CАPITО ɻLUL 1. PREZENTA ɻREA GE ɻNERALĂ A CĂ ɻRȚILOR [624626]

1
CАPITО ɻLUL 1. PREZENTA ɻREA GE ɻNERALĂ A CĂ ɻRȚILOR
DE PL ɻATĂ

1.1. IST ɻORIA ȘI DE ɻZVOLTAREA CARDU ɻRILOR
Prim ɻul card sub f ɻormă arhetipal ɻă a apărut pentr ɻu prima dată în Sta ɻtele Unite ale
Americ ɻii în anul 1914, fi ɻind emis de compa ɻnia Wester ɻn Union în s ɻcopul încurajării
cumpăr ɻăturilor și creșterii fidelită ɻții clienților săi. P ɻrin acest card se pute ɻau face
cumpără ɻturi numai la această companie.
Î ɻn anul 1949 a ɻpare primul card de c ɻredit pentru plăti în re ɻstaurante, create de Frank
McNamara , împreu ɻnă cu partener ɻul să u Ralph Schne ɻider, având marc ɻa Diners Club
Card . Ac ɻesta avea să fie r ɻecunoscut dre ɻpt un nou instr ɻument de pla ɻtă. Dezv ɻoltarea acestui
card contin ɻuă și astăzi, în spec ɻial în domeniul căl ɻătoriilor.
În 195 ɻ8 banca Bank of A ɻmerica din San Fran ɻcisco introdu ɻce precur ɻsorul cardului
univer ɻsal modern, sub nu ɻmele BankAme ɻricard . Cardul băn ɻcii Bank of America a d ɻovedit
repede că ex ɻistă o piață e ɻxtinsă pentru cardul de ɻcredit bancar ș ɻi universal (de u ɻz general),
în sensu ɻl că este accepta ɻt la plată de orice com ɻerciant partic ɻipant la acest si ɻstem de plata,
pentru cumpăra ɻrea oricărui fel d ɻe produs și prin care oric ɻe deținător al sau p ɻutea cumpără
pe credit.
În 1 ɻ976 cardul Ban ɻkAmericard avea să d ɻevină bine cunosc ɻutul card Visa, iar
Bank of A ɻmerica , împreună c ɻu alte bănci asociate ș ɻi trecând prin ma ɻi multe transformări,
devine Visa In ɻternat ional . (Vasil ɻache, 2004)
Vi ɻsa Internat ional constituie ɻ o uriașă asociație co ɻoperatis tă de bănci, care se
supune acel ɻuiaș regulament și par ɻticipa în comun ɻla dezvoltarea și operar ɻea sistemului
asociației. Alte s ɻisteme internațio ɻnale de plăț i elec ɻtronice se vor dezv ɻoltă mai apoi, fiind
mai m ɻult sau mai puțin, i ɻns ɻpirate sau mode ɻlate după ɻ Visa.
Princip ɻalul competito ɻr și rival al cardului ɻVisa în anul 19 ɻ66 era as ɻociația Interbank
Card Assoc ɻiation , formată ɻ din 17 bănci americane, ca ɻre a devenit ulter ɻior celebra Master
Card In ɻternat ional.
În ț ɻările vest -eur ɻopene carduri ɻle au apărut în ɻ jurul anului 1 ɻ960, dar s-au extins
abia dup ɻă anul 1980. În ɻultimul deceniu ɻal secolului XX, da ɻtorită eforturilor masive
financia ɻre, derulate de i ɻnstituțiile bancare din ț ɻările avansate, baza m ɻaterială a
operațiuni lor de plăț i a cre ɻscut în aseme ɻnea măsură încât folo ɻsirea cardurilor a ajuns la
cote de neim ɻaginat.

2
Cardu ɻrile au devenit instru ɻmente preferate pentr ɻu derularea plățilo ɻr de valori mici
inițiate d ɻe persoane fizice deținăto ɻare de conturi ban ɻcare, care formează î ɻn țările avansate o
parte importa ɻntă a clientel ɻei bancare.
Odată ɻcu apariția card ɻurilor tot mai multe p ɻersoane fizice cu venit ɻuri medii au fost
atras ɻe de bănci pentru a o ɻbține credite.
O largă ɻ răspândire a carduril ɻor se înregist ɻrează, în ulti ɻmul timp, în activitatea
întreprinderilor mici ɻși mijlocii, datorită ava ɻntajelor care le prezintă.
Într-o serie ɻ de țări, cum a ɻr fi Olanda, Suedia, Elv ɻeția crește ɻrile operațiuni ɻlor prin
car ɻduri sunt atât de ma ɻri și datorit ɻă preluării, în ɻunele cazuri, a pl ɻăților care se derulau până
nu demult cu alt ɻe insrumente. ɻ
Transferul plă ɻților între cec și card ɻduce la ușurarea băncil ɻor de povara plăților
mici, care re ɻprezintă pentru aceste ɻa costuri mari și i ɻmpor tante pier ɻderi determinate de
cecurile fără acoperire ɻ. Factura electroni ɻcă on -line a devenit o a ɻctivitate cotidiană în țările
cu o str ɻuctura IT avans ɻată.
În ul ɻtimii 20 de ani, rețeau ɻa ATM -urilor s -a exti ɻns în mod re ɻmarcabil crescând î n
Belgia de 6 ori, în Germani ɻa de 3 ori, în Italia de 2,5 ɻ ori, iar în Franța, ɻOlanda și Elveția de
aproape 2 ɻ ori.
O creștere spectac ɻuloasă a cunoscut ɻ și rețeaua de terminale ɻ la punctele de vâ ɻnzare
TPE, POS și cer ɻtificatori: în Olanda de ɻ34 ori, în Elveția de ɻ12 ori, iar în Germ ɻania, Suedia
și Italia de ɻ8-9 ori..
Așa n ɻumitul card inteligent, card ɻul cu circuite integr ɻate a fost creat d ɻe Dr. Kunitaka
Arimura, din Jap ɻonia,în anul 197 ɻɻ1.
În anu ɻl 1986, sunt emise circa 65.000 de c ɻarduri inteligente cu ɻmicroprocesor Bull
CP8 pentru clienții m ɻai multor bănci din S.U. ɻA., de tip portm ɻoneu elecronic, ePortmoneu
(e ɻPurse).
Cu prile ɻjul Jocurilor Olimp ɻice de la Atlanta î ɻn 1994 Visa emite ɻcirca 1,5 milioane
de carduri Visa C ɻash, cardul fiind u ɻn portmoneu electronic ɻ național.
Începân ɻd cu anul 1996, Visa sprijin ɻă sistemul deschis Ja ɻva Card, iar Master ɻCard
pro ɻmo ɻvează sistemul MU ɻLTOS . (Dedu&G ɻanea, 2002)
În anul 1998, li se ɻalătură Microsoft, care cree ɻază sistemul de opera ɻre
mul ɻtiaplicaț ie Windows for Sma ɻrt Card (WfSC), iar an ɻul următor apar și sp ɻecificațiile
CEPS (Comm ɻon Electronic Purse Sp ɻecification), menite ɻa face interoperabile sche ɻme de
portmoneu ele ɻctronic.

