la presupusa înțelegere sau să rămână parte a acesteia, informații
despre autoritățile de concurență, din cadrul sau din afara Uniunii Europene, care au fost
contactate sau care urmează a fi contactate în legătură cu presupusa înțelegere;76
b) orice alte probe în legătură cu presupusa înțelegere
Imunitatea la amendă de tip B se a cordă atunci când sun îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
a) întreprinderea trebuie să fie prima care furnizează informații care duc la
stabilirea încălcării dispozițiilor art. 5 alin. (1) din din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 101 alin. (1) din Tratatul privind
funcțio narea Uniunii Europene;
b) la data furnizării elementelor probatorii, Consiliul Concurenței nu deținea
suficiente elemente pentru a stabili încălcarea art. 5 alin. ( 1) din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 101 alin. (1) din Tratatul privind
funcțio narea Uniunii Europene ,
c) nicio întreprindere nu obținuse imunitatea de tip A;
d) întreprinderea îndeplinește condițiile generale pentru a cordarea clemenței.

3.5.2.3. Reducerea cuantumului amenzii
Pot beneficia de o reducere a cuantumului amenzii față de nivelul care ar fi putut fi
aplicat în mod normal, chiar dacă nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea imunității ,
întreprinderile care recunosc că au participat la o înțelegere. Acestea trebuie să îndeplinească
condițiile gene rale pentru acordarea clemenței și trebuie să comunice Consiliului Concurenței

76 Instructiuni din 2019 privind condițiile și criteriile de aplicare a politicii de clemență, publicate in Monitorul
Oficial nr. 631 din 30.07.2019

informații/ elemente probatorii suplimentare față de cele deținute deja de autoritatea
competentă.
Noțiunea de "contribuție suplimentară semnificativă" se referă la măsura în care
elementele probatorii, necunoscute până la acea dată, furnizate de o întreprindere, cons olidează,
prin însăși natura lor și/sau prin gradul lor de precizie, capacitatea Consiliului Concurenței de
a demonstra existența presupusei înțelegeri. În această evaluare, Consiliul Concurenței
consideră că, în general, elementele probatorii scrise prove nind din perioada la care faptele se
raportează au o contribuție mai mare decât cele stabilite ulterior. Elementele probatorii care au
o legătură directă cu faptele în cauză vor fi considerate ca fiind mai importante decât acelea
care nu au decât o legătur ă indirectă cu faptele respective. În mod similar, va fi luat în
considerare și gradul în care este necesară coroborarea elementelor furnizate cu alte surse,
pentru ca respectivele elemente să poată fi administrate cu succes în cadrul investigației. Astfel ,
elementele probatorii concludente vor fi considerate ca având o contribuție suplimentară mai
importantă decât elementele probatorii precum declarațiile, care necesită verificarea și
coroborarea cu alte surse, în situația în care sunt contestate.77
Consili ul Concurenței poate determina la sfârșitul procedurii de investigație, nivelul
reducerii de care va beneficia întreprinderea, raportat la amenda care i -ar fi fost aplicată în mod
normal. Această reducere poate fi: cuprinsă între 30% și 50%, cuprinsă între 20% și 30%,
precum și de maximum 20%.
În determinarea nivelul reducerii, Consiliul Concurenței va lua în considerare data la
care i -au fost comunicate informațiile/elementele probatorii, precum și valoarea contribuție i
suplimentare aduse de acestea.
3.5.2.4. Condițiile generale pentru acordarea clemenței
În vederea solicitării clemenței întreprinderile se pot adresa Consiliului Concurenței.
O întreprinderea poate beneficia de cleme nță dacă îndeplinește cumulativ mai multe
condiții:
a) trebuie să exist e o cooperare continua între întreprindere și autoritatea națională de
concurență de la data depunerii cererii până la momentul în care aceasta adoptă o decizie
referitoare la presupusa întelegere . Întreprinderile trebuie să furnizeze informațiile relevante ,
trebuie să rămână la dispoziția Consiliului Concurenței și să asigure disponibilitatea
personalului întreprinderii în vederea interv ievării de către autoritate. De asemenea, nu este
permisă ascunderea sau distrugerea de informații care sunt rele vante în cauză și nici dezvăluirea
existenței cererii de clemență, fără acordul Consiliului.

