CAPITOL I: ASPECTE INTRODUCTIVE Europa de Nord cuprinde o serie de state ce se învecinează cu Oceanul Arctic în nord, cu Oceanul Atlantic în… [310043]

CAPITOL I: ASPECTE INTRODUCTIVE

Europa de Nord cuprinde o [anonimizat]-vest, [anonimizat], Marea Nordică în diferite puncte cardinale. [anonimizat], istorie, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Suedia și Islanda. Toate acestea sunt influențate și influențează climatul Nord European prin diferite aspecte.

Prezența reliefului montan, a [anonimizat] o cotă maximă de 2469 metri, [anonimizat], dar și curenții arctici să se deplaseze în totalitate de pe o parte pe cealaltă.

Printre multe alte particularități climatice ale Europei se remarcă și cea din nordul acesteia că fiind una de tip subpolară cauzată în special de așezarea în sudul Cercului Polar ce dă o nuanță climatică favorabilă înghețului. [anonimizat] a altor factori de care depinde această particularitate climatică.  Printre factorii ce mențîn și favorizează acest climat subpolar se remarcă atât așezarea în latitudine a marilor forme de relief precum și contactul și interpătrunderea strânsă a [anonimizat]. Climă locală se află totodată și sub inflența altor elemente precum natură solului și a [anonimizat], a [anonimizat] a spațiului ocupat de om. Toate aceste acțiuni asupra climatului intervin asupra radiației solare, a circuitului apei, a circulației aerului, a temperaturilor, [anonimizat], condițiile de mediu. [1]

[anonimizat], conturată în linii generale de izoterma anuală de 0 ˚C, în nord și cea de 20 ˚C în sud.

[anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat], transparent, [anonimizat], având o [anonimizat]. Aceste caracteristici favorizează producerea unor temperaturi extrem de scăzute. Această parte a [anonimizat], aproximativ 50 de zile în timp ce zilele noroase depășesc 300, iar majoritatea fiind acoperite cu ceață. Totuși, Curentul Golfului induce cea mai vizibilă anomalie climatică europeană relevată printr-un climat blând și umed, care în vestul Norvegiei depășește Cercul Polar către nord. Alpii Scandinaviei, prin rolul de baraj orographic, imprimă o continentalizare climatică bruscă evidențiindu-se prin reducerea spre est a precipitațiilor de la 1500-2000 mm/an la 300-400mm/m în Podișul Finlandez. Crescând, de asemenea amplitudinile termice, peste 25 grade C, dar și durata stratului de zăpadă, 4-6 luni/ an. [5] [2]

Ceea ce face din această zonă să aparțină climatului rece (subpolar) sunt căderile anuale de zăpadă ce dețin aproximativ 1 metru în apropierea Cercului Polar. Totodată specifice zonei îi sunt ninsorile ce cad aproape pe tot parcursul anului, durata lor crescând spre NE unde depășesc 200 de zile, iar zăpada durând, pe suprafața terestră, peste 40 de zile din an. Iar durata înghețului poate ține, în anumite zone locale, de la 3 la 5-7 luni și chiar depășind.

Pe lângă climatul subpolar, zona Europei Nordice se încadrează și într-un climat cu nuanțe temperat oceanice ce denotă particularități mai blânde, precipitațîi foarte abundente, de la 500 la 1500 mm/an (sau chiar depășind), majoritatea sub formă de ninsoare, dar diminuate de brizele marine calde și ușor moderate de curenții calzi ai Gulf Stream-ului. Climă Europei de Nord este condiționată de schimbul altitudinal dintre masele de aer arctic și polar și cele de aer tropical, precum și de activitatea ciclonică, dar și a brizelor ce pătrund din Golful Atlanticului.

Sub raport bioclimatic, acesta se distinge prin îmbinarea continentalității și asprimea climei, ajungând în partea nordică la climă de tundră (periglaciară), dar datorită Curentului Atlanticului de Nord în partea sudică a zonei și totodată și în apropierea țărmurilor se găsesc suprafețe dezghețate tot timpul anului.

Majoritatea climei din Europa Nordică se remarcă prin temperaturi negative, în luna ianuarie cuprinse între -15 și -10 grade C., iar în iulie se remarcă temperaturi sub 15 grade C. din cauza multiplelor lacuri ce consumă o mare cantitate de căldură în procesul de evaporare. Temperaturile medii scăzând de la sud-vest către nord, în sud-vestul regiunii acționând brize marine cât și oceanice, iar în nord vânturi reci, brize arctice și subpolare. Climă fiind îmbinată între cea subpolara, temperat oceanică, continentală, dar și montană ce denotă o zonă deosebită în care se remarcă în sud ierni blânde și precipitații bogate ce scad de la sud spre nord, totuși, având în nord ierni geroase și veri scurte cu precipitații reduse, sub formă de zăpadă, ierni în care predomină vânturi puternice dinspre vest și brize dinspre sud fiind observați și mulți cicloni ce acționează asupra zonei. Pe când vara sunt transportate mase de aer arctice dinspre nord, de aici rezultând înghețul până și în cel mai cald anotimp.

1.2 ISTORICUL CERCETĂRILOR CLIMATICE ÎN DOMENIU

Oscilația Atlanticului de Nord (NAO) a fost recunoscută pentru mai mult de 60 de ani că unul dintre majorele modele de variabilitate atmosferică din emisfera nordică. (Walker 1924, Walker & Bliss 1932) Recent numărul de studii diferite au arătat influența curentului asupra climatului de iarnă de pe suprafața părții europene, în special (Hurrell 1995, 1996, Rogers 1997, Qian și colab. 2000). Alte studii suplimentare pe baza influnței acestuia stabilește că partea nordică corespunde unei influențe de Oscilație Arctică și nu de Oscilația Nord Atlantică regionalizată. (Thompson & Wallace, 1998).

Un alt studiu vine în legătură dintre Oceanul Nord Atlantic cu Oceanul Arctic, ce definește anomaliile, ciclonii și anticiclonii, din Europa Nordică. Dezvoltat de Deser în 2000 ce îi corespunde faptului de interferență a acestor două oceane ce au la bază particularități diferite, unul de influențe mai calde și celălalt cu anumite intensități polare. Acestă interferență a curenților celor două oceane reprezintă și o cauza a încălzirii globale, datorită Curentului Atlantic ce are nuanțe calde mai intense decât cele reci emise de Oceanul Arctic, fapt dovedit în temperature curentului cald ce a crescut în ultimii ani cu 1-2o. O mare însemnătate a curentului Atlantic o are fluxul puternic al Golf Stream-ului, NASA făcând o cercetare asupra posibilei dispariții a Golf Stream-ului arătând că odată cu oprirea fluxului acestuia Europa devine vizibil mai rece datorită intensificatiei slăbite a Curectului Nord Atlantic spre Oceanul Arctic.

Derivația Atlanticului de Nord, în schimb, este în mare parte determinată de circulația termohalină. În 1958, oceanograful Henry Stommel a remarcat că "foarte puțină apă din Golful Mexic este de fapt în Stream". Prin transportul apei calde la nord-est peste Oceanul Atlantic, face ca Occidentul și mai ales Europa de Nord să fie mai calde decât ar fi de fapt. [6]

1.3 SCOPUL LUCRĂRII

Obiectivul principal al proiectului îl constituie îmbunătățirea și perfecționarea practică cât și teoretică, dar și pentru o mai bună dezvoltare a spiritului de observație, dar și a celui geografic atât pe bază geografică cât și turistică. Totodată pentru a înțelege Europa trebuie să-i cunoaștem caracteristicile geografice cât și cele climatice.

Prin acest proiect mi-am propus să conturez o imagine cât mai amplă asupra caracteristicilor climatice generale ale Europei de Nord. Totodată am abordat această temă cu scopul de a-mi îmbogății cuprinsul informațional care constă în climă Europei, specific climă din partea de nord a acesteia. Dar și pentru a observă de ce, cum, ce fel climă rece din această zonă este foarte pronunțată, cum influențează varietatea reliefului și poziția geografică temperaturile scăzute, precipitațiile atmosferice ce constau în majoritatea timpului sub formă de zăpadă.