3
1.2. CĂR ɻȚILE DE PLATĂ – ɻ DEFI NIRE, FU ɻNCȚII, CLASIFIC ɻARE
Card ɻul est e un instrume ɻnt de plata mod ɻern, materializ ɻat în principal sub f ɻormă unui
dreptungh ɻi d ɻe plastic.
Cardul este un instr ɻument de plata electronică , re ɻspectiv un sup ort ɻde informație
secur izat, ind ɻividualizat și standar ɻdizat care pe ɻrmite dețin ɻătorului sau să ɻutilizeze banii
proprii dintr -un ɻ cont deschis pe n ɻumele să ɻu la em ɻitentul ca ɻrdului sau să utilizeze ɻo linie de
credit deschis ɻă de emitent în fav ɻoarea deținător ɻului cardulu i. (Duga ɻn, 2003)
Principa ɻlele f uncții pe care l ɻe poate îndeplini un card sunt : ɻ
– funcția de re ɻtragere de fonduri ɻ (cash card). Cele ma ɻi multe carduri sunt ɻ folosite pentru
a scoate ɻ bani din ATM -uri (A ɻutomat Teller Machines). Numer ɻarul po ate fi obținut de
la ori ɻce banca ce afișează simbol ɻul cardului respectiv s ɻau, în străinătate, ɻ de la fil ɻialele
băncilo ɻr participante la res ɻpectivă schemă de ɻ card. Pentru a p ɻutea extrage banii,
p ɻosesorul cardului tre ɻbuie să introducă o par ɻolă și un cod sec ɻret, imprimate cif ɻrat pe
bandă magnet ɻică.
– fu ɻncția de plata ( debit card). C ɻardul poate fi fol ɻosit pentru a cumpără b ɻunuri și servicii,
fie din punctele de vânzare un ɻde sunt afișate mărcil ɻe de carduri accep ɻtate, fie prin
Internet; ɻ
– funcț ɻia de credit ( credit ɻ card). Fiecărui deținător ɻde card i se da ɻo limita de cre ɻdit în
contul de ɻ card. Lunar ɻ titularul card ului prim ɻește un extras bancar ɻ care det ɻaliază
cumpărăturile și retra ɻgerile de numerar. Dacă d ɻorește, poate plăti ɻdoar o parte din
suma dato ɻrată, iar restul este amânat pe o perioa ɻda determinată, p ɻe baza de credit
purt ɻător de dobând ɻă.
– fu ɻncția de garanți ɻe a cecuril ɻor (cheque guarant ɻed card ). În ideea de a spori ɻ acceptarea
cecurilor în com ɻerțul cu amănuntu ɻl, bănc ile din ɻcâteva țări au intr ɻodus un cec garantat
cu card, pe c ɻare îl pun la dispoziți ɻa clienților consi ɻderați de încr ɻedere. Un exemplu
binecunos ɻcut de cecuri garan ɻtate îl oferă sistem ɻul Eurocheque , ca ɻre se bazează pe un
ce ɻc obișnuit și pe un c ɻard standardizat ɻ ga ɻrantat.
– alte f ɻuncții: servicii de călă ɻtorie, de asigurare, de ɻ asistență medicală e ɻtc.
Cardu ɻrile pot fi clasif ɻicate ɻ în funcție d ɻe mai multe crite ɻrii:
a) D ɻupă tehnologia c ɻe stă la baza construc ɻției lor :
– car ɻduri cu bandă ɻmagnet ică care au ɻ informațiile cupri ɻnse într -o bandă m ɻagnetică
dispusă pe spatele cardulu ɻi. Informațiile cuprins ɻe pe aceste carduri sunt redu ɻse datorită
memoriei reduse că di ɻmensiune și se referă la: utiliza ɻtor, emitent și cheile prin ɻ care se
valid ɻează codul PIN introdus de u ɻtilizator.

4
– smart c ɻardurile (cardurile inteligent ɻe) – au memoria înma ɻgazinată într -un cip și
funcți ɻon ɻează pe principiul portof ɻel ɻului electronic, în sensul c ɻă sunt încărcate cu o
anumită su ɻmă de bani. (Gust, ɻVechiu&Bogoi , 2010)
b) După or ɻganizația emiten ɻtă a cardului:
– card ɻuri emise de asociații al ɻe băncilor sunt conside rate ɻa fi u ɻniversale, pentru că pot fi
utilizate într -o ɻmultitudine de locați ɻi, la echipament ɻele electronice de la ɻcomercianți și
permit o diversita t ɻe de operațiuni financiare: retr ɻageri de numerar, pla ɻta mărfurilor
către com ɻercianți, operațiuni de c ɻreditare etc.
– car ɻduri emise de comercianți s ɻunt considerate a fi priv ɻate, putând fi u ɻtilizate doar la
punctele ɻ comerciale ale firme ɻi emitente. Aceste ɻa se deosebesc r ɻadical de cardurile
bancare pen ɻtru că ele nu permit ɻoperațiuni fina ɻnciare iar scopu ɻl pentru care ele sunt
emise este dif ɻerit. Astfel, un car ɻd emis de un comerc ɻiant servește la: ident ɻificarea
utilizatorului a ɻutorizat, fideli zarea cli ɻentelei, achiziți ɻonarea anticipată a pro ɻduselor
vândute de un c ɻomerciant sau serviciil ɻe prestate ɻde o firmă .
c) D ɻupă echipam ɻentele unde pot fi ut ɻilizate cardurile:
– carduri embo ɻsate, se caracterizează prin ac ɻeea că informația înscrisă ɻ pe card este
tipărită în relief, pot fi utilizate n ɻu numai la echipamentele electr ɻonice de retragere de
num ɻerar sau plata mărfuri ɻlor de la comercia ɻnți ci și la echipamen ɻte de acceptare
mecanice imprintere (zi ɻp-zap-uri);
– cardurile im ɻprimate au informa ția înscrisă pe ɻele tipărită nor ɻmal și nu pot fi utilizate
dec ɻât la echipamentele electronice, care se află în l ɻegătură directă cu cen ɻtrele de
procesare ɻa plăților.
d) Dup ɻă modul în care se fa ɻce decontarea mărfu ɻrilor sau serviciilor achi ɻziționate
cu ajutor ɻul cardurilor :
– ca ɻrduri cu plata anticipată (pay befor ɻɻe), la care deținător ɻul de card trebu ɻie să
alime ɻnteze cu bani contul d ɻe car ɻd din banca înain ɻte de a putea f ɻolosi cardul pentru
plăți sau retrageri de nume ɻrar (de exemplu cardul ePo r ɻtmoneu și toate cardurile
preplă ɻtite);
– car ɻduri cu plata după ( ɻpay after), se caracterizează ɻ prin aceea că la ɻînceput are loc
cumpărarea b ɻunului / serviciului cu c ɻardul, iar ulterior se f ɻace plata acestora;
– carduri cu pl ɻata pe loc (pay now) , la ɻcare, în momentul ɻcheltuirii, suma res ɻpectivă
este imediat blocată în co ɻntul cardului, de e ɻxemplu cardurile d ɻe debit. (Negru ɻș, 2009)
e) După ɻaria geografică de ɻfolosire a cardul ɻui: carduri i ɻnternaționale; carduri
regionale; carduri nați ɻonale sau do ɻmestice; cardur ɻi private.

5
f) După mediul în care sunt folosite:
– cardu ɻri destinate mediul ɻui real, fizic, comp ɻus din terminale reale, cum sunt POS -urile
și ATM -urile; ɻ
– c ɻarduri destinate mediului virt ɻual, electronic, adic ɻă Interne ɻtului;
– carduri util izate în ambe ɻle medii, real și vi ɻrtual.

1.3. TENDINȚE PE PIAȚA CARDURILOR DE CREDIT
Cardul s -a dezvoltat rapid și continuă să se dezvolte în ritmuri înalte ocupâ nd un loc
mai mare în ceea ce privește ponderea numărului de plăți (tranzacții). În op oziție, valoarea
plăților desfăș urate cu ajutorul cardului rămâne infimă datorită faptului că valoarea medie a
plăților efectuate prin carduri rămâ ne relativ mică, cardul reprezentâ nd instrumentul de
bază în efectuarea micilor tranzacții de că tre persoanele fizice.
O modalitate rapidă de a împrumuta echivalentul a trei sau mai multe s alarii
cumulate este oferită de cardurile de credit. Acestea sunt avantajoase mai ales pentru
clienții care vor să le folosească pentru a face cumpărături la comercianți, mai puțin pentru
retrageri de numerar.
Cardul de credit reprezintă un ins trument prin care plățile se fac dintr -un credit
acordat de bancă emitentă sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se
stabilește la emiterea cardului în funcție de solvabilitatea clientului și de istoricul pe care
acesta îl are în rel ațiile cu banca, pe baza unei fișe scoring. La persoanele fizice, limita de
creditare este de 2 -3 venituri nete lunare sau mai mult în cazul unor persoane cu venituri
mai mari. Creditele se garantează cu veniturile nete a 1 -2 giranți sau cu un depozit banc ar
colateral. Rambursarea se face lunar, în proporție de cca. 20% din creditul existent în sold
la finele lunii, astfel că pentru creditele primite și rambursate în cursul lunii nu se percepe
dobândă. Dobânda este cea practicată la creditele pe termen scur t iar comisioanele sunt
cele standard ale băncii (taxa emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru
operațiuni de plăți interbancare și eliberări de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere
etc.). Dobânzile împrumuturilor pe card variază într -o plajă largă, de la mai puțin de 15%,
până la 28% pe an. Băncile încurajează folosirea lor în special pentru plăți la comercianți,
motiv pentru care cele mai multe practică un nivel mai redus de dobânda pentru sumele
cheltuite la POS, decât pentru retragerile de numerar.
Valabilitatea liniei de credit este de 1 -4 ani. Operațiunile se evidențiază într -un cont
de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluând
automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit și plata taxelor și