77 idem

b) întreprinderea a renunțaț a mai fi implicată în presupusa înțelegere imediat după depunerea
cererii de clemență.
3.5.2.5. Elemente procedurale referitoare la ac ordarea imunității la amendă
Orice întreprindere care înaintează o cerere formală pe ntru imunitate trebuie să pună la
dispoziție în cel mai scurt timp Consiliului Concurenței, toate informațiile de care aceasta
dispune în legătură cu presupusa întelegere.
De asemenea, la o data ulterioră, întreprinderea poate prezenta informațiile într-o formă
ipotetică , adică va trebuie să prezinte o listă descriptivă a elementelor probatorii pe care le
consideră relevante în cauză . Nu este necesară divulgarea denumirea întreprinderii solicitante,
și nici numele întreprinderi im plicate în presupusa înțelegere, până la momentul în care sunt
depuse elementele probatorii prezentate în lista descriptivă.
Totuși, trebuie identificate cu claritate tipul încălcării, produsul sau serviciul implicat în
presupusa înțelegere, aria geografică afectată, precum și durata estimată a presupusei
încălcări.78
După transmiterea de către o întreprindere a informațiilor/elementelor probatorii și
analizarea acestora de către Consiliul Concurenței , autoritatea competentă va acorda
întreprinderii imunitatea condiționată la amendă, îar în situația în care întreprinderea nu
îndeplinește cumulativ condițiile pentru acordarea imunității la amendă de tip A și B, Consiliul
Concurenței va informa întreprinderea, în scris , în acest sens.
Imunitatea condiționată la amendă reprezintă recunoașterea de către Consiliul
Concurenței a eligibilității întreprinderii pentru a beneficia de imunitate la amendă.79
Orice întreprindere care a participat la o înțelegere , în vederea cooperării poate contacta
Consiliul Concurenței. În acest se ns, întreprinderea poate cere acordarea unui număr de ordine,
în vederea asigurării priorității în ceea ce privește ordinea de înregistrare a cererilor de
clemență. Aceast a trebuie să furnizeze autorității de concurență informații referitoare la numele
și adresa sa, părțile la presupusa înțelegere, produsul/produsele și teritoriul/teritoriile
afectat/afectate, tipul înțelegerii, durata estimată a încălcării, precum și o scurtă descriere a
modalității de funcționare a presupusei înțelegeri.
În vederea obținerii unui număr de ordine, î ntreprinderea va trebui să informeze
Consiliul Concurenței cu privire la cererile de clemență depuse sau pe care urmează a le
transmite altor autorități de concurență cu privire la presupusa înțelegere, precum și numele,
adresa, părtile implicate, tipul întelegerii precum și un rezumat a presupusei întelegeri.
29. Atunci când va acorda un număr de ordine, Consiliul Concurenței va stabili terme nul în

78 idem
79 idem

care întreprinderea își poate completa cererea cu informațiile și elementele probatorii necesare
îndeplinirii condițiilor de obținere a clemenței.
30. Întreprinderile care beneficiază de un număr de ordine nu pot să își completeze
solicitarea prin î naintarea unei cereri formale sub formă ipotetică.
31. Dacă întreprinderea își completează cererea în termenul stabilit de către Consiliul
Concurenței, se va considera că informațiile și elementele probatorii furnizate au fost transmise
la data depunerii c ererii inițiale.
32. În situația în care solicitarea nu este completată în termenul stabilit. Consiliul
Concurenței o va respinge. În cazul în care întreprinderea va reveni și va solicita din nou
clemență, iar aceasta nu a fost încă acordată condiționat, a ceasta nu va mai avea posibilitatea
să recurgă la sistemul numărului de ordine sau la cererea formală sub forma ipotetică.
Întreprinderea va putea înainta Consiliului Concurenței doar o cerere formală prin care să
furnizeze imediat toate informațiile și el ementele probatorii de care dispune în legătură cu
presupusa încălcare a legii.

O întreprindere care a înaintat sau dorește să înainteze o cerere de clemență Comisiei
Europene poate adresa o solicitare simplificată și Consiliului Concurenței, atunci când
consideră că autoritatea română de concurență ar putea fi mai bine plasată . Această solicitarea
simplificată trebuie să includă informații referitoare la: numele și adresa întreprinder ii care
realizează solicitarea, părțile care sunt implicate în presupusa înțelegere, produsul/ produs ele și
zona geografică afectată, tipul/natura înțelegerii, durata estimată a încălcări i, statele membre pe
teritoriul cărora se află, p robabil, elementele probatorii precum și i nformații le referitoare la
existența altor cereri pentru clemență, existente sau potențiale, privind aceeași presupusă
înțelegere.80
După primirea solicitării simplificate autoritatea națională de concurența va confirma
înregistrarea acesteia și dacă este cazul, va comunica întreprinderii dacă aceasta este prima car e
a solicitat acordarea clemenței. Dacă sunt necesare informații suplimentare, întreprinderea
trebuie să le cât mai repede posibil la dispoziția Consiliului Concurenței.
3.5.2.6. Elemente procedurale refe ritoare la reducerea cuantumului
Orice întreprindere care dorește să beneficieze de reducerea cuantumului amenzii , va
inainta autorității competente, o cerere formală. Consiliul Concurenței nu se va pronunța asupra
unei cereri pentru reducerea cuantumului amenzii înainte de a lua o hotărâre cu privire la o
cerere existentă pentru imunitate condiționată la amendă, referitoare la aceeași încălcare.

