Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE 1.1.Turismul – definiții și aspecte conceptuale Schimbările majore din economia mondială, concretizate… [302908]

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

1.1.Turismul – [anonimizat], [anonimizat], după 1970, la o evoluție explozivă a numărului călătoriilor și a [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], valorificarea resurselor umane și altele au accentuat cererea de informații turistice.

A [anonimizat], o lărgire a [anonimizat]; [anonimizat] a fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibilitățile realizării unor comparații internaționale relevante. [anonimizat], adoptarea unui sistem statistic unitar al turismului și dezvoltarea unei terminologii comune. [anonimizat], Ottawa, 1991, recomandări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII – a a Comisiei de Statistică a Națiunilor Unite.

Clarificările propuse și adoptate au vizat o [anonimizat]:

– conținutul noțiunii de turism și formele turismului;

– [anonimizat], durata și motivul călătoriei;

– industria turistică; conținutul și clasificarea elementelor componente;

– [anonimizat], în conexiune cu structurile

fundamentale ale produselor și serviciilor CITI (Clasificarea Internațională Tip Industrii a activităților), NACE (Clasificarea industrială generală a activităților economice în Comunitatea Europeană).

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), [anonimizat].

Se precizează că această definiție este suficient de largă pentru a [anonimizat], [anonimizat] a include activitățile vizitatorilor de o zi (excursioniști) [anonimizat], cel puțin 24 de ore (turiști).

[anonimizat], și anume:

a) turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;

b) turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;

c) turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări.

[anonimizat], și anume:

-[anonimizat];

-[anonimizat]r;

-turismul internațional, alcătuit din turismul receptor și turismul emitățor.

În ceea ce privește turistul, acesta este reprezentat de “orice persoană care se deplasează spre locul situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mare de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizat ”.

Sunt menționate, în acest context trei criterii considerate esențiale pentru a distinge vizitatorii (în sensul de turiști) de alte categorii de călători și pentru a elimina ambiguitățile generate de unii termeni. Potrivit acestor criterii:

– voiajul trebuie să fie efectuat într-un loc situat în afara reședinței obișnuite, ceea ce

exclude călătoriile mai mult sau mai puțin regulate între domiciliu și locul de

muncă sau de studiu;

– sejurul nu poate depăși 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din

punct de vedere statistic, statutul de rezident;

– motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activități

remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migrația legată de locul de muncă.

Vizitatorii sunt grupați, după rezidență, în vizitatori internționali și vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizată în turiști (cei care petrec cel puțin o noapte în locul vizitat) și excursioniști (vizitatori de o zi).

Legat de durata voiajului, se sugerează posibilitatea înregistrării și evidențierii călătoriilor pe diverse lungimi de intervale, în funcție de necesitățile analizei. Corespunzător acestei fragmentări a duratei călătoriei, unii autori propun și noțiunea de vacanțier – pentru cei care realizează o călătorie de cel puțin 4 zile. Se face, în acest fel, o demarcație între turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță.

În privința motivelor călătoriei, se recunoaște necesitatea identificării acestora în scopul evaluării comportamentului de consum și cheltuielilor vizitatorilor. Sunt precizate și structurate pe grupe și subgrupe principalele mobiluri ale călătoriilor turistice, și anume:

– loisir, recreere și vacanță (odihnă): vizitarea orașelor, participarea la diverse manifestări culturale și sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaje (cură heliomarină), practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihnă, voiaje de nuntă etc.;

– vizite la rude și prieteni: vizitarea părinților, concedii în cămin (familie), participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc.;

– afaceri și motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecții vânzări și cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferințe, congrese, târguri și expoziții, participarea la activități sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire profesională etc.;

– tratament medical: stațiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie, stațiuni termale și alte tipuri de cure și tratamente (slăbire, înfrumusețare);

– religie/pelerinaje: participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje;

– alte motive: echipajele aeronavelor și vaselor destinate transportului public (personalului însoțitor de bord), tranzit, alte activități.

În călătoriile lor, turiștii consumă o serie de bunuri și servicii, legate mai mult sau mai puțin de turism. Corespunzător acestei realități, în structurile (clasificările) consacrate ale ramurilor economice sau ale produselor și serviciilor nu se regăsește o industrie a turismului. Și totuși conceptul este frecvent utilizat și chiar definit.

Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activități sau

mai multe ramuri a căror funcție comună este satisfacerea nevoilor turiștilor. Din industria

turistică fac parte sectoarele:

-locuință și alimentație (în conformitate cu structurile consacrate, grupa “Hoteluri și restaurante”): hoteluri, moteluri, case de oaspeți, ferme, vase de croazieră, vile, castele, camping-uri, proprietăți time-share, reședințe secundare, restaurante (clasice, cu specific, fastfood), baruri, cafenele;

-transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, căi ferate, autocare, firme de închiriat automobile, operatori de taximetrie și sectorul noncommercial constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii, iahturi;

-organizatorii de călătorii: agenții de voiaj și touroperatori;

-atracții-agrement: elemente naturale (forme de relief, grădini, parcuri, lacuri etc.) și construite

– catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă, teatre, parcuri de distracție, facilități sportive, cazinouri precum și festivaluri și evenimente cultural artistice;

-organizatorii/administratorii destinațiilor: oficii de turism naționale, regionale, locale.

1.2. Conceptul de turism durabil: definiții, caracteristici și principii generale

Pana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii materiale indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului. In anii `80 au devenit din ce in ce mai evidente schimbarile majore ale mediului, schimbari care surveneau intr-un mod cat se poate de neasteptat, fiind in mare parte neprevazute de specialisti. Odata cu aparitia acestor modificari, populatia a devenit din ce in ce mai constienta de prezenta unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea in bune conditii a umanitatii. Pentru a nu se ajunge la o situatie de criza, organizatiile mondiale din domeniul protectiei mediului au propus schimbari fundamentale in stilul de viata al populatiei, rezultatele concretizandu-se in aparitia unui nou concept, si anume “dezvoltarea durabila” sau “durabilitatea”.

Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune constientizarea efectelor pe care le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si de asemenea ofera metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii

Dezvoltarea durabila este un concept complex si intens contestat la nivel international, fiind mentionat pentru prima data in anii `80, initial ca mod de abordare a dezvoltarii economice in scopul reducerii cat mai ample a degradarii mediului inconjurator, fiind ulterior integrat in “miscarea ecologista” de protejare a mediului natural al planetei. Conceptul a inceput sa fie tratat intr-un sens mai larg in anul 1987, odata cu publicarea raportului “Viitorul nostru comun”, de catre Comisia Mondiala a Mediului si Dezvoltarii, raport cunoscut mai mult sub numele de “Raportul Brundtland” (in cadrul acestui raport au fost stabilite principiile si legile dezvoltarii durabile grupate in 5 categorii: conservarea mediului natural, protectia bio-diversitatii si a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generatiile viitoare, eliminarea disparitatilor economice mondiale).

Definițiile utilizării durabile sunt variate, dar acestea înglobează conceptul de echitate între generații. Cea mai utilizata dintre ele este cea formulta de Comisia Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator si Dezvoltare: “Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care raspunde nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor lor”. Ea consta in cautarea unui echilibru la intretaierea a trei domenii: social, ecologic si economic (o dezvoltare “vivabila, viabila si echitabila”). Astfel, putem identifica aceste trei arii ca fiind pilieri ai dezvoltarii durabile: solidaritatea sociala, eficacitatea economica si responsabilitatea fata de mediu.

Durabilitatea sociala si culturala garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea identitatilor comunitare;

Durabilitatea economica are un rol definitoriu în asigurarea unei dezvoltari economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât sa existe si în viitor.

Durabilitatea ecologica asigura o dezvoltare suportabila cu mentinerea tuturor proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;

1.3. Rolul și tendințele turismului în contextul dezvoltării durabile regionale și locale

În ultima perioada a fost adoptat si în ramura turismului conceptul de "dezvoltare durabila", utilizat deja în alte sectoare de activitate.

Definiția dezvoltării durabile formulată la Conferința Comisiei Mondiale pentru Mediul Înconjurător și Dezvoltare a fost acceptată, de asemenea, la Conferința Mondială privind Turismul Durabil, ce și-a ținut lucrările în Lanzarote, în anul 1995.

Organizația Mondială a Turismului a dat următoarea definiție turismului durabil: "Dezvoltarea durabilă a turismului satisface necesitățile actuale ale turiștilor și ale regiunilor de primire, protejînd și sporind oportunitățile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor trebuie să se efectueze într-un mod care ar permite să fie satisfăcute necesitățile economice, sociale și estetice, menținîndu-se integritatea culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de suport ale vieții."