Tema aleasă mi-a atras atenția deoarece consider că este abordabilă, subiectul fiind unul de amploare în ceea ce privește generalitatea climatului European, având anumite particularități climatice speciale ce nu se mai întâlnesc în altă regiune Europeană.

1.4 STRUCTURA PROIECTULUI

Proiectul pe tema PARTICULARITĂȚI CLIMATICE ALE EUROPEI NORDICE se structurează în 3 mari capitole evidențiate de alte câteva subcapitole.

Pentru primul capitol e evidențiat de cinci subcapitole, ce marchează atât ASPECTE GENERALE, ISTORIC ÎN CERTETARE CLIMATICĂ, dar și SCOPUL ALEGERII ACESTEI TEME, totodată și STRUCTURA, MATERIALELE și METODELE FOLOSITE pentru a realiza această lucrare. Pe lângă acest prim capitol proiectul se mai repartizează în alte doua capitole pentru a evidenția particularitățile climatice ale acestei zone nordice prin FACTORI CLIMATOGENI ce se definesc printr-o multitudine de alți FACTORI precum cei RADIOACTIVI, DINAMICI, FIZICO-GEOGRAFICI și ANTROPICI. Dar în primul rând, acest capitol prezintă o ANALIZĂ A CLIMATULUI DINTR-O ZONĂ REGIONALĂ. Totodată acest capitol fiind foarte complex remarcă și o analiză a elementelor climatice precum TEMPERATURA SPECIFICĂ A AERULUI, DIRECȚIA ȘI INTENSITATEA VÂNTULUI, pe lângă multe altele ce conturează schematic o climă specific Nordului European. UMIDITATEA, NEBULOZITATEA cât și detalii de STRĂLUCIRE A SOARELUI sau ale PRESIUNII ATMOSFERICE vor concluziona aspectele ce definesc un întreg process climatic. Finalizând cu capitolul III ce face remarci în detaliu privind concluziile finale ale proiectului ca fiind, în cele din urmă, dovedite și exemplificate, aparținând zonei de climă subpolare datorită Cercului Polar, dar și a climei temperat oceanice cu diferite aspecte bioclimatice datorită învecinării Oceanului Atlantic.

Ansamblul de hărți și imagini cu cel al exemplificărilor date din istoricul cercetărilor unor anumiți cercetători, face ca acest proiect să capete un contur, încheiind cu o BIBLIOGRAFIE în care doctori universitari sunt remarcați, dar și site-uri de știință în domeniu ca bune informaționale.

1.5 MATERIALE ȘI METODE FOLOSITE

Pentru elaborarea acestui proiect ce constă în PARTICULARITĂȚILE CLIMATICE ALE EUROPEI NORDICE am utilizat atât cărți de climatologie și meteorologie preluate din Biblioteca Universitară Ovidius cu informații ample și totodată cu hărți sistematice, informațiile fiind sustrase din cărți precum Meteorologie si Climatologie de Sterie Ciulache, Europa și Asia, Geografie Fizică de Petre Coteț, dar și de pe site-uri de știință de unde am cules figuri, grafice respectiv climatograme specifice zonei, totodată o importanță deosebită în compunerea și realizarea acestui proiect au avut-o atât cursurile, dar și informațiile culese din site-uri precum www.sciencedirect.ro sau www.googlescholar.ro unde diferiți meteorologi, climatologi, profesori de știință sau instituții in domeniu au abordat subiecte relevante pentru acest studio.

Toate cele de mai sus m-au ajutat în realizarea și definirea proiectului, înțelegând cum, de ce sau ce și cine determina atât climă Nord Europeană cât și vânturile acesteia, precipitațiile, temperaturile ș.a.

CAPITOLUL II: PARTICULARITĂȚI GEOGRAFICE DIN EUROPA NORDICĂ

2.1 FACTORI CLIMATOGENI

Clima întregului glob așa cum este percepută în prezent, dar și evoluția sa reprezintă rezultatul acțiunii complexe a mai multor categorii de procese: radiactive, dinamice, fizico-geografice, dar și antropice ce au loc tot timpul în atmosferă condiționându-se și întrepătrunzându-se reciproc. Ponderea acestor factori stabilește anumite condiții climatice, diferite particularități ce definesc o anumită climă de la o regiune la alta. Factorul de bază climatogen, radiația solară, fiind esențială pentru definirea celorlalți trei factori, aceștia neputând acționa în absența ei.

Apariția climei și a tipurilor de climă cu particularități propri și difere sunt datorate acestor factori climatogeni ce modifică starea inițială a climatului. Factorii climatogeni se definesc că fiind elemente ce caracterizeză, la un mement dat, un fenomen influențat de aceste condiții ce stabilesc cum și în ce fel este climă regiunii.

Un rol climatogen important asupra Europei de nord îl are stratul de zăpadă și gheață ce se datorează atât albedoului ridicat de 45-95%, coeficientului de emisie infraroșu foarte mare de 0,995, dar și a conductivitatii termice slabe. [2] Pentru topirea acestui strat se consumă cantități mari de căldură totodată mentinanad solul foarte umed și pretejandu-l de îngheț, acesta având rol de termos asupra solului impiedicandul să piardă căldură în atmosfera cee ace favorizează pădurile substanțiale din zonele Norvegiei, Suediei și Finlandei. Prezența stratului de zăpadă și gheață determină răcirea și creșterea treptată a densității aerului de deasupra să, pe grosimi și suprafețe tot mai mari de uscat. În același timp, vântul își diminuează intensitatea prin frecarea să cu suprafața activă. Aceste condiții favorizează apariția unor zone de maximă presiune atmosferică (anticicloni) de iarnă în zonele temperate și cu acțiune continuă în cele polare și subpolare, unde stratul de zăpadă și gheață este permanent, influențând climă regiunilor respective, dar determinând și situații sinoptice care pot modifică starea și evoluția vremii, în funcție de deplasarea acestor sisteme barice la distanțe apreciabile. [3] În principal, acest factor climatogen acționează asupra a tot ceea ce îl înconjoară de la nivel radiativ, la nivelul solului și al vântului, dar și la nivelul presiunii atmosferice. Acest fenomen de îngheț și de menținere a zăpezii ce durează mai mult de 200 de zile din an se datorează precipitațiilor, vânturilor, dar mai ales poziției ce favorizează climatul rece. Aceste zăpezi și ghețuri formează deasupra lor un aer pronunțat rece ce deterina climă aspră a zonei influențând și alte zone din vecinătate din cauza circulației maselor de aer.

[7]

2.1.1 FACTORII RADIATIVI

Factorii radiativi determină toate fluxurile de energie radiantă, dar reduși la radiația solară care pătrunde în atmosfera ajungând până la suprafață terestră sub formă unui flux de raze paralele, iar intensitatea acesteia se produce prin dependență înălțimii soarelui ce se remarcă deasupra orizontului și transparență acesteia ce ține atât de nebulozitate, umezeală a aerului, dar și de particularitățile zonei respective. Ea suferă o serie de transformări atât cantitative cât și calitative. Radiația solară este intensificată mai ales în zonele intertropicale și zonele subtropicale ale Terrei, unde capătă cele mai mari valori. După cum se obseva mediile anuale cele mai mari se înregistrează în zonele tropicale și subtropicale, unde se remarcă transparență atmosferică că fiind maximă totodată în această zona tropicală se instalează și maxime barice, de aici având că rezultânt marile reliefe deșertice precum Kalahari, Namib, Sahara, dar și Deșertul Sirian și cele din Mexicul de nord-sud pe lângă multe altele că rezultat al pătrunderii radiației solare pe suprafață terestră. [2]

În Europa, această radiație solară, se face remarcată prin scăderea din partea sudică europeană spre cea nordică de la aproximativ 160 kcal/cm2 în partea estică, pe când în partea nordică scade la 80 kcal/cm2. Acest rezultat mic în partea Nordică a Europei duce la o radiație difuza ce se datorează climei subpolare ce are că și consencinta particularități climatice ce favorizează numărul mic de zile senine dintr-un an, aproximativ 50 de zile în timp ce zilele noroase depășesc 300, iar majoritatea fiind acoperite cu ceață. Deoarece zilele noroase depășesc 300, iar majoritatea sunt acoperite cu o ceață densă se instalează o nebulozitate accentuată ceea ce duce la incapacitatea radiațiilor solare să pătrundă către planul terestru. Nebulozitatea proeminentă împiedică consistent transparență atmosferei ceea ce generează micșorarea cantității de radiații anuale ce cad pe suprafață solului. Totodată radiația solară mică se datorează atât apropierii de Cercul Polar și de Polul Nord deoarece izoliniile se curbează spre poli, dar se datorează și activității musonice și ciclonice des întâlnite în această parte Nord Europeană.

