CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND NOTIUNEA DE LICHIDITATE ÎN LITERARURĂ ABSTRACT Dacă o companie realizează într -o anumită perioada de timp… [620272]

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND
NOTIUNEA DE LICHIDITATE ÎN LITERARURĂ

ABSTRACT

Dacă o companie realizează într -o anumită perioada de timp venituri totale mai mari
decât cheltuieli totale, auzim deseori despre aceasta că este profitabilă sau eficientă. Însă acesta
este o modalitate simplistă de a privi lucrurile. Veniturile nu înseamn ă neaparat și încasare, la fel
cum nici cheltuiala nu înseamnă plată, iar ultimii ani au aratat că pot trece cateva luni bune de la
emiterea și până la încasarea facturii, timp în care taxele si impozitele aferente acesteia devin
scadente.
E important să se constientizeze că focusul doar pe volum de vânzari nu asigură succesul
durabil al companiei, care trebuie sa fie operational eficace și să -și gestioneze fluxurile
financiare cu corectitudine. În aceste condiții, Cash Flow -ul devine un instrument esenția l în
activitatea managerială, și ar trebui să fie nelipsit atat în zona operatională, cât și în zona de
planificare. Practic el arata miscarile de bani in si din conturile unei companii intr -o anumita
perioada de timp.

INTRODUCERE

Analiza situatiei cash -flow-ului presupune analiza miscării de cash înspre și dinspre
business și arată acțiunile care produc și cele care consumă cash. Obiectivul nu e altul decât a
menține lună de lună suficient cash în care să permită reluarea ciclului operational și să acope re
toate celelalte obligații de plată. Cash flow -ul este important și pentru creditori mai ales pentru că
e singurul instrument care poate masura cu o anumita acuratete volumul de numerar necesar
acoperirii ratelor și dobânzilor de plată în perioadele viit oare și poate identifica sursele de
proveniență a respectivului numerar.
În practică sunt folosite doua modele diferite pentru a evidentia fluxurile de numerar
dintr -o companie, ambele ducând totuși către același rezultat. Fiecare are avantajele și limitel e ei.
Cele două modele sunt cunoscute cu denumirile de “cash -flow metoda directă” și “cash -flow
metoda indirectă”. Dacă metoda directă este mai recomandată pentru acuratețea si detaliul
prezentării surselor și utilizarilor de cash, în schimb are dezavantaj ul că este o metodă mai
complicată si mai laborioasă. Metoda indirectă, pe de alta parte oferă informații mai sintetice, și
este mai simplu de construit.
Lucrarea se concentrează pe raportarea de cash flow specifică activității operaționale
continue a comp aniei Stabilus România, pe studiul privind rolul acestuia în procesul intern de
planificare, pe impactul variației cash flow -ului asupra politicilor de management financiar –
contabil, prin ambele metode mai sus prezentate.