Acest concept a fost enuntat de U.I.C.N. astfel: "Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, renuntându-se la exploatare atunci când resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate în asa fel, încât de ele sa beneficieze si generatiile viitoare". Dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă și rentabilă sub raport economic și echitabilă din punct de vedere etic și social pentru populația locală.

Cele trei principii majore ale dezvoltarii durabile (social, economic si ecologic) se aplica si in cadrul turismului durabil. Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste ca un model de dezvoltare care asigura:

• ameliorarea calitatii vietii în asezarile umane care primesc turisti;

• posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

• pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism durabil rezida în urmatoarele aspecte:

-turismul durabil favorizeaza întelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului natural, cultural si uman;

-asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;

-orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice;

-favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

-respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a comunitatilor locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul înconjurator care a avut loc la Vancouver (Canada) în anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu. Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume:

a) Politici, legislatie, reglementari:

– realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

– asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;

– mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în concordanta cu cerintele de mediu;

– stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina în sprijinul agentilor de turism, autoritatilor regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu.

b) În domeniul cercetarii si tehnologiei:

– identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;

– identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

– stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura;

– realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei turistice în conditiile protejarii mediului;

– utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de dotare a acestora, fara afectarea mediului si în conformitate cu specificul fiecarei zone;

– asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

c) În domeniul economico-financiar:

– includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activitati turistice, în ideea ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

– elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel international, national, regional), a unor actiuni întreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;

– utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice, cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practica a noului concept de ecoturism – element de sustinere a turismului durabil;

– obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vânzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

d) În domeniul comunicarii si formarii:

– realizarea unei atitudini deschise în rândul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale fata de problemele de mediu;

– elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de mediu, în vederea atenuarii impactelor;

– influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;

– evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor nationale si internationale.

e) Alte aspecte:

– practicarea unei educatii active de protectie si în alte sectoare care beneficiaza de resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu întelegerea si a problemelor de mediu;

– stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protectia mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

– realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.

Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii privind stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii în aceste domenii de activitate, conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-capacitate de suport pentru turism:

– Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a structurilor si activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de degradare a componentelor acestuia. Se au în vedere componentele naturale (aer, apa, sol, vegetatie, fauna) si procesul de productie si refacere economica, care sa nu implice costuri de investitii deosebite, determinate de degradarea unor destinatii turistice;

– Capacitatea fizica are rol esential în stabilirea nivelului de saturatie pe care îl pot atinge activitatile turistice, dincolo de care încep sa aparii probleme legate de mediu. Dezvoltarea ascendenta a turismului, manifestata în ultimele decenii, ridica problema aparitiei multor forme de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice ale teritoriului se poate face prin investitii în tehnologie performanta si printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al serviciilor turistice;

– Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta în pastrarea unor bune relatii între gazde (populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul în care populatia locala constata ca activitatile turistice contribuie la degradarea mediului natural si cultural, pot aparea din partea acesteia reactii ostile, de respingere, înregistrându-se totodata o diminuare a pragului de toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei zone sau localitati turistice trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiurile acestora etc;

– Capacitatea economica pune în evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente, prin activitati turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turistice a unui teritoriu dat. Eficienta exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si beneficii, iar ponderea beneficiilor poate fi marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este dat si de "valoarea calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale, forta de munca, infrastructura generala etc);

– Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de destinatia turistica, în urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei autohtone. Acest concept este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita destinatie si mentinerii satisfactiei lor personale. Aplicarea acestuia este conditionata si de calitatea activitatii manageriale care poate determina, în final, fidelizarea cererii.

Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate în strânsa legatura cu activitatile turistice, determina limita tangibila sau netangibila, masurabila sau nemasurabila, a unui spatiu care detine sau caruia i se poate atribui o functie turistica.

Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula standard, ca urmare a faptului ca unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de date statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura dezvoltarii durabile a turismului. In acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura nivelului la care poate ajunge impactul turismului asupra mediului, dând posibilitatea de a identifica caile de reducere a degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate distincta, având probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai în conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativa, existenta unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.

Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. In vederea dezvoltarii unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale: economic – esential în identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice; social – deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei în practica turismului; ecologic – important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.

În concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor planuri si strategii nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei si pozitiilor principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile patronale, asociatii si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti în cercetarea de profil etc.

Planurile de dezvoltare turistica care au la baza prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, în concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:

– conservarea resurselor turistice naturale si antropice în scopul unei utilizari continue si în perioada viitoare;

– cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;

– mai buna cunoastere si constientizare, atât de populatia locala, cât si de vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si analiza tuturor elementelor de mediu, în scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvoltare si amenajare teritoriala.

Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientativ, de informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de realizare a unor investitii deosebite.

Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea dezvoltarii-locale si regionale.

Strategia turismului durabil implică trei aspecte importante:

• calitate. Turismul durabil asigură o experientă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătătind în acelasi timp calitatea vietii comunitătii – gazdă si protejând mediul.

• continuitate. Turismul durabil asigură continuitatea resurselor naturale pe care se bazează si continuitate a culturii comunitătii – gazdă cu experiente satisfăcătoare pentru vizitatori.

• echilibru. Turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale ecologistilor si comunitătii locale.

De aceea, planificarea, amenajarea si exploatarea turistică trebuie să facă parte integrantă din strategia de dezvoltare durabilă a zonei, regiunii sau tării.

Practic, legat de specificul potentialului turistic al României, principalele actiuni ce vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza în adoptarea urmatoarelor masuri:

– exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport ale acestora;

– valorificarea în turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata în contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului – instrument principal al organelor de decizie locale;

– amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

– organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor. În mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite sa îmbogateasca si sa diversifice oferta turistica româneasca cu noi produse turistice;

– organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea în perspectiva a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor schiabile, menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate în portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor de iarna, cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu etc.) în conditii de conservare si replantare a padurilor;

– realizarea de amenajari cu caracter turistic în zone, localitati si pe trasee turistice, menite care sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism competitiv si ecologic;

– înnoirea bazei tehnico-materiale a turismului menită să asigure un turism competitiv și ecologic;

– dezvoltarea unei constiinte ecologice în rândul populatiei si a sentimentului de dragoste si respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie întreprinsa ia nivelul întregii tari, prin insuflarea unei atitudini de respect si comportament responsabil fata de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.

Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie sa aiba caracter permanent, sa debuteze înca din perioada copilariei si sa fie consolidata în institutiile de învatamânt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfectiona prin intermediul mass-media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicatii de specialitate sau de catre ghizi si însotitori, pe perioada desfasurarii unor excursii etc.

Capitolul 2. ASPECTELE GEOGRAFICE ALE STAȚIUNII AMARA

2.1.Limitele arealului de studio

Câmpul Amara este parte componentă a Bărăganului Central mărginit de Câmpul Roșiori (N), Câmpia Padinei (V), Câmpia Strachinei (E), Lunca Ialomiței (S). Specific acestor câmpii este acoperișul de loess, iar în unele locuri apar nisipurile, structură ce permite producerea tasării și sufoziunii.

Situată în partea de sud-est a județului Ialomița,statiunea Amara împrumută numele lacului atestat documentar cu aproape jumătate de secol înaintea sa. Aparține din punct de vedere geologic platformei Valahe al cărui soclu rigid este format din cristalin metamorfic și roci magmatice, iar seismologic este afectată de cutremurele cu focarul de 80-180 km adâncime din Carpații de Curbură, zona Vrancei. Prospecțiunile geologice au identificat la Amara gaze naturale în meotin. Relieful variază ca altitudine intre 25 m si 4,5 m.Amara se învecinează la N cu comuna Grivița, la V cu comunele Gh. Doja și Perieți, iar în E și S cu municipiul Slobozia.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul localității este poziționat într-o zonă de interferență între terasă, câmp și lunca Ialomiței. Cea mai mare parte din teritoriul localității o ocupă terasa Ialomiței, cu altitudinea relativă de 8-12m și numeroase limane fluviatile. O altă caracteristică o reprezintă existența unui curs părăsit al râului Ialomița cu o structură specifică rezultată în urma proceselor de tasare și abraziune lacustră.

În urma acestor fenomene a luat naștere lacul Amara, complet izolat de rețeaua hidrografică majoră teritorială, dar supus influenței condițiilor de mediu specifice Bărăganului.

2.2. Aspecte geografice ale cadrului natural

Relieful

Fiind situată în zona de câmpie, relieful Amarei este supus unei ușoare denivelări datorată crovurilor, padinilor sau dunelor de nisip și influenței climatului temperat-continental. În zonă, solurile specifice sunt de tip molisol și halomorf. „Geografia fizică a României” include această zonă în regiunea ponto-dunăreană, domeniul molisolurilor, subdomeniul cernoziomurilor freatic-umede asociate cu soluri nisipoase, districtul estul Bărăganului.