Pentru Europa Nordică, factorii radiativi, au o importantă majoră în manifestarea fenomenelor și proceselor meteorologice cât și climatologice influențând și fiind influențată direct de temperaturile scăzute ale zonei, dar și indirect, de direcția maselor de aer din atmosfera precum cele estice, polare cât și cele de caracter vestic și mai ales oceanic, totodată și de catitatea precipitațiilor sau formă lor predominantă în ninsoare.

Fig. 2: RADIAȚIA SOLARĂ/AN – EUROPA

Sursa: http://radiocluj.ro/2016/02/02/schimbarile-climatice-si-energia-solara/

2.1.2 FACTORI DINAMICI

Factorii dinamici ilustrează circulația, mișcarea, intensitatea și forță aerului ce se exercită în atmosfera, asigurând transportul de căldură și umezeală însușindu-i unei clime anumite particularități ce acționează asupra evoluției unei regiuni.

Principalele sisteme de vânturi ce influențează regiunile de pe globul pamanatesc sunt: Alizeele, Musonii, Circulația Vestică, Vânturile Polare și Calmele Ecuatoriale. Acestea se remarcă pe diferite continente

unde acționează determinând particularitățile climatice. Fiecare emisfera a globului având particularități specifice existând legături strânse între ele fiind particularizate de latitudine.

FIG. 3: CIRCULAȚIA AERULUI IN ATMOSFERA PĂMÂNTULUI

Sursa: http://aviation_dictionary.enacademic.com/5143/planetary_winds

Pe continentul European acționează multiple tipuri de arii/ centri de acțiune atmosferică ce stabilesc anumite variații climatice, o circulație importantă pătrunde pe continent dinspre Oceanul Atlantic în partea de vest cât și dinspre cel Arctic în partea nordică, dar aceste mișcări atmosferice pătrund și dinspre Asia în partea estică, iar în cea sudică fiind observate vânturi ce bat dinspre Africa. În ceea ce privește factorii dinamici ce influențează partea nordică a Europei se remarcă că acționând, după cum am menționat mai sus, dinspre Oceanul Artic interpatrunzandu-se cu masele de aer dinspre cel Atlantic și multe alte brize ce acționează în atmosfera acestei regiuni. Circulația generală cuprinde o masivitate de curenți atmosferici ce se pătrund unul pe celălalt. În această zona se observă curenți estici dinspre Cercul Polar, curenți ascendenti dinspre zonele subpolare, curenți vestici, dar și o ativitate centrică de presiune minimă, fiind pronunțat Ciclonul Islandez și cel Siberian, pe lângă acești cicloni pătrunde și Anticiclonul Azorelor fiind un centru de maximă presiune. Vânturile estice fiind un rezultat al sistemelor barice de o presiune amplă ce determina mișcarea aerului către minimele subpolare unde acționează forță Cariolis-ului ce deviază aerul spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în cea sudică. [2] [3]

În partea nordică a continentului European bat vânturi locale periodice ce se evidențiază atât prin brize marine, dar și prin cele montane. Aceste brize venind dinspre Marea Barents, Marea Kara, Marea Nordică, iar cele montane fiind sesizate mai pronunțat în Norvegia și Suedia unde își au locul Alpii Scandinavi. Pe lângă cele periodice mai influențează această regiune și vânturi neperiodice reci ce iau naștere prin alunecarea maselor de aer dinspre zonele arctice.

2.1.3 FACTORI FIZICO-GEOGRAFICI

Prin factorii fizico-geografici cuprindem suprafață terestră cu tot ceea ce conține această. Ea absorband și reflectând diferențiat radiația globală incidentă din cauza neomogenitatii condițiilor ei fizico-geografice. Cea mai pregnantă diferențiere se constată între cele două tipuri fundamentale de suprafață activă: apă și uscatul.

Cele două tipuri fundamentale alcătuiesc pe suprafața globului 71% cel oceanic și 29% cel terestru. Suprafața majoritară, a apei fiind evidențiată de omogenitatea proeminentă a particularităților climatice și o amplă diversificare pe partea continentală. Factorii ce determina diferențele dintre suprafață terestră și cea oaceanica se reflectă în caracaterul suprafeței subiacente, particularitățile radiative și un mare impact avându-l încălzirea și răcirea acestora. [2]

În Europa de nord, parte denumită și ca Peninsula Scandinavă, este înconjurată din trei părți de apă, atât de oceane cât și de mari ceea ce intensifică climatul rece deoarece apă încălzindu-se ziua și vara mai puțin decât uscatul, dar în partea aceasta, având un climat subpolar duce și la răcirea pronunțată a solului. Acestea sunt rezultate ale căldurii și conductibilitatii calorice mai mari, precum și că urmare a mișcărilor turbulențe și evaporatiei neîntrerupte. Astfel suprafețele oceanice se încălzesc mai greu decât cele continentale, dar totodată acestea se răcesc mai lent, ceea ce ilustrează deosebiri nete în valorile elementelor meteorologice și climatologice. În zona această temperatura medie anuală a suprafețelor oceanice este superioară suprafeței continentale deoarece apă absoarbe mai multă parte a energiei date de soare 10-20%, decât uscatul, bilanțul caloric fiind mai pronunțat pe suprafață oceanică decât pe cea terestră. Din cauza acestora, în zona respectiv rece, nu pătrund curenți calzi precum în celelalte zone Europene neimfluentand climatul de timp subpolar cu nuanțe oceanice la schimbări substanțiale.

Aceste două tipuri fundamentale conturează și nebulozitatea accentuată, dar și umezeală diferențiată a aerului, care prin condensare și sublimare duc la apariția ceții și a norilor ce au că și consecință radiația solară, directă, difuza și afectivă ce pătrunde în această zona atmosferică foarte diminuată ceea ce duce la schimbări radicale de transparență atmosferică, modificări ce se văd atât în temperaturile scăzute majoritare, atât presiunii, vânturilor cât și precipitațiilor ce cad deseori sub formă de ninsoare. [2] [3]

Relieful are rolul modificator cel mai important în structura climei imprimanad un regim climatic aparte fiecărei zone. Regiunea nordică respectivă este structurată în munți înalți, dar și în dealuri joase. Munții, dintre toate unitățile de relief reprezintă acțiunea cea mai complexă asupra particularităților formanad climă montană. Relieful influențând particularitățile climatice prin altitudine, poziție, formă cât și înclinare. Munții de o altitudine de peste 2400 metri acționează asuprea climei reprezentând o barieră naturală în față vânturilor și curenților să pătrundă de pe o parte pe cealaltă modificând condițiile meteorologice.

