Cap.ii Date Seismologice 23martie [311769]

II. DATE SEISMOLOGICE.

Cutremurele de pământ sunt fenomenele naturale care se înscriu într-o [anonimizat], [anonimizat], în cazul cutremurelor catastrofale. Cunoașterea acestor efecte ale cutremurelor care pot afecta o arie, [anonimizat] a consecințelor, [anonimizat] a unor clădiri care să reziste efectelor seismice prognozate. Acestea sunt câteva din motivele pentru care cunoașterea seismicității unei zone precum și a faliilor active aferente zonei trebuie făcută sistematic și continuu.

[anonimizat], datorită mișcărilor neotectonice care acționează asupra blocurilor crustale sau litosferice învecinate.

După cum se poate observa în Fig.I.1, pe teritoriul României se produc atât cutremure cu focare la nivel crustal așa numitele cutremure normale cu h ≤ 60 km cât și cutremure cu hipocentre la adâncimi h > 60 km, cutremure intermediare.

Seismicitatea observată pe teritoriul României se concentrează în mai multe zone epicentrale importante: [anonimizat], [anonimizat], Maramureș și Dobrogea. La acestea se mai adaugă zonele epicentrale de importanță locală cum ar fi: [anonimizat], [anonimizat]. Distribuția seismicității din România între anii 984-2014 este prezentată în Fig.1 ([anonimizat]., 1999 – adus la zi).

[anonimizat]-a lungul marginii Carpaților Meridionali și a Depresiunii Panonice și de-a [anonimizat]. [anonimizat] 5-40 km, [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat], falia Sf. Gheorghe de pe marginea nordică a Dobrogei de Nord falia Peceneaga Camena cu un seism crustal (h=40km) de 5.7(Mw) în data de 22 Noiembrie 2014.

Se remarca existența cutremurelor intermediare (h≥60km) [anonimizat], București și Sf.Gheorghe, ca expresie a legăturii genetice cu zona Vrancea și care reflectă existența unor procese post coliziune care au avut loc în zona de curbură. In ipoteza lui Sperner (2001) și a lui Mațenco(1997) a [anonimizat] a început in NW și a migrat spre SE și S, [anonimizat].

O caracteristica importantă a [anonimizat], Vrâncioaia, Banat, [anonimizat], Nord Tg. Cărbunești și Petrești

Fig.II.1. Distribuția epicentrală a seismicității teritoriului românesc (984-2014), după catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999 – adus la zi, Mw≥2.5

Fig.II.2. Distribuția epicentrală a seismicității teritoriului românesc (984-2014), după catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999 – adus la zi, Mw≤2.5

Fig.II.3. Distribuția epicentrală a seismicității teritoriului românesc (984-2014), după catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999 – adus la zi, Mw≥4

Fig.II.4. Distribuția epicentrală a seismicității teritoriului românesc (984-2014), după catalogul ROMPLUS,Oncescu et al., 1999 – adus la zi, Mw≥5

Fig.II.5. Distribuția epicentrală a seismicității teritoriului românesc (984-2014), după catalogul ROMPLUS,Oncescu et al., 1999 – adus la zi, Mw≥6

II.1. CATALOAGUL DE CUTREMURE ȘI DE MECANISME FOCALE

Cataloagele de cutremure furnizează datele necesare studiilor de sursă seismică, seismicitate, seismotectonică, sau hazard seismic. Publicațiile de tip catalog provin din surse interne și externe. Cele interne se referă pe de o parte la anumite regiuni seismice (e.g., Popescu 1938, 1939, 1956, 1958) sau la anumite perioade de timp (e.g., Petrescu și Radu, 1960, 1963, 1964; Iosif, 1961; Radu, 1974), iar pe de altă parte au fost sistematizate în cataloage ample (e.g., Florinesco, 1958; Atanasiu, 1961; Radu, 1979;Purcaru, 1979Constantinescu și Mârza, 1980; Trifu și Radulian, 1991; Oncescu et al., 1999). Cele externe se referă la anumite zone geografice, cum ar fi regiunea Balcanică (UNDP-UNESCO, 1974), Rusia (Savarenski et al., 1962; Shebalin et al., 1974; Kondorskaya și Shebalin, 1977), regiunea Circum-Panonică ,Polonia (Pagaczewski, 1972), Europa în general (Karnik, 1968, 1971). O altă parte a catalogului de soluții de plan de falie a fost dezvoltată de autor și colaboratoarele sale Malița Zina, dr. Popescu Emilia și dr. Andreea Craiu, de-alungul timpului, pe parcursul a mai multor proiecte CERES, MENER și PN, precum și în cadrul proiectelor nucleu. Totodată au fost folosite cataloagele on line furnizate de usgs.gov, cmt.uk, emsc-csem.org, isc.ac.uk și http://www.ceme.gsras.ru ( Geophysical Survey, Russian Academy of Sciences)

II.1.1. Cataloage de cutremure

a). Catalogul întocmit de Radu (1979) reprezintă o sinteză a mai multor cataloage constituite de-a lungul timpului de autor și de colaboratori. Pentru elaborarea catalogului s-au folosit următoarele surse de informație:

înregistrările stațiilor seismice românești – primele datând din anul 1902 la stația București;

publicații existente (buletine seismice, cataloage, lucrări științifice etc.) românești și străine asupra cutremurelor produse pe teritoriul țării;

publicații, hărți, cataloage etc. ale centrelor seismologice internaționale: NEIC (Colorado, SUA), CSEM (Strasbourg, Franța), IFZ (Moscova, Rusia) și ISC (Newbury, Anglia).

Catalogul este structurat pe două domenii mari: unul se referă în principal la seismicitatea istorică (cutremurele produse pe teritoriul României până în 1900), iar altul se referă la perioada instrumentală (după 1900).

In cazul datelor istorice, poziția epicentrelor este exprimată prin coordonatele geografice de latitudine și longitudine , care corespund centrului ariei de intensitate maximă sau punctului unde s-a observat intensitatea maximă I0. Este bine de ținut cont, că în cazul cutremurelor de adâncime intermediară din zona seismică Vrancea, aria intensității maxime este localizată în general în afara zonei epicentrale. Intensitatea I0 , observată în epicentru sau zona epicentrală este exprimată în scara MSK(Medvedeev-Sponbeurer-Karnik).

b). Constantinescu și Mârza (1980) au sintetizat toate sursele disponibile, atât interne, cât și externe și au compilat un catalog al cutremurelor românești structurat într-o formă ușor de accesat pe calculator. Catalogul se referă la toate cutremurele produse între 984 și 1979. Fiecărui parametru al evenimentului i se atribuie erori, cuantificate și codificate în clase de erori. Autorii introduc o împărțire a teritoriului țării în 9 provincii care sunt împărțite la rândul lor în zone seismice (de la 2 la 6 zone).

c). Trifu și Radulian (1991) au introdus un catalog numai pentru cutremurele vrâncene de adâncime intermediară (h ≥ 60 km) care să includă toate evenimentele detectabile, chiar dacă nu pot fi localizate cu minimum trei stații. Autorii au propus o metodă de calibrare a adâncimii și magnitudinii utilizând doar două stații seismice din zona epicentrală, respectiv stația Vrâncioaia (VRI) și stația Cheia (MLR).

d). Ulterior catalogul a fost extins de Bazacliu și Radulian (1999) și Popescu et al. (2001) și adus la zi. In prezent catalogul cuprinde 19321de evenimente (până la data de 31.01.2014).

e). Oncescu et al. (1999) au propus reconsiderarea cataloagelor de cutremure românești existente, utilizând o estimare cât mai omogenă a mărimii acestora. Catalogul rezultat (ROMPLUS) este catalogul adoptat oficial de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului și este permanent adus la zi în cadrul Centrului de Date al institutului. Catalogul conține evenimentele seismice produse pe teritoriul țării începând cu anul 984 până în prezent. Pentru datele istorice, s-au adoptat parametrii din catalogul lui Constantinescu și Mârza (1980). Localizările evenimentelor sunt de asemenea cele din catalogul lui Constantinescu și Mârza, pentru perioada 984–1979. Începând cu anul 1980 toate evenimentele au fost localizate sau relocalizare folosind o procedură de identificare a fazelor și un program de inversie (programul HYPOPLUS, adaptat de Oncescu et al., 1996) unitare.

Date istorice

Estimarea magnitudinii moment se face plecând de la intensitatea maximă și relațiile stabilite de Radu (1974) pentru diferite regiuni seismice (3):

Mw = 0.56 I0 + 2.18 (Vrancea h = i)

Mw = 0.61 I0 + 1.94 (Vrancea, Câmpulung, Câmpia Română,

Oltenia, Dobrogea, Moldova h = n) (3)

Mw = 0.55 I0 + 1.29 (Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania h = n)

Magnitudinea estimată din I0 este afectată de erori mari. De exemplu, dacă se presupune că intensitățile sunt cunoscute cu o precizie de un grad, atunci folosind relația Mw = 0.52 I0 + 2.82, magnitudinea Mw este cunoscută cu o precizie de aproape 0.5 unități.

Diferitele scări de magnitudine (MGR, MS, mb, MD) au fost convertite într-o singură scară, magnitudinea moment MW. Schema conversiei dintre magnitudini este prezentată în tabelul de mai jos. Notația MD este folosită pentru magnitudinea determinată din durata semnalului, dar calibrată cu magnitudinea ML definită de Richter (1935); MS este magnitudinea undelor de suprafață definită de Gutenberg (1945) la o perioada de 20 s și mai târziu de către Vanek et al. (1962) la o perioadă de 17-23 s; MGR denumește magnitudinea Gutenberg–Richter introdusă de Gutenberg și Richter (1954); magnitudinea din unde de volum la o perioadă de 4-12 s a fost inițial notată mB de către Gutenberg și Richter (1956), iar din 1964 este notată ca mb, fiind determinată la o perioadă în jur de 1 s; Mw este magnitudinea moment (Kanamori, 1977).

Ecuațiile folosite pentru conversia diverselor tipuri de magnitudini intr-un singur tip de magnitudine, Mw

Tabel.nr.1

dacă este dat MS se preferă MS, dacă există mb și ML se preferă ML .

In prezent valorile MW sunt determinate pe baza datelor instrumentale, fie din durata cutremurelor, fie din analiza spectrală a formelor de undă.

II.1.2. Catalogul mecanismelor focale ale cutremurelor românești

Catalogul de cutremure oferă în primul rând informații legate de locul, momentul și mărimea evenimentului seismic. O privire asupra distribuției epicentrelor cutremurelor produse pe teritoriul României (Fig.II. 1) scoate în evidență tendința generării acestora de-a lungul faliilor majore identificate în zona avanfosei Carpaților sau la contactul dintre orogen și Bazinul Panonic.

Pentru caracterizarea câmpului de deformare/tensiune care acționează în zona seismică și pentru analiza caracterului faliilor crustale detectate, este necesară determinarea mecanismului focal. Mecanismul focal indică orientarea faliei, direcția alunecării pe planul de falie, sistemul de tensiuni care acționează în focar și în final tipul de faliere.

Mai multe lucrări Radulian et al., 1999; Radulian et al., 2000; Radulian et al., 2002a, b; Bălă et al., 2003, Oros et al, 2008, au avut ca obiectiv realizarea unui catalog revizuit, complet și adus la zi a soluțiilor planelor de falie pentru cutremurele produse pe teritoriul României.

In cele mai multe cazuri soluția planelor de falie este determinată pe baza semnelor primelor sosiri P citite pe formele de undă digitale ale rețelei românești cu telemetrare și pe înregistrările analoge locale; de câte ori a fost posibil s-au utilizat de asemenea semnele înregistrate la stațiile situate în afara teritoriului țării (comunicate de NEIC în Earthquake Data Report). In câteva cazuri soluțiile au fost obținute prin inversia formelor de undă locale sau teleseisme. Toate soluțiile de plan de falie existente pentru cutremurele produse înainte de anul 1980 au fost recalculate luând în considerare convenția lui Aki și Richards (1980).

Soluțiile de mecanism focal sunt determinate folosind algoritmul lui Wickens și Hodgson (1967), modificat de Oncescu (1980). Parametrii planelor nodale A și B sunt definiți în acord cu Aki și Richards (1980), respectiv azimutul (az sau strike) este măsurat față de nord în sensul acelor de ceasornic, unghiul de înclinare (dip) este măsurat față de orizontală pe direcția înclinării, iar unghiul de alunecare (slip) este măsurat pe planul de falie față de direcția planului în sens trigonometric (s-au luat în considerare numai valori pozitive; în cazul valorilor negative s-a adăugat valoarea de 3600). Cele trei axe principale ale deformării (P, B, T) sunt determinate prin azimut (az, strike) și înclinare (pl). Axa P este axa comprimării, axa B este axa vectorului nul, iar axa T este axa dilatării. După anul 2005, pentru calculul soluțiilor de plan de falie s-a folosit programul SEISAN, iar pentru localizare evenimentelor seismice s-a folosit programul HYPOPLUS. De menționat că aceste programe au fost dezvoltate de cercetătorii americani din cadrul United States Geological Survey (usgs.gov). Pentru interpretarea datelor soluțiilor de plan de falie s-au folosit diagramele dezvoltate in cadrul programelor din Wolfram Demonstration Project( Earthquake focalmechanism, 2009).