Câmpul interfluvial din perimetrul localității prezintă un număr mic de crovuri, reduse ca adâncime și suprafață. Rețeaua hidrografică este absentă, în schimb în această zonă intâlnim movilele – unități cu cea mai mare altitudine de pe terotoriul localității:movila Lupoaelor (49,9m), movila Motâlva (45m), movila Gorganelor (43m) si movila Șeicaru (45m). Aceste unități ale reliefului antropologic au apărut ca puncte de reper și observație în zona de stepă. Dimensiunile acestor movile au scăzut în prezent datorită lucrărilor agricole efectuate.

Alte elemente specifice reliefului antropic sunt canalele (azi fostele canale) ale sistemului de irigații Ialomița-Călmățui și digurile de amenajare a lacului Amara.Lunca Ialomiței situată în sudul localității este redusă ca suprafată în comparație cu câmpul și terasa Ialomiței; crovurile sunt rar întâlnite, iar rețeaua hidrografică temporară.

Clasa solurilor molice are cea mai mare pondere fiind în același timp și cele mai fertile. Cernoziomul tipic format în acest climat cu precipitații medii anuale cuprinse între 400-500mm.Cu o structură glomerulară medie, afânat și permeabil are un înalt grad de fertilitate exceptând perioadele de secetă când se înregistrează un deficit de umiditate.

Resursele naturale ale subsolului sunt limitate. Au fost evidențiate câteva areale cu zăcăminte de petrol și gaze azi neexploatate. Un loc aparte îl ocupă nămolul exploatabil din lacul Amara. Apa lacului este sulfatat-clorurată, sodică, bicarbonată, magneziană. Nămolul sapropelic are calități terapeutice deosebite asemănătoare celor ale lacului Techirghiol.

Clima

Din punct de vedere climatic Câmpia Bărăganului și implicit Amara aparțin zonei temperat-continentale cu nuanțe de excesivitate.

Temperatura medie anuală pentru zona Slobozia-Amara este de 10,5 grade Celsius, iar temperatura medie minimă lunară variază între –8,2 grade Celsius în luna decembrie și 18,2 grade Celsius în luna iulie.

În timpul verii sunt înregistrate temperaturi extreme cu mult peste 30 grade Celsius, iar iarna sub –15 grade Celsius. Temperatura medie anuala este de 10.3°C (in luna iulie, temperatura medie este de 22°C, iar in luna ianuarie este de -3°C). Precipitatiile sunt reduse, iar umiditatea medie anuala ajunge la 63%. Iarna, predomina vanturile din nord-est caracteristic fiind crivatul. Media multianuală a precipitațiilor este de 433,1 l/m2 pentru zona Slobozia-Amara.

Hidrografia

Lacul Amara este un lac natural (fost liman fluviatil barat cu aluviuni), situat într-o depresiune (Crivaia) – veche matcă a râului Ialomița – care nu mai are actual legătură cu râul. Se încadrează în partea estică a unității structurale Platforma Moesică.

Este alimentat cu ape de șiroire (precipitații) care spală eflorescențele produse la suprafața rocilor din Câmpia Română și de către apele subterane (freatice) încărcate de săruri (predominant sulfați și cloruri). Sulfatul de magneziu si sulfatul de sodiu dizolvate în mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar care maschează gustul sau sărat. Prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului și prin procesul de evaporare pe fondul climatului uscat, a crescut concentrația în săruri a apei.

Lacul a prezentat o tendință de creștere a nivelului începând cu perioada 1965-1966. Valori de peste 4 m adâncime au fost atinse în anii 1970-1971; pentru a împiedica inundarea terenurilor și a construcțiilor din apropiere a fost construit un canal pentru evacuarea apei in exces. Aceastã mãsura a avut o mare influență negativă asupra salinității apei: dacă în 1887 concentrația de săruri a apei era de 89,45 g/l, în 1976 aceasta ajunsese la 7,7 g/l, ceea ce a favorizat dezvoltarea unei faune specifice apelor dulci. Concomitent s-a produs și reducerea proprietăților curative ale apei și nămolului, precum și scăderea rezervei de nămol.

Nămolul sapropelic:

-Este negru (în contact cu aerul devenind cenușiu), unsuros, sărat și are un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat. El conține 41% săruri anorganice, 39% substanțe organice și 20% apă.

-Substanțele pe care le conține sunt: sulfat de sodiu, calciu, fier sau magneziu; clorură de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber; acetat de sodiu; nitrat de amoniu; acid formic, glutamic butiric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin si erin.

-Grosimea stratului de nămol atinge 30–60 cm.

Vegetația

Bărăganul este o zona cu vegetatie specifica stepei. Vegetația naturală de odinioară cu specii caracteristice de colilie și negară, dovadă a influenței climatului continental, a fost mult distrusă prin extinderea culturilor agricole.

Astăzi, peisajul Bărăganului de odinioara este transformat într-o stepă cultivată. Aici se obțin cele mai mari producții de grâu, porumb și floarea-soarelui din țară. Totodată, clima Bărăganului este favorabilă atât podgoriilor cât și plantațiilor decorative de conifere ca pinul, zada (conifer cu frunze căzătoare) care se dezvoltă foarte bine în parcul stațiunii Amara.

Printre culturile agricole, pe suprafețe reduse de pajiști pot fi observate: păiușul (Festuca valesiace), negara (Stipa capillata), pirul crestat (Agropyrum cristatum), știrul (Amaranthus retroflexus), colții babei (Tribulus terrestris), mohorul (Setaria viridis), coada șoricelului (Achilea millefolium), mușețelul (Matricaria chamonilla), păpădia (Taraxacum officinalis), trifoi sălbatic (Trifolium repens), pătlagina (Plantago lancealata), izma sălbatică (Mentha piperita).

Vegetația din culturile agricole este reprezentată de volbură (Convolvulus arvensis), costrei (Echinochloa crusgalii), bozul (Sambucus ebulus).

În zona lacului sunt întâlnite diverse specii de arbuști, printre care măceșul (Rosa canina), nalba (Lavatera trimestris).

În zona stațiunii pe lângă livezile de nuci, caiși și plantațiile de plop (Populus canadensis) mai pot fi întâlniți ștejari (Queraus robur), salcâmi (Robinia pseudocacia) și salcii (Salix sp.).

Fauna

Fauna este specifica zonei de stepa si silvostepa , in câmp pot fi întâlnite specii precum popândăul (Citelus citelus), hârciogul (Cricetus cricetus),șoarecele de câmp (Microtus arvalis), nevăstuica (Mustela nivalis), iepurele de câmp (Apodemus europea), fazanul (Phasiamus calchius), cioara (Corvus corone), coțofana (Pica pica), vrabia (Paser domesticus), turturica (Streptopelia turtur), guguștiucul (Streptopelia decaocta), rândunica (Hirunda rustica), privighetoarea (Luscimia sp.),pupăza (Upupa epops).

Dintre insecte pot fi amintite lăcusta (Dectinis verrucivorus), greierele (Gryllus campestris), cosașul (Telligonia veridessimo), licuriciul (Lampurius noctiluca), buburuza (Coccinela septempunctata), coropișnița (Grillataepa vulgaris), diverse specii de fluturi.

Clasa reptilelor este reprezentată de gușter (Lacerta viridis), șopârla de iarbă (Lacerta tauriea), șopârla cenușie de câmp (Lacerta agilis chersonenses) mai rar șarpele de casă (Natrix Natrix).

Lacul Amara fiind o zonă lacustră aici se dezvoltă vegetația halofilă algologică și fauna acvatică specifică. Vegetația acvatică este reprezentată de stuf (Phragmiles communis), papură (Typha angustifolia), lintiță (Lemna minor), mătasea broaștei (Potamogeton natans), rogozul (Cares acutiformis), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia).

În această zonă poate fi întâlnit șarpele de apă (Natrix tessellata), broasca țestoasă de apă (Emys arbicularis), broasca de lac (Rana esculenta), buhaiul de baltă (Bambina bambina), libelula (Libellula depressa).

Dintre speciile de pește pot fi întâlniți carasul (Carrasisus carrasisus), bibanul (Perca fluviatilis), crapul.

Zona are o importanța deosebită nu numai ca habitat al păsărilor de apă autohtone.

Lacul Amara este unul din puținele lacuri situate pe traseul de migrație estică; pentru multe specii, unele rare sau foarte rare, reprezintă loc de hrană și odihnă. O parte din aceste specii provin din țară, iar o altă parte din zonele nordice.