Ideea de baza a lucrării a pornit de la Cadrul Conceptual emis de IASB 2010, unde
performanța financiară a unei companii avizeaza în primul rând capacitatea companiei de a
genera numerar din activitatea operatională.
Informația cu privire la cash flow -ul raportat de o companie într -o anum ită perioadă,
ajută utilizatorii în estimarea capacității companiei de a genera viitoare intrări de numerar.
Această informație indicămodul în care compania obține și consumă numerarul, incluzând datele
privind împrumuturile și rambursarea acestora, divide ndele distribuite acționarilor, sau orice alți
factori care ar influența lichiditatea și solvabilitatea companiei. (IASB 2010, CF).
Majoritatea utilizatorilor informațiilor economice sunt interesați de fluiditatea activității
unei companii, și în special d e capacitatea acesteia de a asigura o viteza de rotatie
corespunzatoare pentru lichidități. Unei asemena cerinte nu îi poate raspunde o contabilitate de
angajamente, axata în principal, pe profit. Se impune astfel necesitatea cunoașterii fluxurilor de
trezorerie, acestea fiind corespondentul fluxurilor patrimoniale ce tranziteaza compania, cu
impact direct asupra lichiditatilor.
Principalele documente de sinteză, bilanțul și contul de profit și pierdere, prezintă
numeroase limită ri1. Bilanțul este în esență , un document static, ce prezintă sold urile care
maschează fluxurile înregistrate în conturi. Contul de rezultat, înfațișează soldurile fluxurilor, dar
numai pe acelea care determină rezultatul înțeles ca variație a patrimoniului în cursul
exercițiului.
Ținând cont de aceste precizări, s -a dovedit absolut necesară crearea unui document care
să prezinte ansamblul fluxurilor de utilizări și resurse apărute în activitatea companiei, și nu
numai a acelora care influențează rezultatul.
IAS 7, Situaț ia fluxurilor de trezorerie, impune furnizarea de informații cu privire la
istoricul mișcărilor de numerar și de echivalente de numerar ale unei companii prin intermediul
situaț iei fluxurilor de trezorerie. Normalizatorii româ ni au denumit acest tablou Situația
fluxuri lor de numerar.
Utilizată împreună cu celelalte componente ale situațiilor financiare anuale, Situația
fluxurilor de trezorerie permite evaluarea modificărilor activului net al companiei, a structurii
sale financiare, inclusiv a lichidității și solvabilita tii, precum și a capacității ei de a schimba
mărimea, sensul ori scadența fluxurilor, în vederea adaptării la noile condiții și oportunități ale
medului.
Trezoreria, ca indica tor al gestiunii unei companii ș i al a nalizei riscului de faliment,
măsoară pe termen scurt solvabilitatea, iar pe termen lung, nevoia de finanț are. Asadar, Situația
fluxurilor de trezorerie oferă o informație istorică despre fluxurile monetare, care constituie o
bază pentru previzionarea fluxurilor viitoare, și pentru estimarea capacității acesteia de a crea
valoare.

1Collase B. (avec la collab. De Lesage C. ) Introduction a la comptabilite, Ed. Economica, Paris, 2007, p. 444.

1.1. OBIECTIVELE SITUAȚIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Pentru evidențierea istoricului mișcărilor de fluxuri financiare concretizate în numerar și
echivalente de numerar se impune elaborarea situațiilor fluxurilor de numerar, clasificând
fluxurile de numerar din timpul perioadei după apartenența sau neapartene nța acestora la
activitatea de exploatare, de investiții sau de finanțare.
Situația fluxurilor de numerar se întocmește analizând cifrele din contabilitate, conform
diferitelor secțiuni standard ale situaților fluxurilor de numerar, potrivit unuia dintre modelele
prevăzute în IAS72.
Fluxurile de numerar generate de activitatea de exploatare permit evaluarea capacității de
rambursare a împrumuturilor, plata angajaților etc., fără a apela la surse externe de finanțare.
Fluxurile de numerar provenite din a ctivitățile de investiții și finanțare arată măsurile în care
cheltuielile au servit la obținerea resurselor generatoare de venituri și fluxuri de numerar.
Prezentarea fluxurilor de numerar din aceste activități este importantă în previziunea
fluxurilor viitoare din încasări în numerar provenite din emisiune de acțiuni, plăți pentru
răscumpărare, încasări din emisiunea de titluri de creanțe, ipoteci, obligații, etc.
Pentru analiza financiară a entității economice documentele de sinteză cu cea mai mare
încărcătură informațională sunt bilanțul și contul de profit și pierdere, dar acestea nu oferă o
imagine dinamică asupra structurii financiare și asupra evoluției acestei structuri, ceea ce impune
analiza fluxurilor financiare.
Tabloul fluxurilor de trezore rie (financiare) prezintă situația în ansamblu a ieșirilor și a
intrărilor de lichidități și de echivalente de lichidități, acestea necuprinzând și mișcările între
elementele care constituie lichidități sau echivalente de lichidități, pentru că ele fac par te din
gestiunea trezoreriei întreprinderii. De asemenea tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă
fluxurile de trezorerie ale exercițiului clasificate pe activități, respectiv activități de exploatare,
de investiții și de finanțare.
Totuși este importan t de menționat că unele tranzacții pot să includă fluxuri de trezorerie
care sunt clasificate în mai multe activități. De exemplu, în cazul rambursării unui împrumut prin
ieșiri de trezorerie, plata se referă atât la dobânzi, cât și la capitalul împrumutat . Partea
corespunzătoare dobânzilor poate să fie clasificată în activitățile de exploatare, în timp ce partea
corespunzătoare capitalului împrumutat este clasificată în activitățile de finanțare.
Într-o manieră sintetică obiectivele întocmirii tabloului f luxurilor de trezorerie pot fi
prezentate astfel:
 evaluarea capacității întreprinderii de a degaja lichidități, precum și determinarea
necesităților de lichidități;
 previziunea scadențelor și a riscului încasărilor viitoare;
 evaluarea solvabilității unei entități;
 să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode
contabile3.