II.2. Localizarea și descrierea ariilor cu seismicitate ridicată din Romania

In continuare se va face o descriere a principalelor zone cu seismicitate crustală din România.

II.2.1. ZONA DE NORD-EST

Partea de est a României se evidențiază printr-o intensă activitate seismica crustală, chiar dacă nu s-au depășit Mw=5.6, Fig.II.6. Vom face referire la următoarele zone: Zona Carpaților Orientali și Platforma Moldovenească, Vrancea cutremure crustale și zona Nord Dobrogeană (unde vom analiza și promontoriul nord dobrogean).

I. Atanasiu (1961) remarcă pentru partea de SE a țării o serie de linii de sensibilitate seismică pe baza studiilor de macroseismicitate. Zonele cu seismicitate sunt grupate între râurile Siret și Prut, la sud de paralela de 470N cu extindere spre Galați și continuate apoi în Dobrogea de Nord în ariile Măcin, Tulcea și Babadag. La vest de râul Siret se remarcă activitatea seismică din ariile Focșani-Mărășești și Rm.Sărat, apoi mai la vest pe linia Soveja-Nereju-Mânzălești. Sunt evidențiate de asemenea o serie de cutremure cu epicentre în Moldova: 3 cutremure produse în 25.05.1912 cu epicentrul probabil în aria Focșani și cu intensități de 7, 6 și 5, pun în evidență linii de sensibilitate seismică precum: Vidra-Vulcăneasa, Focșani-Panciu, Tulcea-Galați-Pechea, Măstăcani-Oancea, Bârlad-Brădești, Plopana, Avrămești, Vaslui, Drânceni și Fălciu. Alte cutremure s-au produs în 24.03.1894, 23.09.1901, 11.03.1913 și 17.05.1914 cu epicentrul probabil în aria Bârlad-Berești-Oancea-Drăgușeni, sau cutremurul din 1.03.1894 cu epicentrul la Babadag. Aceste cutremure au pus în evidență prin culminațiile lor, liniile de sensibilitate seismică din Moldova și din partea de est a Munteniei. Cutremurele din 11.03.1913, 24.05.1913 și 17.05.1914 au evidențiat o regiune axială cu intensități macroseismice scăzute, limitată la nord de linia Brăila-Corbu-Focșani, iar la sud linia Buzău-Hârșova. La sud și nord de această regiune sunt situate regiunile din Moldova și Muntenia cu maxime de intensitate seismică.

G. Polonic (1986) arată că ariile cu activitate seismică importantă din Moldova corespund cu ariile de activitate neotectonică intensă. Seismicitatea a fost observată în câteva arii dispuse de-a lungul unor falii latitudinale ce separă compartimente ale orogenului carpatic și platformei cu mișcări de ridicare diferențială. Sunt menționate cutremurele de la Dorna Arini (în zona Vatra Dornei) din 15.10.1975 cu Ms=4,0, iar mai la sud, pe falia Trotușului, cutremurul la NE de Gohor (cca 25 km est de Adjud) pe 18.04.1956 cu Ms=4,5. Cutremurele produse pe această falie au avut un maxim de magnitudine de Ms=4,6 și cu adâncimi focale crescătoare spre vest de la 30 la 40 km. In SE, falia Sfântu Gheorghe, care separă Orogenul Nord Dobrogean de Platforma Scitică, a fost reactivată în Pliocen favorizând o subsidență slabă a Deltei Dunării. Cutremurul din 13.11.1981 cu Ms=5,2 produs în apropiere de Tulcea a arătat un mecanism de falie inversă cu alunecare pe înclinare. Falia Peceneaga-Camena care separă Platforma Moesică de Aria Nord Dobrogeană, s-a dovedit a fi activă mai mult pe segmentul de la vest de Dunăre și mai puțin în partea ei răsăriteană.

Fig.II. 6. Cutremure crustale caracteristice pentru zona de nord est a României, (tectonica după Visarion et al., 1998 Polonic 1986, Raport Surizo, 2007 ).

Aria epicentrală Vrancea cu cutremure normale este localizată în Depresiunea Focșani, fiind legată de un sistem larg de falii. Epicentrele sunt grupate de-a lungul a două aliniamente tectonice pe direcția SW-NE care mărginesc depresiunea la NW și converg spre orașul Focșani, Fig.II.7. Pe aliniamentul extern, pe falia Zărnești-Focșani sunt localizate epicentrele cutremurelor produse lângă Rm.Sărat. Mișcările pe falie sunt de natură compresivă conform cutremurelor de la Topliceni (3.06.1952, Ms=5,09) și NE Zărnești (21.02.1938, Ms=4,2), care arată o faliere inversă cu alunecare pe înclinare. Pe aliniamentul intern, pe falia Valea Salciei s-au produs cutremurele de la Focșani și Odobești, de tip extensional, cu faliere normală: Focșani (31.05.1959, Ms=5,2) și Poiana Cârstei (26.05.1975, Ms=4,1). La sud est de Depresiunea Focșani, Falia Dunării arată o importantă cădere în trepte a fundamentului, de la est, unde aflorează în Dobrogea de Nord, la vest unde se afundă in trepte la peste 5 km adâncime. Cutremurul de la Măcin (Fig.II. 6) din 11.09.1980, Ms=4,9 arată că este o falie cu alunecare pe direcție, senestră, pe o direcție aproximativ NS.

Platforma Moldovenească este relativ stabilă cu seisme slabe Mw<5,0, menționate în arhive istorice. Intre Iași și Vaslui se remarcă o suită de epicentre (3<Mw<4) care se aliniază aproximativ pe un aliniament nord-sud, de-a lungul unei posibile falii. In nord la est de Suceava câteva evenimente izolate au fost semnalate.

La Vest de Platforma Moldovenească și cea Scitică în zona orogenului Carpaților Orientali, activitatea seismică este slabă. Observatorul seismologic BURAR (47,61480N, 25,21680E), grație grupării de senzori seismici (array) instalați în găuri de sondă, poate detecta evenimente slabe >1,5 Mw. Se pare că o activitatea seismică cu frecvente evenimente de joasă magnitudine, evidențiată prin detecția automată a stației BURAR, se face remarcată în partea de nord a Carpaților Orientali. Se observă două direcții paralele de concentrare a evenimentelor, pe direcția structurilor orogenice, NV-SE .

O activitate crustală ceva mai intensă se manifestă în zona Vrâncioaia cu cutremure ce nu au depășit Mw5,2 (din date istorice), fiind legată de fracturile crustale de sub orogen, Fig.II.7.

Seismicitatea crustală, localizată în depresiunea Focșani, este caracterizată prin cutremure grupate în secvențe și roiuri seismice cu magnitudini mici și moderate (Mw < 5.6).

La exteriorul zonei seismice intermediare Vrancea apar cutremure normale, locale, pe numeroase arii, unele asociate cu fracturi ale fundamentului situat mai adânc de 15 km, de exemplu în zona Focșani-Odobești, altele cu focar superficial la Mărășești-Nămoloasa, T. Vladimirescu, Cudalbi și Tecuci în Moldova, sau pe linia Galați-Isaccea-Tulcea în Dobrogea de Nord. Intensitățile asociate cutremurelor din aceste zone sunt III-IV, chiar V pentru zona Cudalbi (Polonic, 1986, Diaconescu et al., 2014). De asemenea, faptul că în unele din aceste regiuni (de exemplu Focșani-Odobești și Tecuci) se observă zone de sensibilitate seismică ridicată la cutremurele de origine vrânceană atestă faptul că faliile din soclul periferiei curburii Carpaților nu sunt complet sudate. In același sens pledează și producerea unor replici seismice la puțin timp după cutremurul produs în 4 martie 1977 pe diversele falii crustale din câmpia Română(Ioane D., et al., 2014).

II.2.1.1. Zona Carpaților Orientali și Platforma Moldovenească

Partea nordică și centrală a Platformei Moldovenești și orogenul Carpaților Orientali a manifestat o activitate seismică crustală cu evenimente ce nu au depășit Ms≤5,2 și adâncimi de 5-20 km. Seismicitatea a fost observată în câteva arii dispuse de-a lungul unor falii ce separă compartimente ale orogenului carpatic și platformei cu mișcări de ridicare diferențială. Aici se poate menționa cutremurul din zona Broșteni – Poiana Teiului din 15.10.1975 (47,200N/25,800E) cu Ms= 4.5 (Mw=4.39) (Polonic, 1986, Diaconescu et al., 2014) .

O secvență de cutremure a fost înregistrată la 25 km nord de cutremurul din 1975, secvența a fost alcătuită din 2 preșocuri, șocul principal la data de 24.06.2011, cu ML= 4.5, si

un număr de 31 de replici. Dintre acestea numai 5 au putut fi înregistrate la un număr suficient de stații pentru a putea fi localizate și doar 3 dintre ele au avut magnitudine mai mare ca 2(Diaconescu et al., 2014).

Fig.II. 7. Seismicitatea crustală a zonei de nord-est a teritoriului României. Punctele roșii reprezintă cutremurele crustale cu Mw≥ 2.5. Punctele verzi reprezintă cutremurele cu soluție de plan de falie. Vezi Anexa 1. Tectonica după Visarion, 1998, Polonic 1986, Raport Faza I, 2007

Mai la sud, pe falia Trotușului a fost înregistrat un cutremur la SE de Tănăsoaia (46,10N/ 27.400E) pe 18.04.1956 cu Ms=4,5 (Polonic, 1986, Diaconescu et al., 2014).

In zona Vatra Dornei-Iacobeni (47.300N/25.330E) s-a produs un cutremur de 5.3(ML), la adâncimea de 28 de km pe data de 6 decembrie 1989.

Fig.II.8. Secvența seismica din data 24.06.2011.Tectonica după Raport Faza I, 2007. Punctele roșii reprezintă

secvența seismica iar punctul verde cutremurul(20) cu soluție de plan de falie.

În Moldova de Nord sunt semnalat cutremure normale, legate de fracturile marginale ale Platformei Moldovenești, situate pe un aliniament orientat NV-SE între Dorohoi-Botoșani-Hârlău (Atanasiu, 1961; Polonic, 1986, Diaconescu et al., 2014). Neconcordanța dintre poziția epicentre și traseul faliilor identificate la suprafață și faptul că regiunea de platformă manifestă o mișcare de ridicare neotectonică a condus la idea că seismele din platforma moldovenească sunt generate de flexuri care se rup rezultând falii normale de dimensiuni reduse, cu flancul estic ridicat, iar flancul vestic blocat sub depozitele din molasa Carpaților Orientali.

O asemenea interpretare este în acord cu ideea încetării mișcărilor de subîmpingere a Vorlandului din Moldova de nord în timpul Sarmațianului, ‘înghețând’ raporturile de coliziune dintre Placa Est-Europeană și Subplaca Intra-Alpină.

În această zonă distribuția epicentrelor nu indică faptul ca s-au grupa pe aliniamente preferențiale (aliniamente de sensibilitate seismică) și de aceea nu putem vorbi de zone seismo genetice bine conturate ci de o seismicitate difuză.

Excepție face secvența seismic din data de 24.06.2011, care prezintă o distribuție epicentrală perfect aliniată faliei transversale Avrămești- Suceava ce decroșează spre vest întregul sistem de falii orientat NNV-SSE.

De remarcat faptul ca soluția de plan de falie al șocului principal(fig.II.19) indică faptul ca pe lângă componenta de alunecare spre est a compartimentului nordic există și o componentă de ridicare și încălecare a compartimentului nordic peste cel sudic. Compartimentul Nordic fiind ridicat și deplasat spre est. Planul de înclinare al faliei este orientat spre NNE.

Fig.9. Soluții de plan de falie pentru șocul principal(20) al secvenței seismice

din data de 24 iunie 2011(fig.7, fig.10 și Anexa A1)

Soluția de plan de falie (Fig.II.9) precum si distribuția epicentrală (Fig.II.8) este în concordanță cu tectonica cunoscută pentru zona studiată. Extinderea spre SV a aliniamentului de cutremure indică faptul că falia Avrămești – Suceava este posibil sa se extindă și să afecteze și zona vulcanismului neogen. În aceste condiții putem presupune ca această falie este mai tânără decât vulcanismul neogen, probabil pleistocen inferior.

Această falie afectează întregul sistem de falii din zonă care sunt decroșate dar și limitele dintre unitățile tectono-stratigrafice ceea ce indică de asemenea o vârstă post depozițională (după depunerea și formarea stratelor). Este foarte probabil dar deocamdată rămâne la stadiul de speculație și idea că această falie se unește cu falia Drăgănești–Belcești-Probota între localitățile Crucea și Stulpicani, generând în aceea zonă a densitate mai mare de cutremure. Mai spre est direcția aliniamentul de cutremure păstrează orientarea faliei Avrămești – Suceava.

