Capitolul 1 Blidaru [624787]

1
CAPITOLUL 1. LOGISTICA INTERNAȚIONALĂ – CONCEPT
ȘI TENDINȚE

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂ ȘI COMERȚUL INTERNAȚIONAL
Termenul „logistică” a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. La
începutul secolului XX, logistica era considerată acea ramură a artei războiului, care se
ocupă de mișcarea și aprovizionarea armatelor. (Baker, 1905)
Termenul de logistică a fost adoptat în limba română din cea franceză, Dicționarul
explicativ al limbii române (DEX) oferind două accepțiuni acestui a, și anume (Noul
dicționar explicativ al limbii române, ediția a V -a, 2011) :

În literatura de specialitate din țara noastră există mai multe definiți i dar cea mai
elaborată este cea conform căreia logistica reprezintă un ansamblu de activită ți care au ca
scop realizarea celor șapte potriviri (Ilieș & Crișan, 2008) :

Sursă: creat de autor
•ansamblul de operațiuni de deplasare, de
organizare, de aprovizionare care permit
funcționarea unei armate;
logistica
•metodele și mijloacele care se ocupă de
organizarea funcționării unui serviciu, a unei
întreprinderi.
logistica
CELE 7
POTRIVIRI
produs
potrivit
cantitate
potrivită
condiții
potrivite
loc
potrivit
timp
potrivit
client
potrivit
cost
potrivit

2
Paralel cu definirea logisticii s -au elaborat o serie de definiții ale distribuției fizice a
mărfurilor, astfel:

Există numeroas e definiții ale distribuției fizice, însă majoritatea întrunesc puncte
comune cu definiția formulată de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în
domeniul marketingului, pe plan internațional . Acesta a considerat că distribuția fizică
implică planificarea, realizarea și controlul fluxului fizic al materialelor și produselor
finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităților
consumatorilor în condițiile obținerii de profit. (Kotler, 2008)
Această definiție pune accentul pe următoarele aspecte:
– caracterul de proces al distribuției fizice, determinat de corelarea activităților de
planificare, realizare și control al fluxului fizic al mărfurilor;
– obiectul distribuției fizice, care este reprezentat de materiile prime, materialele,
semifabricatele și produsele finite;
– amploarea spațială a distribuției fizice, care cuprinde întregul traseu de la punctele
de origine la cele de utilizare;
– scopul operațiunilor de distribuție fizică și concorda nța sa cu scopul dual al oricărei
activități de marketing, reprezentat de satisfacerea clienților și îndeplinirea
obiectivelor de profit ale organizațiilor economice.
Considerat ca fiind un termen paralel cu cel de distribuție fizică, logistica a fost
definită de numeroși specialiști în domeniu .
„mișcarea și manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt
produse la cel în care sunt consumate sau utilizate” . (Asociația
Americană de Marketing, 1948 )
„…un flux fizic de materiale . Acest flux este întrerupt atunci când
tăiem sau modelăm materialul . Acestea sunt turbulențe care întrerup
fluxul …. Dar fluxul trece prin toate funcțiile și toate stadiile,
acestea fiind motivul fundamental datorită căruia nu este condus . Nu
se încadrează în structura tradițională a unei organizații
funcționale” ( Peter Drucker, 1962 )
"este un termen care descrie integrarea a două sau mai multe activități,
în scopul planificării, desfășurării și controlării unui flux eficient de
materii prime, prduse semifinite și finite, de la punctul de origine la
punctul de consum ."(National Council of Management Physical
Distribution, 1972 )

