Capitolu l 1. Prezentare generală a ju de [628558]

Capitolu l 1. Prezentare generală a ju de
ț
ului Dâmbovi
ț
a

1.1. A
ș
ezarea g eografică

Jude
ț
ul
Dâmbo vi
ț
a
se
află
în
partea
central
sudică
a
ț
ării,
la
intersecția
paralelei
de
45°

latitudine
nordică
cu
meridianul
de
25,30°
longitudine
estică.
Pozi
ț
ionat
în
partea
de
sud
a

Carpa
ț
ilor
Meridionali ,
în
locul
de
întâlnire
a
Câmpiei
Române
cu
Subcarpa
ț
ii
Munteniei,

acesta
are
o
populatie
de
534.171
de
locuitori.
Cu
o
suprafa
ț
ă
de
4.054
km²,
jude
ț
ul

Dâmbovi
ț
a
se
numără
printre
cele
mai
mici
din
ț
ară,
reprezentând
doar
1,7%
din
suprafa
ț
a

României.

Jude
ț
ul Dâmbo vi
ț
a se învecinează cu următoarele jude
ț
e:

–
în partea de nord cu Bra
ș
ov;

–
în partea de est cu Prahova;

–
în partea de sud-est cu Ilfov;

–
în partea de sud cu Giurgiu;

–
în partea de sud-vest cu Teleorman;

–
în partea de vest cu Arge
ș
.

Conform
datelor
furnizate
de
Consiliul
Jude
ț
ean
Dâmbovi
ț
a,
unită
ț
ile
administrative

componente
ale
jude
ț
ului
sunt:
2
municipii
ș
i
anume
Târgovi
ș
te,
vechea
cetate
de
scaun,
în

prezent
re
ș
edin
ț
a
jude
ț
ului,
ș
i
Moreni;
5
ora
ș
e,
2
dintre
ele
situate
în
partea
de
nord
a

jude
ț
ului:
Fieni
ș
i
Pucioasa,
iar
celelalte
3
situate
în
parte
de
sud
a
acestuia:
Găe
ș
ti,
Titu
ș
i

Răcari; 82 de comune
ș
i 353 de sate.

Situat
peste
bazinele
hidrografice
ale
râurilor
Ialomi
ț
a
ș
i
Dâmbovi
ț
a,
relieful
jude
ț
ului
este

variat
ș
i
se
desfă
ș
oară
în
trepte,
astfel:
în
partea
de
nord
sunt
pozi
ț
iona
ț
i
Mun
ț
ii
Bucegi
ș
i

Leaota,
spre
sud
urmează
zona
dealurilor
Subcarpa
ț
ilor
Munteniei,
apoi
Platforma
Cânde
ș
ti,

iar
în
continuare
regăsim
Câmpia
înaltă
a
Târgovi
ș
tei
ș
i
Câmpia
Titu.
Astfel,
60%
din

suprafa
ț
a
jude
ț
ului
este
agricolă,
în
timp
ce
30%
este
reprezen tată
de
păduri.
Cadrul
natural
al

jude
ț
ului
este
caracteri zat
îndeosebi
de
zonalitatea
altitudinilor
(străjuit
de
masivele
Bucegi
ș
i

Leaota,
brăzdat
de
văile
Dâmbovi
ț
ei,
Ialomi
ț
ei
ș
i
Arge
ș
ului),
înscriindu-se
ca
o
unitate

armonios
alcatuită
ce
cuprinde
toate
treptele
reliefului
(mun
ț
i,
unită
ț
i
de
tranzi
ț
ie
de
la
munte

la
deal,
dealuri
ș
i
câmpie),
sugerând
forma
unui
triunghi
dreptunghic
–
unul
dintre
vârfurile

sale
pare
aninat
în
Bucegi,
altul
sprijinit
pe
Câmpia
Găvanu-Burdea,
iar
ultimul
conturat
de

confluen
ț
a Cricovului Dulce cu Ialomi
ț
a.

Figură 1. – Harta jude
ț
ului Dâmbovi
ț
a

Sursa: România pe Hartă – Harta rutieră a României

Cea
mai
mare
altitudine
din
jude
ț
se
înregistrează
în
Vârful
Omu
(2.505
metri).
Pe
de

altă
parte,
la
polul
opus,
altitudinea
minimă
este
de
aproximativ
120
–
125
metri,
aceasta

înregistându-se
în
Câmpia
Titu.
În
acest
jude
ț
predomină
câmpia
care
reprezinta
68%
din

suprafa
ț
ă,
zonele
colinare
reprezentând
23%,
iar
zona
montană
9%.
Diversitatea

componentelor
peisajului
geografic
la
care
se
adaugă
diversitatea
geologică
a
reliefului,

constituie,
din
punct
de
vedere
economic,
un
poten
ț
ial
pentru
o
tot
atât
de
variata
gamă
de

resurse naturale.

1.2. Căile de acces

Județul
Dâmbovi
ț
a
este
străbătut
de
o
rețea
totală
de
drumuri
de
2.246
km
ș
i
373
m,

repartizată astfel:

–
Drum european: 31 de kilometri

–
Drumuri
naționale:
270
km
ș
i
12
m
din
care
263
km
ș
i
402
m
(pietruiți
și
pavați)
sunt

întreținuți
de
Direcția
Generală
a
Drumurilor,
iar
restul
6
km
ș
i
610
m
(pavați)
sunt

între
ț
inu
ț
i de comunele urbane.

–
Drumuri
județene:
924
km
ș
i
365
m,
din
care
o
rețea
pietruită
de
875
km
ș
i
106
m
este

întreținută de administrația județului.

–
Drumuri comunale;
​

​
1051 km
ș
i 996 m.

Infrastructura
județului
Dâmbovița
se
compune
din:
Autostrada
București-Pitești

(drum
european)
care
tranzitează
județul
pe
o
lungime
de
31
km,
6
drumuri
naționale
(DN
1;

DN1A, DN 61, DN 71, DN 72, DN 72A) și 132 de drumuri comunale.

Ca artere mai importante sunt tronsoane din:

– autostrada Bucure
ș
ti – Pite
ș
ti

– DN 7 Bucure
ș
ti – Titu – Găe
ș
ti – Pite
ș
ti

– DN 1A Bucure
ș
ti – Ploie
ș
ti – Sinaia

– DN 71 Bucure
ș
ti – Târgovi
ș
te – Bra
ș
ov

– DN 72A Ploie
ș
ti – Târgovi
ș
te – Câmpulung

Județul
Dâmbovi
ț
a
este
străbătut
de
o
rețea
totală
de
cale
ferată
de
121
km,
din
care

55 km linii principale simple și 66 km linii secundare simple, pe rutele:

1. București, Titu, Găești, Pitești;

2. Titu, Târgoviște, Pucioasa, Fieni, Pietroșița

3. Târgoviște, Mija, I.L. Caragiale, Ploiești.

Deoarece
Târgovi
ș
te
se
află
la
numai
75km
de
București,
acesta
este
un
important
nod

de
cale
ferată,
ceea
ce
facilitează
contactele
permanente
cu
toate
ora
ș
ele
mari
ale
ț
ării
în
toate

domeniile vieții și activitățile sale.

Totu
ș
i,
transpo rtul
feroviar
a
scazut
din
punct
de
vedere
calitativ,
infrastructura

situându-se
mult
sub
standardele
Uniunii
Europene.
Re
ț
eaua
de
cale
ferată
a
jude
ț
ului
a

înregistrat
o
scădere
importantă
în
perioada
2004
–
2009,
ajungând
de
la
170
km
la
103
km,

scăzând
deci
cu
39%.
Ș
i
numărul
total
de
kilometri
electrifica
ț
i
s-a
redus
de
la
66
la
5
km.
În

aceste
condi
ț
ii,
densita tea
liniilor
la
1000
de
kilometri
pătra
ț
i
s-a
redus
de
la
41,9
la
25,4,
cu

mult sub media pe
ț
ară.

Pe
de
altă
parte,
lungimea
străzilor
oră
ș
ene
ș
ti
din
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
a
înregistrat
o

cre
ș
tere
de
13
km
în
perioada
2004
–
2009,
iar
în
acest
interval
de
timp
a
crescut
ș
i
ponderea

numărului de kilometri moderniza
ț
i, de la 67% la 73% din străzile oră
ș
ene
ș
ti.

Totu
ș
i,
problem ele
de
accesibilitate
sunt
desemnate
ca
fiind
principala
deficien
ț
ă

semnalată
de
turi
ș
tii
români.
Acest
element
este
ilustrat
foarte
bine
în
cazul
jude
ț
ului

Dâmbovi
ț
a
pe
teritoriu l
căruia
se
situează
cel
mai
vizitat
sit
montan
din
ț
ară,
dar
fără
să
se

asigure
o
bună
conexiune,
prin
infrastructură
rutieră,
cu
restul
jude
ț
ului.
Platoul
Bucegi
este

accesat
în
procent
covâr
ș
itor
prin
sta
ț
iunile
de-a
lungul
Văii
Prahovei
ș
i
în
consecin
ț
ă
asociat

imaginii turistice mai degrabă a acestor sta
ț
iuni decât a jude
ț
ului de care apar
ț
in.

Accesibilitatea
redusă
către
Platoul
Padina
/
Bucegi,
nu
trebuie
însă
considerată

exclusiv
ca
o
cauză
a
lipsei
de
ac
ț
iune
sau
resurse
necesare
pentru
remedierea
acestei

deficien
ț
e.
Este
un
fapt
corelat
ș
i
cu
un
element
de
fezabilitat e
(distan
ț
ele
de
acces
către
cele

mai
apropiate
zone
locuite
din
Jud.
Dâmbovi
ț
a
sunt
mult
mai
mari
decât
către
cele
din
Jud.

Prahova)
precum
ș
i
caracterul
de
arie
naturală
protejată
a
zonei.
Accesibilitatea
către
platoul

Padina
va
fi
ameliorată
considerabil,
o
dată
cu
extinderea
ș
i
modernizarea
sectoarelor
aferente

din drumurile DJ 713
ș
i DJ714 (confom PUZ Padina), în curs de implementare.

Este
însă
necesar
a
se
găsi
un
echilibru
între
asigurarea
unui
nivel
de
accesibilitate

corelat
atât
cererii
(valoarea
investi
ț
iei
raportat
la
numărul
preconizat
de
vizitatori,
cu

asigurarea
un
grad
de
siguran
ț
ă
ș
i
confort
al
drumului)
cât
ș
i
capacită
ț
ii
de
sus
ț
inere
a

afluxului
de
turi
ș
ti
a
zonei
vizate.
Din
perspectivă
strategică,
planurile
de
extindere
ș
i

modernizare
a
infrastructurii
rutiere
în
zonă
urmăresc
conectarea
Platoului
Bucegi,
ca
bazin

turistic
specializat
pe
infrastructura
sportivă
ș
i
de
agrement,
către
celelalte
trei
bazine
turistice

mari
din
jurul
Masivului
Bucegi
(salba
de
sta
ț
iuni
montane
de
pe
Valea
Prahovei,
aria
Bra
ș
ov

–
Poiana
Bra
ș
ov
ș
i
Bran-Moeciu).
Acest
proiect
necesită
în
primul
rând
o
coeren
ț
ă
de

ini
ț
iativă
ș
i
viziune
între
cele
trei
jude
ț
e
vizate
(Dâmbovi
ț
a,
Bra
ș
ov
ș
i
Prahova)
ș
i
o
colaborare

esen
ț
ială
cu
autorită
ț
ile
de
mediu
ș
i
administrare
a
ariilor
protejate.
Un
grad
mai
scăzut
de

accesibilitate
se
înregistrează
ș
i
în
siturile
de
interes
situate
pe
cursul
superior
al
Văii

Dâmbovi
ț
ei,
spre
punctele
de
acces
către
Mun
ț
ii
Leaota.
Aceasta
axă
de
transport
ș
i

comunica
ț
ie
este
secundară
principalelor
rute
de
conexiune
din
jude
ț
,
„izolarea”
impusă
de

acest
fapt
diminuând
expunerea
acestor
zone
la
un
flux
constant
ș
i
semnificativ
de
oameni,

printre
care
s-ar
putea
număra
ș
i
poten
ț
iali
turi
ș
ti.
Zona
este
astfel
mai
pu
ț
in
cunoscută
ș
i

limitrofă fa
ț
ă de celela lte obiective importante ale jude
ț
ului.