Cutremurele 1, 2, 3,4 și 5(Fig.II.7 și Fig.II.10) sunt situate în zona vulcanitelor neogene din spatele Carpaților Orientali și sunt provocate probabil de infiltrațiile de apă în fisuri.

Fig.II.11. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. 1 din data de 12 martie 2009 (Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Cutremurele 1 (Fig.II.11) și 2(Fig.II.12) situate în Munții Căliman descriu împreună cu epicentrele din zonă doua aliniamente preferențiale unul orientat est-vest și unul orientat nord nord vest-sud sud est. Acestea de fapt descriu mai degrabă o tendință de creare a unor aliniamente decât un aliniament propriu-zis, dar oricum sesizabil și conform soluțiilor de plan de falie. Cutremurul numărul 1 ar corespunde aliniamentului orientat est-vest iar cutremurul numărul 2 ar corespunde aliniamentului orientat nord nord vest-sud sud est.

Cutremurul numărul 1(Fig.II.11) este un cutremur cu faliere inversă în care compartimentul nordic încalecă și se deplasează spre est , în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.12. Soluția de plan de falie pentru cutremurului nr.2 (din data de 20 august 2009(Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Cutremurul numărul 2 este un cutremur în care compartimentul estic încalecă compartimentul vestic și se deplasează spre est, în raport cu compartimentul vestic, ceea ce corespunde perfect și este într-o bună corelare cu cutremurul numărul 1.

Cutremurele 3 (Fig.II.13), 4 (Fig.II.13), 5 (Fig.II.13), sunt situate în partea sud-estică a Munților Gurghiu la limita cu contactul zonei cristalino-mezozoice. Epicentrele din zonă descriu două aliniamente orientate nord est-sud vest, oarecum paralele și unul orientat nord vest-sud est.

Cutremurul 4(Fig. II.14) are planul de faliere orientat similar primului aliniament orientat nord est-sud vest. Compartimentul nord vestic încalecă compartimentul sud estic și se deplasează spre nord est.

Acest cutremur are o poziție oarecum singulară, la nord de celelalte doua cutremure conform figurii II.13, fiind situat în zona cristalino-mezozoică. Celelalte doua cutremure sunt situate în zona vulcanismului neogen din Munții Gurghiului.

Celelalte două cutremure sunt situate practic la limita vulcanism-zona cristalino-mezozoică. Amândouă cutremurele au planele de faliere asemănătoare ca orientare (nord est-sud vest) și înclinare spre sud-est, deplasarea diferind.

Fig.II.10. Distribuția cutremurelor crustale cu soluții de plan de falie. Tectonica după Visarion et al, 1998, Polonic 1986.

Fig.II.13. Distribuția epicentrală în zona Munților Gurghiu. Tectonica după Visarion et al., 1998, Polonic 1986.

Cutremurul numărul 4 (Fig.II.15) prezintă o deplasare spre sud vest a compartimentului sud-estic iar cutremurul numărul 5 (Fig.II.16) are o deplasare a compartimentului sud-estic spre nord est, contrară cutremurului numărul 4. Acest lucru este posibil datorită existentei unei falii orientată nord–sud și care desparte cele două cutremure, așa cum apare în figura II.13.

Fig. II.14. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.3 din data de 18 august 2009(Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Fig.II.15. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.4 din data de 30 septembrie 2009 (Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Fig.II.16. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.5 din data de 6 octombrie 2009 (Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Fig.II.17. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.6 din data de 10 octombrie 2008,ora 2:15:18 (Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Cutremurele cu numerele 6 și 7 marchează falia Bistrița în zona de fliș extern a Carpaților Orientali. Se poate considera ca aceste doua cutremure se prezintă sub forma unei secvențe seismice tip “ dublet”, probabil o alunecare pe planul de falie care este înclinat spre sud. Aceste doua cutremure descriu perfect falia Bistriței la care compartimentul nordic se deplasează spre vest în raport cu cel sudic care se deplasează spre est.

Forța care acționează în hipocentru are o direcție nord est-sud vest și acționează sub un unghi de 50, practic cvasi-orizontală.

Fig.II.15. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.7 din data de 10 octombrie 2008, ora 3:02:04 (Fig.7, Fig.10 și Anexa A1)

Cutremurul nr. 9 (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig.II.16 și Anexa A1) este situat pe o falie la sud de falia Bistriței în zona ei de avanfosă externa. Orientarea planului de falie, nord vest-sud est, coincide cu orientarea faliei, compartimentul sudic se deplasează spre est în raport cu cel nordic care se deplasează spre vest. Direcția pe care forța de compresiune acționează este aceeași ca în toate celelalte cazuri, nord est-sud vest, sub un unghi cvasi orizontal

Fig.II.16. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.9 din data de 23 iunie 2009 (Fig.II.7, Fig.II.10 și Anexa A1)

Cutremurul numărul 10 (Fig.II.7 și Anexa A1) este situat imediat la nord de falia Vaslui Cetatea Albă. Deși este mult mai apropiat ca poziție de Falia Vaslui-Cetatea Albă se pare ca el aparține mai degrabă ori faliei Siretului (căreia îi corespunde din punct de vedere al deplasării compartimentelor existând o mică diferență în orientarea planului de falie) ori unei alte falii de amploare mai mică din zonă.

Fig.17. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.10 din data de 13 decembrie 2008 (Fig.II.7, Fig.II.10 și Anexa A1)

Fig. II.18. Distribuția epicentrală la nord vest de Galați. Tectonica după Visarion et al., 1998, Polonic 1986.

Cutremurele 14, (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig.II.18 și Anexa A1) sunt situate pe o falia Peceneaga-Camena în zona ei de avanfosă. Caracterul predominant al faliei este de strike slip cu deplasarea compartimentul nord-estic spre nord. Acest cutremur este unul dintre puținele cutremure care pot fi atribuite indubitabil faliei Peceneaga Camena

Fig.II.19. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.14 din data de 20 august 2008 (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig.II.18 și Anexa A1)

Cutremurul numărul 13 este atribuit unei falii din avanfosă externă cu orientare nord vest-sud est cu compartimentul nord estic care se deplasează spre sud est și este ușor încălecat de compartimentul sudic.

Fig.II.20. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.13din data de 8 iunie 2008 (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig. II.18 și Anexa A1)

Cutremurul numărul 15 (Fig.II.7 și Anexa A1)este situate pe o falie care afectează faliile oarecum paralele la falia Peceneaga Camena, orientate oarecum vest-est, în zona avanfosei externe. Compartimentul nordic încalecă compartimentul sudic și prezintă o ușoară deplasare spre vest.

Fig.II.21. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.15 din data de 30 august 2008 (Fig.7 și Anexa A1)

Cutremurul numarul18 (Fig.II.7 și Anexa A1) este situat în zona de avanfosă și nu este atribuit niciunei falii cunoscute, soluția de plan de falie descrie un cutremur caracterizat printr-o încălecare dextra. Adâncimea acestui cutremur îl situează în rândul cutremurelor de fundament.

Fig.II.22. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.18 din data de 3 mai 2011 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Cutremurul nr.17 (Fig.II.7, Fig.II.10 și Anexa A1) este situat pe falia Siretului are un caracter de cutremur cu soluție de plan de falie de încălecare cu ridicarea compartimentului estic și deplasarea acestuia spre nord.

Fig.II.23. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.17 din data de 19 aprilie 2011 (Fig.II.7, Fig.II.10 și Anexa A1)

II.2.1. 2. Vrancea cutremure crustale.

Seismicitatea crustală din fața Arcului Carpatic se distribuie către est, într-o bandă delimitată de falia Peceneaga-Camena, către nord și est și falia iar spre sud se pierde către falia Intramoesică. Seismicitatea crustală nu depășește magnitudinea de 5.6(Mw) și se pare că nu are nicio legătură cu activitatea seismică din litosfera subdusă. Activitatea seismică este caracterizată prin grupări în spațiu și în timp, în subzonele Râmnicu Sărat prin intermediul secvențelor seismice și a roiurilor seismice în zona Vrâncioaia, prin șocurile principale ale secvențelor care sunt însoțite de replici și adesea de preșocuri sau roiuri de cutremure, (Oncescu și Apolozan, 1984; Oncescu și Trifu, 1987, Popescu E., 2001, 2007, 2010).

În zona Vrâncioaia sunt de notat roiurile seismice din august-septembrie 1989, 5 evenimente cu 3.3<MD<4; 7-8 Decembrie 1991 (19 evenimente cu 1.0<MD<1.8) 23-24 mai 1993 cu 58 evenimente(0.6 ≤MD≤ 2.2) și 2-3 ianuarie 1997 cu 33 din care 21 au putut fi localizate cu magnitudini 0.8 ≤MD ≤2.4, precum și în perioada 6-30 septembrie 2008 cu 43 de evenimente localizate. Distribuția epicentrală a roiurilor seismice din zona Vrancea arată o orientare perpendicular la axa Carpaților. Toate acestea roiuri sunt caracterizate prin magnitudini foarte mici (microcutremure) multe dintre ele neputând fii localizate.

Cele mai multe secvențe de cutremure crustale au loc în zona Rm.Sărat-Focșani. Dintre ele amintim pe cea din 21-22.02.1983 localizată lângă Rm.Sărat, cu ML=2.9-4.7 și cu hipocentre între 10-21 km adâncime (Oncescu and Apolozan, 1984; Ardeleanu and Cioflan, 2005).

Zona Vrancea crustal se suprapune peste depresiunea Focșani. Este situată în fața arcului de curbură al Carpaților Orientali. Se mărginește spre est și nord-est cu Orogenul Nord Dobrogean, spre nord ajunge probabil până la Falia Trotușului, iar la vest cu pânzele carpatice. Are o direcție NNE-SSV și conține depozite neogene de cca 13 km grosime în centrul bazinului. Fundamentul aparține Platformei Moesice și se află la adâncimi de 20-22 km în partea centrală.

În perioada 27-29.11.1986 a avut loc o secvență seismică largă, localizată între orașele Focșani și Rm.Sărat, care a constat din 74 de cutremure identificate, având o magnitudine locală ML = 1.0-5.0 și hipocentre la adâncimi cuprinse între 10 km și 27,7 km (Oncescu și Trifu, 1987). Soluțiile de plan de falie individuale și compuse împreună cu poziția spațială a hipocentrelor sugerează că energia a fost eliberată pe o direcție paralelă cu falia pericarpatică, la adâncimi de 15-27 km.

În intervalul 6-8 decembrie 1997 avut loc o secvență seismică constând din 23 evenimente cu magnitudini cuprinse între 1.9<MD> 4.0. Din acestea s-au putut localiza numai 14 evenimente. Distribuția epicentrelor evenimentelor din secvența seismică arată aceeași orientare SW-NE paralela la axa Carpaților (Popescu, 2007).

Pe 30.04.2004 s-a produs o alta secvență seismică de 16 cutremure cu magnitudini ML cuprinse între 2.1 și 4.1 în intervalul de adâncime 10-23 km, în zona Râmnicu Sărat. Cu excepția preșocului, localizat spre sud-est, cutremurele se grupează în jurul unei direcții orientate paralel cu Arcul Carpatic. Poziția relativă a șocului principal indică o rupere unidirecțională către nord-est. Acest lucru explică efectele macroseismice neașteptat de mari semnalate în zona orașului Galați.

Secvența seismică din 2007, a avut loc între 29 noiembrie și 3 decembrie și constă dintr-o secvență tip preșoc-șoc principal-replici, în total 41 de evenimente. Șocul principal a fost al treilea șoc din suită cu MD= 3.9, h=19 km. Distribuția replicilor este orientată paralel la axa Carpaților iar poziția șocului principal indică o ruptură dinspre sud-vest către nord-est (Popescu, 2011).

Alte secvențe seismice au avut loc în 31 august – 1 septembrie 1991, 10 septembrie 2005 și 6 decembrie 2009 cu aceleași caracteristici ca cele citat mai sus. Se remarcă faptul ca fiecare secvență seismică are șocul principal localizat în partea sud-vestică a grupării de replici asociate, cu excepția secvenței din 10 septembrie 2005 care îl are situat în partea nordica grupării de replic asociate(Popescu, 2011)(Fig.II.26).

Analizând distribuția epicentrelor cutremurelor secvențelor seismice din zona Rm. Sărat rezultă o similitudine remarcabilă între ele și persistența unui câmp de tensiune cu axa principală a compresiei orientată SE-NV. De asemenea planul de rupere pare să fie orientat paralel cu Arcul Carpatic, în concordanță cu orientarea replicilor pe aceeași direcție. Se evidențiază o serie de trăsături constante ale proceselor de deformare din zona de avanfosă din imediata vecinătatea a zonei epicentrale Vrancea.

Fig.II.24. Distribuția epicentrelor cutremurelor crustale din zona crustală Vrancea

Seismicitatea crustală, localizată în depresiunea Focșani, este caracterizată prin cutremure grupate în secvențe și roiuri seismice cu magnitudini mici și moderate (Mw < 5.6). Semnalăm în continuare secvențele de cutremure semnificative înregistrate instrumental în ultimii 37 de ani în această arie, Fig.II.11 și II.12 (Popescu, 2000, 2011):

-21 decembrie 1969: șoc principal (MD = 4.6) urmat de 70 de replici cu adâncime în jur de 40 km; zona Focșani.

