Capitol 1 Si 2 Dima Mariana Rev1 [614039]

UNIVERSITATEA “ DUNĂREA DE JOS ” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA : FINANȚE ȘI BĂNCI

Analiza performanței financiare în
compania transnațională

Coordonator științific,
Prof. dr. Nicoleta BĂRBUȚĂ -MIȘU

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………
Capitolul 1. Performanța financiară în compania transnațională ………………………….. …………. 3
1.1. Particularități ale companiei transnaționale ………………………….. ………………………….. ……. 4
1.2. Necesitatea abordării financiare în compania transnațională ………………………….. …………. 7
1.3. Scopul și caracteristicile analizei performanței companiei transnaționale …………………. 10
1.4. Dificultăți privind măsurarea performanțelor companiei transnaționale ……………………. 11
1.5. Factorii care influențează performanța financiară a companiei transnaționale ……………. 13
1.6. Indicatorii de măsurare și analiză a performanței financiare ………………………….. ……….. 15
Capitolul 2. Prezentarea sectorului de activitate petrochimic și a societății Rompetrol
Rafinare S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
2.1. Descrierea sectorului de activitatea și tendințe de evoluție ………………………….. …………… 22
2.2. Scurt istoric și obiect de activitate a firmei ………………………….. ………………………….. …….. 26
2.3. Descrierea gamei de produse, a clienților și furnizorilor ………………………….. ………………. 27
2.4. Conducerea firmei și structura acționariatului ………………………….. ………………………….. … 28

3

Capitolul 1. Performanța financiară în compania transnațională

Capitolul 1 tratează în principal începutu rile globalizării care au dus la apariția
corporațiilor multinaționale , particularități le companiei multinaționale, analiz ându -se
principalele aspecte ale performanței financiare într -o astfel de companie, precum:
necesitatea abordării financiare, scopul și caracteristicile analizei financiare, dificultăți
întâmpinate în decursul procesului de analiză a performanțelor, factorii cu influență asupra
performanței financiare și stabilirea indicatorilor ce fac posibilă măsurarea și analiza
performanțelor financiare.
Din punctul meu de vedere globalizarea reprezintă punctul de început al dezvoltării
întreprinde rilor, întrucât aceasta le oferă șansa să se extindă pe plan internațional, lucru ce
duce la creșterea profitabilității și la dobândirea capacității de a -și răspândi produsele în
afara granițelor naționale.
În prim plan am abordat problema globalizării , fenomen ce prezintă mari succese
având un flux semnificativ de investiții străine directe, investiții ce au la baza compania
transnațională. Folosesc atât termenul de „companie multinațională ” cât și „companie
transnațională”, deoarece , conform cercetărilor făcute de Ana Mazilu (1999), acești doi
termeni nu prezintă decât diferențe de ordin lingvistic. În fapt, termenul de transnațională se
prezintă a fi mai utilizat în zilele noastre, fiind un termen modern, iar în ceea ce privește
nivelul de dezvoltare pe plan internațional, s e poate observa o mică diferență la nivelul
filialelor, întrucât compania transnațională are un număr de filiale deschise în străinătate
puțin peste compania multinațională.
În ceea ce privește necesitatea abordăr ii financiare, aceasta constituie un aspect
important în atragerea de noi resurse, sau chiar de noi investitori ce dispun de resurse
financiare și sunt în căutare de metode eficiente pentru a și le aloca.
În final se vor prezenta indicatorii ce ne sunt ne cesari pentru a putea începe procesul
de analiză financiară a întreprinderii, indicatori ce se bazează pe Bilanțul contabil, Contul
de profit și pierdere, respectiv pe baza ratelor.

4
1.1. Particularități ale companiei transnaționale

Pe măsură ce devine tot mai mult o realitate contemporană, globalizarea1 va dobândi
titlul de cea mai discutată noțiune în literatura economică cât și în politica internațională.
Pentru mulți dinte noi, globalizarea a adus multe neclarități cu privire l a definirea acesteia,
chiar dacă ne aflăm într -o lume globalizată. Pentru unii, globalizarea poate însemna accesul
la Internet, capacitatea de a munci în afara granițelor țării de origine. In vestitorii privesc
acest concep t prin prisma capitalului; pentru ei mutarea capitalului din tr-o țară în alta,
oricând do resc, poate însemna globalizare, însă muncitorii privesc globalizarea ca o creștere
a salariului, cât și a șomajului, peste media națională.
Globalizarea poate fi apreciată ca o creștere a legăturilor capitaliste de producție sau
ca o legătură universală dezvoltată în cadrul sistemului economic mondial. În prima
categorie se află procesele de tranziție după perioada comunistă, iar în a doua ca tegorie
regăsim accesul universal la informație.
De fapt, ideea globalizării economice a început odată cu necesitatea teoriei
economice de a utiliza noțiuni noi, competente de a explica cu o precizie desăvârșită
transformările semnificative întâlnite în ul tima perioadă în economia internațională,
transformări ce au fost întâmpinate în ultimele două decenii.
O problemă întâmpinată în dezbaterea fenomenului de globalizare o reprezintă faza
declanșării lui, altfel spus, a debutului său. Deși nu s -a reușit a s e ajunge la un punct de
vedere comun în legătură cu problema abordată , fără a se l ua în considerare o serie de
amănunte istorice, într -un final s -au evidențiat trei moduri de a trata acest aspect, precum:
• În prim plan se vorbește despre globalizare ca și cum ar fi apărut la începuturile
istoriei, consecințele acestei acțiuni simțindu -se în mai mică sau în mai mare măsură
în timp, până în clipa când a realizat o creștere considerabilă.
• În opinia altora, globalizarea poate fi un fenomen actual ce are la bază caracteristici
ale modernizării și a evoluț iei capitalismului, putându -se semnala că î n ultimele
decenii a demonstrat o accelerare neobișnuită.
• A treia particularitate ce tratează aspectul globalizării se referă la faptul că
globalizarea reprezintă o acțiune contemporană asociată cu alte cazuri economice și

1 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 9

5
sociale cunoscute deja sub denumirea de post -industrializare sau, precum
menționează unii autori, cu reorganizarea capitalismului pe alte baze 2.
În ceea ce privește definirea concretă a te rmenului „ globalizare”, voi preze nta
cea mai utilizată definiție:
„Globalizarea reprezintă procesul prin care distanța geografică devine un
factor tot mai puțin important în stabilirea și dezvoltarea relațiilor tr ansfrontaliere de
natură economică, politică și socioculturală. Rețelele de relații și dependențele,
dobândesc un potențial tot mai mare de a deveni internaționale și mondiale .” 3
Această capacitate de a -și răspândi relațiile la nivel internațional cât și mondial,
cuprinde anumiți termeni specifici, precum: rezistență, acțiuni și reacțiuni.
Conform definiției prezentate mai sus întâlnim aspectele obiective, cât și
aspectele subi ective pe care le utilizează ideea globalizării:
➢ În cazul primului aspect, „geografia” se confruntă cu o scădere a importanței
datorită tehnologiilor moderne, a noilor tactic i ale participanților economici, ca
și politicilor acestora, din punct de vedere național, cât și internațional.
➢ În ceea ce priveșt e al doilea aspect, globalizarea ajunge treptat tot mai puternică
datorită oamenilor ce privesc tot mai clar șansele primite datori tă utilizării noilor
tehnologii, cât și punerea în aplicare a strategiilor și politicilor actuale.
În ceea ce privește caracteristicile acestui curent vom regăsi internaționalizarea
procesului de producție, divizarea forț elor muncii peste granițele țării mamă, mutarea noilor
mișcări de la Sud c ătre Nord, noul cadru concu rențial ce stârnește această acțiune și nu în
ultimul rând internaționalizarea statului ce poate transforma din simple state, agenți
puternici a unei lumi globalizate.
Globalizare a economiei mondiale prezintă mari succese datorită intensificări i
investițiilor străine directe, investiții ce au la bază compan ia transnațională.
În ceea ce privește compania transnațională, aceasta este văzută precum un proces
economic ce se situează în plină dinamică. De fapt, conceptul companiei transnaționale a
urmat drumul globalizării, în ceea ce privește definirea concretă a termenului, întrucât în
plan internațional nu s -a stabilit un acord cu privire la denumirea aspectului studiat.
Conform cercetărilor făcute de către Ana Mazilu (1999)4 între expresia de companie
multinațională , exprimare folosită cu preferință de către marii scriitori anglo -saxoni, și

2 Pandelică A., Companii multinaționale: strategii de marketing , Editura Economică, București, 2006, pag 60.
3 Bari I., Globalizarea economiei , Editura Economică, București, 2005, pag. 30.
4 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 16.