2.3. Cadrul demo-economic al stațiunii Amara

Conform datelor recensământului din anul 2016, populația totală a localității a ajuns la cifra de 7945 locuitori. Ponderea intre sexe fiind aproximativ egala cu o diferenta extrem de mica in favoarea personele de sex masculuin acestea fiind in numar de 3979 in timp ce personele de sex fenimin in numar de 3966.

Se dezvoltă turismul, dar ponderea cea mai mare o are agricultura. Anul 1989 va fi urmat de adaptări din mers la noile realități. Are loc privatizarea micilor intreprinderi, unele rentabile, altele nu, populația confruntându-se cu fenomene a căror denumire încă nu intrase în vocabularul curent: șomaj, inflație, faliment, negociere, emigrare, deșcolarizare.

Economia județului ca de altfel a întregii țări a ajuns într-o situație dezastruoasă datorită guvernării, nu incapabile, dar depășită de realitățile românești, de investițiile făcute haotic și decalajul mult prea mare dintre România și celelalte țări europene.

Subvențiitle și împrumuturile acordate pentru refacerea agriculturii nu au fost valorificate de țăranii ajunși parțial în posesia suprafețelor de pământ deținute, aplicarea Legii 18 (Legea Fondului Funciar adoptată de Senat și Adunarea Deputaților în ședința din 14 februarie 1991) fiind încă o problemă nerezolvată.

În ceea ce privește numărul salariaților, la nivelul anului 2011 este următorul: total salariați 628 persoane.

Salariați în: agricultură: 157, industrie: 105, construcții: 32, turism 105, comerț: 53; transport, depozitare, poștă: 14 ; activități financiare, bancare și asigurări: 5 , administrație publică: 24

,învătământ: 67, sănătate și asistență socială: 66.

Capitolul 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII AMARA

3.1 Potentialul turistic natural

Factorii naturali terapeutici care au facut din Baile Amara una dintre cele mai renumite statiuni balneoclimaterice din Romania sunt apele minerale, apele lacului Amara si namolul sapropelic extras din lac.  Apa lacului Amara are o compozitie sulfatata, clorurosodica, magneziana si usor bromurata. Aceasta compozitie chimica are un gust amar, de unde provine si denumirea lacului. Lacul Amara are o lungime de 4 km si o latime intre 200 si 800 de metri si este alimentat constant cu apele subterane incarcate cu saruri. Namolul sapropelic extras din lacul Amara are o culoare neagra, care devine cenusie in contact cu aerul, este unsuros cu un puternic miros de hidrogen sulfurat. Acest namol sapropelic se gaseste in straturi de 30-60 cm dealungul lacului si contine 41% saruri anorganice, 39% substante organice si 20% apa.

Lacul Amara reprezinta factorul principal de atractie al statiunii prin proprietatie sale tarepeutice si oportunitatile de agrement care le ofera. Lacul are forma literei S, suprafața sa atinge 132 ha, volum acestuia fiind de 2,6 milioane metri cubi, aria acestuia având …… Adâncimea maximă actuală este de 3 m.

Acest sit găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate, fiind arie de protecție specială avifaunistică. Situl este important pentru populațiile cuibăritoare și în perioada de migrație .

S-au regăsit astfel în zona Lacului Amara: 10 specii de păsari care necesită conservare: egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebada de vară, eretele de stuf, chira de baltă etc. ; 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă :corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc. și 14 specii de păsări de interes comunitar.

Din punct de vedere fitogeografic, lacul se înscrie în subzona de vegetație naturală a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice.

Fig 3.1 Imagine din satelit a Lacului Amara Sursa: www.google.ro/maps

3.2. Potențialul turistic antropic

Județul Ialomița, situat în Câmpia Bărăganului, este unul dintre cele mai vechi spații locuite de pe actualul teritoriu al țării noaste. Acest spațiu este populat continuu încă din paleolitic, dovadă fiind uneltele și urmele de așezări descoperite aici. Tot pe actual teritoriu al județului Ialomița și-a avut reședința și regele geto-dac Dromichaites, cel care a pus capăt războiului dintre geți și macedoneni, ceea ce face ca in Judetul Ialomiata sa fie prezente mai multe vestigii istorice.

In proximitatea orasului Amara sunt prezente un numar mare de obiective turistice antropice care fac obiectul unui interes ridicat pentru turistii care viziteaza zona. Sunt prezente eficii istorice, culturale dar si un numar mare de edificii religioase.

3.2.1. Edificiile istorice

Conacul Marghiloman

Conacul Marghiloman este cel mai important monument istoric din zona de vest a județului Ialomița. Acesta a fost construit de familia politicianului român Alexandru Marghiloman, între anii 1869-1874. Conacul are trei niveluri, pivniță și 2 terase laterale și înglobează porțiuni din zidăriile unei case boierești de la sfârșitul secolului al XVII.

Clădirea este tipică pentru arhitectura reședințelor boierești din secolul XIX. A fost proprietatea lui Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic român, deputat, senator în Parlamentul României, ministru de justitie, al lucrărilor publice, de interne și de finanțe, a elaborat legea judecătoriilor de pace, a susținut neutralitatea României în

1914-1916 și intrarea în Primul Război Mondial alături de Germania. În funcția de Prim-Ministru, în perioada martie-octombrie 1918, a semnat pacea separată cu Germania din 5 martie 1918.

În prezent, acesta a intrat într-un program european de conservare și refacere a monumentelor și siturilor arheologice din Europa de Est. Conacul poate fi vizitat de turiști și beneficiază de o panoramă excepțională asupra câmpurilor și a bălților cu pește din împrejurimi.

Fig 3.2. Conacul Marghiloman Sursa: https://commons.wikimedia.org

Complexul arheologic „Piscul Crăsani”

Complexul arheologic „Piscul Crăsani”, aflat în apropierea localității ialomițene Balaciu, este unul din cele mai vechi situri arheologice din țara noastră. În această zonă a fost descoperită prima așezare neolitică din Muntenia cu un sistem de fortificație. Săpăturile arheologice desfășurate aici au scos la iveală niveluri de locuire neolitice.

Pe ruinele acestor așezări a fost ridicat apoi un așezământ geto-dac de mari dimensiuni a cărui reședință a fost cetatea Helis. Sfârșitul existenței davei de la Crăsani este menționată a fi în secolul I î.Hr, când așezările și acropola au fost distruse de un incendiu puternic.

Fig3.3. Complexul arheologic „Piscul Crăsani” Sursa: adevarul.ro

Ruinele cetatii geto-dacice Helis

Cetatea geto-dacică Helis, numită și „Cetatea Soarelui”, face parte din complexul arheologic Piscul Crăsani. Aceasta este considerată a fi reședința celebrului rege Dromichaites. Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că cetatea Helis a reprezentat în timpul geto-dacilor un adevărat centru comercial. În prezent, Cetatea Helis este foarte căutată de vânătorii de comori, legendele locale spunând că aici ar exista o comoară foarte valoroasă îngropată de regele Dromichete înainte de a muri.

3.2.2. Edificiile religioase

Biserica de lemn "Sf. Nicolae" ( Slobozia)

Biserica de lemn Sfantul Nicolae a fost strămutată din satul Poiana de Jos, comuna Ciulnița, în incinta Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. Construită de Gheorghe Târcâ în anul 1746, după alți cercetători de Răducanu Târcă, boier, primul proprietar al moșiei Frunzeasca. Alcătuită din bârne masive de stejar rânduite în cununi orizontale, cu acoperiș de șindrilă. Este o biserică cu planul tip navă, cu absida altarului nedecrosată, pridvor deschis, o singură turlă, decorată cu brâu în torsadă, sculptat de-a lungul blănii mediane.Stâlpii pridvorului, ancadramentul ușii din pronaos, strana, catapeteasma și masa altarului sunt sculptate. Lespedea de mormânt a boierului Răducanu Târcă, de la 1747, menționează că biserica era construită la acea dată. Documentul de înființare, păstrat în arhive, consemneaza că în biserică funcționa o școală cu doi preoți și un dascăl. Așezată inițial în cimitirul satului, biserica a început să fie abandonată în preajma anului 1900, o intervenție realizându-se în 1950, când s-a refăcut acoperișul deteriorat de o furtună. Restaurată și reamplasată în anul 1979, în același sat, dar într-o zonă ferită de inundațiile râului Ialomița, biserica este strămutata din satul Poiana de Jos în municipiul Slobozia, în incinta parcului expozițional al Muzeului Național al Agriculturii, pe o platformă de pământ, unde este resfințită de P.S. Coravu, episcop al Sloboziei și Călărașilor, în anul 2000, și slujește ca lăcaș de cult.

