CAPITOLUL 1: CARDUL

CAPITOLUL 1: CARDUL

1.1. Istoricul aparitiei cardurilor

Perfecționarea, modernizarea și eficientizarea instrumentelor și modalităților de plată au fost determinate pe de o parte de cuceririle științei, îndeosebi în domeniul tehnologiei informațiilor și telecomunicațiilor digitale de date .

Cardul de plată sub formă arhetipală a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii în anul 1914, fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Prin acest card se puteau face cumpărături numai la această companie.

În anul 1949 un american pe nume Frank McNamara, împreună cu partenerul său Ralph Schneider, creează primul card de credit pentru plăți în restaurante, având marca Diners Club Card. În numai câțiva, ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianți. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor și industriei timpului aferent.

În 1958 apare un salt înainte în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele BankAmericard. Cardul băncii Bank of America a dovedit repede că exista o piață extinsă pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general).

În 1976 cardul BankAmericard avea să devină bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreună cu alte bănci asociate și trecând prin mai multe transformări, devine Visa International.

În țările vest-europene cardurile au apărut în jurul anului 1960, dar s-au extins abia după anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, datorită eforturilor masive financiare, derulate de instituțiile bancare din țările avansate, baza materială a operațiunilor de plăți a crescut în asemenea măsură încât folosirea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au devenit instrumente preferate pentru derularea plăților de valori mici inițiate de persoane fizice deținătoare de conturi bancare, care formează în țările avansate o parte importantă a clientelei bancare.

În România primul card de plată în lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD în decembrie 1995, ca un card proprietar, iar începând din același an au apărut primele carduri Visa și Europay (companie europeană în domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este din 2002 înglobată în MasterCard International). În aprilie 2004 existau în toată țara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii), 19 bănci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, între care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay/MasterCard, iar 4 erau American Express.

1.2. Caracteristici conceptuale si tehnologice ale cardului
1.2.1. Definirea cardului

Cardul reprezintă un instrument de decontare prin intermediul căruia posesorul autorizat poate achiziționa bunuri sau servicii fără prezența efectivă a numerarului. Cardul facilitează legătura financiară între comercianți și consumatori, fiind o simplă cheie de accesla un cont bancar: acela al deținătorului de card.Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură și posibilitatea obținerii necondiționate de numerar fie de la automatele de bani (ATM) fie de la ghișeele băncii (în cazul sumelor mari), înlăturându-se astfel orice barieră funcțională de utilizare. Datorită acestor caracteristici, cardul este un instrument de plată universal aplicabil și global acceptabil.Conform Regulamentului numărul 6 din 14 noiembrie 1995, capitolul l , articolul 2,cartela de plată, care va fi denumită, conform practicii internaționale, cardul, este definit ca fiind „ un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care semnalează că deținătorul său ar putea avea succes la dreptul de a-l folosi pentru plată, conferit de emitent;un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc de plată, de către deținător, a obligațiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii sau obținerea de avansuri în numerar de la comerciant, în termenele și în condițiile legii, a obligațiilor reciproce și a altor reglementări aplicabile ."Un card va fi acceptat ca mijloc pentru plată conform condițiilor în care a fost emis, stipulate prin obligații reciproce”. Cardul are caracteristicile universale ale unui instrument de plată, dar deține și o caracteristică proprie, și anume aceea de a permite obținerea necondiționată de numerar.Cardul este o inovație revoluționară care a putut fi aplicată datorită introducerii pescară largă a innoirilor tehnologice desfășurate în ansamblul tehnicilor informatice,electronice, telematice, în măsură să faciliteze schimbul de fonduri fără support de hârtie și implicând o relație principală tripartită între bănci, comercianți și consumatori.Experimental, cardul a putut fi conceput și aplicat pe măsura evoluției cercetărilor științifice în domeniu. În fapt, cardul a intrat definitive în familia instrumentelor de plată,atunci când aplicarea tuturor inovațiilor componente ce putea fi dirijată la dimensiuni de masăs-a dovedit eficientă, respectiv când s-a produs o scădere semnificativă a prețurilor producțieide masă a tehnologiei echipamentelor și rețelelor care să fie convenabilă, atât la nivelulbăncilor, la nivelul comercianților și a altor factori implicați, cât și la nivelul utilizatorilor,persoane fizice, primordial.