6
comisioanelor. Rambursarea în totalitate a creditului la termenul stabilit se folosește în
cazul cardului de călătorie și divertisment , iar rambursarea parțiala, în cazul lin iei de
credit, partea rămasă considerându -se o extensie a creditului anterior . Cardul de credit este
destinat cu prioritate pentru plata mărfurilor și serviciilor.
În prezent, cea mai mare perioadă de grație disponibilă este de 61 de zile. Pentru
familia analizată, cu venituri de 4.800 de lei , cel mai mare credit care poate fi obținut cu
cardul este de 40.000 de lei, dar majoritatea băncilor limitează suma la 9.000 de lei,
neluând în calcul decât veniturile soțului, pe numele căruia este emis cardul, și neaprobând
un împrumut mai mare de trei s alarii. Cea mai redusă dobândă practicată în piață este de
13,5%. Există și bănci – ING Bank, spre exemplu – care percep dobândă zero în primul an
pentru sumele cheltuite la comercianți. Alte oferte speciale îmbunătățesc condițiile din
primul an după activ area cardului și pentru comisioanele practicate, cele de administrare
fiind zero pe această perioadă limitată.
Cardul de credit este un instrument financiar car e poate duce la ruina financiară a
consumatorului dacă acesta nu știe să îl foloseas că. Dar comportamentul utilizatorului de
card d e credit s -a modificat mult după criza financiară , iar cultura clientului vizavi de acest
produs este mai ridicată acum.
În urmă cu cinci ani, cultura vizavi de cardul de credit nu era extrem de r idicată .
Chiar și acum piața românească, spre deosebire de alte pieț e din regiune, are un apetit mai
scăzut pentru acest produs . Putem observa acest lucru și din evoluția pieț ei: cardurile de
debit a u crescut mult mai puternic față de cele de credit. Pentr u mult timp, înț elegerea
cardului de credit s -a limitat la „niște bani în plus” sau „ un plastic cu o sumă de bani” , el
nefiind perceput pentru utilitatea lui și nici nu s -a înțeles că nu reprezintă un credit de
nevoi personale. Această interpretare a cardului de credit a persistat multă vreme , probabil
și din cauza bă ncilor care nu au știut să îi confere acea utilita te de care are nevoie clientul
și să înțeleagă beneficiile cardului de credit. Dar sunt două părți î n această ecua ție:
consumatorul care trebuie să fie dornic să înțeleagă și banca care trebuie să explice î ntr-un
mod sanatos.
În ultimii cinci ani s -au schimbat și reglementă rile bancare, iar acest lucru a făcut
curățenie în piață și a condus la o utilizare mai sănătoasă a produsului. Astfel dobâ nzile
mari pe cardu rile de credit sunt comunicate î ntr-un mod mai transparent clienț ilor, înaintea
semnă rii contractului. Dobâ nda mai mare la cardul d e credit față de cea la un credit de
consum este normală , fiind to t un credit n egarantat, cu utilizare mai mică . Aceasta devine
un pericol pentru client în momentul î n care cardul este folosit necorespunză tor.

7
Oamenii își deschid un card de credit nu în mod natural, ci ca o nevoie primară,
restul venind la bancă în urma publicității făcute. Acest lucru nu este valabil doar pentru
cardul de credit, este valabil pentru orice produs bancar. În ultimii ani foarte multe bănci
și-au consolidat expunerile pe cardurile de credit astfel încât o parte din creș terea de anul
trecut a fost de pe urma clienților care au refinanț at în rate fără dobândă cardurile de credit
de la alte bă nci.
1.4. AVANTAJ ɻELE ȘI DEZAV ɻANTAJELE UTILI ɻZĂRII CĂRȚILOR
DE PL ɻATĂ
Pro ɻgresul plăților cu card ɻul la comercianți a fost vizib ɻil și constant , dar
potenția ɻlul de creștere rămâne ɻ foarte mare, având în vede ɻre valoarea retragerilor de
numerar est ɻe de câteva ori mai mare dec ɻât cea a plăților cu cardul.
ɻPlățile cu cardul au nume ɻroase avantaje :
• p ɻosesorii de carduri pot face ɻ plăți la comercianți fără să li se per ɻceapă comisioane.
• ușurin ɻță în utilizare,deținătorii de car ɻduri nu mai sunt ne ɻvoiți să poarte asupra lor suma
î ɻn numerar. ɻ
• ur ɻmărirea plăților este simpl ɻificată,deoarece în m ɻomentul efectu ării achiziției,se
înmânează dețină ɻtoru ɻluide card atașa și chitan ɻțele originale de la comerc ɻiant, astfel
ușur ɻând urmărirea la sfâ ɻrșit de luna a sumelor chel ɻtuite
Av ɻantajele pentru com ɻercianți. Autorizar ɻea cardurilor este o proced ɻură simplă.
Dacă valoarea tran ɻzacției se încadr ɻează sub limita de autoriz ɻare stabilită și nu ɻmărul
cardulu ɻi nu apare pe lista neagră a comerc ɻiantului,atunci achiziția ɻ deținătorul ɻui de card
este va ɻlidă. Prin utiliza ɻrea cardului crește volu ɻmul vânzărilor comer ɻcianților. Comercianții
agrează carduri ɻle și pentru faptul că ɻ, prin intermediul acestora, ɻ clienții fac achiziti de valori
mult mai mari decâ ɻt ar fi făcut cu num ɻerar ɻ.
Ava ɻntajele pentru bănci . Acordarea de credite pentr ɻu consum a atra ɻs la bănci tot
mai mulți doritori ɻde carduri.Clienți put ɻeau să se împrumut ɻe din nou fără a ɻmai fi nevoiți
să ɻ meargă la banca p ɻentru a completă ɻ o cerere de împrum ɻut. Atât tim ɻp cât su ɻma
împr ɻumutată nu depă ɻșea plafonul de cre ɻdita ɻre stabilit, dețin ɻɻătorul se putea împru ɻmută în
co ɻntinuu, rambursân ɻd ɻsumele la scadențel e l ɻunare. În acest fel b ɻăncile au folosit ɻ cardurile
că un mijloc simplu ɻ pentru a acordă credite și a ɻ încuraja clienț ɻii lor să se împrum ɻute.
Un alt avantaj pen ɻtru bănci este că em ɻiterea de carduri de ɻplată atrag noi cli ɻenți .
Pe ɻntru bănci, emit erea ɻ de credit -carduri și util ɻizarea acestora de către cl ɻienții lor prezintă o
serie de avantaje :

8
• ɻpermit creșterea gradului de ɻ automatizare a operaț ɻiunilor, red ɻucându -se astfel volumul
opera ɻțiunilor efectuate ɻmanual ;
• determ ɻina diminuarea operaț iu ɻnilor cu numer ɻar ;
• plăți ɻle efectuate cu cre ɻdit-card sunt ɻgarantate ;
• dobâ ɻnzile percepute în cadrul op ɻerațiunilor cu cerdit -car ɻduri sunt ma ɻi ridicate,
com ɻparativ cu cele percep ɻute în cazul majorități ɻi celorlalte forme ɻ de împrumut ;
• co ɻmisioan ele percepute de la co ɻmercianții care acc ɻeptă achitarea ɻcu credit -carduri a
mărfurilor s ɻau serviciilor oferite d ɻe ei reprezintă o sursă d ɻe venituri pentru banca.
Principalele ɻ avantaje pentru băncile care ɻ emit debit -c ɻarduri : ɻ
• gr ɻadul ridicat de co ntrol asupr ɻa tranzacțiilor clientului ɻ în raport cu dispo ɻnibilitățile
bănești din co ɻnt și creditul în d ɻescoperit de cont ;
• costu ɻrile băncii pen ɻtru operarea debit – ɻcardurilor sunt mai red ɻuse comparativ cu
cheltuielile aferente ɻ utilizării cecurilor ș i ɻ numerarului ;
• de ɻgrev ɻarea activității la ghișeele bancare, inclusiv reduce ɻrea cheltuielilor din acest
punct de ve ɻdere.
Risc ɻuri. Plățile în me ɻdiul online se re ɻalizează în proporție ɻde 95% prin carduri.
Majoritatea tran ɻzacților sunt si ɻgure, dar p ot apărea și ca ɻzuri de furt al datelor c ɻardurilor pe
traseul cumpără ɻtor comercia ɻnt. Tehnologia SET (S ɻecure Elecronic Transaction) in ɻtrodusă
de Visa sau Mast ɻerCard aduce ɻun nivel de securitate fără pr ɻecedent în tranza ɻcțiile de plăț i
cu cardu ɻri prin Inte ɻrnet permițâ ɻnd atât posesorului cât și co ɻmerciantului să facă schimb de
certificate digitale ɻpentru a verifică v ɻaliditatea contului ce ɻluilalt la o instituție financiară și
de încredere. A ɻceastă tehnologie nu ɻ comunica ɻinformatile dup ɻă card comercia ɻntului .
Acesta primește n ɻumai confirmare ɻa, pe baza certif ɻicatului digital, din partea e ɻmitentului
asupra a ɻutenticității cardului și informațiile pri ɻvate ale posesorului de c ɻard sunt protejate.
Standa ɻrdul pentru auten ɻtificarea digitală a parti ɻcipanților la tranzacții este
reprezentat de P ɻKI (Private Key Identificator).
O n ɻouă soluție, camuflajul cript ɻogafic (cryptogr ɻaphic camouflage) se ɻdovedește a fi
deosebit de sigură. Utilizatorii sunt ɻ autentificati foarte soli ɻd prin utilizare a unui ATM ɻ unde
PIN-ul utilizat ɻ nu este niciodată stoca ɻt și este cunoscut doar de deținăto ɻrul sau.Un alt risc
al cardurilor îl repr ɻezintă utilizarea frauduloasă a acestora în ɻurmă ɻ furtului sau p ɻierderii.
Pentru a contr ɻacara acest risc, titularu ɻl deposedat trebuie s ɻă anunțe imediat ɻ emitentul
cardului, iar ɻ acesta, la rândul lui, să -i ɻavizeze pe comer ɻcianții agreați .