Fig3.4 Biserica de lemn "Sf. Nicolae" Sursa: https://commons.wikimedia.org

Mânăstirea Balaciu ( comuna Balaciu)

Mânăstirea Balaciu este considerată unul dintre cele mai reprezentative ansambluri mânăstirești din judetul Ialomita, definitoriu pentru eparhia Sloboziei și Călărașilor.Este așezată pe malul stâng al râului Ialomița, între satele Balaciu și Crăsani.

Biserica a fost construită din cărămidă, între anii 1822-1825, de către Neacșu Pitișteanu – al cărui portret s-a păstrat mult timp în pictura interioară – în timpul domniei lui Grigorie Ghica Vodă.

Din anul 1825 și până la primul război mondial, biserica a servit credincioșilor din satul Pitișteanu. Ulterior, din cauza inundațiilor provocate de apele râului Ialomița, satul a fost dislocat, iar biserica rămasă în câmp era amenințată să se dărâme. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 29 mai 1929, biserica a fost transformată în mânăstire de călugări. O perioadă a cunoscut o puternică dezvoltare, urmând ca, după cel de-al doilea război mondial, funcționalitatea acestui așezământ să se reducă treptat, astfel că, în 1961, ăn Vinerea Patimilor, regimul comunist închide această mânăstire, clădirile anexe au fost demolate, iar viețuitorii au fost transferați la Mânăstirea Căldărușani.

În vara anului 1990 au fost demarate primele acțiuni de restaurare finalizate în 1997. Trebuie precizat că din vechiul edificiu nu se mai păstrează decât zidurile acestuia (1=0,80 cm.), până la centură.

Importanța locului este evidențiată și de așezarea geto-dacică Piscul Crăsanilor, din Câmpia Munteniei, la 25 km S-E de Urziceni, pe malul drept și abrupt al râului Ialomița. Cercetările au scos la lumină mărturii arheologice atribuite culturilor Boian (mii. VI-V î.Hr.), Hallstatt și geto-dacice (mil. III-I î.Hr.).

Fig 3.5. Mânăstirea Balaciu Sursa: http://sf-esc.ro

Mânăstirea Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil ( Slobozia)

Manastirea Sfinții Voievozi Mihail și Gavril este situata in inima Bărăganului, pe malul stâng al râului Ialomița se află Mânăstirea Sfinții Voievozi, ctitorie a voievodului Matei Basarab (1632-1654). Mânăstirea a constituit pentru multă vreme singurul focar de cultură și credință pentru populația din această zonă. Pe vremuri, sfântul lăcaș a avut o frumoasă și bogată bibliotecă, însumând un mare număr de cărți de o valoare deosebită. În plus, este atestată o școală în secolul XV, care funcționa pe lângă acestă mânăstire, iar în 28 ianuarie 1836, într-un raport al subcârmuitorului plășii Ialomița, se arată că biblioteca mânăstirii cuprindea cărți de mare valoare, în limba română, cât și în alte limbi: 212 volume în greacă, 65 în franceză și 9 în germana.

Fig3.6. Mânăstirea Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil Sursa: http://sf-esc.ro

Catedrala Slobozia ( Slobozia)

În data de 15 iulie 1992, în orașul Slobozia se sfințea locul unei viitoare mari biserici. La vremea respectivă, evenimentul era remarcabil din mai multe motive. Era, în cea mai mare măsură, un lucru inedit pentru mulți participanți, pentru că de multă vreme construcția unei biserici nu mai fusese posibilă în Slobozia. Exista aici doar o fostă mânăstire transformată în biserică parohială și o capelă de cimitir ce fusese mărită. Acestea erau singurele lăcașuri de cult unde preoții săvârșeau serviciile religioase și credincioșii puteau să participe la slujbe. Practic, de când fusese transformată în oraș, mica așezare care potrivit tradiției își datorează existența marelui voievod Matei Basarab, nu avea o biserică nouă.Începutul a fost mai greu, dar înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu scaunul la Slobozia, la un an după punerea pietrei de temelie, a făcut ca lucrurile să continue în mod firesc. Noua biserică a căpătat destinația de catedrală, iar proiectul ei a fost astfel regândit: ca orice catedrală, ea avea să fie și un simbol al prestanței orașului.

Construcția rezultată are dimensiuni monumentale: înălțimea 37 m, lungimea 45 m, lățimea 24 m și 33 m la abside, suprafața totală 850 mp, fiind prima și cea mai mare construcție eclesială din țară, finalizată după căderea comunismului.

Proiectul catedralei, în formă de cruce greacă, a fost elaborat de domnul arhitect Voicu Florea. Impunătorul lăcaș de cult este încadrat într-o zonă cu totul deosebită a orașului, mai exact în principalul parc din Slobozia. În apropierea sa, se află monumentul închinat eroilor căzuți în război. Culoarea edificiului este albă, iar pe frontispiciul fațadei se află un mozaic cu icoana Înălțării Domnului, hramul catedralei. În partea de apus, se află clopotnița, bine proporționată ca dimensiuni cu catedrala, de unde se poate înainta spre absida altarului pe o frumoasă alee, mărginită cu fântâni arteziene.

Esplanada lăcașului este generoasă, aici fiind punctul final al procesiunilor anuale organizate de Episcopia Sloboziei și Călărașilor cu moaște ale sfinților. Pe lângă sfintele moaște, primite cu ocazia sfințirii, catedrala și-a îmbogățit relicvarul, aflat în partea dreaptă de la intrare, cu părticele din moaștele sfinților Emilian și Dasie din Durostor, precum și ale sfântului ierarh martir Teodosie al II-lea, mitropolitul Moldovei, de la Mânăstirea Brazi. Pictura, realizată în stil neobizantin românesc de către domnul pictor Mihail Fordea, este încă în lucru. Policandrul, precum și obiectele de cult au fost realizate pe comandă în Grecia. Serviciul religios se săvârșește duminical în catedrală, iar în cursul săptămânii în paraclisul aflat la demisol.Aflată într-un cadru natural potrivit, cea mai mare catedrală a Bărăganului poate fi vizitată zilnic, ea fiind vizibilă de pe drumul european E 85, în dreptul municipiului Slobozia. Alături de Mânăstirea Slobozia, ea a devenit un simbol al orașului.

Fig3.7 Catedrala Slobozia Sursa: www.obiectiv.net

3.2.3. Edificiile culturale

Muzeul Județean Ialomița (Slobozia)

Muzeul Județean Ialomița deține un valoros patrimoniu arheologic, dobândit în urma cercetă rilor sistematice, sau a descoperirilor întâmplătoare. Colecția de arheologie este constituită din obiecte ce aparțin unor perioade istorice diferite, începând din neolitic (mil. V a. Chr.) ș i până în plină epocă medievală (sec.XV-XVIII).

Această colecție cuprinde, de asemenea, cea mai veche mărturie de faună preistorică documentată pe teritoriul ialomițean, și anume fragmente de Mammuthus primigenius (300 000 ani), descoperite Piscul Crăsani și Fetești-Vlașca. De

asemenea, colecția cuprinde și câteva exemplare de amoniți (moluste cefalopode, ce au apărut acum aprox. 400 milioane ani, în Devonian, și au dispărut acum 65 milioane ani, la sfârșitul Cretacicului, odată cu dinozaurii), prelevați de actualul director al muzeului, arheolog Florin Vlad, din rezervația fosiliferă Hârșova, jud. Constanta.

Cea mai mare parte dintre obiectele aparținând acestei colecții sunt expuse astăzi la Muzeul Județean în cadrul expoziției tematice „Evoluția comunităților umane în bazinul lalomiței, Omul și Râul”.

Artefactele ce aparțin culturilor neo-eneolitice (mil. V-IV a Chr.), oferă prilejul cunoașterii creației materiale și spirituale a comunităților umane sedentare, legate organic de marile centre de civilizație din Peninsula Balcanică și Orientul Apropiat.Din epoca metalelor cită m în mod deosebit depozitul de bronzuri de la Dridu-Metereze (Hallstatt sec. X-IX a. Chr.). Prin numărul mare de piese (352) și diversitatea lor (seceri, vârfuri de lance, topoare, obiecte de podoabă, de harnașament) se încadrează în categoria marilor valori antice descoperite în Romania.

Reprezentative pentru cultura și civilizația geto-dacică din câmpie, sunt colecțiile de obiecte des-coperite în davae-le din apropierea unor cursuri de apă (Ialomița, Borcea). Printre aceste valori amintim – rhyton din lut și vatra cu decor solar de la Piscul Crăsani, olăria lucrată cu mâna și la roată de la Stelnica-Grădiștea Mare sau Popina-Bordușani.

