Capiolul 1 Costin [303763]

[anonimizat]- București

Facultatea de Moașe și Asistență Medicală

Specializarea Tehnică Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

Relizarea punctului de contact în lucrările protetice fixe din zona laterală

Coordonator științific

Asist. Dr. Viorel Perieanu

Absolvent: [anonimizat].

Costin Iordache

2018

CUPRINS:

Introducere

Partea generală

Capitolul 1 – Morfologia normală a fețelor proximale a dinților laterali

Poziția pe arcadă a dinților permanenți

Arcadele dentare permanente in morfologia primară

Pozițiile axiale ale dinților

Ariile de contact interproximale

Ocluzia normală

Contururile fiziologice ale suprafețelor coronare vestibulare si orale

Capitolul 2 – Obținerea modelului cu bont mobil in tehnologia protezelor fixe

2. A. Descrierea modelului cu bonturi fixe

2.B. [anonimizat]

2.B.1Modelul clasic cu bont mobilizabil

2.B.2 Modelul secționat cu pinuri ( Dowel)

2.B.3 Tehnica Pindex

2.B.4 Modele obținute prin tehnica Zeiser

2.B.5 Modelul obținut prin procedeul Kiefer

2.B.6 Modele cu bonturi mobile fără pinuri:

[anonimizat]-[anonimizat]

2.B.7 Modele obținute prin depunere de metale pe cale galvanică

2.B.8 Modele realizate prin pulverizarea de aliaje cu ajutorul sistemului Metallomat

2.B.9 Model cu bonturi mobile si cape de transfer

Partea personală

Capitolul 3 – Modelarea punctului de contact in zona laterală

Concluzii

Bibliografie

Introducere

De cele mai multe ori se folosește termenul de “ punct de contact” , [anonimizat], dar și dispersarea forțelor ocluzale.

[anonimizat], fiecare dinte realizând contate distale si meziale cu dinții adiacenți.

Ariile de contact contribuie la mentinerea continuitătii arcadelor și la păstrarea integritații tisulare a gingiei interdentare.

[anonimizat], astfel incăt se realizează contactul intre doi dinți vecini.

[anonimizat] 3 care realizează doar mezial arii de contact.

1. Morfologia normală a fețelor proximale a dinților laterali

Capitolul Pozitia pe arcadă a dinților permanenți

Structura morfologică a arcadelor dentare este reprezentată de suma entitaților morfologice reprezentate de dinții ambelor maxilare. [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat] o alcatuiesc.

Arcadele alveolare se formează din cea de a sasea saptamână a [anonimizat]. [anonimizat] a mugurilor dentari ca două formațiuni arcuite.

Arcada alveolară superioară depașește atât inainte cât și in afară pe cea inferioară. [anonimizat], ceea ce va duce la formarea unui spațiu de inocluzie vertical in zona frontală

Cu dezvoltarea mugurilor dentari in zona frontală, spatiul de inocluzie se reduce in zona frontală, astfel la inchiderea gurii, arcadele vin in contact cap la cap, chiar uneori arcada superioară depașește pe cea inferioară in plan vertical, realizând o supraocluzie “capac la cutie”

Arcadele alveolare se lungesc antero-posterior și se lățesc transversal, pe masură ce mugurii dentari se dezvoltă.

Dinții succesionali ( incisivi, canini, premolari permanenți) intâlnesc in evoluția lor, țesutul osos, ce-i separă de radacina dinților temporari.

Unele cercetări realizate de SCHWARTZ, inițial pe dinții definitiv, dar ulterior pe dinții temporari, au aratat că sunt posibile mai multe feluri de aranjamente intraosoase al germenilor dentari.

Dupa Schwartz, o poziție normală este atunci când mugurii se găsesc unul in spatele celuilalt, incolonati: incisiv central, lateral si canin..Fig.1.1

Fig1.1.Poziția intraosoasă a germenilor dinților permanenți

Clasificarea arcadelor dentare:

Arcade temporare cu morfologie primară

Arcade temporare ce prezintă morfologie secundară

Arcade mixte

Arcade permanente cu morfologie primară

Arcade permanente cu morfologie secundară

Etapa morfologiei primare se evidențiează prin urmatoarele particularități:

Arcada superioară o circumscrie pe cea inferioară

Arcadele prezintă o formă de semicerc

In această etapă curbele de ocluzie fiind atenuate

In zona frontală, raporturile ocluzale sunt cap la cap (labiodont) sau psalidodonte

Caninul maxilar este situat intre caninul si molarul1 mandibular, realizând un raport neutral

Poziționarea in același plan frontal a fețelor distale ale molarilor secunzi maxilari si mandibulari

Etapa morfologiei secundare prezintă urmatoarele particularități:

Acestă etapă durează până la varsta de 6 ani

Apare uzura fiziologică la nivelul tuturor fețelor dinților temporari

Cresc oasele maxilare, ceea ce va duce la crearea de spații intre dinții temporari ( diasteme, treme)

Odată cu cresterea si dezvoltarea in sens sagital a mandibulei, se va realiza un spațiu liber intre marginea anterioară a ramurii și molarul 2 ce poartă denumirea de câmp retromolar

Sunt mai bine evitențiate curbele de ocluzie, ca urmare a creșterii și curbării mandibulei

Arcadele dentare permanente in morfologia primară

Se remarcă următoarele perioade in evoluția arcadelor dentare permanente:

Arcada adultului tânăr – se caracterizează prin evoluția molarului 2 permanent

O a doua perioadă – arcada stabilă a adutului tânăr – este perioada cuprinsă intre momemntul când molarii 2 permanenți ating planul ocluzal si momentul de erupție al molarilor de minte

Arcada completă a adultului – arcadele ating dimensiunile definitive

Fig1.2.Arcada adultului tânăr- prima perioadă

Fig.1.3 Arcada stabilă a adultului tânăr

Fig1.4 Arcada competă adultului

Arcadele permanente prezintă o serie de caracteristici:

Forma de elipsă sau hiperbolă

Arii de contact interproximal la nivelul cărora apar ambrazurile

Dinții mandibulari situați mezial față de omologii săi

Sunt prezenți doi antagoniști pentru fiecare unitate dentară, excepție făcând molarul3 maxilar si incisivul mandibular

Prezenta curbelor Von Spee, respectiv Wilson

Arcada inferioară este mai scurtă si mai ingustă

Forma arcadelor dentare in raport cu traiectul unor linii curbe:

Linia ce trece prin vârfurile cuspizilor palatinali superiori și cingulumurile frontalilor maxilari, poartă denumirea de linia cuspidiană palatinală

Linia ce trece prin vârfurile cuspizilor linguali inferiori si cingulumurile frontalilor mandibulari, poartă denumirea de linia cuspidiană lingual.

Linia ce trece prin marginile incisivilor, vârfurile caninilor, vârful cuspizilor vestibulari ai dinților laterali mandibulari

Arcade parabolice: prezintă o ușoară curbură in zona frontală, contiunuată prin doua linii divergente distale.

Arcade hiperbolice: prezintă o curbură strânsă , aplatizată in zona frontală , continuată spre distal cu doua linii divergente

Arcadele eliptice: prezintă o curbura mai accentuată in zona frontală, cu deschidere spre zona laterală și usoară convergență in regiunea ultimilor molari

Fig1.5 Arcada in formă de U și hiperbolică

Fig1.6 arcada parabolică și eliptică

Pozițiile axiale ale dinților

Diferenta dintre arcadele dentare se datorează poziției de implantare ale dinților. Dinții superiori au axele longitudinale convergente incizo( ocluzo) –apical, iar dinții inferiori au axele longitudinale divergente incizo-apical.

