CAPITOLUL 1. CADASTRU
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CADASTRU
1.1. GENERALITĂȚI
1.2. SCOPUL EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE CADASTRU
1.3. FUNCȚIILE CADASTRULUI GENERAL
CLASIFICAREA CADASTRULUI
SISTEMUL DE PROIECTIE STEREO 70
CAPITOLUL 2. RIDICĂRI TOPOGRAFICE
2.1. REȚELE GEODEZICE PENTRU LUCRARILE DE CADASTRU
2.2. REȚELE DE SPRIJIN ȘI METODE PENTRU RIDICĂRI TOPOGRAFICE ÎN PLAN
2.3. INTERSECȚIA ÎNAINTE
2.4. DRUMUIREA
CAPITOLUL 3. LUCRĂRI PENTRU INTRODUCEREA CADASTRULUI GENERAL
3.1. GENERALITAȚI
3.2. SUCCESIUNEA ETAPELOR DE LUCRU
3.3. PROIECTUL TEHNIC AL LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A CADASTRULUI GENERAL
3.4. DELIMITAREA CADASTRALĂ A TERENURILOR ADMINISTRATIVE ȘI MARCAREA HOTARELOR
CAPITOLUL 4. CONȚINUTUL PLANULUI CADASTRAL
4.1. GENERALITAȚI
4.2. PLANUL CADASTRAL DE ANSAMBLU
4.3. PLANUL CADASTRAL DE BAZĂ
CAPITOLUL 5. CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE
5.1. PREVEDERI GENERALE
5.2. IDENTIFICAREA PROPRIETARILOR ȘI A SITUAȚIEI JURIDICE ALE IMOBILULUI
5.3. IDENTIFICAREA CATEGORIILOR DE FOLOSINȚĂ
CAPITOLUL 6. CALCULUL SUPRAFEȚELOR
6.1. GENERALITĂȚI
6.2. METODE NUMERICE DE CALCUL A SUPRAFEȚEI
CAPITOLUL 7. APARATE ȘI INSTRUMENTE
7.1. MĂSURAREA DISTANȚELOR PRIN UNDE
7.2. INSTRUMENTE TOPOGRAFICE MODERNE
CAPITOLUL 8. STUDIU DE CAZ
A. MEMORIU TEHNIC
Bibliografie
47 pagini
=== l ===
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CADASTRU
1.1. GENERALITĂȚI
1.2. SCOPUL EXECUTĂRII LUCRĂRILOR DE CADASTRU
1.3. FUNCȚIILE CADASTRULUI GENERAL
CLASIFICAREA CADASTRULUI
SISTEMUL DE PROIECTIE STEREO 70
CAPITOLUL 2. RIDICĂRI TOPOGRAFICE
2.1. REȚELE GEODEZICE PENTRU LUCRARILE DE CADASTRU
2.2. REȚELE DE SPRIJIN ȘI METODE PENTRU RIDICĂRI TOPOGRAFICE ÎN PLAN
2.3. INTERSECȚIA ÎNAINTE
2.4. DRUMUIREA
CAPITOLUL 3. LUCRĂRI PENTRU INTRODUCEREA CADASTRULUI GENERAL
3.1. GENERALITAȚI
3.2. SUCCESIUNEA ETAPELOR DE LUCRU
3.3. PROIECTUL TEHNIC AL LUCRĂRILOR DE INTRODUCERE A CADASTRULUI GENERAL
3.4. DELIMITAREA CADASTRALĂ A TERENURILOR ADMINISTRATIVE ȘI MARCAREA HOTARELOR
CAPITOLUL 4. CONȚINUTUL PLANULUI CADASTRAL
4.1. GENERALITAȚI
4.2. PLANUL CADASTRAL DE ANSAMBLU
4.3. PLANUL CADASTRAL DE BAZĂ
CAPITOLUL 5. CULEGEREA ÎN TEREN A DATELOR CADASTRALE
5.1. PREVEDERI GENERALE
5.2. IDENTIFICAREA PROPRIETARILOR ȘI A SITUAȚIEI JURIDICE ALE IMOBILULUI
5.3. IDENTIFICAREA CATEGORIILOR DE FOLOSINȚĂ
CAPITOLUL 6. CALCULUL SUPRAFEȚELOR
6.1. GENERALITĂȚI
6.2. METODE NUMERICE DE CALCUL A SUPRAFEȚEI
CAPITOLUL 7. APARATE ȘI INSTRUMENTE
7.1. MĂSURAREA DISTANȚELOR PRIN UNDE
7.2. INSTRUMENTE TOPOGRAFICE MODERNE
CAPITOLUL 8. STUDIU DE CAZ
MEMORIU TEHNIC
– DATE DE TEREN
– PUNCTE RADIATE
– DESCRIEREA PUNCTELOR DE STAȚIE
CAPITOLUL 1. CADASTRU
1.1. Generalitati
Definitie. Cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea si reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate, indiferent de destinatie si proprietar, de pe intreg teritoriul tarii. (conform Legii cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996).
Caracteristici. Cadastrul general are caracter:
– obiectiv: exprima o realitate obiectiva, independenta de vointa omului, indiferent de functia sociala sau tehnica a acestuia;
– unitar: se executa dupa norme si instructiuni unice;
– istoric: reflecta legile societatii (formele de proprietate caracteristice unei oranduiri);
– dinamic: exprima realitatea naturala in continua schimbare (impune necesitatea unei intretineri permanente);
– general: satisface cerinte pentru diferite sectoare economice;
– obligatoriu: se executa pe intreg teritoriul tarii, pentru toti proprietarii de bunuri imobile, persoane fizice sau juridice.
Rol: cadastrul trebuie sa furnizeze date reale cu privire la:
– determinarea intinderii, configuratiei si pozitiei corpurilor de proprietate, a destinatiei si folosintei lor;
– identificarea proprietarilor de bunuri imobile si inscrierea lor in registrele cadastrale;
– stabilirea categoriei de terenuri dupa insusirile calitative;
– inventarierea suprafetelor mecanizabile si nemecanizabile ale plantelor terenurilor;
– bonitarea solurilor dupa gradul de fertilitate in functie de categoriile de folosinta agricole;
– inventarierea terenurilor degradate care necesita lucrari de imbunatatiri funciare, a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate si ameliorate.
1.2. Scopul executarii lucrarilor de cadastru
Sa puna la dispozitia celor interesati, in orice moment, date reale si complete pentru:
– determinarea studiului si evolutiei fondului financiar pe judete si pe tara;
– stabilirea impozitului financiar;
– coordonarea si organizarea productiei agricole;
– cunoasterea fondului imobiliar – edilitar si starea acestuia;
– intocmirea studiilor si proiectelor pentru sistematizarea teritoriului si localitatilor;
– obtinerea de date pentru intiderea strazilor, drumurilor, cailor ferate etc.;
– alegerea plasamentelor obiectivelor industriale si social-culturale;
– folosirea, amenajarea si regularizarea cursurilor de apa;
– amenajarea si exploatarea rationala a padurilor;
– protectia mediului;
– solutionarea litigiilor dintre proprietari cu privire la terenuri;
– realizarea bazei de date cadastrale necesare intocmirii SIT-urilor.
Importanta cadastrului general
Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului, un ansamblu de activitati tehnico-organizatorice menite sa deserveasca administratia, pe proprietarii bunurilor imobile si problemele drepturilor reale de proprietate, iar din alt punct de vedere, cadastrul a constituit o institutie progresista care a contribuit la dovedirea si garantarea proprietatii.
Lucrarile de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informationale ale teritoriului, capabile sa furnizeze rapid date reale administratiei publice, locale si centrale, precum si a altor sectoare interesate.
1.3. Functiile cadastrului general
Realizarea practica a cadastrului se face prin trei functii corespunzatoare celor trei aspecte ale acestora:
a) Functia tehnica are ca obiect urmatoarele lucrari:
– stabilirea si marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriilor administrative (comune, orase, municipii);
– identificarea si marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localitatilor;
– delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, al parcelelor din cadrul acestora in functie de categoria din folosinta si de posesorii acestora;
– efectuarea masurilor pe teren si prelucrarea datelor cadastrale;
– intocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;
– numerotarea cadastrala a sectoarelor cadastrale si a bunurilor imobile de pe cuprinsul unui teritoriu administrativ;
– calculul suprafetelor pe parcele, bunuri imobile, sectoare cadastrale si pe intreg teritoriul administrativ comunal, orasenesc sau municipal;
– intocmirea registrelor cadastrale, a situatiilor de sinteza;
– intretinerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
– dosarul lucrarilor de delimitarea (hotarnice);
– planurile si hartile cadastrale;
– registrele si fisele cadastrale;
b) Functia economica are ca obiect executarea urmatoarelor lucrari:
– incadrarea terenurilor agricole in clasa de calitate;
– evidenta terenurilor agricole in functie de stadiul degradarii a terenurilor amenajate prin lucrari de imbunatatiri funciare;
– evidenta cladirilor dupa materialele de constructie, dotarea cu instalatii, conform gradului de uzura etc.
c) Functia juridica trebuie sa asigure identificarea corecta a proprietarilor de terenuri si constructii in inscrierea acestora in documentele cadastrului general, pe baza dreptului si actului juridic pe care se intemeiaza proprietatea. Se asigura publicitatea imobiliara, adica se detine fiecare cetatean pe teritoriul tarii si cui apartine un anumit bun imobil.
1.3.1. Domenii si activitati care participa la realizarea cadastrului general
Activitatea de cadastru a evoluat foarte mult in ultimele decenii din punct de vedere al continutului si complexitatii, pe masura puterii de acord cu cerintele mereu crescande ale societatii in ansamblu si cu perfectionarea mijloacelor tehnice a metodelor de lucru proprii sau a celor apartinand altor domenii pe care se sprijina sau cu care colaboreaza. Prin participarea mai multor domenii la realizarea cadastrului general se poate afirma ca i se confera un caracter interdisciplinar.
Lucrarile tehnice ale cadastrului (masuratori, prelucrarea datelor, intocmirea documentatiei cadastrale – harti, planuri, registre cadastrale) se bazeaza pe discipline fundamentale ca geodezia, topografia, fotometria, cartografia.
Pentru latura economica a cadastrului sunt necesare cunostinte din domenii complementare: pedologie, geobotanica, geomorfologie. Stiintele agricole ajuta la incadrarea terenurilor in categorii si subcategorii de folosinta. Dreptul funciar si alte ramuri juridice sunt necesare la stabilirea in mod legal a posesorilor si proprietatii, la data introducerii cadastrului general.
Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrari, cadastrul general poate intra in legatura cu domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului si localitatilor, urbanism, organizarea teritoriului agricol, protectia mediului etc.