Dintr-o
altă
perspectivă
însă,
acest
lucru
nu
ar
reprezenta
neapărat
un
impediment
în

cazul
pozi
ț
ionării
pe
un
segment
de
ni
ș
ă
cu
profil
agroturistic ,
cu
un
flux
de
turi
ș
ti
mai
scăzut

dar
fidel.
Este
necesară,
de
asemenea,
o
colaborare
foarte
bună
cu
jude
ț
ul
Arge
ș
dat
fiind
că

punctul
favorabil
de
acces
către
zona
ecotoristică
Leaota
(vizată
în
Planul
Urbanistic
Zonal

redactat pentru această arie) trece prin acest jude
ț
.

1.3. Scurt istoric al apari
ț
iei
ș
i dezvoltării turistice a jude
ț
ului

Județul
Dambovita
și-a
luat
numele
de
la
râul
ce-l
străbate
în
tot
lungul
său.
Acesta

constituie o zonă turistică de mare interes datorită numeroaselor vestigii ale trecutului istoric.

Municipiul
Târgovi
ș
te,
​
fostă
re
ș
edinta
domnească
ș
i
capitală
între
1396
ș
i
1714
​
,

actualmente
municipiu
și
sediul
administrativ
al
județului,
a
deținut
mai
bine
de
trei
secole

statutul
de
cel
mai
important
centru
economic,
politico-militar
și
cultural-artistic
al
Țării

Românești.
Orașul
este
situat
pe
o
terasă
înaltă
de
260
de
metri,
deasupra
Văii
Ialomiței,
la

limita
între
regiunea
deluroasă
subcarpatică
și
de
câmpie.
Pe
aici
trecea
drumul
comercial
cel

mai
important
care
lega
Transilvania
de
Dunăre
pe
la
Rucăr
–
Câmpulung
–
Târgoviște
–

Târgșor – Brăila, cu ramificații spre București.

Săpăturile
arheologice
efectuate
pe
teritoriul
ș
i
în
împrejurimile
ora
ș
ului
au
dovedit
că

această
regiune
era
locuită
încă
din
neolitic.
În
Muzeul
de
Arheologie
se
găsesc
vestigii
ale

culturilor
din
aceste
vremuri,
precum
ș
i
din
perioada
bronzului
ș
i
din
epoca
fierului.
Bine

ilustrate
în
muzeu
sunt
podoabe,
unelte
ș
i
monede
geto-dacice,
din
vremea
regilor
Burebista
ș
i

Decebal, precum
ș
i din epoca bizantină.

Prima
men
ț
iune
a
ora
ș
ului
datează
din
1396,
iar
primu l
act
oficial
din
1406
ș
i
apar
ț
ine

lui
Mircea
cel
Batrân,
voievod
al
Ț
ării
Române
ș
ti,
ce
a
opus
trei
decenii
de
rezisten
ț
ă
în
fa
ț
a

Imperiului
Otoman,
cu
victorii
răsunatoare.
Din
1424
se
păstrează
prima
reglementare

comercială
făcută
de
domnitorul
Dan
II,
ce
stabile
ș
te
rela
ț
iile
vamale
ale
târgove
ț
ilor
locali
cu

al
ț
i
negustori.
​
Perioad a
medievală
i-a
adus
recunoașterea
ca
târg
de
importanță
europeană,

unde
se
schimbau
mărfuri
sosite
din
trei
continente,
cu
cele
ale
producătorilor
locali.
Datorită

poziției
geografice
favorabile,
Târgoviște
este
punctul
de
plecare
spre
câteva
trasee
de
o

valoare
deosebită
pentru
turismul
românesc
:
la
numai
60
de
km
se
află
orașul
Sinaia
–

denumit
"Perla
Văii
Prahovei",
iar
pe
o
variantă
a
acestui
traseu
se
ajunge
în
Masivul
Bucegi.

Urmând
firul
Dâmboviței,
se
pătrunde
în
culoarul
Rucăr
–
Bran,
unde
frumusețea
peisajului
și

monumentele naturale, istorice și de arhitectură au dezvoltat o rețea de agroturism montan.

Vlad
Ț
epes
urcă
pe
tron
în
1456
ș
i
se
înscrie
în
istorie
cu
victoria
din
1462
împotriva

sultanului
Mehmet
II,
cuceritorul
Constantinopole-lui.
Voievodul
Radu
cel
Mare
reclăde
ș
te,

începând
cu
1499
biserica
„Sfântul
Nicolae
din
Deal”,
cunoscută
azi
ca
Mănăstirea
Dealu.

Mihai
Viteazul
a
reu
ș
it
în
1600,
pentru
prima
oară,
unirea
celor
trei
principate
românesti
ș
i
era

recunoscut în întreaga Europă ca un apărător al cre
ș
tinătă
ț
ii.

Matei
Basarab
(1632-1654)
a
fost
un
mare
sprijinitor
al
culturii.
El
a
întărit

fortifica
ț
iile
ora
ș
ului,
a
reparat
vechi
biserici
ș
i
a
construit
multe
altele
noi.
După
Constantin

Brâncoveanu
care
a
asigurat
timp
de
un
sfert
de
veac
stabilitatea
ț
ării,
a
urmat
un
secol
al

domnilor
fanario
ț
i.
Vechea
cetate
de
scaun
este
cu
adevarat
părăsită.
Răscoala
lui
Tudor

Vladimirescu
din
1821,
după
ce
străluce
ș
te
la
Bucure
ș
ti,
restabilind
domniile
pământene
pe

scaunul
ț
ării,
se
sfâr
ș
e
ș
te
trist
la
Târgovi
ș
te.
Tudor
ș
i
mul
ț
i
dintre
solda
ț
ii
săi
sunt
masacrati

de eteri
ș
ti pe locul din fa
ț
a Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră în amintirea lor.

Târgovi
ș
tenii
au
participat
activ
la
revolu
ț
ia
română
din
1848
ș
i
au
sus
ț
inut
toate
actele

politice ale unioni
ș
tilor.

Modernizarea
societă
ț
ii
române
ș
ti
la
sfâr
ș
itul
secolului
al
XIX-lea
a
însemnat
un
mare

avans
economic,
ilustrat
prin
iluminarea
ora
ș
ului
în
1863,
inaugurarea
cursei
de
diligente
ș
i

apoi
de
cale
ferată
Bucure
ș
ti-Târgovi
ș
te,
înfiin
ț
area
primei
întreprinderi
industriale
–

Arsenalul
armatei
ș
i
construirea
rafinăriilor
de
petrol.
​
Alături
de
mărturiile
trecutului,
stau

coloșii
industriali
ai
secolului
XX,
conferind
astfel
orașului
o
aură
încărcată
de
misticismul

istoriei și tumultul vieții moderne.

Târgovistea
ș
i-a
plătit
tributul
de
sânge
în
toate
marile
bătălii
ale
na
ț
iunii:
războiul
de

independen
ț
ă din 1877 -1878, primul
ș
i al doilea război mondial.

Jumătate
de
secol
de
dictatură
comunistă
a
provocat
constrângeri
în
via
ț
a
politică,

socială
ș
i
culturală.
Dupa
22
decembrie
1989,
o
nouă
constitu
ț
ie
a
ț
ării
a
repus
via
ț
a
politică

pe un curs democratic.

1.4. Poten
ț
ialul economic al jude
ț
ului
ș
i analiza resurselor demografice

Economia
județului
este
complexă,
predominantă
fiind
industria
care
prezintă
un
grad

ridicat
de
diversificare.
Industria
prelucrătoare
deține
ponderea
predominantă
(80%)
în

producția
industrială
a
județului
cu
activități
preponderente
în
industria
metalurgică
(40%),

industria
de
mașini
și
echipamente,
fabricarea
materialelor
de
construcție
și
a
altor
produse

din
minerale
nemetalice,
industria
de
mașini
și
aparate
electrice,
industria
chimică,
industria

textilă
și
de
confecții,
industria
alimentară.
Industria
extractivă
se
concretizează
în
exploatarea

de țiței, gaze naturale, cărbune și agregate minerale pentru construcții.

Județul Dâmbovița produce energie electrică pe cărbune (Electrocentrala Doicești) și

hidro (Complexul de micro hidrocentrale de la Dobrești și Scropoasa).

Județul
Dambovita.
stă
în
frunta
județelor
țării
în
privința
producției
sale
de
petrol.

Din
cantitatea
totală
de
8.466.205
tone
de
petrol
extras
în
cursul
anului
1934,
4.436.496
tone,

adică
52%
au
fost
produse
în
județul
Dâmbovița.
Pe
lângă
caracterul
industrial
pe
care
i-l

conferă
petrolul,
județul
Dâmbovi
ț
a
are
și
un
caracter
agricol,
aproape
jumătate
din
suprafața

sa fiind cultivată cu cereale.

Industria se împarte în două ramuri:

A) Industria extractivă:

a)
Exploatări
de
petrol
ale
societăților:
Anglo-petroliferă;
Columbia;
Concordia;
Creditul

Minier;
Dacia-Rom.
Petr.
Ltd.;
Excelsior;
Foraj-Lemoine;
Foraky-Românească;
Govora;

I.R.D.P.;
Orion;
Petrol-Block;
Petrolmina;
Petrolul
Românesc;
Prahova;
Refoil;

Româno-Americană;
Româno
Belgiană
de
Petrol;
Roumanian
Consol
Oil
Ltd;
S.A.R.V.E.G.;

Sondajul; Sondrum, Stavrapoleus Moreni ; Steaua Română; Unirea.

b)
Exploatări
de
gaz
natural
la
Bucșani,
Dragomirești,
Glodeni,
Gura
Ocniței,
Răzvad
și

Vifornița;

c) Mine de cărbuni: Mine de lignit la Șontâga, Aninoasa și Doicești;

d)
Cariere
de
piatră
pentru
ciment
la
Fieni
și
Runcu;
gips
la
Pucioasa
și
Lăculețe,
marnă
la

Cucuteni; piatră de râu la Pietroșița.

B)
Alte
industrii:
5
mori
sistematice,
2
fabrici
de
spirt,
1
fabrică
de
conserve,
2
de
pânzeturi
și

stofe
de
bumbac,
1
filatură
de
bumbac,
6
rafinării
de
petrol,
4
fabrici
de
cherestea,
4
de
mobile

și tâmplărie, 1 de ciment, 4 de cărămidă și ceramică, 1 de becuri electrice, 1 de pulbere.

Judecând
după
valoarea
produsului
intern
brut,
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
se
clasează
pe
locul

trei
în
regiunea
Sud-Muntenia,
după
jude
ț
ele
Prahova
ș
i
Arge
ș
ș
i
înaintea
jude
ț
elor

Teleorman,
Ialomi
ț
a,
Călăra
ș
i
ș
i
Giurgiu.
Cre
ș
terea
PIB
pentru
perioada
2000-2008
este
a

treia
din
regiune,
după
Prahova
ș
i
Arge
ș
,
cu
excep
ț
ia
anului
2007,
când
Dâmbovi
ț
a
a

înregistrat
cea
mai
mare
cre
ș
tere
PIB
din
regiune
ș
i
a
anului
2008,
când
are
cea
mai
mică

cre
ș
tere
din
regiune.
Valoarea
PIB/locuitor
era
17.000
lei
în
anul
2008,
situând
Dâmbovi
ț
a
pe

locul 3 în regiune, însă sub mediile regională
ș
i na
ț
ională.

Figură 2. Structura economiei jude
ț
ului Dâmbovi
ț
a, 2009, număr de firme

Sursa: RomActiv Business Consulting – Analiza socio-economică a jude
ț
ului Dâmbovi
ț
a

Din
punct
de
vedere
al
numărului
de
unită
ț
i
active,
structura
economiei
jude
ț
ului

Dâmbovi
ț
a
prezintă
unele
similitudini
cu
structura
economiei
na
ț
ionale.
În
acest
sens,
se

observă
că
agricultură
ocupă
o
pondere
egală
cu
valoarea
la
nivel
na
ț
ional,
pentru
numărul
de

firme
active.
Există
câteva
caracteristici
la
nivelul
numărului
de
firme
care
diferen
ț
iază

jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
în
mod
pozitiv,
comparativ
cu
nivelul
na
ț
ional,
după
cum
urmează.