Dinții arcadei maxilare au axul longitudinal inclinat supero-inferior si din inauntru in afara, de unde arcada intraalveolară mai mică decât arcada extraalveolară , la maxilar.

Dinții arcadei mandibulare au acceași inclinare a axului longitudinal ca si cei superiori, de unde arcada intraalveolară mai mare decât cea extraalveolară

Privind arcada superioară, exceptând molarul 3, incisivii au gradul de angulatie radiculară(29) cel mai mare.

In cazul premolarilor axul longitudinal este aproape perpendicular cu planul de ocluzie. La molarii maxilari angulația radiculară depașește rar 15 grade, cu excepția rădăcinii disto-vestibulare, toate rădăcinile sunt inclinate palatinal.

La nivelul arcadei mandibulare, cea mai pronunțată oblicitate radiculară și cea mai semnificativă angulație radiculară o au incisivii și caninii. Inclinarea apexurilor incisivilor este spre lingual.

La fel ca si premolarii superiori, cei mandibulari au axele longitudinale aproximativ perpendiculare pe planul de ocluzie.

Molarii mandibulari au apexul inclinat inspre vestibular, mai mult decât in cazul omologului superior.

Ariile de contact

Datorită existenței ariilor de contact interdentar, coroanele dentare acționeaza ca un ansamblu, fiecare dinte realizând contate distale si meziale cu dinții adiacenți.

Ariile de contact contribuie la mentinerea continuitătii arcadelor și la păstrarea integritații tisulare a gingiei interdentare.

Fig 1.7 Contacte proximale

Fețele proximale prezintă o convexitate atenuată in comparație cu fețele vestibulare si orale. Convexitatea redusă a fețelor proximale duc la crearea unui spațiu gingiei interdentare.

La nivelul fețelor proximale convergența este situată spre cervical, ducând la situarea convexitații maxime mai aproape de zona incizală, respectiv ocluzală. Pin aceste convexitați se vor obține ariile de contact.

Fețele meziale au convexitatea maximă mai aproape de incizal, respectiv ocluzal, in schimb fețele distale au convexitatea maximă in zona cervicală

Prin aria de contact se ințelege zona situată pe fața proximală in treimea medie sau incizală, respectiv ocluzală, astfel incăt se realizează contactul intre doi dinți vecini.

Absolut toti dinții de pe arcadă realizează arii de contact cu dinții vecini, cu exceptia molarului 3 care realizează doar mezial arii de contact

Reguli generale legate de ariile de contact:

Atunci când dinții sunt situați intr-o poziție anterioară, ariile de contact se află in apropierea marginii incizale ( ocluzale)

Ariile de contact de pe fața proximală mezială sunt mai aproape de marginea incizala ( ocluzala), decat ariile de contact de pe fața distală

Ariile de contact se situează in treimea incizală, in cazul dinților frontali in sens cervico-incizal

In cazul dinților laterali in sens cervico-ocluzal, ariile de contact se găsesc la jonctiunea treimii ocluzale cu treimea medie

Tot la dinții laterali, dar in sens vestibulo-oral, ariile de contact se găsesc la jonctiunea treimii vestibulare cu treimea medie

Excepție făcând fața distală a molarului 1 si fața mezială a molarului 2 unde ariile de contact se află in treimea medie

Ariile de contact realizează urmatoarele functii:

Au rol in menținerea continuitații arcadelor si deci orientarea axială a unitătilor ( fixarea fiziologică)

Mențin integritatea tisulară a parodonțiului de inveliș, realizând un obstacol in calea impactelor alimentare

Dispersează componentele orizontale pe un număr mai mare de dinți

Fig 1.8 Ariile de contact

Fig 1.9 Ariile de contact

PREMOLARII MAXILARI

Relieful fetelor vestibulare in cazul premolarilor maxilari prezintă convexitate in sens mezio-distal si cevico-ocluzal. In treimea cervicală si cea mezială au convexitatea maximă.

Fața palatinală prezintă același aspect pentagonal ca și al celei vestibulare, insă mai mică ca aceasta.

Relieful feței palatinale este convex cervico-ocluzal si mezio-distal. In sens mezio-distal convexitatea maximă se află in treimea mezială, iar in sens cervico-ocluzal in treimea mijlocie.

Datorită suprafeței feței palatinale mai reduse a premolarului 1 maxilar convexitatea acesteia este aparent mult mai accentuate in comparație cu fața palatinală a premolarului 2.

Relieful feței meziale este usor convex, având convexitatea maximă in treimea ocluzală(unde se realizează punctul de contact). Devine usor concav spre marginea cervicală

Relieful feței distale prezintă aceeași formă cu cea a feței meziale diferenta se datorează dimensiunii mai reduse si a convexitații mai accentuate a acesteia.

PREMOLARII MANDIBULARI

Fețele vestibulare sunt asemanatoare cu cele ale caninilor inferiori , insă cu o inălțime mai redusă.

Marginile proximale prezintă o convergentă accentuată spre colet, iar V-ul ocluzal este mai puțin ascuțit.

Fața linguală este mai redusă decat cea vestibulară, reducerea feței orale accentuează convexitatea acestei fețe atât in sens transversal, cât și vertical.

Fețele proximale au V-ul ocluzal cu cele 2 brațe aproximativ egale

Vârful V-ului marchează poziția șanțului interlobular, aflându-se la egală distanță intre fața linguală si cea vestibulară. In situația cu 3 lobi ocluzali, fețele proximale au aspectul de V al marginii ocluzale, diferențiindu-se prin proporția dinre segmentul vestibular și cel oral al V-ului ocluzal. Fața mezială, segmnetul vestibular al V-ului este mai mare si cel lingual mai mic, pentru fața distală segmentul vestibular este mult mai mare comparativ cu cel lingual, care este mult mai mic.

Poziția dinților pe arcadă poate fi influențată genetic, desăvârșirea este condiționată de raportul dintre volumul dinților și volumul osului alveolar, de angrenajul dinților, dar și de respectarea cronologiei de erupție. Odată cu apariția stării de edentație se pot produce in afara discontinuitații arcadei dentare și posibilitatea de migrare a dinților cu asa numita “ spargere a planului ocluzal”, plus rapoarte ocluzale interdentare anormale, cu afectarea parodonțiului dinților restanți.

