Capitolul 1: Cerințele câmpului de luptă și a acțiunilor militare actuale referitoare la modul de utilizare a autovehiculelor blindate ……… 1… [604073]

Capitolul 1: Cerințele câmpului de luptă și a acțiunilor militare
actuale referitoare la modul de utilizare a autovehiculelor blindate ……… 1
1.1.Capacitatea de supraviețuire și protecția autovehiculelor blindate
la amenințările câmpului de luptă actual ………………………….. ………………….. 3
1.2.Mobilitatea autovehiculelor blindate și caracteristicile tipurilor de
mobilitate strategică, operativă și tactică ………………………….. ………………….. 8
1.3.Cadrul legal internațional și cerințele cu privire la caracteristicile
sistemelor de armament ce echipează autovehiculele blindate ……………….. 13
1.4.Concluzii și formularea direcției de studiu ………………………….. .. 18
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………….. 19

2. Modele și criterii de evaluare a ca racteristicilor tehnico -tactice ale
autovehiculelor blindate pentru utilizarea acestora pe câmpul de luptă
2.1. Scopul evaluării caracteristicilor tehnico -tactice ale autovehiculelor
blindate pentru utilizarea acestora pe câmpul de luptă
2.2. Prezentarea caracterist iclor tehnico -tactice relevante pentru evaluarea
comparativă a autovehiculelor blindate
2.3. Modele de analiză multicriterială a nivelului de performanță al
autovehiculelor blindate
2.4. Avantaje și dezavantaje ale modelelor de analiză cunoscute
3. Realizarea unui m odel de utilizare eficientă a autovehiculelor blindate
pe câmpul de luptă
3.1. Rezolvarea problemelor legate de mișcarea și transportul
autovehiculelor blindate
3.2. Rezolvarea problemelor legate de asigurarea suportului logistic al
autovehiculelor blindate în a cțiunile militare actuale
3.3. Integrarea indicatorilor tehnico -tactici și economici rezultați într -un
model de utilizare eficientă a autovehiculelor blindate pe câmpul de
luptă

Concluzii finale și propuneri

1
CERINȚELE CÂMPULUI DE L UPTĂ ȘI A ACȚIUNILOR
MILITARE ACTUALE REFERITOARE LA MODUL DE
UTILIZARE A AUTOVEHICULELOR BLINDATE

În ciuda faptului că la începutul primului Război Mondial toate
armatele din lume s -au bazat foarte mult pe utilizarea cailor în războaie,
beneficiile utili zării inovațiilor recente a motoarelor cu combustie pentru a
crește mobilitatea, puterea de foc și protecția au fost evidente încă din primele
zile ale conflictelor .
Autovehiculele blindate nu puteau fi utiliza te efectiv împotriva
pozițiilor defensive bine fortificate , acesta a fost elementul major al Frontului
de Vest care a impulsionat descoperirea mașinilor de luptă. Când rețeau a de
tranșee a început să se răspândească ca o linie continuă între Canalul Englez
și frontiera elvețiană, sârma ghimpată și mit raliera au adus sfârșitul rolului
cailor în război și astfel era nevoie de o nouă forță mobil ă care să facă față
noului tip de război. Tancul, cum a fost denumit din motive de securitate, a
adus speranța ruperii liniilor de apărare. Blindat și dotat cu arm e, ideea era sa
depășească tranșeele cu ușurință și să distrugă rezistența inamică.
Armamentul și blindatele au făcut ca războiul să se deruleze mai repede
și să fie aparent mult mai destructiv. Aceleași probleme întâlnite în primele
zile ale războiului bl indat, au rămas și în prezent totuși. Primele tancuri au
fost eficiente numai cand au fost utilizate în numar semnificativ, pe teren
deschis cu suport logi stic sigur și eficient. Regulile au rămas aceleași și în
prezent. De exemplu resursele vaste ale arma tei ruse nu au fost capabile să
neutralizeze trupele de gherilă ale insurgenților din Afganistan. Terenul și
condițiile au împiedicat utilizarea eficientă a blindatelor. Același lucru s -a
întâmplat și în războiul din Vietnam. Mașinile de luptă sunt folosit oare, dar nu
la capacitate maximă .(tradus din engleză)1
„Lupta modernă , comparativ cu cea din trecut este influențată de un
cuantificator important și anume timpul de reacție . Perioad a de timp care se
scurge între declanșarea unui eveniment, percepția aces tuia și aplicarea unei
reacții adecvate s -a comprimat destul de mult . Legătura distanță -durată s -a
atenuat, în așa încât ținte situate la mari distanțe pot fi distruse în termene
extrem de scurte.
Prima concluzie a acestui fenomen este importanța micșorări i riscurilor
de identificare a pr opriilor sisteme, ceea ce presupune reducerea densității și
mărirea mobilității acestora. Aceasta împiedică în mod constant reîn noirea

1P. Trewhitt, Armored fighting vehicles , London, Amber Books Ltd., 1999, pp. 5 -6.