1.2.2. Conceptul general al cardului

Caracteristica primordială a cardului este dată de natura sa tehnologică. Cardul este unansamblu de tehnologii privind :

– recepția, prelucrarea și stocarea informațiilor în condiții deoperativitate și rapiditate maximă;

– transmiterea la distanță a informațiilor în condiții de operativitate,oportunitate și siguranță, în măsură să permită un transfer de fonduri în mod eficient;

– reflectarea operativă în situația contului beneficiarului atransferurilor efectuate, astfel încât să permită acestuia accesul accelerat la resurseletransferate.

Cardul este operațional prin existența unei rețele specifice cu multiple ramificații:

– care leagă comunitatea deținătorilor de carduri de propriile bănci;

– care leagă comunitatea comercianților abilitați să primească fonduri prinintermediul cardurilor, cu băncile lor;

– care leagă băncile deținătorilor de carduri cu băncile comercianților,beneficiarii de plăți prin card și cu administratorii rețelelor, cu relații funcționale impilicte.

De fapt, funcționarea intensă a relației implică existența unor multiple circuite înmăsură să asigure fluența și corectitudinea operațiilor.Cardul este, prin natura sa, un instrument de plată specific cu caracteristici noi, radicaldeosebite de lumea veche a instrumentelor de plată.Prin card, instrumental de plată a încetat să aibă support de hârtie și s-a eliberat delimitele sale în această calitate.Caracteristicile materiale de structură ale cardului imprimă utilizării cardului aceste coordinate noi.Principala caracteristică este construcția sa specifică.

Cardul este, în speță, un dreptunghi de plastic de o anumită dimensiune ș iconformație, care permite poziționarea sa în locașele special construite și conținute deaparatajul poziționat la punctele de vânzare sau la automatele bancare.Cardurile sunt diferite din punct de vedere al funcțiilor pe care le îndeplinesc, însă au oserie de trăsături comune în ceea ce privește construcția lor, trăsături care dau posibilitate cardurilor de a se deosebi de celelalte instrumente de plată.Trăsăturile comune sunt:

a) ca suport fizic, cardul bancar este realizat din material plastic, comparabil ca formăși dimensiune cu o carte de vizită.Are formă dreptunghiulară și dimensiuni standard ( 86 mmK r>4 mm \ 0.54 mm grosime ) și comportă diferite mențiuni pe recto ( fata ) și verso(spate).

b) pe fața cardului sunt menționate: numele băncii emitente, numărul de cardformat din16 sau 13 cifre, numele deținătorului de card, data expirăriicardului, sigla organizațieiinternaționale sub egida căreia este emis cardul, holograma specifică, numărul de controltipărit deasupra numărului de card (este format din 4 cifre identice cu cele ale numărului decard).

c) pe verso-ul cardului se găsesc: o bandă magnetică pe care sunt codate datelestandard referitoare la deținătorul de card și anume: număr de cont, număr de contconfidențial, fonduri disponibile, nulitatea titlului un spațiu destinat semnăturii autorizate adeținătorului de card.

Substanța și structura cardului prezintă caracteristici semnificative.Prin aceasta, cardul poate fi pus în poziția de intercomunicare cu rețeaua emitentuluide card și devine apt să facă cunoscute deciziile deținătorului privind utilizarea sa cainstrument de plată.Cardul este purtător activ de informații, ceea ce permite posesorului cardului să-șiexercite deciziile de plată în cadrul rețelei cu care are contact.

De regulă, în carcasa cardului se află imprimat un microprocesor care acționează:

– ca deposit de informații privind deținătorul de card și factorii implicați înrețea;

– ca purtător de informații accesibile (în condiții bine stabilite și cu reguliprecise de accesare);

– ca receptor de informații, în principal privind mesajele de plată decise dedeținător și înregistrate ca atare în rețea, potrivit consimțământului expres al titularului decard.

Cu ajutorul cardului deținătorul poate procesa în sistem, decizie de plată după deciziede plată, toate aspectele caracteristice fiecărei plăți fiind înregistrate ca atare în rețea și pe card.