3
Astfel James L. Heskett (1977 ) consideră că procesu l logistic înglobează ansamblul
activităților implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor și debușeelor, realizând
un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.
National Council of Physical Distribution Management (NCPDM) din SUA (1991)
definea logistica ca fiind un proces care constă în planificarea, realizarea și controlul
fluxului și stocării eficiente și eficace a materiilor prime, produselor finite și informațiilor
conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerințele clientului.
Printre atuuril e definiției date de NCPDM se înscriu următoarele (Bălan, 2006) :
– trecerea de la conceptul de distribuție fizică la cel de logistică, pentru a descrie
fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;
– reflectarea necesității de a considera fluxul total de la punctul de procurare a
materialelor la punctul final de distribuție a produ selor finite;
– considerarea informațiilor ca o componentă importantă a fluxurilor logistice;
– perspectiva managerială, care se referă la întregul proces nternatio , de la etapa de
planificare, până la cea de control, în condiții de eficiență și eficacitate;
– importanța acordată adaptării procesului logistic la cerințele clienților.
Totodată, o serie de specialiști consideră că definiția analizată are o serie de limite,
principalele argumente fiind următoarele (Ballou, 1992) :
– Excluderea aparentă a s erviciilor , deoarece definiția lasă impresia că se referă doar la
fluxul bunurilor, deși serviciile pot beneficia, la rândul lor, de avantajele unui bun
management logistic sau se pot confrunta cu probleme logistice substanțiale.
– Responsabilitatea logistic ianului în domeniul producției , care, conform definiției, pare
să se extindă la fluxul produselor în cadrul proceselor de producție. În realitate,
specialistul în activități logistice nu este implicat în procese de producție detaliate, în
controlul produse lor în curs de fabricație, în cel de programare a utilajelor sau
controlul calității operațiunilor de producție;
– Responsabilitatea privind activitățile de „întreținere”. Dintre activitățile unui
logistician trebuie să fie exclusă activitatea de întreținer e inclusă în conceptul militar de
logistică. El se va ocupa de fluxurile de mărfuri dinspre furnizori spre organizația sa și
de la întreprinderea sa la clienți.
Pe baza definițiilor prezentate anterior, referitoare la domeniul logisticii mărfur ilor,
putem c oncluziona că misiunea logisticianului constă în aducerea bunurilor și serviciilor la
locul potrivit, la momentul dorit de utilizatori, în condițiile cerute de aceștia, precum și în
asigurarea celei mai mari contribuții la realizarea profitulu i organizației economice.

4
Logistica internațională trebuie abordată diferit față de logistica internă din trei
motive: costul mai mare; schimbarea mediului și complexitatea.
Problema costului a dominat până nu demult, gândirea mana gerială în devenirea
piețelor internaționale.
Problemele schimbărilor din mediul comercial, legal și complexitatea sporită au
fost pe un plan secundar, sau chiar au fost ignorate, prin delegarea responsabilității către o
echipă formată din spe cialiști în transporturi externe și conducerea locală de pe piața
străină. Atenția acordată costului a avut consecințe benefice pentru exploratorii de produse
de bază sau cu un rol hotărâtor și consecințe negative pentru companiile care trebuie să
evite ev aluarea ofertei lor de către client numai, sau în principal pe baza prețului relativ.
Mutațiile care au avut loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al
materiilor prime, materialelor, semifabricatelor și produselor fini te au condus la apariția
unor noi termeni, printre care: distribuția fizică, logistica de distribuție, managementul
materialelor, managementul marketingului, managementul logistic, managementul lanțului
de aprovizionare -livrare etc. (Bălan, 2006)
Cea mai mare parte a specialiștilor în domeniu consideră că acești termeni sunt într-
o relație de substituire, în schimb alții autori acordă o semnificație diferită fiecărui concept
menționat și sunt de părere că nu există o definiție unică, completă și perfectă a acestora,
ce poate fi aplicată oricărui bun economic sau tuturor întreprinderilor.
Se poate compara etapa actuală de evoluție a practicii în logistica internațională, cu
managementul logisticii interne de acum zece sau douăzeci de ani, când costurile de
stocare și cele de transport erau în centrul atenției, sub egida managementului distribuției
fizice. (Posea, 2005)
A doua etapă de dezvoltare, bazată pe potențialul oferit de distribuția fizică, ca
parte a unui concept de logistică mult mai cuprinzător, nu a fost atinsă în sfera
internațională. În schimb, se pare că multe companii administrează o serie de subsisteme
de gestionare comună a ambelor sisteme logistice, intern și extern, ceea ce influențează
negativ coordonarea și fiabilitatea sistemelor sau duce la creșterea costurilor prin
acumularea de produse necesare pentru a co ntracara problemele preconizate. A ceste
aspecte apar pentru că distribuția internațională nu este percepută ca un sistem separat ce
trebuie administ rat în totalitatea sa. Pe scurt, logistica internațională este bine administrată
la nivel operațional, prin accentul pus pe reducerea costurilor, însă este complet ignorată la
nivel strategic, unde o atitudine mai deschisă ar mări potențialul de operare al sistemelor
logistice internaționale printr -o mai mare atenție acordată servirii.