2
mijloacelor de contra -supraveghere, pentru „opacizarea” propriilor sisteme și
mărirea gr adului de transparență a adversarului.
Cea de -a doua concluzie este importanța mijloacelor C4I care asigură
această transparență spațială și temporală în câmpul de luptă pr in transmiterea
rapidă a ordinelor și rapoartelor. Importanța pe care o capătă siste mele de
informații și de comunicații fac ca spectrul radio -electronic să devină o altă
dimensiune a teatrului de operații. Orice întârziere în percepția adecvată a
situației operaționale sau în transmiterea unui ordin poate avea consecințe
catastrofale, fă când ca dezvoltarea unor sisteme de armă lipsite de asocierea,
exploatarea și difuzarea unor informații conexe să devină inutilă.
Cea de a treia concluzie se referă la mărirea razei de acțiune . Tipologia
acțiunii forțelor terestre, și în mod special al tru pelor de infanterie, este din ce
în ce mai diversă, neuniformă și circumscrisă unor spații mărite de acțiune,
ceea ce implică mărirea capacității acestora de gestionare a angajamentelor.
Necunoașterea în totalitate a contextului în care trupele de infanter ie își
vor îndeplini misiunile, face ca atât echipamentele acestora, cât și arhitectura
lor, să fie adecvate situațiilor neprevăzute. Aceasta implică creșterea
capacității lor de a se adapta la situații variate, prin acceptarea unor principii
ca: suplețea întrebuințării , mobilitatea, polivalența, flexibilitatea și
modularitatea .”2
Ansamblul acestor concluzii subliniază faptul că pe viitorul câmp de
luptă se vor confrunta sisteme de arme complexe și autovehicule blindate, cu
un ridicat grad de manevrabilitat e și respectiv maneabilitate , capabile :
 să ducă lupta dispersat în mici entități auton ome;
 să faciliteze transport ul trupel or în condiții de teren greu
accesibile și într-un timp relativ s curt;(mobilitate)
 să ofere protecție împotriva mijloacelor antiblind ate ale
inamicului; (protecție)
 să execute foc prin operarea usoara a sistemelor de armament cu
care sunt echipate .(putere de foc)
Câmpul de luptă , prin complexitatea sa, prezintă și un set de amenințări
atât pentru luptător cât și pentru tehnica de luptă. Astfel , din punct de vedere
constructiv, autovehiculele blindate trebuie sa dezvolte o capacitate de
supravețuire și protecție la aceste amenințări.

2L. Coșereanu, D. Grosu, T. Pleșean u, Sisteme de armament și mijloace de luptă,
București, Editura Universității Naționale de Apărare „CAROL I”, 2006, pp. 9 -10.

3

Capacitatea de supraviețuire și protecția autovehiculelor blindate la
amenințările câmpului de luptă actual

Capacitatea de supraviețuire vizează acele caracteristici ale
autovehiculelor blindate care contribuie la asigurarea integrității fizice a
membrilor echipajului și mențin erea în stare tehnică de functionare a
autovehicululu i, practic menț inerea acestuia în luptă până la relizarea
obiectivelor .
În realizarea capacității de supravețuire este necesară identificarea
acelor amenințări a căror efecte determină scoaterea din luptă a autovehicului
blindat. Astfel pentru a scoate din luptă un auto vehicul blindat se execută
activitățile următoare :
 se identific ă și se demasc ă ținta prin observarea continuă a
câmpului de luptă;
 se determină felul și capacitățile blindatului din dotarea
inamicului ;
 se identifică statutul forță proprie – forță aliată – forță
hostilă/ inami că;
 se calculează traiectoria balistică tinând cont de caracteristicile
câmpului de luptă și de distanța până la țintă ;
 se execută foc ;
 se urmăresc daunele provocate de proiectil în urma impactului cu
ținta;
 se observă dacă explozi a a penetrat blindajul ;
 în cazul în care blindajul a fost penetrat se estimează daunele
provocate în interiorul autovehiculului .
Capacitate a autovehicul ului de a supravețui pe câmpul de luptă este
determinată în principal de blindaj și letalitate ( neutral izarea inamicul ui
înainte ca acesta să poată deschide focul).3
Gradul de protecție prin blindaj a autovehiculelor blindate este
condiționată de limita masei totale. Oricare ar fi tipul, cantitatea de blindaj de
pe autovehicule este limitată de greutate. As tfel, cel mai usor vehiculele pot
avea atâta blindaj încât să le protejeze în fața celui mai redus nivel de atac
reprezentat de cartușe de calibru de pușcă și de fragmente de proiectil.

3M. Oană, Contribuții la analiza comparativă a nivelului de performanță a
autovehiculelor militare , 2010, pp. 18 -19.

4
Această formă de atac poate veni din aproape orice direcție, iar distr ibuția
probabilității sale în plan orizontal se presupune a fi circulară, ceea ce
necesită protecție egală de jur împrejur . Cantitatea de blindaj corespunde unui
minim de metal necesar carcasei unui vehicul din motive structural.
În trecut, exemple de vehi cule cu cantități minime de blindaj au fost
constituite de tancurile ușoare, iar mai recent de autovehicule blindate de
cercetare. Majoritatea vehiculelor blindate aveau protecție prin blindaj mai
mult decât minim ă, iar tancurile au fost prevăzute cu canti tăți de blindaj
progresiv mai mari ca urmare a creșterii nivelului de amenințare cu care se
confruntă. Dar adăugarea de blindaj determin ă inevitabil creșterea greutății ,
iar aceasta stabilește limite severe pentru cantitatea de blindaj pe care o poate
avea fiacare tip de vehicul. Date fiind aceste limite, blindajul pe care îl pot
avea vehiculele trebuie folosit cât mai eficient, iar aceasta implică
recunoașterea faptului că formele de atac la care să reziste blindajul mai greu
par mai posibil să vină din fa ță decât din lateral sau din spate. Așadar, este
mult mai puțin eficient să se mărească protecția prin blindaj în mod egal, de
jur împrejur decât să fie distribuită astfel încât să fie mult mai multă în partea
din față a vehiculelor, unde probabilitatea de atac este cea mai mare decât pe
laturi, unde se acceptă un nivel mai scăzut de protecție .
Pentru a mări eficiența blindajului și , în particular , a blindajului frontal,
amplasarea inițială verticală a părții din față, suprastructurii și plăcilor turelei
a fost în general abandonată în că din timpul celei de-a do ua Conflagrații
Mondiale în favoarea blindjului înclinat.
Înclinat la peste 65 de grade față de vertical ă, blindajul a oferit
avantajul că unele proiectile au ricoșat sau s -au împrăștiat și că tancul a reușit
să nu fie perforat chiar dacă relativ era subțire. Blindajul foarte înclinat a
redus și performanța unor încărcături cumulative.
Înclinarea blindajului într -un grad mai mic îl face și mai eficient în fața
proiectilelor cu energie cinetică, deoarec e astfel rezistă la perforare pentru că
este asimetrică, și, deci deviază proiectilele din linie dreaptă prin blindaj, pe o
rută mai lungă. Totuși, avantajele blindajului înclinat sunt mici, când este
înclinat cu mai puțin de 10 sau 20 de grade fată de ver ticală.
În contrast, înclinarea blindajului nu reprezintă nici o diferență pentru
perforare de către jeturile încărcăturilor cumulative, cu excepția interferenței
în unele cazuri cu formarea jetului menționat anterior. 4

4M. Mureșan, T. Pleșanu. , Sisteme de armament și mijloace de luptă, București,
Editura Universității Naționale de Apărare, 2005, pp. 81 -83.