În aceste condiții cardul devine baza de date privind plățile procesate; fiecare platăeste înregistrată în dimensiunile și caracteristicile sale, înregistrarea aflată pe card are, încondițiile date, valoarea unei dovezi materiale care poate fi exprimată, cu privire la elementele esențiale ale mesajului de plată, procesat ca atare de către titularul cardului.Astfel, în temeiul cardului și al deciziilor formulate de titular și reținute electronic în memoria calculatorului, prin intermediul diferitelor rețele informatice implicite, se consemnează electronic decizia privind efectuarea plății cu toate elementele caracteristice privind identitatea partenerilor, suma de referință etc. care sunt transmise prin canalelespecifice pentru a fi luate în considerare pentru înregistrările implicite în conturile bancare.Specificul cardului este, expresia unei calități noi, și anume aceea că transmiterea mesajului privind dispoziția de plată are loc prin fluxul de informații, direcționat prin rețelespecifice și nu prin transmiterea documentelor suport-hârtie.Pe de altă parte, cardul acționează ca un instrument de plată multiplu, cu utilizarea succesivă și permanentă asigurând înalte facilități utilizatorilor plătitori, precum și beneficiarilor plăților, cu care utilizatorii se află în raporturi contractuale.Pe această bază, dispunerea plăților devine mai operativă, mai accelerată, aspect favorabil pentru toți participanții. Sub alt aspect, mecanismul plății pe card implică, într-omare măsură, exercitarea deciziei de plată în fieful beneficiarului plății.

Exercitarea deciziei de plată de către deținătorul cardului înseamnă, implicit,înregistrarea sumei în contul bancar al beneficiarului de sumă și producerea pe moment acreșterii disponibilităților din contul acestuia. Aceasta poate însemna, mai departe,posibilitatea de a dispune imediat de aceste încasări, și implicit, dirijarea disponibilităților spre satisfacerea nevoilor curente ale beneficiarului de sumă.Se manifestă astfel, o altă calitate deosebită a cardului, accelerarea la maximum a plății în favoarea beneficiarului de sumă, de așa manieră încât schimbul între parteneri ajunge efectiv la soluția: marfă contra bani.Derularea plăților prin card implică o siguranță sporită pentru toți participanții, dar înspecial pentru beneficiarii de sume.Desfășurarea relațiilor de plăți prin rețele bine organizate, potrivit normelor stabilite de către fiecare din aceste rețele, în cardul cărora acționează multiple forme de control,înseamnă verificări de conformitate care asigură corectitudinea tuturor operațiunilor în cadrul filierei.Pe ansamblu, derularea operațiunilor de plată prin card, prin intermediul rețelelor,asigură un climat de siguranță specific, condiție a regularității și accelerării procesului deplați.

1.2.3. Caracteristicile tehnologice ale cardurilor. Tipuri

1)După tehnologia ce stă la baza construcție lor:

-carduri cu bandă magnetică care au informațiile cuprinse într-o bandă magnetică dispusă pe spatele cardului. Cardurile cu bandă magnetică reprezintă circa 85-90% din cardurile operaționale în prezent pe piață, ele fiind reprezentate preponderent de către cardurile bancare.

– smart cardurile (cardurile inteligente) reprezintă ultima generație de carduri. Ele au memoria înmagazinată într-un cip (microcircuit, circuit integrat). Cip-ul are memoria mult mai mare decât cea cuprinsă în banda magnetică a cardurilor clasice. Smart cardurile funcționează pe principiul portofelului electronic, în sensul că sunt încarcate cu o anumită sumă de bani, care se consumă pe masură ce utilizatorul cumpără mărfuri sau servicii.

1.2.4. Tipuri de carduri

Pentru clasificarea cardurilor se utilizează mai multe criterii, după cum urmează:

După modul de stocare al informației:

• Carduri cu bandă magnetică;

• Carduri cu microprocesor;

Cardurile cu bandă magnetică conțin toate informațiile esențiale despre deținătorul de card. Acestea sunt emise de bănci, comercianți, prezintă caracteristici comune pentru toate sistemele naționale de plată, și anume:

-sunt confecționate din material plastic și au aceleași dimensiuni tipizateși standardizate de ISO;

-prezintă pe recto denumirea și simbolul emitentului și o hologramă tridimensională vizibilă la lumina ultravioletelor, numărul cardului, data expirării, numele posesorului autorizat;

-pe verso-ul cardului prezintă o bandă magnetică și un panel de semnatură.Culorile de fundal și desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. În afara numelui posesorului imprimat în relief, apar cuvinte marcă pentru identificarea tipului cardului și simboluri ce indică tipul de posesor.