5
Problemele de management în logistica internațională sunt substanțial diferite de
cele din logistica internă. Aceste diferențe se rezumă la (Sabou, 2004) :

Conceptul de logi stică internă poate fi descris ca un instrument de examinare a
fluxului de ar ticole palpabile, materii prime, semifabricate, produse finite, de la furnizori
sau clienți. Fluxul de informații corespunzător contribuie la optimizarea primului flux, la
reducerea costurilor și la creșterea nivelului de servire a clienților în mod simult an.
Sistemul internațional al companiei trebuie să includă o mare parte a sistemului
național, în sensul că acesta din urmă generează oferta de marfă. Ceea ce lipsește
sistemului intern pur sunt metodele suplimentare de garantare a unei administrări a
particularităților activității internaționale. (Patriche, 2007)
Se afirmă, adesea că majoritatea, dacă nu toate, problemele majore sunt determinate
în principal de dimensiunea internațională și pot fi soluționate dacă se consideră circuitul
comenzilor de export în cadrul firme i și în afara acesteia, ca fiind punctul focal pentru
logistica internațională. Elementul de control al unui astfel de sistem îl reprezintă valoarea
comenzilor restante din canal, care cuprinde acele comenzi care au fost acceptate, dar nu
au fost încă livr ate sau plătite. (Patriche, 2007)
Spre deosebire de sistemul intern ,,logistica internațională necesită o cooperare ș i
coordonare mult mai apropiate între departamentul de vânză ri și cel de d istribuție.
-problema deținerii controlului procesului de transport;
-reducerea complexității pieței transporturilor;
avantajele locului distribuției internaționale în organizarea companiei;
-necesitatea de a ignora, uneori, granițele între piețele naționale;
-lipsa datelor despre timpii de tranzit;
-comanda tipică de export este mai mare decât comanda internă;
-complexitatea documentației .

6
În procesul intern, logistica este mai mult o funcție nativă, răspunzând la fluxurile
relativ regulate de comenzi. În comerțul internațional, procesarea comenzilor este mai
complexă, iar nivelul de servire a clientilor mai dificil de monitoriza t.(Posea, 2005)
Logistica internațională are tendința să se concentreze în special, asupra costului și
nu asupra analizării altor factori care pot influența serviciul de care beneficiază clientul
fiindcă costurile de transport se pot ridica la aproximativ 10% din preț ul produselor
livrate.Variațiile sunt însă foarte mari de la 0,2% pentru companiile farmaceutice la 100%
pentru un exportator de porțelanuri.