Pentru automatizarea lucrarilor de cadastru (prelucrarea automata a volumului mare de date din masuratori, crearea bazelor de date si intocmirea automata a registrelor si planurilor cadastrale) este nevoie de cunostinte de informatica, programare etc.
1.4. Clasificarea cadastrului
Cadastrul general
Cadastrul general este un complex de operatii tehnice, economice si juridice intreprinse in vederea cunoasterii si inventarii permanente si sistematice a fondului funciar sub aspect cantitativ, calitativ si juridic.
Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinatie, de titlurile pe baza carora sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul funciar al unui judet, al Romaniei etc.).
Cadastrele de specialitate
Cadastrele de specialitate sunt sisteme de evidenta si inventariere sistematica din punct de vedere tehnic si economic a bunurilor imobile specifice unor domenii de activitate, cu scopul administrarilor rationale.
Evidente cadastre specifice isi pot organiza si detinatorii mari de terenuri, cu conditia sa foloseasca date de baza numai ceea ce este prevazut pentru cadastrul general.
Cadastrul agricol
Se ocupa cu evidenta si inventarierea sistematica a fondului forestier national si a amenajamentelor silvice, specific in suprafata, esenta lemnoasa, varsta, consistenta mesei lemnoase etc., precum si informatii referitoare la sol, relief, clima. Se executa de Ministerul Apei, Padurilor, Protectiei Mediului pentru exploatarea rationala a terenurilor si buna gospodarire a amenajamentelor publice.
Cadastrul apelor
Are ca obiect de activitate evidenta si inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape si stuf, a instalatiilor care deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificand suprafata, calitatea, folosinta, instalatiile de transport si exploatare, de protectie si ameliorare a calitatii, precum si conditiile de relief si clima. Se executa de Ministerul Apei, Padurilor, Protectiei Mediului pentru evidenta cantitativa si calitativa a apelor prin lucrari de amenajare, folosire si protectie a acestora.
Cadastrul fondului imobiliar
Se ocupa cu evidenta si inventarierea corpurilor de proprietate din localitati, specificand pentru constructii folosinta, materialele de constructie, structura, regimul de inaltime, fundatia, suprafata, dotarile, starea etc. Se executa de Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei.
Cadastrul retelelor edilitare
Se ocupa cu evidenta si inventarierea retelelor edilitare (apa, canalizarea, termoficarea, gaz, electrice, telefonice) si a instalatiilor care le deservesc, specificand amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de constructie, parametrii tehnici, starea.
Cadastrul terenurilor cu destinatie speciala
Poate fi intocmit de mari detinatori de terenuri, ministere, departamente, regii autonome, societati comerciale etc.
Cadastrul cailor ferate – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor si starii retelei feroviare.
Cadastrul drumurilor – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor si starii retelei de drumuri.
Cadastrul porturilor – se ocupa cu evidenta si inventarierea terenurilor, constructiilor, instalatiilor, cailor de transport, retelelor subterane si supraterane, platformelor tehnologice etc. care deservesc unitatile portuare.
Cadastrul aeroporturilor, Cadastrul industrial, Cadastrul minier, Cadastrul energetic, Cadastrul petrolier, Cadastrul monumentelor istorice, Cadastrul militar etc.
Dupa datele pe care le furnizeaza in documentatia finala se deosebesc:
Cadastrul analitic
Prezinta toate datele cantitative, calitative si juridice care permit cunoasterea amanuntita a tuturor corpurilor de proprietate.
Planurile cadastrale pentru cadastrul general se intocmesc la scarile:
– pentru intravilan: 1:500, 1:1000, 1:2000;
– pentru extravilan: 1:2000, 1:5000.
Cadastrul sintetic
Realizeaza centralizarea si prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unitati teritoriale mari, prin harti cadastrale de ansamblu si prin registre sau situatii centralizatoare de sinteza.
Hartile cadastrale pentru cadastrul general se intocmesc la scarile: 1:10000, 1:25000, 1:50000 si sunt obtinute prin micsorarea planurilor cadastrale.
1.5 Sistemul de proiectie stereografic- 1970
Este de retinut ca sistemul de proiectie cartografica stereografic face parte din categoria proiectiilor cartografice conforme – perspective, care pastreaza nealterate valorile unghiurilor dar, deformeaza radial lungimile.
Asadar, sistemul stereografic-1970 este un sistem de proiectie stereografic cu plansecant unic, avand urmatorii parametri de baza:
– coordonatele geografice ale punctului central al proiectiei,
46 = °;λ = 25°
– coordonatele geodezice (conventionale) ale punctului central al proiectiei,
X0=500.000,00 m; Y0=500.000,00 m;
– raza medie de curbura a elipsoidului pentru punctul central al proiectiei,
R0 =6.378.956,681 m;
– raza cercului de alteratie nula,
S''=201.718 m;
– adancimea planului secant unic πU fata de planul tangent (πT) in punctul central alproiectiei,
i=1.389,478 m.
Avand in vedere ca pentru proiectia stereografica-1970 s-a stabilit
i 12R 4000
=>atunci, pentru 1 km masurat pe planul secant rezulta valoarea constanta
C 1 1 0,99975 4000 numita "coeficient de reducere la scara".
Pentru a obtine valoare unei coordonate X sau Y din planul tangent in planul secant, este suficient a inmulti coordonata respectica cu C=0,99975 sau invers, pentru a transforma o coordonata din planul secant in planul tangent, trebuie impartita la coeficientul C.
In practica, problema reducerii deformatiilor nu se poate rezolva decit in mica masura prin adoptarea planului tangent ca plan de referinta unic, intrucat deformatiile ar creste foarte mult intr-un singur sens. De aceea s-a ales planul secant care de fapt injumatateste deformatiile regionale.
Din figura de mai sus, se observa ca pe cercul cu raza de 201,718 m adica pe cercul dupa care planul secant intersecteaza sfera (cercul de secanta), deformatia regionala este egala cu zero. Adica pozitia punctelor situate pe acest cerc si in acelasi timp pe globul terestru, nu sufera deformatii. De aceea acest cerc este denumit cercul de deformatie
nula.
Din tabelul cuprinzand datele proiectate din figura de mai jos, rezulta ca, distanta de 1 km dintre doua puncte situate in zona punctului central al proiectiei stereografice-1970 (in zona centrala a tarii) va fi mai mica cu 0,25 m, iar pe marginea tarii mai mare cu 0,50m.
Aceste deformatii trebuie avute in vedere in primul rand la realizarea retelelor geodezice, poligonatii, reperaj fotogrammetric, dar si la masuratorile topografice de mare precizie inclusiv in cadastrul general pentru zonele de la marginea si din centrul tarii.
Aceste deformatii ale sistemului de proiectie stereografica-1970 pot fi eliminate sau reduse la minimum prin adoptarea de sisteme de proiectie locale derivate din sistemul stereografic-1970 si anume, prin sisteme locale cu plane de proiectie secante.
CAPITOLUL 2. RIDICARI TOPOGRAFICE
2.1. Retele geodezice pentru lucrari de cadastru
Materializarea punctelor retelei geodezice de sprijin si din retele de indesire si ridicare se face conform standardului roman SR3446-1/1996, avand marci conform standardului de stat STAS4294-73, emise de Institutul roman de standardizare, precum si alte sisteme de marcare si semnalizare provenite sau preluate din standardele europene (CEN) si internationale (ISO), avizate sau omologate de ONCGC.
Coordonatele punctelor din retelele geodezice se calculeaza in sistemul de proiectie Stereografic 1970 si in sistemul de referinta Marea Neagra 1975.
Reteaua geodezica de sprijin pentru executarea lucrarilor de cadastru general este formata din totalitatea punctelor determinate in sisteme unitere de referinta.
Reteaua geodezica de indesire se realizeaza astfel incat sa asigure densitatea de puncte necesare pentru executarea lucrarilor de introducere si intretinere a cadastrului general.
In configuratia retelei geodezice de indesire se includ cel putin patru puncte din reteaua geodezica de sprijin, astfel incat poligonul format sa incadreze toate punctele retelei de indesire.
Reteaua geodezica de indesire si ridicare se executa prin metode cunoscute: triangulatie, trilateratie, triangulatie-trilateratie, retele de drumuri poligonometrice, intersectie inainte, retrointersectii, intersectii combinate sau tehnologii geodezice bazate pe observatii satelitare (sisteme de pozitionare globala – GPS – Global Positioning System). In cazul in care coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologia GPS, la proiectarea retelei se va tine seama de urmatoarele:
– reteaua de indesire si ridicare trebuie sa se sprijine pe minim patru puncte din reteaua geodezica de sprijin;
– punctele de sprijin trebuie sa fie uniform repartizate, atat in interiorul retelei, cat si la marginea acesteia;
– se va prevedea determinarea punctelor de legatura dublu-stationate in sesiuni diferite. Numarul minim de sesiuni s, intr-o retea p puncte si utilizarea r receptoare se calculeaza cu relatia:
s=(p-n)/(r-n), pentru n ≥ 1,
in care n este numarul punctelor de legatura intre sesiuni.
Daca un punct este stationat de m ori, atunci un numar de sesiuni se calculeaza cu relatia:
s=m x p/r
Retelele geodezice de indesire se compenseaza ca retele libere prin incadrarea in configuratia lor a cel putin patru puncte din reteaua geodezica de sprijin. Abaterea standard medie de determinarea punctelor retelei nu trebuie sa depaseasca ±5cm in pozitie planimetrica si se calculeaza cu relatia:
in care n este numarul punctelor de legatura intre sesiuni.
Daca un punct este stationat de m ori, atunci numarul de sesiuni se calculeaza cu relatia:
Retelele geodezice de indesire se compenseaza ca retele libere prin incadrarea in configuratia lor a cel putin patru puncte din reteaua geodezica de sprijin. Abaterea standard medie de determinare a punctelor retelei nu trebuie sa depaseasca ±5cm in pozitie planimetrica si se calculeaza cu relatia:
n – este un numar de puncte din retea;
Qxx, Qyy – elemente de pe diagonala principala a matricii cofactorilor (coeficienti de pondere) a necunoscutelor corespunzatoare coordonatelor X si respectiv Y ale punctului i;
s0 – este abaterea standard a unitatii de pondere.
Dupa compensarea ca reteta libera se vor determina coordonatele plane ale punctelor retelei de indesire si ridicare in sistemul de protectie Stereografic 1970 dintr-o transformare Helmert cu ajutorul a minimum patru puncte din reteaua geodezica de sprijin.
Punctele din reteaua de indesire trebuie sa asigure o densitate de un punct/5km2 in intravilan.