6
companie transnațională nu există diferențe majore, sigura dif erență întâlnită între cele două
expresii fiind de ordin lingvistic. O astfel de diferență o prezintă și expresia „corporație
transnațională” în concor danță cu „companie/societate transnațională” .
Termenul de „companie transnațională” este abordat de către toți economiștii
simpatizați d e această corporație , regăsindu -se și în rapoartele Conferinței Națiunilor Unit e
pentru Comerț și Dezvoltare ( United Nations Conference on Trade and Development).
Perspectiva UNCTD cu privire la termenul analizat este destul de vastă, definirea acestei
entități economice cuprinzând existen ța companiei -mamă și a filialelor acesteia deschise în
străinătate.
Cercetătorii br itanici Neil Hood și Stephen Young5 susțin că pentru a -și merita
numele, o corporație transnați onală trebuie să cuprindă filiale în 5 -6 țări și să aibă minimum
25% active deținute în afara granițelor tării de origine în totalul activelor.
Atitudinea lui Papp (1991)6 față de compania multinațională (CMN) este mult mai
subiectivă deoarece acesta o vede ca pe o organizație capabilă să acționeze într -o
multiplicitate de cadre naționale, identificând totodată și trei faze ce determină dezvoltarea
acesteia .
În prima etapă de dezvoltare, compania multinațională se ocupă de crearea unor
planuri de afaceri diferite pentru fiecare țară în care -și desfășoară activitatea luând
denumirea de corporație multilocală. În cel de -al doilea stadiu, corporația dorește să
cucerească piața globală destinată sectorului său de activitate, focusându -și însă majoritatea
eforturilor spre țara de origine. Acest tip de CMN este numit de către Papp ca fiind o
corporație globală. În ultimul stadiu, fiind cel de -al treilea, ce vizează dezvoltarea CMN,
aceasta dispune de resurse, producție, management cât și de alte valori globale ce îi oferă
titlul de corporație transnațională.
O asemenea concepție se suprapune destul de bine cu clasic a teorie a
internaționalizării firmei7, teorie ce are la bază metodele de operare în străinătate. Aceste
metode presupun începerea realizării exporturilor direct pe o piață națională determinată,
urmând ca acest proces să se efectueze prin intermediul agen ților locali independenți ce au
o precisă relație de cooperare cu firma -mamă , urmând ca în final să se determine un raport
de proprietate stabilit între firmă și reprezentanta acesteia pe piața pe care operează, adică
deschiderea de filiale în străinătate .

5 Pandelică A., Companii multinaționale: strategii de marketing , editura Economică, București, 2006, pag. 91
6 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global , editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 16.
7 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 17.

7
Această ultimă metodă de operare pe piața externă, adică stabilirea unei relații de
proprietate între firmă și reprezentanta acesteia, prezintă un prim ordin în ceea ce privește
definirea conceptului de companie transnațională ce are ca și fundament inv estițiile străine
directe.
Investiția străină directă (ISD) se prezintă ca o investiție ce include o legătură pe
termen lung oglindind interesul și controlul pe o perioadă de timp mai îndelungată al unei
idei rezidente într-o anumită economie cont ra unei l egături economice rezid entă într -un alt
plan economic.
Având în vedere modul de finanțare a filialelor companiilor transnaționale, acesta se
poate realiza prin intermediul f luxurilor investiționale ale ISD -urilor, precum capitalul
vărsat prin deținerea de acțiuni la una dintre unitățile economice aflate în străinătate ,
profiturile reinvestite realizate în cadrul activității desfășurate î n afara granițelor și
împrumuturile acor date filialelor de către firma -mamă.
Pe lâ ngă aceste tipuri de finanțare, CTN, pentru a -și finanța filialele deschise în
străinătate, mai poate apela la fondurile obținute atât de pe piața externă de capital a statului –
gazdă, cât și prin apel direct la fin anțarea externă8.

1.2. Necesitatea abordării financiare în compania transnațională

Termenul de „performanță” , deși este utilizat din ce în ce mai intens, prezintă o gamă
variată de noțiuni cât mai diferite precum cele de profitabilitate, rentabilitate, creștere,
competitivitate, randament, productivitate9.
În fapt, performanța financiară a întreprinderilor, în cazul în care aceasta se află la
un nivel ridicat, înseamnă atingerea unor cote maxime a valorilor capitalurilor proprii
precum și a averii acț ionariatului, care prezintă o importanță deosebită în cadrul procesului
de atragere de noi fonduri de pe piața financiară cât și de la investitorii ce sunt în căutare de
metode eficiente pentru a -și aloca resursele deținute. Așadar, conceptul pe care -l abordă m
se materializează în evoluția cursului bursier al titlurilor10.

8 Voinea L., Corporațiile transnaționale și cap italismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 14.
9 Colasse B., Analiza financiară a întreprinderii, trad: Tabără N., Editura Tipo Moldova, Iași, 2009, pag. 53.
10 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagog ică, București,
2009, pag. 197.

8
Noțiunea de performanță este văzut ă „ ca o stare de competitivitate a întreprinderii,
atinsă printr -un nivel de eficacitate și productivitate care îi asigură o prezență durabilă pe
piață”11.
În ceea ce privește definirea conceptului de analiză financiară acesta se prezintă ca
fiind activitatea de diagnosticare atât a poziției financiare cât și a stării de performanță și de
lichiditate financiară a întreprinderii12 determinată la sfârșitul exerc ițiului financiar.
Unul dintre obiectivele analizei financiare constă în stabilirea unor puncte forte,
respectiv unor puncte slabe, asupra gestiunii financiare pentru a se putea stabili noi tactici
de supraviețuire , făcându -se referire la menținerea și dezvoltarea întreprinderii într -un cadru
concurențial.
Un alt obiectiv ce aparține analizei financiare pe plan intern, cât și extern, vizează
stabilirea rentabilității implicit a riscului la care este supusă societatea, pentru ca la final să
se poată deter mina valoarea efectivă a întreprinderii.
Ceea ce urmărește analiza financiară în cadrul unei întreprinderi este modul în care
pune în evidență modalitățile de executare a echilibrului financiar atât pe termen scurt cât și
pe termen lung, fapt ce se poate observa din analiza pe baza bilanțului contabil, precum și
pașii ce au fost efectuați în cadrul procesului de acumulare bănească, de obținere a
rentabilității, obiectiv al analizei efectuat e pe baza contului de rezultate și nu în ultimul rând
justificarea modificărilor întâlnite la nivelul trezoreriei societății de la începutul până la
finalul perioadei de administrare, lucru ce se regăsește în analiza realizată pe baza situațiilor
fluxurilor de trezorerie.
Profunzimea indicatorilor caracteristici exprimată pe trei planuri indică necesitatea
abordării financiare în cadrul performanței. Cele trei planuri sunt prezentate astfel:
➢ Un prim plan a necesității analizei performanței financiare se referă la faptul că aceasta
reprezintă o amendare a eficienței globale a întreprinderii13 ilustrând felul în care
compania apreciază resursele de care dispune. În cazul în care condescendența
performanței este efectuată pentru controlul intern sau pentru cel extern ( se apele ază la
partenerii externi ai întreprinderii) , aceasta implică o serie de condiții ce au in vedere
activitatea întreprinderii, vorbind despre condiții aplicate în mod concis și în mod
omogen.

11 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 200.
12 Stancu I., Finanțe , ediția a patra, editura Economică, București, 2007, pag. 705.
13 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 216.