Categoria
transport
ș
i
depozitare
ocupă
o
pondere
semnificativ
mai
mare
în
numărul
firmelor

din
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
(9,09%
comparativ
cu
6,64%
la
nivel
na
ț
ional),
în
timp
ce
industria

prelucrătoare,
construc
ț
iile
ș
i
comer
ț
ul
ocupă
o
pondere
u
ș
or
mai
mare
în
numărul
firmelor

din
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
(pentru
comer
ț
valoarea
este
de
39,23%
comparativ
cu
37,83%

valoarea
la
nivel
na
ț
ional).
În
contrast
cu
aceste
categorii,
domeniul
hoteluri
ș
i
restaurante

ocupă
o
pondere
u
ș
or
mai
mică,
în
timp
ce
activită
ț
ile
profesionale,
ș
tiin
ț
ifice
ș
i
tehnice
ocupă

o pondere semnificativ mai mică comparativ cu economia na
ț
ională.

Din
punct
de
vedere
al
numărului
de
salaria
ț
i,
economia
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a
prezintă

diferen
ț
e
notabile
fa
ț
ă
de
structura
economiei
na
ț
ionale.
Industria
prelucrătoare
ș
i
industria

extractivă
angajează
o
pondere
semnificativ
mai
mare
din
salaria
ț
i,
32,85%,
comparativ
cu

24.98%
la
nivel
na
ț
ional.
Comer
ț
ul,
transporturile
ș
i
depozitarea,
hotelurile
ș
i
restaurantele

angajează
un
număr
u
ș
or
mai
mic
de
salaria
ț
i,
comparativ
cu
ponderea
la
nivel
na
ț
ional,
în

timp
ce
construc
ț
iile
ocupă
o
pondere
semnificativ
mai
mică
în
economia
jude
ț
ului

Dâmbovi
ț
a (5,60% com parativ cu 8,47% ponderea la nivel na
ț
ional).

Din
punct
de
vedere
al
cifrei
de
afaceri
a
societă
ț
ilor
comerciale,
comparativ
cu

structura
economiei
na
ț
ionale,
se
păstrează
ponderea
mai
mare
a
industriei
prelucrătoare
ș
i
la

acest
criteriu.
Ponderea
cifrei
de
afaceri
a
industriei
prelucrătoare
concentrează
43%
din
cifra

de
afaceri
totală
a
societă
ț
ilor
comerciale
din
jude
ț
(doar
20%
pe
plan
na
ț
ional).
Este

important
faptul
că
pentru
domeniul
construc
ț
ii,
de
ș
i
ca
număr
valoarea
este
u
ș
or
mai
mare

decât
la
nivel
na
ț
ional ,
contribu
ț
ia
este
mai
mică
la
cifra
de
afaceri
a
jude
ț
ului
decât
valoarea

la
nivel
na
ț
ional
(7,77 %
în
jude
ț
comparativ
cu
9,29%
la
nivel
na
ț
ional).
Comer
ț
ul
ocupă
o

pondere
u
ș
or
mai
mică
în
cifra
de
afaceri
a
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a
comparativ
cu
structura

economiei
na
ț
ionale,
în
timp
ce
Construc
ț
iile,
Informa
ț
iile
ș
i
comunica
ț
iile
ș
i
în
special

intermedierile
financiare
ș
i
asigurările
ocupă
o
pondere
semnificativ
mai
mică
în
cifra
de

afaceri a jude
ț
ului.

Comparativ
cu
situa
ț
ia
de
la
nivel
na
ț
ional,
majoritatea
sectoarelor
din
economia

jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a
angajează
un
număr
mai
redus
de
salaria
ț
i
relativ
la
popula
ț
ia
totală.
Cu

150
persoane
salariate
la
1000
locuitori,
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
se
situează
sub
media
na
ț
ională

(222
/1000).
Industria
extractivă
este
singurul
domeniu
unde
nr.
salaria
ț
i/1000
loc.
este

superior
mediei
na
ț
ionale.
Industria
prelucrătoare,
produc
ț
ia
de
energie,
distribu
ț
ia

apei/gestiunea
de
ș
eurilor,
Învă
ț
ământul
ș
i
Sănătatea
sunt
domenii
în
care
raportul

salaria
ț
i/popula
ț
ie
totală
reprezintă
mai
mult
decât
2/3
media
na
ț
ională.
Raportul
reprezintă

peste
1/2
din
media
na
ț
ională
pentru
domeniile
Comer
ț
,
Tranzac
ț
ii
imobiliare
ș
i
Servicii

suport.
Raportul
reprezintă
sub
1/2
din
media
na
ț
ională
pentru
domeniile
Informa
ț
ii
ș
i

comunica
ț
ii,
Transpor turi,
Hoteluri
ș
i
restaurante,
Constru c
ț
ii,
Intermedieri
financiare
ș
i

Activită
ț
i profesionale – tehnice.

Productivitatea
muncii
în
anul
2009
(raport
cifra
afaceri
a
unită
ț
ilor
active
din

industrie
ș
i
servicii
/
număr
de
salaria
ț
i)
este
77,5%
din
media
na
ț
ională
dar
în
jurul
acestei

medii
apar
varia
ț
ii
puternice
pentru
diferitele
sectoare
de
activitate
ale
economiei
jude
ț
ului

Dâmbovi
ț
a.
După
cum
era
de
a
ș
teptat,
industria
prelucrăto are
are
o
productivitate
foarte

apropiată
de
media
na
ț
ională
(90%
din
media
na
ț
ională),
aceea
ș
i
valoare
fiind
înregistrată
ș
i

pentru
transporturi.
Comer
ț
ul,
Energia
ș
i
hoteluri-restaurante
au
o
productivitate
de
circa
3/4

din
media
na
ț
ională
dar
categoriile
construc
ț
ii,
servicii
supor t
ș
i
informa
ț
iicomunica
ț
ii
au
o

productivitate
mai
scăzută,
cuprinsă
între
3/4
ș
i
1/2
din
medie.
Productivitatea
industriei

extractive
este
extrem
de
redusă
ca
valoare
din
media
na
ț
ională,
doar
1/5.
Această
valoare
este

determinată
în
fapt
de
o
politică
de
men
ț
inere
a
personalului
în
anul
de
declin
2009,
când
cifra

de afaceri se reduce cu 83%.

La
1
iulie
2009,
județul
avea
înregistrată
o
populație
de
530.354
locuitori
(2,4
%
din

1
populația
țării),
din
care
în
mediul
urban
31%
și
69%
în
mediul
rural,
conform
ultimelor
date

statistice
publicate
de
Institutul
Național
de
Statistică,
Direcția
Județeană
de
Statistică

Dâmbovița.
Distribuția
populației
pe
sexe
este
echilibrată:
51%
femei
și
49%
bărbați.
Se

observă
o
tendință
de
scădere
anuală
a
populației
active
în
ultimii
ani.
Începând
din
2005,

populația
din
grupa
de
vârstă
15-59
ani
a
scăzut
cu
2%
de
la
346046
până
la
340.824
în

favoarea
creșterii
populației
din
grupa
de
vârstă
de
peste
60
ani,
ceea
ce,
pe
termen
lung,

poate
comporta
efecte
negative
la
nivel
economic
și
social.
Structura
pe
vârste
a
populației

poartă
amprenta
specifică
unui
proces
de
îmbătrânire
demografică
marcat
în
principal
de

scăderea
anuală
a
natalității
în
perioada
2004-2009
,
care
a
determinat
reducerea
absolută
și

2
relativă
a
populației
tinere
în
vârstă
de
(0-14
ani)
și
de
creștere
a
ponderii
populației
vârstnice

(de
60
ani
și
peste).
Populația
adultă
(15-59
ani)
reprezintă
64,6%
din
total,
în
scădere
cu
3,0

1
INS, Anuarul Statistic al Județului Dâmbovița, 2011

2
Idem 1

mii
persoane
față
de
mijlocul
anului
2006.
În
cadrul
populației
adulte
a
crescut
ponderea

grupelor
de
vârstă
30-34
ani
și
50-59
ani
și
a
scăzut
cea
din
grupele
de
vârstă
15-19
ani,
25-29

ani
ș
i
45-49
ani.
Densi tatea
populației
în
limitele
județului
este
de
140
locuitori/km2.
Cea
mai

mare
valoare
a
indicatorului
a
fost
înregistrată
în
municipiul
Târgoviște
(3194
persoane/km2),

iar
cea
mai
mică
valoare
a
fost
înregistrată
în
comunele
Răscăieți
(28
persoane/km2
),
Vârfuri

(24 persoane/km2 ) și Ulmi (15 persoane/km2 ).

În
anul
2014,
populația
activă
număra
188,4
mii
persoane,
reprezentând
circa
35%
din

populația
totală
a
județului.
Față
de
anul
2013
s-a
înregistrat
o
scădere
a
numărului

persoanelor
active
cu
5
mii
persoane.
În
populația
activă
femeile
dețineau
o
pondere
mai

scăzută comparativ cu bărbații (44,4% femei față de 55,6% bărbați).

3

3
Populația ocupată civilă, pe activități ale economiei naționale – Direc
ț
ia Jude
ț
eană de Statistică

Dâmbovi
ț
a

Capi tolul 2. A naliza poten
ț
ialului turistic al jude
ț
ului

2.1. No
ț
iuni te oretice privind poten
ț
ialul turistic

Etimologic,
cuvântul
„turism”
provine
din
termenul
englez
„tour”
(călătorie),
sau
„to

tour”,
„to
make
a
tour”
(a
călători,
a
face
o
călătorie),
termen
creat
în
Anglia,
în
jurul
anilor

1700,
pentru
a
desemna
acțiunea
de
voiaj
în
Europa
–
în
general
și
în
Franța
–
în
special.
La

rândul
său,
acest
termen
englez
derivă
din
cuvântul
francez
„tour“
(călătorie,
plimbare,

mișcare),
fiind
preluat
de
majoritatea
limbilor
europene
cu
sensul
de
călătorie
de
agrement.

Termenul
francez
are
rădăcini
și
mai
adânci,
el
derivă
din
cuvântul
grec
„tournos“
și,

respectiv,
din
cel
latin
„turnus“
și
înseamnă
tot
călătorie
în
circuit.
Din
termenul
„turism“
a

derivat și cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

4
Se
pune
problema
clarificării
unor
aspecte
legate
de
termenul
„turist”.
Profesorul

englez
F.
W.
Ogilvie,
în
1933,
considera
ca
fiind
turiști
„…
toate
persoanele
care
satisfac
cel

putin
două
condiții,
și
anume
sunt
depărtate
de
casă
pentru
o
perioadă
care
nu
depășește
un
an

și
cheltuiesc
bani
în
acele
locuri
fără
ca
să-i
câștige”.
Asemănător
se
pronunța
și
compatriotul

său
A.
C.
Norwal
(1936),
care
considera
că
turistul
„este
acea
persoană
care
intră
întro
țară

străină
pentru
orice
alt
scop
decât
de
a-și
stabili
o
reședință
permanentă
sau
pentru
afaceri
și

care
cheltuiește,
în
țara
unde
se
stabilește
temporar,
banii
câștigați
în
altă
parte”1
.
Cel
care
a

elaborat
o
definiție
a
turismului
–
acceptată
pe
plan
mondial,
a
fost
profesorul
elvețian
dr.
W.

Hunziker,
acesta
apreciind
că:
„Turismul
este
ansamblul
de
relații
și
fenomene
care
rezultă

din
deplasarea
și
sejurul
persoanelor
în
afara
domiciliului
lor,
atâta
timp
cât
sejurul
și

deplasarea
nu
sunt
motivate
printr-o
stabilire
permanentă
și
o
activitate
lucrativă
oarecare”

(1940).

Luând
în
considerare
rapida
schimbare
pe
care
a
suferit-o
mediul
economico-social
în

care
se
desfășoară
turismul
în
perioada
de
la
ultima
Conferință
Internațională
a
ONU
privind

turismul
(Roma
1963),
Conferința
Internațională
asupra
turismului
și
statisticii
turismului
de

la
Ottawa
din
iunie
1991
a
recomandat
noi
definiri
ale
conceptelor
de
bază
în
turism:

„Turismul
se
referă
la
activitățile
unei
persoane
care
călătorește
în
afara
mediului
său

obișnuit,
pentru
mai
puțin
de
o
perioadă
specificată
de
timp
și
al
cărei
scop
principal
de

călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare.”

