CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND EFICI ENȚA [624745]

1
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND EFICI ENȚA
ECONOMICĂ
Termenul d e eficiență economică este utiliz at frecvent în limb ajul nostru cotidian și
înseamnă a atinge obiectivul pr opus. P e măsur a pătrund erii în sf era economică abordăril e
privind conceptul de eficiență economică d evin din c e în ce mai nuanțate.

1.1. EFICI ENȚA ECONOMICĂ – DEFINIȚI E, FORME ȘI OBIECTIV E
Teoria economiei a abordat cu multă atenție eficiența și forma de exprim are a
acesteia. Referitor la termin ologia utiliz ată se întâln esc noțiunil e de eficiență economică,
eficiență s ocială, eficiență ecologică, eficiență tehnologică, eficiență str ategică, etc1.
Noțiunea generală de eficiență economică exprimă r ezultatul activității d esfășur ată și
totalizarea cheltuielilor ocazionate de realizarea acestei activități. În g eneral eficiența
economică r eprezintă r elația dintre eforturi și efecte urmărind r ealizarea de efecte mari și
eforturi mici.
Atunci când o afacere este analizată din perspectiva eficienței economice este
recomandat ca investigațiile să viz eze eficiența economică a resurselor și afacerii
organizației.
Cercetătorul P etru Nica susțin e că definirea eficienței economice poate avea patru
sensuri și anume 2:
– un sens foarte larg care definește eficiența însăși a unei acțiuni s au resurse de a asigur a
efecte economice pozitive într-o organizație fiind exprim ată prin r aport într e efecte și
cheltuieli , în v ederea măsurării pr ocentului d e cheltuire a resurselor.
– un sens larg atunci când r aportul cuprind e și elemente care depășesc sfera organizației
și anume : efecte și cheltuieli conexe, exprimând d e fapt eficiența absolută indif erent de
comparații relative cu alte variabile.
– un sens restrâns când eficiența cuprind e ca trăsătură suplim entară un r aport în sin e
acceptabil în c omparație cu alte rapoarte de activit ate sau alte activități alternative.
– un sens foarte restrâns atunci când eficiența este complexă având un c aracter mai
sintetic dat de echivalarea ca natură și timp a gradului d e efecte și ch eltuieli în v ederea
însumării l or.
La definirea eficienței economice trebuie acceptat că o afacere este eficientă când :

1 Băileșteanu, Gh., Diagnostic, risc ș i eficiență în afaceri, Editur a Mirton, Timiș oara,1997
2 Andres S., Eficiență micr oeconomică , Editur a Eftimi e Murgu, R eșița, 2007

2

Aceste caracteristici imprim ă modul d e abordare a eficienței economice implicit a
eforturil or aferente unei afaceri indif erent de natura acesteia.
Un r ol imp ortant în id entific area tutur or categoriilor de resurse implic ate îi revine
clasificării acestora după anumit e criterii care să permită p e lângă abordarea unitară și o
sferă cuprinzăt oare.
Criteriile de clasificare a resurselor sunt următ oarele3:
1) După n atura economică a resurselor:
– resurse avansate – sunt elemente de efort fin anciar, de timp și inf ormațional alocate pe
diverse destinații la un m oment dat și c are privesc satisfacerea unor nevoi viit oare care vor
genera efecte în viit or. Această c ategorie de resurse cuprind e : cheltuieli pentru inv estiții
materiale. Pentru c ercetare dezvoltare, pentru f ormarea personalului, p entru studii d e
fezabilitate necesare analizei diagnostic, inv estiții fin anciare, pierderi de efecte economice
prin acțiun ea în timpul p erioadei cât r esursele rămân avansate, costuri t ehnologice și
ecologice generate ca urmare a unor schimbări, r estructurări, etc.
– resurse ocupate – privesc resursele unei afaceri l a nivel structur al organizatoric și
funcți onal deținând o pondere semnific ativă p e o perioadă n edetermin ată și fiind
considerate ocupate numai din m omentul în c are încep să pr oducă efecte și până în