9
➢ Penultimul plan reflectă faptul că rezultatele financiare determ ină operațiunile de
distribuire, de repartizare, la care întreprinderea va apela pentru a se folosi de factorii de
drept, fiind de mai multe feluri, ce sunt preocupați de activitatea întreprinderii. Astfel,
partenerii firmei pot simți și ei efectele aceste i repartizări, fiind afectați, mai mult sau
mai puțin, acest lucru depinzând de calitatea și stadiul performanței sale.
➢ În ultimul plan se vorbește despre performanță ca și cum aceasta ar condiționa
capacitatea de finanțare a companiei , dar și despre competența întreprinderii de a atrage
noi fonduri.
În majoritatea multinaționalelor, activitățile lanțului valoric sunt răspândite în
întreaga lume. Filiale le deținute în străinătate posedă cea mai mare parte di n activitatea de
producție a fondurilor financiare pentru companiile multinaționale14. Deși unele
întreprinderi multinaționale sunt familiarizate cu modul în care filialele lor se angajează la
întreaga performanță, unele au o viziune neclară în ceea ce privește contribuția filialelor la
analiza performanței. Cu toate acestea, evaluarea performanței rămâne unul dintre cele mai
fundamentale aspecte ale managementului. Pentru a se putea face selecții strategice
importante în ceea ce privește extinderea internațională, departamentul de man agement ar
trebui să fie conștient de funcționarea filialelor lor. În plus, înaintea implementării strategiei,
managerii trebuie să analizeze performanța filialei.
Evaluare performanței este esențială pentru a putea expuse o imagine corectă a
activităților subsidiarelor. Practicile remarcabile pot fi deduse atunci când rezultatul
evaluării este unul favorabil, iar problemele inițiale pot fi consecințe a unei evaluări
negative.
Mai mult de atât, evaluarea performanței este necesară pentru a se putea inspira și
motiva, atât filialele cât și managerii acestora.
Obiectivul evaluării performanței filialelor este identificarea situației financiare ș i
nefinanciare a filialei în curs de dezvoltare și de unde rezultă profitul obținut. Unii autori
consideră că scopul acesteia este evaluarea și monitorizarea realizării obiectivelor strategice
și implementarea st rategiei corporatiste în cadrul filialei.
Multinaționala obține o imagine completă a tuturor activităților filialelor și
determină spațiile în care le -a dezvoltat în mod profitabil sau co ntrar, identifică poze fără
succes în care ar putea gestiona o eficiență mai ridicată. Scopul evaluării poate fi, de

14 MEJLUMYAN H., Performance of multinational company, Diploma thesis, Faculty of Economics and
Administration, Masaryk University, Brno, 2016, pag. 26.

10
asemenea, evaluarea performanței managerilor locali cât și motivarea angajaților din cadrul
filialelor.
Evaluarea performanței este esențială nu numai în cazul fiecărei filiale, dar și la
nivelul companiilor multinaționale, unde aceasta poate juca rolul de instrument de
consolidare și coordonare a companiei, dând valoare acțiunilor coerente.
În plus, în conceptul evaluării performanței, fialele pot fi comparate pe baza unor
criterii distincte, care, ca rezultat, pot fi indispensabile pentru navigarea alocării resurselor
în multinațională.

1.3. Scopul și caracteristicile analizei performanței companiei transnaționale

Un sistem de control financiar trebuie mai întâi să stabilească unele obiective ce
trebuie realizate și apoi să compare rezultatele obținute cu aceste obiective pentru a putea
măsura performanța întreprinderi i15. Obiectivele controlului financiar sunt multiple.
Clasamentul lor variază în funcție de grup. Ca și prim obiectiv se clasifică verificarea
rentabilității filialei înființate , fiind urmat de dezvoltarea unui sistem de estimare a
eșecurilor , cel mai frecvent menționat , iar pe nivelul al treilea se află pregătirea unor
previziuni coerente la nivel de grup. Următoarele obiective sunt prezentate în ordinea
următoare: o bună colaborare a filialelor cu conducerea grupului, evaluarea performanțelor
manageme ntului, dezvoltarea unui sistem de estimare a deficiențelor .
Scopul analizei performanței financiare este reprezentat de:16
– perceperea rezultatelor deosebite obținute cât și a pericolului inerent din cadrul
activității întreprinderii, cât și previzionarea perspectivelor de performanță
financiară;
– adaptarea situațiilor financiare din trecut pentru a se putea evalua deprinderile
întreprinderii de a produce fluxuri financiare pentru persoanele ce furnizează capital,
dar și pentru a estima perspectivele întreprinderii;
– compararea cu alte întreprinderi asemănătoare pentru a putea evalua gradul de risc,
de profitabilitate cât și valoarea întreprinderii.

15 PEYRARD J., Gestion financiere internationale, Maître de conférences, Université de Paris, Editura CLET,
pag. 332.
16 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 215.

11
Evaluarea performanței financiare a întreprinderii rezultă în general din sfera
analizei financiare, ce se referă de fapt la totalitatea aspectelor activității, însușirile proprii,
precum și aporturile caracteristice la cheltuielile și la rezultatele totale din cadrul
întreprinderii. Deține stăpânire peste aspectele cantitative ale funcționării, cât și asupra celor
calitative sau precum și asupra aspectelor sensibile ce pot fi cuantificate numai fizic.
Un alt punct de vedere ce implică termenul de analiză financiară se referă la faptu l
că aceasta admite un diagnostic parțial al performanței și al riscului17 ce se arată numai cu
caracter delimitativ, numai în cazul în care aceasta omite responsabilitatea proprie pe care
și-a asumat -o, dar și barierele impuse din aria sa de analiză. Desig ur, pentru a se putea
alătura evaluării performanței financiare , diagnosticul financiar dezvoltă trei puncte de
vedere caracteristice:18
Primu l punct de vedere dezvoltă o concepție parțială asupra performanței. De fapt,
acest lucru se referă la faptul că eficacitatea firmei poartă vina prețuirilor pornind de la
mentalități diferite și care aduc în cauză, câteodată, principii divergente .
Pe locul doi se identifică procesul analizei financiare ce tratează performa nța
beneficiind de semnele monetare de măsură și prețuire. Acest proces este îndreptat deja
spre ignorare sau s pre minimizare asupra a spectelor ce vizează lucrul ce nu are un
concordant monetar, atât direct cât și indirect.
În ultimul punct de vedere, cel de-al treilea ca și număr, aprecierea financiară
pornește de la un punct de vedere succint și total. Aceasta dorește să întocmească o imagine
generală a ceea ce s -a obținut, fă când -o diferită de alte abordări bazate pe analiză care
pornește de la o separar e a protocoalelor interne.

1.4. Dificultăți privind măsurarea performanțelor companiei transnaționale

Impactul ISD peste companiile locale se poate face pe două nivele:
• Direct, la nivelul filialei19, printr -un schimb tehnologic precum și dezvoltarea
eficacității alocative și prolifice.

17 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 215.
18 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 215.
19 Voinea L., Corporațiile transna ționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 168.

12
• Indirect, la nivelul celorlalte firme din ramură sau din economie20, cu ajutorul
copierii, concurenței, colaborării, dar și studierii.
Prin impactul cauzat pentru evoluarea sucursalei, investiția străină directă ajută la
dezvoltarea economică, însă se dovedește că acest ajutor este de esență exogenă, urmărind
faptul că între timp se poate produce o posibilă dezinvestire ce ar putea elimina competiția
avansată.
Randamentul întreprinderilor ce cuprinde aport străin se crede a fi, măcar teoretic,
preeminent celui înregistrat de firmele locale, cel puțin în situația țărilor ce prezintă o
intensitate ridicată în capital, know -how și practici manageriale.21
Privitor la rezultatele indirecte , Meyer (1998) descrie un cadru pentru a oglindi
modificările îndurate de către companiile locale expuse constrângerii investiției străine
directe. Alegerile ce sunt la îndemâna firmelor locale, în funcție de nivelul pe ca re se află în
clasamentul concurențial, sunt prezentate astfel :
– Ajustare defensivă , ceea ce însemnă că firma își micșorează dimensiunile și își
sporește productivitatea;
– Restructurare strategică , însemnând de fapt că firma își elimină pragul de limitare,
depășindu -l chiar, prezentându -se pe piață cu noi produse;
– Schimbări organizaționale, firma adoptă o civilizație competitivă ce se încrede în
analiza cost -avantaje.
Influența companiilor transnaționale peste cadrul concurențial al statului ce
găzduiește filiala întreprinderii nu se prezintă a fi obligatoriu dăunătoare, lucru susținut de
un număr semnificativ de economiști importanți. Infiltrarea unei companii transnaționale pe
o piață națională având un număr restrâns de competi tori relatat la volumul pieței poate
crește nivelul competitivității în cadrul sectorului respectiv. Contribuția CTN în cadrul
procesului concurențial implică scăderea semnificativă a prețurilor (numai în cazul în care
compania transnațională prezintă un grad mai ridicat de eficacitate în comparație cu
întreprinderile locale), luarea în calcul a diferențierii dintre produsele cu care operează pe
piață CTN și produsele deja existente pe piață și vândute prin intermediul firmelor locale,
publicitatea, imple mentarea unor bunuri noi datorită procesului de cercetare și dezvoltare.
Multiple cercetări (Blomstorm, Kokko, 2003; Cantwell, 1989; Kokko, 1992;
Haddad, Harrison, 1994)22 leagă eventualitatea producerii consecințelor produse în urma

20 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 168.
21 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 169.
22 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 171.