Reteaua geodezica de ridicare este creata in scopul asigurarii numarului de puncte necesare masuratorilor topografice si cadastrale de detalii. Punctele retelelor geodezice de ridicare se determina prin intersectii inainte, retrointersectii, intersectii combinate, drumuri poligonometrice, tehnologice GPS, utilizandu-se puncte din reteaua geodezica de sprijin si indesire.
Densitatea unei retele geodezice de ridicare se stabileste in raport cu suprafata pe care se executa lucrarile si cu scopul acestora. Retelele geodezice de ridicare se proiecteaza astfel incat sa se asigure determinarea punctelor care delimiteaza unitatile administrativ teritoriale si intravilane, precum si a celor care definesc corpurile de proprietate si parcelele. Se va asigura o densitate de cel putin 1punct/km2 in zona de ses, 1punct/2km2 in zonele colinare si 1punct/5km2 in zonele de munte.
Materializarea pe teren se va face cu o densitate impusa de configuratia terenului si densitatea detaliilor (in principal, a limitelor de proprietate).
Materializarea se va face dupa natura solului, cu borne, repere si marci standardizate. In intravilan, in zonele asfaltate sau betonate, materializarea se poate face si cu picheti metalici, cu diametrul de 25mm si cu lungimea de 15cm, batuti la nivelul solului, asigurand o densitate a punctelor de minim 4puncte/km2. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilitati catre cel putin alte doua puncte din reteaua geodezica de indesire si ridicare sau din reteaua geodezica de sprijin.
Indiferent de instrumentele si procedeele tehnice utilizate la executarea masuratorilor, reteaua de ridicare se compenseaza ca retea constransa pe punctele retelelor de sprijin si de indesire.
Abaterea standard de determinare a unui punct nu trebuie sa depaseasca ±10cm in intravilan, iar in extravilan ±20cm in zone de ses, ±30cm in zone decolinare si ±50cm in zone de munte. Aceasta se calculeaza cu relatiile:
Sx=s0√Qxx; Sy=s0√Qyy
Documentatia tehnica intocmita dupa executarea retelelor geodezice de sprijin, indesire si ridicare, supusa operatiilor de receptie trebuie sa cuprinda:
– memoriul tehnic cu descriere generala a lucrarii, metode de lucru, instrument de utilizare, prelucrarea datelor (softul folosit), metoda de compensare a retelei, abaterile standard (elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou determinat), preciziile obtinute etc.
– schema dispunerii punctelor vechi si noi, cu marcarea vizibilitatilor (schita vizelor);
– schema masuratorilor efectuate (schita vizelor);
– fisiere ASCII pe suport magnetic, cu date rezultate din masuratorile de teren (denumirea per numarul punctului de statie, denumirile per numerele punctelor vizate, directiile masurate, distantele masurate);
– descrierile topografice si schitele de reperaj pentru punctele vechi si noi;
– inventarul de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fisier ASCII cu denumirile punctelor coordonate XY);
– tabel din care sa reiasa diferentele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I, II, III, IV) si coordonatele noi ale acelorasi puncte rezultate in urma compensarii retelei.
2.1.1. Retele de sprijin si metode pentru ridicarile topografice in plan
Planul topografic trebuie sa asigure o precizie omogena si un continut corespunzator in raport cu cerintele. De aceea este necesar ca ridicarile topografice sa se bazeze pe o retea de sprijin unitar determinata. In tara noastra, acest deziderat este realizat de reteaua geodezica de stat care exista pe intreaga suprafata si asigura o densitate de un punct la circa 20km2 (distanta intre puncte este de 2 – 4 km).
Metodele de ridicare sunt prezentate in continuare.
Metoda triangulatiei, folosita mult la determinarea retelelor de sprijin topografice, presupune unirea punctelor vizibile astfel incat sa rezulte triunghiuri cat mai echilaterale. Pozitia planimetrica a punctelor este definita daca se masoara toate unghiurile retelei, una sau doua laturi (baze) si se determina una sau doua orientari pe cale astronomica.
De asemenea, se pot masura toate laturile retelei rezolvand reteaua prin metoda trilateratiei sau combinat triangulatie-trilateratie.
Metoda intersectiei, specifica indesirii succesive a triangulatiei geodezice, cu puncte de ordinul V, plecand de la puncte din reteaua I-IV, stabileste pozitia planimetrica (X,Y), a punctelor noi in functie de coordonatele punctelor vechi (cunoscute) si unghiurilor orizontale masurate. Dupa locul de stationare se disting doua puncte: intersectie inainte – se stationeaza in puncte vechi si se masoara vizele orientate spre punctul nou P; intersectia inapoi – cand se stationeaza in punctele noi si se masoara vizele orizontale catre punctele cunoscute si intersectia combinata – cand se stationeaza atat in punctele vechi, cat si in punctele noi.
Metoda drumuirii asigura in continuare indesirea punctelor pentru suprafetele ce urmeaza sa fie prezentate intr-un plan de situatie. Drumurile planimetrice pot fi drumuri sprijinite si drumuri in circuit inchis si asigura obtinerea coordonatelor punctelor noi daca vom masura pentru fiecare directie orientarea, unghiul vertical si distanta.
Metoda radierii, metoda specifica pentru ridicarea detaliilor, este utilizata pentru obtinerea coordonatelor punctelor caracteristice catre care putem masura orientarea, unghiul vertical si distanta.
Metoda abciselor si ordonatelor, specifica ridicarii detaliilor de planimetrie, se utilizeaza in terenuri aproximativ orizontale. Pozitia unui punct nou 501 este determinata de abscisa X501 si ordonata Y501 masurate cu panglica, definit fata de axa 101-102.
Metoda profilelor utilizeaza pozitia planimetrica si nivelitica a punctelor care evolueaza pe o directie longitudinala sau transversala a unei suprafete studiate.
Ridicarea in plan se executa intotdeauna pornind de la o retea de puncte proiectate, marcate si determinate anterior. Aceasta retea trebuie sa fie determinata cu o precizie corespunzatoare, sa asigure o densitate suficienta in raport cu scara planului si abundenta detaliilor si sa fie omogena, respectiv cu puncte raspandite uniform pe intreaga suprafata.
Reteaua geodezica sau osatura geodezica este definita de puncte geodezice de ordinul I, II, III, IV determinate pe intreg cuprinsul tarii.
Reteaua de sprijin rezultata prin indesirea retelei geodezice de ordinul I-IV cu noi puncte ce alcatuiesc triangulatia de ordinul 5 sau triangulatia topografica. Punctul de ordinul 5 se determina prin intersectie sau prin drumuri poligonometrice (laturi lungi si masurarea distantelor prin unde). Reteaua de sprijin intependenta admisa doar in anumite cazuri (dar datorita Legii 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare ar trebui sa nu mai fie executate) se realizeaza prin triangulatii topografice, trilateratii, triangulatii-trilateratii si drumuri poligonometrice.
Punctele retelei de sprijin se aleg numai in functie de conditiile de teren, spre a se putea masura elementele vectorului de directie si a asigura omogenitatea si densitatea retelei.
Reteaua de ridicare este constituita din puncte ce servesc efectiv la ridicarea detaliilor si se realizeaza prin drumuiri dezvoltate intre punctele retelei de sprijin. Traseele si punctele drumurilor planimetrice si tahimetrice se aleg astfel incat sa permita ridicarea tuturor detaliilor punctelor caracteristice de la distante cat mai scurte.
2.2. Intersectia inainte
Fiind date punctele vechi de ordin superior sau inferior A(X1,Y1); B(X2,Y2) si C(X3,Y3), ele se vor stationa cu teodolitul de precizie si se vor masura respectiv unghiurile α, β, γ.
Procedeul analitic
Putem scrie:
tgθ1` =Y12/X12=(Y2-Y1)/(X2-X1)=> θ1`=arctg(Y12/X12)
tgθ2` =Y23/X23=(Y3-Y2)/(X3-X2)=> θ2`=arctg(Y23/X23)
tgθ3` =Y13/X13=(Y3-Y1)/(X3-X1)=> θ3`=arctg(Y13/X13)
Se vede ca:
θAP = θ1`+ α = θ1`
θBP = θ2`+ β = θ2`
θCP = θ3`+ γ = θ3`
Ecuatiile analitice ale dreptelor (in cazul nostru al vizelor orientate) AP, BP si CP sunt:
(AP) Y – Y1 = tgθ1(X – X1)
(BP) Y – Y2= tgθ2(X – X2)
(CP) Y – Y3 = tgθ3(X – X3)
Luand primele doua ecuatii din sistemul de mai sus, avem un sistem de doua exuatii cu doua necunoscute X si Y care reprezinta coordonatele punctului P.
Y – Y1 = tgθ1(X – X1)
Y – Y2 = tgθ2(X – X2)
Se scad cele doua ecuatii si rezulta:
Y2 – Y1 = X(tgθ1 – tgθ2) + (X2tgθ2 – X1tgθ1)
X=(Y2 –Y1 – X2tgθ2+ X2tgθ1)/( tgθ1 – tgθ2)
Luand in considerare ecuatiile de mai sus, se vor determina coordonatele pentru punctele P1, P2 si P3.
Daca cele trei randuri de coordonate alcatuiesc un ecart maxim de ±15cm atunci media aritmetica a valorilor obtinute se considera ca si coordonate definitive pentru punctul P:
X=(X’+X”+X’’’)/3
Y=(Y’+Y”+Y’’’)/3
Procedeul trigonometric
Etape de rezolvare:
a) calculul orientarii θ1-2 din coordonatele punctelor vechi
tgθ1-2=(Y2-Y1)/(X2-X1)=> θ1-2=arctg(Y12/X12)
b) calculul orientarilor θ1-P si θ2-P
θ1-P= θ1-2 – α ; θ2-P=θ1-2 ± 200g+β
c) calculul distantei d1-2 din coordonate
d1-2= (X2 – X1)+(Y2 –Y1)2
d) calculul distantelor d1-P si d2-P din teorema sinusurilor
γ =200g – (α + β)
(d1-2)/(sin)=(d1-P)/(sin)=(d2-P)/(sin)
=> d1-P =[(d1-2)/(sin)]*(sin)
=> d2-P =[(d1-2)/(sin)]*(sin);
d1-P =M . (sin); d2-P = M . (sin)
M=(d1-2)/(sin) si se numeste modulul.
e) calculul coordonatelor punctului P prin radiere
XP` = d1-Pcosθ1 + X1 = X1 + ΔX1-P
XP„ = d2-Pcosθ2 + X2 = X2 + ΔX2-P
YP` = d1-Psinθ1 + Y1 = Y1 + ΔY1-P
YP„ = d2-Psinθ2 + Y2 = Y2 + ΔY2-P
Daca
|XP`-XP„| Toleranta
|YP`-YP„| Toleranta
Atunci
XP=( XP`+XP„)/2 ; YP= (YP`+YP„)/2 ;
2.3. Intersectia inapoi
Pozitia unui punct nou P se poate determina prin intersectie inapoi (Phothenot sau retrointersectie). In acest caz pe teren se masoara unghiurile orizontale α, β si γ, formate de directiile duse din punctul nou spre cel putin patru puncte cu coordonate cunoscute (fig 3). Metoda se aplica in zonele unde punctele cunoscute nu sunt stationabile (turle de biserici, turnuri, cosuri de fum etc.). Toate intersectiile inapoi se reduc, in final, la rezolvarea unor intersectii inainte.