1.2. COMPETITIVITATEA PE PLAN INTERNAȚIONAL
Teoriile din comerțul internațional pun accentul pe obținerea avantajului competitiv
pe o piață națională, oferind astfel posibilitatea de a vinde mai ieftin pe altă piață.
Asemenea teorii pot promova ideea că prețul este factorul dominant în comerț. Deși
în multe sectoare ale pieței acest lucru este adevarat, o companiei poate avea succes și prin
maximizarea serviciului, îndeosebi dacă strategia firmei nu urmarește ocuparea unei poziții
principale pe piață. Vânzarea la un preț corespunzător a serviciilor, nu înseamnă opusul,
însă permite exportatorului să se concentreze mai mult asupra administrarii distribuției
canalului într -un mod mai pro -activ. Ambele abordari insa necesita accentuarea rolului
logisticii in activitatea internationala. (Patriche, 2007)
În prezent, companiile nu -și mai pot indrepta atentia exclusiv asupra pietei interne,
indife rent cat de mare ar fi aceasta. Numeroase activitati industriale se desfasoara la scara
globala, iar cele mai mari firme angrenate în astfel de activități operează cu costuri mai
scăzute și cu o mai bună promovare a mărcii de fabrică. Măsurile protecționis te pot doar să
încetinească invazia de bunuri de calitate superioară.
În același timp, aplicarea unei politici globale de marketing este riscantă, din cauza
cursurilor de schimb fluctuante, guvernelor instabile, barierelor protecționiste, costurilor
ridica te pe care le necesită adoptarea produsului și a comunicațiilor, ca și a altor factori.
Totuși, studiind ciclul internațional de viață al produsului, se poate deduce că, în cadrul
multor ramuri industriale, avantajul comparativ trece de la țările în care c osturile sunt
ridicate la cele cu costuri scăzute, iar firmele nu se pot limita pur și simplu la a desfașura
operațiuni interne, în speranța că -și vor pastra propriile piețe. (Patriche, 2009)
Primul pas în realizarea unui astfel de sistem constă în cunoașterea mediului
internațional, mai ales a sistemului comercial internațional.

7
Al doilea pas constă în evaluarea de către firma a proporției viitoare dintre volumul
vânzărilor externe și cifra totală de afaceri, a stabilirii numarului mai mic sau mai mare al
țărilor în care se vor desfașura operațiuni și a tipului de țări în care firma va pătrunde.
Al treilea pas îl reprezintă decizia referitoare la piețele concrete pe care ea se va
lansa, urmată de evaluarea eficienței probabile a investiției în condițiile de risc. La al
patrulea pas, firma trebuie să decidă asupra modalității de pătrundere pe fiecare din piețele
de atracție. Numeroase firme încep prin a desfașura operațiuni de export direct sau indirect
pentru ca mai apoi să se implice în activități de licențiere sau în con stituirea de societăți
mixte, și în cele din urmă, în investiții directe, iar această evoluție a firmelor este cunoscuta
sub numele de proces de internaționalizare. (Bălan, 2010)
În concluzie, ele trebuie să dispună de o structură organizatorică eficientă pentru a –
și putea atinge obiectivele internaționale în domeniul logistic. Cele mai multe firme încep
prin a -și construi un departament de export, pe care îl transformă treptat într -o divizie
internațională.

1.3. LOGISTICA INVERSĂ – NOUA STRUCTURĂ DE DISTRIBUȚIE
A VIITORUL UI
Logistica inversă este procesul logistic de eliminare a produselor n oi sau
folosite din punctul iniț ial al supply chain -ului, cum ar fi retururi de la clienți, suprastoc,
marfă expirată, ș i redistribuirea lor folosind reguli de management de colectare din care va
rezulta maximizar ea valorii la sfârșitul capacităț ii lor utile originale.
Logistica inversă se referă la un set de programe sau competențe deținute pentru
mișcarea produs elor în direcție inversă în lanțul de distribuț ie (de exemplu de la
consumator la producă tor). Aceasta cuprinde mai mult decât simp la reutilizare a
containerelor ș i a ambalajelor.
Logistica inversă reprezintă procesul de mutare a pro dusului din punctul de consum
către un alt punct, cu scopul de a recupera valoarea rămasă sau, eventual, pentru
dispuner ea corespunză toare a produsului.
Stadiul dezvoltării logisticii inverse este asemănător cu acela al logisticii de acum
10-20 de ani. Scopul logisticii s -a extins de atunci de la managementul anumitor servicii,
pentru a include diferite preocupări și a atr as în mod semnificativ atenția majorității
companiilor.