13
antrenării în economia locală din cauza activității companiilor transnaționale de volumul
activității în cauză: randamentul companiilor locate ia amploare odată cu supunerea acestora
la competiția CTN -urilor, competiție ce va fi evaluată prin intermediul cotei de piață a
corpora țiilor transnaționale. Efectele pozitive de acest timp au loc de obicei în situația în
care companiile locale au unele posibilități tehnologice dinaintea intrării pe piață a
companiilor transnaționale.
Rezultatele antrenării nu se limitează doar la îmbunăt ățiri de natură tehnologică și la
sporirea randamentului. Conform unor statistici multiple (Wells, 1993) se relatează faptul
că sucursalele companiilor transnaționale îndreptate spre activitatea de export operează
drept catalizatori ai creșterii volumului de export practicat de către firmelor locale, prin
orientare către piețele străine.
În situația dată, când corporațiile transnaționale fac parte din domeni i de activitate
neexploatate de companiile locale sau există o deosebire imensă între forța concurenț ială
venită din partea CTN -urilor și cea a întreprinderilor locale, iar concurența provenită din
partea importatorilor sau din partea altor corporații transnaționale este neînsemnată,
sucursala companiei transnaționale ce intră pe piață printr -o situație a semănătoare posedă o
poziție dominantă încă de la bun început. În această circumstanță, piața nu prezintă un
demers eficace și se percep supraprofituri pentru subsidiara respectivă în detrimentul
bunăstării consumatorilor și al creșterii dinamice a respect ivelor sectoare de activitate.23

1.5. Factorii care influențează performanța financiară a companiei
transnaționale

Raportându -ne la general, descoperim că principalii factori ce influențează
randamentul întreprinderii sunt prezentați astfel: cadrul instituțional, măsurile luate la
nivelul întreprinderii atât de angajați cât și de manageri, costul și prețul. 24
Pornind de la primul factor de influență, adică de la cadrul instituț ional , observăm
că în cazul în care întreprinderea nu reușește să efectueze activități productive înseamnă că
limitele instituționale au furnizat un mediu antrenant pentru astfel de activități. În țările mai
puțin dezvoltate, sărăcia este în floare din cauza limitelor instituționale ce determină un set
de consumuri pentru activitățile economice sau politice care nu stimulează sporirea

23 Voinea L., Corporațiile transnaționale și capitalismul global, Editura POLIROM, Iași, 2007, pag. 172.
24 Bărbuță -Mișu N., Finanț area și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 218.

14
productivității. În economiile socialiste se respectă faptul c ă stabilirea cadrului instituțional
este originea rentabilităților curente scăzute și se caută să combată prin acest mijloc pentru
a reorganiza cadrul instituțional având rolul de a redirecționa dimensiunile stimulative
îndreptând companiile spre creșterea productivității.
Când vorbim despre țările dezvoltate, ne gândim la faptul că acestea nu mai prezintă
necesitatea aprecierii valorii acordate întregului cadru instituțional , ce a fost răspunzător
pentru dezvoltarea economică și care a dus la performanță î n general, fără a se limita la
anumite domenii ale economiei.
În al doilea rând performanța întreprinderii este determinată de măsurile luate de
către angajați și manageri.25 Aceste măsuri nu au voie să se elimine reciproc sau să ducă la
un surplus de măsuri. Din această cauză este utilă recunoașterea „măsurilor vitale” ce
folosește la executarea resturilor de sarcini ale întreprinderii și care sunt în totalitate potrivite
cu perspectiva și strategia companiei. Astfel putem concluziona faptul că pentru a fi siguri
că vom obține performanțe excepționale trebuie să ne rezumăm la un număr minim de
măsuri ce vor fi publicate și analizate.
În ultimul rând, influența îmbinată a costu rilor și a prețurilor asupra câștigului firmei,
ca reper caracteristic al performanței, fluctuează în funcție de scopurile politicii de prețuri a
companiei și de procedeele de fundamentare a prețului în funcție de cost.
Întreprinderile definite prin tr-un nivel ridicat de costuri fixe, apreciază ca fiind
esențială determinarea acelui prag al prețurilor ce admit folosirea la intensitate maximă a
capacităților. În cazul în care în sistemul costului total, costurile variabile prezintă un nivel
ridicat, scopuri le politicii de preț analizează stabilirea nivelului prețului ce poate aproba
maximizarea aportului fiecărui produs la marja peste cheltuielile variabile. De fapt, costul
înseamnă un factor intern fiind un component al politicii de preț, aflat într -o continuă
modificare sub procesul indirect al pieței, ce îndrumă deseori concurența de la nivelul pieței
către nivelul costului.
Factorii de influe nță sunt clasificați pe trei nivele și anume: nivelul m ultinaționalei,
nivelul subsidiarității și nivelul mediului26. Majoritatea studiilor se concentrează asupra
factorilor care influențe ază multinaționala și subsidiaritatea , iar uneori mai atrage atenția și
asupra factorilor de mediu. Numeroș i factori de influență pot fi menționați pentru fiecare

25 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 218.
26 MEJLUMYAN H., Performance of multinational company, Diploma thesis, Faculty of Economics and
Administration, Masaryk University, Brno, 2016, pag. 36.

15
nivel în parte. Astfel, pentru nivelul ce se prezintă asupra multinaționalei, factorii cei mai
importanți pot fi naționalitatea, industria, mărimea și gradul de internalizare, structura
organizatorică , zona de operare și dependență dintre sediul central și filiale. În cadrul
nivelului subsidiar, factorii care influențează în general sunt dimensiunea, țara și
interdependența dintre acestea și sediile centrale. În cazul factorilor de mediu se poate
menți ona neclaritatea mediului, atractivitatea observată de către piața gazdă sau riscul de
piață .
În continuare vom descrie câțiva dintre cei mai importanți factori care se
influențează recipr oc. Fără niciun pic de îndoială, țara de origine a companiei multinaționale
poate fi considerată un factor important ce influențează procesul de control. Factorul țării
de origine afectează mai multe criterii financiare, în schimb în cazul criteriilor nefinanciare
acest factor nu are o influență atât de puternică cu m se prezintă ante rior.
Dimensiunea companiei multinaționale este un alt factor considerabil ce
influențează procesul de control. Mărimea întreprinderii și controlul oficial sunt aprobate
pentru a fi pozitive reciproc. Între timp, creșterea mărimii multin aționalei este legată de
creșterea controlului cultural, ceea ce înseamnă un fapt pozitiv27. În plus, mărimea
companiei multinaționale influențează alegerea indica torilor cantitativi. Autorii precum
Schmid și Kretschmer, susțin ideea că multinaționalele au început să utilizeze mai puțini
indicatori ai creșterii. În plus, aceste multinaționale au realizat importanța indicatorilor
nefinanciari și i -au folosit mai mult pentru a asigura aspectele legate de performanță.
Unii autori afirmă că scopul evaluării poa te fi, de asemenea, considerat un factor
care influențează alegerea indicatorilor financiari sau nefinanciari în evaluarea
performanței. Un alt factor care afectează indicatorii financiari este gradul de centralizare.
Dacă societatea este descentralizată, utilizează indicatori bazați pe profit. În schimb, un
număr mare de companii centralizate apelează la indicatori ce nu implică buget.

1.6. Indicatorii de măsurare și analiză a performanței financiare

Analiza performanței întreprinderii are la bază trei serii de indicatori ce rezultă din
analiza pe baza Bilanțului, analiza pe baza Contului de rezultate, analiza pe baza ratelor.28

27 Mejlumyan H., Performance of multinational company, Diploma thesis, Faculty of Economics and
Administration, Masaryk U niversity, Brno, 2016, pag. 37.
28 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 221.