MOLARII MAXILARI

Molarul 1. Caracteristici morfologice coronare:

Are forma cuboidală, cu 4 lobi

Fața vestibulară având convexitatea maximă in treimea cervicală

Fața palatinală are forma unui trapez cu baza mare situată ocluzal si convexitatea maximă aflată in treimea mijlocie

Fața mezială este mai lata decat cea distala, relieful fiind convex in sens vestibula-palatinal si plan in sens vertical

Fața distală este convexă in ambele sensuri

Fața ocluzală are un relief reprezentat de 4 cuspizi, trei fosete, 3 șanturi

Cei 4 cuspizi fiind mezio-vestibular, disto-vestibular, mezio-palatinal, disto-palatinal

Ordinea mărimii cuspizilor – de la cel mai mare la cel mai mic- M-P, M-V, D-V, D-P

Prezența tuberculului Carabelli

MOLARII MANDIBULARI

Molarul 1 – caracteristici morfologice coronare

Este cel mai voluminos dinte

Are forma unui paralelipiped dreptunghiular

Relieful feței vestibulare este reprezentat de 2 șanțuri verticale, ce delimitează trei lobi

Convexitatea maximă a feței vestibulare se află in treimea cervicală

Relieful feței linguale prezintă un șanț intre cei doi lobi și se continuă pe fața ocluzală

Convexitatea maximă a feței linguale se află la jumatatea feței

Fața mezială este mai mare decât cea distală

Relieful feței meziale este plan convex, cu convexitatea maximă in treimea ocluzală

Fața distală este la fel ca si cea mezială, dar mai redusă

Relieful feței distale este convex in ambele sensuri ( cervico-ocluzal, vestibule-oral)

Conturul feței ocluzale se poate inscrie intr-un trapez cu baza mare spre vestibular

Relieful feței ocluzale este reprezentat de 5 cuspizi, 5 fosete, 4 șanturi, 2 creste marginale de smalț

Ordinea mărimii cuspizilor este urmatoarea (de la mare la mic)- M-L/O, D-L/O, M-V, C-V, D-V

Ocluzia normală

Se caracterizeaza prin:

Dinții, cu exceptia incisivilor centrali inferiori si a molarilori ultimi superiori, vin in contact cu câte doi dinți antagoniști, realizându-se unitate masticatorie

Dintre cei doi antagonisti al unui dinte superior, omologul inferior al celui superior se află situat superior

Cuspizii linguali ai dinților situați in zona laterală la mandibulă sunt poziționați oral față de cuspizii palatinali ai dinților laterali superiori

Dintii laterali de la maxilar au cuspizii vestibulari situați in afara cuspizilor vestibulari ai dinților laterali de la mandibulă.

Cuspidul mezio-vestibular al premolarului1 maxilar se angrenează cu cuspidul mezio-vestibular si cuspidul centro-vestibular al molarului1 mandibular

Linia mediană atât la arcada maxilară, cât și la cea mandibulară se gasește in același plan sagital

Molarii ultimi au fețele distale aflate in același plan frontal

Prezența rapoartelor ocluzale, in afara celor normale, determină agresarea parodonțiului de sustinere al dintelui, ducând astfel la mobilitate (cu sau fară imbolnăvirea pulpei), până la pierderea dintelui

Nivelul la care se intâlnesc suprafețele ocluzale a dinților cele doua arcade( maxilar si mandibulă),este ușor curb in plan sagital si transversal

Fig1.10 Curba de compensație

Curba in plan sagital, mai este numită curba sagitală de ocluzie sau curba lui VON SPEE, se realizează la unirea in plan sagital a cuspizilor vestibulari ai dinților laterali ai arcadei inferioare.

Este curba cu concavitatea orientată spre maxilar, cu adâncimea de 1-3 mm, adâncimea maximă aflându-se la nivelul molarului 1 mandibular permanent.

In cazul dentiției temporare, curba este abia schițată. Curba lui VON SPEE reprezintă un factor in stablitatea arcadelor dentare.

Accentuarea acestei curbe sau intreruperea continuității acesteia se datorează unor migrari dentare, care pot genera tulburări funcționale ocluzale.

Fig1.1.1 Curba lui Von Spee

După opinia prof. Bratu importanța curbei sagitale consta in faptul că “ dă posibilitatea fețelor ocluzale ale molarilor să aibe poziție optimă pentru transmiterea și preluarea forțelor masticatorii”

Tot același prof. remarcă următorul aspect “ cu cât curba sagitală este mai accentuată , cu atât relieful ocluzal al dinților din zona laterală trebuie sa fie mai șters. Curba aplatizată permite existența unor fosete mai adânci , respectiv prezența unor cuspizi mai inalți.

Conform lui VON-SPEE, acesta considerând că forma acestei curbe pe care el a descries-o s-ar datora dezvoltării pantei tubercului articular. Inclinarea pantei incadrându-se in prelungirea curbei de ocluzie, cu același centru, cu prelungirea axei dinților in zona apofizei “crista gali”

BONWILL stabilind o relație direct proportională intre gradul de supraocluzie frontal si adâncimea curbei de COMPENSATIE a mișcarilor sagitale a condililor mandibulari, pentru ca aceste traiectorii se inscriu pe aceeași curbă, cu direcția forțelor laterale ale dinților laterali mandibulari.

KATZ propunea ca formarea acestei curbe sagitale se datorează formării curburii corpului mandibulei, datorită creșterii inegale a osului, respectiv a solicitării funcționale a musculaturii.

Curba lui WILSON sau curba transversală de ocluzie , se formează prin unirea cuspizilor vestibulari, cu cei lingual ai fiecărui molar1 mandibular permanent.

Fig1.1.2 Curba lui Wilson

Prelungind aceste două linii spre medial, se va forma un unghi obtuz deschis palatinal. Unind, cuspizii vestibulari ai celor doi molari 1 mandibulari permanenți, cu o linie, rezultă o linie orizontală, care impreună cu cele doua linii oblice precedente, formându-se un triunghi având baza spre maxilar-TRIUNGHIUL CURBEI TRANSVERSALE.

Triunghiul are o inălțime de 5 mm, la arcadele dentare cu morfologie primară, demonstrând existența curbei transversal de ocluzie. Aceasta mai numindu-se si curba de compensație a mișcarilor de lateralitate ale condililor mandibulari.

Poate apărea și inversarea curbei lui Wilson dacă avem de a face cu abraziunea cuspizilor activi vestibulari, ai dinților laterali inferiori

BRABANT, PERRIER folosesc termenul de “uzură” atunci când au loc piederi de substantă dentară dură, datorată actului fiziologic al masticației, iar termenul de “abrazie” atunci când pierderile de substanță dură dentară au loc in afara actului fiziologic al masticației.

Perrier clasifică gradele de uzură dentară după cum urmează:

Gradul 1 – afectarea doar a smalțului dentar

Gradul 2 – apariția de insule de dentină

Gradul 3 – apar spații de legatură din dentină, intre insule de dentină

Gradul 4 – dentina apare uniform pe suprafață intinsă, la exterior fiind delimitate de un inel de smalț

Gradul 5 – camera pulpară deschisă

Suprafețele ocluzale uzate de contactul interdentar, duc la schimbarea raporturilor de ocluzie și modificarea pozițiilor fundamentale ale mandibulei și respectiv a dinamicii acesteia și a DVO ( dimensiunii vertical de ocluzie)

Pot aparea modificări chiar și in contracția mușchilor mobilizatori ai mandibulei, care se contractă asimetric, realizând poziții asimetrice ale condililor in ATM.