Fig. 4: FACTORI FIZICO-GEOGRAFICI HARTĂ EUROPA

Sursa: http://www.elefant.ro/carti/carte/dictionare-si-enciclopedii/atlase/europa-harta-fizico-geografica-si-a-principalelor-resurse-naturale-de-subsol-111343.html

2.1.4 FACTORI ANTROPICI

Acești factori sunt determinați de totalitatea acțiunilor omului ca element central în cadrul natural, ducând la urmări asupra reliefului, vegetației cât și faunei. Existența omului se află în permanentă relație cu mediul, chiar dacă s-a adaptat acestuia reprezintă un factor perturbator major. Omul având capacitatea de a acționa asupra factorilor climatogeni modificând în bine sau inrautatind condițiile climatice. Factorii antropici din Europa de nord au acționat asupra pădurilor, având o defrișare minimă în comparație cu restul Europei, dar duc la modificări asupra înghețului ce este mai proeminent odată cu această acțiune antropică, iar pe lângă această modificare mai au loc modificări asupra amplitudinilor termice, dar și a umezelii, totodată o importantă modificare se remarcă asupra solului și atmosferei unde reducerea ozonului atmosferic devine destul de neliniștitor. Iar odată cu modificările antropice particularitățile climatice nu vor mai fii aceleași, schimbându-și și ele proprietățile. [1]

”În prezent, numeroși climatologi sunt de părere că activitatea antropică poate avea efecte nefavorabileasupra condițiilor climatice la scară planetară. Modificările fiind puse pe seama modificării atmosferei de către sursele artificiale, create de om, dar și de cele naturale care sunt influențate de activitatea umană.” [2]

2.2 ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE DIN EUROPA NORDICĂ

2.2.1 TEMPERATURA AERULUI

Factorii modificatori ai climei și cei generatori influențează distribuția temperaturii aerului la suprafața terestră ducând la neuniformizarea acesteia. Pentru a avea loc fenomenul de temperatuara a aerului trebuie că razele radiației solare să atingă planul terestru încălzindu-l, iar mai apoi acesta făcând ca prin condensare sau evaporare să degaje în atmosfera o anumită temperatura proprie aerului. Atmosfera încălzindu-se de jos în sus cu ajutorul straturilor terestre. Această fiind diferită de la un moment la altul, de la un anotimp la altul și de la o regiune la altă.

Acest fenomen devine neuniform, variind în funcție de alți factori geografici. Temperatura aerului influențând și fiind mai ales influențată de altitudine, cunoscându-se că această scade treptat de la Ecuator spre Polul Sud și cel de Nord datorită formei de geoid a Pământului, totodată această scăzând cu înălțimea, iar alți factori decisivi temperaturii aerului țîn atât de diferența dintre încălzirea și răcirea apei și a suprafeței de uscat, totodată și de vânturile, curenții și brizele, dar și de diferența dintre zi și noapte și de anotimpurile care variază. Un alt factor promițător ce stă la baza schimbării temperaturii este relieful, acesta variind atât prin înălțime, formă, fauna sau vegetație.

Europa are o tempertura ce scade treptat pe direcția SV-NE, în majoritatea unităților din continent începe de la 12oC, dar pornind din Sudul Spaniei ajungând, pe parcursul ei, și până la -23oC în Nordul Rusiei, în Ural. Izoterma de 0o are un mers încurcat ocolind în sud Islanda capătă influență dinspre Curentul Golfului până în apropiere de Capul Nord, după care i-a o direcție sudică de-a lungul țărmului Norvegian. Din cauza acestei izoterme Europa este împărțită în două mari zone termice, una sud-vestică ce are temperaturi anuale pozitive și altă nord-estică ce cuprinde în majoritatea timpului temperaturi negative. [4]

Europa de Nord are o particularitate a temperaturii aerului diferită de restul regiunilor din Europa deoarece aici întâlnim atât un relief diversificat în altitudini mari de 2500, dar și un relief structurat în altitudini de sub 500, ce predomină în anumite zone. Din motivul variațiilor de altitudine radiația solară ce pătrunde spre sol face că valorile bilanțului caloric și ale temperaturii suprafeței subiacente să capete mari deosebiri datorită razelor ce cad inegal pe pantele versanților. Astfel, are loc și o schimbare a mediului ce ține de  reluarea procesului de vegetație, în emisfera nordică a versanților persistă și mai intens stratul de zăpadă și gheață, pe când în celelalte emisfere procesul vegetației își reia mai ușor cursul. Altitudinea influențează temperatura și în funcție de înălțimea versantului fiind redusă treptat cu 0,5-0,6oC la fiecare creștere a înălțimii cu 100 m. Deseori, în regiunea de nord a Europei se produc devieri deoarece nu-și mai au locul aceste descreșteri odată cu altitudinea din cauza acumulării aerului rece ce alunecă dinspre culmile înzăpezite ale munților spre văile adânci și spre depresiunile intramontane directe. Tot în aceste concave ale reliefului se produc cele mai scăzute temperaturi ale aerului pentru că nebulozitatea accentuată a regiunii interferează cu vântul aspru ce bate dinspre Cercul Polar, iar în aceste reliefe se accentuează pe cât de mult posibil atmosfera subpolară. De aici, temperatura Europei cea mai scăzută e rezultată în Rusia, partea de nord în apropierea graniței cu Finlanda, termometrele înregistrând -58,1oC, pe lângă această recordul european a fost stabilit și de Suedia, temperaturile coborând până la -53,0oC, dar și de celelalte țări ce fac parte din regiunea nordică a Europei precum Finlanda cu o temperatura minimă de -51,5oC și Norvegia cu o temperatura de -51,4oC. [3] [1] [8]

Pe lângă acțiunea latitudinii asupra temperaturii aerului se remarcă și o influență a diferenței dintre anotimpuri și dintre zi și noapte ceea ce ține de revoluția și rotația Pământului. De exemplu noaptea în timpul iernii regimul anticiclonic produce multe inversiuni termice prin acumularea masei de aer rece în porțiunile joase ale reliefului. Aceste inversiuni reflectandu-se prin îngheț accentuat, prin ceață densă cât și prin nebulozitate.

Fig. 5: REGIMUL TERMIC- TEMPERATURA MEDIE ÎN LUNA IANUARIE SI ÎN LUNA IULIE -EUROPA

Sursa: Petre Coteț, Europa și Asia, 1967

În zona aceasta de nord temperatura este perturbată de circulația brizelor de vale cât și montane, dar și de cele dinspre mari și oceane, atât una cu cacarcter cald și unul de carcater foarte rece. Aceste brize fac ca temperatura aerului să se modifice substanțial căci vânturile de origine rece au o întipărire puternică în atmosfera, cele de tip cald populand doar partea sudică a regiunii, pe când în mai mult din jumătatea zonei predomină cele reci.

Totodată, temperatura aerului poate ajunge schimbată, doar de la 1-2o în minus sau în plus, datorită vegetației și a omului. Cel mai mare impact al zonei asupra temperaturii avându-l apropirea de Polul Nord cu toate influetele acestuia. Temperaturile medii anuale fiind rezumate la 0oC și se remarcă o creștere maximă anuală de 5-8oC în vara subpolară, această diferența având loc datorită iluminării și incidenței oblice a razelor solare ce determină reducerea cantității de căldură absorbită de sol și de aer din imediată apropiere a suprafeței topografice. [9]

2.2.2 PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE

Precipitațiile, produse finale ale condensării și sublimării, fiind definite ca orice formă de apă care are loc în atmosferă și cade spre planul terestru. Acestea se remarcă prin creșterea paralelă odată cu creșterea altitudinii, la 1 metru crescând cu 1 mm,totodată acestea aflându-se sub mai multe forme atât lichidă, solidă sau gazoasă precum zăpadă (ninsoarea), lapoviță, ploaia, grindină, vaporii, ceață. Regiunea subpolară a Europei fiind reprezentată de precipitațîi reduse, aproximativ 400-500 mm/m2/an. Precipitațiile scăzute și solide sunt rezultate ale circulației atmosferice permanent descendența pronunțată în partea vestică a regiunii unde se formează anticiclonii ce deplasează vânturile polare că un factor al acestor precipitații minime. În ceea ce definește circulația apei pe suprafață regiunii nordice a Europei trebuie menționat că în partea de nord-est majoritatea precipitațiilor se fac observate pe timpul anului predominante sub formă de zăpadă sau foarte scăzute, o diferența majoră dintre partea nordică și cea sud-vestică, deoarece în țările Islanda, Danemarca, și în vestul Norvegiei, pe alocuri și în Estonia, Letonia și Lituania  precipitațiile cresc. În partea sud-vestică precipitațiile ajung și la 1000-1200 sau depășind de mm/m2/an datorându-se în cea mai mare parte influenței Oceanului Atlantic, dar și a mărilor ce formează o degajare excesivă de căldură în atmosfera realizând o creștere a dimensiunii formei de apă din cauza transformării picăturilor în nuclee de condensare.