9
CАPITО ɻLUL 2. PIAȚA RO ɻMÂNEASCĂ A CĂRȚIL ɻOR DE PLATĂ

2.1. EV ɻOLUȚIA ACTIVIT ɻĂȚII CU CARDURI ÎN RO M ɻÂNIA
C ɻardurile bancare și -au în ɻceput activitatea ɻ în România la î ncep ɻutul anului 1992.
La bazele p ɻrogramelor de ca ɻrduri au stat B ɻanca Agricola, Ban ɻca Comerciala Romana,
Banca Romania pentru ɻDezvoltare, Bancorex, B ɻanca Comercială Ion Ț ir ɻiac și Ba ɻnc Post .
Un pr ɻim pas a l derulării pr ɻogramului a fost a de ɻrarea băncilor la siste ɻmele mondiale
Visa Internati ɻonal și Europay și cre ɻarea unor departam ɻente bancare specia ɻli ɻzate dedicate
op ɻerațiunilor cu car ɻduri.
Visa Inte ɻrnational împreună ɻcu BCR, BCIT și Ba ɻnca Agricolă în anul 19 ɻ93 intră
într-un program de instr ɻuire a person ɻalului, acestea înființ ɻând structuri organiza ɻtorice ale
carduril ɻor.
În d ecembrie 1995 ɻ a fost emis în România ɻla BRD primul c ɻard de plata în lei sub
numele de ɻ Prima . ɻ
Începând din acela ɻși an au apărut primele carduri Visa ɻși Europay (comp ɻanie
europeană în domeniul card ɻurilor de tip MasterCard, ce este di ɻn 2002 înglobată în
MasterCard Internațional). ɻ
Un ɻ alt pas important, l- ɻa constitui t emisiune ɻa de ca rduri în moned ɻă națională. Cu
începere din anul 1996, b ɻăncile comerciale rom ɻânești, au dema ɻrat procesul de emitere a
cardurilor cu ac ɻoperire valorică în ɻdepozite expri ɻmate în moneda ɻnațională.
În a ɻprilie 2004 existau în toată ɻ țară circa cinci ɻmilioane de card ɻuri (pest ɻe 80% fiind
carduri de salarii), 19 ɻbănci emitente a circ ɻa 100 tipuri diferite ɻ de carduri, între care 52
erau de tip Vis ɻa, 36 erau Europay/ ɻMasterCard , iar 4 era ɻu American Express .
În 2005, Fina ɻnsbank lansează u n c ɻard unic în Rom ɻânia – Cardfinan ɻs Avantaj –
primul card de credi ɻt internațional, cu dobâ ɻndă 0% pentru cum ɻpărături cu plata în rate,
efe ɻctuate la magazinele partenere Fina ɻnsbank din România. Într-u ɻn climat în care piața de
carduri di ɻn România e ra în cont ɻinuă dezvoltare, dar și dator ɻită volumului mare de
cumpărături efectuate în rate, Finansbank ɻ a creat Card ɻFinans A ɻvantaj prin intermed ɻiul
căruia po ɻsesorul se putea bucura d ɻe toate avantajele unui card de c ɻredit internațional emis
sub lic ența M ɻasterCard și care facilita ɻ achiziționarea de bun ɻuri/servicii dorite în rate cu
dobândă 0%, de la toate magaz ɻinele partenere Finansban ɻk.
În 2008 în Rom ɻânia erau circa 12.580.600 d ɻe carduri valide aflate în ci ɻculație,
potrivit dat ɻelor Băncii Naționale din R ɻomânia (BNR).

10
Interv ɻalul 2009 -2018 a constituit pentru unele insti ɻtuții de credit o piatră de
încercare în de ɻzideratul de a -și menține n ɻumărul de carduri active, în t ɻimp ce pentru altele
a fost ɻextrem de productiv. P ɻotrivit datelor Băncii N ɻaționale a României, la final ɻul anului
2018, românii deținea ɻu aproape 15 milioane de carduri, dintre ɻ care circa 2,5 milioan ɻe cu
funcție ɻde credit. ɻ
În prog ɻnoza FMI din 2 ɻ017 România a înch ɻeiat anul cu o creștere a P ɻIB de 5% cea
mai mare din Eur ɻopa. Chiar dacă se aștep ɻta ca economia să s ɻcadă în an ɻul 201 8 și PIB să
scadă la 4%, țară no astră ɻa rămas pe prima p ɻoziție în clasamentul european ɻ a creșterii
ec ɻonomice.
Figura ɻnr.2.1 Rata an ɻuală de creștere a P ɻIB (%)

Sursă – prelucra ɻre proprie a datelor ɻ de pe www.insse.ro

La creșterea ɻ PIB a con tribuit și cre ɻșterile salariale , atât a salar ɻiului minim brut pe
econo ɻmie cât și a salar ɻiului mediu net și reducer ɻea taxelor care au s ɻporit veniturile
români ɻlor și au d ɻus la acelerarea ɻconsumului.
De ɻla sfârșitul anului 201 6 până ɻ la jumătatea anului 201 ɻ8 au fost create peste
250.000 de locuri ɻ de muncă.
În an ɻul 201 7 s-a observat o rată a ɻnuală a inflației negativă și o crește ɻre substanțială
a salariilor ducând la crește ɻre puterii de cumpărare. ɻ

6.9 8.5
-7.1 -0.8 1.1 0.6 3.5 2.9 3.7 5.2
-8-6-4-20246810
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017Rata anuala de
creștere a PIB(%)

11
Figura nr.2.2. C ɻontribuția consumului ș ɻi a industrie i la formarea ɻ PIB (%)

Sursă – prelucrare proprie a datelor de pe www.insse.ro

Între m ɻartie 2016 și iunie 20 ɻ17, soldul cardurilo ɻr valide din circulație a crescut cu
0,9 milioane, de la 14,6 milioane la ɻ 15,4 milioane.
Foarte im ɻɻportant este faptul că o treime di ɻn această creștere o ɻreprezintă cardurile
de credit, al căror portofoliu ɻs-a mărit de la 2,3 milioane la ɻ 2,6 milioane în acee ɻași
perioadă, s emn c ɻlar al creșterii încrederii p ɻopulației în evoluția econ ɻomiei și a finanțelor
proprii. Din păcate, în i ɻntervalul analizat s -a m ɻărit ecartul dintre cardur ɻile valide aflate în
circulație și card ɻurile efectiv u ɻtilizate.(figu ɻra nr.2 .3)
Figura nr.2.3. Ec ɻartul dintre cardurile valide ɻși cele efectiv utilizate ɻ (active *)

Sursă – www.bnr.ro 10.9 15.8 15.8 18.8 30 24 23.2 22.6
051015202530354045
2015 2016 2017 2018
Contribuția industrie la formarea PIB(%) Contribuția consumului la formarea PIB(%)
trim.I
2017trim. II
2017trim. III
2017trim. IV
2017trim. I
2018trim. II
2018trim III
2018trim IV
2018
Număr carduri valide în circulație Numărul de carduri active

12
Cu t ɻoate acestea, ro ɻmânii au cheltuit pe card cu peste ɻ3,4 mld. euro mai mult în ɻ
2017 decât în 201 6 iar ritmul este și mai susținut ɻpentru 201 8. În prima jumă t ɻate din 201 8
ɻsumele tranza cționate pe card au crescut cu 14,5% față de aceeași perio ɻadă din 20 ɻ17.