5
De-a lungul timpului s -a încercat d escoperirea celui mai eficient tip de
blindaj care înclinat sub un unghi potrivit să sporească cât mai mult
capacitatea de supravețuire. Astfel, prin combinarea a diferite materiale cu un
grad ridicat de duritate sau anumite proprietăți fizice , au rezultat urmatoarele
tipuri de blindaje:
1. Blindaje pasive
Blindajele pasive sunt cele care asigură protecție ca rezultat al
rezistenței mecanice și eventual al variației densității materialelor din
construcția lor. Acestea pot fi omegene sau stratificate.
1.1. Blindaje omogene
Blindajele omogene sunt alcătuite dintr -un singur strat de material,
performanțele lor depinzând de rezistența mecanică a materialului și de
grosimea stratului respectiv. Blindajele omogene s -au folosit la tancurile din
prima și a doua generație . Materialul cel mai utilizat la realizarea acestui tip
de blindaj este oțelul, dar acesta conține o serie de elemente de aliere cum ar
fi cromul, nichelul și molibdenul. Cu cât gradul de aliere este mai mare cu atât
caracteristicile fizico -mecanice ale oțelu lui se îmbunătățesc.
1.2. Blindajele stratificate
Blindajele stratificate sunt alcătuite din mai multe straturi de materiale
diferite, performanțele lor depinzând de rezistența mecanică a materialelor
respective, precum și de modul în care variază densitatea co nstrucției,
respectiv de succesiunea în care sunt dispuse straturile . Acestea au în
compunere o serie de materiale cum ar fi: oțel de blindaj, ceramică foarte dură
și termorezistentă, spații cu aer, obiecte cu forme întâmplătoare și un strat
interior din p lastic.
Blindajele stratificate sunt realizate în trei variante constructive: în
pachet omogen, în pachet neomogen și cu plăci alunecătoare.5
1.3. Blindajul compozit
Blindajul compozit este alcătuit din diferite materiale ca metal, plastic
sau ceramică care com binate asigură o protecție mai puternică și mai ușoară
decât cea oferită de blindajele tradiționale construite din metal pur. Una dintre
cele mai eficiente forme a le acestui tip de blindaj este cunoscută sub numele
de „Blindaj Chobham” care conține un stra t a de ceramică, între două plăci de
oțel fixate cu șuruburi. Acest blindaj a fost utilizat în marile bătălii de tancuri,
asigurând protecția tancurilor precum Abrams, unde s -a dovedit a fi foarte
eficiente impotriva proiectilelor explozive anti-tanc. Conc eptul de „Blindaj

5Ibidem, pp. 79 -80.

6
Chobham ” a fost introdus în 1965 de către britanici, însemnând un pas
important în tehnologia blindajelor .6
1.4. Blindajul spațiat
Din denumire ne dăm seama că blindajul spațiat este acel blindaj
alcătuit din două sau mai multe placi de oțel poziționate paralel una față de
alta cu o anumită distanță între ele . Pentru a îi crește eficiența, acesta poate fi
înclinat sub un anumit unghi, reducând astfel capacitatea de penetrare a
proiectilelor sau chiar ricoșându -le.
Scopul acest ui blindaj este de a protejea autovehicule de proiectilele
anti-tanc explozive (HEAT) care creează un jet cumulativ menit să penetreze
blindajul . Plăcile din constituția blindajului sunt relativ subțir i construite din
oțel metalic, mult mai ușoare decât blindajul principal. Acestea pot fi atașate
ca fuste laterale sau fuste de turelă pe tancuri și alte vehicule blindate. Această
armură ușoară detonează prematur focosul proiectilelor , astfel încât jetul
cumulativ se consumă înainte să atingă blindajul propriu -zis, devenind re lativ
ineficient.
2. Blindaje active
Blindajele active sunt cele care în momentul impactului declanșează o
contracțiune, de regulă o explozie menită să perturbe fenomenul de perforare.
Explozivul, care poate fi hexogen sau alt tip, se plasează în cutii metali ce cu
pereți exterior subțiri, așezate pe suprafața plăcii de blindaj și se inițiază în
momentul impactului proiectilului cu blindajul.7
Blindajul reactiv exploziv
Prin blindaj reactive exploziv sau ERA (Explosive Reactive Armor) se
înțelege o serie de plă ci aplicate pe blindajul extern. Aceastea sunt compuse
din două foi de metal între care se găsește o anumită cantitate de explozibil .
Poate că pare o nebunie să îți ornezi tancul cu C4 , dar tocmai acest C4 te
poate proteja cel mai eficient împotriva proiec tilelor trase de alte tancuri.
Înainte de a lovi blindajul efectiv al tancului, proiectilul penetrează
placa de armură reactivă. În acel moment, materialul dintre cele două foi de
metal explodează afectând în mai multe moduri proiectilul. În primul rând,
este forța exploziei scade din forța de impact. De asemenea, dacă proiectilul
nu lovește perpendicular placa, explozia va devia într -o oarecare măsură
traiectoria. Blindajul reactiv poate fi eficient chiar împotriva mai multor tipuri

6https://www.globalsecurity.org/military/intro/armor -composite.htm ;
7M. Mureșan, T. Pleșanu , op. cit., p. 51.