4
Conf.univ.dr. Puiu Nistoreanu – Economia turismului – teorie
ș
i practică – Biblioteca digitală ASE

Din
perspectiva
acestei
definiții
și
a
normelor
elaborate
recent
de
Organizația

Mondială
a
Turismului
este
considerat
turist
„orice
persoană
care
se
deplasează
spre
un
loc

situat
în
afara
reședinței
obișnuite
pentru
o
perioadă
mai
mică
de
12
luni
și
ale
cărei
motive

principale
de
călătorie
sunt
altele
decât
exercitarea
unei
activități
remunerate
în
locul
vizitat”.

Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

•
se
deplasează
în
stațiunile
balneo-climaterice
în
scopul
tratamentului
sau

îmbunătățirii stării de sănătate;

•
se
deplasează
în
alte
localitați
în
scopul
de
a
participa
sau
de
a
asista
la
competiții

sportive;

• călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale,

reuniuni științifice sau misiuni religioase etc.;

• se deplasează în scopuri culturale.

În cadrul activităților turistice se pot identifica următoarele forme:

• turismul intern (domestic tourism) – rezidenții unei țări care călătoresc în propria țară;

• turismul internațional receptor (inbound/international-receptor tourism) – vizitarea unei țări

date de către non-rezidenți;

• turismul internațional emitent (outbound/outgoing tourism) – rezidenții unei țări date care

vizitează alte țări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:

• turism interior – incluzând turismul intern și turismul receptor;

• turism național – incluzând turismul intern și turismul emițător;

• turism internațional – incluzând turismul receptor (incoming) și turismul emițător

(outgoing).

În țara noastră sunt prezente aceste forme de turism și sunt intrate de mai multe

decenii atât în teoria turismului, cât și în activitățile turistice desfășurate de către unitățile

prestatoare de servicii turistice. Activitatea turistică, datorită complexității și multiplelor

abordări pe care le suportă, se mai poate clasifica și în funcție de următoarele criterii:

a) după motivele călătoriei:

• loisir, recreere și vacanță (odihnă);

• vizite la rude și prieteni;

• afaceri și motive profesionale;

• tratament medical;

• religie/pelerinaje;

• alte motive.

b) după gradul de mobilitate al turistului distingem:

• turismul de sejur: lung/rezidențial; mediu; scurt.

• turismul itinerant (de circulație);

• turismul de tranzit.

c) în funcție de caracteristicile sociale și economice ale cererii:

• turismul particular;

• turismul social;

• turismul de masă.

d) după modul de angajare al prestațiilor turistice distingem:

• turismul organizat;

• turismul neorganizat;

• turismul mixt.

e) după vârsta participanților:

• turismul pentru preșcolari;

• turismul pentru elevi;

• turismul pentru tineret (18-31 ani);

• turismul pentru adulți (31-60 ani);

• turismul pentru vârsta a III-a.

Potențialul
turistic
constituie
ansamblul
elementelor
naturale
și
antropice
de
pe
un

teritoriu
care
stârnesc
interesul
turiștilor
conducând
la
realizarea
unor
activități
turistice.
În

literatura străină deseori pentru potențial turistic se utilizează termenul de destinație turistică.

Acesta poate fi:

– potențial turistic latent (elementele există, dar sunt puțin cunoscute),

–
potențial
turistic
natural
(elemente
naturale
care
sunt
introduse
în
cadrul
activităților

turistice),

–
potențial
turistic
antropic
(vestigii
arheologice,
monumente
istorice,
de
arhitectură,
artă,

etnografie,
economie,
construcții
etc.
cu
valoare
turistică
–
adică
elemente
datorate
activității

omului de-a lungul timpului);

–
potențial
turistic
cunoscut
(ansamblul
de
elemente
de
pe
un
teritoriu
care
sunt
știute,

popularizate și conduc la organizarea de activități turistice).

2.2. Poten
ț
ialul turistic natural al zonei

2.2.1. Poten
ț
ialul turistic al reliefului

Teritoriul
este
dispus
în
trei
trepte
de
relief,
ce
se
succed
de
la
nord
spre
sud
pe
o

diferen
ț
ă
de
nivel
de
cca.
2400
m;
acestea
sunt
alcătuite
din
​
mun
ț
i
(9
%),
​
dealuri
(41
%)
ș
i

câmpii
(50
%).
Etajat
de
la
câmpia
joasă
până
la
cele
mai
înalte
piscuri
ale
Mun
ț
ilor
Bucegi,

relieful
jude
ț
ului
Dâm bovi
ț
a
prezintă
o
mare
diversitate
peisag istică.
Succesiunea
treptelor
de

relief
poartă
atât
amprenta
factorilor
​
geologici
​
,
cât
ș
i
a
celor
fiziogeografici,
care
au
participat

activ
la
formarea
ș
i
evolu
ț
ia
lor.
Cea
mai
veche
ș
i
mai
înaltă
unitate
de
relief,
situată
în
partea

de
nord
a
jude
ț
ului,
este
formată
de
​
mun
ț
ii
Leaota
ș
i
​
Bucegi
​
.
Primul
masiv,
fiind
alcătuit
din

ș
isturi
cristaline
​
,
se
deosebe
ș
te
ca
morfologie
de
Mun
ț
ii
Bucegi
în
a
căror
alcătuire
predomină

calcarele
​
,
​
gresiile
ș
i
​
conglomeratele
​
.
​
Subcarpa
ț
ii
alcătuiesc
cea
de-a
doua
treaptă
de
relief
ș
i

ocupă
23%
din
suprafa
ț
a
jude
ț
ului.
Din
punct
de
vedere
geologic
sunt
alcătui
ț
i
din
depozite

paleogene
la
nord
ș
i
​
neogene
la
sud.
Aproape
toată
gama
forma
ț
iunilor
este
cutată
într-o

succesiune
latitudinală
de
​
sinclinale
ș
i
​
anticlinale
puternic
faliate.
Nota
dominantă
a
reliefului

o
dau
fenomenele
de
alunecare
ș
i
de
​
eroziune
toren
ț
ială
​
,
care
scot
din
circuitul
agricol

suprafe
ț
e
apreciabile
de
teren.
​
Piemontul
Cânde
ș
ti
constituie
o
treaptă
de
relief
care
se

deosebe
ș
te
prin
alcătu irea
geologică,
tectonică
ș
i
morfologică
atât
de
​
Subcarpa
ț
i
​
,
cât
ș
i
de

zona
de
câmpie.
​
Interfluviile
sunt
netede,
împădurite,
u
ș
or
înclinate
spre
sud
ș
i
fragmentate
de

văi
mult
mai
adâncite
în
cuvertura
de
​
pietri
ș
uri
​
.
​
Câmpiile
​
,
care
ocupă
peste
50%
din
suprafa
ț
a

jude
ț
ului,
alcătuiesc
cea
mai
joasă
ș
i
cea
mai
tânără
treaptă
de
relief.
Orientarea
generală
a

interfluviilor,
nord-vest
–
sud-est,
panta
mică
a
acestora,
lă
ț
imea
ș
i
gradul
slab
de
fragmentare

dau
nota
dominantă
a
acestei
unită
ț
i.
Din
forajele
existente
se
constată
prezen
ț
a
unei
cuverturi

de
​
pietri
ș
uri
de
grosim i
variabile
peste
care
stau
depozite
​
loessoide
sau
de
​
luncă
​
.
În
condi
ț
ii

specifice de climă
ș
i vegeta
ț
ie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile
​
soluri
​
din jude
ț
.

Unitatea
montană
carpatică
situată
în
partea
de
nord
cuprinde
două
masive
–
Leaota
ș
i

Bucegi
–
complet
diferite
ca
structură
geologică
ș
i
înfă
ț
i
ș
are.
Masivul
Leaota
este
alcătuit

predominant
din
ș
isturi
cristaline
cu
pante
domoale
ș
i
culmi
rotunjite.
Văile
sunt
puternic

adâncite,
înso
ț
ite
de
versan
ț
i
cu
înclinare
moderată,
având
înăl
ț
imile
cele
mai
mari
în
Vârful

Leaota:
2133
m.
Masivul
Bucegi,
alcătuit
predominant
din
gresii
ș
i
conglomerate
ș
i
numai

par
ț
ial
din
calcare,
are
înăl
ț
imi
frecvente
peste
2000m:
vârful
Omu
–
2505m,
vârful
Doamnele

–
2402m,
vârful
Bătrâna
2181m.
Este
bine
marcat
în
ansamblul
peisajului
carpatic
prin

abrupturile
sale
marginale
ce
pun
în
eviden
ț
ă
flancurile
externe
prin
varietatea
reliefului
său.

Alternan
ț
a
de
gresii,
marne
ș
i
conglomerate,
neuniformitatea
litologică
a
conglomeratelor
au

condi
ț
ionat
apari
ț
ia
prin
dezagregare
ș
i
eroziune
diferen
ț
ială
a
unui
relief
rezidual
de
turnuri
ș
i

coloane
ce
iau
forme
dintre
cele
mai
bizare,
cele
mai
cunoscute
fiind
Babele
ș
i
Sfinxul.
În

bazinul
superior
al
Ialomi
ț
ei
domină
relieful
carstic
cu
abrupturi,
hornuri
(Hornurile
Ț
apului),

doline,
chei
(Horoabele,
Ur
ș
ilor,
Pe
ș
terii,
Tătarului,
Zănoag ei,
Orzei),
pe
ș
teri
(Ialomi
ț
ei).

Relieful
structural
este
eviden
ț
iat
prin
suprafe
ț
ele
structurale,
abrupturi,
brine
ș
i
poli
ț
e

structurale.
În
bazinul
superior
al
Ialomi
ț
ei
sunt
localizate,
de
asemenea,
numeroase
urme
ale

glacia
ț
iunii
cuaternare :
circurile
de
sub
Mecetul
Turcesc
ș
i
de
la
obâr
ș
ia
văii
Sugărilor,
văi

glaciare, custuri, morene.

Subcarpa
ț
ii
Ialomi
ț
ei
formează
treapta
colinară
înaltă
ce
constituie
partea

central-nordică
a
jude
ț
ului.
Sunt
alcătui
ț
i
dintr-o
asociere
de
dealuri
ș
i
depresiuni,
acestea
din

urmă
fiind
generate
de
eroziunea
diferen
ț
ială
ș
i
dispuse
în
lungul
văilor
principale.
Un
prim

aliniament
îl
formează
Subcarpa
ț
ii
interni,
alcătui
ț
i
din
fli
ș
cretacic
ș
i
paleogen,
în
care
se

dezvoltă
pinteni
prelungi
cu
înăl
ț
imi
de
800-900m,
situa
ț
i
la
baza
masivelor
Bucegi
ș
i
Leaota.

În
lungul
văilor
apar
primele
depresiuni
de
contact:
Moroieni-Pietro
ș
i
ț
a
pe
Ialomi
ț
a
ș
i
Runcu

pe
Ialomicioara.
Spre
sud
se
află
o
succesiune
de
dealuri
ș
i
depresiuni:
Dealul
Miclo
ș
anilor

(800m),
Dealul
Mare,
Dealul
Platul
Sârnei,
Depresiunea
Bărbule
ț
u-Râul
Alb
ș
i
Depresiunea

Bezdead.
Alternan
ț
a
gresiilor,
marnelor
ș
i
argilelor
puternic
cutate,
a
sinclinalelor
ș
i

anticlinalelor
fac
ca
​
ero
​
ziu
​
nea
să
fie
intensă,
procesele
de
versant
foarte
active.
În
lungul

principalelor
văi
apare
un
nou
uluc
depresionar:
Voine
ș
ti
–
Aluni
ș
–
Vulcana
–
Pucioasa
–

Vi
ș
ine
ș
ti
–
Sultanu
–
Valea
Lungă.
Subcarpa
ț
ii
externi,
forma
ț
i
din
depozite
miopliocene
mai

pu
ț
in
dure,
formează
o
treaptă
mai
coborâtă
ș
i
relativ
mai
uniformă
de
unde
ș
i
denumirea

frecventă
de
plaiuri
(Plaiul
Măgurei,
Plaiul
Cărpini
ș
etc).
Sinclinalele
ș
i
anticlinalele
sunt

acoperite
de
o
cuvertură
groasă
de
pietri
ș
uri
ș
i
nisipuri
în
care
apele
au
sculptat
un
ș
ir
de

depresiuni
(Doice
ș
ti,
Ocni
ț
a,
Iedera-Moreni).
Fa
ț
ă
de
zona
de
câmpie
din
sud,
​
d
​
ea
​
lurile

subcarpatice
se
termină
prin
denivelări
de
40-60m,
întrerupte
în
dreptul
văilor
mari
de
golfuri

de
câmpie
care
pătrund
printre
acestea.
Piemontul
Cânde
ș
ti,
situat
la
vest
de
valea

Dâmbovi
ț
ei,
formează
treapta
colinară
mai
joasă
(300-550m)
ce
intră
în
alcătuirea
teritoriului

jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a.
Este
reprezentat
doar
prin
platoul
interfluvial,
u
ș
or
înclinat,
dintre

culoarele depresionare ale văilor Dâmbovi
ț
a
ș
i Potopu.