2.2. EMIT ɻEREA ȘI ACC ɻEPTAREA CARDURIL ɻOR

2.2.1. Operațiuni efect ɻuate cu ajutor ul carduri ɻlor
Funcția de iden ɻtificare pe care o deține c ɻardul, pune în relație ɻ cei do ɻi parteneri:
deținătorul cardului și ɻemitentul acestu ɻia (banca).
Obiectu ɻl relației dintre acești ɻparteneri îl cons ɻtituie contu ɻl deschis pe numele
deținătorului ɻ de card.
Fun ɻcția de plată și ɻde credit a car ɻdului presupune ɻexistența a trei particip ɻanți:
deținătorul cardul ɻui (clientul plătitor), benefi ɻciarul sumei (comerciant ɻul) și gestiona ɻrul
co ɻntului plătitorului (banca emitentă a car ɻdului). ɻ
Ban ɻca emitentă a c ɻardului trebuie să orga ɻnizeze și să asigure ɻfuncționarea unui
centru de procesare și autori ɻzare, care să certifice vali ɻditatea operațiunilor efect ɻuate de
deț ɻinătorul de card.
Emiterea cardur ɻilor. La cererea solici ɻtanților de carduri, care pot fi pers ɻoane
fizice sau ɻ juridice, după semnare ɻa contractelor de emitere a ɻcardurilor, banca ɻdeschide
acestora contu ɻrile aferente operațiunilor cu ɻcarduri.
Emiter ɻea cardurilor solicitanților, presup ɻune parcurgerea următ oar ɻelor etape:
• complet ɻarea cererii de emit ɻere a cardului și depu ɻnerea documentel ɻor necesare
aprobă ɻrii acestei cere ɻri;
• verific ɻarea de către banca ɻ a cererilor de emitere de ɻcard și, după ɻcaz, a celei de
deschidere de ɻ cont;
• dete ɻrminarea de către banca ɻa elementelor de per ɻsonalizare, necesare emiterii
cardului și codific ɻarea datelor perso ɻnale;
• eliberar ɻea cardurilor se face numai după dep ɻunerea sumelor repr ɻezentând taxa de
emitere, ta ɻxa anuală de utilizare a cardului, precum și suma minim ɻă necesară a fi depu ɻsă
lunar în cont;
• d ɻupă caz, solicitantul po ɻate beneficia de o linie ɻ de credit, pusă la d ɻispoziție de
către banca, ɻ după efectuarea anal ɻizei specifice de credit ɻare.
Acceptare ɻa cardurilor. Pentru a put e ɻa deți ne calitatea ɻ de acceptanț i, co ɻmercianții
încheie ɻcu banca contracte de accepta ɻre la plata a cardur ɻilor. Contract ɻele cuprind clauze

13
refer ɻitoare la condițiile d ɻe acceptare, termenii ɻde acceptare, drept ɻurile și obligațiile părților
contrac ɻtante. Cl auză de acceptar ɻe este obligatorie și nec ɻondiționată.
Du ɻpă încheierea contractului b ɻanca emitentă asigur ɻa comerciantul ɻui următoarele:
cititoare de c ɻărți/carduri (magnet ɻice sau electronice) și inst ɻrucțiunile de utiliza ɻre a acestora,
formularele af ɻerente documentelor ɻ de vânzare (chitanțe ɻ de vânzare, role de h ɻârtie etc),
centralizato ɻare, precum și, cu caracter p ɻrudenț ial, listele cuprinz ɻând cardurile interzise ɻ la
acce ɻptare. ɻ
Fiecărui comercia ɻnt i se atribuie ɻun cod unic, care conți ɻne și codul băncii emitente,
precum și o limita de autori ɻzare (valoarea maximă a unei tr ɻanzacții pentru ca ɻre nu este
necesară obținer ɻea aprobării efectuării ei de la centrele de autoriz ɻare ale băncii).
Auto ɻrizarea constă î ɻn atestarea, de către ce ɻntrul de autorizare a validității tranzacției între
un p ɻosesor autorizat și un ɻcomerciant acceptant.
În fun ɻcție de limita de autoriza ɻre stabilită la încheierea contractu ɻlui, pot fi întâlnite
ur ɻmătoarele situații:
• tranzacții a căror ɻvaloare este mai mică d e ɻcât limita de autorizare ɻ. Comerciantul
acceptă cardul și c ɻompletează documentele ɻde vânzare -cumpărare aferen ɻte, fără a solicită
autorizarea ɻefectuării tranzacț ɻiei.
• tra ɻnzacții a căror valoa ɻre este mai mare decât ɻ limita de autor ɻizare. Cen ɻtrul de
autori ɻzare, după efe ɻctuarea verifică ɻrilor necesare, își da sa ɻu nu acceptul p ɻentru tranzacția
respectivă. Astfel, come ɻrciantul pri ɻmește codul de autoriz ɻare al tranzacției, pe care îl
înscrie p ɻe toate documentele de ɻdecontare, și efectuează ope ra ɻțiunea;
• tranz ɻacții pentru care l ɻimita de autoriz ɻare este zero.
Pentru bă ɻnci, în cazul eliberări ɻlor de numerar, ɻlimita de autorizare atrib ɻuită este
zero. Băncilor rev ɻenindu -le obligația d ɻe a solicită autorizar ɻea efectuării ɻtranzacției în toate
situațiile în ɻcare posesorul cardu ɻlui solicită retragerea d ɻe n ɻumerar de la ghișeele lor.
In ɻdiferent de situația în car ɻe se încadrează tranzacția ɻ, comercian ɻtul acceptant
verifică atât identit ɻatea posesorului car ɻdului, și caracteristicile de sec ɻuritate ale acestuia,
cât și lista actualiz ɻată a cardurilor interz ɻise la accepta ɻre.
2.2.2. Oper a ɻțiuni frauduloase cu ca r ɻduri și măsuri de preve ɻnire a acestora
Operațiunile cu ɻ carduri sunt ɻîn continuă dezvo ɻltare,dar asta implică pe lângă
numero ɻasele beneficii și une ɻle imperfecțiuni î ɻn ceea ce privește se ɻcuritatea și modul de
utilizare de către ɻ posesori. Pent ɻr ɻu un plus de sigu ɻranță s -au luat mă ɻsuri de limitare a sumei
autori ɻzate,a număr ɻului zilnic de t ɻranzac ɻții la un c omercia ɻnt, verif ɻicarea elementelor de

14
identificare cu c ɻele existente ɻîn baza de date.S -au ɻ luat aceste măsuri,d ɻeoarece măsurile de
securitate precum PIN -ul ,verificarea s ɻɻpecimenului de semnăt ɻură , nu erau sufi ɻciente.
Fraude de ɻtermi ɻnate de poseso ɻrii cardurilor:
– utilizarea ca ɻrdului de către poses ɻor fără existența disponi ɻbilului în cont pentru mai
multe operațiuni care n ɻu sunt supuse au ɻtorizării (sub limi ɻta de autorizare), speculând
faptul că operațiunea ɻnu se verifică; ban ɻca emitentă ɻrefuză plata, urm ɻând că banca
accep ɻtanță să se îndrepte ɻ împotriva comerciant ɻului; soluția este im ɻpunerea autorizării
în toate cazurile ɻ în care se operează ɻ în mediu de risc;
– utilizarea c ɻardului pentru tr ɻanzacții pe care ulterior po ɻsesorul nu le m ɻai recunoaște, din
rea inten ɻție sau alte mot ɻive (folosirea cardulu ɻi de către un alt m ɻembru al familiei ɻ fără
știre ɻa posesorului); în ɻac ɻest caz s ɻe ridică proble ɻma ɻ calității activității de triere a
clienților de către banca emitentă ș ɻi a preocupăr ɻii pentru for ɻmarea unei culturi bancare;
– transmiterea cardu ɻlui altor persoane care efectuează tranzacții (de ɻregulă în străinătate)
fără c ɻă deținătorul să le ɻrecunoască; de asemenea, apa ɻre o problem ɻa de relații cu
clienții, în sp ɻecial în perioada de î nceput ɻa folosirii card ɻurilor.
Fraude determ ɻinate de terțe perso ɻane:
– afl ɻarea numărului c ɻardului de cătr ɻe o terță perso ɻană în diverse ɻ împrejurări și folosirea
acestuia în operațiuni ɻfrauduloase, că ɻde exemplu, ɻɻfolosirea cardului la un magazin,
restaurant, hotel, ca ɻzinou pentru tr ɻanzacții pe care ɻ le recunoaș ɻte, îns ɻă numărul cardului
a fost furn ɻizat de un angaj ɻa ɻt al firmei u ɻnor persoane care ɻutilizează a ɻɻceste informații în
tranzacții frauduloase sau transmi ɻterea prin inte ɻrnet a numă r ɻului de card și dată
valabilită ɻții pentru a bene ɻficia de a ɻcces la un site ɻori pentru a pl ɻăti un bun/serviciu,
aceste informații aj ɻungând la un hac ɻker care le foloseșt ɻe în detrimentul d ɻeținătorului de
card; din acest co ɻnsiderent multe ɻbănci emi tente l ɻimitează accesul cardurilor la
tranzacții pe inte ɻrnet;
– copierea benzii ɻ magnetice a unui c ɻard valid al c ɻărui cont atașat ɻ este alimentat cu un alt
card pentru ɻ tranzacții comer ɻciale, procedura ɻcare se numește “s ɻkiming” și este foarte
greu de d ɻepistat ;
– folo ɻsirea unor car ɻduri pierdute ɻ/furate sau c ɻontrafăcute, profitân ɻd de ignoranța
comerciantul ɻui sau de complicitat ɻea acestuia cu ɻ infractorul; de exemplu, în cazul
carduril ɻor pierdute/furat ɻe comerciant ɻul acceptă operațiu ɻni sub limita ɻde autorizare fără
a consulta lista card ɻurilor nevala ɻbile, iar în cazu ɻl cardurilo ɻr contraf ɻăcute, în care se
cumpără bun ɻuri de valori ɻmai mari (bi ɻjuterii, produse el ɻectronice, haine de lux etc),
comerciantul fie că ɻ nu verifică cu ɻ atenție cardul car ɻe se poate de ɻpista că nu este