8
Procesul logisticii inverse poate genera periodic fluxuri negative de numerar care
sunt dificil de previzionat și de contabilizat, dar sunt impor tante în managementul
lichidităț ii comerciantului.
Incertitudinile referitoare la logistica inversă creează situația în care comerciantul
poate întâmpina dificultăți în respectarea obligațiilor financiare pe termen scurt sau în
valorificarea oportunităților.
Operaț iunea de logistică inversă este considerabil d iferită de logistica progresivă.
Trebuie să stabilească puncte de colectare convenabile pentru a primi bunurile folosite de
la clientul final sau să elimine activele din supply chain ca să se obțină mai multă eficiență
în folosirea stocului global. Deseori necesită dezvoltarea unui mod de transportare care să
fie compatibil cu existența sistemului logistic progresiv.
Colectarea poate include returul bunurilor din depozite de stocare, returul bunurilor
către producătorul original pentru ramburs, vânzarea pro duselor la second -hand, recic latrea
bunurilor, sau o combinație din care va reieși valoarea maximă a bunurilor în discuț ie.
Logistica inversă este un segment specializat al logisticii care se axează pe
deplasarea și mana gementul produselor și resurselor după vânzare și după livrarea către
consumator. Aceasta i nclude returnări de produse pentru reparații și/sau credit, ambalaje,
înlocuiri. ( Palasan, 2008).
Logistica inve rsă devine un aspect important pentru managementul canalului de
distribuție. Multe companii care, în trecut, nu au acordat timp și energie managementului și
înțelegerii logisticii inverse, au început să îi acorde atenție. Firmele au început să
colaboreze p entru operațiunile de returnare cu cei mai buni operatori din domeniu. Terții,
specializați în returnarea produselor, au sesizat creșterea semnificativă a cererii pentru
serviciile oferite. Firmele lider de piață recunosc valoarea strategică a sistemului l ogisticii
inverse pentru returnarea bunurilor deteriorate sau uzate moral.
Aceste firme pot satisface nevoile clienților cu bunuri care au cerere pe piață,
respectiv cu produse proaspete pe raft. Ciclurile de viață ale produselor se scurtează, acest
lucru fiind evident în industria calculatoarelor, de exemplu. Apar pe piață modele noi la
intervale rapide de timp, pentru a -i convinge pe consumatori să sporească frecvența
cumpărăturilor.
În vreme ce consumatorii au beneficiat de o mare varietate a ofertei și o perfo rmanță
crescută, această tendință se reflectă inevitabil în spo rirea produselor nevând ute, creșterea
numă rului returu rilor, a ambalajelor utilizate și a deș eurilor.

9
Pe d e alt ă parte, ciclurile de via ță scurte ale produselor au crescut volumul
bunurilor returnate și al de șeurilor intrate în re țeaua de logistic ă invers ă, precum și costul
păstrării lor. Au fost de zvoltate noi canale de distribu ție pentru a asigura consumatorilor
modalit ăți mai u șoare și rapide de achizi ționare a produselor. Canalele directe ( comer țul
electronic), intensific ă returnarea produselor pe m ăsură ce articolele sunt deteri orate în
tranzit sau pur și simplu sunt diferite fa ță de așteptările clien ților.
Logistica invers ă mai poate fi utilizat ă pentru a -i ajuta pe c onsumatori s ă se
debaraseze de produ sele uzate moral sau cu o vitez ă de circula ție lent ă astfel încât ace știa
să poată cump ăra mai multe bunuri sau produse noi.

1.4. ORGANIZAREA SISTEMULUI LOGISTIC
Pentru activitatea logistică este importantă interacțiunea la toate nivelurile
sistemului și capacitatea unui sistem de a s e transforma în altul, numit „sistem logistic”,
fiind definit mult mai complex.
Sistemul logistic reprezintă un sistem de gestionar e a fluxurilor materiale, încep ând cu
livrarea materiei prime și termin ând cu livrarea producției finite consumatoru lui, precum și
gestionarea fluxurilor informaționale, care însoțesc deplasarea materialelor. (Petrovici,
2005)
Sistemul logistic este un sistem adaptiv cu legătură inversă, care îndeplinește
anumi te funcții logistice, conține c âteva subsisteme și dezvoltă relațiile cu mediu l extern.
Figura 1.1. Conceptul de sistem logistic