3 Băilășt eanu , Gh., Diagnosticul si evaluarea firmei, Editur a Mirton, Timiș oara, 1997 •în acest caz restricționarea definirii ca raport
efecte/ efort fiind considerată o abordare
îngustă ; generează profit
•în acest caz efectele trebuie să fie definite și
măsurate în raport cu timpul ; profitul pe termen lung
prezintă tendințe de creștere
•aici obligatoriu este indicatorul de echilibru ;
nu se produc dezechilibre între
indicatorii eficienței
•eficiența economică are și o dimensiune
ecologică . nu afectează mediul ecologic

3
momentul în c are își transmit v aloarea asupra producți ei sau când s e scot din funcțiun e, din
fondul d e rulm ent, din m ediul ambiant.
– resurse consum ate – sunt d e tip c ost de producți e și consumuri cur ente ocazionale de
afaceri.
2) După forma de exprim are a resurselor:
– resursele financiare – reprezintă mijl oacele bănești care se aloca pentru înființ area și
funcți onarea organizației.
– resursele umane – sub aspectul v aloric se regăsesc în fi ecare ciclu di n sist em prin c ostul
cu salariile prin p articip area la dezvoltarea afacerii fiind c onsiderate ca resurse ocupate.
– resursele după tipul im obilizăril or corporale – alături d e resursele umane reprezintă o
parte activă în d esfășur area afaceri incluzând util aje, clădiri și inst alații. Prin int ermediul
acestora resursele umane acționează asupra resurselor materiale și deși acestea își transmit
o parte din v aloare asupra producți ei, fizic și p arțial valoric rămân ocupate o perioadă m ai
lungă d e timp, c oncluzi onând astfel că p entru d etermin area aportului l or la desfășur area
afacerii sunt n ecesare echivalări sp eciale.
– resursele materiale – cuprind c onsumuril e de materii prim e și materiale fiind înc adrate în
tipul r esurselor consum ate.
– resursele ecologice – sunt imp ortante pentru m enținerea calității acceptabile a mediului
natural și a resurselor de celelalte tipuri.
– resursele de timp – pot fi atât de natură avansată cât și d e natură c onsum ată.
– resursele informaționale – devin din c e în ce mai imp ortante având în v edere că
informația în orice tip de organizație a devenit indisp ensabilă.
– resursele animale – sunt imp ortante în domeniul agriculturii și în alte domenii c are le
utiliz ează indir ect.
3) După r aportul r esurse față de afaceri:
– resurse directe – pot fi implic ate în realizarea afacerii și s e pot identific a la locul d e
desfășur are a acesteia.
– resurse indir ecte –se regăsesc și în alte domenii până l a nivelul de evaluare a resurselor.
4) După origin ea resursei: resurse proprii, împrmut ate și atrase.
Efectele unei afaceri sunt r ezultatele desfășurării afacerii și s e clasifică după
următ oarele criterii :

4

Obiectivele urmărit e de analiza economico-financiară p entru d etermin area
eficienței sunt 4:
– Detectarea situației de dezechilibr are financiară;
– Adaptarea de noi decizii în g estiun ea resurselor organizației;
– Stabilirea măsuril or de remediere a acestor dezechilibr e;
– Stabilirea capacității organizației de a genera stări c onflictu ale și de a-și onora
obligațiile pe termen scurt și lung;
– Evaluarea activitățil or și a eficienței acestora în cadrul organizației;
Scopul analizei economico-financiare este stabilirea unui di agnostic asupra situației
financiare a organizației, adică id entific area punct elor slabe și a punct elor forte ale
respectivei organizații. În baza diagnosticului se elaborează noile strategii d e menținere și
dezvoltare în mediul c oncurențial al organizației.

4 Andres S., Eficiență micr oeconomică , Ed. Eftimi e Murgu, R eșița, 2007
•efecte prezente ;
•efecte viitoare . 1. După momentul obținerii
efectului
•efecte de durată ;
•efecte de moment . 2. După modul de producere
•efecte fizice – de natura producției fizice, a
sporului calității etc ;
•efecte sociale – climat de muncă, stare de
sănătate a salariaților ;
•efecte ecologice – reducerea poluării ;
•efecte informaționale – creșterea
performanțelor profesionale prin
informarea salariaților ;
•efecte valorice – producție valorică și
consum de resurse.