16
Vom începe cu prezentarea indicatorilor de măsurare și analiză a performan ței
financiare ce rezultă din analiza pe baza Bilanțului .
Din cauza faptului că bilanțul contabil exprimă o serie de abateri asupra utilizării
principiilor contabilității, pentru a se obține o analiză adecvată se vor folosi doua
instrumente financiare și anume: bilanțul financiar și bilanțul funcțional.29
Bilanțul financiar se obține pe baza Bilanțului contabil ce suferă o serie de
operațiuni, precum:
– Acțiuni de eliminare a activelor imaginare (fictive), precum și a imobilizărilor
necorporale și a costurilor înregistrate în acont ce nu sunt folosite în activ și sunt
scăzute din capitalurile proprii în pasiv,
– Operațiuni de înregistrare a unor mijloace și fonduri financiare însemnate ,
referitoare la consecințele prevăzute și neajunse la termen cât și la activele
achiziționate prin intermediul operațiunii de leasing,
– Activități de îmbunătățire a evaluării efectuate peste unele situații din bilanțul
contabil, anume imobilizări le corporale, financiare, precum și a altor componente de
stoc și adaptarea calității capitalurilor proprii,
– Operațiuni de reorganizate a posturilor din bilanț ce se referă la configurarea în
funcție de principiul lichidității crescătoare a situațiile de a ctiv și a exigibilității
descrescătoare a situațiilor de pasiv.
Bilanțul funcțional exprimă situațiile din Bilanțul contabil aranjate în funcție de
ciclul de operațiuni la executarea căruia asistă, aferente funcțiilor descendente: funcția de
investiții, funcția de exploatare, funcția de trezorerie și funcția de finanțare. 30
Echilibrul financiar este îndeplinit în cazul în care fondul de rulment se prezintă a fi
peste nevoia de fond de rulment, dezvoltându -se o trezorerie netă cu un rezultat pozitiv. De
aici putem tr age concluzia că finanțarea nevoilor provizorii reînnoibile în interiorul
ciclurilor de exploatare consecutive din surse de capital permanent, reprezintă principalul
factor de determinare a echilib rului financiar.
Fondul de rulment simbolizează consecința arbitrajului dintre finanțarea pe termen
lung și cea pe termen scurt.

29 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București ,
2009, pag. 221.
30 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 222.

17
Nevoia de fond de rulment reprezintă necesitățile provizorii de subv enționare
reînlocuite permanent, rămânând neacoperite din surse provizorii și reînnoibile în jurul
acelorași cicluri de exploatare. Partea ce a rămas neacoperită nu trebuie să fie mai mare
decât fondul de rulment, din contră, este necesar a fi inferioară sau chiar egală. Valoa rea
nevoii de fond de rulment este direct proporțională cu valoarea cifrei de afaceri.
Trezoreria netă ce are un caracter pozitiv, reprezintă ilustrarea cea mai
convingătoare a eficacității întreprinderii, forma cea mai concisă a îndeplinirii echilibrului
financiar al firmei. Prezența unei trezorerii nete pozitive ilustrează un surplus monetar, ce
se află în pasivul bilanțului sub denumirea profitului net, iar la polul opus, existența unei
trezorerii nete negative reprezintă un dezechilibru financiar, o pierdere de fonduri ce trebuie
acoperită ce ajutorul datoriilor de exploatare, sub forma creditelor de scont sau de trezorerie.
În continuare vom evidenția indicatorii ce se calculează pe baza Contului de profit
și pierdere .
Cont ul de rezultate atrage atenția celui mai consacrat indicator de performanță a l
unei companii, adică profitul. Se spun e că profitul este „o repercusiune a riscului”, o răsplată
ce poate fi primită de către întreprindere pentru a -și pune în pericol capitalul . Sursele
principale ce se folosesc pentru realizarea profitului sunt îndoiala și inovația, amândouă au
la bază spiritul antreprenorial.
În esență, profitul joacă cel mai important rol din activitatea de org anizare a
companiei. În principiu, studierea profitului se efectuează pe baza surselor contabile oferite
de către documentele de sinteză ce necesită o interpretare mai delicată, reflectând cât se
poate de mult realitatea, astfel încât valorile nu corespund cu procesul de modif icare a
prețurilor putându -se ajunge la deviere de la veridicitatea economică; normele contabile
statice, sub constrângerea unei fiscalități drastice, conduc la metode de manevrare a datelor
întrucât să se poată obține rezultatul contabil așteptat, adică p rofit zero sau subdimensionat;
caracterul post -factum al datelor implică folosirea unor informații comparabile31 realizate
în urma unui număr variat de practici contabile și a unor procedee dezvoltate de previziune;
în cadrul acțiunilor de reexaminare a imo bilizărilor trebuie să se acorde o atenție
suplimentară următoarelor: bazei de calculare a amortizării, deosebirile din reexaminare
fluctuante ce pot participa la creșterea imaginară a capitalurilor proprii având ca obiectiv
dezvoltarea garanției în fața t erților.

31 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2009, pag. 2 24.

18
Întrucât performanța unei companii prezintă o însușire multidimensională, aceasta
este cel mai frecvent prezentată și percepută prin intermediul indicatorilor financiari.
Analiza contului de profit și pierdere caută să perceapă diferențele dintr -un anumit
sector de activitate, înregistrate la nivelul întreprinderilor, adică să înțeleagă cum poate
realiza o întreprindere rezultate mai mici decât media sectorului, sau chiar s ă depășească
această medie. Aparent, analiza contului de profit și pierdere are drept scop respectarea
poziției strategice a întreprinderii, ce poate stabili imediat starea rezultatelor precum și a
rentabilității. De aici se poate concluziona faptul că o c ompanie ce prezintă forță strategică
slabă, sau nu prezintă deloc, poate înregistra pe parcursul desfășurării activit ății rezultate
medii, transform ându-le în unele chiar slabe, lucru ce poate fi remediat în cazul prezentării
unei strategii bine definite, înregistrând profit.
Evaluarea performanței financiare se bazează, în general, pe contul de rezultate, mai
exact pe analiza soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.)
Marja comercială (MC) este un sold intermediar de gestiune ce stabilește
performanț ele firmelor comerciale, iar în situație firmelor necomerciale se stabilesc
rezultatele din cadrul activității de comerț practicată de aceasta. În ceea ce privește rolul
acesteia, marja comercială examinează excedentul de valoare realizat asupra costului
mărfurilor vândute și reprezintă locul ocupat de întreprindere în cadrul pieței, ținându -se
cont de unele aspecte: calitatea bunurilor, forma de distribuție, întocmirea prețului de
vânzare și volumul forței concurențiale.
Producția exercițiului (PE) și valoarea adăugată (VA). Cei doi indicatori ce prezintă
dimensiona rea unei întreprinderii, permit evaluarea dezvoltării sale. Așadar, producția
exercițiului analizează rezultatele obținute î n decursul exercițiului din cadrul activității de
producție, pe când valoarea adăugată aprobă aprecierea contribuției întreprinderii la
dezvoltarea averii naționale și onorează statul, persoanele salariate, capitalurile de
împrumut, capitalurile interne și capitalurile tehnice.32 În fapt, valoarea adăugată oglindește
funcția și metodele de înglobare a producției, respectiv eficacitatea structurării producției,
subliniind totodată modalitățile de subvenționare a activităților, în general se apelează la
capitalurile de împrumut.
Excedentul brut de exploatare (EBE) măsoar ă eficiența industrială și comercială a
firmei reprezentând consecința economică produsă ca efect al valorificării potențialului de

32 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 226.

19
producție. Acesta admite provocarea unei trezorerii indispensabile pentru: subvenționarea
investițiilor, restituirea împrumu turilor, onorarea capitalurilor străine, onorarea capitalurilor
proprii, întreținerea echipamentelor tehnice și achitarea impozitului pe profit.
Rezultatul exploatării (RE) decide eficiența industrială și comercială a firmei fără
intervenția structurii și protocolului financiar sau a componentelor extraordinare. În esență,
acesta examinează impactul protocolului de investiții și forța acestora în relație cu
dispozițiile sectoriale, luându -se în calcul compoziția activului bilanțier.
Rezultatul curent (RC) înainte de a se efectua plata impozitului măsoară rezultatul
produs global de valorificare și politica financiară a companiei.
Rezultatul extraordinar (RExtr.) se potrivește modificărilor avuției întreprinderii
stabilite de factorii extraordinari. El se pr ezintă a fi efectul operațiunilor puțin frecvente sau
care nu au legătură cu obiectul principal al activității întreprinderii, spre exemplu operațiuni
de cesionare a imobilizărilor.33
Rezultatul net al exercițiul ui (RNE) alcătuiește rezumatul operațiunilor industriale,
financiare și excepționale a companiei. Acesta apreciază și excepția negativă a impozitului
pe profit ș i a participării salariaților la profit.34
Capacitatea de autofinanțare (CAF) reprezintă sursa părtinitoare de finanțare ce
ajută de dezvoltarea firmei. În componența ei se regăsesc resurse cu caracter precar ce nu
prezintă disponibilitate pentru finanțări esențiale, cât și resurse pe termen lung ce pot fi
folosite în cazul restitui rii împrumuturilor, subvenționarea investițiilor și activităților
obișnuite prin intermediul sporirii fondului de rulment. O parte din acest excedent monetar
va fi distribuită finanțării creșterii întreprinderii. De aici rezultă că autofinanțarea indică
fondurile financiare desprinse de activitate având ca și obiectiv finanțarea dezvoltării
viitoare. Avantajul capacității de autofinanțare este faptul c ă se ține cont de fluxurile reale
de resurse derivate din domeniul financiar, precum și d e cele la început ul cărora se găsesc
activitățile industriale și comerciale ale firmei.
Pentru a dezvolta o bună performanță a întreprinderii, aceasta trebuie să realizeze
profit, să -și păstreze locul în cadrul pieței competitive, iar bogăția firmei să prezinte un trend
progresiv atât în for mă efectivă precum și în cotația bursieră. Din cercul indicatorilor d e
performanță ce fixează situația de stabilitate financiară și care oferă potențialitatea

33 Colasse B., Analiza financiară a întreprinderii, trad: Tabără N., Editura Tipo Moldova, Iași, 2009, pag. 65 –
66.
34 Bărbuță -Mișu N. , Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 226.