Sursa: I.C.Dima , Sistemul logisticii firmei, Editura Tehnic ă, Bucure ști, 2007, pag122

– materii prime
– subansamble
– articole de
marcă
– piese
manufacturate
– materiale de
ambalaj
Stocuri
Intermadiari
Client
Consumato
r
Producție
netermin
ată
Produse
finite
(depozit
teren)
Produse
finite
(depozit
fabrică)
Managementul ditribuției
Logistica de marketing
Managementul mater ialelor
Producție

10
Proiectarea și funcționarea oricărui sistem logistic are ca elemente de bază
următoarele activități (Dima, 2007) :
1) Prelucrarea comenzilor . Astăzi, majoritatea firmelor încearcă să scurteze durata
ciclului c omandă -achitare, adică timpul scurs între primirea comenzii, livrare și achitarea
mărfii livrate. Acest ciclu de operațiuni cuprinde numeroase etape:
– transmiterea comen zii de către reprezentatul de v ânzări,
– înregistrarea comenzii și verificarea solvabilită ții clientului,
– planificare a stocurilor și a producției,
– expedierea comenzilor și a facturilor,
– încasarea contravalorii comenzii.
Cu c ât ciclul este mai îndelungat, cu at ât scade satisfacția clientului și profitul
companiei.
2) Depozitarea. Orice fir mă trebuie să -și depoziteze produsele finite p ână în
moment ul în care sunt v ândute, deoarece ciclurile de producție și co nsum nu coincid dec ât
rareori. Principalele activități legate de depozitarea mărfurilor sunt:
– stabilirea necesarului de spații de depo zitare;
– alegerea amplasamentelor depozitelor;
– determinarea numărului de depozite necesare;
– stabilirea configurației depozitului;
– amplasarea măfurilor în spațiul de depozitare;
– recepția produselor intrate;
– păstrarea și protecția produselor, etc.
Unele dep ozite au început acum să preia o parte dintre activitățile derulate altădată
la fabrică, printre care asamblarea, ambalarea, constituirea loturilor corespunzătoare
etapelor următoare ale circuitului logistic, consti tuirea etalajelo r promoționale . (Bălan,
2006)
3) Manipularea fizică a produselor în diferite faze ale circuitului logistic exercită
un puternic impact asupra nivelului de satisfacere a nevoilor consumatorilor și asupra
eficienței distribuției fizice. Printre obiectivele prioritare ale acestei activită ți se înscriu
minimizarea costurilor de manipulare și utilizarea la maximum a spațiilor de depozitare.
Eficacitatea manipulării materialelor este condiționată de următoarele activități
(Dima, 2007) :
– alegerea echipamentului de manipulare;
– unitizarea încărcăturilor prin p aletizare și containizare;

11
– introducerea/preluarea materialelor în/din spațiul de depozitare, etc.
4) Stocurile reprezintă o altă componentă a sistemului logistic capabilă să creeze
utilități de timp și loc. Printr -o gestiune științifică a stocurilor se pot adu ce importante
economii de fonduri, paralel cu creșterea calității serviciilor logistice oferite
consumatorilor. Obiectul central urmărit îl constituie asigurarea unei aprovizionări
continue, adaptată specificului cererii și cu costuri mai mici.
La nivel op erațional se concretizează în decizii referitoare la:
– mărimea unei comenzi;
– frecvența și momentul lansării comenzilor;
– mărimea stocului de siguranță;
– stabilirea mixului de produse din stoc în funcție de contr ibuția diverselor
articole la v ânzările firmei .
5) Transportul este considerat cea mai importantă componen tă a mixului logistic,
ea dețin ând, de obicei, aproape două treimi din stocurile aferente tuturor activităților
logistice. Acest domeniu necesită luarea de decizii cu o frecvență ridicată și care, deseori,
trebuie reconsiderate la mici intervale de timp, din cauza schimbării restricțiilor existente
în momentul adaptării lor. Deciziile privitoare la transportul produselor se înscriu pe
întregul circuit al acestora și își exercită impactul asupra tutu ror activităților din lanțul
logistic.
Printre cele mai importante arii decizionale viz ând transportu l produ selor, pot fi
menționate :
– alegerea celor mai adecvate modalități de transport;
– evaluarea și selecția ofertanților de servicii de trasport, la care ape lează firma;
– consolidarea transporturilor;
– stabilirea rutelor de transport;
– programarea transporturilor .
6) Fluxurile informaționale au o contribuție hotăr âtoare la creșterea eficienței
circuitului produselor. Sistemul informațional logistic vehiculea ză toate informațiile
relevante pentru luarea deciziilor din sfera logistică. Disponibilitatea datelor actuale,
suficiente și relevante facilitează derularea tuturor activităților de planificare și control din
cadrul unei societăți economice .
În rândul principalelor activități pe care le presupune funcționarea sistemul
informațional logistic se includ:
– culegerea și prelucrarea datelor;