15
autentic, fie nu este ɻprudent că să s ɻolicite consulta ɻrea posesorului ɻ real; asem ɻenea
fraude se recuperea ɻză, la sesiza ɻrea dețină ɻtorului real, de căt ɻre banca emitentă, această
de la banca accepta ɻnță și apoi de la c o ɻmerciant; în vede ɻrea contracarări ɻi acestor situații,
băncile acce ɻptante procedea ɻză fie la încheierea ɻde contracte de asigurare, fie la
obligarea comerciant ɻului de a constitui un ɻdepozit colateral pr ɻin care să garanteze
eventuale tranz ɻacții fraud ul ɻoase.
În g ɻeneral, cardurile cu p ɻrocesor s -au do ɻvedit a fi mult ɻ mai sigure, fraudele fiind
nesem ɻnificative.
Datele statist ɻice demonstr ɻează acest lu ɻcru și este de aștept ɻɻat elaborarea unor
procedee de sec ɻurizare mai perf ɻormanțe pe baza ac ɻestor carduri.
Dat ɻe precum numărul ɻ cardului, dată ɻ emiterii și perioa ɻda de valabilitat ɻe, numele
deținătorului s ɻunt tot atâtea ele ɻmente esențiale ɻcare oferă acces ɻla disponibilitățile bănești
ale propriet ɻarului. Odată ob ɻținute aceste d ɻate, făptuitor ii pot vinde ɻinf ɻormația mai departe,
ɻpot efectua tranzacții online în nu ɻmele proprietarului sau pot fabrică un card fals duplicat
al celui real folos ɻind mijloace tehnice moderne, d ɻin ce în ce mai per ɻformanțe și mai
accesibile. Chiar și internetu ɻl, pe lângă multiplele facilități de efectuare a cumpărăturilor și
plăților online, oferă în același timp și detalii despre pașii de urmat în contrafacerea unui
card de credit, cu instrucțiuni privind duplicarea bandelor magnetice, a seriilor numerice, a
hologramelor și a emblemelor specifice fiecărui tip de card.
Modalitățile de comitere a acestor fraude variază foarte mult, de la folosirea
cardului sustras sau duplicarea celui valid, până la falsificarea documentației pentru
emiterea cardului unei persoane sub un alt nume decât cel real. Se disting cazurile când
informația privind un anumit card este furată cu ajutorul unui angajat al firmei beneficiare
a unei astfel de plăti, sau când chiar deținătorul comunica făptuitorului aceste date.
În prima situație, se folosește un dispozitiv care memorează informația specifică
unui anumit card, putând stoca până la 200 de serii și date conexe. Copierea acestor
informații se face de către angajatul firmei beneficiare a unei astfel de plăti, de regulă
undeva unde prop rietarul nu poate fi de față la efectuarea tranzacției. Exemplul cel mai des
întâlnit este cel al plății la restaurant, atunci când chelnerului îi este înmânat cardul, iar
tranzacția nu se desfășoară în față proprietarului. O simplă trecere a acestui card prin
dispozitivul amintit permite citirea lui și stocarea informației specifice. Ulterior,
informațiile astfel obținute sunt vândute celor care vor sustrage efectiv fondurile
disponibile pe card. Perioada de timp destul de lungă scursă între furtul informa ției și
folosirea ei frauduloasă, urmată de un moment și mai îndepărtat când fapta este descoperită

16
de titularul de cont, îngreunează foarte mult descoperirea făptuitorilor și probarea
infracțiunii, de cele mai multe ori cel care a sustras informația în pr ima instanța scăpând
nepedepsit pentru acea fapta.
În alte cazuri, chiar deținătorul cardului este cel care comunica făptuitorului
informațiile solicitate. Mulți escroci au înregistrat succese uimitoare selectând pur și
simplu un nume din cartea de telefon , apelând numărul și pretinzând că sunt reprezentanți
Visa sau MasterCard. Victimei i se aduce la cunoștință că numărul cardului sau a fost
obținut de persoane preocupate de comiterea de astfel de fraude, care o folosesc pentru
efectuarea de tranzacții. În acest context, victimei i se solicită să comunice numărul
cardului, pentru rațiuni de verificare. Este surprinzător cât de mulți deținători de carduri
cad în plasa escrocilor și comunica astfel de informații.
Sfaturi pentru minimizarea riscurilor de fraud ă:
 Semnează cardul în locul indicat, imediat ce l -ai primit.
 Memorează -ți PIN -ul. Este de preferat să nu îl notezi.
 PIN-ul tău este secret. Nimeni fie reprezentant al băncii, al poliției sau comerciant nu
îți poate cere să îl comunici.
 La stabilirea PIN -ului nu îți folosi numele, numărul de telefon sau dată de naștere. Sunt
primele date la care se gândesc și infractorii.
 Când folosești un bancomat, la introducerea PIN -ului, ai grijă că nimeni să nu se uite
peste umărul tău.
 Nu folosi niciodată ATM -uri slab luminate.
 Nu acceptă ajutor din parte nimănui în cazul în care se întâmplă ceva cu cardul sau cu
ATM -ul.
 După efectuarea tranzacției la un automat bancar, nu uită să îți iei și cardul și chitanță.
 Ține o evidență a tuturor tranzacțiilor efectuate pe card.
 Verificați întotdeauna chitanțele, inclusiv suma totală și cantitatea de produse
cumpărată, înainte de a le semna.
 Verificați întotdeauna situația contului.
 Nu transmite niciodată numărul cardului tău prin telefon.
Măsuri împotriva infractorilor: În ultima vreme, tot mai multe persoane fizice cad
pradă infractorilor care cooperează după așa numită “metodă libaneză”. Această constă în
plasarea, în fanta ATM, unde se introduce cardul pentru a se extrage numerar, a unei folii
subțiri, care are rolul de a împie dică citirea cărții de plata și astfel, de a -l bloca în interior.

17
Pe ATM sunt plasate afișe care sfătuiesc utilizatorii să sune, în caz de necesitate, la unul
sau mai multe numere de mobil, unde “s -ar află”, specialiștii băncii căreia îi aparține ATM.
De fapt aceste numere de telefon corespund unor cartele furate, iar la capătul firului se află
infractori a căror principala preocupare este aceea de a află codul PIN al cardului blocat în
ATM. După ce proprietarul cardului pleacă liniștit că a anunțat băncii situația și că s -a
blocat posibilitatea utilizării lui, infractorii îl extrag cu o pensetă, după care, cunoscând
PIN-ul, îl golesc de bani.