Suprafețele ocluzale care duc la stoparea( stabilizarea) poziției spațiale a mandibulei raportată la maxilar, poartă denumirea de “stopuri ocluzale”. Stopurile ocluzale se impart in 3 grupe, in funcție de importanta lor:

Grupa 1 – cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor inferiori. Vârful lor fiind mai inalt dacat in cazul cuspizilor lingual, mai rotunjit, poziționat intr-un ax vertical, care trece prin apex. Ei intrand in contact cu fosetele central ale molarilor maxilari, respectiv nișele masticatorii, rezultate din crestele marginale și punctul de contact a doi dinți laterali, inferiori, vecini. Cei mai importanți in asigurarea stabilitații ocluzale sunt cuspizii vestibulari ai premolarilor și molarilor maxilari in poziția de intercuspidare maximă

Grupa 2 – fiind reprezentată de catre extremitatea liberă a dinților frontali mandibulari care articulează cu fața palatinală a dinților frontali superiori, in vecinatatea cingulumului, respectiv la nivelul crestelor marginale

Grupa 3 – cuspizii palatinali ai molarilor si premolarilor maxilari. Cuspizii palatinali superiori au linia crestelor plasată in intercuspidare maximă in centrul suprafețelor ocluzale a dintilor laterali inferiori

Fig1.1.3 Bicuspoidul lui Posselt

– RC = relația centrică

– IM = intercuspidare maximă

– CCP = poziție cap la cap in propulsie

– PM = propulsie maximă

– DM = deschidere maximă

– I = inchiderea gurii in axa balama terminal

– R = repaus

Ariile de contact interproximale

De cele mai multe ori se folosește termenul de “ punct de contact” , deși contactul interdentar al suprafețelor proximale nu poate fi punctiform

Relațiile de contact interdentar, contribuie la stabilizarea arcadei dentare, dar și dispersarea forțelor ocluzale

Poziția ariei de contact:

In sens ocluzo-cervical , in cazul premolarilor și molarilor, găsindu-se la unirea treimii ocluzale cu treimea mijlocie și in sens vestibule-oral la intâlnirea treimii vestibuare cu treimea mijlocie. Excepție se face la contactul dintre fața distală a molarilor primi și fața mezială a molarilor secunzi, care are loc in ambele planuri in treimea mijlocie

Insă la nivelul caninilor și incisivilor aria de contact se găsește in treimea incizală in plan frontal și in plan sagital in treimea vestibulară.Zonele de contact proximale la nivelul dinților frontali sunt plasate in treimea incizală a coroanei și vestibular de linia care unește fosetele centrale ale dinților laterali

Fig 1.1.4 Ariile de contact interproximale

Zonele de contat proximale la nivelul dinților laterali sunt plasate in treimea ocluzală și vestibular de linia ce unește fosetele centrale ale dinților laterali

Fig 1.1.5 Contact proximal la nivelul dinților laterali

Linia de contact interdentar , in plan sagital este paralelă cu curba lui Spee. Cauza cea mai frecventă a impactului alimentar este nerefacerea zonei de contact interdentar

Fig.1.1.6 raporturi interdentare ce pot favoriza impactul alimentar

Impactul alimentar este favorizat de urmatoarele raporturi interdentare:

Versante cuspidiene uzate

Creste marginale in planuri diferite

Creste marginale inegale

Zona de contact incorectă in raport cu suprafețele vestibulare și orale

Interferențe ocluzale ce favorizează deschiderea spațiului ocluzal

Contururile fiziologice ale suprafețelor coronare vestibulare și orale

Dinții naturali au coroanele anatomice ce prezintă curburi axiale ce sunt localizate in treimea cervicală sau in cea medie a suprafețelor orale și vestibulare.

In cazul restaurărilor protetice trebuie să ținem cont de constantele anatomice, variațiile clinice fiind sugerate de dinții omologi sau vecini.

Se descriu următoarele date, atunci când axul dinților se afla intr-o poziție verticală:

Curbura suprafețelor vestibulare a dinților inferiori și asuprafețelor palatinale și orale la dinții mandibulari prezintă o medie de 0,5mm. Convexitatea maximă se află la unirea treimii cervicale cu cea medie( atunci când este raportată la joncțiunea smalț-cement)

Curbura suprafețelor linguale ale dinților inferiori laterali este de 1 mm și având convexitatea maximă in treimea medie la unirea cu treimea ocluzală.

Dinții frontali inferiori au curburile suprafețelor ocluzale mai mici de 0,5mm.

Se descriu două tipuri majore de morfologie parodontală:

Groasă-turtită

Subțire-festonată

Parodonțiul subțire prezintă os subiacent subțire, marginea gingivală fiind festonată datorită formei inguste a dintelui. Suprafețele vestibulare și orale ale dinților sunt turtite, convexitațiile fiind mai reduse in treimea de colet

Acest paradontiu fiind succeptibil la retracție in caz de insulte mecanice.

Parodonțiul gros-turtit este format din zone mai largi de gingie aderentă, respectiv din țesut mai gros. Dintele are o fața vestibulară mai pătrată, zonele de contact interdentar sunt situate inspre apical și sunt mai late, având convexitațile cervicale pronunțate.

Acest tip de parodonțiu răspunde la insulte mecanice prin formarea de pungi.

Fig1.1.7 corelație dintre grosimea gingiei libere și convexitatea suprafeței dentare

Exita un raport intre convexitatea treimii cervicale a dinților și grosimea marginii gingivale vestibulare.Are loc o continuitate a profilului țesuturilor moi și dure descrisă ca o armonie fiziologică a formei.

Are loc o stimulare gingivala fără producerea vreunui efect nociv al impactului alimentar ( vezi fig.)

Morfologia parodonțiului nu poate fi modificată prin reconturare osoasă sau prin schimbarea formei dintelui. Un dinte aflat in vestibulopozitie va prezenta un contur gingival festonat și subtire.

Modificarile ce au loc intre relatiile dintre suprafețele coronare si gingie, pot duce la modificări distructive in parodonțiu. Curba axială exagerată sau restaurarile supraconturate au ca rezultat inflamația și hiperpazia gingivală.

Experimentele au demonstrat că infraconturarea se asociează cu menținerea stării de sănătate a gingiei. Acest fenomen se explică prin dificultatea indepărtării mecanice a plăcii dentare de pe suprafața cu convexitați supraconturate (fig)

Fig1.1.8 Convexitățile axiale

n = normale

s = supraconturate

Ambrazurile

Se formează din curburile ariilor de contact a doi dinți vecini.Intâlnim mai multe feluri de ambrazuri după cum urmează:

Ambrazuri incizale și ocluzale

Ambrazuri vestibulare, orale și cervicale

Ambrazurile vestibulare realizează un unghi obtuz, iar cele orale formează un unghi ascuțit.

In cazul ambrazurilor ocluzale, delimitate de către creste marginale, acestea formând un unghi deschis

Ambrazurile cervicale, oferă lăcaș papilei interdentare și sunt de formă triunghiulară.

Gingia interdentară (papila gingivala)

Exista două papile:

vestibulară

orală

Papilele din zona anterioară a arcadelor dentare sunt efilate și fine, iar papilele interdentare din zona canin-premolar fiind mai largi și mai scurte. In regiunea molarilor papilele având un aspect rotunjit.

Colul gingival are o morfologie ce variază, in funție de distanța ce separă țesuturile gingivale din zona proximală, dar și de grosimea osului alveolar. In lipsa proceselor de alveoliză, la dinții cuspidați, colul prezintă o concavitate, iar la dinții frontali acesta fiind slab reprezentat.

De remarcat este faptul ca structura histologică a colului este un epiteliu necheratinizat, deci mai sensibil la actiunea plăcii bacteriene și la traumele mecanice

Funcționalitatea este strâns legată de simetria componentelor morfologice:

la nivelul ambrazurilor ocluzale crestele marginale a doi dinți adiacenți, se află la același nivel in sens ocluzo-cervical, prezintă o curbură simetrică in sens vestibulo-oral.