În figura de mai jos se poate observă clar că Europei de Nord îi sun asociate o variație de valori ale precipitațiilor începând de la 300mm/an, în anumite zone mai secetoase în care precipitațiile nu se realizează în atmosfera, și ajungând la 1600-2000mm/an în zonele cu specific de climat temperat oceanic.

Fig. 6: PRECIPITAȚIILE ÎN MM/AN EUROPA

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/harti-fizice-si-demografice/

2.2.3 CIRCULȚIA VÂNTULUI ÎN ATMOSFERĂ

Circulația aerului e pusă atât pe seama mișcării de rotație a Pământului, dar și datorită încălzirii și răcirii diferite a suprafeței terestre, mai exact direcția și mărimea gradientului baric orizontal.

Pe continentul European circulația vântului este diferă, din multiple direcții și cu diferite acțiuni asupra particularităților climatului. Regiunea nordică prezintă o circulație atmosferică unică.

Vânturile de Vest, după cum se observă în figura, bat în vestul Europei dinspre Oceanul Atlantic ce transporta cu el atât abundente precipitații atmosferice, cât și un vuiet specific, având la baza un aer răcoros. Acestea fac din zona de vest una dintre cele mai ploioase zone ale continentului.

Aceste vânturi sunt puse mai ales pe seama mișcării de rotație a Pământului. Acestea bat în Atlantic trei sferturi de an și iarna are o viteză caracteristică ce poate ajunge și la 25 Nd.  [10]

Sursa fig. 7 : http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-5-vanturile-din.html

Aceste vânturi de origine rece intră pe teritoriul European dinspre Oceanul Arctic, în nord, fiind deosebit de rece, uscat și transparent. Acest vând produce în regiunea nordică, în prezența stratului de zăpadă, temperaturi în majoritatea timpului negative, dar și cețurile de radiație.

Un factor în plus al precipitațiilor din Nordul European este curentul artic marin, dinspre Groelanda, trecând, însă, peste Marea Norvegiei de unde se încarcă cu un curent Atlantic mai cald și ajunge în sudul regiunii nordice schimbat că nuanță.

Vânturile polare se fac remarcate pe teritoriul Europei de nord sub mai multe ramuri. Cel polar continental ce acționează în această regiune se produce iarnă având că și consecință anticiclonii și fiind

la fel de reci precum ceilalți doar ca provenind din ei i-a două forme distincte. O formă a acestui aer rece se remarcă prin cețurile dense, iar o altă prinntr-un climat senin, dar geros.

Sursa fig. 8: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-5-vanturile-din.html

Crivățul se definește că fiind un curent atât rece cât și cald. Vara se pronunță printr-un climat cald și uscăcios, pe când iarna este instabil provocând unele dintre cele mai geroase ierni ce au la bază o temperatură foarte rece, dar și viscole puternice. Acesta vine din Siberia, trece prin Câmpia Estică și ajunge în regiunea nordică inflentand particularitățile climatice până la barieră cu Munții Scandinavi.

Sursa fig. 9: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-5-vanturile-din.html

După cum se observă aceste brize marine sunt localizate pe țărmurile inconjuarete de ape fiind curenți locali, deosebiți bătând ziua dinspre mare spre uscat, iar seara dinspre uscat către mare.

Un curent ce acționează zilnic pe uscatele înconjurate de mare cu influențe ușoare aducând cu ele precipitații moderate.

Sursa fig. 10: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-5-vanturile-din.html

În atmosfera acestei regiuni acționează atât vânturile menționate mai sus, dar și brize montane, brize oceanice, aici formându-se totodată cicloni și anticicloni. Brizele montane vin cu caracter de foehn, acesta traversând crestele montane și curgând gravitațional și adiabatic luând accent în spatele Munților Scandinavi, în zona Suediei și a Finlandei. Formarea ciclonilor și anticiclonilor au la baza mase de aer cu densități și presiuni diferite asupra cărora acționează diferențele de presiune, dar și mișcarea Pământului.

Fig. 11: ACȚIUNEA CICLONILOR ȘI ANTICICLONILOR- EUROPA

Sursa: http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=29148

Acestea fiind cauzele pentru care ciclonii și anticiclonii se întâlnesc des mai ales sub formă unei elipse turtite făcând ca aerul să se învârtă căpătând forma unui vortex cu mișcări difere. Nordul și vestul Europei cunoaște aceste mișcări ce se provoacă frecvent deasupra Oceanului Atlantic cu diferite influențe, dar una mai pronunțată, a Golf Stream-ului având o direcție de vest-est, iar vitezele acestora variază între 30-40kmh. [11] Unul dintre ciclonii ce se formează în zona este Ciclonul Islandei, puternic iarna, fiind un centru de minimă presiune, pe când Anticiclonul Azorelor e un centru de maximă presiune și se caracterizează prin umiditate ce o deplasează vara spre partea nordică a Europei.

Și una dintre cele mai ample circulații de pe teritoriul European și în special partea nordică a acesteia o au brizele oceanice ce se fac remarcate în această zona foarte pronunțat. Curentul Oceanului Altantic are o deplasare dinspre sudul Europei către nord și capătă nuanțe ale Golf Stream-ului. Dar odată cu mișcarea să spre partea nordică da naștere precipitațiilor abundente pe teritoriul a mai multor țări printre care Islanda, Danemarca, dar și Norvegia parțial. Oscilația Atlanticului de Nord (NAO) a fost recunoscută pentru mai mult de 60 de ani că unul dintre majorele modele de variabilitate atmosferică din emisfera nordică. (Walker 1924, Walker & Bliss 1932) Acest curent corespunde unei oscilații meridionale la scară întinsă având că mișcare locația dintre anticiclonul subtropical lângă insulele Azore și partea subpolară de joasă presiune lângă Islanda (van Loon & Rogers 1978).  Recent numărul de studii diferite au arătat influență curentului asupra climatului de iarnă de pe suprafață părții europene, în special (Hurrell 1995, 1996, Rogers 1997, Qian și colab. 2000). Alte studii suplimentare pe baza influntei acestuia stabilește că partea nordică corespunde unei influențe de Oscilație Arctica și nu de Oscilația Nord Atlantică regionalizată. (Thompson & Wallace, 1998). În regiunea climatologică observată se formează furtuni frecvente ce prezintă un maxim între Newfoundland și regiunea joasă a Islandei. Câmpul climatologic observat al pistei de furtună activitatea (nereprezentată) prezintă un maxim între Newfoundland și regiunea joasă a Islandei. Totuși, influențe Nord Atlanticului scăzute, prezintă un maxim mult mai localizat peste Newfoundland ce are extensii slabe în peninsula Scandinavă. (Serreze et al. 1997) [12] Interferență curentului Oceanului Nord Atlantic cu curentul Oceanului Arctic în regiunea de nord a Europei e definită în domeniul timpului ca o corelație dintre aceștia pentru dezvoltarea anomaliilor din sezonul rece. (Deser 2000) [13]

Acestă interferență a curenților celor două oceane reprezintă și o cauză a încălzirii globale, datorită Curentului Atlantic ce are nuanțe calde mai intense decât cele reci emise de Oceanul Arctic, fapt dovedit în temperature curentului cald ce a crescut în ultimii ani cu 1-2o.