7
de proiectile, dar nu p oate fi montat decât pe un tanc cu blindaj greu și doar în
părțile frontale și laterale.8
Ceea ce conferă calitatea de activ blindajelor este capacitatea acestora
de a consuma puterea de penetrare a proiectilelor înainte ca ace asta să
afecteze drastic blindajul propriu -zis al autovehiculului. Acest lucru este
posibil prin existența unor sisteme care au în componență :
 senzori care detecte ază lansarea proiectilului , calculându -i
traiectoria și viteza cu care se apropie ;
 materiale explosive care se inițiază l a impactul cu proiectilul
astfel încât să determine procesul de penetrare și consumare
parțială sau total ă a acestuia, reducându -i efectele asupra
blindajului propriu -zis.
Capacitatea de supravețuire a mai cunoscut progrese notabile prin
adoptarea sistemel or de filtroventilație și de supra -presurizare a camerei
echipajului, precum și prin adoptarea unor sisteme performante de stins
incendiile izbucnite la bordul autovehiculu lui.9
În concluzie , capacitatea de supraviețuire și protecție a autovehiculelor
blindate a cunoscut un progres considerabil de -a lungul tipului, ca raspuns la
amenințarile câmpului de luptă , aproape fiecare conflict presupunând
provocări noi pentru tehnica blindată . Putem afirma că dezvoltarea capacității
de supravețuire este, de fapt, ră spunsul la aceste provocări , căutându -se mereu
soluții pentru îmbunătățirea sistemelor de protecție a autovehiculelor astfel
încât acestea să -și mențină starea tehnică de funcționare în luptă și totodata să
asigure integritatea echipajului de la bord până la îndeplinirea misiunii. Putem
interpreta acest fenomen ca pe o cursă între mijloace le prin care se incearcă
penetrarea sistemului de protecție de pe autovehiculele blindate și modalitățile
de combatere a acestor mijloace.
Capacitatea de supravețuire rep rezintă unul dintre atributele de bază ale
autovehiculelor militare de luptă, alături de:
 mobilitate;
 putere de foc;
Între capacitatea de supravețuire și mobilitate există o strânsă
interdependență materializată printr -o interconditionare reciprocă. Diminu area
vitezei de deplasare oferă condiții mai bune adversarului de observare,

8http://www.go4it.ro/curiozitati/dosare -3998600/design -si-concept –
2442160/concepte -militare -armele -secolului -21-2447576/p2 ;
9L. Coșereanu, D. Grosu, T. Pleșeanu, op. cit., p. 162.

8
telemetrare și ochire, crescând probabilitatea ca proiectilul să iși atingă ținta.
Astfel, o mobilitate scăzută determină slăbirea protecției și deci, a capacității
de supravețuir e. Rezultă că o capacitate de supravețuire maximă se atinge în
cazul unui compromis rațional între nivelul protecției directe reprezentat de
blindaj și mobilitate.10

Mobilitatea autovehiculelor blindate și caracteristicile tipurilor de
mobilitate strategic ă, operativă și tactică

Unul din factorii importanți care asigură desfășurarea manevrei este
mobilitatea. Aceasta creează pentru trupe și tehnica de luptă, posibilitatea de a
realiza manevra rapid. În acest sens, mobiltatea este capacitatea trupelor de a
executa manvre rapide, în orice loc și pe orice direcție impuse de câmpul de
luptă , indiferent de condițiile de teren, timp, anotimp și stare a vremii, pentru
a exploata cu maximă eficiență posibilitățile lor de luptă, în vederea
îndeplinirii misiunilor.11
Mobilitatea autovehiculelor blindate este un factor foarte important.
Importanța sa a fost pusă în valoare în conflictele ce s -au desfășurat de -a
lungul timpului. De exemplu din desfășurarea celor două războaie din golf
(1991 și 2003) a reieșit că unitățil e și marile unități ale coaliției internaționale
înzestrate cu blindate ușoare și cu un număr relative redus de de tancuri, dar
de ultimă generație, au avut câștig de cauză împotriva diviziilor irakiene
greoaie și aproape lipsite de mobilitate, inzestrat e cu tancuri din generațille 2
și 3.
Caracteristicile nivelurileor de desfășurare a conflictelor militare au o
influență majoră asupra mobilității autovehiculelor blindate . Această influență
impune categorizarea mobilității pe nivelurile: strategic, opera tiv și tactic.
1. Mobilitatea strategică
„În strategia militară, ca și în întreaga artă militară, s -a produs o
revoluție, determinată îndeosebi de dezvoltarea fără precedent a aviației de
toate tipurile, a forțelor navale de suprafață, a submarinelor nucleare , a
trupelor aeromobile și aeropurtate . Forțele terestre au fost înzestrate cu
blindate de generația a IV -a, capabile de o mare mobilitate și putere de luptă.
Această revoluție a condus la o deosebită mobilitate strategică care face

10M. Mureșan, T. Pleșanu, op. cit., p. 63;
11I. Virca, „ Arma Auto –100 de an i de existență – tradiție, continuitate și
perspectivă”, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2017, p. 57.