3. După forma de
exprimare a efectelor
•eficiența de natura producției ;
•efecte de natura profitului ;
•efecte de natura economiilor. 4. După natura
resurselor implicate

5
Finalitatea unei analize realizate pe baza indic atorilor de eficiență c onstă în oferirea
de informații complete și corecte pentru c ei interesați atât din int eriorul cât și din exteriorul
organizației.
Diagnosticul efectuat din timp este util în sp ecial analiștilor financiari, acționarilor
potențiali, p artenerilor tradiționali, div erselor organism e financiare, bancare și nu în
ultimul rând st atului (organism elor de reprezentare a statului )
Diagnosticul fin anciar intern poate fi utiliz at de către conducăt orii organizației,
acționarii potențiali și s alariați atât pe plan intern cât și p e plan extern, analiza economico-
financiară priv ește aprecierea performanțelor organizației precum și a riscuril or pe care le
întâmpină în sp ecial a riscuril or valorice financiare ale organizației.
Determin area eficienței ia în considerare în m od obligatoriu influ ența analizei
economico-financiare, starea economică g enerală, st area sectorului d e activit ate,
potențialul um an, potențialul comercial, tehnic și juridic5.
Princip alele surse de obținere a informațiilor necesare analizei sunt d ocumentele de
sinteză contabilă c are reflectă situația patrimonială a unei organizații și c are constitui e baza
determinării indic atorilor de eficiență.
Puterea financiară a organizației și inf ormațiile despre activit atea generală a
acesteia sunt r eflectate de bilanțul c ontabil care reprezintă d ocumentul de sinteză prin c are
se reflectă situ ația patrimonială adică bunuril e, drepturil e și obligațiile organizației atât la
începutul cât și l a sfârșitul p erioadei de analiză.
Bilanțul c ontabil reprezintă o parte a informațiilor despre activitățil e generale și
specifice ale organizației, dar reflectă totodată și put erea financiară a acesteia, cuprinzând
trei părți și anume6:
– bilanțul pr opriu zis ( activ, p asiv)
– contul d e profit și pi erdere care reflectă inf ormațiile organizației ce provin din
activită țile desfășur ate și se referă la cifra de afaceri, venituri și ch eltuieli grup ate după
natura lor, resurse și rezultatul exercițiului ( pr ofit și pi erdere ) care este compus din
rezultat curent, excepțional, imp ozit pe profit, pr ofit net sau pierdere.
– anexele la bilanțul c ontabil c are redau de fapt completări și d etalieri a informațiilor
cuprins e în bil anț și în c ontul d e profit și pi erdere referitoare la:

5 Anghel, I., Ș erban, E.,C.& R obu, V ., Analiza economico-financiară a firmei, Editur a Economică, Bucur ești,
2014
6 Iacovoiu, V., B, Analiză economico-financiară, Editur a Pro Univ ersitaria, Bucur ești, 2015.

6

Delimit area precisă a formelor eficienței economice are o importanță d eosebită atât
teoretică cât și pr actică întrucât evaluarea și analiza corectă nu p oate fi abordată fără
abordarea acestei forme ale eficienței.

1.2. EFICI ENȚA ACTIVITĂȚIL OR FIRM EI
Princip alele activități pe care le desfășoară o firmă sunt: cercetare-dezvoltare,
comerț, financiar-contabil, personal, management.
1.2.1. Eficiența activității d e cercetare-dezvoltare
Activit atea de cercetare dezvoltare se referă la înnoirile tehnologiei, păstr area și
ridicarea nivelului d e competitivit ate pe piață, dezvoltarea unor noi căi d e valorificare a
resurselor, etc..
Aprecierea eficienței acestei activități, tr ebuie să viz eze:
a) consolidarea poziției pe piață prin cr eșterea vânzăril or;
b) productivit atea și profitabilitatea activității d e cercetare-dezvoltare;
c) orientarea activității spr e modernizarea produselor, tehnicii d e calcul și t ehnologiilor
existente;
d) îmbunătățir ea condițiil or de muncă;
e) transferul de informații de la activit atea de cercetare-dezvoltare spre celelalte activități; – active corporale, necorporale și amortizarea lor;
– stocuri de producție, stocuri de mărfuri cu prețul la care se înregistrează
în evidență ;
– creanțele și datoriile privind clienții cu durata achitării lor precum și
privind furnizorii;
– impozitele și taxele datorate și vărsate către bugetele destinatare;
– provizioane, rezerve, încasări și plăți în valută;
determinarea rezultatului final;
– repartizarea rezultatului exercițiului și alte informații suplimentare menite să
clarifice anumite aspecte din bilanțul contabil.