Fig. 12: CIRCULAȚIA ATLANTICULUI DE NORD

Sursa: http://news.psu.edu/story/349679/2015/03/24/research/scientists-weakening-gulf-stream-could-impact-marine-life-weather

Această circulație a vântului specifică Europei de nord se datorează în mare parte poziției geografice, cât și a reliefului variat. Masa aerului fiind atât caldă în sud-vestul Europei de nord cu precipitații abundente datorită curenților aduși de Atlantic, dar având și multiple influențe de aer rece. De aici rezultând climă diversificată cu nuanțe subpolare a regiunii nordice.

2.2.4 UMIDITATEA ATMOSFERICĂ

Acest factor se datorează vaporilor de apă din aer ce se află în strânsă legătură cu temperatura acestuia.  Această evaporare este o consecință atât a marilor, oceanelor, apelor ce se află în legătură cu partea de uscat, dar totodată acest factor se produce, la un nivel mai mic, de la oameni, animale și plante.  Umiditatea este exprimată în trei consecințe: umiditatea absolută, umiditatea relativă și cea specifică. În atmosfera liberă are loc o scădere a aerului cu înălțimea ce se datorează îndepartarii sursei de evaporare. Acest lucru, putem spune, că se întâmplă la nivelul versanților unde se produce o scădere lentă. Totuși vaporii de apă scad rapid cu latitudinea mai ales la baza troposferei. În ceea ce privește umiditatea absolută se caracterizează prin variații anuale și diurne depinzând, dar și influențând temperatura, relieful cu altitudinea lui, razele solare și circulația anumitor vânturi ușoare. După cum am spus, evaporarea se face datorită și reliefului, astfel raportarea la regiunea nordică duce la o umezeală absolută înregistrată pe versanți (Munții Scandinavi, dar și cei din Islanda de natură vulcanică unde e un proces mult mai complex al evaporatiei) ce are un maximum diurn la amiază, datorită acelor vânturi ușoare, brizele, având și un minimum aproape de răsărit. Temperatura fiind definită de acel minim din înaintea răsăritului ce capătă cele mai scăzute temperaturi. În zonele de capie sau podiș precum în Câmpia Finlandei, Podișul Finlandei sau Podișul Smaland și o mică partea din Câmpia Est Europeană în care predomină mișcările de convecție înregistrându-se două minime. Unul dintre aceste minime fiind observate în timpul zilei unde se înregistrează cele mai mari temperaturi, iar celălalt minim înregistrat odată cu cele mai mici temperaturi ale zonelor fiind specific spre dimineață provocând un efect de condensare a vaporilor de apă. În această regiune o consecință majoră, ce se face remarcată și la nivel planetar, o au oceanele și marile ce acționează asupra uscatului formându-se prin diferența temperaturii aerului și diferențele de încălzire și răcire a fiecarora provocând astfel cea mai mare cantitate de vapori. Această zona fiind caracteristică climatului rece și a uscatului înghețat sau cu un strat de zăpadă ce persistă pe parcursul unui an în care pătrunde un curent mai cald al Nord Atlanticului făcând din aceasta zona una de intersecție a vaporilor și a cețurilor dense. [3]

Fig. 13: UN PROCES FRECVENT DE UMIDITATE A EUROPEI NORDICE

Sursa:http://www.scritub.com/diverse/meteorologie/UMIDITATEA-ATMOSFERICA16417232021.php

2.2.5 NEBULOZITATEA

Acest fenomen determinat de gradul de acoperire al cerului cu diferite forme de nori, dar și cu cețuri se manifestă ca urmare a reliefului de altitudini variate influențând puternic și procesul factorului radiativ. Munții din zona fiind de un impact aparte și asupra acetui fenomen deoarece mișcarea de convectie persistă și aduce asupra lor norii cumuliformi având o arie de acoperire dezvoltată pe parcurs îndelungat.  Puternic accentuată de ceață determina reducerea pătrunderii energiei radiante ce face schimb cu platoul terestru de căldură. Razele solare fiind împiedicate atât de ceață de radiație, dar mai ales de nebulozitatea accentuată a zonei.  Europa Nordică având un număr de zile senine de aproximativ 50 de zile pe când cel cu zile noroase depășește 300. Nebulozitatea proeminentă împiedică consistent transparență atmosferei ceea ce generează micșorarea cantității de radiații anuale ce cad pe suprafața solului. [3]

Fig. 14: MINIMUL SI MAXIMUL NEBULOZITĂȚII

Sursa: http://www.creeaza.com/referate/geografie/meteorologie/Nebulozitatea194.php

Fig. 15, 16: REPARTIȚIA VALORILOR MEDII ANUALE ALE NEBULOZITĂȚII-IULIE, IANUARIE

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/climatologie-generala.pdf

2.2.6 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI

Fig. 17: DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI EUROPA NORDICĂ

Sursa:https://www.reddit.com/r/MapPorn/comments/2ezvc5/europe_vs_the_united_states_sunshine_duration_in/

Cursul unei zile se remarcă prin durata de strălucire a Soarelui influențată atât de nebulozitate, umiditate, vânturi, cât și de ceață densă a zonei subpolar oceanice. Figura de mai sus definește numărul de zile dintr-un an a strălucirii Soarelui asupra regiunii de nord Europene. Islanda este caracterizată cu o durata mai mică de 1200 de ore, iar partea cu cea mai accentuta influență a Cercului Polar este determinată de acelaș consens, dar crescând odată cu continentlismul. Norvegia fiind o țară varita din punctul celorlalți factori, dar și din acest factor fiind o zona ce cuprinde atât durate slabe de strălucire a Soarelui pe lângă cele de pete 1200, ajungând în sud-vestul acesteia și la 1800 de ore pe an. Atât în Finlanda, Danemarca și Suedia durata se preconizează este în nord scăzută și în celelalte părți ale țării crescând de la 1200 până la 2000 de ore strălucitoare pe an. Pe când Letonia, Estonia și Lituania predomină cu un număr de zile pe an de aproximativ 1800.

Această strălucire a zilei se datorează cu factori minimi în nord din cauza ceturilor și nebulozității ce împiedică strălucirea Soarelui să pătrundă coerent în atmosfera, totodată cauze fiind și vânturile, furtunile din zona, dar și precipitațiile ce cad adesea sub formă de ninsoare.

2.2.7 PRESIUNEA ATMOSFERICĂ

Forța exercitată de aer pe scoarță terestră reprezintă presiunea atmosferică. Este un fenomen în strânsă corelație cu ciclonii și anticiclonii deoarece o harta a presiunii atmosferice îi determina în meteorologie.

Se remarcă cu o deosebită importantă pentru definirea unei clime urmărind cu atenție marile arii și centrii de acțiune atmosferică.  În Europa de Nord se face vizibilă acțiune unor cicloni și anticicloni cu puncte de minimă presiune dar și de maximă precum Ciclonul Islandez ce reprezintă un punct de minimă, iar Anticiclonul Azorelor unul de maximă presiune. Marile arii de presiune maximă din zona nordică, specifică fiind zona polară, ce interferează cu cea minimă localizată în zona ecuatorială a globului determina aceste anomalii, ciclonii și anticiclonii.  Un alt centru de presiune, Anticiclonul Siberian, ce influențează climă este vizibil iarnă fiind un centru de maximă cu caracter sezonier. [4]

Fig. 18, 19: DINAMICA ATMOSFERICĂ ÎN LUNILE IANUARIE ȘI IULIE

Sursa: ”Europa și Asia (Geografie Fizică), Petre Coteț (1967), Editura Didactică și Pedagogică, București”