Cărțile cu microprocesor

În ultima perioadă (cu începere din anul 1992) a apărut o generație de carduri care conțin încorporate un microprocesor și o componentă de memorie (chip). Acestea se nume scchip-carduri și prezintă un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scară largă de societățile emitente: VISA Internațional și MASTER CARD.Cărțile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate („chips" ). Aceste instrumente, standardizate pe plan internațional, integrează date informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul aparatelor de distribuit bilete, facilitându-se astfel evidența și verificarea ordinelor primite de la clienți. De asemenea, se economisesc hârtia și timpul pentru verificarea autenticității semnăturilor (spre deosebire de cec). Cardurile cu microprocesor se mai numesc și SMART CARDURI. SMART-CARD-urile au o serie de caracteristici, printre care se numară:

-sunt rezistente la încercările de spargere și protejează informația personală;

-izolează calculele sensibile, legate de securitate (mai ales cele legatede autentificare sau semnături digitale), de alte parți ale sistemului care „nu trebuie să stie";

-asigură portabilitatea informațiilor incluse între calculatoare ș isisteme, independent de arhitectura de bază ale acestor sisteme.

2) După funcțiile îndeplinite (respectiv modul de acoperire a cheltuielilor), cardurile se împart în:

• carduri de credit;

• carduri de debit;

• card multifuncțional.

Cardul de credit: ca instrument de plată dă dreptul posesorului de a utiliza o linie de credit pe o anumită perioadă de timp, egală de regulă cu termenul de valabilitate al cardului.Pe baza acestei linii de credit titularul poate face plăți și retrageri de numerar până la un plafon prestabilit. Banca poate să modifice acest plafon în funcție de solvabilitatea clientului.Plafonul de creditare constituie o împuternicire dată de banca emitentă centrului de autorizare pentru a autoriza orice operație în limita acestuia în cazul lipsei disponibilului.

Cardul de debit: asigură utilizatorului posibilitatea achiziționării de bunuri sau servicii, sau retragere de numerar în limita soldului disponibil în contul aferent cardului.Conditia esentială de funcționare a acestui tip de card o reprezintă existența disponibilului în contul dedicat cardului. Aceste carduri pot fi emise sub restricția unei utilizări doar în mediul electronic, caz în care va apărea mențiunea „Use only electronic” iar elementele de identificare nu sunt realizate în relief. Tot aici se încadrează și cardurile pentru retragere de numerar care permit deținătorului să retragă numerar prin automatele bancare de distribuire a numerarului sau să depună numerar, precum și consultarea soldului contului.

Card multifuncțional: este un debit card care poate îndeplini și alte funcții: retrageri de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de deținătorul cardului.

3) După calitatea emitentului,

se realizează distincția între:

• cardurile emise de bănci;

• cardurile emise de societățile nebancare.

Cardurile emise de bănci se încadrează în domeniul preocupărilor multiple ale băncilor de a identifica și de a lansa pe piață instrumente de plată atractive, utile, facil de obținut, sigure și profitabile. Sistemul bancar american a reușit lansarea cardurilor pe piața mondială a instrumentelor de plată cu începere din anul 1960, când Bank of America a lansat un instrument de plată, denumit Bank Americard (în prezent VISA Internațional). La început cardul a fost utilizat de foarte puțini consumatori, pentru ca numai după 10 ani statisticile să indice prelucrarea a peste 170 milioane de bonuri de vânzări (realizate pe baza acestui tip decard).În 1966 un grup de 17 bancheri din diferite instituții financiare și-au creat propria rețea prin care să-și accepte reciproc cardurile locale. Astfel s-a creat Asociația Interbancară de Carduri, care se ocupa de producerile de autorizare, clearing și decontare. În anul 1979, caurmare a dezvoltării pe plan internațional a acestei organizații, numele s-a schimbat în Mastercard, care a înregistrat o dezvoltare rapidă, ca și Visa Internațional, existând, în 1990 peste 90 milioane de Mastercard în circulație.

Carduri emise de societăți nonbancare

Urmând exemplul cardurilor bancare, societățile nonbancare, lanțurile de magazine și cluburi private au lansat propriile carduri. Acestea asigurau posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a se mai pune problema dimensionării la un moment dat a disponibilităților proprii.În această categorie se încadrează cardul de comerciant, care poate fi utilizat numai la punctele de vânzare controlate de către emitentul de card (magazine, benzinării).

4) După momentul în care se utilizează tranzacția:

• carduri cu plata înainte (prealimentate) – carduri care au o reală putere decumpărare, întrucât utilizatorul a realizat o plată în avans. Cele mai frecventecarduri prealimentate sunt cardurile telefonice.

• cu plata acum (carduri de debit);

• cu plata mai târziu (carduri de credit);

• carduri de comerciant (retaiter card);

• carduri de cheltuieli (charge card) – cunoscute sub denumirea de carduri de călătorie și petrecere a timpului liber (travel card).

