Cap.II Trecutul si tenebrele [625650]

Cap.II Trecutul si tenebrele
Pavel Gavril Patrick
Studii de securitate
Grupa IV
Frica in occident (Vol 1) –Jean Delumeau
 Strigoii
Capitolul acesta prezinta mentalitatea colectiva viata si moartea care apareau arare ori
despartite, printr -o ruptura precisa. In perioada anilor 1550 raposatii aveau locul lor , dar pentru o
buna bucata de vreme traiau ca si niste f iinte stravezii pe jumatate material e. Multi oameni de
stiinta precum Paracelsus , medicu l german Agricola , sustineau ca in galeriile subtera ne traiesc
duhuri si tot felu de finite pe jumatate materiale.
Multi oameni au dorit sa dovedeasca existenta acestor fiinte , dovada cartile pe care le -au
scris acestia. Biserica progresa incet cu conceptia ca sufletul este separat de trup , in momentul
mortii. In secolul al XVII -lea numerosi juristi vorbeau despre cadavrele care sangerau in
prezenta justitiei.
Este specificat un teolog , frate le Noel Taillepied care publica in anul 1600 un ,,Tratat
despre aparitia duhurilor ’’ si anume acest tratat face referire l a justitie si cum se manifesta un
trup neinsufletit in prezenta talharului care a comis acea fapta. Pentru a sublinea faptul ca acesta
are dreptate invoca in sprijinul lui autoritatea lui Platon , al lui Lucretiu si a lui Marsilio Ficino.
Acest lucru se va intampla cand medicul Felix Platter observa in anul 1556 la Montpellier cand
a avut loc imormantarea lui Henric al VI -lea .Cadavrul sangereaza cand uc igasul ajun ge in fata
acestuia .
In dreptul germanic cadavrele puteau actiona in justitie. O zicala cun oscuta spu nea:
,, Mortul este mai puternic decat cel viu” , prin mostenirea lasata de el , detinea un ascendent
asupra celor vii.
Sunt prezentate cateva scenarii din mentalitatea colectiva medievala din ani 800 si 1500
si anume exhumare si judecarea unor cadavre . Cazul P apei Formosus caruia i sa facut un proces
inainte de a fi aruncat in Tibru. Al doilea caz prezentat este cazul unui burghez bogat numit Jean
de Bruges mort cu trei ani in urma care a fost obiectul unei executii postume.
Mentalitatea cole ctiva la acea vreme era perceputa de multe ori hiperbolizata , marita si
exagerata.Un fragment ne prezinta perceptia mortii cuiva la acea vreme , ,,In acea noapte , s -au
prapadit in Franta numerosi vii . Pasarile au scos tipete ciudate , pamantul s -a cutremu rat in
Anjou si in Auvergne. ’’De mule ori un cutremur simplu era perceput si legat cu alte intamplari

de la acea vreme. Pe langa asta se mai specifica si vijeliile , inundatiile care maturau tot in calea
lor , omorau animale , distrugeau grajduri si case.
Alte povesti ilustreaza cum oamenii erau salvati de obiecte miraculoase si de locul de
veci al oamenilor , cimitirele aveau rolul de refugiu , cum este prezentat in urmatorul caz,, Omul
nostru alearga la cimitirul cel mai apropiat unde raposatii il apar a , vajni c fiecare tinand in ma na
o unealta de felul celei folo site in viata… de care du smanii lui se infricosara si plecar a nauciti de
spaima .
Povestea unui preot denuntat pentru ca avea averi prea mari este prezentata in continuare
. Preotul acesta s ustinea o liturghie zilnica pentru morti. Prelatul i -a interzis sa mai faca aceasta
slujba, dar dupa o bucata de vreme , se intam pla sa treaca printr -un cimitir. A icea mortii il
impresoara. Ca sa scape este nevoit sa le promita mortiilor ca ii va reda preot ului dreptul de a
sluji liturghii pentru raposati. Se mai apela din cand in cand la strigoi sau la cei morti in vedera
optinerii unor favoruri materiale, deoarece mentalul colectiv era atat de terifiat de cei mort i , de
cei trecuti in nefiinta. P entru a re cunoaste prezenta unui strigoi se vor urmar ii tot felul de
anormalitati ; latratul cainilor era un semn al prezentei celor trecuti in nefiinta.
Teoreticienii de la acea vreme se contraziceau pe mai multe fronturi. Ei denunta u
credulitatea de care oamenii d e rand dau dovada dar ataca si neincrederea ateilor . II
incrimineaza pe Epicur si pe Laucretiu precum si pe toti cei care sustin ca substante separate de
corp nu exista nici de cum.
Un subiect dezbatut de catre biserica si teoreticieni este protestantismu l si purgatoriul.
Loys Lavater , a negat orice aparitie a sufletelor celor morti in 1571 printr -o lucrare. Aceasta
negare duce la contestarea purgatoriu lui de catre Bisericile Reformate . Rationalismul lui Lavater
ne spune : nu exista decat doua locuri unde se retrag sufletele dupa moartea trupurilor , paradisul
si infernul. Cei din infern nu li se va permite nici un fel de ajutor si nu vor iesi niciodata de acolo
, iar celor din paradis nu vor avea nevoie de ajutor pentru ca le va fi bine. Partea catolica
respingea cu desavarsire aceasta afirmatie simplista. Un discurs al bisericii catolice spunea ca
Dumnezeu poate permite celor morti sa se arata celor vii sub forma trupeasca ce au avut -o de alta
data. El ii poate autoriza pe ingeri sa imbrace o forma omeneasca . Ei se incorpo reaza intr -o
forma omeneasca cr eind corpul din aer. Demonii puteau prelua forma la fel ca si ingerii
ingrosand aerul sau trecand si posedant corpul unui decedat. Biserica mai sublineaza ca aceasta
aparitie nu se produce decat cu voia lui D umnezeu si spre binele oamenilor in viata. Strigoii erau
prezenti pe pamant pentru a cere iertare sau a cere rugaciune bisericii pentru eliberarea din
purgatoriu.
Cartea lui Egidius un exorcist al vremii din secolul al XV –lea aproximativ 1450 ne
prezinta niste i ntrebari adresate spiritului ratacit.
,, Al cui spirit esti sau ai fost? ; De multa vreme esti in purgatoriu?… Ce sprijin ti -ar fi de
folos? ;De ce ai venit aici si de ce apari aici mai des decat aiurea? etc