-2 martie 1975: șoc principal (MD = 4.1) însoțit de 10 replici la adâncimea de 40 km; zona Focșani.

-7 martie 1975: șoc principal (MD = 4.9) urmat de 390 de replici cu adâncime în jur de 20 km; zona Vrâncioaia.

-11 mai 1975: roi de 84 de cutremure cu magnitudinea maximă de MD = 3.2. Adâncimea = 20 km; zona Vrâncioaia.

-26 mai 1975: roi de 17 cutremure (MD max. = 3.9) la o adâncime estimată la 60 km; zona Focșani.

-4 iulie 1977: 195 de cutremure cu magnitudinea maximă de MD = 2.9 și adâncimea medie de 5.5 km; zona Vrâncioaia.

-6-13 iunie 1979: 14 cutremure cu magnitudini între 2.3 și 4.1 în partea inferioară a crustei (adâncimi de 30 – 50 km); zona Râmnicu Sărat.

-21-22 februarie 1983: 11 cutremure înregistrate analog și digital; adâncimi în jur de 14-19 km. Magnitudinea șocului principal MD = 4.7; cea mai puternică replică MD = 3.6. Mecanismul șocului principal: faliere inversă cu compresie pe direcția SE-NV (mecanism similar cu mecanismul focal predominant pentru cutremurele adânci); zona Râmnicu Sărat.

-1 august – 26 septembrie 1984: 46 de cutremure înregistrate analog cu magnitudini între 0.4 și 2.1 înregistrate analog; adâncimi impuse de 2 km; zona Vrâncioaia.

-27-29 aprilie 1986: 74 de cutremure înregistrate analog, cu adâncimea șocului principal de 26 km. Magnitudinea șocului principal MD = 5.0. Soluția de plan de falie pentru șocul principal: faliere inversă cu compresie pe direcția SE-NV (similară cu cele adânci) și plan de falie orientat NE-SV; zona Râmnicu Sărat.

-18 – 19 august 1989: roi de 327 de cutremure cu magnitudinea maximă de MD = 3.9 și adâncimea medie de 15 km. Soluție de plan de falie de tip alunecare în direcție cu axa compresiunii maxime pe direcția E-V; zona Vrâncioaia.

31 august – 1 septembrie 1991: 50 de cutremure identificate/31 localizate, înregistrate digital. Șocul principal are h = 32 km și MD = 4.8 și a fost precedat de 3 preșocuri (MD = 3.8, 2.1, 2.4). Cea mai puternică replică a avut magnitudinea MD = 4.5. Adâncimi = 30-35 km. S-a observat o migrație unilaterală a replicilor pe direcția SV-NE. Soluția planului de falie indică o faliere inversă cu axa compresiunii pe direcția E-V; zona Râmnicu Sărat.

-6-8 decembrie 1991: roi de 19 microcutremure cu magnitudinea maximă de MD = 1.8 și adâncime estimată la 5 km; zona Vrâncioaia.

-23-24 mai 1993: roi de 57 de microcutremure cu magnitudinea maximă de MD = 2.2 și adâncime estimată la 5 km; zona Vrâncioaia.

-24 mai 1993: roi de 57 de microcutremure cu magnitudinea maximă MD = 2.2; zona Vrâncioaia.

-1-3 ianuarie 1997: roi de 33 de microcutremure identificate pe înregistrările analogice ale stației Vrâncioaia (dintre care 22 au fost înregistrate și digital) cu magnitudini sun MD = 2.4; zona Vrâncioaia.

-6-8 decembrie 1997: 23 de evenimente identificate/14 localizate– înregistrări digitale. Șoc principal MD = 4.0; cea mai puternică replică MD = 3.3; adâncime = 10-15 km. S-a observat o migrație unilaterală a replicilor pe direcția SV-NE. Soluția planului de falie indică o faliere normală cu axa compresiunii orientată E-V; zona Râmnicu Sărat.

-30 aprilie 2004: roi de 15 cutremure cu magnitudini Mw între 2.3 și 3.2 produs la adâncimi de 15-20 km în zona Râmnicu Sărat.

-10 septembrie 2005: roi de 11 cutremure cu magnitudini Mw între 2.3 și 3.2 produs la adâncimi de 1-11 km în zona Râmnicu Sărat.

– 29 noiembrie-3 decembrie 2007, roi de 41 de cutremure cu magnitudini Mw între 1.8 și 3.9, produs la adâncimi de 6-39km în zona Râmnicul Sărat.

– 6-30 septembrie 2008, roi de 43 de cutremure cu magnitudini Mw între 1.6 și 4.4 produs la adâncimi de 3-51 km, în zona Vrâncioaia.

– 6 decembrie 2009, roi de 23 de cutremure cu magnitudini Mw între 1.9 și 4.2 produs la adâncimi 11-26 km, în zona Râmnicu Sărat.

În cazul secvenței de cutremure înregistrate în zona Râmnicu Sărat la 30 aprilie 2004, doar pentru 12 evenimente s-au putut face localizări cu precizie acceptabilă (Tabelul 2). Localizările s-au făcut cu un program de localizare în grup, folosind corecțiile la stații calibrate pe un set de 50 de cutremure crustale produse în regiunea Râmnicu Sărat. Distribuția epicentrelor este reprezentată în Figura 26. Cu excepția preșocului, localizat mult înspre sud est, cutremurele par să se grupeze în jurul unei direcții orientate paralel cu arcul Carpatic. Aceasta se apropie de planul nodal orientat aproximativ est-vest din soluția mecanismului focal pentru șocul principal (nr.2 în Tabelul 2). Poziția relativă a șocului principal pare să indice o rupere unilaterală către est, ceea ce ar explica efectele macroseismice neașteptat de mari semnalate în zona orașului Galați.

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Râmnicu Sărat din

30 aprilie 2004.

Tabelul 2

O alta secvență de cutremure înregistrată în zona Râmnicu Sărat s-a produs pe 10 septembrie 2005. Au fost identificate și localizate 11 evenimente cu magnitudini Mw în domeniul 2.3Mw≤3.4 (Tab. 3).

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Râmnicu Sărat

din 10 septembrie 2005.

Tabelul 3

Distribuția replicilor delimitează suficient de bine pentru fiecare secvență o direcție preferențială de migrare, pe care am asociat-o cu direcția planului de rupere. Soluțiile planelor de falie pentru șocurile principale se corelează în general bine cu geometria distribuției epicentrelor replicilor (Popescu, 2010).

Secvențele seismice înregistrate în zona Râmnicu Sărat (Figura 26), se caracterizează prin orientarea sistematică a direcției de rupere paralelă cu orientarea lanțului Carpatic (Popescu, 2010,2011; Popescu et al., 2001). Orientarea preferențială a propagării ruperii tinde să se extindă pe direcția NE-SV, deci perpendicular pe direcția faliei Peceneaga-Camena, care traversează la nord această zonă seismic activă. Trebuie remarcat că în toate cazurile, epicentrul șocului principal este situat înspre capătul sud-vestic al distribuției replicilor cu excepția roiului din 2005, sugerând un mecanism în focar cu rupere unilaterală spre NE.

Fig. II.25. Distribuția epicentrală a secvențelor din zona Râmnicu Sărat din 1980 până în prezent.. Secvențele sunt reprezentate cu diferite culori. Epicentrele șocurilor principale sunt reprezentate prin stele roșii. În toate cazurile șocurile principale sunt localizate în partea de SV a grupului de replici asociate cu excepția secvenței din 10 septembrie 2005 (Popescu, 2010).

Alte două secvențe seismice au avut loc în zona Râmnicul Sărat, una dintre ele a avut loc în 2007 în perioada 29 noiembrie – 3 decembrie, cealaltă în 2009 pe data de 6 decembrie. Amândouă secvențele seismice prezintă caracteristicile secvențelor din zona Râmnicul Sărat cu orientarea sistematică a direcției de rupere paralelă cu orientarea lanțului Carpatic (Popescu 2010).

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Râmnicu Sărat

din 29 noiembrie-3 decembrie 2007.

Tabelul 4

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Râmnicu Sărat

din 6 decembrie 2009.

Tabelul 5

Deși evenimentele seismice sunt mici și implicit acuratețea soluțiilor planelor de falie este limitată, rezultatele concordă în ceea ce privește predominanța unui câmp de tensiune extensional. Soluții de mecanism de tip faliere inversă apar numai în zona Râmnicu Sărat, care reprezintă o zonă de tranziție între falierea inversă predominantă în zona subcrustală Vrancea și câmpul de deformare extensional din tot restul ariei extracarpatice. Soluția de mecanism focal pentru secvența din 2007(cutremurul principal) este de tip alunecare în direcția aliniamentului cu o componentă de faliere normală în timp ce pentru cutremurul principal din secvența din 2009 este de faliere inversă ceea ce denotă caracterul complex al zonei din fața Curburii Arcului Carpatic (Popescu, 2010).

Caracteristica specifică secvențelor de cutremure din zona Râmnicu Sărat este orientarea planelor de faliere pe o direcție SV-NE, similară cu direcția faliilor secundare din zonă(falierea principală fiind orientată NV-SE precum și cu orientarea distribuție epicentrale a replicilor, caz întâlnit în toate secvențele seismice din zonă. Pentru toate secvențele seismice ruperea are loc de la sud vest la nord est.

În zona Vrâncioaia activitatea seismică crustală este caracterizată de prezenta roiurilor de cutremure. În general tipul evenimentului seismic este în strânsă corelație cu structura crustei terestre și cu distribuția spațială a câmpului tensiunilor tectonice, roiurile de cutremure fiind astfel manifestări particulare ale seismicității unei regiuni care apar pe o structură puternic neomogenă și ca urmare a unei concentrări mari de tensiune (Mogi, 1962). Tot el remarcă și faptul ca activitatea de tip roi seismic are caracteristici diferite în strânsă corelație cu modul de fracturare a zonei cu diferențele în structură cristalină și de distribuția neomogenităților de tensiune, de fapt ele reflectă starea mecanica a crustei terestre (Popescu, 2007).

Roiurile din zona Vrâncioaia sunt asociate faliei Soveja-Carpen orientată NV-SE care este delimitată la este de falia Spinești (Popescu, 2000, 2007). În zonă sunt prezente și zone de diapirism la adâncimi de 5-5.5 km cu o structura a stratelor sedimentare puternic heterogenă. Cutremurele din zonă se caracterizează prin magnitudini mici, MD≤4 și se produc fie grupate sub forma roiurilor seismice fi singulare. S-a constat ca procesul de fracturare care generează roiul de cutremure nu este capabil să producă un șoc principal.

Roiul seismic produs în aria adiacentă observatorului seismologic Vrâncioaia în perioada 6-30 septembrie 2008 a constat din 42 de microcutremure (Tabel 6) . Distribuția epicentrelor este reprezentată în figura 27. Ținând cont de distribuția epicentrală a replicilor, de forma unei elipse cu axa mare orientată N36V, în raport cu poziția cutremurului principal se poate spune ca ruperea a fost circulară (Popescu, 2010). Cutremurul principal a avut loc pe data de 6 septembrie 2008, ora 19:48, cu MD= 4.4(Popescu, 2010)/ Mw=3.4.

Fig.II.26. Secvențe seismice în zona Râmnicu Sărat și Vrâncioaia. Tectonica după Visarion et al., 1998, Săndulescu,1984, Raport Surizo, 2007

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Vrâncioaia

din 1 august-26 septembrie 1984.

Tabelul 6

Parametrii hipocentrali și magnitudinile cutremurelor secvenței de la Vrâncioaia

din 6-30 septembrie 2008.

Tabelul 7

Soluțiile de plan de falie (Anexa 3) calculate atât pentru șocul principal cât și pentru replicile din 6 septembrie 2008, ora 21:11 MD= 3.1, 7 septembrie 2008 ore 22:41, MD= 3.4 și pentru evenimentul singular din 25 septembrie 2008 ora 20:31, MD=3.6, sunt bine corelate cu geometria distribuției epicentrelor replicilor.

Fig.II.27. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 6 septembrie 2008, ora 19:48 (Secvența septembrie 2008). Fig.26 și Anexa 3

Fig.II.28. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 6 septembrie 2008, ora 21:11 (Secvența septembrie 2008). Fig.26 și Anexa 3

Fig.II.29. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 7 septembrie 2008, ora 22:41 (Secvența septembrie 2008). Fig.26 și Anexa 3

Fig.II.30. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 25 octombrie 2008, ora 20:31 (Secvența septembrie 2008). Fig.27 și Anexa 3

Fig.II.31. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 22 noiembrie 2014, ora 21:14:17 (Secvența noiembrie 2014). Fig.27 și Anexa 3

La acest ultim eveniment soluția de plan de falie indică un cutremur cu faliere normală în care compartimentul sud vestic are o mișcare pe verticală descendentă, forța de compresiune acționează pe o direcție NV-SE sub un unghi de 59o iar axa relaxărilor sub un unghi de 30o pe o direcție SE-NV. De remarcat faptul ca unghiul sub care acționează forța P nu mai este cvasiorizontal ca în majoritatea cazurilor cutremurelor crustale.