2 D. Cotleț, B. Cotleț, O. Megan, Teoria și practica situațiilor financiare, pag. 29

1.2. UTILITATEA SITUA ȚIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activități este utilă pentru:
corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităților care implică numerar de cele
care nu implică numerar; evaluarea capacității întreprinderii d e a-și îndeplini obligațiile de plăți
cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare (cash -flow strategic).
Utilitatea analizei este dată de faptul că variația globală a trezoreriei este reliefată prin
soldul de trezorerie, rezultat d in gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) și prin
cel rezultat din operațiunile de capital care privesc investițiile și finanțările. Atunci când fluxurile
reale și cele monetare nu coincid, cum de fapt se și întâmplă, trezoreria se asigu ră prin decalaje
de plăți asociate acestor fluxuri4.
Situația fluxurilor de numerar este utilă atât pentru nevoile interne, manageriale, cât și
pentru nevoile utilizatorilor externi (investitori, creditori etc.). Structura acestui raport permite
măsurare a influențelor activităților de exploatare, de investiții și de finanțare desfășurate de o
entitate pe parcursul unei perioade de timp, asupra disponibilităților bănești și evidențierea
creșterii sau descreșterii mijloacelor bănești în acea perioadă.
Investitorii și creditorii sunt interesați de capacitatea entității de a gestiona fluxurile de
numerar, de a obține câștiguri viitoare și de a transforma beneficiile în disponibilități. Investitorii
sunt interesați să fie remunerați prin dividende pentru inves tiția lor în companie, iar creditorii
prin dobândă. Pe baza situației fluxurilor de numerar, ei evaluează deciziile managerilor.
Managerul poate lua decizii mai eficiente dacă obține informații în timp real privind
fluxurile de numerar și originea lor. I nformațiile oferite de această componentă a situațiilor
financiare îi ajută pe manageri să determine gradul de lichiditate al entității, pentru a stabili
politica de dividende și pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investițiile
și finanțarea. Dacă managerul unei entități adoptă o decizie de investiții corespunzătoare,
activitatea acesteia este încununată de succes; altfel pot apărea disfuncționalități.
Situația fluxurilor de numerar este singura componentă a situațiilor financia re care
răspunde la problema solvabilității entității și a flexibilității financiare. Analiza solvabilității pe
termen lung ilustrează dacă entitatea se îndreaptă sau nu spre faliment. O entitate cu un înalt grad
de flexibilitate financiară este capabilă s ă depășească perioadele dificile, să -și revină după
eșecurile neprevăzute și să beneficieze de oportunitățile de investiții profitabile și neașteptate. În
general, există aprecieri conform cărora, cu cât flexibilitatea financiară a unei entități este mai
ridicată, cu atât riscul acesteia să dea faliment, este mai mic5.

3 G. Olaru , S. Bordeianu, Tablourile bazate pe fluxuri de trezorerie – instrumente de analiz ă a modific ării pozi ției
financiare a întreprinderii
4 Eugeniu Merce, Analiza fluxurilor de trezorerie , pag. 1

5 Cristian Zgreabăn , Comunicare financiară pe baza fluxurilor de numerar

Totuși, în ciuda utilității pe care tabloul fluxurilor de trezorerie o prezintă, acesta
manifestă și anumite limite, limite legate de definirea și rolul trezoreriei, conținutul funcției de
exploatare și modul de calcul al fluxurilor asociate acesteia, evaluarea performanțelor prin
intermediul fluxurilor de trezorerie, precum și insuficiența acestuia de a aprecia și previziona
evoluția poziției financiare pe termen lung a unei întreprinderi.