Procedeul Delambre
Se dau: coordonatele punctelor 1 (X1, Y1), 2 (X2, Y2), 3 (X3, Y3) si 4 (X4, Y4).
Se masoara: unghiurile orizontale α, β si γ.
Se cere: sa se determine coordonatele punctului P(XP, YP).
Din figura 4 se observa ca s-au redus toate orientarile de la punctele cunoscute la punctul necunoscut la o orientare de origine in functie de unghiurile orizontale masurate. Se noteaza θ1P cu θ si se obtine:
θ1P= θ
θ2P= θ + α
θ3P= θ + β
θ4P= θ + γ
Orientarea θ s-a obtinut pornind de la ecuatia dreptelor care se intersecteaza in punctul P.
YP – Y1 = (XP – X1) tgθ1P
YP – Y2 = (XP – X2 ) tgθ2P
YP – Y3 = (XP – X3) tgθ3P
Inlocuind θ1P, θ2P si θ3P cu formulele de mai sus, se obtine:
YP – Y1 = (XP – X1) tgθ1P
YP – Y2 = (XP – X2) tg (θ + α)
YP – Y3 = (XP – X3) tg (θ + β)
Stiind ca tg (θ + α) =(tgθ +tgα)/(1- tgθ tgα) si
tg (θ + β) =(tgθ +tgα)/(1- tgθ tgα) , inlocuind in formulele de sus, adunand si ordonand in functie de tgθ se obtine:
Cu aceasta formula se obtine θ, care inlocuit in formulele initiale va da posibilitatea obtinerii orientarilor θ1P, θ2P, θ3P si θ4P. Cunoscand orientarile de la punctul necunoscut P la punctele cunoscute, adica θ1P, θ2P, θ3P si θ4P, s-a redus intersectia inapoi Delambre la mai multe intersectii inainte formate din punctele 12P, 23P, 34P sau 41P.
Procedeul Collins
Se dau: coordonatele punctelor 1 (X1, Y1), 2 (X2, Y2) si 3 (X3, Y3).
Se masoara: unghiurile orizontale α si β (fig 5).
Se cere: sa se determine coordonatele punctului P (XP, YP).
fig 5
Se duce un cerc prin trei puncte, doua puncte de coordonate cunoscute (1 si 3) si al treilea punctul necunoscut P. Se uneste punctul P cu punctul cunoscut 2 si se prelungeste dreapta pana intersecteaza cercul in C – numit si punctul lui Collins. Daca se pot determina coordonatele lui C (XC, YC), atunci se pot calcula orientarea θC2 din coordonate. C2 fiind coliniar cu 2P se poate scrie θC2 = θ2P, iar θP2 = θ2P ± 200g. Stiind θP2 se pot determina:
θP2 = θP2 – α
θP3 = θP2 + β
Avand orientarile de la punctele cunoscute catre punctul necunoscut s-a redus intersectia inapoi la mai multe intersectii inainte. Dar coordonatele punctului C (XC, YC) se determina astfel. In figura 5, s-a unit punctul C cu punctele 1 si 3 obtinand un triunghi, 1C3, in care unghiul din 3 subintinde acelasi are ca α, iar unghiul din 1 subintinde acelasi arc ca β si s-au creat conditiile unei intersectii inainte.
Procedeul Cassini
Se dau: coordonatele punctelor 1 (X1, Y1), 2 (X2, Y2) si 3 (X3, Y3).
Se masoara: unghiurile orizontale α si β (fig 6).
Se cere: sa se determine coordonatele punctului P(XP, YP).
Se traseaza doua cercuri prin punctele 12P si 23P, se duce din punctul 2, prin centrul cercurilor, diametrul si se obtin punctele A si B; latura AB este perpendiculara pe latura P2.
Fig 6
Pentru a obtine coordonatele punctelor A si B s-a unit punctul A cu punctele 1 si 2 obtinand triunghiul 12A, in care se observa ca unghiul din A subintinde acelasi arc ca unghiul α, fara unghiul din 1 este unghi drept intrucat subintinde diametrul cercului; se determina unghiul γ din punctul 2 cu formula γ = 200g – (100g + α) = 100g – α, realizand conditiile pentru o intersectie inainte.
Avand coordonatele punctelor A si B, deci si θAB, atunci se poate determina θP2 cu formula θP2 = θAB – 100g = θAB + 300g din care se deduce:
θP2 = θP2 – α
θP3 = θP2 + β
Cunoscand orientarile catre punctele cunoscute, din punctul necunoscut, intersectia inapoi s-a redus in mai multe intersectii inainte.
2.4. Drumuirea
Drumuirile, denumite adesea si poligonatii, au rolul de indesire in continuare a punctelor din reteaua de sprijin de ordinul V spre a permite ridicarea evectiva a detaliilor topografice. Daca punctele retelei geodezice trebuie sa asigure o densitate omogena, traseele grumuirilor se dezvolta prin propierea detaliilor, astfel ca ridicarea lor sa fie cat mai precisa si economica. In afara functiei de indesire, drumuirea poate servi la determinarea unei retele de sprijin independente in cazul suprafetelor mici si la ridicarea unor detalii de forma alungita: canale de irigatii si desecari, cursuri de apa, sosele, cai ferate etc.
Drumuire sprijinita la capete pe puncte
Elemente masurate pe teren:
ώi – unghiurile orizontale
αi – media unghiurilor de panta
li – lungimile inclinate medii ale laturii de drumuire
Etape de calcul
I. Calculul distantelor orizontale so a diferentelor de nivel
dy = ly * cosay
δhy = dy * tgay
1. Calculul orientarilor
a) Calculul orientarilor laturilor de sprijin
θAB = arctg(yAB/xAB)
θCD = arctg(yCD/xCD)
b) Calculul orientarilor provizorii ale laturilor de drumuire (transmiterea orientarilor)
θ1’= θ0 +1 200g
θ2’= θ1’ +2 200g
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Θn-1’= θn-2’ +n-1 200g
Θn’= θn-1’ +n 200g
_______________________
c) Calculul neinchiderii pe orientari
T=c n ,c= aproximatia de citire a teodolitului
n= numarul de statii
daca e T ,se calculeaza corectia: c=vj – ve= -e
d) Calculul corectiei unitare
q= c /n ,unde n =numarul de statii
e) Calculul orientarilor definitive
Θ1= Θ1 + q
Θ2= Θ2 + 2 q
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Θn-1= Θn-1 + (n – 1)q
Θn = Θn + nq
CONTROL: Θncompensat ≡ Θn calculat din coordonate
2. Calculul coordonatelor relative
Calculul coordonatelor relative provizorii
b) Calculul corectiilor de inchidere pe coordonate
Rezulta corectiile de inchidere pe coordonate:
cx=(XC – XB) – xij
cy=(YC – YB) – yij
ch=(HC – HB) – hij
corectia totala:
Toleranta este:
T = (0,003 D + D/5000), pentru intravilan si terenuri cu panta < 5g
T =(0,045 D + D/1733), pentru extravilan si terenuri cu panta > 5g
Th = 0,2 D[km]
Se verifica daca
c T
ch Th
3. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
H2 = H1 + h1,2
H3 = H2 + h2,3
_ _ _ _ _ _ _ _ _
Hn = Hn-1 + hn-1,n
Drumuire sprijnita la capete
CAPITOLUL 3. LUCRARI PENTRU INTRODUCEREA CADASTRULUI GENERAL
3.1. Generalitati
Cadastrul general se introduce pe unitati administrativ-teritoriale. Introducerea cadastrului reprezinta masuratoarea oficiala prin care se realizeaza operatiunile pe teren si birou care conduc la intocmirea documentelor tehnice ale cadastrului general. Acestea reprezinta documentatia oficiala pe baza careia se realizeaza publicitatea imobiliara.
Pana la introducerea cadastrului general pe o unitate administrativ-teritoriala sau in perioada dintre introducerea si intretinerea acestuia, publicitatea imobiliara se tine la zi prin inscrierile ve caracter nedefinitiv pe baza documentariilor de amplasament si delimitare a bunurilor imobile elaborate in acest scop de persoane fizice si juridice autorizate, documentatii care sunt receptionate de OFCGC.
3.2. Succesiunea etapelor de lucru
Unitati administrativ-teritoriale
In Romania, unitatile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orasul sau municipiul si judetul. In cadrul unitatilor administrative comunale si orasenesti (municipale) se deosebesc parti distincte: intravilanul si extravilanul. Teritoriul Romaniei are suprafata de 23.839.070 ha si cuprinde din punct de vedere al organizarii administrative un numar de 41 de judete la care se adauga Municipiul Bucuresti. In cadrul celor 41 de judete sunt cuprinse 67 municipii, 195 orase, 2686 comune si 13343 sate. Realizarea cadastrului general pe intreg teritoriul tarii presupune executarea operatiilor de introducere a cadastrului pe 2989 teritorii cadastrale.
Intravilanul este partea din unitatea administrativ-teritoriala legal delimitata destinata construirii si habitatiei. Intravilanul cuprinde zona dens construita ocupata cu cladirile de locuit, constructiile social-culturale, intreprinderile industriale, depozitele, spatiile comerciale, amenajarile sportive, retelele edilitare, zona de circulatie si transport impreuna cu garile, autogarile si depourile, spatiile verzi si terenurile libere. Intr-un teritoriu administrativ comunal sau orasenesc pot fi unul sau mai multe intravilane (sate). Limita intravilanului reprezinta detaliul topografic al planului cadastral si in interiorul ei se fac numerotarea cadastrala si calculul suprafetelor unitatilor cadastrale din fiecare localitate.
Extravilanul este partea din unitatea administrativ-teritoriala cuprinsa in afara intravilanelor, delimitata cadastral potrivit legii. Are, in special, destinatii agricole si silvice. Structura terenurilor agricole reprezinta aproximativ 2/3 din suprafata totala a tarii, ceea ce inseamna 14,8 milioane ha.
Unitati teritoriale
Intravilanul si extravilanul cuprind la randul lor mai multe unitati teritoriale cadastrale.