Fig3.8 Muzeul Județean Ialomița Sursa: rador.ro

Muzeul National al Agriculturii este singurul muzeu de acest fel din Romania si se afla in Slobozia, fiind deschis in martie 1996. Muzeul este amplasat intr-un parc dendrologic, cu o suprafata totala de 17.000 de metri patrati. Muzeul are in patrimoniu mai multe anexe in aer liber, printre care ferma model Perieti, moara cu pietre pentru macinat grau si porumb “Korona” din judetul Brasov, o moara taraneasca in judetul Hunedoara si Biserica de lemn “Sfantul Nicolae”, pe care o puteti vedea chiar in curtea muzeului. Biserica este atestata documentar la 1737, fiind mutata in parcul Muzeului Agriculturii in septembrie 2000. Este inscrisa pe lista monumentelor istorice.

La Muzeul National al Agriculturii turistii au ocazia sa afle cate ceva din insoria agriculturii, antropologia agrara si arheologia industrial specifica intregii tari.

Fig 3.9. Muzeul National al Agriculturii Sursa: calificativ.ro

Ansamblul conacului Bolomey

Construit în anul 1898 de familia Ghetu, a fost vândut în 1932 lui Constantin Bolomey, a cărui moșie cuprindea conacul, o biserică de mici dimensiuni, zonă de pădure, parc dentrologic, livadă, orezărie, crescătorie de animale, cărămidărie, teren agricol. Clădirea este masivă, de cărămidă, cu formă în plan apropiată de pătrat, care prezintă două decroseuri la fațada principla și cea posterioară Conacul a fost inclus în Programul de restaurări al Ministerului Culturii în anul 1997. S-au început lucrările de restaurare, iar funcția propusă îi va conferi protecția, conservarea și punerea în valoare prin introducerea în circuitul cultural Conacul a fost inclus în Programul de restaurări al Ministerului

Fig3.10. Conacul Bolomey Sursa: ro.wikipedia.org

Casa memoriala "Ionel Perlea" ( Slobozia)

Construită la sfârșitul secolului XIX de Victor Perlea, tatăl muzicianului Ionel Perlea (1900-1970).

Funcția actuală este de Casă memorială, în administrația Centrului Cultural UNESCO “Ionel Perlea” – Ialomița.

Fundația este de cărămidă, zidăria de cărămidă, învelitoare de tablă,10 încăperi,unde funcționează o expoziție permanentă, cu obiecte care au aparținut marelui muzician.A funcționat drept depozit de îngrășăminte, depozit de zarzavaturi, postă. La 21 noiembrie 1983 a intrat în circuitul expozițional, iar în perioada 1996-1997 a fost restaurată de Muzeul Județean Ialomița. Colecția muzeului cuprinde aproximativ 800 documente referitoare la istoria muzicii printre care: mobilier, instrumente muzicale, scrisori, discuri, publicații, partituri, fotografii.

În anul 1969, dirijorul și compozitorul Ionel Perlea, care locuia la New York,SUA, și-a vizitat locurile copilăriei, în urma turneului pe care l-a întreprins în România.

Fig 3.11. Casa memoriala "Ionel Perlea" Sursa: casememoriale.ro

Casa de Cultură ( Amara)

Cu tradiții de peste un secol, căminele culturale sunt instituții care funcționeaza în centrele de comună și care sunt investite legal cu rolul de a coordona viața culturală din spațiul rural. De-a lungul timpului, ele s-au afirmat ca așezăminte de sine stătătoare, menite să ducă la îndeplinire ,, programul culturii poporului'', mobilizând ,,forțele satului'' și pe ,, intelectualii originari din localitate, dar așezați în alte părți''. Căminul cultural din Amara, devenit ulterior ,,Casa de cultura'' și-a dovedit de foarte multe ori importanța și rolul pe care îl are în viața comunității (a găzduit numeroase spectacole, serbări școlare, întâlniri ale cetățenilor cu autoritățile).

Construtia a fost realizata în jurul anului 1976 pentru ca mai apoi în iunie 2007 sa primeasca numele de ,, Jan Căciulă" , numita dupa un fost dascal foarte apreciat, care s-a implicat foarte mult în viața socio- culturală a comunității.

In concluzie in ceea ce priveste patrimoniul antropic al judetului Ialomiata, acesta este unu destul de diversificat , cu elemente istorice si culturale cu o insemnatate deosebita , acestea fac obiectul unor atractii demne de vizitat pentru orice persoana care are ocazia sa petreaca timpul in zona. De asemenea se regasesesc si un numar mare de edificii religioase cu o istorie deosebit de bogata.

Edificiile antropice desii se regasesc in numar mare in proximitatea statiunii Amara marea majoritate necesita lucrările de reabilitare deoarece multe dintre prezinta stadii diefrite de degradare fizica.

Capitolul 4. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

4.1. Baza de cazare

Statiunea Amara dispune de un numar de 2507 locuri de cazare, aceastea au cea mai mare pondere in cadrul hotelurilor, acestea cumuland un numar total de 1894 de locuri de cazare in regim hotelier, urmate de campinguri si casute turistice cu un numar de 342 respectiv 105 locuri iar cea mai mica pondere a locurilor de cazare fiind regasita in cadrul motelurilor si a vilelor turistice cu un numar de 28 respectiv 48 locuri de cazare.

Tabel 1 : Numar locuri cazare pe strucuri de primire

Sursa: http://statistici.insse.ro

Locurile de cazare sunt grupate în principal în cele trei mari hoteluri: Ialomița, Lebãda, și Parc, cu baze de tratament ce asigurã executarea procedurilor de nãmolterapie, hidroterapie, fizioterapie și gimnasticã medicalã și numeroase alte unitãți de cazare dotatecu sãli de mese.

Hotel Lebãda, categoria douã stele, cu o capacitate de cazare de 944 locuri. Gradul de ocupare în funcție de contracte a fost de 30% în 2006 și de 55% în 2007. Acționarii hotelului sunt marile confederații sindicale.

Locurile de cazare sunt repartizate în două corpuri de cazare și dispune de camere single , duble și apartamente. Baza de tratament și spațiul pentru servirea mesei se găsesc tot în incinta complexului. Totodată hotelul dispune de Săli de conferințe, bar, restaurant, bibliotecă, sală de fitness și o plajă situată pe malul lacului Amara.

Fig.4.1. Hotel Lebãda Sursa: ocaziituristice.ro

Hotel Ialomița, categoria trei stele, aflat în proprietatea Ministerului Muncii și Protecției Sociale care beneficiazã de un grad de ocupare superior. A beneficiat de investiții, în special dupã 1998. Hotelul dispune de baza de tratatment moderna, restaurant, plajă , precum și alte dotari ce permit petrecerea plăcuta a timpului.

Baza de tratament este echipată cu aparatură modernă de ultimă generație deservită de personal calificat care asigură desfășurarea în bune condiții a indicațiilor terapeutice recomandate de cei mai buni medici balneologi. Complexul Hotelier Ialomița dispune de spații de cazare generoase (23 camere single, 222 double, 7 apartamente – dotate cu aer conditionat, minibar, telefon, LCD, Wi-fi), restaurant, bar, minimarket, săli de conferință, bază de tratament, plajă proprie, centru SPA, grădina de vară, salon de evenimente, microbuz pentru organizare de excursii.

Restaurantul are o capacitate de 240 locuri, fiind locul ideal pentru o nunta, o aniversare, un eveniment de familie. Pentru cei prezenti la tratament este o componenta importanta a principiului luptei impotriva imbatranirii, propunand o bucatatie echilibrata, variata, de calitate, personalizata si stimulanta.

Gradina de vara situata intr-un peisaj mirific, imprejmuita de tei si castani, cu o capacitate de 200 locuri, propune preparate culinare diverse din bucataria , mediteraneana, italiana si romaneasca (specialitatea casei: ciorba de fasole in paine coapta la test si muschi de vita pe piatra incinsa).

Fig4.2. Hotel Ialomița Sursa: panoramio.ro

În imediata vecinătate a hotelului este amenajată o plajă modernă, pe timpul verii aceasta fiind locul ideala de petrecere a timpului liber. Plaja este dotată cu șezlonguri și umbrelute și dispune totodată și de o terasă.

Hotel Parc, categoria trei stele, societate cu capital integral privat are o capacitate de 210 locuri, repartizate în camere în regim single și double. Este un hotel renovat în proporție de 100%. Hotelul are atât contracte cu agenții de turism, participând insã și la licitații cu Casa de Pensii, în lipsa educației pentru sãnãtate a tineretului, pensionarii fiind segmentul principal cãruia se adreseazã. Proporția turiștilor sosiți pentru tratament este de 60%, restul fiind pentru odihnã. Acesta dispune de o baza de tratament modernă, plajă naturistă (Plaja Mircești), un restaurant și o terasă.

La un cost suplimentar, Hotelul Parc oferă oaspeților gimnastică terapeutică, terapie cu nămol, tratamente cu ultrasunete, masaje și băi galvanice și minerale.