Câmpia
Română
ocupă
circa
jumătate
din
suprafa
ț
a
jude
ț
ului.
Ea
este
reprezentată

prin
câmpia
înaltă
a
Dâmbovi
ț
ei
ș
i
Ialomi
ț
ei
ș
i
prin
câmpia
de
subsiden
ț
ă
a
Titului.
Câmpia

înaltă
este
alcătuită
din
câteva
prelungiri,
sub
formă
de
pinteni,
ale
Piemontului
Cânde
ș
ti

(Câmpia
Picior
de
Munte,
la
vest
de
​
Dâmbovi
ț
a
​
)
sau
a
unor
fragmente
de
piemont
(Pintenul

Măgurii,
la
est
de
​
Ialomi
ț
a
​
)
din
Câmpia
Târgovi
ș
tei,
rezultată
din
unirea
conurilor
piemontane

ale
Dâmbovi
ț
ei
ș
i
Ialomi
ț
ei
ș
i
din
Câmpia
Cricovului.
Câmpia
de
subsiden
ț
ă
a
Titului
este

formată
din
câmpuri
interfluviale
înguste,
separate
de
văi
cu
albii
instabile,
cu
zone
de

înmlă
ș
tinare
ș
i
cu
numeroase
albii
părăsite.
Caracterul
esen
ț
ial
este
dat
de
faptul
că
luncile
au

o
lă
ț
ime
foarte
mare,
devenind
uneori
comune
pentru
două
râuri
vecine
(lunca
Arge
ș
-Sabar).

La
sud-vest
de
Arge
ș
,
câmpia
se
înal
ț
ă
mai
mult
fa
ț
ă
de
văile
care
o
drenează,
urmând
o

înclinare
nord-vest
–
sud-est,
relativ
similară
cu
cea
a
piemontului
pe
care,
de
fapt,
câmpia
îl

continuă; este o por
ț
iune din Câmpia Găvanu – Burdea.

2.2.2. Poten
ț
ialul climato-turistic al zonei

Teritoriul
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a
apar
ț
ine
în
propor
ț
ie
de
circa
80%
sectorului
cu
climă

continentală
(50%
ț
inutului
climatic
al
Câmpiei
Române
ș
i
30%
ț
inutului
climatic
al

Subcarpa
ț
ilor)
ș
i
în
propor
ț
ie
de
circa
20%
sectorului
cu
climă
continental-moderată

(
ț
inuturilor climatice a le mun
ț
ilor mijlocii
ș
i înal
ț
i).

Ț
inutul
cu
clima
de
câmpie
se
caracterizează
prin
veri
foarte
calde,
cu
precipita
ț
ii

moderate
ș
i
ierni
nu
prea
reci,
cu
viscole
rare
ș
i
intervale
de
încălzire
frecvente
care
duc
la

topirea
stratului
de
zăpadă.
Pentru
sectorul
cu
clima
continental-moderată
sunt
caracteristice

verile
răcoroase,
cu
precipita
ț
ii
abundente
ș
i
ierni
foarte
reci,
cu
viscole
frecvente
ș
i
strat
de

zăpadă
stabil
pe
o
perioadă
îndelungată.
Ț
inutul
Subcarpa
ț
ilor
reprezintă
caracteristici

climatice intermediare.

Temperatura
aerului
variază
în
limite
largi
din
cauza
diferen
ț
elor
mari
de
altitudine
a

reliefului.
Mediile
anuale
depă
ș
esc
10°C
în
ț
inutul
de
câmpie
(10,1°C
la
Titu
ș
i
Găe
ș
ti),

coboară
până
sub
9°C
în
ț
inutul
Subcarpa
ț
ilor
ș
i
variază
între
6
ș
i
0°C
în
sectorul
montan.
Pe

culmile cele mai înalte devin negative, coborând chiar sub -2°C (-2,6°C pe vârful Omu).

Mediile
lunii
celei
mai
calde,
iulie,
scad
treptat
de
la
câmpie
(21,7°C
la
Titu
ș
i
Găe
ș
ti)

către deal (21°C la Târgovi
ș
te)
ș
i munte (circa 5 – 6°C) pe culmile montane cele mai înalte.

Mediile
lunii
celei
mai
reci,
ianuarie,
sunt
ceva
mai
coborâte
în
câmpie
(-2,9°C
la
Titu

ș
i
-3,2°C
la
Găe
ș
ti)
comparativ
cu
zona
de
dealuri
(-2,3°C
la
Târgovi
ș
te)
din
cauza

frecventelor
inversiuni
termice
care
se
dezvoltă
în
partea
cea
mai
joasă
a
jude
ț
ului.
Începând

de
la
circa
500
m
în
sus,
mediile
lunii
ianuarie
scad,
paralel
cu
cre
ș
terea
altitudinii,
până
la

valori sub -10 °C.

Pe
culmile
montane
cele
mai
înalte,
mediile
lunare
cele
mai
mici
se
înregistrează
în

februarie
când
ating
chiar
-11
°C.
Maximele
absolute
înregistrate
până
în
prezent
au
depă
ș
it

40°C,
în
zonele
de
câmpie
ș
i
de
dealuri
(40,4°C
la
Târgovi
ș
te
în
ziua
de
20
august
1946)
ș
i

22-25°C
în
sectorul
montan.
Minimele
absolute
au
coborât
sub
-30°C
în
zona
de
câmpie

(-31°C
la
Găe
ș
ti
în
ziua
de
24
ianuarie
1907)
sub
-28°C,
în
zona
deluroasă
(-28,3°C
la

Târgovi
ș
te
în
ziua
de
25
ianuarie
1942)
ș
i
până
la
-38°C
pe
culmile
montane
cele
mai
înalte.

Numărul
mediu
anual
al
zilelor
de
înghe
ț
depă
ș
e
ș
te
100
la
câmpie,
110
în
zona
de
dealuri

(111,3 la Târgovi
ș
te)
ș
i 260 pe culmile cele mai înalte ale mun
ț
ilor.

Precipita
ț
iile
cresc
substan
ț
ial
odată
cu
altitudinea.
Cantită
ț
ile
medii
anuale
totalizează

512,1
mm
la
Potlogi,
500
mm
la
Târgovi
ș
te
ș
i
peste
1300
mm
pe
culmile
montane
cele
mai

înalte.
Cantita
ț
ile
medii
lunare
cele
mai
mari
se
înregistrează
în
iunie
ș
i
sunt
de
85,l
mm
la

Titu
​
,
83,1
mm
la
Târgovi
ș
te
ș
i
170
mm
pe
mun
ț
ii
cei
mai
înal
ț
i.
Cantită
ț
ile
medii
lunare
cele

mai
mici
cad
în
februarie
la
câmpie
(28,2
mm
la
Potlogi
ș
i
30,3
mm
la
Titu)
ș
i
deal
(22,1
mm

pe
culmile
cele
mai
înalte).
Cantită
ț
ile
maxime
căzute
în
24
de
ore
au
atins
95,6
mm
la
Titu
(3

iulie
1939),
103,8
mm
la
Potlogi
(20
iulie
1949),
135
mm
la
Găe
ș
ti
(13
iulie
1941),
190
mm
la

Bilciure
ș
ti
(29
iunie
1928),
155,6
mm
la
Târgovi
ș
te
(1
iulie
1924)
ș
i
peste
110
mm
pe
mun
ț
ii

înal
ț
i.

Stratul
de
zăpadă
prezintă
o
discontinuitate
accentuată
în
partea
joasă
a
jude
ț
ului
ș
i
o

mare
stabilitate
în
cea
înaltă.
Durata
medie
anuală
este
mai
mică
de
50
zile
la
câmpie
ș
i
mai

mare
de
215
zile
pe
culmile
montane
cele
mai
înalte.
Grosimile
medii
decadale
ating
în

ianuarie
ș
i
februarie
la
câmpie
valori
de
până
la
l0
–
15
cm,
iar
în
ianuarie–martie,
la
munte

valori de până la 30 – 50cm.

2.2.3. Poten
ț
ialul turistic al apelor

Re
ț
eaua
hidrol ogică
din
jude
ț
ul
Dâmbovi
ț
a
apar
ț
ine
la
două
sisteme
hidrografice

distincte:
cel
al
Ialomi
ț
ei,
în
jumătatea
de
nord-est,
ș
i
cel
al
Arge
ș
ului
în
jumătatea
de

sud-vest.
Densitatea
re
ț
elei
de
râuri
variază
între
0,5
ș
i
0,8
km/km2
în
zona
montană,
între
0,3

ș
i 0,5 km/km2 în zona subcarpatică
ș
i între 0,3
ș
i 0,4 Km/Km2 în zona joasă.

Râul
Ialomi
ț
a
izvoră
ș
te
de
pe
versantul
sudic
al
masivului
Bucegi
ș
i
părăse
ș
te

teritoriul
jude
ț
ului
în
amonte
de
confluen
ț
a
cu
râul
Cricovul
Dulce,
având
o
suprafa
ț
ă
de
bazin

de
1208
km2
ș
i
o
lungime
de
132
km.
Panta
medie
a
râului
pe
teritoriul
jude
ț
ului
este
de

l7,5%.

Râul
Arge
ș
,
ale
cărui
izvoare
se
găsesc
pe
versan
ț
ii
sudici
ai
Mun
ț
ilor
Făgăra
ș
,

străbate
jude
ț
ul
pe
o
lungime
de
47
km,
la
intrarea
în
jude
ț
având
o
suprafa
ț
ă
de
bazin
de
3590

km2
ș
i
o
lungime
de
130
km,
iar
la
ie
ș
irea
din
jude
ț
o
suprafa
ț
ă
de
3740
km2
ș
i
respectiv

lungimea de 177 km. Panta medie a râului pe sectorul aferent jude
ț
ului este de l,65 %.

Cel
mai
important
afluent
al
Arge
ș
ului
este
Dâmbovi
ț
a
care
are
la
intrarea
în
jude
ț
o

suprafa
ț
ă
de
bazin
de
636
km2
ș
i
o
lungime
de
67
km,
iar
la
ie
ș
ire
o
suprafa
ț
ă
de
bazin
de

1120
km2
ș
i
o
lungi me
de
157
km,
confluen
ț
a
cu
Arge
ș
ul
fiind
însă
în
afara
jude
ț
ului

Dâmbovi
ț
a.

Interfluviul
dintre
Dâmbovi
ț
a
ș
i
Ialomi
ț
a
este
drenat
în
zona
de
câmpie
de
Colentina
ș
i

Ilfov, afluen
ț
i ai Dâmb ovi
ț
ei cu care se une
ș
te în jude
ț
ul Giurgiu.

Un
alt
afluent
important
al
râului
Arge
ș
este
Sabarul,
care
î
ș
i
culege
apele
de
pe

teritoriul
jude
ț
ului
Dâm bovi
ț
a
ș
i
pe
care
îl
părăse
ș
te
în
apropierea
comunei
Potlogi
unde
are
o

suprafa
ț
ă de bazin de 7 40 km2
ș
i o lungime de 65 km.

Partea
de
sud-vest
a
jude
ț
ului
este
drenată
de
râurile
din
zona
superioară
a
bazinului

Neajlov, afluent al Arge
ș
ului cu care confluen
ț
ează în jude
ț
ul Giurgiu.