7
f) protecția mediului int ern și extern organizației;
g) asigur area și conservarea echilibrului structur al și economic al activității d e cercetare-
dezvoltare.
Din aceste cerințe derivă n ecesitatea utilizării u nui sist em de indic atori pentru
evaluarea și aprecierea eficienței activității d e cercetare-dezvoltare:
1) indic atori analitici d e rezultate:
– numărul d e brevete care arată orientarea activități i de cercetare-dezvoltare spre
cercetarea științifică și viz ează eficiența de peerspectivă (s e utiliz ează în p erspectivă);
– gradul d e valorificare al brevetelor care reprezintă numărul d e brevete valorificat în
organizație, în ț ară și-n străinăt ate și reflectă c aracterul aplicativ al cercetărilor precum
și int eresul m anifestat față de ideea științifică;
– indic ele de tendință a numărului d e brevete prin c are se apreciază eficiența comparativă
în timp a cercetării;
– indic ele gradului d e valorificare a brevetelor, este un indic ator de tendință c e apreciază
creșterea valorificării br evetelor în timp;
– numărul d e produse noi proiectate și asimil ate care reflectă c ontribuți a activității d e
cercetare-dezvoltare la menținerea competitivității organizației;
– ponderea produselor noi în total produse care exprimă int ensitatea impactului activității
de cercetare-dezvoltare asupra competitivității organizației
– indic ele numărului d e produse noi proiectate și asimil ate, indic e de tendință, c e
apreciază eficiența comparativă, t emporar din p erspectiva înnoirii g amei de produse, a
competitivității firm ei;
– numărul d e tehnologii noi asimil ate, indic e de competititvit ate;
– indic ele numărului d e tehnologii n oi asimil ate, exprimă eficiența comparativă
temporală;
– nivelul tehnic al produselor noi asimil ate, exprimă p erformanțele tehnice ale activității
de cercetare-dezvoltare;
– creșterea volumului vânzăril or de produse noi și m odernizate, reflectă succ esul p e piață
al cercetării-dezvoltării;
– cucerirea de noi segmente de piață;
– indic ele creșterii vânzăril or de produse noi și m odernizate, exprimă eficiența
temporala, comparativă;
– economia la costul d e producți e ca urmare a salturil or tehnice și tehnologice (economia
de salarii și economia de materiale), reprezintă un in dicator ce apreciază contribuți a

8
cercetării-dezvoltării l a reducerea costuril or de producți e și implicit l a creșterea
profitului organizației;
– indic ele economiei la costul d e producți e, indic e de tendință c e exprimă eficiența
comparativă t emporală.
2) indicatori analitici d e echilibru și structură :
– gradul d e ocupare pentru studii d e proiectare și modernizare;
– gradul d e ocupare pentru înființ are și standardizare;
– structur a generală a personalului;
– specializarea personalului din c adrul activității d e proiectare etc.
3) indic atori analitici s ociali și ecologici:
– numărul d e proiecte cu caracter social;
– gradul d e poluare al organizației;
– numărul d e proiecte cu caracter ecologic.
4) indic atori sint etici:
– productivit atea calculată după m ai mult e modalități:
 nr. de burse / nr. de personal,
 nr. de produse noi / nr. persoanelor,
 sporul de producți e / fondul d e salarii,
 sporul de producți e / nr. de personal.
– profitabilitatea activității d e cercetare-dezvoltare care exprimă c apacitatea activității d e
a genera profit;
– economicit atea activității d e cercetare-dezvoltare calculată fie ca: economie de resurse
avansate, ocupate, economie la cost de producți e.
5) indic atori complecși:
– coeficient complex de eficiență c are se calculează c a raport într e efectele totale
echivalate ca natură și timp și într e efortul t otal echivalent ca natură și tim p ocazionat
de activit atea de cercetare-dezvoltare. Acest indic ator exprimă eficiența integrală a
activității d e cercetare-dezvoltare și se reflectă dir ect sau indir ect în efecte generate de
activități d e tipul c elor sociale, informaționale, dar și din sf era economicului;
– coeficientul agregat care exprimă prin utilități eficiența integrală a activității d e
cercetare-dezvoltare ținând s eama de princip alii indic atori care exprimă f enomene
economice, sociale, de sănăt ate etc..