Sectorul cadastral este o diviziune cadastrala tehnica a unitatii administrativ-teritoriale, delimitata de detalii liniare (cai de comunicatie, ape, diguri etc) care nu sufera modificari curente. Denumirea de „sector cadastral” inlocuieste termenii „tarla” in extravilan si „cvartal” in intravilan.
Imobilul reprezinta parcela de teren cu sau fara constructii.
Corpul de proprietate este constituit din una sau mai multe parcele alipite apartinand aceluiasi proprietar.
Parcela este suprafata de teren situata intr-o unitate administrativ trritoriala pe un amplasament dinainte stabilit,avand o singura categorie de folosinta si apartinand unui propietar sau mai multor propietari in diviziune.
Din punct de vedere economic‚ o parcela poate avea mai mai multe subdiviziuni fiscale. O subdiviziune fiscale este o portiune a parcelei avand aceiasi clasificare calitativa.
Entitatile de baza ale sistemului de evidenta a cadastrului general sunt: parcela, constructia, proprietarul.
Constructia este o proprietate sau o parte dintr-o proprietate, constructia cu o utilizare distincta pentru proprietar, care apartine unei persoane sau mai multor persoane intr-o diviziune. Aceasta poate fi o cladire intreaga sau parti dintr-o cladire, cu una sau mai multe intrari. Fiecare intrare are o adresa. Adresa este indentica cu cea a intrarii.
Proprietarul este persoana fizica sau juridica, titular in exclusivitate sau in indiviziune al dreptului real asupra corpului de proprietate supus inchirierii. Detinatorii de terenuri sunt titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori de detinatori precari:
– sistemul arhitectonic si constructiv determinat de fatade si materiale de constructii a peretilor exteriori;
– intrarea separata in cladire;
– independenta si regimul de inaltime diferit fata de alte cladiri alaturate.
Sistemul informational al cadastrului este o organizare de baze de date grafice si alfanumerice, de evidenta tehnica, economica si juridica referitoare la corpurile de proprietate si la proprietarii acestora.
3.3 Proiectul tehnic al lucrarilor de introducere a cadastrului general
Scopul proiectului tehnic de ansamblu (PTA) intocmit de executantul lucrarii de introducere a cadastrului general este de a furniza datele principale necesare pentru elaborarea proiectelor tehnice de executie (PTE), stabilirea solutiilor tehnice si estimarea cantitatilor si valorilor pe categorii de lucrari.
In cazul unor lucrari de actualizare de o complexitate mica la care nu sunt necesare analize ale lucrarilor vechi, iar executia noilor lucrari nu implica studierea mai multor solutii se poate trece direct la proiectul tehnic de executie cu aprobarea OJCGC sau, dupa caz, a ONCGC.
Intocmirea proiectului tehnic de ansamblu este obligatorie pentru lucrarile care se executa pe unitatile administrative teritoriale intregi sau pe portiuni de cel putin ½ din suprafata acestora.
Proiectul tehnic de ansamblu cuprinde urmatoarele parti principale:
– constatarile si concluziile in urma analizarii documentatiilor existente din punct de vedere cantitativ, calitativ si al gradului de actualizare;
– prezentarea solutiilor tehnice de baza pentru executarea lucrarilor de intretinere sau introducere a cadastrului general;
– calculele estimative pentru volumul de lucrari, forta de munca necesara pentru executarea lucrarilor, la termenele programate, pe etape, necesarul de fonduri si mijloace tehnice si materiale;
– memoriul justificativ.
Pentru marirea realizarii lucrarii se intocmeste graficul programarii calendaristice a desfasurarii pe etape de executie a acestora.
3.4. Delimitarea cadastrala a terenurilor administrative si marcarea hotarelor
Delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ-teritoriale reprezinta operatiunea de baza prin care se identifica, se masoara pe teren si se oficializeaza limitele continand punctele de frangere si traseele hotarului unei unitati administrativ-teritoriale, precum si limitele intravilanelor din respectivul teritoriu. Aceasta lucrare se executa in mod obligatoriu inaintea inceperii lucrarilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritoriala. Se oficializeaza astfel suprafata totala a teritoriului administrativ si suprafetele intravilanelor in care urmeaza sa se execute lucrari de introducere a cadastrului.
Stabilirea liniei de hotar si denumirile unitatilor administrativ-teritoriale se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 cu privire la organizarea administrativa a teritoriului RSR, republicata cu modificarile ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale inlocuite potrivit Legii nr. 50/1991 cu modificarile ulterioare. In cazurile in care nu s-au intocmit sau aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor pot fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii fondului financiar nr. 18/1991 republicata, cu modificarile ulterioare.
Operatiuni de delimitare
Pentru delimitarea cadastrala, se vor executa urmatoarele operatiuni:
a) constituirea comisiei de delimitare si aprobarea componentei acesteia prin ordinul prefectului;
b) parcurgerea pe teren a traseului hotarului administrativ si stabilirea punctelor de hotar care vor fi materializate;
c) materializarea punctelor de hotar cu borna de suprafata utilizate pentru punctele de triangulatie de ordinul V si borna subterana de tip 2, conform SR3446-1/1996. Marcile pentru bornele de suprafata se vor inscriptiona;
d) executarea masurilor pentru determinarea coordonatelor punctelor de hotar;
e) calculul coordonatelor punctelor de hotar;
f) intocmirea actelor de confirmare cu acordul membrilor comisiei de delimitare cadastrala si a delegatiilor teritoriilor vecine;
g) intocmirea dosarului de delimitare cadastrala si marcarea hotarelor administrative.
Construirea comisiei de delimitare
Comisia de delimitare cadastrala are urmatoarea componenta: primarii si secretarii consiliilor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale implicate in operatiunea de delimitare cadastrala, delegatul OJCGC si, dupa caz, delegatul organului abilitat in probleme de urbanism si amenajarea teritoriului. Componenta comisiei se aproba prin ordinul prefectului. In comisie se recomanda convocarea unor localnici care cunosc traseul hotarului, fara ca acestia sa fie nominalizati in ordinul de construire. La stabilirea hotarului administrativ pot fi invitati, daca este cazul, si delegati desemnati de titularii caselor de specialitate si proprietarii de suprafete de teren.
Inaintea inceperii lucrarilor de delimitare delegatul OJCGC impreuna cu primarul procedeaza la convocarea comisiei, care are obligatia sa studieze (inainte de parcurgerea terenului) intreaga documentatie existenta referitoare la ultima delimitare cadastrala.
Consiliul local care doreste sa isi delimiteze teritoriul va comunica in scris, cu aviz de confirmare, consiliului local din teritoriul administrativ vecin, cu minimum 15 zile inainte, data, ora si locul de intalnire pentru a proceda la operatiunea de delimitare cadastrala. Consiliul local al unitatii administrativ-teritoriale vecine este obligat sa-si delege membrii comisiei care vor participa la stabilirea hotarului.
Cand o parte din hotarul teritoriului administrativ care se delimiteaza se afla la limita de judet, comisia de delimitare va fi constituita prin ordin comun al prefectilor judeletor implicate. Primaria care isi delimiteaza teritoriul si OJCGC vor informa in scris prefectura, respectiv OJCGC al judetului vecin despre operatiunea de delimitare, cu minimum 15 zile inainte de data intalnirii pentru delimitare. Acestia sunt obligati sa-si trimita delegatii la data, ora si locul comunicate. In cazul cand delegatii primariei teritoriului administrativ vecin, judetului vecin sau ai OJCGC vecin, dupa caz, nu se prezinta la termenul stabilit, delimitarea hotarului se va face lipsa acestora, iar in procesul verbal si in schita de delimitare se vor face mentiuni in legatura cu aceasta.
Identificarea si stabilirea hotarelor
Operatiunea de deliminitare pe teren a liniei de hotar incepe, de regula, dintr-un punct de intrare a trei sau mai multor hotare, identificandu-se traseul pana la urmatorul punct format din intersectia mai multor hotare. Identificarea pe teren a liniei de hotar se face cu schita din dosarul ultimei delimitari. In lipsa acesteia, stabilirea liniei de hotar se face de catre membrii comisiei si se evidentiaza la fata locului pe hartiile si planurile topografice existente.
Reprezentantii executantului lucrarilor convocati prin grija reprezentantului OJCGC participa in mod obligatoriu la operatiunile de stabilire a punctelor, liniilor de hotar si a punctelor care vor fi materializate.
In cazul cand unele segmente si puncte de hotar stabilite anterior (existente pe schita veche de delimitare) au suferit modificari, pe noua schita vor fi facute mentiunile in acest sens.
Numerotarea punctelor pe hotar
Se incepe cu numarul 101, din punct de intersecti a trei sau mai multor hotare, situat in partea de nord sau nord-vest si se continua in sens orar.
In cazul existentei unor delimitari facute anterior se vor inlocui numerele vechi ale punctelor de hotar cu numere noi, fara a se dubla numerele. Pe segmentele de hotar comune la doua teritorii administrative delimitate, numerele vechi ale punctelor de hotar din teritoriul vecin vor fi scrise in paranteza.
Materializarea punctelor de hotar
Pentru toate punctele de hotar materializate (vechi sau noi) se vor intocmi schite de reperaj si de scrieri topografice. Se vor culege date asupra terenurilor traversate de tronsoanele liniilor de hotar (categorii de folosinta, destinatia terenurilor si proprietarilor) si se vor consemna in procesul verbal de delimitare cadastrala. Daca linia de hotar este si linie de frontiera a tarii, coordonatele punctelor de hotar se preiau, in mod obligatoriu, de la Institutul de Geodezie, Fotogametrie, Cartografie si Cadastru. Linia de frontiera a tarii se avizeaza la Comandamentul National al Granicerilor.
Cu ocazia parcurgerii terenului se va face descrierea starii marcajelor atat pentru vechile puncte (care se mentin) cat si pentru noile puncte care trebuie materializate cu borne. Punctele care se borneaza sunt:
punctele de intersectie ale liniilor de hotar (puncte de trei sau mai multe hotare);
unele puncte de schimbare a aliniamentelor pe traseul hotarului, alese astfel incat sa permita, la nevoie, reconstituirea exacta a traseului hotarului. Pe tronsoanele de hotar, in aliniament, mai lungi de 3 km, bornele se plaseaza la distante de aproximativ 2 km;
punctele de intersectie ale hotarului cu ape curgatoare, cai ferate, sosele se vor borna numai pe o parte a acestor detalii liniare, iar pe partea opusa se vor marca prin stalpi de lemn cu diametrul de 10 cm si lungime de 70 cm protejari cu movile de pamant, in cazurile in care punctele de schimbare a aliniamentelor (de frangere) sau de intersectie a hotarelor care trebuie bornate se afla in locuri improprii bornarii (balta, mlastina, cariera etc.) se vor planta in apropierea lor borne martor din care se vor determina coordonatele punctelor de hotar.