1.3. STRU CTURA SI METODOLOGIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Trezoreria este considerata un indicator cheie in analiza financiara, intrucat ofera
informatii privind variatia valorilor elementelor de trezorerie intre inceputul si sfarsitul unei
perioade, dar si structura acestei variatii, generate de specificul tranzactiilor desfasurate.
Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveste la estimarea
necesitatilor viitoare de numerar, pe baza situatiei trecute, cunoasterea acetstora fiind u tila
actionarilor, interesati in existenta unui numerar sufficient pentru plata dividendelor, insa si
creditorilor interesati in recuperarea imprumuturilor acordate. Mai mult de atat, cunoastrea
fluxurilor viitoare de numerar ii intereseaza si pe potential ii investitori, metoda cash flow -ului
actualizat fiind o metoda a evaluarii foarte utilizata.
O companie care genereaza in mod constant o trezorerie semnaificativa, este o companie
rentabila, solvabila si apta sa isi asigure o dezvoltare continua.
IASB imp une ca toate societatile care raporteaza in conformitate cu IFRS, sa intocmeasca
o asemenea situatie a fluxurilor de trezorerie, aspect justificat prin faptul ca, indifferent de
domeniul de activitate sau tipul de organizare, toate au nevoie de trezorerie din aceleasi
considerente:
– necesitatea de a -si putea desfasura activitatea;
– achitarea datoriilor;
– asigurarea unei rentabilitati prentru investitori.
Totodata, Situatia fluxurilor de trezorerie face posibila o conciliere intre rezultatul
contabil si trezore rie, transformand rezutatul contabil, intr -un rezultat efectiv incasat.
In incercarea de a sistematiza informatiile privind structura, originea si destinatia
fondurilor utilizate de companie, normalizatorii au concluzionat ca variatia lichiditatilor se poa te
explica prin actiunea a trei tipuri de activitati si anume:
– activitatea de exploatare – definita grosier ca fiind cumulul activitatilor
generatoare de venit , si alte activitati care nu sunt de investitii ori finantare. Marimea acestui
flux, este un indicator cheie in masurarea performantei financiare, de marimea lui depinzand
aprecierea capacitatii societatii de a genera suficiente lichiditati pentru a realiza noi investitii, a
acorda dividente, a rambursa imprumuturi, toate aceastea fara a face apel la surse straine de
finantare;
– activitatea de investitii, ce inglobeaza activitatile legate de achizitia si cedarea de
active imobilizate si alte investitii ce nu se include in categoria investitiilor in echivalente de

numerar; prezentarea separate a aces tor fluxuri este necesara deoarece acestea indica in ce
masura s -au facut eforturi pentru cresterea resurselor destinate sa genereze veniruri si fluxuri de
trezorerie vitoare;
– activitati de finantare – definite ca acele activitati ce modifica structura si
marimea surselor de finantare (capitaluri proprii si imprumuturi).
Atat standardele internationale, cat si cele americane, si normele romanesti, structureaza
formatul situatiei fluxurilor de numerar/trezorerie, functie de aceste 3 tipuri de activitati,
utilitatea unei astfel de detalieri fiind data de:
– corelarea profitului/pierderii cu numerarul;
– separarea activitatilor care implica numerar, de cele care nu implica numerar;
– evaluarea capacitatii societatii de a -si indeplinii obligatiile de plati cash;
– evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare (cash flow strategic).
Variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie (rezultat din gestiunea
activelor reale din activitatea de exploatare), si soldul operatiunilor de c apital (investitiile si
finantarile). Atunci cand fluxurile reale si cele monetare nu coincid, fapt intalnit in practica
economica, trezoreria se asigura prin decalaje de plati, asociate acestor fluxuri.
O companie poate alege sa isi prezinte fluxurile din activitatea de exploatare, prin una
dintre urmatoarele metode:
 prin metoda directă, conform căreia se operează cu încasări și plăți brute în numerar;
 prin metoda indirectă, conform căreia se pornește de la profitul net care se corectează
cu activele nemon etare, alte elemente de venituri și cheltuieli nelegate de exploatare,
etc.