2.3 CONCLUZII GENERALE

Prin urmare, zona de nord a Europei, se identifica aparținând atât unui climat subpolar, dar și unului de nuanțe temperat oceanice. Acestea fiind determinate de factorii climatogeni ce atribuie regiunii de nord a Europei particularități ce favorizează climatul subpolar-oceanic care iese în evidență în aceast continent prin elementele sale climatice. Factorii climatogeni fiind în interdependență cu elementele climatice deoarece, după cum au fost cazurile mai sus, se interferează unele cu celelalte creînd, astfel, influențe climatice unice în acest continent. Atât temperatura aerului, precipitațiile atmosferice cât și circulația vântului, umiditatea atmosferică, nebulozitatea și presiunea atmosferei ajută sau împiedică procesul factorilor. Cei de natură radiativa fiind în strânsă legătură cu nebulozitatea, dar și cu temperatura atmosferică deoarece razele dinspre Soare trebuie să parcurgă un proces complex asta însemnând că acestea trebuie să treacă prin scoarță terestră, iar, abia, apoi transfosmandu-se în temperatura ce duce la sfârșit procesul. Cu toate acestea nordul European se remarcă că fiind o zona în care acest proces este greu realizat datorită nebulozitatii accentuate, atât a ceții dense, ceea ce face că razele radiative să pătrundă ori foarte puțîn ori deloc ducând, astfel, la un proces al temperaturii îngreunat. Temperatura fiind împiedicată din cauza razelor ce pătrund greu în scoarță terestră fiind îngreunată totodată și la evaporarea aerului cald din această înapoi în atmosfera datorită stratului gros de zăpadă ce persistă pe parcursul unui an. Zona de nord Europeană având un albedou crescut determina respingerea razelor solare către uscat. De aici rezultând atât o radiactivitate și o temperatura scăzută, dar o nebulozitate datorată curenților de natură rece ce se interferează cu cei de caracter mai cald. Totodată zona fiind puternic accentuată de factorii dinamici și de elemente precum cele de circulație atmosferică a vântului sau umiditate și precipitații atmosferice. De aici și temperaturile scăzute ale zonei cu o medie anuală de -10OC. Acești factori ce se interpatrund cu elemntele climatice dau o circulație atmosferică vastă cu fluctuații ale curenților în diferite regiuni. În general Europa primește vânturi dinspre părți puternic accentuate climatic, iar in partea nordică făcându-se remarcate cele din zona polară și arctica, vânturi cu nuanțe reci, ce intensifica atât temperaturile, umiditatea, precipitațiile, presiunea atmoferica și pe lângă acestea influențând și factorii fizico-geografici, astfel, marile forme de relief schimbându-și altitudinea, formă sau orientarea. Pe lângă aceste elemente afectate unul important ce se remarcă din cauza acțiunii celor anterioare este stratul de sapada gros ce persistă destul de mult timp pe parcursul unui an care determina la rândul lui umiditatea, dar și noțiuni legate de relief și vegetație. Nu in cele din urmă factorii antropici, activitatea umană, ce modifică starea mediului inițială aducându-i atât beneficii, dar și modificări ale distrugerii. Acești factori se consideră a fii minimi, dar influențând puțin la un nivel mare. De aici putem deduce, căci fără acești factori climatogeni și fără elementele climatice ce acționează asupra unei regiuni nu ar există o climă particulară. Factori ce sunt la rândul lor influențați puternic de formă de geoid a Pământului. Aceste particularități lucrând în interdependență unii față de ceilalți creează, astfel, regiunea specifică climatului subpolar oceanic din zona de Nord a Europei.

Fig. 20: REGIM CLIMATIC EUROPA

Sursa: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-6-temperatura-si.html

*STUDIU DE CAZ- Curentul Gulf Stream în Nordul Europei

Acest studiu de caz este motivat de necesitatea de a construi un cadru riguos pentru evaluarea contibuției diferitelor influențe ce acționează asupra climei din Nordul Europei. Pe baza Oscilației Atlanticului de Nord s-au efectuat diferite studii ce remarcă această influență fiind majoritară variabilităților atmosferice din regiunea nordică. Gulf Stream-ul se remarcă ca fiind un curent cald și rapid ce își are originea în Golful Mexicului având o extensie până în Florida, dar traversează sub doua forme accelerate unul ajungând în Europa Nordică sub numele de Driftul Atlanticului de Nord, iar celalalt traversează Africa de Vest cu numele de Canary Current. Acest curent influențând coasta de nord-vest a Europei exisând un consens că particularitățile climatice din Europa Nord-Vestică este mai încălzită decât ar trebui. Totodată poziția regiunii de Nord a Europei face curenții arctici să interfereze cu cei atlantici ce conduc la dezvoltarea de puncte de minimă și de maximă presiune atmosferică, cicloni puternici de toate tipurile, atât în atmosferă cât și în ocean. Gulf Stream este de obicei de 100 km (62 mi) lățime și 800 de metri (2600 ft) până la 1200 de metri (3900 ft) adâncime. Viteza curentă este cea mai rapidă în apropierea suprafeței, viteza maximă fiind de obicei de aproximativ 2,5 metri pe secundă (5,6 mph). [6]

Gulf stream-ul acționează puternic, dar tot rămâne mai slab decât curentul polar. Curentul Atlanticului de Nord fiind remarcat că devine mai rece din cauza influențelor vântului provoacând o evaporare excesivă, dar și o răcire a apei. Curentul nord-atlantic al Golfului, împreună cu curenți mai calzi decât cei polari, ce acționează asupra Nordului European ajută la menținerea coastelor cu câteva grade mai calde decât partea de nord în care nu pătrunde atât datorită barierei orografice, Alpii Scandinavi, dar și datorită influenței puternice a vânturilor de origine polară și arctică. Această influență are efect asupra coastelor ce rămâne fără zăpadă și gheață pe parcursul unui an.

Prin urmare acțiunea Gulf Stream-ului aduce în regiunea Nordică a Europei curenți de natură caldă ce acționează asupra temperaturilor, a precipitațiilor, a albedoului, dar și a presiunii dând astfel, două caracteristici diferite ale climei. Una pronunțată prin căldură și umezeală ridicată datorată influenței Atlanticului de Nord, iar alta fiind remarcată de ger, cu temperaturi medii negative și precipitații scăzute sub formă de zăpadă influențată de curenții Cercului Polar. Cele doua părți interferează rezultând climatul subpolar cu nuanțe oceanice și diferite particularități ale climei Regiunii Nord Europene. [14]

CONCLUZII FINALE

În urma acestui proiect concluzionăm că regiunea nordică a Europei ce cuprinde țările Danemarca localizată în sudul regiunii, Islanda în nord-vest, Norvegia, Suedia și Finlanda situate în nord și Estonia, Letonia, Lituania în nord-est, pe lângă acestea se face remarcată și o mică parte din Rusia, țări ce au în comun atât limbă, tradiții, cultură, religie, dar mai ales particularități climatice.

Climat ce se remarcă la nivel European ca fiind unic prin temperaturile sale scăzute, curenți, radioactivitate, nebulozitate și mulți alți factori ce ies în evidență în această zonă. Regiune situată la nord de paralela de 50o latitudine nordică, între Oceanul Arctic în nord, Oceanul Atlantic în vest și Marea Baltică precum și alte mări în Est. Regiunea are o climă determinată în mare parte de poziția sa pe glob, dar și de curenții aduși de Oceane, totodată având o mare importanță și relieful. Circulația atmosferică fiind un factor important de formare al climei desfășurându-se sub influența centrilor de maximă și minimă presiune precum anticiclonul Azorelor, ciclonul Islandez și Anticiclonul Polar.