Daca hotarul traverseaza in linie dreapta o padure compacta, o pasune, o faneata sau un lac, se vor borna punctele de intersectie ale liniei de hotar cu limita suprafetelor acestor categorii de folosinta (in aceste cazuri, linia de hotar este o dreapta imaginara).
Daca linia de hotar care traverseaza padurea este o linie franta sau sinuoasa, se vor picheta si determina coordonate la punctele care definesc respectiva linie de hotar. La recunoasterea traseului hotarului care traverseaza paduri si lacuri de asimilare, in comisie vor fi invitati, dupa caz si reprezentantii Directiei Silvice Judetene si a Companiei „Apele Romane” S.A.
Daca hotarul este format de talvegul unei ape curgatoare se vor borna numai punctele de intersectie ale liniei de hotar cu traseul apei pe partea dinspre teritoriul care se delimiteaza, indiferent de lungimea tronsonului. Daca firul apei are un traseu sinuos, la lucrarile de delimitare se vor determina coordonate la puncte intermediare care definesc acest traseu. Punctele intermediare se materializeaza la intervale de 200 – 1000 m, cu stalpi de lemn cu lungimea de 70 cm si diametrul de 20 cm, protejati cu movile de pamant, in cazul apelor curgatoare interioare, hotarul se stabileste pe talvegul sirului de curgere al apei, iar in cazul albiilor secate, hotarul se stabileste la jumatatea albiei minore. Coordonatele punctelor intermediare vor fi utilizate la calculul suprafetei unitatii administrativ-teritoriale.
Daca teritoriul administrativ este marginit de drumuri, cai ferate, diguri, canale, linia de hotar se stabileste pe una din laturile acestora, astfel incat acestea sa fie cuprinse in intregime in suprafata unei unitati administrativ-teritoriale. In cazul traseelor frante ori sinuoase se vor determina coordonate la puncte intermediare care definesc aceste trasee si se vor folosi la calculul suprafetei teritoriului administrativ.
Pe raurile de frontiera a tarii si pe fluviul Dunarea coordonatele punctelor de hotar vor fi preluate de la Institutul de Cadastru, Geodezie, Fotogametrie si Cartografie. Pe fluviul Dunarea, pe portiunea in care ambele maluri se afla pe teritoriul Romaniei, punctele de hotar intre doua teritorii se stabilesc de comun acord de catre consiliile locale respective. Coordonatele punctelor de hotar se determina prin digidizare pe planuri topografice la scara 1:10000 sau 1:5000 actualizate.
La Marea Neagra hotarele se stabilesc pe linia care separa uscatul de apa, la data masuratorilor.
In cazurile in care exista neintelegeri intre vecini la stabilirea liniei de hotar si membrii comisiei nu pot rezolva neintelegerile, litigiul se consemneaza in documentele de delimitare cadastrala astfel:
pe schita generala a hotarului administrativ si pe schita cu portiunea de hotar in litigiu se consemneaza ambele variante;
suprafata in litigiu se va calcula din coordonatele punctelor de pe contur care se vor stabili in prezenta membrilor comisiei de delimitare;
unele puncte caracteristice de pe conturul suprafetei in litigiu se vor materializa cu stalpi de lemn cu lungimea de 50 cm si diametrul de 10 cm si vor avea o alta numerotare decat restul punctelor de hotar;
pana la rezolvarea litigiului, suprafata disputata va fi inclusa in suprafata calculata a teritoriului nominalizat de OJCGC;
in procesul verbal de delimitare se vor mentiona argumentele celor doua parti si se vor anexa copii ale actelor detinute, daca acestea exista;
dupa solutionarea litigiului, se reface documentatia cadastrala si se vor materializa cu borne punctele de pe varianta acceptata.
Materializarea hotarului administrativ se realizeaza prin grija executantului lucrarilor de delimitare cadastrala.
Coordonatele X, Y, H ale punctelor de hotar se calculeaza in Sistemul de protectie Stereografic 1970 si Sistemul de referinta Marea Neagra 1975. Precizia de delimitare a coordonatelor este similara cu cea a punctelor din retelele geodezice de ridicare.
Delimitarea intravilanelor
Operatiunea de delimitare a intravilanelor consta in:
a) constituirea comisiei de delimitare a intravilanului;
b) parcurgerea pe teren a limitei intravilanului, conform planului urbanistic general (PUG) aprobat de stabilirea punctelor care se vor materializa;
c) materializarea punctelor;
d) executarea operatiilor pe teren si birou pentru determinarea coordonatelor punctelor;
e) intocmirea procesului verbal de delimitare a intravilanului, cu acordul si semnaturile membrilor comisiei;
f) intocmirea dosarului de delimitare cadastrala.
Comisia de delimitare a limitelor intravilanelor, numita prin ordinul prefectului, este formata din primarul si secretarul consiliului local, delegatul OJCGC si delegatul organului abilitat in probleme de urbanism si amenajarea teritoriului. Convocarea membrilor comisiei se face prin grija secretarului primariei la data si ora stabilita de primar.
Limita intravilanului se materializeaza cu borne standardizate conform SR34446-1/95: Marcile pentru borne se vor inscriptiona. Punctele materializate vor asigura o densitate de minimum 2puncte/km.
Punctele materializate pe limita intravilanului, precum si cele reprezentate prin detalii stabilite, se numeroteaza, incepand de la 1001, in sens orar, primul punct fiind situat in partea de nord-vest. Daca limita intravilanului a fost materializata cu ocazia intocmirii Planului urbanistic general (PUG) (aprobat potrivit legii), vor fi determinate coordonatele punctelor materializate. Pentru toate punctele se vor intocmi schite de reperaj si descrieri topografice.
Pentru toate punctele geodezice utilizate si pentru punctele de hotar si limita de intravilan materializate se vor intocmi procese verbale de predare-primire semnate de delgatul OJCGC, executantul lucrarii, proprietar si primar.
CAPITOLUL 4.
CONTINUTUL PLANULUI CADASTRAL
4.1. Generalitati
Planul cadastral este un plan tematic al carui continut este format din elemente specifice cadastrului. Se intocmeste pe unitati administrativ-teritoriale comunale sau orasenesti (municipale) si pe intravilane, in doua culori: negru pentru planimetrie si albastru pentru hidrografie.
Conceptul de baza la realizarea planului cadastral este forma digitala.
Planurile cadastrale de ansamblu si planurile cadastrale de baza se obtin prin extragerea datelor din bazele de date grafice si textuale si prin desenarea lor la plotter.
4.2. Planul cadastral de ansamblu
Planul cadastral de ansamblu al unitatii administrativ-teritoriale se obtine prin generalizarea planului cadastral de baza si contine reprezentarea grafica a intregii suprafete a teritoriului administrativ.
Planul cadastral de ansamblu sau, dupa caz, harta cadastrala de ansamblu sub forma analogica, se intocmeste in functie de marimea unitatii administrativ-teritoriale si de forma sa, la o scara standard convenabila. De regula, este una dintre scarile 1:10000, 1:25000, 1:50000.
Elemente de continut obligatorii pentru planul cadastral de ansamblu sunt:
– denumirea unitatii administrativ-teritoriale;
– padurile si terenurile cu vegetatie forestiera;
– reteaua de sosele, drumuri, strazi, ulite si cai ferate;
– reteaua hidrografica si constructiile hidrotehnice importante (apele curgatoare, statatoare, canale deschise, baraje, diguri);
– punctele care marcheaza hotarele administrative;
– limitele si denumirile intravilanelor;
– elemente de toponimie;
– punctele din reteaua geodezica;
– nordul geografic;
– scara planului.
Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se intocmeste (in extracadru, in partea din stanga jos) schema cu dispunerea foilor componente.
4.3. Planul cadastral de baza
Planul cadastral de baza se intocmeste in scopul reprezentarii in plan a datelor rezultate la introducerea sau intretinerea cadastrului general pentru o anumita unitate administrativ-teritoriala si cuprinde elementele de cadastru general in detaliu.
Scara uzuala la care se intocmeste planul cadastral de baza, in forma analogica, este:
– 1:5000, in zonele de ses pentru extravilan si 1:2000, 1:1000 sau 1:500, in functie de densitatea detaliilor, pentru intravilane;
– 1:2000, in zonele de deal pentru extravilan si 1:2000, 1:1000 sau 1:500, in functie de densitatea detaliilor, pentru intravilane;
– 1:5000 si 1:10000 sau, dupa caz, scarile mai mari, in zonele montane;
– 1:2000, 1:1000, 1:500, in functie de densitatea detaliilor in zonele din ????
Delta Dunarii
Planurile cadastrale de baza redactate sub forma analogica la scarile mentionate anterior se intocmesc pe trapeze cu nomenclatura oficila in Romania. Reprezentarea analogica se face in Sistemul de protectie Stereografic 1970.
Elementele de continut obligatorii pentru planul cadastral de baza sunt:
– punctele retelei geodezice de sprijin, de indesire si ridicare;
– limitele si punctele de hotar, cu numarul de ordine, pentru hotarul unitatii administrativ-teritoriale si intravilanele componente;
– limitele si numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate/imobilelor, limitele, numerele cadastrale si categoriile de folosinta ale parcelelor, limitele si numerele cadastrale ale constructiilor cu caracter permanent;
– reteaua de drumuri;
– caile ferate;
– apele curgatoare cu sensul lor de scurgere;
– apele statatoare;
– constructiile hidrotehnice;
– denumirile locatiilor, apelor, principalelor forme de relief, padurilor, drumurilor si strazilor, ale obiectivelor industriale, social culturale etc., care sunt prevazute in nomenclaturile si atlasele oficiale in vigoare;
– numerele postale ale imobilelor din intravilane;
– codul SIRSLJP al unitatii administrativ-teritoriale;
– scara de reprezentare, sistemul de protectie, anul de intocmire, schema de dispunere si incadrare a foilor componente la nivelul trapezelor din nomenclatura Sistemului de proiectie Stereografic 1970, pentru planurile analogice.
Semnele conventionale, regulile de scriere si corpurile de litera stabilite pentru elementele de toponimie care trebuie reprezentate pe planurile cadastrale de baza si de ansamblu sunt cele prevazute in „Atlasul de semne conventionale pentru planurile topografice la scarile 1:5000, 1:2000, 1:1000 si 1:500” – in editia 1978, pana la elaborarea si avizarea si/sau aprobarea unui nou atlas de semne conventionale.
CAPITOLUL 5.
CULEGEREA IN TEREN A DATELOR CADASTRALE
5.1. Prevederi generale
Lucrarile de culegere in teren a datelor cadastrale constau in:
– identificarea amplasamentului, a limitelor corpurilor de proprietate si a categoriilor de folosinta a parcelelor componente;
– identificarea proprietarilor, a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor;
– identificarea actului sau faptului juridic in temeiul caruia este folosit imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separata, organizata special in acest scop sau concomitent cu executarea lucrarilor de teren in cadrul actualizarii sau realizarii planurilor cadastrale.