Fluxul de numerar din exploatare, ce reprezinta in principal diferenta dintre incasarile de
la clienti si platile catre furnizori si salariati, ofera investitorilor o informative complementara
rezultatului furnizat de contabilitatea de angajamente fiind un bun indicator pentru masurarea EXPLOATARE DIRECTA INDIRECTA
(+) încasări în numerar din vânzarea de bunuri și
prestarea de servicii; (+) rezultatul net
(+) încasări în numerar din redevențe, onorarii,
comisioane și alte venituri; (-)modificările pe
parcursul perioadei ale
capitalului circulant
(-) plăți în numerar către furnizorii de bunuri și
servicii; (+)ajustări pentru
elementele nemonetare și
alte elemente incluse la
activitățile de investiții sau
de finanțare. (-)plăți în numerar către și în numele angajaților;
(-)plăți în numerar aferente dobânzilor;
(-/+) plățile în numerar (restituiri) de impozit pe
profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod
specific cu activitățile de investiții și de finanțare.

performantei societaii. Metoda directa este metoda preferata de investitori, deoarece permite
stabilirea valorii societatii pe baza previziunilor lichiditatilor.
Metoda indirecta, este preferata de manageri, deoarece ascunde utilizatorilor externi,
imaginea reala despre lichiditatea si solvanilitatea societatii, precum si de contabili, datorita
metodei de calcul mai apropiate de formatul raportarilor contabile.6
Spre deosebire de fluxurile de exploatare, fluxurile de investit ii si de finantare, trebuie
prezentate prin metoda directa, fara a ne raporta la cea indirecta.
Fluxurile de trezorerie la activitățile de investiții au următoarea structură

INVESTITII (-) plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri, clădiri și mijloace fixe,
active necorporale și alte active pe termen lung;
(+) încasări de numerar din vânzarea de terenuri, clădiri și mijloace fixe, active
necorporale și alte active pe termen lung;
(-)plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de
creanță ale altor întreprinderi;
(+) încasări de numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de
creanță ale altor întreprinderi;
(-) avansuri în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;
(+)încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor
efectuate către alte părți.

Fluxurile de trezorerie ale activităților de finanțare au următoarea preze ntare

FINANTARE (+) venituri în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital
propriu;
(-) plățile în numerar către acționari pentru achiziționarea sau răscumpărarea
acțiunilor întreprinderii;
(+) veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte
împrumuturi;
(-) rambursări în numerar ale unor sume împrumutate;
(-) plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o
operațiune de leasing.

În literatura de specialitate, fluxurile de numerar din activitățile de exploatare apar sub
denumirea de cash flow operațional (cash flows from operating), fiind stabilite astfel:
CF din exploatare = Profit net + Cheltuieli cu amortizarea –
NFR – Venituri financiare
incasate
Dacă cash flow -ul din activitatea de exploatare este pozitiv se pot acoperi nevoile de
finanțare și cele de investiții.

6Ristea M., Optiuni si metode contabile de intreprindere, Ed. Tribuna economica, Bucuresti 2001

Fluxurile de numerar din activitatea de investiții (cash flows from investing activities)
sunt estimate cu ajutorul relației:
CF din investitii = ( Imobilizări 1 – Imobilizări 0 + Cheltuieli cu amortizarea) + Venituri
financia re incasate = –
Imobilizări brute + Venituri financiare încasate
Fluxurile de numerar din activitățile de finanțare (cash flows from financing activities) se
pot stabili conform relației:
CF din finantare =
 Capit al social – dividende plătite + noi credite – rambursări de
credite =
 capital propriu – PN +
 Datorii financiare
Eliminand efectele regulilor si tratamentelor contabile pentru evenimente si tranzactii
similar, dar care difera de la o societate la alta, prezentarea fluxurilor de trezorerie imbunatatesc
comparabilitatea performantelor operationale ale acestora.7

7IASB, Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), incluzand Standardele Internationale de
Contabilitate (IAS), si interpretarile lor la 1 Ianuarie 2007, traducere realizata de CECCAR, Ed. CECCAR, Bucuresti
2007, p. 886