Camerele Hotelului Parc sunt spațioase și au un balcon cu vedere la parc și la lac. De asemenea, sunt oferite aer condiționat, o baie privată și TV. Accesul Wi-Fi este disponibil gratuit.

Restaurantul hotelului are un meniu diversificat atat cu mâncăruri românești cat și internaționale. Proprietatea are o grădină cu o terasă, mobilier de exterior, loc de joacă pentru copii și facilități de grătar. Hotelul oferă parcare privată gratuită.

Fig4.3. Hotel Parc Sursa: viaromania.eu

Hotelul Heaven este clasificat cu doua stele de confor , acesta are o terasă la soare și vedere la lac, iar oaspeții pot savura băuturi la bar. Proprietatea asigură parcare privată gratuită.

Unele camere au terasă sau balcon. Hotelul dispune de camere: triple, duble, single. Pentru un plus de confort, aveți la dispoziție articole de toaletă gratuite și un uscător de păr. Hotelul Heaven oferă acces gratuit la internet WiFi în întreaga proprietate. Există TV cu ecran plat cu canale prin cablu.

Această proprietate este de asemenea bine cotată pentru locația sa excelentă în Amara. Clienții i-au acordat un scor mai mare decât altor proprietăți din zonă.

Această proprietate este de asemenea cotată pentru cel mai bun raport calitate/preț în Amara, clienții primesc mai mult pentru banii lor comparativ cu alte proprietăți din acest oraș.

Fig4.4. Hotelul Heaven Sursa: simonel.ro

Hotelul Dana clasificat la patru stele are la dispozitie 78 de locuri dispuse în  38 de camere.Hotelul Dana este înconjurat de un parc și este situat la 50 de metri de propria plajă de pe malul Lacului Amara. Unitatea pune la dispoziție cadă cu hidromasaj, o sală de gimnastică și camere dotate cu aer condiționat și TV LCD.

Toate spațiile de cazare de la Dana sunt au decor călduros, cu perdele roșii și pereți vopsiți în galbeni. Acestea includ o zonă de relaxare și sunt dotate cu un minibar. Baia din fiecare cameră are dotările obișnuite și un uscător de păr.

Restaurantul servește zilnic mâncăruri internaționale și regionale. Barul învecinat oferă băuturi reci și gustări pe terasă.

Fig 4.5. Hotelul Dana Sursa: turistiinfo.ro

Motel Diamant este situat la 50 de m în apropiere de lacul Amara. Clasificat la 3 stele, are o capacitate de 11 camere, dintre care 4 camere cu pat matrimonial, 5 camere duble și 3 apartamente, toate fiind dotate cu TV, aer condiționat, cablu și telefon. Motelul mai dispune și de un restaurant cu 60 de locuri, parcare gratuită și păzită și o stație distribuție carburanți.

Motelul dispune și de un restaurant cu 60 de locuri, ce oferă o gamă diversificată de mâncăruri tradiționale . Totodată restaurantul este locația potrivită pentru organizarea de mese festive, nunți, petreceri ocazionate de diverse evenimente. Motelul Diamant oferă parcare gratuită și păzită , stație de alimentare GPL.

Fig4.6. Motel Diamant Sursa: www.etur.ro

Vila Irina , în care funcționeză Centrul de pregătire profesională și Recuperare a Cadrelor de Penitenciar. Construcția aparține statului și se află în administrarea Ministerului Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor. Acest Centru funcționează în regim de cămin de garnizoană, având activitate permenentă și nu intră în rândul categoriilor hoteliere, neavând un număr de stele. În cadrul acesteia au loc sesiuni de pregătire și formare profesională a cadrelor din sistemul penitenciar și al altor instituții aparținând Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Unitatea dispune de 56 locuri de cazare în cadrul a 23 camere și 5 apartamente dotate fiecare cu 2 paturi, fotoliu pat, televizor, telefon, frigider, aer condiționat, grup sanitar cu duș.

Deasemenea vila dispune de sală de mese cu capacitate de 65 de locuri, o sală de ședințe cu capacitate de 65 locuri si un spatiu pentru petrecerea timpului liber, dotat cu billiard si jocuri de masă.

Centrul de trataent dispune de următoarele dotări: sală de recuperare fizică, dotată cu aparatură complexă și specializată, bază modernă de tratament cu cabinet de: fizioterapie – electroterapie, magnetodiaflux, microunde, ultrasunete hidroterapie – băi galvanice, hidromasaj , aună cu 4 locuri

Vila "Eclipsa" este situată pe malul lacului Amara, într-un feeric peisaj natural. Vila, aparținând categoriei de clasificare trei stele, are o capacitate de cazare de 11 camere ,dotate cu mobilier modern, structurate in: 2 apartamente, 4 garsoniere,5 camere. Apartamentele sunt dotate cu baie proprie ,jacuzzi, pat dublu și televizor. Vila are la dispozitie turistilor :sala de mese , piscina , teren de tenis,loc de joaca pentru copii, saună, sală de fitness. Vila dispune și de un teren modern de tenis disponibil pentru turistii dornici de miscare.

Popasul Perla dispune de 60 de locuri de cazare în regim de căsuțe care este deschis NON – STOP, pe toată perioada anului. Popasul Perla pune la dispoziție clienților săi căsuțe cu pat dublu și căsuțe cu 2 paturi, ambele tipuri de căsuțe beneficiind de baie proprie, bucătărie și TV și zonă de campare cort sau rulotă.

4.2. Baza de alimentație publică

In cadrul statiunii Amara intalnim un caracter integrat al serviciilor de cazare , masa si tratament. Tate hotelurile dispun de propriile restaurante cu sali de mese care au capacita de primire suficiente pentru a satisface nevoile turistilor cazati in locatia respectiva. Chiar si motelul si vilele dispun de serviici de alimentatie publica.

In cadrul statiunii amara funtioneaza un numar de 9 restaurante:

Restaurant Clasic Ialomița: Str Lacului, nr1

Restaurant Parc Adresa: Str Ana Ipătescu nr.1

Bufet Bar Perla
Restaurant Clasic Diamant: DN 2C, Sos, Slobozia

Bar de zi Lebăda

Restaurant Eclipsa: Str. Ana Ipătescu nr. 1

Pizza Spot: Alexandru Ioan Cuza, bloc B, scara A, parter
Restaurant Heaven: Strada Lacului, nr. 33A
RESTAURANT EVERGREEN EVENTS: Strada Libertății, nr.1

Tinand cont ca majoritatea spatiilor de alimentatie publica sunt in cadrul unitatilor de cazare , unitatile de sine statatoare sunt in numar foarte mic. Motiv pentru care turistii nu dispun de o prea mare varietate de optiuni in ceea ce priveste locul unde pot lua masa.

4.3. Baza de agrement

Centrul de Agrement Amara-Pavilioane

Este situat pe malul lacului Amara într-un cadru natural deosebit,pădure de salcâm, plantație de foioase și livadă de nuci.

Centrul dispune de 120 locuri de cazare pe serie,din care 60 sunt permanente, în camere cu 2-3-4 paturi ,grup sanitar și dușuri comune. Dispune de bucătărie modernă și sală de mese de 130 locuri/serie,încălzire centrală proprie și apă caldă non-stop,baze sportive complexe: teren de handbal, volei, tenis de câmp, tenis de masă, ștrand împrejmuit, poligon automodele, trasee pentru alergare pe teren variat.

Complexul de agrement PERLA , acesta include și zona de camping, se află situat imediat la intrarea în stațiunea balneoclimaterică Amara la cca. 300 m, pe DN 2C și este alcătuit din plaja și zona verde de agrement, locuri de joacă pentru copii, cu ieșire directă către lacul Amara pe latura de Nord și Est și către lacul de agrement pe latura de Sud; lacul de agrement destinat plimbărilor cu hidrobicicleta; zona de parcare; restaurantul și campingul aflate pe latura de Vest către drumul național 2C.

Parcul dendrologic Amara este cel mai mare parc de acest fel din sud-estul Romaniei si ocupa un spatiu de 64 hectare dispune de un potential turistic apreciabil si completeaza oferta turistica balneara din statiunea Amara. Parcul dendrologic poate fi considerat un adevarat rai de verdeata. Turisti se pot bucura peisajul format din nenumaratele specii de pomi si arbusti, plantati de-o parte si de alta a aleilor.Deasemenea parcul reprezinta un loc unde turisti se pot plimba, alerga sau, pur si simplu sa admirae privelistea.

Din punct de vedere al infrastructurii turistice, statiunea Amara dispune de o capacitate considerabila de spatii cazare, baza hoteliera dispune de un numar mare de camera disponibile.