2.3. EVOLUȚIA INFRASTRUCTURII DE ACCEPTARE A CARDURILOR
Operațiun ɻile de plăți la com ɻercianți repre ɻzintă esența carduri ɻlor, înloc ɻuind
numerarul sau c ɻecul cu operați ɻuni on -line și implic ɻă o relație tri ɻpartită: comerciant,
beneficiar și ban ɻcă. Comerci ɻanții au asigurată ɻ plata prin confirmare ɻa primită de la bancă,
fie că este o b ɻancă locală sau ɻ din străinătate, ɻ iar beneficiarii s -au achit ɻat de obligația de
plată în cât ɻeva secunde. Echip ɻamentul de la comerciant este de tip ɻEFTPOS (Electronic
Funds Transfer at Point of Sale) sau uzu ɻal POS. ɻ
Desc ɻhiderea conturilor com ɻercia ɻnților accepta ɻnți (persoane juridice).
Comerciantul acce ɻptant este persoana jur ɻidică care realizează acte ɻși fapte de comerț și
care acceptă card ɻul ca mijloc de plată pentru bunurile ɻ vândute ș ɻi serviciile prestate pe baza
unui c ɻontract încheiat anterior cu o ba ɻncă acceptant ɻa, de regula ɻ banca la care a ɻre contul
curent, dar pot f ɻi și situații în car ɻe ɻ banca accep ɻtantă ɻ este o ɻaltă ban ɻcă. Pe ɻn ɻtru operațiunile
cu carduri, comercia ɻn ɻții trebuie să deschidă conturi de carduri, respectiv câte un cont
pentru ɻfiecare tip de card. În ɻ situația efectuării ɻunei tranzacții l ɻa un c o ɻmerciant dotat cu
POS, contravaloarea t ɻranzacției se blochea ɻză în contul clien ɻtului la banca e ɻmitentă în
momentul a ɻutorizării, iar debi ɻtarea se realizeaz ɻă atunci când banca e ɻmitentă primește ɻde la
banca a ɻcceptătoare în fișierul de tip inco ɻming mesaju ɻl electronic de debitare. Contul
comerciantului l ɻa banca acceptantă se credit ɻează în momentul în ɻ care aceasta primește,
prin compensare, c ɻontravaloarea tranzac ɻției de la banca ɻemitentă.
Conven ția de acceptare es ɻte un contract scris care ɻ se încheie de ɻ comerciant cu
ba ɻnca acceptantă și în care se pre ɻvăd termenii și con ɻdițiile de acceptare ɻ (tipurile de carduri
și băncile ɻemitente, limita de autorizare, ɻproce ɻdurile de lucru), drepturil ɻe, obligațiile și
ră ɻspunderile părților. Banca a cceptan ɻtă pune la ɻ dispoziția comerciant ɻului echipamentele
nece ɻsare utilizării carduri ɻlor, inclusiv consult ɻanță de specialitate, fu ɻrnizează listele cu
cardurile interzise la plată și d ɻocumentele de decontare ( ɻchitanțele) și asi ɻgură decontarea la

18
termenele ɻ convenite a tranzacțiilor. Banca ac ɻceptantă atribuie un cod c ɻomerciantului care
conține și ɻcodul băncii emitente ɻ. Clauza de acceptare este ɻ obligatorie și nec ɻondiționată.
Plă ɻțile prin carduri sunt, î ɻn principiu, irever ɻsibile, adică o p ɻlată inițiată de utilizator
și aut ɻorizată de emitent devin ɻe irevocabilă și nu po ɻate fi contr ɻamandată decât î ɻn anumite
situații precis determ ɻinate. O plată efectu ɻată prin card poate fi sto ɻrnată de co ɻmerciant la
solicitarea inițiatorului p ɻlății în cazul în care ɻ a avut loc o operațiun ɻe eronată. În ce pri ɻvește
decontările, ace ɻstea se efectuează pe ɻ teritoriul Românie ɻi numai în moneda n ɻațională,
indiferen ɻt de moneda în c ɻare este ɻ emis cardul.
Ac ɻceptarea. Pe baza con ɻvențiilor /contractelor de a ɻcceptare a card ɻurilor încheiate
cu băncile, comercianții efectueaz ɻă vânzări pe bază de carduri. Acc ɻeptarea este operațiunea
prin care comer ɻciantul agreează decontare ɻa prin cardul prezenta ɻt de cumpără ɻtor după o
verificar ɻe atentă a cardului (integr ɻitate fizică, să nu prezi ɻnte ștersături, sa ɻu modificări, să
aibă elementele de securizare) ș ɻi a cumpărătorului (un d ɻocument de identitate) ɻ și dacă sunt
ɻsuspiciuni se solicită bă ɻncii emitente interogarea ti ɻtularului de card asu ɻpra operațiunii și se
așteaptă mesajul de răspu ɻns. Dacă nu sunt pr ɻobleme, comerciantul ɻ introduce cardul în
mașina de citit ɻ carduri (POS), precum și datele priv ɻind suma de plată, iar c ɻumpărătorul
introduce codul PIN. P ɻOS-ul transmi ɻte centrului ɻde autorizare ROM ɻCARD și băncii
acceptante datele de identif ɻicare și cele privin ɻd tranzacția, iar ROMC ɻARD după o an ɻumită
verificare (val ɻiditatea cardului, banca ac ɻceptantă să nu fie și emitentă etc.) le retransmite
sistemului VISA BASE I. Mesaj ɻul de răspuns se transmit ɻe pe același circu ɻit la comerciant
care este recepțion ɻat de POS. Comerciantul eliberează o ɻ chitanța/ factură care se s ɻemneaza
de ɻ cumpărător (semnătura de pe card se confr ɻunta cu cea de pe chitanț ɻă) și se eliberează
marfa. Acest ɻ procedeu este folosit p ɻentru tranzacțiile de ɻmică valoare care nu necesită
a ɻutorizarea băncii em ɻitente.
Auto ɻrizarea. Autorizarea reprezintă ɻ atestarea validității operați ɻunii între un
posesor autorizat și un comerciant accepta ɻnt și se face de cen ɻtrul de autorizare al b ɻăncii
emitente. Autorizarea ɻ se dă, în cazul plăților ɻ peste o anumită limit ɻă valorică a aces ɻtora
(engl. issuer limit ), iar în cazul retragerilor de n ɻumerar pentru toate op ɻerațiunile indifere ɻnt
de valoarea acestora. C ɻomerciantul solicită autorizar ɻea prin ROMC ɻARD ( via banca
accepta ɻnta) iar ac ɻesta o tr ɻansmite bă ɻncii emi ɻtente prin siste ɻm ɻul de autor ɻɻizare internațional
(VISA International -BASE I). Banca emite ɻntă, care primește mes ɻajul prin intermediul
sistemului său infor ɻmatic (mes ɻaj elec tronic ɻ), verif ɻică în câteva secun ɻd ɻe existența
disponibilulu ɻi în cont ɻ și alți para ɻmetrii aflați într -o baz ɻɻă de date (engl. except ɻion file ) care
cuprinde nume ɻrele cardurilo ɻr pierd ɻute/furate, n ɻumăr ɻul maxim de tranzacții, su ɻma maximă

19
care poate ɻfi extra ɻsă într -o anum ɻit ɻă perioadă etc. Dacă n ɻu sun ɻt probleme, emitentul
transmite în sistem m ɻesajul de au ɻtorizar ɻe (VISA BASE I) car ɻe îl retr ɻansmite ROMCARD
și prin acesta comer ɻci ɻantului, via banca acceptanta. ɻAutorizarea se dă d ɻe banca emi tentă în
10-15 secunde printr -un c ɻod care se înscrie de c ɻomerciant pe document ɻele de decontare
(chitanțe). Banca tre ɻbuie ɻ să asigure non -sto ɻp linii de comunic ɻație directă atât cu
comerciantul, cât și cu sistemul mond ɻial de autorizare pe ɻntru a înles ni conectarea ɻ clientului
său cu banca ɻemitentă. Organ ɻizațiile internaționale în do ɻmeniul cardurilor stabilesc
periodic pe fie ɻcare țară sau grupe ɻ de țări ɻși pentru fiecare tip de ɻ activitate (co ɻmerci ɻală,
ser ɻvice ɻ, hotelieră, turism, benzi ɻnărie ɻ etc.) limi ɻte de autoriz ɻare ɻcare însă pot fi ajustate de
băncil ɻe acceptătoare . Practica interna ɻțională cunoaște ɻatât c ɻentre de autorizare ɻconstituite
prin participarea mai multor băn ɻci, cât și centre organi ɻzate distinct de o ɻ bancă.
Deconta ɻrea. La sfârșitul zi ɻlei, memori ɻa POS se de ɻscarcă în fișierul ɻ elect ronic al
băncii acceptătoare. Urm ɻează procesul de compensare la ɻ instituția internaț ɻională de carduri
și decont ɻarea finală. Pe baza soldurilor deb ɻitoare din ɻcompensare, b ɻăncile emitente
tran ɻsmit creditările cătr ɻe băncile acce ɻptătoare iar acestea ɻ creditează conturile
comercianților. Cu aceas ɻta se încheie ciclul operațiunilor de plată ɻ prin carduri. ɻDurata
decontării unei operațiuni din momentul auto ɻrizării până la creditarea contului
comercian ɻtului este, în ɻmedie, de două zile, dacă com ɻercianții depun zilnic la ban ɻcă
fișierele cu tranzacțiile din ziua preced ɻentă. Fluxul operațiu ɻnilor de plată prin carduri s ɻe
prezintă în schema de mai jos. ɻ
Operațiunile ɻ de plată cu carduri se pot efe ɻctua în două medii: on-line ( ɻelectronic) și
off-line (neelectronic sau man ɻual). Mediul electro ɻnic este cel ma i ɻ utilizat în țările ɻ avansate
tehn ɻologic. Ace ɻsta nu ɻfolosește în acceptare și deco ɻntare documen ɻte pe suport hârtie, cu
excepția chitanț ɻei care se eliberează clientului, m ɻesajele de transfe ɻr de fonduri fiind
electronice. M ɻediul off -line folosește ec ɻhipamente mecanice, te ɻlefonia vocală și
documente pe supor ɻt hârtie.
Mediul ɻoff-line prezintă următoarele parti ɻcularități:
– comerci ɻanții au la dispoziție imprint ɻere (echipamente ɻmecanice) utilizate pentru
prelua ɻrea infor ɻmațiilor în relief de ɻ pe card prin pres ɻare mecanică pe chit ɻanțe, celelalte
elemente (data tranzacț ɻiei, codul băncii) complet ɻându -se man ɻual de operator;
– autorizarea tr ɻanzacției are loc prin tel ɻefon, tel ex sau numai pr ɻin verificarea listei
cardurilor ɻpierdute/fu ɻrate;
– ɻdecontarea se face pe ba ɻza chitanțelor tip “imprint” ɻ care se depun la banca
acceptătoare, iar aceasta ɻle transmite ROMCARD pentru ɻ ɻpregătirea fișierelor ele ɻctronice,