9
1.2.2 Eficiența activității c omerciale
În cadrul functiunii c omerciale a firmei se deosebesc trei activități princip ale, și
anume7:
Aprovizionarea – ansamblul atribuțiil or în c are se asigură pr ocurarea materilor
prim e, materialelor, echipamentelor de producți e și a altor factori de producți e necesari
pentru obținerea rezultatelor activității. Atribut ele aprovizionării sunt:

Vânz area sau desfacerea – reunește ansamblul atribuțiil or prin c are se asigură
nemijlocit trecerea produselor din sf era producți ei în sf era circulației. Acestea sunt:
– elaborarea pe baza studi erii realizăril or a planului g eneral de vânzări;
– asigur area portofoliului d e comenzi p entru pr oduse și servicii;
– încheierea contractelor economice cu cli enții;
– livrarea produselor și pr estarea serviciilor;
– organizarea de magazine proprii p entru pr ezentare cu vânzări;
– self-service;
– vânzări în c onsign ație;
– particip area la elaborarea strategiilor și p oliticil or comerciale.
Marketing-ul reprezintă ansamblul d e atribuții prin c are se asigură studi erea pieței
interne și cunoașterea necesitățil or și c omportamentului c onsum atorului în v ederea sabilirii
celor mai adecvate modalități d e orientare a produselor dar și d e creștere a vânzăril or.

7Alexandru B., L orant E., Evaluarea întreprind erii, Editur a Mirton, Timiș oara, 2003
– participarea la elaborarea strategiilor și politicilor comerciale ale firmei;
– participarea la corelarea necesarului de programe de aprovizionare ca volum și
structură și eșalonarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil ;
– luarea în considerare a inflației și blocajului financiar în dimensionarea
resurselor financiare și stabilirea modalității de utilizare a acestora ;
– elaborarea necesarului de aprovizionare și emiterea de comenzi către
furnizori ;
– încheierea de contracte economice cu furnizori și urmărirea realizării acestor
contracte;
– evitarea de stocuri supranormative;
– depozitarea materiilor prime și a materialelor .

10
Într-o societate comercială activit atea de marketing este reprezentată în sp ecial prin
prospectarea pieței int erne și externe precum și propunerea de modalități în v ederea
accelerării și amplificării vânzăril or precum și în v ederea menținerii competitivității p e
piață a produselor;
Evaluarea și aprecierea eficienței acestei activități s e efectuează cu ajutorul
următ orilor indic atori:
1) indic atori analitici d e rezultate:
– creșterea volumului vânzăril or;
– indic ele valoric al volumului vânzăril or;
– ritmul m ediu anual al vânză rilor;
– creșterea numărului d e produse noi, modernizate;
– dimensionarea pieței de desfacere a potențialului pi eței și a cotei de piață;
– coeficientul d e fidelitate ca raport într e numărul cli ențior vechi și t otal clienți cli enți în
prezent;
– coeficientul d e atracție ca proporție de cumpărăt ori din p erioadele precedente de la
firme concurente și care în prezent cumpără d e la firma analizată;
– gradul d e acoperire a capacității d e produse prin c ontracte;
– ponderea producți ei exportate în totalul vân zărilor;
– viteza de rotație a creditului cli enți, c alculat ca raport într e Ca și cli enți, și c are arată în
câte zile se poate încasa contravaluarea mărfuril or de la clienți;
– ponderea facturil or neîncasate datorită mărfuril or neacceptate în totalul f acturilor
emise, pondere ce exprimă c apacitatea firmei de asigur are a contravalorii mărfuril or
vândut e;
– îndeplinir ea planului aprovizionării t ehnico-materiale;
– economia la costul d e producți e realizată prin r educerea costului d e transport, prin
negocierea avantajoasă a prețului c ostului d e producți e și, implicit l a creșterea
profitului;
– coeficientul d e utiliz are a suprafeței utile de depozitare;
– coeficientul d e eficiență al construcți ei și exploatării d epozitului c are reflectă c osturil e
totale cu depozitele pe unități d e depozitare.
2) indic atori analitici d e echilibru :
– indic atori orientativi p entru studiul pi eței exprim ați prin d ouă m odalități: ponderea
fondului d e timp alocat pentru c ercetare pieței; ponderea personalului c are se ocupă de