Discursul teologic despre aparitii , cartea be nedictului ca si toate cele scrise de
predecesorii sai pe aceasi tema consituie o explicatie de natura etnografica a credintei in stigoi.
Cateva masuri care se luau pe vremea aceea era de a dezgropa cadavrul si de al arde.
Aceasta practica era in Boemia. O alta practica prevazuta in carte pentru a scapa de strigoi era de
a dezgropa raposatul si de a -l strapunge cu un tarus care il tintuia la pamant ca sa nu scape.
Mai sunt prezentate cateva practici cum ar fi taierea capului si arderea trupurilor celor
care se reintorc. In Serbia strigoii sunt prezentati ca si niste vampiri care sug sangele din gitlejul
victimelor care mor de lingoare . Aceste practici macabre erau adesea folosite deoarece populatia
se temea de aceste fenomene.
Rolul vampirilor era defapt sa indeplineasca rolul tapului ispasitor . Acestia erau
comparativi cu evreii si cu vrajitoarele in alte zone ale Europei. Raspunsul era unu simplu la
intrebarea De ce? … Pentru ca este mai usor sa persecuti mortii decat vii.
O remarca la folosirea cruci i pe vremea aceea era: Cand un om moare de moarte
napraznica pe locul unde a pierit se inalta o cruce, ca nu cumva mortul sa ajunga vampir.
Faptele pe care don Calmet le relateaza ne prezinta o credinta noua intr -o viata
pamanteasca a celor morti .
Suflete le oamenilor s e intruneau de trei ori pe an. Odata in ajunul c raciunului , odata in
seara de Sfantul Ion si in seara sarbatorii tuturor sfintilor cand defileaza in lungi procesiuni spre
locurile de adunare. Familiarizarea cu mort ii si coabitarea cu ei duce la o anumita stare de liniste
,de siguranta , totusi lumea spiritelor inca ii infricosau pe cei vii.
Biserica identifica si hotar ea ce gesturi erau permise in caz ca un om deceda. Spre
exemplu inchizit ia braziliana a hotarat ca aruncarea bidoanelor cu apa prezente in incaperea in
care omul a murit sau in casa , reprezenta un gest de recadere in iudaism.Explicatia oamenilor de
pe acea vreme era aceea ca apa est e locul unde omul isi spala pacatele , sau procedand astfel
impedica sufletul sa se inece. Pe scurt totul se facea pentru ai usura plecarea spiritului muribund.
Inclusiv patul se aseza paralel cu barnele tavanului casii pentru a nu impiedica sau ai ingreuna
plecarea sufletului.
Multe alte practici de a se scapa oamenii de strigoi si de frica de reintoarcere a celui
decedat includeau:
In Grecia antica fantomele aveau dreptul la 3 zile de prezenta in oras , iar in a 3a zi se
invitau spiritele la o masa organizata in casa, dupa li se transmiteau cu fermitate : ,, Sp irite dragi,
ati mancat si ati baut: acum luati -o din loc. ’’
In Africa se mutilau cadavrele cu scopul de a ramane in locul unde sunt din neputinta
fizica , li se taia o ureche li se taia o mana sau li se striveau femurele.