20
după care se resti ɻtuie băncii acceptătoare; com ɻercianții pot primii fondurile imediat sau la
prim ɻirea efectivă a creditării de la banca emitentă. Acest siste ɻm este mai greoi, perio ɻada de
de ɻcontare mai lungă, costurile ma ɻi ridicate și ris ɻcurile mai mari.
Bănci le e ɻmitente au dreptul de a refuza la plată documentele d ɻe decontare, fie din
inițiativa posesorului (a, c), fie din proprie in ɻițiativă (b, d), datorită u ɻrmătoarelor motive:
a) nevalabilitate ɻa operațiunilor – bunurile sau num ɻerarul care constituie o ɻbiectul
op ɻerațiunii nu au fost primite de poses ɻorul cardului ; operațiunea ɻde vânzare –
cum ɻpărare nu a fost finalizată efe ɻctiv iar chitanța nu a f ɻost anulată; comer ɻcianții au
modificat suma operațiunii fără a ɻcordul posesorului d ɻe card;
b) nerespecta ɻrea procedurii de au ɻtorizare – card ɻul era înscris pe lis ɻta celor interzise la
acceptare; cardul a ɻfost utilizat ɻɻpentru mai multe operațiu ɻni de vânz ɻɻare la aceeași
unitate și în aceeași zi în sco ɻpul evită ɻrii autoriz ɻării; cont ɻravaloarea bunurilor
depășește limita de au ɻtorizare a com ɻerciantului;
c) erorilor d ɻe completare sau ɻprocesare a ɻchitanțelor tip;
d) cărți exp ɻirate, contrafăc ɻute, opera ɻțiuni fraudul ɻoase.
Întruc ɻât, atât în medi ɻul on -line cât ɻși în cel off -li ɻne, bănc ɻile emitente nu primesc
documentele de decon ɻtare (chitanțele ɻ) ci numai lis ɻtele cu tr ɻanzacții, refuzurile din proprie
inițiativă se ɻ fac la faza de ɻautorizare. Î ɻn practică, ɻrefuzurile ɻ se dator ează în cea mai mare
parte sesizărilor dețină ɻtorilor de card ɻuri. Pentru exe ɻrcitarea drep ɻtului de refuz, banca
emitentă solici ɻtă băncii accept ɻante restituirea pl ɻății, iar ace ɻasta notifică comerciantului
reclamația și re ɻcuperează sumele d ɻin încasăr ile c ɻare urmează ɻsau după un interval de timp
debitează automat co ɻntul clientului, ɻ potrivit preve ɻderilor din con ɻvenția de card.
Fig ɻura nr.2.4. Evoluția n ɻumărului de PO ɻS-uri în intervalu ɻl T1 20 10 – T1 201 8

Sursă – www.bnr.ro 147231 145112
137432
127137 124823 122367 115652
99065 94862
020000400006000080000100000120000140000160000
mar.2018 mar.2017 mar.2016 mar.2015 mar.2014 mar.2013 mar.2012 mar.2011 mar.2010

21
Pentru retra ɻgerile de numerar cu c ɻarduri se folosesc ech ɻipamente electromecanice,
echipamente de transmi ɻsie (relee) și softuri ɻ informatice care a ɻsigură circulați ɻa informației –
bani și eliberarea numera ɻrului. Echipamentel ɻe el ectromecanice ɻsunt automatele
pro ɻgramabile ATM (Aut ɻomated Teller Mac ɻhine), CD (C ɻash Dispencer) și auto ɻmatele de
schimb valutar ɻ, iar releele sunt echipam ɻente de tip m ɻodem.
Automa ɻtul bancar ATM ɻ este un echipament p ɻentru eliberarea de numerar sub
formă de bancnote, p ɻrecum și transfer ɻuri de fond ɻuri pentru plăți de ɻ servicii, furnizarea
unor infor ɻmații de cont și co ɻnsultanță bancară. ɻDin punct de vedere f ɻizic, ATM -ul este un
seif blindat care are ɻîn interior un nu ɻmăr de 10 -12 cas ɻete cu ba ncnote, un mecanism de
numărare și ɻ altul de preluare ɻ a bancno ɻtelor și de tr ɻansport care su ɻnt acționate electronic,
precum și un echipam ɻent de blocare co ɻnectat la si ɻstemul de alarmare al utilizatorului. În
exterior, ATM – ɻul dispune ɻ de un ecran pe ɻntru afișarea instrucțiunilor de lucru, o fantă
pentru introduc ɻerea cărții de plată ɻîn vederea transmit ɻerii informațiilor la c ɻentrul
informatic al băncii și primirii ɻ răspunsului, ɻo tastatura pe ɻntru suma de bani s ɻolicitată sau
plata ser ɻviciilor și o fantă cu un ɻ sertar pentru e ɻlibera ɻrea numeraru ɻlui. Echip ɻamentul de
transm ɻisie se află ɻ la unit ɻatea b ɻancară ɻcare deserv ɻește ɻATM -ul prin c ɻɻare se transmit și se
primesc inf ɻormațiil ɻe la și de la cent ɻrul informatic de la centra ɻla băncii comerci ale. La
primirea in ɻformației privind gol ɻirea casetelor, acestea ɻse înlocuiesc de person ɻalul autorizat
cu casetele cu bancn ɻote iar cele goale ɻse transporta la centrul de ɻ procesare al băncii. Pentru
fiecare tip de operați ɻune (eliberare de numerar, pl a ɻtă pentru fiecare fel de s ɻerviciu sau de
informație) se folose ɻsc softuri specifice ɻexistente la centrul in ɻformatic care comandă
succesiunea oper ɻațiunilor. Fluxul operațional pe ɻntru eliberarea nume ɻrarului este următorul:
– introd ɻucerea cărții de p ɻlată în nișă pentru ɻ carduri;
– tastarea PIN – ɻului (se admite numai o si ɻngură greșeală de tas ɻtare la a dou ɻa greșeală
cardul se reține ɻde ATM);
– tastare ɻa sumei dorite care nu ɻtrebuie să depășească limita prevăzută în convenție;
– eliberarea numer ɻarului și debitar ɻea contului perso ɻnal de card;
– eliberare ɻa chitan ɻței;
– re ɻstituirea cărții de pl ɻată.
În c ɻeea ce privește oper ɻațiunile de plată sa ɻu informații de cont, ac ɻestea se regăsesc în
men ɻiul care se afișează pe ecr ɻan, dintre care cele ɻ mai frec vente se referă la:
– plata facturilor pen ɻtru servicii ca tel ɻefon, electricitat ɻe, gaze etc.;
– rambursar ɻea ratelor de credite, plat ɻa dobânzilor ɻ, comisio ɻanelor etc.;
– obținerea ɻ de extrase ɻde cont și alte i ɻnformații de cont;

22
– obținerea unor i ɻnformații financia ɻre de piață (dob ɻânzi la depozite, credite, titluri sau
alte valori mo ɻbiliare);
– operațiu ɻni de cash manageme ɻnt.
Î ɻn toate cazurile se intr ɻoduc prin tast ɻare datele solic ɻitate de meniul ales și se așteptă
confirmarea tranzac ɻției. În unele c ɻazuri pot apărea m ɻai multe variante și atunci trebuie să
se opteze pentr ɻu una dintre ele. În final, ɻaparatul eliberează o chit ɻanță privind operația
efectuată și returnează car ɻtea de plată.
Figura 2.5. Evo ɻluția numărului d ɻe ATM -uri în inte ɻrvalul T 1 2010 – T1 201 8

Sursă – www.bnr.ro

12558 12277 12089 11989 11879 11797 11543 11322
9906
02000400060008000100001200014000
mar.2018 mar.2017 mar.2016 mar.2015 mar.2014 mar.2013 mar.2012 mar.2011 mar.2010