20
examinării și diagnosticării activității firmei rezultă: rentabilitatea, lichiditatea,
solvabilitatea și gradul de îndatorare.35
Rentabilitatea se prezintă a fi o expr esie extrem de concisă în ceea ce privește
manifestarea eficacității integralei activități economico -financiare a companiei, respectiv a
întregilor modalități de producție folosite și a forței de muncă, din toate etapele circuitului
economic, precum aprovi zionarea, fabricarea și vânzarea.
Influența impozitului pe profit și a cheltuielilor nedeductibile asupra rentabilității
unei î ntreprinderi se datorează faptului că sporirea costurilor nedeductibile conduce la
creșterea costurilor totale, la micșorarea profitului contabil inclusiv la reducerea
rentabilității astfel încât să nu se profite de economia fiscală furnizată de diminuarea
profitului, costurile nedeductibile micșorând doar profitul contabil, excluzându -l pe ce
impozabil.
Ratele de rentabilitate a ccentuează însușirile economice și financiare ale
companiilor, admițând asemănarea performanțelor comerciale și industriale ale
întreprinderilor.
Rentabilitatea comercială definește eficacitatea protocolului comercial al
întreprinderii și concurența produ selor deținute.
Rata rentabilității economice reprezintă un indicator apreciabil în evaluarea
performanței firmei, în aprecierea modalității de fructificare a capitalului investit,
desemnând sursa de plată a fondurilor astfel situate, fiind necesară plasa rea lor cel puțin în
dreptul costului fondurilor investite.
Rentabilitatea financiară este susceptibilă la schimbările organizării financiare, ceea
ce înseamnă împrumuturi realizate la nivelul întreprinderii. În cazul în care rentabilitatea
financiară prezintă o nivel mai mare decât cel al ratei medii a dobânzii a pieței financiare,
aceasta se prezintă ca un „magnet” de posibili investitori, lucru ce va contribui la creșterea
cursului bursier al acțiunilor.
Ratele de lichiditate sau de trezorerie evaluează competența întreprinderii de a -și
onora plățile, respectiv bonitatea pe termen scurt. În principal, întâia preocupare a
managementului financiar o reprezintă lichiditatea, întrucât acesta își pune întrebarea dacă
întreprinderea are capacitatea de a -și onora datoriile care au scadența în viitorul apropiat.
Pentru a se obține o analiză rapidă și ușor de utilizat a capacității întreprinderii de a -și onora

35 Bărbuță -Mișu N., Finanțarea și performanța întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică, București,
2009, pag. 228.

21
datoriile pe termen scurt este necesară examinarea ratelor obținute prin măsurarea
ansamblului lichidităților posibile cu exigibilitățile posibile . Concomitent cu ceea ce s -a
prezentat adineaori, definind competența de plată a firmei, ratele de lichiditate pot
exemplifica posibilitatea d e intrare a întreprinderii în posesia creditelor de trezorerie.
Gradul de îndatorare prezintă relația dintre obligații și capitalurile proprii,
considerându -se ca fiind bun în situația în care rata exprimă un procent de până la 60%
pentru îndatorarea comună, iar pentru obligațiile financiare se alocă un procent de 30%.
Pentru a fi apreciate ca fiind acceptabile, ratele prezentate trebuie să dețină valori ce se află
între 60 -100% pentru obligațiile generale, iar pentru cele financiare valorile sunt cuprinse
între 30 -70%.

Concluzie .

În concluzie putem observa că odată cu începutul globalizării și apariția societăților
transnaționale apare și conceptul de „modern izare ”, întrucât societățile ce au deschidere la
străinătate fac primul pas spre modernizare, spre evoluare, ca și industrie.
Concluzia pe care am desprins -o din acest capi tol este că analiza performanței
financiare a unei întreprinderi reflectă rentabilitatea acesteia, respectiv modul sănătos sau
nesănătos de funcționare al acesteia. T otodată , prin calcularea și analizarea indicatorilor de
măsurare a performanțe i financiare se pot observa cauzele unei funcționări neeficiente a
firmei, în cazul în care au rezultat valori negative în urma efectuării procesului de analiză.

22

Capitolul 2. Prezentarea sectorului de activitate petrochimic și a
societății Rompetrol Rafinare S.A.

Capitolul 2 prezintă descrierea sectorului de activitate, precum și tendințele de
evoluție ale acestuia, din care face parte societatea Rompetrol Rafina re S.A. Prezentarea
firmei începe cu un scurt istoric, apoi continuă cu o mic ă descriere a gamei de produse
oferite de către Rompetrol Rafinare, ca la final să se regăsească datele despre conducerea
firmei și structura acționariatului.

2.1. Descrierea sectorului de activitatea și tendințe de evoluție

Industria reprezintă o parte din producția materială și din economia națională, în
cadrul căreia se desfășoară activități de exploatare a bunurilor naturale urmând să se
efectue ze prelucrarea acestora deve nind astfel mijloace de producție și bunuri de consum36.
Industria prelucrătoare are în sfera sa industriile care se implică în procesul de
fabricare și prelucrare a bunurilor fiind folosite fie la crearea de noi bunuri, fie la
îmbunătățirea valorilor actualelor bunuri. Industria prelucrătoare reprezintă o parte
semnificativă a sectorului industrial din țările dezvoltate. Produsele finale pot fi folosite fie
ca bun finit pentru vânzare direct către clienți, fie ca bunuri intermediare utilizate în proces ul
de producție37.
Industriile prelucrătoare au apărut odată cu producerea transformărilor tehnologice
și socio -economice în țările occidentale în secolele XVIII -XIX. Această perioadă a fost
cunoscută drept „revoluția industrială”. A început în Marea Brita nie și a înlocuit producția
textilă intensivă cu mecanizarea și utilizarea combustibililor.
Industriile prelucrătoare prezintă un rol important în economie, deoarece acestea
folosesc o mare parte din forța de muncă și produc materiale necesare în sectoarele de
importanță strategică, precum infrastructura națională și apărarea.
Industria petrolie ră, parte componentă a industriei prelucrătoare, include procesele
globale de exploatare, extracție, rafinare, transport (adesea de petroliere și conducte) și
comercializarea produselor petroliere. Cel mai mare volum de produse ale industriei îl

36 www.dexonline.ro/definitie/industrie , accesat la data de 10 Aprilie 2018.
37 EconomyWatch, Manufacturing Industry , publicat la data de 29 Iunie 2010, disponibil la
www.economywatch.com/world -industries/manufacturing , accesat la data de 10 Aprilie 2018.

23
reprezintă fabricarea de combustibil lichid și de benzină. Petrolul este materia primă pentru
multe produse chimice, inclusiv p roduse farmaceutice, solvenți, îngrășăminte, pesticide,
parfumuri sintetice și materiale plastice38.