9
posibilă, prin operații de proiecție a forței, ducerea acțiunilor militare în orice
zonă de pe glob.
Pornind de la aceste considerente, se poate afirma că mobilitatea
strategică reprezintă capacitatea unei structuri militare de a executa
transportul forțelor sale la distanțe mar i, în scopul realizării unui obiectiv
strategic. ”12
Mobilitatea la nivel strategic depinde mai ales de mijloacele te
transport a autovehiculelor militare și caracterticile acestora.
Transportul autovehiculelor militare se realizeaza pe calea ferată cu
ajuto rul garniturilor de tren de mare capacitate, pe apă cu vase de transport și
prin aer cu avioane special construite pentru a ridica în aer greutăți foarte
mari.
Transportul autovehiculelor militare pe calea ferată, pe apă și prin aer
presupune următoarele l imitări constructive ale acestora:
 nu trebuie să depașească grutatea maximă admisă;
 trebuie să se încadreze în dimensiunile suportate de mijlocul de
transport ;
 să fie prevăzut cu sisteme de ancorare;
 să aiba un sistem de propulsie destul de puternic care sa le
permită îmbarcarea pe platforma de transport;
 să fie prevăzute cu sisteme de prindere (inele, cârli ge, chingi
metalice) pentru a putea fi îmbarcate cu ajutorul unor macarale;
 să aibă propriul sistem de imobilizare activ pe timpul
transportului.
2. Mobilitatea operativă
Mobilitatea operativă implică posibilitatea ca autovehiculel e blindate să
poată fi transportate sau să se deplas eze cu propriile resurse de combustibil pe
rute specifice nivelului operativ .
Condițiile unei mobilități operative ridicat e sunt :
 viteza medie de deplasare cât mai mare ;
 timpul redus pentru realizarea activităților de mentenanță și
existența unui echipaj profesionist care să intervină și să
remedieze rapid eventualele probleme tehnice ;

12Ibidem, p. 64 .

10
 confortul necesar pentru membrii echip ajului astfel încât acesta
să-și păstreze câ t mai mult o condiție fizică și psihică cât mai
bună ;
 existența unui compartiment de transport în condiții optime a
hranei si apei ;
 existența unui spațiu destinat odihnei membrilor echipajului, în
cazul parcurgerii unor distanțe mai lungi.
Pentru realizarea mobilității operative sunt recomandate utilizarea
autovehiculelor blindate pe roți deoarece acestea au o viteză de deplasare mai
mare decât șenilatele, asigură un confort mult mai ridicat, sunt mai puțin
zgomotoase în mers și se pot deplasa odata cu autovehiculele structurii
logistice, care în general sunt propulsate pe roți , asigurând astfel
compactizarea convoiului.
3. Mobilitatea tac tică
Mobilitatea tacică reprezintă capacitatea de manevră a forțelor în
câmpul tactic. Autovehiculele blindate contribuie considerabil la realizarea
mobilității tactice prin posibilitatea de a depăsi cu ușurință obstacole le, de a
avea o viteză mare de depl asare chiar și în teren accidentat , să nu fie
influențate negativ în mod decisiv de condițiile climatice , să se comporte
eficient indiferent de anotimp și să aibă același regim de deplasare indiferent
că e noapte sau zi.
Condițiile unei mobilități tactice ridicate sunt :
 viteza medie de deplasare cât mai mare ;
 depășirea rapidă și cu consum energetic redus a diferite
obstacole ;
 capacitatea de a fi ușor manevrabil în orice condiții prin
posibilitatea de a schimba ușor direcția de înaintare în orice
momemen t;
 posibilitatea de adapta imediat viteza de deplasare la condițiile de
teren .
Caracteristicile tehnice ale autovehiculelor blindate care au o influență
majoră asupra mobilității tactice sunt :
 caracteristicile motorul ui, transmisi ei și instalațiil or auxil iare;
 performanțele sistemului de propulsie și suspensiei ;
 greutatea totala și centrul de greutate .
Toate aceste caracteristici se grupează în funcție de sistemele ce
compun autovehiculele blindate astfel :

11
 caracteristici ce țin de geometri a autovehiculel or;
 caracteristici ce țin de agregatul energetic ;
 caracteristici ce țin de sistemul de rulare;
Caracteristici le geometrice
Caracteristicile geometrice ale autovehiculelor blindate care au o
influență relevan tă asupra mobilității sunt: lățimea autovehicul ului, garda la
sol, unghiul de atac și cel de degajare.
Lățimea autovehiculelor blindate se răsfrânge asupra mobilității la
nivelul : transportabilit ății acestora , influențând mai mult mobilitatea
strategică și operativă ; travers ării unor pante foarte incli nate; execut ării
virajelor strânse , deplasării prin culoare înguste, etc.
Garda la sol este dată de distanța măsurată de la nivelul suprafeței
solului și cel mai inferior punct de pe carcasa blindată.
Dacă deplasarea autovehiculelor are loc în teren mlăști nos, din cauza
greutății foarte mare , acestea se afundă în sol . Dacă se afundă pe o adâncime
echivalentă cu măsura garzii la sol , acestea rămân suspendat e și astfel solul nu
mai poate reactiona asupra propulsorului care devine inutil în această situație .
Aderența scade pâna când roțile sau șenilele încep să patineze, iar
autovehiculul devine imobil.
Garda la sol este afectată în prezent mai ales de faptul că se
suplimetează carcasa blindată în partea inferioară a autovehiculelor ca măsură
de protecție impot riva minelor și dispozitivelor explozive improvizate
instalate pe căile de comunicații. Astfel este redusă distanța dintre suprafața
solului și partea inferioară a carcasei blindate ceea ce duce la scăderea
mobilității în teren frământat.
Unghiu rile de ata c și de degajare au influență directă asupra modului de
depășire a obstacolelor . Sunt unghiurile formate de tangentele la propulsor și
suprafața terenului. În cazul în care extremit atea inferioară a carcasei
depă șește profilul propulsorului, tangenta se du ce la extremitate care de obicei
este bara de protecție sau cârligul de remorcare. Cel mai dificil obstacol de
traversat este cel care are forma unei trepte sau panta longitudinală. Dacă
unghiurile nu au o deschidere corespunzătoare aceste obstacole sunt p ractic
imposibil de depășit.
Caracteristicile energetice
Caracteristicile energentice sunt grupate în funcție de componentele
agregatului energetic . Performanțele sistemelor componente ale agregatului
energetic sunt masurate prin:

12
 motor ul: puterea și cuplu l motor și numărul de turații la care sunt
puși în valoare acești parametri, randamentul efectiv,
comportamentul în caz de suprasolicitare ; capacitate a cilindrică ,
volumul și spațiul ocupat în interiorul ansamblului, greutatea
care influențează masa totală , consumul de combustibil, regim de
funcționare în condiții speciale;
 transmisi a: felul transmisiei (mecanică, semiautomată sau
automată) , regimul în care modifică momentul și turația, număr
de trepte, randament , efort depus pentru trecerea dintr -o treaptă
de viteză în alta ; ce influente are în realizarea virajelor , câtă
putere se pierde în timpul virajelor;
 sistemul de frânare : spațiul de frânare în functie de viteză,
rezistența la acționarea prelungită ; comportamentul în pantă,
rampă sau teren denivelat, efort depus în acționarea sistemului și
capacitatea de control.
Caracteristicile sistemului de rulare
Indicatorii acestui sistem care au influență asupra mobilității sunt
grupati pe cele doua componente ale sistemului :
 suspensi a: capacitatea de elasticit ate, capacitate de amortizare ,
capacitatea de preluare a șocurilor și comportamentul în caz de
suprasarcină, sistemul de răcire a amortizoarelor,
 propulsorul: felul propulsiei (roți sau șenile), caracteristicile
dimensionale ale pneurilor sau șenilelor, c aracteriticile care
influentează unghiu rile de atac și de degajare , regimul de
funcționare în caz de suprasarcină sau condiții speciale de teren,
termenul de rulare în funcție de teren și distanțe parcurse .
Factori importanți care influențează mobilitatea sunt reprezentați și de
capacitatea de operabilitate de către echipaj:
 manevrabilitatea din interior depinde de: felul în care sunt
organizate sistemele optice de observare a câmpului exterior,
modul prin care acestea sunt p ăstrate curate pe timpul deplas ării,
echilibrarea giroscopică a sistemelor optice de ochire , sistem ul
de comunica ții;
 manevrabilitatea din exterior depinde de : modul în care este
realizată legătura cu echipajul din interior, sistem ul de naviga re,
gradul de cooperare cu echipajul din in terior;

13
 organizarea elementelor interioare : locul de dispunere al fiecărui
membru din echipaj ; configurația, modul în care este configurat
bordul de comandă și accesul la mecanismele de acționare,
confortul din interior asigurat de existența sistemel or de
ventilație și de reglare a temperaturii .
În concluzie m obilitate a este capacitatea autovehiculelor blindate de a
fi transportabile, dar, mai ales, de a se deplasa singure cu ajutorul resurselor
proprii în câmpul tactic cu un rol definitoru în moblitatea și mane vrabilitatea
trupelor .
Realizare mobilității este posibilă prin funcționarea unui sistem
complex alcătuit din agregatul energetic, echipamentul de rulare și geometria
autovehiculelor. Motorul, transmisia, sistemul de frânare, propulsorul,
suspensia , sistemele de observare și ochire și elementele de comandă ale
acestora, dar și caracteristicile geometrice ale autovehiculelor sunt elementele
de care depinde nivelul de performanță al mobilității.
Mobilitatea autovehiculelor blindate este de asemenea in fluențată de
puterea de foc a acestora. Pentru a obține o putere de foc cât mai destructibilă ,
presupune echiparea autovehicolului cu arme de calibru mare ceea ce duce
direct proporțional la creșterea masei totale a autovehicului și invers
proporțional la scăderea moblității acestuia.

Cadrul legal internațional și cerințele cu privire la caracteristicile
sistemelor de armament ce echipează autovehiculele blindate

„O caracteristică importantă a viitorului câmp de luptă este strâns
asociată noilor forme d e agresivitate, pe care infanteristul trebuie să le impună
(și să le facă față) în luptă, în condițiile unui refuz în creștere al opiniei
publice și factorilor politici de sacrificare a vieților omenești. Sunt motive
serioase pentru care în armatele moder ne se fac cercetări asidue pentru
punerea la punct a armamentului neletal, adaptat din ce în ce mai mult stărilor
de ne -război și ne -pace (lasere orbitoare, radiații izotropice, arme cu
infrasunete), precum și pentru apariția în forme perfecționate a armam entului
„ecologic”, în măsură să nu cauzeze pagube mediului: aparatură de bruiaj,
arme laser .” 13

13L. Coșereanu, D. Grosu, T. Pleșeanu, op. cit., p. 10.

14
Conform prevederilor legale armele ce echipează autovehiculele
blindate și cantitatea de armament s unt reglementate prin Legea 18/1992
pentru ratificarea Trata tului cu privire la for țele armate conven ționale în
Europa, semnat la Paris la 19 noiembrie 1990 . Astfel :
„Tancurile de lupt ă sunt vehicule blindate de lupt ă pe șenile,
cântărind, f ără încărcătură, cel pu țin 16,5 tone, care s unt înarmate cu un tun
de calibru de cel pu țin 75 mm, ce se poate roti 360 grade.
În plus, vor fi considerate tancuri de lupt ă oricare vehicule de lupt ă
blindate, pe ro ți, ce vor intra în serviciu și care vor îndeplini toate celelalte
criterii artate mai sus.
Termenul transp ortor blindat de trupe înseamn ă un vehicul blindat
de lupt ă care este conceput și echipat s ă transporte o grup ă de infanterie
pentru lupt ă și care, de regul ă, este înarmat cu un armament integrat sau
organic, cu un calibru mai mic de 20 mm.
Termenul ve hicul blindat de lupt ă a infanteriei înseamn ă un vehicul
blindat de lupt ă conceput și echipat în primul r ând pentru a transporta o
grup ă de infanterie pentru lupt ă, care asigur ă, în mod normal, posibilitatea
pentru luptatori de a executa foc din interiorul vehiculului, sub protec ția
blindajului, și care este înarmat din construc ție cu un tun cu calibrul de cel
puțin 20 mm și, uneori, cu o instala ție de lansa re a rachetelor antitanc.
Termenul vehicul de lupt ă cu armament greu înseamn ă un vehicul
blindat de lupt ă, cu un tun integrat pentru tragere direct ă de cel putin 75 mm,
cântărind cel putin 6,0 tone – greutate f ără incărcătură – și care nu cade sub
inciden ța definiț iilor transportorului blindat de trupe, vehiculului blindat de
luptă a infanteriei sau tancului de lupt ă.
Termenul obliga ție de reducere înseamn ă cantitatea din fiecare
categorie de armamente și echipamente conven ționale limitate prin tratat pe
care un stat -parte se oblig ă să o reduc ă în timpul perioadei de 40 de luni
următoare intr ării în vigoare a tratatului, pentru a asigura conformitatea cu
art. VII.
Părțile contractante stabilesc, în conformitate cu prevederile tratatului,
nivelurile lor maxime pentru cantit ățile de armamente conven ționale și
tehnica ale p ărților contractante, care se li miteaz ă prin tratat, despre care se
prezint ă o notificare la semnarea tratatului, dup ă cum urmeaz ă:

15
România
Tancuri – nu mai mult de 1.375 buc ăți
Mașini blindate de lupt ă – nu mai mult de 2.100 buc ăți
din care ma șini de lupt ă a infanteriei – nu mai mult de 500 bucăți
și mașini de lupt ă cu armament greu – nu mai mult de 105 buc ăți.”14
Puterea de foc este unul dintre atributele de bază ale autovehiculelor
blinda te cu implicatii directe asupra, capacității de supravețuire și a
mobilității, care corelat ă intr-un mod eficient cu cele două contribuie decisiv
la îndeplinirea misiunilor . Capacitatea de a executa foc este rezultatul unui
sistem complex format din :
 arma principal ă care are în general calibrul cel mai mare și
folosește muniții cu o putere destructibilă foarte mare ;
 arma secundar ă (mitraliere le, aruncătoare le de grenade ) care este
folosită pentru a angaja țintel e secundare și pentru a asigura
protecție împ otriva elementelor de infanteriei;
 mecanismele de ghidare a focului care a u rol în păstrarea axe i
balistice nemodificate pe timpul deplasării autovehiculului sau
schimb ării direcției de mers prin executarea unor viraje care în
mod normal ar deplasa ținta de pe obiectiv ;
 sistemele de calcul a parametrilor ce țin de balistica exterioară
(traiectorie, viteză, distanță , erori, etc.);
 dispozitive de observare și ochire cu rol ul de a identifica țintel e,
a stabili linia de ochire precum și de a calcula parametri i ce țin de
balistic a proiectilului .
Armamentul principal de mare calibru este întâlnit în general la tancuri.
Acesta este de obicei un tun cu calibru și cadență mare de tragere , care este
îmbunătățit constant, datorită progresel or metalurgi ce continue. Calibrul
actual este de 120 mm (NATO) și 125 mm (Rusia, Ucraina).
În prezent se fac experimente prin care se încearcă echiparea tancurilor
cu tunuri cu calibrul de 140 mm, cu o capacitate destructibilă mult mai mare
decâ cea a tunurilor de 125 mm . Totuși, echiparea tancurilor cu tunuri de 140
mm nu se justifică neapărat, deoarece distanța obișnuită dintre fronturi este de
maxim 2000 m, distanță la care tunurile de 120 mm au o putere distructivă
letală. Puterea de foc nu este dată doar de calibru, ci și de ti purile de muniție
cu care se ececută tragerea. În funcție de ameninț ările câmpul ui de luptă este

14Legea 18/1992 pentru ratificarea Tratatului cu priv ire la forțele armate
convenționale în Europa, semnat la Paris la 19 noiembrie 1990.

16
necesară utilizarea unui anumit tip de muniție. Astfel, împotriva tancurilor
actuale care au un blinda j foarte performant, sunt folos ite proiectile le
perforant e (KE – Kinetic Energy) și proiectile le „săgeată” (APFSDS Armoured
Piercing Fin -Stabilised Discarding Sabot ). Fiind construite din aliaje cu o
duritate și dens itate foarte mare , acestea capătă o putere distructivă
considerabilă, datorită masei și vitez ei ma ri. La impactul cu blindajul acestea
au o forță de izbire foarte mare, iar schije le și resturi le rezultate în urma
exploziei se împr ăștie în interior provocând răni grave sau chiar moartea
echipajului de la bord .
Pentru distrugerea obiectivelor cu o prote cție nu chiar atat de
performantă , cum sunt transportoare le blindate sau tancur ile din generațiile
trecute, este folos ită muniți a HEAT. Aceast a contine substanțe explozive
chimice învelite într -un tub de formă conică din cupru . La impact încărcătura
se de tonează , iar plasma rezultată în urma arderii fiind foarte fierbinte și
având o viteză foarte mare, topește blindajul autovehiculului reușind să îl
penetreze.
Tancurile : M551 sheridan, T -urile 72, 64, 80, 90, 84 și PT -91 sunt
doatate cu rachete ATGM (anti-tank guided missile ) care pot fi lansate cu
ajutorul tunurilor și lansatoare lor externe. Acest e rachete, în funcție de
sistemul ATGM, extind bătaia maximă efectivă a armamentului depășind cu
mult bătaia maximă obținută cu muniția convențională. În plus acea stă
muniție poate fi folosită și împotriva țintelor aeriene care zboară lent și la
joasă înălțime, cum ar fi elicopterele. Rachetele ATGM sunt ghidate cu
ajutorul telemetrului ce folosește raze laser .15
Pentru a crește puterea de foc , autovehiculele blindat e au fost echipate
cu tunuri care utilizează proiectile subcalibru din componența sistemului de
armament de pe tancurile moderne . De asemenea, de la autotunurile moderne
au fost preluate și implementate pe autovehicule sistemul hibrid de navigație
și dispo zitivul de ghidare a focului de la bord, realizând astfel un sistem
autonom și permanent de luptă.
Pentru identifica și lovi ținta în orice condiții de iluminare,
autovehiculele blindate au fost dotate cu aparat e de ochire și observare de tip
binar, constr uite cu intensificatoare de imagini din generația a treia, camere cu
termoviziune și telemetre laser.
Descoperirea și lovirea inamicului de la o distanță care asigură
protecția impotriva loviturilor acestuia este posibilă prin folosirea

15M. Oană, op. cit., pp. 28 -30.