La două săptămâni de la producerea acestui puternic cutremur crustal, cel mai puternic din epoca instrumentală, a avut la o distanță de 1200 metri nord est o replică de 4.5(Mw) pe data de 7 decembrie 2014 cu soluții de plan de falie aproape identice cele ale cutremurului din data de 22 decembrie 2014.

Fig.32. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 7 decembrie 2014, ora 21:04:05 (Secvența noiembrie 2014). Fig.II.27 și Anexa 3

Un alt tip de eveniment seismic remarcabil și remarcant pentru zona de curbura este apariția dubletului seismic. Dubletul seismic este evenimentul care constă din două cutremure de același tip de adâncime (crustală, intermediară, etc) apropiate în timp și ca magnitudine, astfel încât primul eveniment produs să nu poată fi considerat preșocul celuilalt iar ultimul produs să nu poată fi considerat replica primului.

Ultimul eveniment remarcabil de acest tip a avut loc în anul 1985, august 1. Alte evenimente de acest tip(mai ales ca magnitudine ) au mai avut loc în 1967 și 1935.

Primul eveniment a avut loc la data de 1 august 1985, ora 11:17:36, 45.80 Lato N , 26.75 LongoE, h= 113 km, Mw= 4.7 iar al doilea eveniment a avut loc la data de 1 august 1985, ora 14:35:03, 45.76 LatoN și 26.52 LongoE, h=106 km, Mw= 5. Parametrii soluției de plan de falie sunt trecuți în tabelul 8

Tabelul 8

Fig.II.33. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 1 august 1985, ora 11:17 ( Fig.II.27)

Acest prim eveniment reprezintă o faliere inversă cu alunecare în înclinare

Fig.II.34. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. din data de 1 august 1985, ora 14:35( Fig.II.27)

Acest al doilea eveniment are o mișcare laterală dreapta.

II.2.1.3. Platforma Scitică

Depresiunea Bârlad (depresiunea Predobrogeană) corespunde în linii mari Platformei Scitice de pe teritoriul românesc (Săndulescu, 1984).

Depresiunea Predobrogeană s-a format prin fracturarea și coborârea marginei nordice a Orogenului Nord-dobrogean și a marginii sudice a Platformei Moldovenești. Faliile care au facilitat scufundarea sunt: Falia Galați-Sf.Gheorghe, în sud, care se prelungește în direcția Tecuci spre NV, și Falia Fălciu-Plopana (sau falia Bistriței) în N-NE. O a treia fractură, Falia Trotușului marchează contactul dintre domeniul scitic cu cel nord-dobrogean și respectiv moesic(Fig.II.5.).

Fundamentul depresiunii este de tip mixt: în N-NE, un fundament stabil de origine est-europeană, și în S-SV un fundament cutat de origine nord dobrogeană (Mutihac, 2007).

Depresiunea Bârlad este o depresiune de subsidență situată la nord-est de regiunea Vrancea, în platforma Scitică, și reprezintă prelungirea către NV a Depresiunii Predobrogene. și este delimitată spre S de Falia Trotușului, care o separă de Platforma Moesică și Orogenul Nord Dobrogean, iar la nord de Falia Bistriței care delimitează contactul ei cu Platforma Moldovenească În zonă au fost observate numai evenimente de mărime moderată (patru șocuri cu MW > 5,0 , dar care nu depășesc MW=5,6). Distribuția epicentrelor este difuză și nu evidențiază vreo orientare preferențială a acestora.

La sud de depresiunea Bârlad, este identificată o zonă seismogenă care se situează la granița dintre marginea sud-vestică a Depresiunii Predobrogene și orogenul nord dobrogean: falia Sfântul Gheorghe. În linii generale seismicitatea și mecanismele focale definitorii sunt similare cu acelea menționate pentru Depresiunea Bârlad: activitatea seismică moderată (MW 5,3), grupată de-a lungul faliei Sfântul Gheorghe, și regimul extensional al câmpului deformărilor. Aceasta reflectă apartenența celor două zone aceleiași unități tectonice (platforma Scitică). Astfel ele ar putea fi considerate ca o singură zonă seismogenă.

II.2.1.4. Zona Nord Dobrogean.

În aria nord dobrogeană, distribuția epicentrelor cutremurelor nu sunt evident asociate cu linia structurală (falia) Galați-Tulcea-Sf.Gheorghe. O mare parte din epicentre sunt localizate în zona centrală a orogenului Nord Dobrogean(fig.II.5, fig.II.8). Distribuția epicentrelor urmărește traseul liniilor tectonice din aria nord dobrogeană.

O altă caracteristică importantă este extensia către nord-vest a activității seismice, corespunzătoare evident promontoriului nord-dobrogean de-a lungul extinderii faliei Peceneaga-Camena, care formează o zonă de forfecare cu tectonică activă.

Astfel zona tectonic activă este dezvoltată mai ales la nord-vest de aria Brăila-Galați, pe o lățime considerabilă care poate atinge 40 de km, paralel la râul Siret. În această zonă fiind identificate câteva falii cu sărituri variabile. Acestea pot fi raportate la doua sisteme majore: sistemul extinderii faliei crustale Peceneaga – Camena către nord-vest, și un al doilea sistem al faliei crustale Sf., Gheorghe. Identificare acestui sistem complex de falii a fost posibilă după studierea a numeroase secțiuni seismice, care arată dezvoltarea acestor falii din adâncime către suprafață. Corelația dintre poziția faliilor și distribuția epicentrelor subliniază o zonă tectonic activă care se dezvoltă imediat la sud de falia Trotușului.

Seismicitatea zonei este moderată Mw= 5.5 și se grupează în interiorul limitelor structurale Falia Galați-Tulcea-Sf.Gheorghe(la nord) și Falia Peceneaga-Camena(la sud).

Un cutremur produs la data de 13.11.1981 lângă orașul Tulcea a avut o magnitudine mb=5,2, o adâncime de cca 9 km și o intensitate epicentrală de I0=VI+ (Oncescu et al., 1989). Analiza replicilor care au urmat șocului principal a evidențiat o migrație a activității seismice pe o distanță de cca 23 km de la NE la SV, în 34 de ore.

Un alt cutremur a avut loc pe 3.10.2004 în partea de nord-est a orașului Tulcea, circa 20 km distanță epicentrală. Acesta a fost cel mai mare cutremur înregistrat în zonă după evenimentul din 13.11.1981. Cutremurul a avut o magnitudine de Mw=3,7 și a fost resimțit pe o arie destul de mare care include localitățile Chișinău în nord și Constanța în sud. Valori mari ale intensității au fost înregistrate și în zona orașelor Galați și Brăila. Intensitatea pe scara Mercalli estimată în orașul Tulcea a fost de VI grade, semnalându-se cu precădere fisuri și desprinderi de tencuială în clădirile construite din beton, în special la îmbinări (casa scării, rosturi, etc.)

Pe 11.09.1980 s-a produs un cutremur între localitățile Galați și Brăila cu o magnitudine Mw=4,6, cu hipocentru la cca 19 km adâncime și cu o intensitate epicentrală de VI grade. 49 de replici au fost înregistrate la stația seismologică Carcaliu, cca 18 km distanță epicentrală, cea mai mare replică atingând ML=3,3 (Radu and Oncescu, 1988)

Fig.II.35. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.34 din data de 11 septembrie 1980 (Fig.II.7, II.10,II. 41 și Anexa A2) din zona Brăila-Galați.

Mecanismul focal indică o falie normală având și o componentă orizontală.

În data de 2 Octombrie 2014 s-a produs un cutremur la sud est de orașul Brăila, în zona cutremurului mai sus citat, cu magnitudinea de 3.4 și adâncimea de 1 km.

Fig.II.36. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.63 din data de octombrie 2014 (Fig.II.7, II.10, II.41 și Anexa A2) din zona Brăila-Galați.

Deși cele două evenimente sunt apropiate ca distanță și cele două soluții de plan de falie sunt asemănătoare nu putem trage o concluzie clară privind apartenența la aceeași falie, zona trebuind să rămână sub observație

O serie importantă de cutremure (Mw≤5,0) s-au produs pe prelungirea de la NV de Dunăre, a Orogenului Nord Dobrogean, în aria Promontoriului Nord Dobrogean. Ele sunt legate de acest sector și de contactul Orogenului Nord Dobrogean cu Platforma Moesică în aria Faliei Peceneaga Camena. Astfel zona Galați-Brăila-Mărășești se suprapune câmpului de falii asociate faliei Peceneaga-Camena, unde activitatea seismică deși are magnitudini relativ mici este frecventă, cu mecanisme de faliere cu alunecare pe direcție sau normale. În aceasta zonă sunt inventariate alte 3 cutremure: 1894(Mw=3.2), 1983(Mw=3.1) și 1999(Mw=3.7).

În anul 2013 s-a produs în arealul promontoriului nord-dobrogean o secvență seismică, cu un număr de 437 de cutremur pe un aliniament orientat nord est-sud vest, în anul 2014 a avut loc un cutremur în zona Cudalbi cu Mw=3.2 și adâncimea hipocentrului de 14 km, precum și o secvența seismica de 12 cutremure în luna septembrie 2014 pe același aliniament ca și secvența seismică din anul 2013.

În partea sud-estică este identificată o zonă seismogenă care se situează la granița dintre Depresiunea Predobrogeană și orogenul nord dobrogean: Falia Sfântul Gheorghe. Aici seismicitatea și mecanismele focale sunt asemănătoare celor menționate pentru Depresiunea Bârlad: activitatea seismică moderată (MW 5,3) grupată mai ales de-a lungul faliei Sfântul Gheorghe, și regimul extensional al câmpului deformărilor. Aceste observații reflectă odată în plus apartenența celor două zone la aceiași unitate tectonică (Platforma Scitică). După aceste asemănări ele ar putea fi considerate ca o singură zonă seismogenă.

Un cutremur produs la data de 13.11.1981 lângă orașul Tulcea a avut o magnitudine mb=5,2, o adâncime de până la 9 km și o intensitate epicentrală de I0=VI+ (Oncescu et al., 1989). Analiza replicilor care au urmat șocului principal a evidențiat o migrație a activității seismice pe o distanță de cca 23 km de la NE la SV, în 34 de ore.

Parametrii hipocentrali ai socului principal și ai replicilor cutremurului de la Tulcea din

noiembrie 1981 (După Oncescu et al., 1989).

Tabelul 9

Fig.II.37. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.35 (șocul principal) din data de 13 noiembrie 1981 (Fig.II.7, II.10,II.40 și II.41 și Anexa A2)

Soluția de plan de falie este de tip alunecare pe direcție, cu planul de rupere orientat aproximativ paralele pe falia Sf. Gheorghe, Fig.II.38.

Pe 3.10.2004 un nou cutremur semnificativ s-a produs în partea de nord-est a orașului Tulcea, circa 20 km distanță epicentrală. Deși cutremurul a avut o magnitudine de Mw=3,7, el a fost resimțit pe o arie care include localitățile Chișinău în nord și Constanța în sud. Valori mari ale intensității au fost înregistrate și în zona orașelor Galați și Brăila. Cele mai mari valori ale mișcării solului au fost semnalate în zona epicentrală (588 mm/s2 la Tulcea, componenta NS) înspre nord-vest (50 mm/s2 la Vârlezi, 47 mm/s2 la Oncești, 42 mm/s2 la Iași, 30 mm/s2 la Gohor, 29 mm/s2 la Bereseni). Intensitatea pe scara Mercalli estimată în orașul Tulcea a fost de VI grade, semnalându-se cu precădere fisuri și desprinderi de tencuială în clădirile construite din beton, în special la îmbinări (casa scării, rosturi, etc.).

Fig.II.38. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.43 din data de 3 octombrie 2004 (Fig.II.7, II.10, II.41 și Anexa A2) produs în zona Tulcea.

Mecanismul focal al cutremurului (Fig.II.40) arată o faliere normală tipică cu un plan nodal orientat aproximativ pe direcția faliei Sfântu Gheorghe. Șocul principal a fost urmat la un interval de aproximativ 3 ore de o replică (3.10.2004, 11:41, Mw = 3,5) care a putut fi localizată. O replică mai slabă a fost înregistrată la ora 19:07, numai la 2 stații: Tulcea (TLC) și Amara (AMR). Au mai fost identificate replici mai mici timp de aproximativ o lună după data producerii șocului principal, dar acestea nu au putut fi localizate din lipsei de acoperire înspre est și sud est și a sensibilității scăzute a instrumentului de înregistrare din orașul Tulcea.

Pe 11.09.1980 s-a produs un cutremur cu epicentrul în triunghiul Măcin-Brăila-Galați (Fig.II.23) cu o magnitudine Mw=4,6, cu hipocentru la cca 19 km adâncime și cu o intensitate epicentrală de VI grade. 49 de replici au fost înregistrate la stația seismologică Carcaliu, cca 18 km distanță epicentrală, cea mai mare replică atingând ML=3,3 (Radu and Oncescu, 1988).