Debitele
medii
multianuale
specifice
variază
pe
teritoriul
jude
ț
ului
între
20
l/s*km2
în

zona
înaltă
a
Mun
ț
ilor
Bucegi
ș
i
5
l/s*km2,
în
zona
de
câmpie
din
sud.
Debitul
mediu

multianual
al
Ialomi
ț
ei
la
Băleni,
situat
imediat
în
amonte
de
confluen
ț
a
cu
Cricovul
Dulce,

este
de
10,1
m3/s,
al
Arge
ș
ului,
la
intrarea
în
jude
ț
,
de
39,5
m3/s
–
debit
care
variază

nesemnificativ
până
la
ie
ș
ire
–
al
Dâmbovi
ț
ei,
la
intrarea
în
jude
ț
de,
10,1
m3/s,
iar
la
ie
ș
ire
de

11,8
m3/s.
Pe
râurile
ale
căror
bazine
de
recep
ț
ie
se
află
integral
sau
în
majoritate
în
zona

înaltă,
cum
ar
fi,
de
exemplu,
Ialomi
ț
a
la
sta
ț
ia
hidrologică
Moroeni
ș
i
Dâmbovi
ț
a
la
sta
ț
ia

hidrologică
Malu
cu
Flori,
volumele
maxime
de
apă
pe
anotimpuri
se
scurg
obi
ș
nuit

primăvara
(aprilie-iunie),
iar
cele
minime
în
iarna
(decembrie-februarie)
reprezentând
în

medie
cca.
40-50
%
ș
i,
respectiv
10-15
%
din
cele
anuale.
Lacurile
sunt
relativ
slab

reprezentate
pe
teritoriul
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a.
În
câmpie,
sunt
amenajate
o
serie
de
iazuri
ș
i

hele
ș
tee
(Nucet,
Com i
ș
ani,
Bungetu,
Băleni)
de
importan
ț
ă
locală.
În
bazinul
superior
al

Ialomi
ț
ei,
în
amonte
de
Cheile
Orzei,
se
află
lacurile
de
acumulare
Bolboci
ș
i
Scropoasa,
care

deservesc
uzinele
hidrocentralelor
de
la
Dobre
ș
ti
si
Moroieni.
În
zona
Pucioasa
există
un
lac

de acumulare, având în aval o păstrăvărie
ș
i func
ț
ie turistică.

Rezervele
de
ape
subterane
din
cuprinsul
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a
depind
de
gradul
de

permeabilitate,
dar
ș
i
de
grosimea
ș
i
extensiunea
rocilor
care
le
înmagazinează.
Astfel,
rocile

compacte
din
zona
montană
sunt
în
general
impermeabile
pentru
o
bună
parte
a
mun
ț
ilor

Leaota
ș
i
Bucegi.
Totu
ș
i,
abunden
ț
a
ș
i
permanen
ț
a
izvoarelor
dovede
ș
te
existen
ț
a
apelor

freatice,
dar
acestea
sunt
acumulate
în
depozitele
de
pantă
ș
i
de
la
baza
versan
ț
ilor.
O
situa
ț
ie

mai
aparte
prezintă
conglomeratele
din
sinclinalul
Bucegilor,
care
au
un
grad
de

permeabilitate
mai
mare
fa
ț
a
de
depozitele
constituente
din
jur,
dar
nu
dau
izvoare
cu
un
debit

prea
mare.
În
zona
de
munte
nu
putem
vorbi
de
prezen
ț
a
stratelor
acvifere
de
adâncime.

Depozitele
constituente
din
zona
subcarpatică
au
diferite
grade
de
permeabilitate,
în
func
ț
ie
de

natura
lor.
Există
strate
acvifere
locale
în
depozitele
de
pietri
ș
uri,
nisipuri
ș
i
argile
din

forma
ț
iunile
pliocene
ș
i
pleistocene
inferioare.
Trebuie
să
remarcăm
faptul
că
prin
infiltrarea

apelor
superficiale
în
depozitele
mio-pliocene,
acestea
suferă
de
cele
mai
multe
ori
un
proces

de
mineralizare
accentuată
ș
i
apar
sau
sunt
întâlnite
în
foraje,
ca
ape
minerale
cu
importan
ț
ă

mare
pentru
economia
jude
ț
ului.
Interfluviul
dintre
Dâmbovi
ț
a
ș
i
Arge
ș
,
exceptând
luncile

celor
două
râuri,
este
alcătuit
din
depozite
de
pietri
ș
uri
ș
i
nisipuri
cu
o
permeabilitate
bună.
În

col
ț
ul
sud-vestic
al
jude
ț
ului,
la
sud
de
lunca
Arge
ș
ului,
în
sectorul
aferent
Câmpiei

Găvanu-Burdea,
apele
freatice
au
condi
ț
ii
foarte
bune
de
înmagazinare,
pietri
ș
urile
ș
i

nisipurile stratelor de Frăte
ș
ti fiind prezente la o mică adâncime sub cuvertura de loess.

Acelea
ș
i
depoz ite
cu
o
granulometrie
foarte
favorabilă
infiltra
ț
iei
ș
i
deci
cu
un
orizont

freatic
foarte
bine
dezvoltat
se
întâlnesc
ș
i
în
luncile
Arge
ș
ului
ș
i
Dâmbovi
ț
ei
pe
întregul

traseu din jude
ț

ș
i de pe valea Ialomi
ț
ei în avale de Pucioasa.

2.2.4. Poten
ț
ialul turistic al componentelor înveli
ș
ului biogeografic

Spațiul
biogeografic
al
județului
Dâmbovița,
străbătut
de
paralela
45
chiar
pe
linia
de

incidență
între
Subcarpații
de
Curbură
și
Câmpia
Română,
cuprinde,
într-o
așezare

armonioasă,
cele
trei
categorii
de
relief
–
câmpie,
deal,
munte,
cu
o
diversitate
mare
de

condiții
de
climă,
sol
și
hidrologie
ce
implică
o
mare
varietate
de
ecosisteme
terestre
și

acvatice
specifice
zonelor
de
munte,
deal,
câmpie,
cursurilor
de
apă,
luncilor,
lacurilor,

peșterilor,
etc.
Având
în
vedere
poziția
sa
geografică,
județul
Dâmbovița
dispune
de
o

diversitate
biologică
bogată
și
variată,
exprimată
atât
la
nivel
de
ecosisteme,
cât
și
la
nivel
de

specii
de
plante
și
animale
din
flora
și
fauna
sălbatică,
unele
inestimabile
prin
valoarea
și

unicitatea lor.

Pădurea
desfășurată
de
la
150
m
până
la
1800
m,
ocupă
28,51
%
din
teritoriul

județului,
întregul
fond
forestier
ocupând
29,12
%
din
acesta.
Gradul
mare
de
împădurire
al

județului,
în
special
în
zona
montană
și
în
Subcarpați,
oferă
condiții
optime
de
viață
pentru

multe
specii
de
plante
și
animale
de
interes
științific,
peisagistic
și
economic.
În
general,

cadrul
natural
al
județului
se
menține
în
parametri
naturali
de
calitate,
existând
condițiile

necesare conservării diversității biologice.

În
prezent
nu
există
un
sistem
de
monitoring
integrat
care
să
includă
și
monitorizarea

diversității
biologice,
astfel
încât
o
analiză
completă
la
nivelul
biodiversității
este
foarte
greu

de realizat.

Până
în
prezent
au
fost
identificate
1693
de
specii
de
plante
superioare.
În
Munții

Bucegi,
în
urma
studiului
efectuat
de
Institutul
de
Biologie
București
s-a
constatat
existența
a

3037
de
specii
de
plante,
cuprinzând
toate
speciile
mari,
de
la
alge
până
la
cormofite.
Fauna

sălbatică
este
bogată
și
diversă,
ca
o
consecință
a
varietății
ecosistemelor
acvatice
și
terestre.

Gradul
mare
de
împădurire
al
județului,
în
special
în
zona
montană
și
subcarpatică,
asigură

condiții
bune
de
viață
pentru
multe
specii
de
animale
de
interes
cinegetic
și
științific.
În
zona

montană,
mai
ales
în
Munții
Bucegi
se
cunosc
până
în
prezent
peste
3500
de
specii
de

animale, de la rotifere până la mamifere.

Au
fost
inventariate
149
de
specii
din
fauna
sălbatică,
ce
sunt
incluse
în
anexele

diferitelor convenții internaționale în domeniul protecției naturii.

Ca
specii
de
animale
ocrotite
(cuprinse
și
în
prevederile
sau
anexele
convențiilor

ratificate
de
România)
se
pot
cita
următoarele
mamifere
și
păsări:
Linx
linx
(râsul),
Felis

sylvestris
(pisica
sălbatică),
Ursus
arctos
(ursul
brun),
Rupicapra
rupicapra
(capra
neagră),

Bison
bonasus
(zimbrul),
Tetrao
urogallus
(cocoșul
de
munte),
Aquila
chrysaetos
(acvila
de

munte),
Aquila
clanga
(acvila
țipătoare
mare),
Aquila
pomarina
(acvila
țipătoare
mică),

Aquila
heliaca
(acvila
de
câmp),
Buteo
buteo
(șorecarul
comun),
Falco
tinnunculus

(vânturelul
roșu),
Falco
vespertinus
(vânturelul
de
seară),
Pernis
apivorus
(viesparul),
Milvus

milvus
(gaia
roșie),
Circaetus
gallicus
(șerparul),
Otus
scops
(ciuful
pitic),
Bubo
bobo

(bufnița),
Ciconia
ciconia
(barza
albă),
Ciconia
nigra
(barza
neagră),
etc.
Unele
specii
de

păsări,
cum
sunt:
Gypaetus
barbatus
(zăganul),
Gyps
fulvus
(vulturul
sur),
Aegypus
monachus

(vulturul
negru),
Otis
tarda
(dropia)
sunt
elemente
dispărute
din
județ
și
care
ar
trebui

reintroduse în această zonă, având în vedere importanța lor științifică și ecologică.

O
parte
din
speciile
de
faună
din
județ
sunt
considerate
rare:
Chaetonotus

multisetosus,
Macrobiotus
hibernicus,
Macrobioticus
montanus,
Hypsibius
clavatus,

Hypsibius
tenuis,
Oxytrips
bicolor,
etc.
Diversificarea
și
globalizarea
activităților
umane

generează
o
deteriorare
accelerată
a
capitalului
natural
fiind
necesare
măsuri
de
protecție
și

conservare a diversității biologice.

În
județul
Dâmbovița,
principalele
cauze
care
pot
determina
modificarea
structurii

biocenozelor,
a
capacității
productive
și
de
suport
a
ecosistemelor
și
implicit
diminuarea

biodiversității, sunt reprezentate de:

• tăieri ilegale de arbori, mai ales datorită schimbării regimului juridic ;

• poluarea apelor de suprafață, subterane și a solului cu produse petroliere sau apă;

• sărată, ape menajere, deșeuri;

•
modificarea
morfologiei
terenurilor
datorită
activității
de
exploatare
a
unor
resurse
minerale

(cariere, balastiere);

•
schimbarea
categoriei
de
folosință
a
terenurilor
(extinderea
intravilanului,
scoaterea

temporară sau definitivă din circuitul silvic);

• aplicarea necorespunzătoare a tehnologiilor agricole (folosirea pesticidelor);

•
împădurirea
de-a
lungul
timpului
cu
alte
specii
decât
cele
edificatoare
pentru
o
anumită
zonă

sau introducerea de specii invazive;

• turismul necontrolat.

Cu
toate
acestea,
comunitățile
vegetale
tipice
fiecărei
zone,
speciile
edificatoare,
și-au

men
ț
inut
prezența
și
au
efective
suficient
de
mari,
ce
pot
evolua
spre
efective
optime
și
nu

spre
extincție
în
condițiile
aplicării
strategiei
Uniunii
Europene
privind
biodiversitatea.