5.2. Identificarea proprietarilor si a situatiei juridice a imobilelor
Operatia de identificare a proprietarului consta in inregistrarea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care detin un titlu de proprietate asupra imobilului.
Proprietarii se identifica din evidentele consiliului local. Datele se extrag din Registrul permanent al populatiei, listele cu numele si prenumele, codul numeric personal si adresa tuturor proprietarilor din unitatea administrativ-teritoriala, conform evidentelor de la politie.
Datele referitoare la proprietari se inscriu in fisa corpului de proprietate. Datele cu privire la identitatea proprietarului se preiau din buletinul/ cartea de identitate a proprietarului, in situatiile in care proprietarul refuza prezentarea acestor acte, in fisa se mentioneaza refuzul si pentru rezolvare se solicita sprijinul consiliului local si al politiei, in cazul cand nici cu ajutorul evidentelor existente in consiliul local si al politiei nu poate fi identificat proprietarul imobilului, in fisa se face mentiunea „proprietar neidentificat”.
In fisa corpului de proprietate se inscriu:
– numele, prenumele proprietarului si codul numeric personal. Aceste date se compara cu cele din listele extrase din Registrul permanent al populatiei, in cazul cand acestea au fost obtinute. Pentru femeile casatorite sau vaduve, se vor inscrie numele de familie dobandit dupa casatorie urmat de numele de familie avut inainte de casatorie (ex: Bizescu Anelia, nascuta Briboianu) si codul numeric personal.
– la inscrierea adresei de domiciliu a proprietarului se vor preciza toate datele necesare expedierii corespondentei postale, mai ales pentru proprietarii domiciliati in alte localitati decat cele cuprinse in raza unitatii administrativ-teritoriale respective;
– situatia juridica a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numarul si data eliberarii, cota din coproprietate unde este cazul, suprafata inscrisa in acte pentru fiecare parcela, corp de proprietate si constructie, dupa caz. Inscrierea datelor privitoare la situatia juridica a imobilelor aflate in proprietatea persoanelor juridice se face potrivit specificatiilor din actele normative sau din alte acte in temeiul carora au dobandit dreptul real supus inscrierii, in cazul in care nu exista titlu de proprietate, inscrierea se va face pe baza posesiei exercitate sub numele de proprietar la data identificarii cadastrelor, precum si a unei declaratii pe propria raspundere a persoanei detinatoare a imobilului, in situatia in care un imobil este intr-un litigiu in curs de judecata pe fisa datelor cadastrale se face mentiunea „imobil in litigiu” si se nominalizeaza partile si obiectul litigiului.
In cazul imobilelor dobandite prin mostenire se inregistreaza numele mostenitorului, felul mostenirii si actele care dovedesc calitatea de mostenitor. La identificarea proprietarilor persoane juridice se inscriu urmatoarele date: denumirea persoanei juridice, codul SIRUES si datele de identificare a locatarilor. Lista proprietarilor se ataseaza la lista bunului imobil.
La stabilirea dreptului de proprietate asupra corpurilor de proprietate care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public se vor respecta prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile ulterioare. La stabilirea limitelor imobilelor apartinand titularilor de cadastre de specialitate se tine seama de prevederile legale privind delimitarea acestora, specifice fiecarui domeniu de activitate.
5.3. Identificarea categoriilor de folosinta
Identificarea categoriilor de folosinta se realizeaza concomitent cu executia lucrarilor de cadastru general, respectiv cu executarea masuratorilor de teren pentru actualizarea planurilor cadastrale sau a culegerii datelor de identificare a proprietarilor, a celor referitoare la actele de proprietate ori a celor legate de utilizarea ortofotogramelor.
Identificarea si consemnarea categoriei de folosinta se face pentru fiecare parcela de teren (in extravilan si intravilan), iar datele se inscriu in fisa corpului de proprietate avandu-se in vedere semnificatiile simbolurilor (codurilor) categoriilor de folosinta. Codurile categoriilor de folosinta se scriu de pe schitele intocmite pentru fiecare corp de proprietate.
In baza de date grafice se realizeaza in format digital, cu obligativitatea inregistrarii tuturor entitatilor definite in normele tehnice de introducere a cadastrului general.
Pentru realizarea bazei de date textuale se folosesc informatiile extrase din:
– documentatiile tehnice intocmite pentru atribuirea numerelor cadastrale provizorii;
– titlurile de proprietate eliberate conform legilor proprietatii;
– documentatiile executate conform Hotararii Guvernului nr 834/1991, cu modificarile ulterioare, si avizate tehnic;
– datele culese pe teren si inscrise in fisa corpului de proprietate.
Atributele care se ataseaza entitatilor grafice se incarca intr-o baza de date care trebuie sa asigure continutul registrelor cadastrale. Datele se stocheaza la nivelul unitatii administrativ teritoriale.
CAPITOLUL 6. CALCULUL SUPRAFETELOR
6.1. Generalitati
Notiunea de suprafata in cadastru este considerata ca fiind aria (masura exprimata in valori numerice) unui contur inchis proiectat intr-un plan orizontal (plan de referinta).
In cadastrul general calculul suprafetelor se face analitic, din coordonatele punctelor de contur ale teritoriului administrativ (perimetrul extravilan si intravilan subdivizat in sectoare cadastrale) ale corpurilor de proprietate si parcelelor rezultate in urma prelucrarii masuratorilor de teren si operatiilor de birou.
Valorile suprafetelor calculate inscrise in documentele cadastrului general, se exprima in metri patrati. Pentru alte genuri de lucrari, suprafetele se pot exprima in ari, ha, km2.
Suprafetele calculate inregistrate in cadastrul general, pot fi diferite de suprafetele inscrise in actele de proprietate (titlu de proprietate, acte de vanzare-cumparare si altele) eventualele diferente intre aceste suprafete sunt aduse la cunostinta proprietarilor si pot fi contestate de acestia, conform prevederilor legale, cu respectarea regulamentelor elaborate si aprobate de ONCGC.
Succesiunea operatiilor
In lucrarile de introducere a cadastrului general planurile cadastrale se intocmesc in final sub forma digitala si prin urmare, suprafetele se vor determina analitic din coordonatele punctelor de pe conturul unitatilor administrativ-teritoriale si ale unitatilor cadastrale. Daca se folosesc aceleasi coordonate pentru punctele de pe contururile geometrice ale detaliilor, nu este necesar sa se faca o compensare a suprafetelor.
Calculul analitic al suprafetelor se face pentru: teritoriul administrativ, extravilan, intravilan, sectoare cadastrale, detalii liniare, scopuri de proprietate, parcele.
Pentru controlul calculelor se au in vedere urmatoarele:
– suma suprafetelor parcelelor componente ale unui corp de proprietate este egala cu suprafata calculata a corpului de proprietate (daca suprafetele parcelelor au fost determinate geometric folosind elemente masurate direct pe teren, se efectueaza o constrangere pe suprafata corpului de proprietate de care apartin);
– suma suprafetelor corpurilor de proprietate si a detaliilor liniare este egala cu suprafata calculata a sectoarelor cadastrale;
– suma suprafetelor sectoarelor cadastrale este egala cu suprafata calculata a extravilanului si intravilanului.
Pentru alte scopuri decat introducerea cadastrului, suprafetele se pot determina prin diferite metode (grafic, mecanic) iar controlul calculelor se face prin constrangerea suprafetelor mai mici calculate astfel, pe o suprafata mai mare cunoscuta (determinata analitic sau fiind o sectiune de plan, un trapez, o zona marginita de caroiajul rectangular al planului cadastral).
Exemplificarea se poate face pentru suprafata unui sector cadastral de suprafata S determinata analitic din coordonatele punctelor de pe contur, care poate sa fie egala cu suma suprafetelor corpurilor de proprietate din interiorul sau (s`i) determinate prin metoda mecanica folosind planimetrul polar.
Daca s’j = S’ si S – S’ T (toleranta), se procedeaza la compensarea suprafetelor prin distribuirea proportionala a diferentei As=S-S` tuturor suprafetelor corpurilor de proprietate. Se calculeaza raportul r=S/S` cu 6 zecimale, iar suprafetele compensate for fi:
s1 = s’1 . r; s2 = s’2 . r; … sj = s’j . r;
Pentru verificare trebuie ca si = S.
Metode de determinare a suprafetelor
Alegerea metodelor de determinare a suprafetelor se face in functie de:
– modul de intocmire a planului cadastral;
– precizia ceruta la determinare;
– scara planului;
– starea planului si suportul pe care este intocmit planul cadastral;
– mijloacele de calcul avute la dispozitie.
Metodele si procedeele de determinare a suprafetelor difera in functie de natura datelor masurate (numerice sau grafice), de performantele mijloacelor tehnice si tehnologiilor utilizate si se pot clasifica astfel:
– metode numerice;
– metode grafice;
– metoda combinata;
– metoda mecanica.
6.2. Metode numerice de calcul al suprafetelor
Elementele necesare calculului sunt masurate direct pe teren sau se cunosc coordonatele punctelor situate pe conturul suprafetelor.
6.3. Metode grafice de determinare a suprafetelor
Sunt expeditive si asigura o precizie suficient de buna in functie de scara planului, modul de intocmire a planului cadastral, starea suportului, configuratia suprafetelor etc. Se pot aplica urmatoarele procedee:
a) determinarea unei suprafete prin descompunerea ei in figuri geometrice elementare,pe plan.
Pentru suprafetele cu contur poligonal se foloseste o axa de lucru x – x in funtie de care se descompune suprafata de determinat in figuri geometrice elementare (triunghiuri, trapeze, dreptunghiuri, patrate), pentru care se masoara pe plan elementele necesare calculului. Descompunerea se face cu creionul, trasand usor linii pe plan urmand ca acestea sa fie sterse in final. Se recomanda sa se masoare pe plan elementele comune la doua sau mai multe figuri elementare pentru eliminarea erorilor.
Suprafata totala rezulta ca o suma de suprafete elementare:
Pentru control se alege o noua axa y –y si se determina suprafetele. Se face media aritmetica a determinarilor, daca s`-s ≤ T, unde toleranta T este data de relatia:
T = 0,003 –n – S
in care: n – este numitorul scarii planului;
S – este aria totala exprimata in m2.
CAPITOLUL 7. APARATE SI INSTRUMENTE
7.1. Masurarea distantelor prin unde
Aparatura electromagnetica de masurare a distantelor se imparte dupa frecventa semnalului pe care il emite in:
telemetre electrooptice care lucreaza in gama undelor luminoase
radiotelemetre care lucreaza in gama undelor radio.