Tabel 2.1. Indicii producției industriale , pe activități ale producției (%)
2012 2013 2014 2015
Industria prelucrătoare 110,4 120,5 129,5 134,1
Industria alimentară 104,7 112,1 116,9 123,0
Fabricarea băuturilor 98,8 94,2 91,1 100,3
Fabricarea produselor din tutun 143,1 131,3 155,7 187,2
Fabricarea produselor de cocserie și a
produselor obținute din prelucrarea
țițeiului
94,2
99,2
112,8
112.9
Fabricarea de mașini, utilaje și
echipamente n.c.a. 130,4 145,6 150,8 132,2
Fabricarea de mobilă 102,5 113,6 116,8 126,0
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor luate din Anuarul statistic al României, 2015, 2016

Conform datelor prezentate în tabelul 2.1 privind indicii producției industriale ,
observăm că Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea
țițeiului a suferit mici mo dificări de la an la an. Astfel, în intervalul anilor 2012 -2013
constatăm o creștere a indicilor de 5% , urmând ca în intervalul anilor 2013 -2014 să se
înregistreze o creștere de 13,6%, iar în intervalul anilor 2014 -2015 producția industriei
crește cu 0,1%, cu foarte puțin față de anii precedenți. Aceste creșteri ale producției
reprezintă un lucru pozitiv pentru industria petrolieră, întrucât acesta se dovedește a fi foarte
bine primită pe piață și în cont inuă creștere.
Astfel, se poate constata cu ușurință și o creștere a industriei prelucrătoare, în
general, creștere ce va aduce un beneficiu industriei pe viitor. În intervalul anilor 2 012-2013
creșterea s -a înregistrat a fi de 1 0,1%, urmând ca în următori i ani, 2014 respectiv 2015 ,
industria prelucrătoare să cunoască o creștere de 9% față de anul 2013, respectiv 4,6%
comparativ cu anul 2014.

38 Petroleum industry, disponibil la www.wikipedia.org/wiki/P etroleum_industry , accesat la data de 10
Aprilie 2018.

24
În ceea ce privește cifra de afaceri a industriei din anul 2017 raportată la anul 2016
întâlnim o creștere a acesteia cu 11,7%, în timp ce noile comenzi din industria prelucrătoare
au avansat cu 11,5% față de anul precedent, conform datelor furnizate de către Institutul
Național de Statistică la data de 9 Februarie 2018.
Raportându -ne la marile grupe industriale se vor observa creșteri ale cifrei de afaceri
și în rândul acestora, astfel încât industria energetică se bucură de o creștere de 22,5%,
industria bunurilor de folosință îndelungată crește cu 8,2% , industria bunurilor de capital
avansează cu 16,2%, industria bunurilor intermediare crește cu 10,2%.39
Făcând o comp arație între luna decembrie 2017 respectiv decembrie 2016 , cifra de
afaceri din industrie a crescut pe ansamblu cu 11,4%, lucru ce se datorează creșterii
industriei extractive cu 44,3% cât și a creșterii industriei prelucrătoare cu 10,4%. Astfel,
luna decembrie 2017, față de luna noiembrie a aceluiași an s-a remarcat ca a nu fi cea mai
promițătoare în cazul industriei prelucrătoare, într ucât aceasta a suferit o scădere de 13,0%,
afectând totodată și cifra de afaceri din industrie, aceasta scăzând cu 12,2%.
Conform analize lor realizate de Ziarul Financiar cu ajutorul datelor furnizate de
către Registrul Comerțului, primele 20 de companii d in cadrul industriei prelucrătoare,
cunoscute ca fiind și cele mai mari ale industriei respective, au avut în anul 2016 o cifră de
afaceri însumată de 75,8 mld. lei, semnalând o creștere de 4,5% comparativ cu anul 2015.
Astfel primele 20 de companii din i ndustria prelucrătoare au realizat 6% din bus iness-ul
total al României în anul 2016.
În ceea ce privește numărul angajaților, industria prelucrătoare deține un procent de
30% din efectivul de economie, însemnând că peste 1,1 milioane de salariați participă la
sporirea industriei prelucrătoare.40 În cadrul celor 20 de companii din indu stria
prelucrătoare, în anul 2016 s-au înregistrat aproximativ 73.000 de salariați, cu 2.500 în
creștere față de anul 2015.

39 Bellu C., Industria a bifat o evoluție bună în 2017: Plus 11,7% la cifra de afaceri și 11,5% la comenzile din
industria prelucrătoare , disponib il la www.zf.ro/companii/industria -a-bifat-o-evolutie -buna -in-2017 -plus-11-
7-la-cifra-de-afaceri -si-11-5-la-comenzile -din-industria -prelucr atoare -16981420 , accesat la data de 17 Aprilie
2018.
40 Ciriperu D., Top 20 cele mai mari companii din industria prelucrătoare , disponibil la
www.zf.ro/eveniment/top -20-cele-mai-mari-companii -din-industria -prelucratoare -aici-se-vede -cat-de-mult-
cantareste -sectorul -auto-16818100 , accesat la data de 17 Aprilie 2018.

25
Tabel 2.2. Top 20 cele mai mari companii din industria prelucrătoare în 2016
Compania Județ Cifra de
afaceri în
2016
(mil.lei) Cifra de
afaceri în
2015
(mil.lei) Dinamica
2016 vs.
2015 (%) Nr.
mediu de
anagajați
în 2016 Nr.
mediu de
angajați
în 2015 Dinamica
2016 vs.
2015
(număr)
1.Automobile -DACIA Argeș 20765,0 19164,6 8,4 13835 13884 -49
2.Rompetrol Rafinare Constanța 8774,3 9811,2 -10,6 1085 1173 -88
3.Petrotel -Lukoil Prahova 4441,5 4341,9 2,3 426 428 -2
4.Ford România Dolj 3715,0 3756,3 -1,1 2623 2668 -45
5.Continental
Automotive RO Timiș 3547,1 2633,3 34,7 6033 5157 876
6.Autoliv România Brașov 3543,7 3051,8 16,1 8961 8124 837
7.ArcelorMittal Galați Galați 3466,9 3803,5 -8,9 6006 6379 -373
8.Continental
Automotive Products Timiș 2970,5 2848,9 4,3 2445 2381 64
8.Takata România Arad 2572,6 2269,7 13,3 4347 4209 138
10.Hella România Timiș 2286,0 1701,9 34,3 3145 2579 566
11.Coca -Cola HBC
România Ilfov 2224,2 2112,9 5,3 1427 1511 -84
12.Michelin România Ilfov 2163,7 2081,1 4,0 3022 2823 199
13.Alro SA Olt 2139,9 2312,8 -7,5 2449 2397 52
14.Daewoo -Mangalia Constanța 2057,2 2016,4 2,0 2389 2585 -196
15.Arctic SA Dâmbovița 2023,1 1784,3 13,4 2791 2942 -151
16.Holzindustrie
Schweighofer București 1949,7 1984,9 -1,8 2170 2055 115
17.Delphi Diesel
Systems Iași 1913,0 1881,2 1,7 1719 1724 -5
18.Pirelli Tyres
România Olt 1860,7 1697,8 9,6 2751 2507 244
19.Schaeffler România Brașov 1794,5 1740,9 3,1 4194 3804 390
20.Ursus Breweries București 1638,8 1582,6 3,6 1409 1419 -10
Sursa: Realizat de autor pe baza datelor luate din articolul redactat de Ciriperu D., Top 20 cele mai mari
companii din industria prelucrătoare, disponibil la www.zf.ro/eveniment/top -20-cele-mai-mari-companii –
din-industria -prelucratoare -aici-se-vede -cat-de-mult-cantareste -sectorul -auto-16818100 , accesat la data de
17 Aprilie 2018.

Anii pentru care se face comparația sunt 2016 -2015, întrucât compania ce o avem în
vedere , Rompetrol Rafinare, întâmpină mici modificări în 2016 față de 2015, modificări ce
nu sunt favorabile. Așadar, conform datelor prevăzute în tabelul 2.2, remarcăm o sc ădere a
cifrei de afaceri cu 10,6%, cât și a numărului de salariați cu 88 de salariați în anul 2016

26
comparativ cu 2015. Totodată, Rompetrol Rafinare se clasează pe locul 2 în topul celor 20
de companii din industria prelucrătoare în anul 2016, indiferent d e dificultățile întâmpinate
la nivelul cifrei de afaceri cât și a numărului de salariați.