1.2.5. Avantajele cardului

Avantaje

Pentru utilizatori de carduri:

Băncile au promovat ideea ușurinței în utilizare, atrăgând atenție asupra faptului că nu mai este nevoie ca deținătorii de carduri să poarte asupra lor sume însemnate de numerar

Urmărirea plăților este simplificată. În momentul efectuării achiziției, se înmânează deținătorului de card, atașa și chitanțele originale de la comerciant. Comparând cele două chitanțe, se poate confirma suma datorată băncii.

Pentru comercianți :

Autorizarea cardurilor este o procedură simplă : dacă numărul de card nu apare pe lista “neagră” a comerciantului și valoarea tranzacției se încadrează sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziția deținătorului de card este considerată validă.

Prin utilizarea cardului crește volumul vânzărilor comercianților. Băncile și organizațiile emitente de carduri au avut bugete de publicitate importante pentru a direcționa posesorii de carduri către punctele de vânzare ce afișau autocolante cu însemnele cardurilor de plată emise de acestea.

Pentru bănci:

La început, ceea ce a atras băncile în emiterea de carduri era posibilitatea de acordare de credite pentru consum. Prin linia de credit revolving clientul se poate împrumuta din nou fără a mai fi nevoit să meargă la bancă pentru a completa o cere de împrumut. Atât timp cât suma împrumutată nu depașea plafonul de creditare stabilit.

Un alt avantaj pentru bănci este că emiterea de carduri de plată atrag noi clienți .

Pentru bănci, emiterea de credit-carduri și utilizarea acestora de către clienții lor prezintă o serie de avantaje :

permit creșterea gradului de automatizare a operațiunilor, reducându-se astfel volumul operațiunilor efectuate manual ;

determină diminuarea operațiunilor cu numerar ;

plățile efectuate cu credit-card sunt garantate ;

dobânzile percepute în cadrul operațiunilor cu cerdit-carduri sunt mai ridicate, comparativ cu cele percepute în cazul majorității celorlalte forme de împrumut ;

comisioanele percepute de la comercianții care acceptă achitarea cu credit-carduri a mărfurilor sau serviciilor oferite de ei reprezintă o sursă de venituri pentru bancă.

Principalele avantaje pentru băncile care emit debit-carduri:

gradul ridicat de control asupra tranzacțiilor clientului în raport cu disponibilitățile bănești din cont și creditul în descoperit de cont ;

costurile băncii pentru operarea debit-cardurilor sunt mai reduse comparativ cu cheltuielile aferente utilizării cecurilor și numerarului ;

degrevarea activității la ghișeele bancare, inclusiv reducerea cheltuielilor din acest punct de vedere.

1.2.6. Functiile cardului

Cardul este un instrument de plată electonică, respectiv un suport de informație standarizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă la emitent în favoarea deținătorului cardului.

Funcții:

– Funcția de retragere de fonduri (cash card). Cele mai multe carduri sunt folosite pentru a scoate bani din ATM-uri (Automat Teller Machines).

-Funcția de plată (debit card). Cardul poate fi folosit pentru a cumpăra bunuri și servicii, fie din punctele de vânzare unde sunt afișate mărcile de carduri acceptate, fie prin Internet;

-Funcția de credit (credit card). Fiecărui deținător de card i se dă o limită de credit în contul de card. Lunar titularul cardului primește un extras bancar (statement) care detaliază cumpărăturile și retragerile de numerar.

-Funcția de garanție a cecurilor (cheque guaranted card). În ideea de a spori acceptarea cecurilor în comerțul cu amănuntul, băncile din câteva țări au introdus un cec garantat cu card, pe care îl pun la dispoziția clienților considerați de încredere. În această situație se impune respectarea a două condiții pentru ca acestea să fie considerate valide: numărul cardurilor de garantare a cecului trebuie să fie înscris pe verso-ul cecului, iar informația de pe card trebuie să corespundă cu cea înscrisă pe cec.

1.3. Procesarea bancara a cardurilor
1.3.1. Emiterea cardurilor bancare
1.3.2. Acceptarea cardurilor bancare
1.4. Piata cardurilor in Romania
1.5. Activitatea bancara cu carduri in Romania
1.6. Tendinte noi in tehnologia cardurilor
1.7. Alte instrumente si modalitati de plata
1.8. Prezentarea statistica privind cardurile in Romania