În Orogenul Nord Dobrogean majoritatea cutremurelor (76%) s-au produs în intervalul de adâncime cuprins în intervalul 0-15 km. Distribuția areală a epicentrelor pune în evidență faptul că cele mai multe cutremure sunt situate de-a lungul linei Luncavița-Consul (zona Niculițel-Cerna), de asemenea o zonă cu seismicitate ridicată pare a fi aria situată la sud-est de Tulcea, precum și zona nordică faliei Peceneaga-Camena (fig.II.7, II.41,II.43).

Pentru zona Deltei Dunării menționăm cutremurul din 13 noiembrie 1981, care se pare că aparține faliei Sf. Gheorghe cu hipocentrul la o adâncime de 9 km. Șocul principal a avut o magnitudine de 5.4 (Mw) și a fost urmat de în aceeași zi de șase replici cu magnitudine Mw cuprinsă între 2.9 și 3.3 (Oncescu și al., 1989).

Adâncimea hipocentrelor cutremurelor pentru care s-au calculat soluții de plan de falie este la cele mai multe cutremure situată în intervalul 1- 35 de km adâncime. Se remarcă existența a trei cutremure în afara acestui interval un cutremur la 100 de km adâncime și două situate în intervalul 50-65 de km adâncime.

În Anexa A.2. sunt prezentate mecanismele focale a 29 seisme produse în perioada 980 – 2014. Tipul falierii a fost reprezentat de 16 falii inverse și 9 falii de alunecare, 4 falii

Fig.II.39. Distribuția epicentrală a secvenței di noiembrie 1981 în corelație cu seismicitatea Dobrogei de nord

normale. Direcțiile medii ale stresului tectonic au fost următoarele: pentru forțele de compresiune (P), N630E ENE -VSV) și N440V(NV-SE), a doua fiind predominantă; pentru forțele de tensiune (T), o direcție principală, N600E (NE-SV) și alta, secundară, E-V. Forțele de compresiune au operat în plan orizontal, (cu o înclinare medie de 480), iar cele de tensiune în plan cvasivertical (cu o înclinare medie de 600) (fig.II.40.).

Referitor la cutremurul puternic din 13 noiembrie 1981 (Mw = 5,1), localizat la est de Tulcea (fig.25), acesta s-a produs pe o falie orientată NE-SV, probabil falia Sf. Gheorghe, plasată la adâncimi de 4 – 9 km (Oncescu et al., 1989). Șocul principal (MD = 5,4) a fost urmat de 6 post șocuri cu MD = 2,9 – 3,5; autorii au remarcat migrația activității seismice de la NE către SV pe o distanță de cca 23 km. Redeterminarea planului de faliere a indicat un plan de faliere orientat VNV-ESE (N1200V).

O soluție asemănătoare a furnizat și Polonic (1986). Axa P a fost orientată ENE-VSV (N730E), iar axa tensiunilor (T) NNV-SSE (N110V).

Zona Niculițel-Cataloi-Cerna s-a evidențiat drept o arie activă, cu focare seismice situate în crusta cristalină a zonei Tulcea și a pânzelor Niculițel. Numeroase seisme sunt legate de linia tectonică Luncavița-Consul; focarele au fost situate la adâncimi de 5 – 10 km, domeniu aparținând crustei cristaline. Aria cutremurelor localizate la sud de Tulcea se extinde către vest, în zona de contact tectonic cu unitatea de Măcin (linia Luncavița-Consul). Este posibil ca anumite seisme să fie legate de acest contact tectonic sau de faliile satelit asociate acesteia. Zona este deosebit de activă, în cuprinsul ei s-au localizat cca 15 șocuri seismice, concentrate într-o arie relativ redusă.

a b

Fig.II.40.- Azimutul (a) și înclinarea (b) axelor P (cu roșu) și T (cu negru)ale cutremurelor produse în

Orogenul Nord Dobrogean

Fig.II.41. Distribuția cutremurelor cu soluție de plan de falie din Dobrogea de Nord și promontoriu nord dobrogean. Tectonica după Visarion et al., 1998, Polonic 1986

utremurul nr.11, (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig.II.19, Fig.II.43 și Anexa A1) este situat în interiorul Promontoriul nord-dobrogean între Falia Peceneaga Camena și o falie crustală care afectează crusta Promontoriului. Tipul de faliere este cel de strike slip cu deplasarea compartimentului vestic spre nord.

Fig.II.42. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.11 din data de 12 ianuarie 2009 (Fig.II.7, Fig.II.10, Fig.II.19 și Anexa A1).

Cutremurul numărul 21 situat în imediata apropiere a cutremurului numărul 11 prezintă același caracteristici ca și el doar ca are și o componentă accentuată de faliere normală cu căderea compartimentului estic.

Fig.II.43. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.21 din data de 4 iulie 2011 (Fig.II.7, II.10, II.19,II.41 și Anexa A1)

Cutremurele 12, 16 și 26 (Fig.II.7 și Anexa A1) sunt asociate cu o falie din imediata apropiere a faliei Peceneaga Camena, perpendiculara pe aceasta cu compartimentul sudic ridicat in raport cu le nordic și care prezintă o ușoara deplasare spre vest. Această deplasare coincide cu o ușoara curbura a traseului faliei Peceneaga Camena spre vest.

Fig.II.44. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.12 din data de 2 martie 2009 (Fig.II.7, II.10 și Anexa A1)

Fig.II.45. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.16 din data de 23 septembrie 2008 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.46. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.26 din data de 9 aprilie 2006 (Fig.II.7, II.10, II.41 și Anexa A1)

Cutremurul 22 este situat pe o falie orientată nord est –sud vest și împreună cu cutremurele 23, 22, și 24 definește falia. Caracteristic este faptul ca toate soluțiile de plan de falie definesc un caracter de strike slip cu o componenta de ridicare accentuată a compartimentului estic.

Fig.II.47. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.22 din data de 5 mai 1991 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.48. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. 23 din data de 3 noiembrie 2000 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.49. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.24 din data de 18 martie 2005 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.50. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.25 din data de 10aprilie 2005 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Cutremurele nr. 25 și 27 definesc o falie cu orientare NNE-SSE care se desprinde din intersecția Faliei Peceneaga Camena cu prelungirea Faliei Balta Alba în zona promontoriului nord-dobrogean.

Fig.II.51. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr. 27 din data de 30 octombrie 2007 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.52. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.28 din data de 24 august 2009 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Cutremurul 28 împreună cu cutremurele 29 și 32 definesc o falie paralelă la falia Peceneaga-Camena în interiorul promontoriului nord-dobrogean și în care compartimentul nord-estic se deplasează spre nord vest

Fig.II.53. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.29 din data de 4 noiembrie 2009 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.54. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.32 din data de 10 iunie 2010 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Fig.II.55. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.31 din data de 11 aprilie 2010 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Cutremurul 31 definește falia Izvoarele-Negrea-Vânători și prezintă compartimentul nord estic ridicat și deplasat spre vest.

Fig.56.Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.33 din data de 24 august 2010 (Fig.II.7 și Anexa A1)

Cutremurul 33 definește falia Pechea care are o înclinare spre nord est și compartimentul nord estic ridicat și deplasat spre nord vest.

Fig.II.57. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.36 din data de 4 februarie 1985 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Cutremurul 36 definește o falie normală locală probabil paralelă la brațul Dunării în care compartimentul sudic are o mișcare descendentă care se deplasează spre vest.

Cutremurul 37 (fig.II.58, II.59, anexa A2) este situat în imediata apropiere a unei falii cu orientarea N-S pe care o definește împreună cu cutremurele 44 și 50, toate având un plan nodal orientat N-S.

Fig.II.58. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.37 din data de 9 mai 1991 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Fig.II.59. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.44 din data de 26 noiembrie 2004 (Fig.II.34 și Anexa A2).

Fig.II.60. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.50 din data 26 februarie 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurele 38 (fig.II.61), 40 (fig.II.62) și cutremurul 41(fig.II.63) definesc falia inversa Horia-Pantelimonul de Sus cu o orientare NV-SE și planul de înclinare al falie îndreptat spre vest.

Fig.II.61. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.38 din data de 8 iunie 1988 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Fig.II.62. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.40 din data de 6 august 1998 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Fig.II.63. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.41 din data de 8 mai 1999 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Cutremurul 39 (fig.II.64) definește o falie paralela la falia Horia-Pantelimonul de Sus și cu același caracteristici. Diferența majoră între acest cutremur și cele 3 cutremure anterioare ( cutremurele 38, 40 și 41) fiind dată de domeniul de adâncime de 10 km pentru cutremurul 39 și de 5 pentru celelalte trei cutremure, cu observația că adâncimea este impusă ceea ce poate să însemna o adâncime mai mică.

Fig.II.64. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.39 din data de 21 august 1997 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Cutremurul 42 definește falia Peceneaga-Camena în integralitatea ei și ca orientare NV-SE, și ca înclinare a planului de falie.

Fig.II.65. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.42 din data de 19 ianuarie 2001 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Cutremurul 45(fig.66) definește o falie cu orientarea NE-SV care încalecă compartimentul estic cu o ușoară deplasare spre est conform tectonicii generale a zonei.

Fig.II.66. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.45 din data de 4 ianuarie 2006 (Fig.II.34 și Anexa A2)

Cutremurul 46 (fig.II.67)definește o falie în sedimentar cu un profund caracter de strike slip dar și cu componenta de deplasare pe verticala a compartimentului estic

Fig.II.67. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.46 din data 19 ianuarie 2006 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul 49(fig.II.68) definește o falie inversa senestră cu hipocentrul localizat în sedimentarul culoarului Babadag

Fig.II.68. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.49 din data 2 februarie 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurele 51(fig.II.69) și 53(fig.II.70), definesc linia de contact jurasic/triasic prin intermediul unei falii orientate NV-SE cu caracter de strike slip în care compartimentul nord estic se deplasează ușor spre vest pentru cutremurul 51 și de faliere inversă cu deplasarea compartimentului nordic spre vest. Diferențele în orientare sunt date de conturul corpului triasic.

Fig.II.69. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.51 din data 26 mai 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Fig.II.70. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.53 din data 16 octombrie 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul nr.55 definește o falie orientat NE-SV cu un caracter de strike slip.

Fig.II.71. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.55 din data 6 ianuarie 2009 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul 52(fig.II.72) definește o falie orientată NV-SE, cu un caracter pronunțat de strike slip în care compartimentul estic se deplasează spre vest dar care prezintă și o ușoare ridicare.

Fig.II.72. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.52 din data 15 august 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurele 54(fig.II.73), 57(fig.II.74), 58(fig.II.75) și 61 (fig.II.76) jalonează o falie cu orientarea NV-SE și cu înclinarea planului de faliere spre vest. Cutremurele 54 și 61 definesc falia la nivelul bazei sedimentelor culoarului Babadag iar cutremurele 57 și 58 definesc falia la adâncime (10 km) la nivelul fundamentului zonei Măcin (Paleozoic).

Fig.II.73. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.54 din data 23 octombrie 2008 (Fig.II.34 și anexa A2)

Fig.II.74. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.57 din data 15 septembrie 2009 (Fig.II.34 și anexa A2)

Fig.II.75. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.58 din data 15 septembrie 2009 (Fig.II.34 și anexa A2)

Fig.II.76. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.61 din data 20 aprilie 2010 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul 59 (fig.II.77) definește probabil o falie situata la nord Falia Sf. Gheorghe și paralela la acesta.

Fig.II.77. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.59 din data 9 noiembrie 2009 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul 60 (fig. II.78) definește o linie de contact orientată NV-SE fundament- sedimentarul zonei Măcin, orientată SV-NE cu carter de falie inversă cu compartimentul sudic ridicat.

Fig.II.78. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.60 din data 8 februarie 2010 (Fig.II.34 și anexa A2)

Cutremurul 62 (fig.II.79) marchează o falie în sedimentarul zonei Tulcea orientată vest- est, o falie verticală senestră.

Fig.79. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.62 din data 13 septembrie 2010 (Fig.34 și anexa A2)

II.2.2. Zona sud-estică a României.

Aria studiată acoperă Platforma Moesică și partea sudica a orogenului Carpaților Meridionali (fig.81). Platforma Moesică și Carpații Meridionali prezintă o seismicitate crustală localizată în câteva arii. Ariile în care s-au înregistrat cutremure cu magnitudini moderate și mari sunt: Dobrogea de sud, estul Câmpiei Române cu falia Intramoesică și zona Câmpulung-Făgăraș-Sinaia. O activitate seismică mai slabă a fost observată și Oltenia si nordul Depresiunii Getice.