Liniile cervicale a două fețe proximale vecine se află la același nivel in sens ocluzo-cervical

Liniile de tranziție linguale și vestibulate a doi dinți adiacenți fiind simetrice atât in plan

vertical,cât și in plan orizontal

Fig1.1.9 conturul ambrazurilor in plan vestibulo-oral

Fig1.2.0 simetria ambrazurilor ocluzale

Ambrazurile organizate morfologic după reguli ale simetriei, bolul alimentar curge de o parte și de alta a zonei de contact, pe fețele vestibulare si orale.

Fig1.2.1 simetria liinor cervicale ale suprafetelor

Fig1.2.2 simetria linilor de tranziție la nivelul suprafețelor dinților vecini

Capiolul 2. Obținerea modelului cu bont mobil in tehnologia protezelor fixe

2 A. Descrierea modelului cu bonturi fixe

Tehnica de obținere a modelului monobloc in practica curentă

O etapă preliminară constă in pregătirea amprentelor si anume: spălarea si dezinfectarea acestora

După aceasta etapă se trece la prepararea gipsului dur sau superdur ținand cont de raporul lichid, pulbere indicat de catre producator, utilizand fie vacuum-malaxorul, fie malaxarea manuală

Urmatoarea etapă constă in turnarea gipsului pregătit in amprentă, care se face incepând dinspre marginea amprentei atunci cand avem o amprentă mandibulară sau din centrul, in cazul unei amprente maxilare. La această etapă se apelează la utilizarea măsuței vibratorii, astfel incât materialul sa poată ajunge in toate detaliile amprentei.

După introducerea gipsului in amprentă, se asteaptă priza acestuia circa 20 de minute

Ulterior se creează retenții in baza modelului

Se trece apoi la realizarea unei noi cantități de gips, care poate fi asemănător cu cel anterior sau dintr-un gips obișnuit

Pasta de gips astfel pregatită se toarnă intr-un conformator, iar o cantitate mica se depune peste modelul din amprentă. Se rastoarnă amprenta cu modelul peste conformator asteptând priza gipsului

După priza are loc demularea amprentei cât si indepartarea conformatorului.Soclul modelului obținut se finisează cu ajutorul soclatorului

Modelele se introduc intr-un cuptor circa 30-60 de minute, la temperatura de 200C

Are loc fixarea modelelor in ocluzor

2.B. Descrirea modelului cu bonturi mobile in practica curentă, avantajele si dezavantajele acestui tip de model

2.B.1Modelul clasic cu bont mobilizabil

2.B.2 Modelul secționat cu pinuri ( Dowel)

2.B.3 Tehnica Pindex

2.B.4 Modele obținute prin tehnica Zeiser

2.B.5 Modelul obținut prin procedeul Kiefer

2.B.6 Modele cu bonturi mobile fără pinuri:

Sistemul Tray

Sistemul Nu-Logic Ez Tray

Model Zack

Tehnica Accu-Trac

Tenica Crack-Wafer

2.B.7 Modele obținute prin depunere de metale pe cale galvanică

2.B.8 Modele realizate prin pulverizarea de aliaje cu ajutorul sistemului Metallomat

2.B.9 Model cu bonturi mobile si cape de transfer

2.B.1 Modelul clasic cu bont mobil.

Tehnica presupune 2 etape si anume:

a) Realizarea bontului mobilizabil, acesta putând fi obținut din diferite materiale(gipsuri dure, extradure, cimenturi,amalgam,polimeri)

b) Confecționarea modelului de ansamblu

Realizarea bontului mobilizabil dintr-un gips dur.

După indepartarea inelului de cupru din amprentă, acesta se cofrează cu ajutorul unei benzi de ceară cu lațimea de 2 cm. Se pregateste o pastă de gips dur sau extradur, care se va introduce printr-o vibrare continuă până când gipsul ajunge la marginea cofrajului. In mometul in care gipsul a făcut priză se trece la indepărtarea cofrajului, se finisează prelungirea radiculară a bontului până la obținerea unei forme cilindro-conice neretentive. Fată vestibulară se va marca pentru a cunoaște poziția de fixare a bontului pe model. Se trece la ceruirea prelungirii conice pentru indepărtarea cu ușurința a bontului din model.

Realizarea din cimenturi a bontului mobilizabil.

Acest tip de bont mobilizabil este tot de natură istorică, in practica curentă neexistând, chiar dacă cimenturile prezintă o serie de avantaje, incepând de la un timp de priza relativ scurt pânâ la fidelitatea redării detaliilor, stabilitatea volumetrică, cât si o duritate acceptabilă.

S-a renunțat in cele din urmă la acest tip de modele datorită costurilor destul de mari, cât si a fidelitații scăzute a cimenturilor. Acest tip de material este utilizat doar in situațiile in care amprentele sunt luate in inelul de cupru.

Confectionarea din amalgame a bonturilor mobilizabile

Cel mai frecvent utilizate sunt amalgamele de cupru datorită prețului scăzut al acestora. Acest tip de amalgam se găsesc sub forma unor granule sau pastile, care prin incălzire duc la apariția unor picături de mercur pe suprafața acestora.

In practica curentă, acest tip de bonturi, se realizează foarte rar.

Dezavantajele bonturilor din amalgam sunt după cum urmează:

Au coeficinetul expansional destul de ridicat ( 0,1- 0.25%)

Duc la aparitța vaporilor de mercur

Timpul de prize foarte mare( 10h) fapt ce va duce la o durată mare de confectionare

Fularea amalgamului in cazul amprentelor cu elastomeri de sinteză in inelul de cupru este imposibilă

Realizarea din polimer a bonturilor mobilizabile

Dezavantajele prezentate mai sus ale bonturilor mobilizabile din amalgam au dus la testarea altor tipuri de material si anume rașinile acrilice(RA). Polimetilmetacrilații ( PALAVIT, PALADUR) sunt neutilizați in momentul de față, ca urmare a reacției de polimerizare exoterme cât si a duritații reduse. Dintre polimerii utilizați amintim: POLIURITANII, RAȘINILE EPIMINICE si cele EPOXIDICE. Pentru o mai bună rezistență au fost adaugate umpluturi anorganice (particule de ceramică, cuarț sau sticlă.

Adaugarea unei componente organice se va face prin sinterizare. Acest tip de material (astfel obținut) poate intra in categoria MATERIALELOR COMPOZITE. Sunt distribuite sub diferite forme: a) pulbere/ lichid IMPREDUR

b) pastă/ lichid IVOCLAR

c) lichid/lichid ALPHA DIE

Avantajele acestui tip de material sunt date de către duritatea ridicată a acestora, o buna fidelitate, cât si o mai bună manipulare a materialului

2.B.2 MODELE SECȚIONATE CU PINURI (DOWEL)

Acest tip de pinuri sunt de forma unor tije cilindro- conice, cu o portiune retentivă ce se va fixa in mijlocul bontului mobilizabil. Etapele de confectionare a modelului cu bonturi mobile prevăzute cu pinuri:

Se vor fixa pinurile in impresiunile bonturilor din amprentă până la o distanța de 13 mm față de marginea incizală. Pentru fiecare bont se pot utiliza unul sau două pinuri, iar in situaii in care avem mai multe pinuri, acestea trebuie să prezinte intre ele un paralelism obținut cu ajutorul unei placuțe de ghidaj care prezintă la randul ei, tijele de ghidaj.

După blocarea șurubului care va regla glisarea plăcuței, tijele vor fi indepartate astfel incât să aibă loc turnarea modelului.