80 Punctul 34 din Instructiuni din 2019 privind condițiile și criteriile de aplicare a politicii de clemență, publicate
in Monitorul Oficial nr. 631 din 30.07.2019

Atunci când informațiile/elementele probatorii puse la dispoziție de către o întreprindere
Consiliul ui aduc o co ntribuție semnificativă conform prevederilor legale, întreprinderea va fi
informată cu privire la posibilitatea de a reduce cuantumul amenzii , dar nu mai târziu de data
la care raportul de investigație es te transmis părților implicate. În caz contrar, într eprinderea va
fi informată dacă nu va putea beneficia de reducerea cuantumului amenzii.
În deciziile pe care le emite Consiliul Concurenței în legătură cu presupusa întelegere,
la încheierea procedurii de investigație, autoritatea va evalua situația fina lă a fiecărei
întreprinderi care a înaintat o cerere pentru reducerea cuantumului amenzii.
În cazul în care Consiliul Concurenței constată că întreprinderea nu a îndeplinit
condițiile pentru a putea beneficia de clemență , întreprinderea respectivă nu va avea parte de
un tratament favorabil conform p revederilor legale.

3.6. eLeniency
Comisia Europeană a lansat instrumentul online „eLeniency ”, prin care întreprinderile
vor putea depune mai ușor declarații și documente în cadrul procedurilor de clemență ș i de
tranzacție din cazurile privind cartelurile, precum și în cadrul procedurilor de cooperare din
cazurile care nu vizează cartelurile. Procedurile de clemență și de tranzacție, precum și
procedurile de cooperare din cazurile care nu vizează cartelurile prevăd deja posibilitatea ca
societățile și avocații lor să depună declarații și documente, atât în scris, cât și oral.81
Prin acest instrumet întreprinderile implicate în procedura de clemență pot depune
declarații și comunicări online , pentru a beneficia de imunitate sau de reducerea amenzilor, în
contextul procedurilor de tranzacție din cazurile privind cartelurile sau al procedurilor de
cooperare din cazurile care nu vizează cartelurile.
În ceea ce privește solicitările de clemență, utilizatorii instrume ntului eLeniency pot să
introducă direct declarațiile întreprinderilor și să încarce documente justificative pe un server
securizat specific al Comisiei. eLeniency poate fi utilizat, de asemenea, pentru a răspunde la
cererile de informații formulate în tem eiul Comunicării Comisiei privind politica de clemență.
În ceea ce privește procedurile de tranzacție din cazurile privind cartelurile, eLeniency
poate fi utilizat pentru a prezenta documente, pentru a formula observații sau pentru a adresa
Comisiei propun eri oficiale de tranzacție.
Instrumentul eLeniency poate fi utilizat, de asemenea, pentru a prezenta declarații ale
întreprinderilor, a formula observații sau a adresa Comisiei propuneri oficiale de tranzacție
atunci când o societate cooperează în cadrul u nor proceduri care nu vizează cartelurile, cu
scopul de a recunoaște o încălcare a articolului 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea

81 https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_19_1594

Uniunii Europene (TFUE).
Accesul la eLeniency este securizat și restricționat. În ceea ce privește confidențialitat ea
și protecția juridică, sistemul eLeniency oferă aceleași garanții ca și procedura tradițională.
Toate datele sunt transferate în mod securizat și nu pot fi copiate sau printate.
Declarațiile întreprinderilor efectuate în temeiul Comunicării Comisiei pri vind politica
de clemență și depuse prin instrumentul eLeniency sunt protejate împotriva deciziilor de
prezentare a dovezilor emise în proceduri civile, în același mod în care sunt protejate și
declarațiile orale.
Garanțiile pentru asigurarea confidențiali tății și a protecției juridice sunt explicate pe
site-ul web al Comisiei dedicat concurenței și sunt echivalente cu cele din cadrul procedurii
orale actuale.
Sistemul eLeniency poate fi accesat la adresa https://eleniency.ec.europa.eu, 24 de ore
din 24 și 7 zile din 7.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Capitolul 1. Concurența și politica privind concurența 1.1. Definiții și noțiune Concurența a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în… [627706] (ID: 627706)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Capitolul 1. Concurența și politica privind concurența 1.1. Definiții și noțiune Concurența a apărut din cele mai vechi timpuri și s -a manifestat în… [627706]

Copyright Notice

Educația pentru timp liber și rolul ei în satisfacerea nevoii de mișcare, dezvoltării psihice și morale a preadolescenților [310716]

1DEMARCHES, METHODES ET TECHNIQUES PEDAGOGIQUES [624256]

Amintiri din copil ărie de Ion Creang ă. [612346]

!INDICE: PREMESSA INTRODUZIONE I PARTE 1.DESCRIZIONE DELLA STRUTTURA 2.LE CURE PALLIATIVE 3.IL PAZIENTE TERMINALE 4.LA QUALITÀ DI VITA 5. I BISOGNI… [617226]

Lect. univ. dr. SEBE Gabriel Sorin Iunie, 2017 2 CUPRINS 1. INTRODUCERE ……………………………………………………………… pag. 3 2. Cap. I SECURITATEA UMANĂ DE LA IDEE LA… [631820]

FUNDAȚIA PENTRU CULTURĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT IOAN SLAVICI [604543]

Copyright Notice

Similar Posts