11
studiul pi eței reprezentând r aportul p ersonalului afectat studiului pi eței la totalul
personalului din d omeniul c omercial;
– indic atori orientativi d e dezvoltare a rețelei comerciale exprim ată prin: ponderea
fondului d e timp alocat dezvoltării rețelei comerciale; ponderea personalului c are se
ocupă d e rețeaua comercială;
– indic atorii orientării activității c omerciale către piața externă exprim ată prin: ponderea
fondului d e timp alocat relației cu b eneficiarul extern; ponderea personalului c are se
ocupă d e export;
– indic atori ai activității c omerciale pentru înc asare care se exprimă prin: ponderea de
timp alocat urmăririi f acturii d e încasare; ponderea personalului alocat încasărilor.
3) indic atori analitici s ociali sau ecologici:
– indic atorii orientării activității c omerciale pentru pr oblemele sociale și conduit a de
muncă:
 durata medie a săptămânii d e lucru;
 numărul și dur ata cursuril or de perfecționare urmate de angajați;
 sponsorizarea la manifestările social-cultur ale;
 viteza de circul ație a informației spre compartimente;
 calcularea strategiei organizației și a activității c omerciale;
– indic atorii orientării activității c omerciale pentru pr otecția mediului:
 gradul d e poluare a mijloacelor de transport ale firmei;
 gradul d e reutiliz are a ambalajelor și p osibilitățil e de reciclare a deșeurilor.
4) indic atori sint etici:
– productivit atea activității c omerciale exprim ată ca raport într e cifra de afaceri CA și
numărul d e personal (N) implic at în activitatea comercială.
– profitabilitatea activității c omerciale care exprimă rentabilitatea economică a vânzăril or
care se calculează ca raport într e profitul brut și cifr a de afaceri sau cauzalitatea dintr e
efectele de natura venituril or nete și cele cercetate ocazionate de desfacere calculată
raport într e profitul n et și ch eltuielile de desfacere.
– economicit atea activității c omerciale care se calculează c a raport într e economia
obținută din p erfecționarea activitățil or de aprovizionare și desfacere, și din ch eltuielile
ocazionate de această p erfecționare. Acest raport este necesar pentru observarea
modului în c are efortul d epus s e justifică p entru r ealizarea economiilor de resurse.

12
5) indic atori complecși:
– indic atori complecși d e eficiență care exprimă în v alori economice eficiența integrală a
activității c omerciale ținând s eama de toate efectele generate în sfera economică;
– indic ator coeficient agregat al eficienței activității c omerciale care reflectă eficiența
integrală în utilități a activității c omerciale ținând s eama de princip alii indic atori sint etici.
1.2.3 Eficiența activității d e personal
În cadrul funcțiunii d e personal se delimit ează următ oarele activități:

Sistemul d e indic atori necesari pentru aprecierea eficienței activității d e personal
cuprind e:
1. indic atori analitici d e efort care indică s alariații ce dispun d e contracte de muncă
indif erent de forma și dur ata acesteia. Princip alii indic atori sunt:
– numărul d e personal permanent constituit din p ersonal angajat iniți al + p ersonalul
plecat în timpul anului + p ersonal cu c ontracte în regim t ehnic limit at;
– personalul fisc al care cuprind e toți titul arii de contracte de muncă, c e au primit s alariu
integral pe perioada exercițiului fisc al fiind excluși din această c ategorie titularii
contractelor de muncă, a căror executare a fost susp endată și c are nu a primit s alariul
pe perioada exercițiului r espectiv;
– personalul pr ezent incluzând și p ersonalul trimis în d eplasare în int eres de serviciu;
– personalul r emunerat efectiv c are cuprind e atât p ersonalul pr ezent la lucru cât și
personalul absent dar remunerat;
– indic ele efectului d e personal calculat ca raport într e numărul d e personal din p erioada
curentă și numărul d e salariați dintr -o altă perioadă lu ată ca bază de comparație;
– ponderea numărului d e salariați din activit atea de personal, în t otalul salariaților firm ei; – previzionarea necesității de personal;
– formarea și încadrarea personalului ;
– motivarea și reîncadrarea personalului ;
– perfecționarea personalului ;
– promovarea personalului;
– protecția socială;
– controlul și evaluarea personalului. .