2.2. Scurt istoric și obiect de activitate a firmei

Rompetrol se prezintă a fi marca nodală a KMG International având un renume bine
definit, de origine românească , pe plan internațional.41 Brandul Rompetrol este comparat cu
vechimea sa lungă, depășind 40 de ani, pornind în primă fază ca o companie ce simboliza
industria românească de petrol și gaze, urmând ca mai apoi să devină o companie petrolieră
intern ațională ce-și desfășoară activitățile în 12 țări.
În anul 1974 are loc înființarea societății Rompetrol, exponentul național al
industriei aborigene, iar în 1975 ia naștere Combinatul petrochimic Midia localizat în
Năvodari cu o suprafață de 480 hectare, urmând ca în 1991 Combinatul Petrochimic Midia
să se transforme în S.C. Petromidia S.A.
Anul 1998 se remarcă prin achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni de către
afaceristul Dinu Patriciu, acesta majorând totodată și capitalul companiei. În continuare, în
1999 se întemeiază grupul Rompetrol , intitulat The Rompetrol Group N.V., având sediul în
Olanda, efectuându -se concomitent prima achiziție însemnată , și anume rafinăria Vega
Ploiești, continuând ca în anul 2000 să achiziționeze Petros și 69,91% din acțiunile S.C.
Petromidia S.A. de la Fondul Proprietarilor de stat, ce o va preschimba ulterior în Rompetrol
Rafinare S.A.
Astfel, în anul 2004 Romp etrol Raf inare S.A. se listează la BVB ( Bursa de Valori
București) sub simbolul RRC, urmând ca în 2005 să cumpere rețeaua de benzinării franceze
Dyneff și în anul 2006 să creeze Rompetrol Ucraina.
Luna august a anului 2007 a avut o însemnare deosebită deoa rece KazMunayGas,
compania națională a republicii Kazahstan, procură 75% din acțiunile Grupului Rompetrol,
urmând ca în anul 2009 să se achiziționeze și restul de 25%.42 În 2014 are loc preschimbarea
denumirii Grupului Rompetrol N.V. în KMG International ( KazMunayGas International).

41 https://ro.wikipedia.org/wiki/Rompetrol , accesat la data de 17 Aprilie 2018.
42 Moldovan B ., RRC -Raport Analiză, disponibil la www.brkfinancialgroup.ro/analize/analize -si-
rapoarte/analiza/rrc -raport -analiza.html , accesat la data de 17 Aprilie 2018.

27
În anul 2016, CEFC ( China Energy Company Limited) și KMG International ajung
la o înțelegere prin care CEFC primește titlul de acționar majoritar, deținând 51% din
acțiuni, al KMG International.
Integrarea CEFC în acționariatu l fostului Grup Rompetro l are în vedere planuri de
dezvoltare echivalent e cu strategia grupului, respectiv a RRC, ce vizează intervalul anilor
2016 -2020. Astfel, strategia mizează pe optimizarea cheltuielilo r de producție și pe
extinderea rețelei de retail.

2.3. Descrierea gamei de produse, a clienților și furnizorilor

Societatea Rompetrol Rafinare S.A. prezintă o gamă largă de produse și servicii
oferite clienților săi, pornind de la combustibili auto, ajung ând până la furnizarea de soluții
petrochimice .
În mare, compania pune la dispoziție următoarele produse și servicii: combustibili
auto, combustibili pentru aviație, combustibili „heating oil”, benzine de chimizare, bitumuri,
solvenți, GPL, păcură, produse speciale, aditivi și soluții petrochimice.43
Luându -le pe fiecare în parte vom determina fiecare produs vândut de către
companie , observând o remificație a combustibililor auto sub următoarele denumiri: Efix
benzină 95, Efix S benzină 98, Efix motorină 51, Efix S motorină 55, combustibil auto GPL.
Odată cu emiterea carburantului auto Efix, Rompetrol a implementat un produs de
înaltă calitate, un produs ce garantează protecția motorului. Astfel, Efix reprezintă un tip de
benzină fără a prezenta plumb în compoziția sa, ce asigură protecție motorului. Efix are la
bază un amestec de aditivi și compuși activi având ca și însușire caracteristică curățarea
injectoarelor, supapelor și cilindrilor, cu scopul de a le păstra curate. Diferența dintre Efix
95 și Efix S 98 este dată de cifra octanică, ambele prezentând în compoziția lor o cantitate
scăzută de sulf, benzen, olefine și aromate. În plus față de Efix 95, Efix S 98 oferă aderență
mașinii și oferă motorului posibilitatea de a căpăta performanțe maxime.
Precum benzina, motorina prezintă aceleași caracteristici, având în plus, în special
în condiții de iarnă, un aditiv ce împiedică depunerea de parafină ce protejează combustibilul
împotriva procesului de îngheț.

43 http://rompetrol -rafinare.kmginternational.com/ro/products -and-services -categories , accesat la data de 17
Aprilie 2018.

28
Cât despre combustibilul auto GPL se poate spune că este un combustibil ce prezintă
un preț relativ scăzut în comparație cu ceilalți combustibili și ajută la protejarea mediului
înconjurător, deoarece se identifică un grad de poluare mic.
Combustibilul pentru aviație se regăsește sub denumirea de Petrol Reactor Jet A1 și
se folosește pentru turbomotoarele de aeronave.
În cadrul combustibililor „heating oil” aceștia apar sub denumiri și întrebuințări
diferite, astfel încât: combustibilul neindustrial tip P se folosește la iluminat, la aparatele de
gătit, de încălzit și de preparare apă caldă; combustibilul ușor tip I se folosește pentru uz
industrial , iar pentru încălzit centrale termice și focarele industriale se folosesc combustibili
lichizi ușori de tipul 3, Rompetrol Calor Extra 1 și Rompetrol Ca lor EQ.
Benzinele de chimizare sunt folosite ca materii prime în cadrul industriei
petrochimice, iar Rompetrol deține următoarele benzine: benzină naphtha, light naphtha tip
A și light naphtha tip II.

2.4. Conducerea firmei și structura acționariatului

La conducerea societății Rompetrol Rafinare S.A. se află în frunte Yedil Utekov,
director general al acestei companii. Această funcție implică creșterea strategiilor de
business ale societății și garantează managementul operațional al rafinăriilor Petrom idia și
Vega. Ploiești.
Funcția de Director Economic a societății Rompetrol Rafinare o ocupă Vasile –
Gabriel Manole din aprilie 2016. Acesta face parte din Grupul Rompetrol încă din 2005,
ocupând mai multe posturi până să ajungă la cel de Director Economic.
Alexey Golovin a aderat în anul 2009 la postul de Director Grup Guvernanță
Corporativă deținut de Grupul KMG International. Astfel odată cu sfârșitul anului 2016, A.
Golovin primește titlul de Vicepreședinte pentru Dezvoltare Strategică și Corporativă,
funcție ce controlează evoluarea strategică, planurile de fuziuni și achiziții, relațiile cu
autoritățile guvernamentale , relațiile publice și cu acționarul solitar.
În cadrul Consiliului de Administrație se mai regăsește și Cătălin Dumitru
îndeplinind funcția de Președinte al acestui Consiliu și alți doi membri: Marius Mitrus și
Mihai -Liviu Mihalache.
Rompetrol Rafinare S.A. deține doar o cat egorie de acțiuni comune nominative
elaborate sub expresie dematerializată, implicând un capital social de 4.410.920.572,60 lei

29
divizat în 44.109.205.726 de acțiuni cu un preț de 0,10 lei/acțiune, neexistând restanțe de
plată de acest ordin.

Tabelul 2.3 . Structura sintetic ă consolidată a acționarilor, conform datelor furnizate de
Depozitarul Central S.A., la data de 31 Decembrie 2016
Nume Număr acțiuni Procent
KMG International N.V. 21.222.506.422 48,1136%
Statul Român reprezentat
de Ministerul Energiei 19.715.009.053 44,6959%
Persoane Juridice care dețin
fiecare în parte mai puțin
de 10% din capitalul social 2.919.440.984 6,6187%
Persoane Fizice care dețin
fiecare în parte mai puțin
de 10% din capitalul social 252.249.267 0,5719%
Total 44.109.205.726 100,00%
Sursa: www.rompetrol -rafinare.kmginternational.com , accesat la data de 27 Februarie 2018.

Conform datelor regăsite în tabelul anterior, putem sesiza că acționarul majoritar
este KMG International N.V. care deține o pondere e 48,11% din numărul total de acțiuni.
Statul Român, reprezentat de Ministerul Energiei, deține o pondere însemnată de acți uni,
44,69%, însă nu îi poate aduce controlul integral al companiei, iar restul acțiunilor sunt
împărțite astfel: 6,61% ajung la persoane juridice care dețin fiecare în parte mai puțin de
10% din capitalul social și 0,57% ajung la persoane fizice care deți n fiecare în parte mai
puțin de 10% din capitalul social.

***

Pragul industriei prelucrătoare a atins cote favorabile economiei, întrucât această
industrie se remarcă a fi stabilă pe piață. Cifra de afaceri precum și numărul de angajați în
continuă creștere ai industriei respective denotă „un stâlp de susținere” a economiei.
În concluzie, Rompetrol Rafinare, având domeniul de activitate prelucrarea țițeiului,
se clasifică, în anul 2016, pe locul 2 în topul primelor 20 de companii din ind ustria
prelucrătoare, lucru ce rezultă din performanțele ridicate ale firmei cât și de managementul
acesteia. Acest fapt reflectă o bună funcționare a companiei.