Următoarea etapă constă in depunerea pastei de gips extradur, astfel incât aceasta să nu depășească cu mai mult de 3-4 mm inălțimea marginilor amprentei. In perioada in care pasta de gips se află inca in faza de plasticitate are loc introducerea pinurilor in poziția anterior determinate. Pinurile se pot solidariza cu ajutorul unei tije de ceară la extremitatea liberă a acestora. Dupa priza materialului se va trece la crearea șanturilor de ghidaj inclusiv la izolarea suprafețelor acestora. Pinurile vor fi acoperite cu o cantitate mică de ceară. In varful lor se fixează o sferă de ceară sau se va apela la o tijă cu un diametru de 3-4 mm care va fi utilizată la reperarea cu mai multă usurință a pinurilor din soclul modelului.

Se va trece la turnarea soclului dintr-un gips dur, după care se va aștepta priza acestuia. In cele din urmă se va trece la demularea amprentei, iar apoi folosind o pânză de fierastrău sau a aparatului MODEL–CUT se va sectiona atât mezial cat și distal fiecare bont in parte până la nivelul soclului modelului. Benzile metalice anterior fixate in amprentă vor usura mult această fază. Cu o sursa de caldură se incălzeste soclul, ulterior fiecare pin se va repera cu ajutorul unui instrument metalic

2.B.3 TEHNICA PINDEX

Această tehnică se va realiza cu ajutorul unor pinuri care vor fi fixate după ce are loc priza gipsului, dacă până acum acestea erau fixate in faza de plasticitate a gipsului.

Tehnica PINDEX implica următoarele faze de lucru:

Se va trece la amprentarea câmpului protetic cât și a zonelor invecinate

Spălarea si dezinfectarea amprentei

Se toarnă gips extradur până la nivelul marginilor amprentei

După ce are loc priza gipsului, se trece la demularea amprentei, iar baza modelului se slefuiește plan astfel incât acasta sa fie perpendicular pe axul de insertie a bonturilor mobilizabile

Modelul se asează cu baza pe stativul mașinii de găurit. Cu ajutorul unui spot luminos orientat din sens opus, respectiv a bonturilor coronare, ce va permite centrarea in mijlocul bontului mobilizabil. In functie de tipul modelului cât și a pinului se va alege adâncimea și diametrul care se va fora. Forarea puțurilor se va face perpendicular pe planul bazei modelului, cât si paralele intre ele. Se va utiliza cate un pin pentru fiecare element in parte, pinurile se vor introduce și in porțiunile de arcadă ce nu se vor mobiliza

Se va izola baza modelului după care se toarnă soclul. Pentru aceasta avem nevoie de un conformator in care se toarnă pasta de gips obținuta. In faza de plasticitate a gipsului se aplica modelul cu pinuri, ținand cont ca baza acestuia sa fie paralelă cu planul mesei

In momentul in care gipsul a făcut priză se trece la indepartatea conformatorului inclusiv soclarea modelului

Atât mezial cât si distal la nivelul fiecarui element ce se va mobiliza se creează un șant cu aparatul MODEL-CUT

Se luxeaza elementele mobilizabile, dinspre baza soclului, cu ajutorul unui instrument ascuțit

2.B.5 MODELE OBȚINUTE PRIN TEHNICA ZEISER

Acest tip de model prezintă 3 elemente si anume:

SOCLUL; infrastructura

SUPRASTRUCTURA, constituită din modele unitare si celelalte componente ale arcadei dentare

Cel de al treilea element il reprezintă PINURILE, care fac legătura intre soclul și suprastructură

Principiul acestui procedeu constă in transpunerea poziției bonturilor pe soclul din PMMA , cu ajutorul unui aparat Zeiser 1.

Pe acest soclu din PMMA se vor fora puțuri unde se vor introduce pinurile. Pentru o stabilitate bună se vor fora 2 puțuri pentru fiecare element ce se va mobiliza. Pinurile se incălzesc cu ajutorul unei prese, după care se vor infunda in soclu, fără a transpare.

Ulterior se va realiza modelul propriu-zis din gips sau rașini epoxidice, după care soclul cu pinurile in jos se rastoarnă peste amprentă, intr-o poziție unic permisă de plăcuța. După ce are loc priza, se va trece la demularea amprentei, respectiv se dezinseră modelul cu pinuri de pe soclu. Dinspre mezial si distal se vor secționa bonturile

2.B.6 MODELE OBȚINUTE PRIN TEHNICA KIEFER

Pentru prevenirea deformarii, ca urmare a turnarii succesive, (respectiv arcada, ulterior soclul), cât și pentru a controla expansiunea gipsului, Kiefer și-a imaginat o plăcuța perforată, pe care se va turna modelul arcadei.(este vorba despre o placuță prefabricată). Prin aceste orificii de pe placuță traversează pinurile și se vor insera in modelul de arcadă.

Astfel expansiunea de priză a modelului va fi absorbită de catre placuță. Fiecarui fragment mobilizabil ii vor corespunde cate 2 pinuri pentru o repozitionare optimă.

EFICIENȚA PINURILOR

In momentul de față se pot cumpăra o multitudine de pinuri, cu diferite forme sau mărimi. Pentru evaluarea eficienței acestora,Setz si Diehl, au realizat mai multe modele , fiecare dintre acestea având pinuri diferite, astfel:

Modelele 1,2,3 având pinuri RENFERT, pinuri conice cu suprafață plană

Modelul numarul 4, folosind Pindex-Pinuri, pinuri cu pereți paraleli și teacă de plastic, fiind dublate de incă un pin mai scurt si acesta având teacă de plastic

Modelul numarul 5, folosind Bi-pinuri

Cel de al 6 lea având Pindex-Dual-Pinuri

Pentru a masura mărimea fisurii dintre pinuri si soclu, bonturile au fost scoase și repuse de 20 de ori pe model. După prima scoatere a pinurilor si repunera acestora, nu s-au observat modificari la niciun tip de pinuri.

La sfarșitul experimetului, după efectuarea celor 20 de manevre, pinurile duble cu teacă din material plastic și-au dovedit eficienta comparativ cu celelalte tipuri de pinuri.Spațiul dintre pinuri si soclu rămânând relativ neschimbat, la modelele cu pinuri duble si teacă.

2.B.6 PROCEDEUL TRAY

Sistemul Tray presupune un conformator din material plastic, prefabricat, ce prezintă proeminențe numeroase de formă lamelară.

Tehnica de cofecționare. Intr-o prima fază se toarnă amprenta dintr-un gips extradur sau din rașini epoxidice, in același timp se umple conformatorul cu același tip de matrial cu care s-a turnat amprenta. Uterior amprenta se rastoarnă in conformator. După ce a avut loc reacția de priză a gispsului, se va trece la demularea amprentei, respectiv se dezinseră modelul din conformator.

Dinspre mezial și distal cu ajutorul unui ferăstrău sau folosind MODEL-CUT, se vor secționa bonturile din model. Toate componentele modelului se vor așeza in conformator, in poziția unică care o permite acesta.

2.B.6 SISTEMUL ACCU-TRAC

Reprezintă unul dintre cele mai rapide și eficiente sisteme de realizare a modelelor cu bonturi mobilizabile. Acest sistem nu folosește pinuri.

ACCU-TRAC este utilizat in scopul realizarii protezelor unidentare si a punților. Acest sistem prezintă urmatoarele componente:

O componentă de baza fiind suportul sau conformatorul

Brațele laterale

Plăcuța de bază

Menținătorul de spațiu

Suportul sau conformatorul fiind realizat din PLEXIGLAS, având o formă heptagonală, prezintă un canal cu margini zimțate.