13
– ponderea personalului cu pr egătire managerială;
– indic atori care exprimă c alificarea personalului (c oeficientul c alificării, r elația
personalului, etc.).
2. indicatori analitici d e rezultate:
– calificarea care exprimă pr ocentul d e salariați care se ridică l a cerințele postului;
– calificarea care oferă inf ormații cu privir e la promovările din firmă s au la salariați
sancționați din firmă.
3. indic atori analitici de structură și echilibru :
– ponderea fonduril or alocate pentru activit atea de perfecționare;
– gradul d e utiliz are a fondului d e timp;
– structur a generală a personalului;
– structur a pe categorii de vârstă și v echim ea în muncă.
4. indic atori analitici s ociali și ecologici care exprimă în g eneral preocuparea
activității d e personal, pentru îmbunătățir ea întregii activități a organizației, precum și a
condițiil or de muncă ale salariaților. Princip alii indic atori sunt:
– numărul și dur ata cursuril or de perfecționare;
– viteza de circul ație a informației într e compartimente
– nivelul pr otecției mediului;
– sistemul d e urmărir e a gradului d e poluare.
1.2.4 Eficiența activității d e management
Princip alii indic atori cu ajutorul căr ora se poate măsur a performanța
managementului sunt8:
– creșterea profitului – indic ator calculat ca raport dintr e profitul l a momentul cur ent și
profitul din anul pr ecendent exprimându -se procentual;
– creșterea cifrei de afaceri – care reflectă mărim ea afacerii și put erea economico-
financiară calculându -se ca raport într e cifra de afaceri din anul cur ent și cifr a de
afaceri din anul pr ecedent;
– nivelurile minim e pentru anumit e produse de importanță d eosebită c are se calculează în
expresie fizică s au valorică, r efectând ni velul p este care trebuie produse sortimentele
necesare pieței, realizate de cel puțin tr ei concurenți;

8 Alexandru B., L orant E., Evaluarea întreprind erii, Editur a Mirton, Timiș oara, 2003

14
– corelarea fondului d e salarii cu pr oductivit atea, ocazie cu care creșterea productivității
față de anul anterior ar trebui să d evanseze creșterea ratei fondului d e salarii în c ondiții
comparabile pentru a exprim a performanța, eficiența activității;
– creșterea exportului și reducerea raportului dintr e cursul d e revenire și cursul d e
schimb v alutar, indic ator calculat ca raport pr ocentual într e realizările exprim ate în
valută ale anului cur ent, față de anul pr ecedent;
– raportul dintr e cursul d e revenire și cursul d e schimb v alutar într-un anumit an care
pentru a exprim a creșterea eficienței managementului ar trebui să fi e mai mic d ecât
acest raport din anul pr ecedent;
– realizarea programului d e investiții prin cr eșterea volumului fin anțării din f onduri
proprii, prin cr edite și prin alte surse de finanțare;
– rata lichidității g enerale care ar trebui să fi e mai mare decât 1, acesta reflectând
capacitatea unei organizații de-a transfera în timp scurt și fără pi erderi, mijl oace
materiale și creanțele de care aceasta dispun e, în mijl oace lichid e de plată. C a indic ator
se exprimă prin r aportul dintr e elmentele patrimoniale active (titluri, obligațiuni,
acțiuni, d ebitori solvabili, m aterii prim e și pr oduse vandabile) și elementele
parimoniale pasive (creditele bancare, furniz orii, salariile, imp ozitele etc.);
– creșterea valorii adăug ate nete care se exprimă c a raport pr ocentual într e valoarea
adăug ată realizată într -un an și v aloarea adăug ată realizată în anul pr ecedent;
– priorități ale restructurării , indic ator care măsoară gr adul în c are managerul e implic at
și preocupat de restructur are;
– creșterea valorii acțiunil or la societățile cotate la bursă măsurându -se prin dif erența de
curs;
– climatul social din organizație;
– reducerea nivelului p oluării calculat ca raport dintr e nivelul n oxei înregistrat într -un
an, față de anul pr ecedent sau ca raport dintr e nivelul înr egistrat și limit a maximă
admisibilă p entru princip alele noxe.
Sistemul indic atorilor poate fi îmbunătățit în funcți e de specificul d omeniilor de
activit ate și de evoluția schimbăril or din p erioadele de tranziție.