Fig.II.81. arată o seismicitatea ridicată în estul Platformei Moesice în comparație cu cea generată în vest. Din analiza evenimentelor se remarcă faptul că cele mai multe cutremure cu magnitudinile cele mai mari(Mw>5) au fost identificate înainte de existența rețelelor seismice performante instalate pe teritoriul României în anul 1981(Tabel 10)

Tabel 10

După 1981 în zona sud-vestică a Platformei Moesice au fost semnalate mai multe cutremure cu magnitudini peste 4 (Mw) cum ar fi: Mw=4.4 în 17 Ianuarie 1987 (Lat 45.550N, Long 27.790E, h=15,); cutremurul cu Mw=4.7 pe 3 octombrie 2004(Lat 45.210N, Long 28.920E, h=3.7km); cutremurul Mw=3.7 pe 18 decembrie 2009( Lat 45.510N, Long 26.210E, h=70 km) și cutremurul cu Mw=4.4 din data de 24 Iunie 2014 de la Corabia (Lat 43.800N, Long 25.510E, h= 10.1km) și cutremurul de la nord Tg. Cărbunești din data de 1 ianuarie 2011 cu Mw=4.5(Lat 45.030N, Long 23.540h=6km), dar și cutremure cuprinse între 3 și 4 (Mw) cum ar fi cutremurul cu Mw=3.5 pe 1 septembrie 1991(Long 45.480N, Lat 26.930E, h=21.5 km) sau cutremurul de la nord Giurgiu cu Mw=3.9 (Lat 43.950N , Long 25.880E, h=19km).

Fig.II.80. Cutremure crustale caracteristice pentru zona de nord est a României, steluțele roșii reprezintă cutremure cu Mw.3.5, (Tectonica după Săndulescu, 1984,1988, Visarion et al., 1990, Mațenco., 2007).

Analizând aceste cutremure putem sa observam cu ușurință că magnitudinea nu depășește 4.7 (Mw) ceea ce mă îndreptățește să apreciez că evenimentele seismice istorice sunt supraestimate.

Dobrogea centrală și de sud prezintă o seismicitate moderată așa cum se vede din Fig.II.80 și Fig.II.81.

Atanasiu (1961) grupează cutremurele din Dobrogea și ariile învecinate în cutremure pontice, prebalcanice și chimerice. Cutremurele Pontice se referă la cutremurele cu focarul situat de-a lungul unei linii apropiate de țărmul Mării Negre în aria Constanța-Mangalia-Cavarna-Balcic. Aici sunt enumerate cutremurele istorice puternice din sec. I î.e.n. care au ruinat cetatea Bisone (Balcic), din anul 543 e.n. din aceeași zonă, din anii 1869, 1870, 1892, culminând cu cutremurul catastrofal din 31.03.1901 de la Șabla (Bulgaria), resimțit la distanțe mari de epicentru, pe cca 250.000 km2. Cutremurele prebalcanice sunt situate în regiunea Kemanlar-Ruslar în Bulgaria. Printre cutremurele din această zonă sunt enumerate cele din anii 1875, 1892, 1898, 1900 și 1942. Cutremurul din 14.10.1892 pare a se fi resimțit cu intensități mari, de cca 8 grade în regiunea epicentrală, și de 5+ în Câmpia Română între Olt și Ialomița. Cutremurele chimerice s-au produs pe linia Topolog-Cogealac, și au o frecvență relativ mică, cca 4 cutremure în perioada 1872-1923 cu intensități epicentrale de cca 4+.

Harta seismotectonică a României (Constantinescu et al., 1975) încadrează ariile seismogene din partea de sud a României la capitolul „alte zone seismice”, relativ la zona Vrancea. Sunt amintite zona Făgăraș-Loviștea în care au fost semnalate câteva cutremure locale de mare intensitate însoțite de multe replici, în zona Urziceni-Pogoanele, cu focare probabil subcrustale, și zona epicentrală Mangalia situată pe țărmul Mării Negre, unde au fost înregistrate cutremure de același tip cu acelea de la Șabla și Varna din Bulgaria.

Cornea și Lăzărescu (1980) arată pentru Dobrogea de sud că raporturile dintre faliile de tensiune ale Dobrogei, aflată în proces de ridicare neotectonică, pe de o parte, și ale Depresiunii Varna și acvatorialul Mării Negre, pe de altă parte, ar explica cutremurele pontice din ariile Șabla și Mangalia, care au o cadență de cca o jumătate de mileniu, ultimul cutremur distrugător având loc în anul 1901.

Harta cu distribuția epicentrelor crustale în parte de sud-est a României (Fig.81) arată o activitate seismică intensă pentru cutremure cu magnitudini joase (2,0≤Mw≤3,0) în Dobrogea centrală. Lipsa unor informații de încredere privind adâncimea focală sugerează că natura unora dintre aceste evenimente ar putea fi de tip eveniment controlat (explozie), având în vedere prezența în zonă a mai multor cariere de exploatare a calcarului. Dea ceea noi am preferat cutremurele cu magnitudine Mw>2.5 pentru a elimina exploziile. Cu toate acestea focarele se grupează pe două direcții paralele între ele, de la sud-est la nord-vest, prima direcție fiind paralelă cu falia Capidava-Ovidiu, ceea ce confirmă caracterul ei activ, iar a doua se extinde de la țărmul Mării Negre (Palazu-Mare) până la Hârșova.

Cutremurele cu magnitudini cuprinse între 3,2<Mw<4,9 sunt mult mai rare și au epicentre de-a lungul faliei Peceneaga-Camena, la nord de Cogealac, la Hârșova, între Adamclisi și Cobadin și în zona de offshore, la cca 25 km est-sud-est de Mangalia.

Cutremure cu magnitudini Mw>5,0 sunt localizate la sud de granița cu Bulgaria, acestea fiind cutremure mai recente, produse între 1960-1981.

Partea de est a Câmpiei Române și în particular aria faliei Intramoesice sunt zone cu seismicitate moderată, Fig. 9.

Atanasiu (1961) citează pentru Câmpia Română cutremure din aria localităților Ploiești, Pucheni, Tomșani, București, Vidra, Urziceni, Grindu și Pogoanele, Iazu și Brăila. În aceste arii au fost intensități mici, I< 5 grade. Într-o mare măsură activitatea seismică din Platforma Moesică este controlată de eliberarea de energie la cutremurele majore din zona Vrancea. În opinia sa acestea pot fi împărțite în două tipuri, după modul cum influențează mișcarea la suprafața pământului: moldavice, cu acțiune predominantă înspre NE, în Moldova și celelalte cu acțiune predominantă înspre SV, în Câmpia Română.

În București se menționează un maxim de intensitate seismică în timpul cutremurului major din 1940, maxim repetat și în cazul unor cutremure pontice (1901), balcanice (1912 și 1913) și făgărășene (1916). Aceste maxime, precum și existența focarelor locale de la București și Turtucaia (Bulgaria) marchează existența liniei de sensibilitate seismică București-Oltenița (Turtucaia).

În cazul cutremurelor moldavice, s-au înregistrat maxime ale intensității seismice în timpul cutremurelor din 31.08.1894, 19.11.1895, 24.09.1897, 6.10.1908, 01.07.1914.

În apropierea orașului Urziceni se conturează linia de sensibilitate seismică Ciocănești-Mărgineni-Lehliu-Urziceni-Urlați, linie de-a lungul căreia s-au evidențiat maxime în timpul cutremurului prebalcanic de la 1892 (la Urlați și Silistra), cutremurului pontic din 1901 (la Lehliu și Ceptura), în cazul cutremurelor balcanice din 1912 și 1913 (la Călărași și Lehliu). La cutremurul din 1940 au apărut maxime de mică intensitate pe această linie, la Ciocănești și Lehliu. În cazul cutremurelor moldavice s-au înregistrat maxime foarte bine evidențiate la Armășești, Urziceni și Ciocănești-Mărgineni. Cum pe aceeași linie sau în apropierea ei se găsesc și focarele locale de la Tomșani Urziceni, Mărgineni și Silistra, linia Urlați-Urziceni-Lehliu-Silistra se consideră ca o importantă linie de sensibilitate seismică.

Cornea și Lăzărescu (1980) presupun că în Câmpia Română se manifestă un ritm slab de acumulare a energiei seismice. Aici nu se poate ajunge la cutremure puternice deoarece în fiecare secol energia acumulată pe falii se descarcă periodic datorită cutremurelor Vrâncene.

Fig.II.81.Seismicitatea crustală a zonei de sud est a României pentru cutremurele cu magnitudinea Mw>2.5 . Punctele roșii reprezintă epicentrele cutremurelor crustale.

Tectonica după Săndulescu, 1984,1988, Mațenco., 2007

Printre faliile care au generat cutremure se pot enumera: falia Videle-Bălăria cu epicentre la Vidra (18.11.1905, M=3.2) și Frumușani (20.04.1977, M=3.9 și 3.4), Falia Belciugatele-Ileana de care sunt legate epicentre locale bucureștene (22.04.1900, 5.08.1904, 14.01.1910, 7.11.1910, M=2,5) și la Cernica (29.03.1977, M=3,4), falia Periș cu un epicentru la Periș (1.12.1977, M=3,7) și falia Pogoanele cu un epicentru în localitatea cu același nume (18.04.1916, M=2,5).

Alte epicentre au fost corelate cu intersecțiile faliilor active sau a zonelor tectonice mobile. Astfel este menționată falia Pericarpatică care la nord de Mizil desemnează contactul dintre orogenul carpatic în continuă ridicare și zona de maximă subsidență de la exteriorul curburii Carpaților, de-a lungul căreia sunt create tensiuni. La intersecția faliei Pericarpatice cu două falii nord-sud sunt situate epicentrele de la Tomșani (16.02.1901, M=3,8 și 13.03.1977, M=3,0), Urlați (9.03.1977, M=3,3), Cornetu Cricov (9.03.1977, M=2,5) și Baba Ana (2.04.1977, M=3,4). La intersecția celor două falii nord-sud cu faliile Bărăitaru-Făurei-Oprișenești și Moara Vlăsiei-Urziceni sunt localizate epicentrele de la Rădulești (27.02.1967, M=5,0) și Urziceni (25.11.1897, M=3,8 și 26.10..1898, M=3,8). La intersecția sistemelor de falii est-vest cu cele NV-SE de la Colelia-Căzănești este localizat cutremurul din 4.01.1960 cu M=5,4.

În jurul municipiului București, la sud, la nord și est, o serie de cutremure au fost resimțite în ultimul secol, o parte din ele fiind subsecvente cutremurului intermediar major de la 4 martie 1977 (Cornea și Polonic, 1979). Dintre acestea, marea majoritate au magnitudini Mw≤3,0, și doar câteva depășesc 3 grade, acestea fiind așezate de-a lungul unei faliei Oltenița-Turtucaia. În afara acestui aliniament este de remarcat existenta unui aliniament orientat NE-SV la vest de București cu magnitudinea maxima de 3.1 (Mw) pentru cutremurul din data de 29 februarie 2008, Lat 44.4630 N și Long 25.770 E, h=0.7 km și adâncimi crustale. Adâncimea maximă fiind de 11.9 km pentru cutremurul din data de 20 iunie 2009, Lat 44.204 și Long 25.734, Mw=2.8

Între faliile Intramoesică și Capidava-Ovidiu se observă o activitatea seismică semnificativă cu multe cutremure de joasă magnitudine (Mw2,0-3,0), și doar câteva cu Mw3,0 spre nord și est de o linie București-Ploiești, cu epicentre la Tomșani, la vest Urziceni, Baba Ana, etc. Un cutremur cu Mw=5,4 la Căzănești în 4.01.1960.

La vest de falia Intramoesică până în aria râului Olt s-au produs mai multe cutremure cu magnitudini 3,0 la vest de Buftea, la Găești, între Olteni și Drăgănești-Vlașca, sud Alexandria și alte câteva pe Valea Oltului, la sud de Drăgănești Olt, și la Slatina.

Sinaia este o altă zonă seismogenă localizată la vest de zona Vrancea, în aria Carpaților Orientali. Acolo au fost semnalate mai multe cutremure cu magnitudini mici și moderate, din care o secvență de tipul preșocuri-șoc principal-replici cu peste 350 cutremure cu magnitudinea ML >1,3 înregistrate la cel puțin o stație seismică (Enescu et al., 1996).

Cutremurele făgărășene își au originea în aria Carpaților sudici și au focarele situate la est de Valea Oltului (Atanasiu, 1961, Diaconescu 2015), Fig.81. În această arie s-a produs cel mai mare cutremur, după zona Vrancea, de pe teritoriul românesc la data de 26.01.1916, cu o intensitate estimată a fi depășit gradul 7 în epicentru, care a fost urmat de nenumărate replici extinse pe cca 6 luni. Seria de cutremure din 1916 pare a se fi datorat nu unui focar unic, ci unei mișcări tectonice de-a lungul unei linii pe aliniamentul Băbuiești-Cumpăna-Piscu Negru-Făgăraș. Alte linii seismice citate de Atanasiu sunt: Călimănești-Cotești-Horezu și Arefu-Ocnele Mari-Govora unde I<5 grade, regiunea Câmpulung, cu intensități de 5 grade în aria epicentrală, relativ frecvente: 4 evenimente în 25 ani (1891-1916).

Cele mai puternice cutremure crustale de pe teritoriul României s-au produs în zona Făgăraș–Câmpulung, unde magnitudinea poate atinge valoarea de 6,5. Ultimul cutremur major s-a produs în 26 ianuarie 1916 (M=6.4). Este semnificativ pentru aceasta zonă și evenimentul produs în 12 aprilie 1969, de magnitudine M=5.2 și cu o secvență de aproximativ 500 de replici (Diaconescu, 2015).