Canalul prezintă in centru o nervură pe care sunt numerotate cifrele de la 1 la 59. Aceste numere sunt folosite la identificarea poziției bonturilor mobilizabile. Atât zimții exteriori si interior, cat si nervurile, reprezintă punctele de fixare ale componentelor mobilizabile.

Fig.2.0 componenta accu-trac

Indepărtarea CMob poate fi impiedicată de acele brațe laterale si fixează modelul.

Dispozitivul principal prezintă in centru un magnet, ce este folosit la fixarea modelului in

articulator. De fiecare parte a dispozitivului găsim brațele laterale de inchidere . Aceste brațe sunt fixate cu ajutorul unui sistem balama, ce permite deschiderea lor intr-un singur sens.

Aceste brațe laterale sunt realizate dintr-un material plastic, ce au forma unui jgheab.Tot de formă heptagonala este si plăcuța de baza, fiind confectionată tot din material plastic.

Plăcuța de bază prezintă 2 fețe:

O fața inferioară ce prezintă in zona centrală 8 nervuri intrerupte

fața superioară, ce prezintă o suprafață relativ netedă, cu nervuri intrerupte

Fig 2.1 componenta accu-trac

Menținătorul de spațiu realizat dintr-un material semirigid de culoare verde, ce se adaptează la baza dispozitivului principal și il izolează in momentul in care il montează in articulator.

Fig 2.3 componenta accu-trac

Obținerea modelului:

Componentele sistemului ACCU-TRAC se vor ansambla astfel:

Brațele se vor fixa pe suport si se inchid

Placuța de bază se fixează având partea lipsita de nervuri orientată in sus

Se verifică daca sistemul functionează

Amprenta se pregătește astfel:

Spălarea amprentei

Degresarea acesteia

Uscare

Reducerea marginilor in exces ale amprentei pentru o mai ușoară demulare

Se marchează pe amprentă linia mediană- in zona anterioară si posterior se va marca mijlocul crestei alveolare

Se va trece la pregătirea pastei de gips, la vacuum-malaxor sau manual.

Gipsul preparat trebuie sa fie un gips dur sau extradur. Nu se reomandă amestecul de gips dur sau extradur cu un gips obișnuit

Pasta de gips se va turna in amprentă si in suportul ACCU-TRAC până se va ajunge la nivelul brațelor laterale. Apoi se centrează amprenta astfel incât liniile trasate pe fața posterioară a amprentei se suprapun cu liniile de pe suportul ACCU-TRAC

Gipsul in exces este indepărtat

După obținerea prizei , se trece la demularea amprentei și se indepartează placa de bază. Brațele laterale se deschid.

Plăcuța albă se poziționează invers, cu nervurile central in sus. Se așeaza suportul ACCU-TRAC peste acestea

Muchiile modelului se netezesc

Se indepartează surplusurile de gips din zona palatinală si lingual.Se va trece la mobilizarea bonturilor

Se trece la spălarea componetelor

Se trece la reansmblarea componentelor in ordinea numerică si se inchid bratele laterale.

Suporul ACCU-TRAC nu poate fi folosit mai mult de 5 ori.

Realizarea modelelor prin depunere galvanică

Modelele obișnuite obținute din gips, ca si cele realizate din amalgam, cimenturi sau material compozit, prezintă anumite modificări dimensionale. Pentru eliminarea acestor modificari dimensionale s-a incercat realizarea modelelor pe cale galvanică, care s-a dovedit mult mai eficientă.Acest tip de model este mult mai precis,cat si o rezistența mult mai mare.

Modelele pe cale galvanică prezintă 3 etape in realizare:

Amprentele trebuiesc pregătite pentru depunerea ionilor metalici

A 2 etapă constă in depunerea propriu-zis a ionilor metalici

Depunerea de gips in spațiile rămase libere ale amprentei

Sistemul Metallomat

Sunt modele realizate prin depunere de aliaje pulverizate: se pulverizează aliaje usor fuzibil , care se topesc intre 130 – 300C.

Cu ajutorul unui pistol se pulverizează aliajul pe suprafata amprentei. Cel mai des utilizat dintre aliajele existente il reprezintă MELOTUL

Procedeul de realizare:

Spalarea si uscarea amprentelor

Se trece la incalzirea aliajului pănă la temperatura de 300C, acesta fiind pulverizat cu ajutorul unui pistol.

Grosimea stratului de metal trebuie sa ajungă la 1 mm, după care se umple amprenta cu gips sau alt material de completare.

Modele cu bonturi mobilizabile și cape de transfer

Capele de transfer sunt utilizate pentru:

Realizarea unor amprente fidele

Stabilirea și controlul relațiilor intermaxilare

Controlul exactitații modelelor până la realizarea lucrărilor protetice

Capele de transfer se confectionează pe modelul realizat in urma primei amprentări. Ele pot fi realizate din metal, dar si din polimeri.

Pe suprafata ocluzo-vestibulară, capele de transfer, prezintă o fenestrare, ce are drept scop posibilitatea de verificare a adaptării capei pe câmpul protetic.

Modele realizate din material extrem de dur(Speciale)

Au drept scop obținerea unor modele identice cu cele de lucru, dar realizate din materiale cu o rezistență mai bună decat cel inițial. Amprentele duplicatoare se obțineau din elastomeri de sinteză sau din hidrocoloizi reversibili. Pentru eliminarea de modificări ale fidelițatii s-a trecut la o metodă nouă ce constă in polimerizarea elastomerilor de sinteză sub presiune, care amprentează modelul.

Partea personala

Capitolul 3. Modelarea punctului de contact in zona laterală

Relațiile de contact interdentar impiedică impactul alimentar, astfel prevenind afectarea și traumatizarea papilei. Tot aici putem adauga importanța punctului de contact interdentar in deflecția alimentelor spre vestibular si oral.

In timp punctul de contact interdentar se poate modifica sau se poate ajunge la pierderea acestuia, ca urmare a migrărilor dentar.

Migrările orizontale au loc prin translația și inclinarea dinților restanți. In cazul migrărilor cu basculare, coroana dintelui se va deplasa spre spațiul edentat, ce va duce la pierderea punctului de contact, iar radacina va avea același ax de implantare.

O altă situație ce va conduce la pierderea contactului interdentar o reprezintă migrarile in plan vertical( extruzia și egresiunea)

Egresiunea – deplasarea dinților impreună cu procesul alveolar.

Extruzia – dintți deplasându-se fără procesul alveolar

Astfel in cazul refacerii punctului de contact interdentar pot apărea două situații ce țin de secționarea modelului –

Un prim caz presupune secționarea modelului incluzând o parte din fețele proximale a dinților vecini, acest lucru datorându-se instrumentarului utilizat la secționare și anume discul, ceea ce va duce ulterior la supraconturarea lucrării protetice, respectiv ajustarea in cabinet de către medic

Un alt caz presupune neafecarea fețelor proximale in momentul secționării

După realizarea piesei protetice, respectiv refacerea punctului de contact interdenar, pot apărea urmatoarele situații –

Când avem un contact proximal normal ce permite pătrunderea cu dificultate a aței dentare in zona interdentară

Un contact proximal prea strâns , ce va duce la inserarea cu dificultate a piesei protetice și apariția de tensiuni la nivelul arcadei

Contact proximal prea slab și apariția impactului alimentar cu papila, respectiv retenția alimentelor și traumatizarea gingiei

CAZUL 1

Am ales ca prim caz clinic realizarea unei lucrări protetice fixe, metalo- ceramice, in zona laterală și anume MOLARUL 2 INFERIOR ( 3.5)

După etapa clinică de amprentare, a urmat etapa tehnică de realizare a modelului. In realizarea acestuia s-a folosit un aparat GIROFORM, aparat pentru turnarea modelului cu bont mobilizabil. Acesta oferind o precizie maximă datorată utilizarii unui singur tip de gips( extradur), iar soclul fiind prefabricat.