Atat telemetrele electrooptice cat si radiotelemetrele functioneaza pe principiul masurarii timpului de propagare a undelor electromagnetice de-a lungul distantei care se masoara.
In principiu undele electromagnetice de la emitatorul (2) parcurg distanta pana la reflectorul (4), se reflecta si sunt receptionate de reflectorul (3).
Fig. 15
Indicatorul 1 masoara timpul t, in care undele electromagnetice parcurg distanta de la emitator la reflector si inapoi la receptor.
D= (v*t)/2
Timpul t care se masoara cu ajutorul microundelor modulate (unde electromagnetice scurte).
7.2. Instrumente topografice moderne
Teodolite electronice – sunt asemanatoare cu teodolitele optice si au avut ca scop inlocuirea citirilor la cercurile gradate si a notarii valorilor masurate printr-o colectare automata a datelor preluate din teren.
Citirea, sau mai bine zis, afisarea valorii directiei la un teodolit electronic se realizeaza pe un diplay, dupa ce aceasta este prelucrata intr-un microprocesor conform programului dat de firma producatoare.
Baza metodei codului este cercul gradat prevazut cu o divizare codificata prin fiecare pozitie a cercului gradat ii este atribuit un semnal de iesire codificat. Divizarea este alcatuita dintr-un numar de urme radiale asezate alaturat.
Tahimetre electronice – acestea sunt teodolite cu dispozitive de masurare electrooptica a distantelor.
Deasupra fiecarui punct topografic este asezata prisma reflectoare cu ajutorul unui suport vertical divizat.
Prisma se vizeaza cu teodolitul si masuram distanta inclinata si unghiul zenital.
Apoi putem afla distanta orizontala si diferenta de nivel.
La un tahimetru electronic cu memoriae intgrata si calculator, nu este necesara citirea valorilor masurate la aparat si notarea lor in carnet deoarece datele masurate ca : directii orizontale, unghiuri zenitale si distante inclinate, pot fi masurate automat, calculele vor fi efectuate iar aparatul va memora rezulatele pe banda magnetica sau pe dischete.
Numerele punctelor sau prescutarea folosita vor trebui introduse manual.
Datele vor fi preluate economic prin calcule si desenare automata pana la obtinerea, in final, a planului hartii.
CAPITOLUL 8. STUDIU DE CAZ
MEMORIU TEHNIC
DATE GENERALE
TITLUL LUCRARII – DOCUMENTATIE TOPO-CADASTRALA PENTRU
OBTINEREA NUMARULUI CADASTRAL NECESAR
NSCRIERII IN CARTEA FUNCIARA
ADRESA IMOBILULUI : Strada Liniei, nr. 2C, sector 6
BENEFICIAR – SC FILIALA DE DISTRIBUTIE SI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE «ELECTRICA MUNTENIA SUD» SA CENTRUL MARILOR CONSUMATORI
EXECUTANT – FLOREA GEORGE
SCOPUL DOCUMENTATIEI
Prezenta documentatie are ca scop obtinerea numarului cadastral pentru imobilul situat in municipiul Bucuresti, sector 6, pe Strada Liniei.
Documentatia stabileste prin masuratori de teren si calcule de birou, perimetrul imobilului la data masuratorilor .
3. MODUL DE LUCRU
Lucrari preliminare :
Documentarea si analizarea datelor de teren si birou, constand in stabilirea continutului planurilor, a sistemului de coordonate, a punctelor retelei de sprijin existente ;
Realizarea anteproiectului pentru ridicari topografice, constand in stabilirea variantelor de realizare a lucrarii, schema retelei de sprijin, zonarea suprafetelor de ridicat ;
Recunoasterea terenului pentru verificare a posibilitatilor de aplicare pe teren a anteproiectului, verificarea punctelor existente in reteaua de sprijin si alegerea principala a pozitiilor punctelor noi din reteaua de ridicare ;
3.2. Lucrari de teren :
Amplasamentul lucrarilor de teren se afla in perimetrul municipiului Bucuresti, pe Strada Liniei..
Pentru ridicarea detaliilor planimetrice s-a utilizat Statia totala Leica TC805. Punctele radiate au fost luate pe conturul lucrarilor existente pe teren in vederea determinarii supra-fetei ocupate . Sistemul de proiectie folosit este STEREO 70
Racordarea la Sistemul de proiectie s-a realizat prin executarea unei drumuirii folosindu- se punctele din schita .
Lucrari de birou :
Prelucrarea datelor de teren s-a realizat cu ajutorul programelor specializate, rulate pe un PC Pentium III , atat pentru calculele preliminare cat si pentru realizarea grafica a planu-lui.
Calculul suprafetei ocupate de imobil s-a efectuat analitic, utilizand coordonatele puncte-lor de contur, anexandu-se fisele de calcul .
SITUATIA JURIDICA
Terenul ce face obiectul prezentei documentatii a fost obtinut de SC ELECTRICA SA in baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria MO3 nr. 4951 eliberat de MINISTERUL INDUSTRIEI si COMERTULUI la data de 11 Noiembrie1999; in baza HG 1342/2001 si a Protocolului nr. 6041/2002. Terenul a trecut in proprietatea SC FILIALA DE DISTRIBUTIE SI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE «ELECTRICA MUNTENIA SUD» SA.
Intocmit ,
Bibilografie
Constantin Moldoveanu……..MASURATORI TERESTRE.FUNDAMENTE,
(Editura Matrix Rom,Bucuresti,2004)
Dumitru Onose………………….TOPOGRAFIE
(Editura MatrixRom,Bucuresti,2004)
Ion Nelu Leu…………………….TOPOGRAFIE SI CADASTRU
(Editura Universul, Bucuresti, 2002)
***……………………………………MANUALUL INGINERULUI GEODEZ
(Editura Tehnica,Bucuresti,1971)
***……………………………………………CURSURI TOPOGRAFIE
***…………………………………………….CURSURI CADASTRU
=== Leica ===
Seriile Leica Geosystems TC 805 se dovedesc o generatie electronica de statii totale proiectate pentru a putea fi folosite on domeniul constructiilor. Forma sa si functiile complexe ce le indeplineste, permit operatorului in a folosi instrumentele sale cu eficienta si acuratete. Caracteristicile sale innovative ca de exemplul dotarea cu fascicul laser sau programele software ce le are in dotare pot usura munca topografului. The instruments are best suited for cadastral and construction surveys, for surveying buildings and for civil engineering with emphasis on stakeouts and tacheometric surveys. The operation of the instrument's functions can be learned easily in a short space of time.
• Reflectorless measuring EDM R100 or R300
• Automatic target recognition ATR
• Large display, alphanumeric keypad
• Endlessdrive
• Laser plummet
• Two axis compensator
• Camcorder batteries
• Light, slender construction
• On-board software and data memory
Important Components
1 Optical sight
2 Guide light EGL (optional)
3 Vertical drive
4 Battery GEB111 (optional)
5 Battery spacer for GEB111
6 Battery holder for GEB111/ GEB121/ GAD39
7 Eyepiece
8 Telescope focusing ring
9 Detachable carrying handle
10 Serial interface RS232
11 Foot screws tribrach
12 Telescope with integrated EDM,
ATR (optional) and EGL
(optional)
13 Battery adapter GAD39 for 6
single cells (optional)
14 Battery GEB121 (optional)
15 Display
16 Keypad
17 Circular level
18 On/Off key
19 Trigger key
20 Horizontal drive
Distance measurement
Measurements to strongly reflecting targets such as to traffic lights in infrared mode without prism should be avoided. The measured distances may be wrong or inaccurate.
For applications without reflector, the TCRApower and TCRAultra version also use a visible red laser beam which emerges in the same manner. A special arrangement of the EDM,
and appropriate arrangement of the beam paths, enable ranges of over five kilometres to be attained with standard prisms.
Reflector tapes can also be used, and measurement is also possible without a reflector.
When a distance measurement is triggered, the EDM measures to the object which is in the beam path at that moment. If e.g. people, cars, animals, swaying branches, etc. cross the laser beam while a measurement is being taken, a fraction of the laser beam is reflected and may lead to incorrect distance values. Avoid interrupting the measuring beam while taking reflectorless
measurements or measurements using reflective foils. Measurements to prism reflectors are only critical if an object crosses the measuring beam at a distance of 0 to 30m and the distance to be measured is more than 300m. In practice, because the measuring time is very short, the user can
always find a way of avoiding these critical situations
Reflectorless
Be sure that the laser beam is not reflected by anything close to the line of sight (e.g. highly reflective objects). When a distance measurement is triggered, the EDM measures to the object which is in the beam path at that moment. In case of temporary obstruction (e.g. a passing vehicle, heavy rain, fog or snow) the EDM may measure to the obstruction. When measuring longer distances, any divergence of the red laser beam from the line of sight might lead to less accurate measurements. This is because the laser beam might not be reflected from the point at which the crosshairs are pointing.
Therefore, it is recommended to verify that the R-laser is well collimated with the telescope line of sight (refer to the chapter "Checking and adjusting").
Do not measure with two instruments to the same target simultaneously.
Red laser to prisms
Accurate measurements to prisms should be made with the standard program (Infrared mode).
Red laser to reflector tape
The visible red laser beam can be used to measure to reflective foils, also. To guarantee the accuracy the red laser beam must be perpendicular to the reflector tape and it must be well adjusted (refer to the chapter "Checking and adjusting").Make sure the additive constant belongs to the selected target (reflector).
Centrarea cu ajutorul fascicolului Laser
1. Place the instrument onto the tripod head. Tighten central fixing screw of tribrach slightly.
2. Turn footscrews of tribrach into its centre position.
3. Se porneste fascicolul laser . The electronic level appears in the display.
4. Position tripod legs so that the laser beam is aimed to the ground point.
5. Firmly press in tripod legs.
6. Turn the footscrews of the tribrach to centre the laser beam exactly over the ground point.
7. Move the tripod legs to centre the circular level. The instrument is now roughly levelled-up.
Accurate Levelling-Up with Electronic Level
1. Switch instrument on and activate electronic plummet. If leveling is insufficient, the
symbol of an inclined plummet is displayed.
2. Center electronic plummet by turning the foot screws.
3. Check centring with the laser plummet and re-centre if necessary.
4. Switch off the electronic level and the laser plummet.
If the electronic level is centered the instrument is levelled-up.
Changing the laser intensity External influences and the surface conditions may require the
adjustment of the intensity of the laser. The intensity of the laser plummet can be adjusted in 25%
steps as required.
Min. 50% Max
5. The indicated laser intensity is set, and the function terminated, with the <OK> button .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CAPITOLUL 1. CADASTRU (ID: 108510)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.