In Noua G uinee vaduvii ieseau numa i inarmati cu o maciuca pentru a se feri de strigoi
sau persoana decedate.
Olandezii la randul lor credeau si acestia in fantomele marinarilor morti . Au pana si o
legenda dezvoltata pe tema aceasta si anume The Flying Dutchman . Povestea este despre un
capitan blestemat de catre Dumnezeu sa rataceasca vesnic pe marile Nordului.
 Frica de noapte
In acest sub capitol Biblia exprimase aceasta suspiciuna fata de bezna , specifica tuturor
civilizatiilor si defineste simbolic destinul fiecaruia dintre noi i n termeni de lumina si intuneri c
mai exact viata si moarte.
Noaptea era prezentata ca o oroare zilnica atuncea cand ieseau varcolacii , strigoii ,
fantomele, vampirile ,asasinii si toate jivinele rau -facatoare , de aceea omul trebuie sa se roage
creatorului noptii in ve derea o crotirii lui . Iadul este evident taramul beznelor , iar ziua va fi ziua
luminii eterne. Sfantul Pavel specifica ca omul se afla inca in noapte , dar el inainteaza spre ziua
foarte aproa pe ce va pune capat noptii sale , si daca nu vrea sa se izbeasca de muntii notii ,
trebuie sa auda chemarea lui C hristos de a deveni ,, fiu al luminii’’.
Teama de a vedea soarele pierind pe veci la orizont a obsedat omenirea ; dovada printre
multe altele , credintele religioase ale mexicanilor inainte de venirea spaniolilo r. Pop ulatia azteca
facea sacrificii S oarelui de teama ca fara ,,apa pretioasa’’ a sangelui omenesc soarele s -ar putea
opri.
Explicatia oarecum la frica de noapte ar putea fi data de una stiintifica si anume, vederea
omului este mai ascutita decat a multor animale , de exemplu cainele si pisica nu reusesc sa
acapareze toate obiectele de aceea mamiferelor nu le este frica de noapte . De asemenea
imaginatia omului scade cu cat distinge mai bine obiectul , lumina este un factor reductant al
imaginatiei.
O seri e de proverbe se nasc referitoare la noapte si la ziua: ,,Noaptea -i neagra ca nu stiu
ce’’ ,,,Oamenilor de bine le place ziua , iar celor rai noaptea’’ ,,Umbli noaptea ca un calugar
ticnit si ca varcolacii’’ , iar invers pe partea soarelui si laudarii lui ,,Soarele n -are pereche,,,Unde
straluceste soarele , noaptea isi pierde puterile’’ ,,,Cine are soare nici cand nu moare’’ etc…
Cei din elita societatii , poetii scriau despre noapte si reuseau sa picteze in poeziile lor un
negru absolut de mormant terifia nt care sa capteze atentia publicului. Descrierea necunoscutului
noptii si a pericolelor care salajluiau in noapte tinea populatia cu teama de noapte.
Frica de noapte in civilizatiile de odinioara se insoteste de luna ,,cea rece’’ ,,stapana
valurilor’’ asa cum este descrisa de Shakespeare.

Luna era asociata relatiei de vrajitoare -luna cum crede si Ronsard cand afirma ca Denise
,vrajitoarea din Vendamois ii poruncea lunii argintii. De aicea tragem concluzia ca luna era o
poarta catre infern .
Se credea ca l a adapostul noptii au loc sabaturile , pacatul si intunericul fiind solit are. Iar
infernul pictat si descris in epoca de mii de ori , e infatisat de Dante si de succesorii sai ca fiind
locul unde soarele tace, unde apa e neagra si unde pana si zapada si -a pierdut albe ata.
Cei care atacau noaptea , hotii si ucigasii erau pedepsiti mai aspru decat cei care atacau
ziua deoarece omul nu putea sa se apere pe timp de noapte , chiar si in zilele noastre codul penal
considera intunericul ca este o ,, circumstanta agravant a’’.
Comform unui sondaj 43% din cetatenii unui oras francez considera ca iluminatul public
ar scadea frec venta furturilor, talhariilor . Faptul acesta sa dovedit atunci cand un sat a fost
iluminat , iar rata furturilor a scazut drastic.
In ciuda faptului c a strazile oraselor erau iluminate noaptea cetatenii erau sfatuiti sa nu se
aventureze noaptea deoarece nu stiai niciodata ce se poate intampla.
In evul mediu a existat un om care se ocupa cu izgonirea raului adus de noapte . Acesta
este descris ca fiind s antinela cetatii , care descopera blestematiile nocturne si asemenea
fanarului de la pupa corabiei care ii calauzeste si -i imbarbateaza pe marinari in cele mai negre
bezne , el cutreiera cetatea si o curata adeseori de multe incendii primejdioase.Strajeru l era
echipat cu un clopot si avea un caine ca si companion.
Spaima milenara in fata unei nopti rau stapanite este amintita in Apocalipsa noul cer si
noul pamant fagaduit celor izbaviti. Unde lumina din Ierusalimul cel vesnic va fi iluminata de
lumina fara asfintire care este Dumnezeu insusi.
In concluzie omul este o fiinta care cauta raspunsul la absolut tot iar daca nu gaseste un
raspuns stiintific ii va atribui o explicatie fantastica mitica care ii va comforta oarecum
gandirea.De asemenea aceste povesti pot fi inventate prin exagerare dand nastere la o stapanire
prin teroare a populatiei stupefiata.Este o metoda folosita de catre biserica in evul mediu si a
functionat foarte bine in perioada enuntata mai sus.