Aplicarea
legislației
privind
protecția
mediului,
asigurarea
unei
bune
gestionări
a
ariilor

naturale
protejate,
utilizarea
durabilă
a
resurselor,
conștientizarea
importanței
biodiversității,

reduc
în
mare
măsură
amenințările
la
adresa
acesteia.
Strategia
Uniunii
Europene
privind

biodiversitatea
conține
șase
ținte
prioritare
pentru
atingerea
cărora
sunt
necesare
mai
multe

acțiuni
care
vizează:
finalizarea
procesului
de
instituire
a
rețelei
Natura
2000,
asigurarea
unei

bune
gestionări
și
a
unei
finanțări
adecvate;
creșterea
gradului
de
conștientizare
și
implicare
a

părților
interesate
pentru
îmbunătățirea
punerii
în
aplicare
a
legislației
din
acest
domeniu;

îmbunătățirea
procesului
de
monitorizare
și
raportare,
îmbunătățirea
cunoștințelor
legate
de

ecosisteme și serviciile aferente acestora în UE.

Valorificarea
plantelor
și
animalelor
sălbatice
aparținând
speciilor
a
căror
prelevare

din
natură
și
exploatare,
fac
obiectul
măsurilor
de
management,
precum
și
a
altor
specii
cu

același
regim
de
protecție
se
face
în
condiții
compatibile
cu
menținerea
acestor
specii
într-o

158 stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri:

–
reglementarea accesului în anumite zone și/sau anumite perioade;

–
interdicția temporară și/sau locală a recoltării și capturării anumitor specii;

–
reglementarea
perioadelor,
a
modurilor
și
a
mijloacelor
de
recoltare/capturare,
în

conformitate cu prevederile legislative în vigoare;

–
instituirea
unui
sistem
de
autorizare
a
recoltării/capturării
plantelor
și
animalelor

sălbatice în scopuri comerciale, inclusiv stabilirea de cote;

–
încurajarea
cultivării
și
creșterii
în
captivitate
a
speciilor
de
floră
și
faună
sălbatică
de

interes economic, în vederea reducerii presiunii asupra populațiilor natural.

Conservarea
biodiversității
la
nivel
de
ecosisteme,
specii
și
populații
a
devenit
din
ce

în
ce
mai
acută,
în
condițiile
în
care
deteriorarea
capitalului
natural
este
un
proces
real,
cu

efecte
complexe
pe
termen
lung,
datorat
în
mare
parte
intensificării
impactului
uman.

Presiunile
antropice
asupra
biodiversității
se
manifestă
prin
creșterea
gradului
de
ocupare
a

terenurilor,
creșterea
populației,
dezvoltarea
agriculturii
și
economiei,
modificarea
peisajelor

și ecosistemelor.

2.2.5. Prezentarea principalelor categorii de arii protejate din Dâmbovi
ț
a

În
conformitate
cu
Legea
nr.
5/2000
privind
aprobarea
Planului
de
amenajare
a

teritoriului
național
–
Secțiunea
a
III-a
–
zone
protejate,
în
județul
Dâmbovița,
zonele
naturale

protejate
de
interes
național
sunt:
Parcul
Natural
Bucegi
(sectorul
dâmbovițean)
situat
în
zona

centrală
și
sudică
a
Munților
Bucegi
și
11
rezervații
naturale,
din
care
10
sunt
constituite
în

fond
forestier,
aflându-se
pe
teritoriul
administrativ
al
comunei
Moroeni
și
una
(Izvoarele
de

la Corbii Ciungi) situată pe teritoriul administrativ al comunei Corbii Mari.

Pe
teritoriul
administrativ
al
comunelor
Vișina
și
Petrești,
în
lunca
Neajlovului
se
află

rezervația
naturală
de
narcise,
arie
naturală
protejată
de
interes
național,
inclusă
în
H.G.
nr.

2151/2004
privind
instituirea
regimului
de
arie
naturală
protejată
pentru
noi
zone.
Parcul

Natural
Bucegi
figurează
în
Legea
nr.
5/2000
cu
o
suprafață
de
32.662
ha,
fiind
situat
pe

teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov.

Administratorul
Parcului
Natural
Bucegi
este
Regia
Națională
a
Pădurilor
–
Romsilva

prin
Structura
de
Administrare
a
Parcului
Natural
Bucegi.
Planul
de
management
a
fost

aprobat
prin
Hotărârea
de
Guvern
nr.187/2011.
În
perioada
de
elaborare
a
acestuia,
ca
urmare

a
utilizării
hărților
amenajistice
în
format
GIS,
s-au
înregistrat
modificări
ale
suprafețelor

înregistrate
anterior.
Astfel,
suprafața
totală
a
Parcului
Natural
Bucegi
este
de
32.496,8
ha,
din

care
sectorului
dâmbovițean
îi
revine
o
suprafață
de
16.634,5
ha.
Din
punct
de
vedere
al

categoriei
de
folosință,
11.125
ha
sunt
în
fond
forestier
și
5509,5
ha
pajiști
și
alte
categorii
de

folosință (drumuri, cariere de calcar, construcții, luciu de apă, stâncării).

Evidența
suprafețelor
din
punct
de
vedere
al
categoriei
de
folosință
și
al
formei
de

proprietate
înregistrează
modificări
pe
măsura
punerii
în
aplicare
a
legilor
funciare.
Conform

prevederilor
O.U.G.
nr.
57/2007
privind
regimul
ariilor
naturale
protejate,
conservarea

habitatelor
naturale,
a
florei
și
faunei
sălbatice,
cu
modificările
și
completările
ulterioare
s-a

realizat
zonarea
internă
a
Parcului
Natural
Bucegi,
acesta
fiind
structurat
în
patru
zone

distincte:

–
zona de protecție strictă,

–
zona de protecție integrală,

–
zona de management durabil

–
zona de dezvoltare durabilă a activităților umane.

Zona
de
conservare
specială
stabilită
prin
Ordinul
M.A.P.A.M.
nr.
552/2003
a
fost

inclusă
în
zona
de
protecție
strictă
și
zona
de
protecție
integrală
în
funcție
de
importanța
și

vulnerabilitatea elementelor de patrimoniu natural identificate pe aceste suprafețe.

Suprafața
totală
a
zonei
de
protecție
strictă
și
integrală,
în
județul
Dâmbovița,
este
de

2468,63
ha
(14,84%),
din
care:
1778,99
ha
în
fond
forestier
și
689,64
ha
în
pajiști
alpine
și

alte
categorii
de
folosință.
Diferența
față
de
suprafața
înregistrată
anterior,
a
apărut
ca
urmare

a
evaluării
din
punct
de
vedere
al
biodiversității
în
perioada
de
elaborare
a
planului
de

management.

Zona
de
management
durabil
în
județul
Dâmbovița
este
de
12813,33
ha,
iar
zona
de

dezvoltare durabilă de 1352,53 ha.

Parcul
Natural
Bucegi
se
caracterizează
prin
marea
diversitate
geologică,

geomorfologică,
carstul
ce
prezintă
o
importanță
deosebită
prin
frumusețea
peisajului
și
prin

interesul
științific
(Peștera
Ialomiței,
Peștera
Rătei,
Cheile
Zănoagei,
Cheile
Urșilor,
Cheile

Orzei,
Cheile
Tătarului,
clăile
din
Lespezi,
Canionul
Horoabei,
lapiezuri,
doline,
etc.)
și
prin

marea diversitate biologică (3.037 de specii de plante și peste 3.500 de specii de animale).

Rezervațiile
naturale
au
un
rol
deosebit
în
protecția
și
conservarea
unor
habitate
și

specii importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, geologic, speologic și paleontologic.

2.3. Poten
ț
ialul turistic antropic al jude
ț
ului

Judetul
Dambovita
constituie
o
zona
turistica
de
mare
interes
datorita
numeroaselor

vestigii
ale
trecutului
istoric,
a
unor
monumente
de
arta
de
o
valoare
considerabila.
Printre

acestea se numără:

–
Ruinele
Cetații
de
la
Târgoviște
și
Turnul
Chindiei.
Vechea
Cetate
de
Scaun
a
Tării

Românești
de
la
Târgoviște
a
fost
atestată
de
la
1396,
când
Domnitorul
Mircea
cel
Bătrân
a

mutat
aici
capitala
de
la
Curtea
de
Argeș.
Turnul
Chindiei
a
fost
ridicat
în
timpul
domniei
lui

Vlad Tepeș, cu timpul devenind simbol al orașului Târgoviște;

–
Biserica
„Adormirea
Maicii
Domnului”
din
marea
Curte
Domnească.
O
valoare

deosebită
prin
arta
realizării
portretului
o
are
fresca
din
tinda
Bisericii
domnești,
care
cuprinde

cea
mai
mare
galerie
de
portrete
voievodale
din
țară.
Complexul
Național
Muzeal
„Curtea

Domnească” păstrează o serie de documente și obiecte care reînvie istoria orașului;

–
Mitropolia Târgoviște;

–
Mănăstirea
Dealu.
Capodoperă
a
arhitecturii
religioase
valahe,
mănăstirea
adăpostește

mormintele
domnitorilor
Radu
cel
Mare,
Vladislav
al
II-lea
precum
și
capul
lui
Mihai

Viteazul.
Mănăstirea
alătură
și
un
muzeu
documentar
care
mai
păstrează
o
cruce
din
lemn
de

chiparos, ferecată în argint aurit dăruită mănăstirii de către Matei Basarab;

–
Mănăstirea Viforâta;

–
Mănăstirea Stelea;

–
Mănăstirea Peștera Ialomiței;

–
Biserica Târgului;

–
Biserica
Andronești
din
Târgoviște,
distrusă
într-un
incendiu
din
1595,
a
fost
rezidită

de Elena, soția lui Matei Basarab;

–
Edificii
culturale:
Monumentul
eroilor;
Poarta
Bucureștilor,
Muzeul
de
arheologie;

Muzeul
tiparului
și
al
cărții
vechi
românești;
Muzeul
scriitorilor
târgovișteni;
Casa
atelier

Gheorghe
Petrașcu;
Palatul
Brâncovenesc
de
la
Potlogi,
Conacul
Văcăreștilor
din
Văcărești;

Casa memorială a dramaturgului I.L. Caragiale

–
Stațiunea
Pucioasa
–
balneoclimaterică
permanentă,
una
dintre
cele
mai
vechi
din
țară,

situată
pe
valea
Ialomiței,
într-o
zona
de
dealuri
și
coline
împădurite.
Dintre
instalațiile
și

procedurile
terapeutice
amintim:
băi
calde
cu
apă
minerală
la
cadă
și
în
bazin,
piscine
pentru

kineoterapie, instalații pentru ergoterapie, recuperare și readaptare medicală.

Frumusețile
peisajului
dâmbovițean,
împreună
cu
climatul
și
monumentele
istorice
și

arhitectonice,
sunt
în
măsură
să
stârnească
interesul
turiștilor.
De
asemenea,
ca
urmare
a

atractivității și importanței stiințifice, Cheile Turzii au fost incluse înpatrimoniul UNESCO.

2.3.1. Obiective turistice religioase

A
ș
ezămintele
religioase
vechi
din
cuprinsul
jude
ț
ului
au
o
valoare
patrimonială

importantă,
din
acest
punct
de
vedere
putând
fi
considerate
ș
i
o
sub-categorie
a
tipului
de

atrac
ț
ii prezentat anter ior.

Se
remarcă,
în
primul
rând,
o
serie
întreagă
de
mănăstiri
ș
i
schituri
precum
Mănăstirea

Stelea
(Sec.
XVI),
Mănăstirea
Dealu
(sec
XV),
Schitul
Bunea
(Vulcana
Băi,
Sec
XVII).
La

acestea
se
adaugă
Bisericile
din
lemn
Cobia,
Cânde
ș
ti,
Valea
Mare,
Drăgăe
ș
ti,
Văleni

Dâmbovi
ț
a.

Dispunerea
acestor
obiective
cuprinde
zone
diferite
ale
jude
ț
ului
(în/sau
lângă

Municipiul
Târgovi
ș
te,
pe
Valea
Dâmbovi
ț
ei,
la
nord
de
Găe
ș
ti
ș
.a)
putând
fi
astfel
vizitate

atât de turi
ș
ti în tranzit cât
ș
i de turi
ș
ti afla
ț
i în vacan
ț
ă în diferite zone ale jude
ț
ului.

Valorificarea
turistică
a
acestor
obiective
poate
fi
materializată
prin
realizarea
unor

trasee
tematice
religioase
precum
circuitul
Bisericilor
din
lemn,
al
mănăstirilor
din
jurul

Târgovi
ș
tei
ș
.a.