Clima Europei de nord se remarca ca fiind, accentuat, subpolară în nord, iar în sud primește influențe temperat oceanice puterice. Aceste doua clime de bază ale regiunii sunt datorate atât Oceanului Arctic și apropierii de Cercul Polar, dar și datorită curenților din Oceanul Atlantic. Odată cu pătrundrea influențelor asupra atmosferei determină anumiți factori climatogeni ce ce se condiționează și se interpătrund reciproc, aceștia modificând starea inițială a climei. Factori precum cei radiativi, dinamici, fizico-geografici sau antropici determină asupra zonei stratul de zăpadă ridicat, dar și prezența celui de gheață indicând,astfel, un albedou ridicat. Acești factori se interpătrund și determină totodată elementele climatice ce formează un proces complex asupra atmosferei, solului, vegetației, faunei, cât și a vietăților. Elementele climatice: nebulozitatea, temperatura aerului, umiditatea, precipitațiile, presiunea, circulația vântului cât și durata de străluire a Soarelui influențează tipul de climă al regiunii. Astfel realizând clima subpolar oceanică cu diferite influențe. Zona nordică a Europei este specifică unei nebulozități accentuate influențând pătrunderea minimă a undelor de radiație solară către atmosferă și uscat. De aici rezultând întregul proces al temperaturii scăzute, dar și din cauza stratului de zăpadă gros ce nu permite evaporarea aerului cald din uscat. Europa de Nord are o particularitate a temperaturii aerului diferită de restul regiunilor din Europa deoarece aici întâlnim atât un relief diversificat în altitudini mari de 2500, dar și un relief structurat în altitudini de sub 500, ce predomină în anumite zone. Din motivul variațiilor de altitudine radiația solară ce pătrunde spre sol face ca valorile bilanțului caloric si ale temperaturii suprafeței subiacente să capete mari deosebiri datorită razelor ce cad inegal pe pantele versanților. Asupra temperaturii acționează curenți și vânturi diferite atât de natură caldă, dar și rece. Gulf Stream-ul aduce influențe calde în sud ceea ce determină temperaturi mai ridicate, dar și precipitații bogate. Totodată acțiunea vânturilor polare ce pătrund în nord face din această zonă una specifică temperaturilor scăzute și a precipitațiilor reduse sub formă predominantă de zăpadă. Pe lângă aceste circulații atmosferice se remarcă intr-o proporție mai mică și vânturile de Vest, brizele marine, montane, cât și curenți oceanici. O mare consecință a particularităților climatice este dată și de Oceanul Atlantic ce produce atât precipitațiile abundente cât și o umiditate a aerului crescută. Toate aceste influențe denotă o durată de strălucire a Soarelui ce are ca medie între 1200-1800 h/an iar asta accentuând solul permafrost. Totuși în timp ce elementele climatice acționează asupra climei, un factor important precum cel antropic acționează atât asupra factorului fizico-geografic, dar și asupra precipitațiilor climatice.

Cu toate acestea clima Europei de nord este influențată de anumiți factori ce interferează și sunt în strânsă dependență unii față de ceilalți, dar și de poziția sa pe glob determinând clima de tip subpolară cu particularități oceanice ce denotă precipitații de peste 1000 mm/an în sud și până în 500 mm/an în nord, curenți reci, dar și calzi ce produc o temperatură atmosferică cuprinsă între -10-5 oC/an.

Din acest proiect iese la iveală de cine, cum și în ce fel este influențat climatul regiunii de Nord a Europei.

ANEXĂ

Fig. 1: HARTA CLIMATICĂ A EUROPEI

Sursa: http://www.lahistoriaconmapas.com/atlas/europe-map/europe-climate-map.htm

Fig. 2: RADIAȚIA SOLARĂ/AN – EUROPA

Sursa: http://radiocluj.ro/2016/02/02/schimbarile-climatice-si-energia-solara/

Fig. 3: CIRCULAȚIA AERULUI IN ATMOSFERA PĂMÂNTULUI

Sursa: http://aviation_dictionary.enacademic.com/5143/planetary_winds

Fig. 4: FACTORI FIZICO-GEOGRAFICI HARTĂ EUROPA

Sursa: http://www.elefant.ro/carti/carte/dictionare-si-enciclopedii/atlase/europa-harta-fizico-geografica-si-a-principalelor-resurse-naturale-de-subsol-111343.html

Fig. 5: REGIMUL TERMIC- TEMPERATURA MEDIE IN LUNA IANUARIE SI IN LUNA IULIE -EUROPA

Sursa: Petre Coteț, Europa și Asia, 1967

Fig. 6: PRECIPITAȚIILE IN MM/AN EUROPA

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/harti-fizice-si-demografice/

Fig. 11: Actiunea ciclonilor si anticiclonilor- Europa

Sursa: http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=29148

Fig. 12: CIRCULAȚIA ATLANTICULUI DE NORD

Sursa: http://news.psu.edu/story/349679/2015/03/24/research/scientists-weakening-gulf-stream-could-impact-marine-life-weather

Fig. 13: UN PROCES FRECVENT DE UMIDITATE A EUROPEI NORDICE

Sursa:http://www.scritub.com/diverse/meteorologie/UMIDITATEA-ATMOSFERICA16417232021.php

Fig. 14: MINIMUL SI MAXIMUL NEBULOZITĂȚII

Sursa: http://www.creeaza.com/referate/geografie/meteorologie/Nebulozitatea194.php

Fig. 15: REPARTIȚIA VALORILOR MEDII ANUALE ALE NEBULOZITĂȚII- IULIE

Fig. 16: REPARTIȚIA VALORILOR MEDII ANUALE ALE NEBULOZITĂȚII- IANUARIE

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/climatologie-generala.pdf

Fig. 17: DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI EUROPA NORDICĂ

Sursa:https://www.reddit.com/r/MapPorn/comments/2ezvc5/europe_vs_the_united_states_sunshine_duration_in/

Fig. 18, 19: DINAMICA ATMOSFERICĂ ÎN LUNILE IANUARIE ȘI IULIE

Sursa: ”Europa și Asia (Geografie Fizică), Petre Coteț (1967), Editura Didactică și Pedagogică, București”

Fig. 20: REGIM CLIMATIC EUROPA

Sursa: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/animatii-geografie-bac-6-temperatura-si.html

Fig. 21: PRECIPITAȚIILE ȘI TEMPERATURILE ATMOSFERCE MEDII ANUALE- FINLANDA

Sursa: http://www.globi.ro/finlanda/clima

Fig. 22: REPARTIȚIA PRINCIPALILOR CURENȚI OCEANICI

Sursa: http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/Harta-Curentilor-Oceanici.jpg

Fig. 23: MEDIA ANUALĂ A TEMPERATURII ȘI A PRECIPITAȚIILOR DIN NORVEGIA

Sursa: Meteorologie si Cimatologie -Sterie Ciulache

Fig. 24: CLIMATOGRAMĂ STOCKHOLM

Sursa: http://www.stockholm.climatemps.com/graph.php

Fig. 25: CLIMOGRAMĂ REYKJAVIK

Sursa: https://en.climate-data.org/location/764736/

Sursa: https://ca.wikipedia.org/wiki/Tallinn

BIBLIOGRAFIE

Clima, Laure Chemery, 2003 [1]

Esențial în Meteorologie și Climatologie, Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, 2007 [2]

Rodica Povară, CLIMATOLOGIE GENERALĂ, 2004 [3]

Europa și Asia, Geografie Fizică, Petre Coteț, 1967 [4]

http://www.referat.ro/referate/Europa_Nordica_fc4e5.html [5]

https://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_Stream [6]

http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/climatologie-generala.pdf [7]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cand-si-unde-s-au-inregistrat-cele-mai-scazute-temperaturi-din-istorie [8]

https://www.scribd.com/doc/24288859/Mediul-subpolar [9]

http://www.scritub.com/diverse/meteorologie/VANTUL-SI-CIRCULATIA-GENERALA-16521797.php [10]

http://www.creeaza.com/referate/geografie/meteorologie/Vartejurile-oceanului-aerian-c784.php [11]

http://www.jstor.org/stable/24866789?seq=1#page_scan_tab_contents [12]

http://journals.ametsoc.org/doi/full/10.1175/15200442%282000%29013%3C2671%3ATAORTT%3E2.0.CO%3B2 [13]

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0079661115300653 [14]

CURSUL DOMNULUI PROFESOR COORDONATOR CONF. UNIV. DR. LUNGU MARIUS