12
– analiza informațiilor;
– elaborarea rapoartelor necesare;
– stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;
– controlul fluxului de informații.

1.5. INTERACȚIUNEA LOGISTICII DE DISTRIBUȚIE CU LOGISTICA
DE ACHIZIȚI ONARE
Pentru a în țelege mai bine interacțiunea logisticii de distribuție cu logistica de
aprovizionare, profesorul Turcov E. (2000) a analizat două cazuri :
1) Să examinăm procesul dirijării fluxurilor materiale între două societăți ,dintre
care una este furnizoa rea mărfii, iar cealaltă cumpărător angrosist.
De pe poziția primei societăți , dirijarea fluxului material trebuie să fie realizată prin
metodele logisticii de distribuție.
De pe poziția celei de -a doua societăți , același flux trebuie să fie dirijat pri n
metodele logisticii de aprovizionare.
2) Să analizăm dirijarea fluxului material în cazul când cumpărătorul a achitat
furnizorului cheltuielile pentru livrarea mărfurilor la depozitul său.
În acest caz profitul furnizorului,în mare măsură depinde de eficien ța cu care va fi
organizată livrarea comenzii la depozitul cumpărătorului. Atunci responsabil pentru
dirijarea fluxurilor materiale este furnizorul și metoda utilizată se referă la logistica de
distribuție .
Metodele logistice de aprovizionare în procesul dirijării fluxurilor materiale se vor
utiliza atunci când cumpărătorul , conform condițiilor contractului de sine stătător, va
încărca mar fa de la depozitul furnizorului . Dacă serviciul de aprovizionare va acționa
eficient, va fi posibilă îmbunătățirea rezult atelor economice ale cump ărătorului.
Agen ții economici se pot înțelege și pentru alte condiții de livrare.
Astfel, furnizorul dintr -un alt oraș poate transporta marfa p ână la stația feroviară din
orașul său, la care participă serviciul de distribuție al fur nizorului .
Ulterior pentru organizarea mișcării mărfii de la stația feroviară până la depozitul
cumpărătorului va fi responsabil serviciul de aprovizionare al cumpărătorului.
Punctul în care serviciul de distribuție al furnizorului transmite dirijarea cu fluxul
material serviciului de aprovizionare al cumpărătorului se determină de condițiile francării
încărcăturii,prev ăzute în contractul de livrare.

13
În contractul de livrare termenul franco indică până la care punct, pe traseul
circulației produselor spre cumpărător, cheltuielile legate de transport și asi gurare le va
suporta furnizorul .(Turcov, 2000)
Atât logistica de achiziționare cât și logistica de distribuție sunt domenii
funcționale ale activității logistice.
Aceste activități se realizează în comun atât de servic iul de aprovizionare al
cumpărătorului, cât și de serviciul de distribuție al furnizorului. De aceea toate deciziile în
domeniul logisticii de distribuție trebuie să fie adoptate în legătură reciprocă cu deciziile
logisticii de aprovizionare a cumpărătorulu i. Numai o astfel de conlucra re va asigura
realizarea concep ției logistice a dirijării fluxurilor materiale.