17
complexelor de rach ete antiaeriene moderne care au în componență stații
multifuncționale de radiolocație.
Din sistemul de autoapărare a blindatelor fac parte, pe langă tuburile de
lansare a grenadelor fumigene, și instalațiile de lansare GALIX . Acestea sunt
alcătuite din :
 instalați e de lansare, amplasată pe blinda j (tuburi cu rol în
dirija rea muniți ei și în realiza rea comenzii electric e de lansare);
 panou de comandă și de conducere a focului montat în interiorul
mașinii de luptă, care permite trăgătorului să execute trageri „ foc
cu foc” sau în salve, independent de restul armamentului;
 muniți e transport ă în interior ul autovehiculului , pe langă cea
încărcat ă deja în tuburile de lansare, de diferite tipuri: fumigen e;
anti-infanterie; ținte termice false ; rachete de iluminare; gr enade
lacrimogene.
Deasemenea se urmărește implementarea pe autovehiculele blindate a
categoriilor de mijloace subscrise armelor neletale:lasere, emițătoare de
radiații izotropice, metale friabilizate cu ajutorul lichidelor și substanțe
supercaustice. Utilizare armelor neletale, asigură învingerea inamicului,
protejând în același timp viețile umane, care a devenit mai mult decât o
perspectivă, mai degrabă un deziderat care tinde să devină obligatoriu.16
În concluzie puterea de foc este un atribut de bază a a utovehiculelor
blindate, valorificat prin capacitatea de a executa foc rapid și eficient cu
scopul de a neutraliza amenințările de pe câmpul de luptă . Capacitatea de a
executa foc este posibilă prin antrenarea unui sistem complex alcatuit din
armamentul pe rformant ce echipează autovehiculul, compatibil cu noile tipuri
de muniție, sistemul digital de comandă și conducere a focului și aparatur a de
observare și ochire de ultimă generație capabilă să demaște și să fixeze tintele
în câmpul de luptă.

16 L. Coșereanu, D. Grosu, T. Pleșeanu, op. cit., p p. 13 -15.

18
Concluzii și formularea direcției de studiu

Autovehiculu blindat este rezultatul un sistem complex alcătuit din
subsisteme aflate în relație de interdependență . Subsistemele componente
principale ce alcătuiesc autovehiculul sunt reprezentate de ansamblurile
tehnice antrenate în realizarea capacității de supravețuire și protecție,
capacității de executare a focului și a mobilității. Interdependența acestor
ansambluri rezultă din intercondiționările dintre acestea.
Capacitatea de supravețuire este afectată, pe de o parte, de creșterea
puterii de foc prin montarea unui tun de mare calibru și a unei aparaturi de
observare și ochire de mari dimensiuni care conduce la mărirea dimensiunilor
vehiculului, oferind o țintă mai usor de observat, ochit și de lovit . Pe de altă
parte capacitatea de a executa rapid și eficient foc asupra țintelor inamice
determină distrugerea potențialelor surse de amenințare mărind astfel
capacitatea de supravețuire.
Pentru a creste puterea de foc este necesară utilizarea unui aramament
de calibru mai mare și a unei muniții corespunzătoare în cantități mai mari
contribuind astfel la cresterea masei totale care are consecințe defavorabile
asupra capacității de mobilitate .
De asemenea, mobilitatea este infl uențată negativ și de tendința de a
creste protecți a prin adăugarea suplimentară de plăci de blindaj sau prin
majorarea grosimii celor existente, greutate care se adaugă la masa totală. În
schimb o capacitatea mare de mobilitate influențeaz ă pozitiv capacitatea de
supravețuire deoarece autove hiculul devine mai greu de observat și ochit și,
astfel scade probabilitatea de lovire.
Performanțele armamentului, digitalizarea sistemelor de comandă și
conducere a focului, scăderea masei și volumului agregatului energetic,
modernizarea transmisiei și c reșterea rezistenței blindajelor prin calitate și nu
prin grosime pare a fi soluția care stă la baza proiectării noului model eficient
de autovehicul blindat care sa depășească provocările c âmpului actual de
luptă.
Astfel, î n următorul capitol voi supune analizei, cu ajutorul modele lor
de analiză multicriterială a nivelului de performanță al autovehiculelor
blindate , acele caracteristici tehnico -tactice care țin de capacitatea de
supravețuire și protecție, de puterea de foc și de mobilitate.

19

BIBLIOGRA FIE

Autori români
1. COȘEREANU T., GROSU L., PLEȘEANU T., Sisteme de armament și
mijloace de luptă, Editura Universit ății Naționale de Apărare „CAROL I”,
București, 2006;
2. MUREȘAN M., PLEȘEANU T., Sisteme de armament și mijloace de
luptă, Editura Universități i Naționale de Apărare, București, 2005;
3. Virca I., „ Arma Auto –100 de ani de existență – tradiție, continuitate și
perspectivă”, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”,
Sibiu, 2017
4. Legea 18/1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la f orțele armate
conven ționale în Europa, semnat la Paris la 19 noiembrie 1990

Autori străini
1. TREWHITT P., Armored fighting vehicles , London, Amber Books Ltd.,
1999;

Infografie
1. OANĂ M., Contribuții la analiza comparativă a nivelului de performanță
a autoveh iculelor militare , 2010;
2. https://www.dsta.gov.sg/docs/default -source/dsta -about/fighting -vehicle –
technology.pdf?sfvrsn=2 ;
3. http://www.go4it.ro/curiozitati/dosare -3998600/design -si-concept –
2442160/concepte -militare -armele -secolului -21-2447576/p2 ;
4. https://www.globalsecurity.org/military/intro/armor -composite.htm .