Chiar daca acestea sunt in stare de folosinta majoritatea au nevoie de modernizari ale spatiilor de cazare. In ceea ce priveste spatiile de alimentatie publica . in afara celor care sunt in cadrul edificiilor cu rol de cazare , cele de sine statatoare sunt in numar extreme de mic, fiind necesare investitii in acest sector. Deasemenea spatiile de agrement sunt in numar redus, iar optiunile de petrecere a timpului liber fiind limitate pentru turistii care aleg sa petreaca timpul in statiune.

Capitolul 5. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

5.1. Numărul turiștilor

Dupa cum putem observa in figura 1 , sosirile turistilor, au inregistrat cel mai mare numar in anul 2007 cu 26958, urmand ca anul 2008 sa inregistreze un numar cu aproximativ 5000 persoane mai putin decat anul 2009 si anume 24008. De asemenea, putem observa ca anul 2016 a inregistrat cel mai mic numar de turisti sositi la Amara, urmand ca anul 2010 sa se claseze imediat dupa 2016. Se obsera un trend descendent al sosirilor de turististi din anul 2007 pana in prezent.

Fig.5.1. Sosiri turisti 2006-2016 Sursa: http://statistici.insse.ro

5.2. Numărul înnoptărilor

In ceea ce priveste numarul innoptarilor, se observa ca cea mai mare pondere a fost in anul 2007, urmand ca 2008 sa se apropie cu pasi repezi de acesta. Din pacate pentru anul 2016, a inregistrat si aici cel mai mic numar de innoptari, urmand dupa acesta anul 2014. Se constata un numar destul de constant al numarului inoptarilor pe perioada 2010-2016 cu mici fluctuatii de la an la an , anul 2016 a inregistrat ceal mai mic numar de inoptari din perioada analizata de zece ani cu aproximativ jumatate comparativ cu anul 2007 care a inregistrat cel mai mare numar al inoptarilor.

Fig.5.2. Total inoptari 2006-2016 Sursa: http://statistici.insse.ro

5.3. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului a inregistrat cele mai multe zile petrecute la Amara in anul 2006, urmand imediat dupa el anul 2009. Putem observa ca din anul 2006 pana in anul 2009, s-au produs schimbari in scadere, dar si in crestere, urmand ca din anul 2010 pana in anul 2013 sa se mentina intr-o oarecare masura. Anul 2014 a inregistrat un numar mai mic de zile pentrecute in statiunea turistica Amara 8,6 zile urmat in anii urmatori de o crestere la 9,03 in 2015 respectiv 9,33 in 2016. Cauza scaderii inregistrate cu anul 2010 este reprezentata in parte de scaderea numarului de zile pe care turisti il petrec pentru tratament in statiune , dar si datorita aparitiei unui nou trend reprezentat de turismul de week-end si turismul de eveniment care in ultimii ani au inregistrat un trend ascendent.

Tabel 5.1. Durata medie a sejurului

Sursa: Prelucrare date statistice insse 2017

5.4 Densitatea circulației turistice în cadrul regiunii analizate

Densitatea circulatie in Amara este de 202,7% , aceasta valoare ne arata un numar dublu de turisti raportat la populatia orasului . De aici reiese ca turismul in Amara joaca un rol importan in economia locala, chiar daca cererea este in scadere in ultimii ani , se inregistreaza un numar de turisti destul de important.

Tabel 5.2. Densitatea cirulatiei turistice

Sursa: Prelucrare date statistice insse 2017

Analizand datele statistice la nivelul orasului Amara , in ciuda faptului ca in Amara turismul inregistreaza un trend descendent, tursismul reprezinta in continuare un punct importat pentru dezvoltarea orasului.

Turismul reprezentand o ramura de baza in economia orasului,care aduce venituri importante la bugetul local. De aceea bunul mers al activitatilor din domeniul turistic este vital pentru orasul Amara si economia acestuia. Pentru redresarea turismului in statiune sunt necesare investitii in infrastructura si promovarea pe scara larga a statiunii.

Capitolul 6. POSIBILITĂȚI ȘI DIRECȚII DE DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN

STAȚIUNEA AMARA

6.1. Factori restrictivi care obstrucționează dezvoltarea turismului

Factorii restrictivi care afecteaza devoltarea statiunii Amara sunt reprezentati in principal de lipsa invetitiilor in infrastructura turistica , acest lucru duce la o imbatranire a infrastructurii existente in statiune. Lipsa de noi investiiti in infrastructura turistica in statiune face ca atractivitatea acesteia sa scada, turistii tind sa se indrepte spre locatii unde intalnesc un grad de confort mai ridicat.

Cu o cerere turistica in scadere pe perioada ultimilor 7 ani Amara se confrunta cu un interes scazuta a investitorilor , acestia nu sunt atrasi sa realizeze poiecte de devzoltare in zona din pricina fluxului turistic in scadere.

Un alt inconvenent este reprezentat de dezvoltarea infrastructurii de transport public, singura autostrada care face legatura cu Slobozia repectiv Amara este autostrada A1 care este facila doar turistilor care vin din partea de sud si de sud-est a tarii prin, din celelate puncte cardianale ale tarii accesul se face pe drumuri nationale si judetene care maresc simtitor timpul petrecut pana la destinatia turistica.

Amara reprezina o destinatie din ce in ce mai putin cautat datorita unei largi game de oferte turistice balneare la nivel national , multe dintre statiunile balneaare au modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cura si complexe sanatoriale moderne, in care serviciile de cazare, masa, diagnostic si tratament sunt oferite in cadrul aceleasi cladiri, asa cum se practica in statiunile balneoclimaterice de interes national cum sunt: Baile Herculane, Baile Felix, Sovata, Baile Tusnad, Covasna, Calimanesti-Caciulata, Mangalia, Slanic Moldova, Vatra Dornei, Eforie, Olanesti, Buzias. In bazele de tratament moderne au fost create conditii optime a utilizarii pe larg a factorilor naturali de cura, pe baze stiintifice. Alaturi de procedurele naturale sau fizioterapie se utilizeaza si o larga paleta de procedure terapeutice care folosesc factori fizici. Bazele de tratament dispun astfel de compartimente specializate dotate cu aparatura si instalatii moderne, au fost create conditii optime a utilizarii pe larg a factorilor naturali de cura, pe baze stiintifice. Alaturi de procedurele naturale sau fizioterapie se utilizeaza si o larga paleta de procedure terapeutice care folosesc factori fizici. Bazele de tratament dispun astfel de compartimente specializate dotate cu aparatura si instalatii moderne.

6.2. Analiza S.W.O.T.

6.3. Soluții și propuneri pentru dezvoltarea turismului în arealul de studiu

Pentru repozitionarea ofertei turismului balnear din Amara, este necesara depasirea urmatoarelor aspecte problematice, comune majoritatii statiunilor balneoclimaterice: dependenta excesiva a statiunilor balneare, de piata interna; oferta limitata a unitatilor cu un grad de confor ridicat, solicitate de catre turistii straini; dependenta de sistemul biletelor de tratament subventionate, ceea ce face din activitatea de turism balnear o afacere putin rentabila; gradul avansat de uzura specific majoritatii spatiilor de cazare si tratament.

Dezvoltarea deficitara sau chiar absenta infrastructurii si facilitatilor de petrecere a timpului liber adecvate categoriilor sociale beneficiare ale serviciilor de turism din Amara este unul dintre elementele care scade interesul consumatorilor fata de statiune, fiind necesara creearea de locuri special amenajate de promenadă și agrement.

Diversificarea ofertei de servicii turistice, in sensul orientarii si catre un turism de agrement si introducerii unor metode de tratament alternative de tipul curelor antistress, relaxare, spa. Sprijinirea infiintarii unor unitati de cazare si tratament cu standarde ridicate, in scopul atragerii unor segmente de clienti cu venituri si asteptari ridicate, inclusiv turisti straini.

Crearea de noi atractii turistice care pot atrage noi segmente de turisti, cum ar fi centrele spa care sunt din ce in ce mai cautate de turistii dornici de relaxare.

Diversificarea ofertei de servicii de alimentatie publica si comert din statiune reprezinta un segment important pentru dezvoltarea statiunii. In prezent activeaza un numar foarte mic de unitati de alimentatie publica de sine statatoare cele mai multe fiind in cadrul unitatilor de cazare. De aceea turistii sunt constarsi sa ia masa in mare parte doar in cadrul unitatilor de cazare care dispun si de servicii de alimentatie.

Promovarea este un punct cheie care este esential prentu popularizarea statiunii, aceasta se poate realiza atat in spatiul online cat si in mass media. Spatiul online reprezinta un domeniu in crestere prin care se poate atrage atentia asupra statiunii si a beneficiilor terapeutice. Prin creearea de pachete turistice atractive , elaborarea de circuite turistice in zona si prin colaborarea cu un numar mare de agentii de turism care vor promova la randul lor statiunea.