Oportunitatea
sus
ț
inerii
turismului
ecumenic
în
jude
ț
poate
fi
vazută
atât
în
contextul

existen
ț
ei
unor
aseme nea
obiective
cu
adevărat
speciale
dar
ș
i
a
popularită
ț
ii
acestui
tip
de

activitate
turistică
în
rândul
românilor.
Un
studiu
INSOMAR
realizat
de
MDRT
în
2009

relevă
faptul
că
vizitarea
a
ș
ezămintelor
religioase
este
a
patra
cea
mai
populară
activitate

desfă
ș
urată
de
români
în
timpul
unei
vacan
ț
e
(după
recreerea
în
mijlocul
naturii,
plajă/baie
ș
i

vizitarea unor locuri noi)
.

5
Un
considerent
important
legat
de
valorificarea
acestui
tip
de
atrac
ț
ii
îl
prezintă
efortul

investi
ț
ional
ș
i
administrativ
necesar
pentru
amenajarea
ș
i
asigurarea
signaleticii
necesare,
dar

ș
i
pentru
restaurarea
ș
i
prezervarea
acestor
obiective,
esen
ț
ială
în
special
în
cazul

monumentelor istorice vulnerabile.

2.3.2. Obiective turistice cultural istorice

În
această
categorie
se
remarcă,
în
primul
rând,
Complexul
Muzeal
Curtea
Domnească

din
Târgovi
ș
te,
princ ipal
sit
de
patrimoniu
construit
al
jude
ț
ului
ș
i
element
esen
ț
ial
în

identitatea
locală.
Tot
în
obiectivele
cultural-istorice
situate
în
Târgovi
ș
te
se
încadrează
ș
i
cele

zece
muzee
ale
ora
ș
ului
(din
care
amintim:
Muzeul
de
istorie,
Muzeul
Tiparului
ș
i
al
Căr
ț
ii

Române
ș
ti, Muzeul de Arheologie, Muzeul Scriitorilor Târgovi
ș
teni
ș
.a.)

În
cadrul
jude
ț
ului
o
arie
de
interes
notabile
mai
sunt:
Complexul
Palatul

Brâncovenesc
de
la
Potlogi
(1698),
Curtea
Brâncovenească
de
la
Doice
ș
ti
(1702),
Ruinele

cur
ț
ii
feudale
a
Corbe nilor
(Corbii
Mari),
Cetatea
feudală
de
pământ
de
la
Voine
ș
ti
ș
i
multe

alte monumente istorice
ș
i de artă precum
ș
i vestigii arheologice.

Aceste
puncte
de
atrac
ț
ii
sunt
dispuse
pe
întreg
teritoriul
jude
ț
ului
Dâmbovi
ț
a

reprezentând
un
poten
ț
ial
turistic
foarte
important
în
special
pentru
valorificare
în
cadrul

turismului
de
tranzit,
al
turelor
integrate
in
pachete
turistice
complexe,
sau
al
turismului
de

weekend dinspre centrele urbane mari din apropiere.

În
schimb,
acest
tip
de
obiective
necesită
un
efort
important
de
amenajare
turistică

(signaletică,
panouri
informative,
ghizi)
ș
i
de
prezervare
a
patrimoniului.
În
prezentând

(exceptând
Complexul
Muzeal
Curtea
Domnească,
unde
s-au
realizat
importante
asemenea

investi
ț
ii)
majoritatea
acestor
obiective
sunt
foarte
pu
ț
in
sau
deloc
semnalate
(pe
drumurile
de

acces),
cunoscute
de
turi
ș
i
(
ș
i
chiar
ș
i
de
localnici)
ș
i
amenajate
pentru
vizitatori
ș
i
dispun
prin

urmare
ș
i
de
pu
ț
ine
surse
de
venit
pentru
a
asigura
viabi litatea
unor
asemenea
servicii

turistice.

5
Conform sondajului ”Consumul de Servicii Turistice în România”, INSOMAR, 2009

2.3.3. Obiective economice cu func
ț
ie turistică

Din
acest
punct
de
vedere
se
remarca
bazinul
pomicol
Voinești
unde
se
afla
și

Stațiunea
de
cercetare
pomicolă
înființată
la
1
ianuarie
1950
și
cunoscută
la
nivel
național,

chiar
internațional,
pentru
soiurile
de
pomi
fructiferi
create
și
omologate
(cele
mai

recunoscute
soiuri
de
meri
fiind:
Fromosul
de
Voinești,
Deliciosul
de
Voinești;
soiuri
de
peri:

Republica, Aniversarea, Timpuriul de Dâmbovița).

De
asemenea,
de
ș
i
s-a
închis
acum
mai
bine
de
trei
ani,
trebuie
amintită
ș
i
Păstrăvăria

Pucioasa.
Proiectată
la
nivelul
Institutului
de
Cercetări
ș
i
Amenajări
Silvice
în
perioada
1975

–
1978,
Păstrăvăria
a
fost
o
noutate
pentru
Direc
ț
ia
Silvică
Dâmbovi
ț
a.
Amplasamentul
a
fost

ales
datorită
acumulării
de
apă
din
Barajul
Pucioasa.
Barajul
a
avut
de
la
început
rolul
de

regularizare a Ialomi
ț
ei, dar
ș
i de rezervă de apă potabilă.

Păstrăvăria
a
început
să
func
ț
ioneze
în
1982.
În
urma
cu
trei
ani,
însă,
ș
i-a
închis

por
ț
ile
din
cauza
facto rului
care
a
determinat
deschiderea
ei:
Barajul
Pucioasa.
Apa
a
devenit

în
ultimii
ani
improprie
pentru
cre
ș
terea
păstrăvului.
Acumularea
de
apă
de
la
Pucioasa
s-a

colmatat
excesiv,
lacul
s-a
transformat
într-un
rezervor
de
noxe,
fiind
ș
i
puternic
poluat
din

cauza
activită
ț
ii
indus triale
dar
ș
i
a
ș
ezărilor
din
amonte.
Turbiditatea
excesivă
a
apei,
dar
ș
i

încărcările cu nitri
ț
i
ș
i nitra
ț
i a făcut ca apa să fie o otravă pentru pe
ș
ti.

Păstrăvăria
ar
putea
fi
redeschisă
dacă
s-ar
găsi
rezolvarea
problemei
sursei
de

alimentare
cu
apă
în
parametrii
ceruți
de
această
activitate.
O
soluție,
așteptată
de
ani
de
zile

este
decolmatarea
barajului
de
către
Apele
Române.
Instituția
nu
a
găsit
cu
cale
să
facă

această
investiție,
mai
ales
că
apa
potabilă
va
veni
pe
rețea
din
munte.
Aducțiunea
a
ajuns
la

intrare în Pucioasa. Specialiștii Direcției Silvice vor să acceseze fonduri europene.

2.3.4. Arta populară
ș
i manifestările etnofolclorice

Obiectivele
turistice
cu
caracter
etno-folcloric
pun
în
evidență
obiceiuri
străbune,

obiective
ale
creației
populare,
festivaluri
artistice
populare.
Trăsăturile
fundamentale
ale

culturii
populare
românești
sunt
autenticitatea,
originalitatea,
unitatea
în
varietate
a

fenomenelor,
continuitatea
toate
acestea
împletindu-se
cu
ingeniozitatea
și
inventivitatea

reflectate
în
creații
de
civilizație
materială,
în
datini,
obiceiuri,
în
creația
literară
orală,
în

cântecul și dansul popular.

Se
pot
separa:
Muzee
cu
profil
de
artă
și
arhitectură
populară.
Cele
mai
însemnate
au

caracter
complex
incluzând
case,
acareturi
țărănești,
stâne,
instalații
tehnice
care
datează
din

secolele
XVII-XVIII,
țesături,
cusături,
obiecte
de
uz
gospodăresc
etc.
Prin
construcții
și

obiecte se redă specificul satului românesc din diferite zone etnofolclorice.

Renumite sunt:

– Muzeul comunal din Răzvad – Acesta cuprinde colec
ț
ii reprezentative zonei;

–
Muzeul
etnografic
din
Gheboaia
–
Acesta
este
un
muzeu
satesc
cu
profil
etnografic.
Aici

sunt
expuse
obiecte
din
ceramică
de
uz
casnic
ș
i
decorativ
precum
ș
i
ț
esături,
cusături,

costume populare specifice zonei.

–
Muzeul
etnografic
din
Malu
cu
Flori
–
Acesta
este
un
muzeu
comunal
cu
profil
etnografic
ș
i

istoric. Aici se poate vedea o colec
ț
ie mixtă de istorie
ș
i etnografie cu obiecte din zonă.

–
Muzeul
etnografic
din
Moroieni
–
Acesta
este
un
muzeu
comunal
cu
profil
etnografic
ș
i

istoric. Aici regăsim o colec
ț
ie mixtă de istorie
ș
i etnografie reprezentând zona.

–
Muzeul
etnografic
din
Pietro
ș
i
ț
a
–
Acesta
este
un
muzeu
comunal
cu
profil
etnografic
ș
i

istoric.
Colec
ț
ia
muze ală
cuprinde
peste
800
de
piese
de
artă
populară
ș
i
etnografie.
Este

amplasată într-o casă
ț
ăranească din sec. XIX.

–
Muzeul
sătesc
din
Bezdeal
–
Acesta
este
un
muzeu
sătesc
cu
profil
etnografic
ș
i
istoric.
Sunt

prezentate exponate din zonă.

2.4. Sta
ț
iunile turistice din jude
ț
– Elemente definitorii

Jude
ț
ul
Dâmbo vi
ț
a
dispune
de
importante
resuse
balne are,
valorificate
în
prezent
prin

sta
ț
iunea
Pucioasa,
recunoscută
ca
sta
ț
iune
de
interes
na
ț
ional
prin
Hotărârea
de
Guvern
nr.

852
din
2008.
Izvoarele
de
pe
raza
ora
ș
ului
Pucioasa
sunt
exploatate
încă
din
secolul
XIX
ș
i

sunt
recunoscute
pentru
proprietă
ț
ile
curative
în
afec
ț
iuni
precum
reumatismele,
afec
ț
iuni

post-traumatice, afec
ț
iuni respiratorii sau dermatologice (Universitatea Valahia, 2005).

Sunt
de
men
ț
ionat
ș
i
izvoarele
sărate-iodurare-brom uroase
de
la
Vulcana
Băi
ce

înregistrează
cea
mai
mare
concentra
ț
ie
de
iod
dintre
toate
resursele
balneare
din
ț
ară.
Acestea

prezintă
proprietă
ț
i
curative
în
stări
pre-artrorice,
reumatismale,
afec
ț
iuni
ale
sistemului

nervos
periferic,
ale
tubului
digestiv,
metabolice,
ginecologice
ș
i
boli
de
nutri
ț
ie

(Universitatea Valahia, 2005).

Pe
lângă
acestea,
se
remarcă
ș
i
izvoarele
de
apă
sărată
ș
i
sulfuroasă
de
la
Bezdead.

Aceste
izvoare
(de
la
Vulcana
Băi
ș
i
Bezdead)
nu
sunt
valorificate
în
prezent
iar
comunele
pe

raza
cărora
se
situează
nu
dispun
de
infrastructura
necesară
pentru
acest
lucru.
În
schimb,

ambele
surse
sunt
foarte
apropiate
de
sta
ț
iunea
Pucioasa.
Sta
ț
iunea
Pucioasa
este
relativ
u
ș
or

accesibilă
cu
transport
rutier
(DN
71)
fiind
situată
la
22
km
la
nord
de
Târgovi
ș
te
dar
ș
i
prin

conexiune directă de tren (Bucure
ș
ti – Târgovi
ș
te – Pucioasa).

Oportunitatea
valorificării
poten
ț
ialului
turistic
al
sta
ț
iunii
este
certificată
prin

desemnarea
acesteia
ca
sta
ț
iune
de
interes
na
ț
ional
ș
i
trebuie
privită
din
perspectiva
recentului

Masterplan
Na
ț
ional
pentru
Dezvoltarea
Turismului
Balnear
(MDRT,
2009).
Sta
ț
iunea

dispune
de
o
extinsă
infrastructură
turistică
(de
cazare,
tratament)
ș
i
un
valoros
patrimoniu

construit.