Fig3.0 Model monobloc

Fig3.1 model monobloc din gips extradur

Urmatoarea etapă tehnica dupa realizarea modelului monoboc este cea de secționare a bontului in vederea mobilizarii acestuia.

Se urmaresc urmatoarele etape :

Se indepartează gipsul ce reprezintă gingia din jurul coletului

In situația in care șanțul gingival nu este bine evidențiat, se apelează la un instrumentar ascuțit ( gravator). Cu acesta se patrunde subgingival 0.5 mm.

Uurmătoarea etapă este cea de secționare a bontului și pregătirea acestuia

Fig 3.3 secționare model

Fig.3.4 secționare model

Fig 3.5 secționare model

După pregatirea bontului ( deretentivizarea, aplicarea spacer, izolare) se trece la următoarea etapă tehnica, cea de relizare a machete viitoarei componente metalice.

Fig 3.6 Realizare macheta

Fig 3.7 Realizare macheta

Fig 3.8 și 3.9 aplicarea tijei de ambalare

Fig 3.0.1 Confecționarea tiparului ( ambalarea), turnarea metalului in tipar, dezambalarea

Fig 3.0.2Urmează prelucrarea piesei protetice, sablarea, respectiv proba acesteia in cavitatea bucală

Fig.3.0.3 și 3.0.4 prelucrarea componentei metalice

Fig 3.0.5 și 3.0.6 Componenta metalică

Fig 3.0.7 și 3.0.8 componenta fizionomică

Fig 3.0.9 componenta fizionomică

CAZUL 2

Cel de al doilea caz ales de mine este o coroană turnată, pe același caz clinic.

Prima etapă tehnică a reprezentat turnarea modelului, monobloc initial. Ca și in cazul anterior s-a folosit tot aparatul GIROROM.

Ulterior am trecut la sectionarea și pregatirea bontului

Fig 3.0.1.1 Sectionare model și intrumentar utilizat

Fig 3.0.1.2 și 3.0.1.3 Realizare machetă

Fig 3.0.1.4 și 3.0.1.5 Macheta componentei metalice

Fig 3.0.1.6 și 3.0.1.7 Pregatirea pentru ambalare

Fig3.0.1.8 Ambalarea machetei

Fig 3.0.1.9 și 3.0.2.0 Prelucrarea componentei metalice

Fig 3.0.2.1 și 3.0.2.2 Lustruirea componentei metalice

Fig 3.0.2.3 Componenta metalica

CAZUL 3

Tot pe același caz clinic am realizat o piesă protetica semifiziologică

Fig 3.0.2.5 și 3.0.2.6 Macheta componentei metalice

Fig 3.0.2.8 și 3.0.2.9 Componenta metalică

Fig 3.0.3.0 și 3.0.3.1 Pregatirea componentei metalice

Fig 3.0.3.2 și 3.0.3.3 Aplicarea componentei fizionomice

Fig 3.0.3.4 și 3.0.3.5 Componenta fizionomică

Fig 3.0.3.6 Componenta fizionomică

CONCLUZII

Importanța punctului de contact –

Ariile de contact interproximale ( punct de contact) au un rol foarte important in deflecția alimentelor spre zona vestibulară și orală

Tot aici pot adăuga și rolul pe care punctul de contact il are in stoparea impactului alimentar, respectiv prevenirea traumatizării papilei gingivale. Nerefacerea zonei de contact interdentar duce la tasarea mecanică a gingiei și ulterior apariția de inflamații, necroze sau ischemie

Modificarea in timp a punctului de contact și modalitați de refacere cu ajutorul lucrărilor protetice fixe –

Aici amintim de regulile de refacere a zonei de contact interdentar – Regulile lui Vest

In situația in care spațiul interdentar este mai mic de 2 mm, punctul de contact se poate reface cu o proteză unitară, respectiv supraconturarea coronară

Atunci cand spațiul este mai mare de 2 mm și până la 4 mm, se trece la restaurarea ambilor dinți prin lucrări protetice fixe

Dacă spațiul interdentar depășește 4 mm, acesta se inchide prin corpul de punte al unei proteze fixe

Dispariția in timp a punctului de contact interdentar se datorează in mare parte migrărilor dentare. Atât migrările verticale ( extruzia și egresiunea), cât și cele orizontale ( translație, basculare, rotație) duc la dispariția in timp a punctului de contact.

Situații ce pot apărea în momentul secționării modelului în vederea refacerii contactului proximal –

Punctul de contact proximal prezintă importanță in deflecția alimentelor spre oral și vestibular.

Refacerea punctului de contact, inițial pe mechetă și ulterior pe piesa protetică, implică secționarea modelului incluzând și o parte din fețele proximale a dinților vecini ( acest fapt se datorează secționarii modelului cu ajutorul discului) , ce va duce ulterior la supraconturarea piesei protetice.

Secționarea exactă a modelului, fără afectarea fețelor proximale a dinților vecini poate duce la subdimensionarea lucrării protetice ca urmare a etapelor de finisare și lustruire.

Bibliografie

Bratu D, Mikulika, Roșiu, Borțun Cristina – Contention de groupe incisives-

Bratu D, Mikulika , Munteanu – Tehnici adezive in stomatology-

Bratu D, Bratu Elisabeta, Zawadski – A decade of own experience in reduvced frontal edentation with acide etched resin bonded cast restouration-

Bratu D, Ardelean, Colojoara Caremen – Amprenta in stomatology

Brugirard ,- Etude compare d un nouvel hydrocoloide irreversible-

Combe – Notes on Dental Materials

Craig R.C. – Restorative Dental Materials

Duret, Preston,- CAD-CAM imaging in dentistry , Current Opinion Dent

Duret , Termoz , Grosmann – L empreinte optique

Fenner W – Hygiene in der Zahnarztpraxis

Gabor D – Microscopy by reconstructed wavefront

Girot G – Les empreintes hydroalginate

Henry P.J. . Harnist D.J. – Dimensional stability of dental impressions after immersion disinfection

Kern .Rathmer – Three dimensional investigation of the accuracy of impression materials after disinfection

Odman P, Jemt T. – Accuracy of impression materials I a semi-clinical model

Phillips R.W. – Science of dental materials

Phillips R.W. – Skinner s science of dental materials

Schuh H.- Pers. Mitteilungen

Sadan A. – Current controversis in final Impresions, Pract Periodonr Aesthry Dent

Bratu D.- Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe

Bratu D. – Coroana mixta-1998

Costa E., Ene L, dumitrescu S,- Protetica dentara- 1975

Popa S- Protetica Dentara- 2001

Ionita S., Petre A.,Ocluzia dentara 1996

Bratu D.,Urman-Tuculescu S., Amprenta si modelul in proteza fixa