Fig.II.82.Distributia cutremurelor cu soluții de plan de falie în zona de sud est a României. Punctele verzi reprezintă epicentrele cutremurelor crustale.

Tectonica după Săndulescu, 1984, 1988, Mațenco., 2007

II.2.2.1. Dobrogea central și de sud

La sud de Falia Peceneaga-Camena avem o distribuție a seismicității care urmărește atât direcția faliilor Palazu și Horia-Pantelimonu de sus cât și o direcție SV-NE transversală la acestea două.

Totodată este de notat păstrarea tendinței de orientare NV-SE și în zona continentală a Mării Negre. Este de remarcat faptul ca marea majoritatea a cutremurelor, peste 99%, au hipocentrul localizat în domeniul crustal, iar în primii 10 kilometri ai crustei sunt localizate 67% dintre cutremure. Numai câteva cutremure au hipocentrele localizate în domeniul subcrustal. În ceea ce privește magnitudinea, putem remarca faptul că marea majoritate a cutremurelor sunt situate în domeniul de magnitudini 2-3(Mw). În Dobrogea Centrală unde

Fig. II.83. Distribuția epicentrelor cutremurelor cu Mw≥2. Tectonica după M. Visarion et al., 1988.

adâncimea maximă a hipocentrelor este de 96 de km, suprafața Moho fiind estimată la adâncimea de 32 km în sud și de 35 de km în nord, se remarcă și aici un salt al adâncimilor hipocentrale dar mult mai mic, de la 20 km la 24 de km în zona cursului Dunării (în dreptul mult discutatei falii a Dunării), adâncimea hipocentrelor evoluând după o pantă descrescătoare lina de la est la vest. În Dobrogea de sud, unde adâncimea maximă a hipocentrelor ajunge la 96 de km, iar Moho este situat undeva în jurul valorii de 30 km (Rădulescu, 1989), saltul se produce la nivelul meridianului de 28.70E, aproximativ la fel ca în Dobrogea de Nord, de la 20 la 30 de km.

Cutremurul 41 este situat pe o falie (probabil Horia- Pantelimonul de sus) paralela la falia Capidava-Ovidiu care are planul de înclinare spre sud est, compartimentul sud vestic încălecând compartimentul nord estic având și o deplasare dextra.

Fig.II.84. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr130 din data 29 septembrie 2009 (Fig.II.82 și anexa A4)

Cutremurul 126 este situat între Falia Histria și falia Horia – Pantelimonul de Sus.

Fig.II.85. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.162 din data 6 februarie 2006 (Fig.II.82 și anexa A4)

Acest cutremur are o orientarea similara direcției Dunării oarecum nord vest-sud est, înclinarea planului de falie spre sud, compartimentul nordic încalecă pe cel sudic și are o deplasare senestră

Cutremurul 137 este situat în apropierea orașului Medgidia și a faliei care încadrează acest oraș spre vest cu orientare SV-NE ceea ce ar corespunde cu orientarea planului de faliere al cutremurului. Planul de faliere este înclinat la 770. Flancul vestic se deplasează spre NE.

Fig.II.86. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.133 din data 20 august 2009(Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.87. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.82 din data 24 august 2011 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 103 este situat în dreptul orașului Mangalia la vest de acesta are planul de faliere oarecum paralel la o falie orientată NE-SV cu un caracter dextru.

II.2.2.2. Zona de est a Platformei Moesice

Partea estică a Platformei Moesice se înscrie în categoria ariilor cu seismicitate crustală cu cutremure înregistrate între 1897 și 1977, cu magnitudini ≤ 5 grade: pe 4.01.1960 la vest Amara(fig.II. 81), probabil pe falia a Ialomiței, între Urziceni și Slobozia, Mw= 5,4 cu focar la 40 km adâncime, sau cutremurul de la Rădulești (15 km nord Urziceni) din 27.02.1967 (Fig.81) cu o magnitudine Mw=5.0. Cutremure cu magnitudini ≤ 4,5 grade s-au mai înregistrat în ariile epicentrale din raza localităților: Urziceni, Tomșani (la est de Ploiești), Plopeni și Urlați (la nord și nord est de Ploiești), Ploiești, apoi între București și Ploiești la Periș, Tg. Fierbinți Căciulați, Otopeni și Verești, în aria municipiului București, iar la sud de București la Verești și Frumușani.

Conform Săndulescu, 1984 falia Intramoesică traversează platforma Moesică în direcția SE-NV separând două sectoare cu constituție și fundament diferite. Enescu, 1992 prezintă această falie ca fiind o falie adâncă bine definită care atinge baza litosferei și care se extinde de la platforma continentală a Mării Negre spre NV până sub pânza Getică. Activitatea seismică asociată este împrăștiată (difuză), fara evenimente majore și din această cauză eu nu recunosc falia Intramoesică ca fiind o falie activă seismic.

În zona estica traseului Faliei Intramoesice se aliniază cutremurele de la: Călărași (Lat 44.1 long 27.3, la data de 06.06.1904, Mw=4.7, h=30km), nord vest Ploiești (Lat 45 N Long 26 E la data de 11.04.1903, Mw=2.6, h impusa la 9.9) și Vest Ploiești (Lat 44.820N, Long 25.920 E, la data de 1.02.1903, Mw=3.2, H impusa la 9.9 km), conform catalogului Romplus+. Cutremurul din 4.03.1977 a reactivat unele falii din zona estică a Platformei Moesice, având ca efect producerea unui cutremure la sud de Grădiștea (Lat 44.63 Long 26.27 la data de 6 aprilie 1977, Mw=2.8, h= 20km).

Cutremurul 21 este situat pe o falie care unește falia Capidava Ovidiu cu o falie paralelă, la aproximativ 7 km nord de aceasta din urma. Planul de falie este orientat NE-SV, planul de falie înclină spre est iar compartimentul sudic se deplasează se ridică și se deplasează spre nord.

Fig.II.88. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.21 din data 15 martie 2009, ora 19:32:09 (Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.89. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.24 din data 26 aprilie 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.90. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.25 din data de 2 mai 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.91. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.23 din data de 2 aprilie 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.92. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.22 din data de 15 martie 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 28 este situat pe falia Capidav-Ovidiu, si caracterizează o faliere tip stike slip cu planul de failere orientat NV-SE, vertical. Compartimentul estic se deplasează spre sud est

Fig.II.93. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.28 din data de 21 august 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 35 este situat pe falia paralela la Capidav-Ovidiu, la 8 km nord de aceasta, si caracterizează o faliere tip stike slip cu planul de failere orientat NV-SE, vertical. Compartimentul estic se deplasează spre sud est

Fig.II.94. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.35 din data de 17 noiembrie 2008 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurele 34 (Fig.II.95) și 37 (Fig.II.96) definesc o falie care ar putea face legatura dintre Falia Capidava-Ovidiu cu o falie la nord de aceasta și descrisă de cutremurul 35. Ambele plane de faliere au planul orientat NE-SV și înclinat spre sud est.

Fig.II.95. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.34 din data de 16 noiembrie 2008 (Fig.II.82 și anexa A4).

Fig.II.96. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.37 din data de 27 noiembrie 2008 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 36 defineste o falie perpendiculara pe falia Capidava-Ovidiu cu planul falieri orientat NE-SV si cu o deplasare spre est.

Fig.II.97. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.36 din data de 25 noiembrie 2008 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 29 este asociat unei falii paralele la falia Capidava-Ovidiu si are o faliere strike slip, compartimentul nord estic se deplasează spre sud est.

Fig.II.98. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.29 din data de 25 august 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Figg.II.99. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.31 din data de 10 septembrie 2009 (Fig.II.82 și anexa A4).

Cutremurul 129 este asociat unei falii la nord de Capidava-Ovidiu, la 9 km de aceasta, planul de faliere înclină spre sud vest și se deplasează spre nord vest.

Fig.II.100. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.129 din data de 5 aprilie 2010 (Fig.II.82 și anexa A4)

Cutremurul 30 este un cutremur izolat, situat la vest de Slobozia pe una din faliile de fundament din zonă cu o orientare nord est-sud vest și cu planul de faliere vertical si usor deplasat spre sud est.

Fig.II.101. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.30 din data de 29 august 2009 (Fig.II.82 și anexa A4)

II.2.2.3. Zona Făgăraș-Câmpulung

Zona Făgăraș-Câmpulung este așezată în partea de est a Carpaților Meridionali. Ea este caracterizată de șocuri puternice ce pot ajunge la MW ~ 6,5 (cele mai mari cutremure crustale înregistrate pe teritoriul României). Ultimul eveniment major s-a produs pe 26.01.1916 (MW = 6,4) și a fost urmat de o semnificativă activitate de replici (Atanasiu, 1961).

Mai este de remarcat faptul ca în zona s-a mai produs un cutremur cu magnitudine de 5.2(Mw) la data de 12 aprilie 1969, 45.31 lat N, 25.12 long E, adâncime focală 8 km, marea majoritate a cutremurelor având magnitudinea în domeniul 2 -2.5 (Mw). Un alt cutremur remarcant estre cel produs în data de 14 decembrie 1955 cu magnitudinea de 4.2 (Mw), în anul 1940 pe data de 5 ianuarie s-a produs la nord vest în imediata apropiere a orașului Câmpulung Muscel un cutremur cu magnitudinea de 4.5 (Mw), în apropierea faliei Intramoesice. Alte cutremure remarcabile sunt cele situate la intersecția Faliei Intramoesice cu cea a Cernei , în 1571 respectiv 1590 amândouă cu magnitudinea de 6.5(Mw)(Fig.II. 81).

Cutremurul 62 este un cutremur cu planul de falie orientat pe direcția NE-SV cu planul de înclinare spre vest. Compartimentul vestic pe lângă componenta de ridicare are și o mișcare orizontala senestra.

Fig.II.102. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.62 din data de 9 ianuarie 2005 (Fig.II.82 și 113, anexa A4)

Cutremurul 60 este un cutremur cu planul de falie orientat pe direcția NE-SV cu planul de înclinare spre nord vest. Compartimentul vestic pe lângă componenta de ridicare are și o mișcare orizontala dextra.

Fig.II.103. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.60 din data de 28 ianuarie 1995 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 58 este un cutremur cu planul de faliere orientat NW-SE cu o ușoara înclinare spre vest, preponderent are caracter de strike slip dar prezintă și o ușoara ridicare a compartimentului sud vesti.

Fig.II.104. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.58 din data de 2o iulie 1988 (Fig.II.83 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 76 este un cutremur cu faliere inversa, are planul orientat NW-SE și înclinat spre sud-vest. Compartimentul sud vestic încalecă compartimentul nord-estic.

Fig.II.105. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.76 din data de 14 septembrie 1999 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 94 este un cutremur cu faliere inversa, planul este orientat NE-SW și înclina spre sud est. Compartimentul sud estic încalecă compartimentul nord vestic

Fig.II.106. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.94 din data de 8 aprilie 1994 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 5 este un cutremur cu planul de faliere orientat NW-SE, înclinat spre vest . Compartimentul vestic încalecă compartimentul estic și se deplasează spre sud

Fig.II.107. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.5 din data de 21 iulie 1999 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 65 este un cutremur cu planul de faliere vertical, orientat N-S. Compartimentul vestic se deplasează spre sud

Fig.II.108. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.65 din data de 22 martie 2009 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 57 este un cutremur cu orientarea planului NW-SE, înclinat spre sud –vest. Compartimentul vestic se deplasează spre nord vest și are tendința de ridicare peste compartimentul estic.

Fig.II.109. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.57 din data de 12 aprilie 1969 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 66 este un cutremur cu orientarea planului de faliere pe o direcție nord-sud cu înclinarea planului spre vest. Compartimentul vestic încalecă compartimentul estic și se deplaseaza spre nord.

Fig.II.110. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.66 din data de 30 martie 2008 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 61 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord – sud, înclinat spre est. Compartimentul estic încalecă compartimentul vestic și se deplasează spre nord.

Fig.II.111. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.61 din data de 19 mai 2004 (Fig.II.83 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 64 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord-sud, înclinat spre est. Compartimentul estic se deplasează spre nord, falie de alunecare.

Fig.II.112. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.64 din data de 12 mai 2009 (Fig.II.83 și II.113, anexa A4)

II.2.2.4. Zona Sinaia

Aceasta zona este caracterizată de cutremure crustale cu magnitudini modeste cu Mw<4. Adâncimile hipocentrelor sunt situate marea majoritate în domeniul crustal dar sunt prezente și cutremure cu caracter intermediar. Se poate face ipoteza că evenimentele crustale sunt generate pe o extensie a faliei Intramoesice, care probabil ajunge în această zonă. În aceasta zona (Sinaia) analiza seismicității(Diaconescu et al., 2009) pune în evidență doua clustere de cutremure subcrustale (h> 60 km) una situată în zona Sinaia sensul strict cu orientare N-S cu hipocentrele situate în intervalul 60-105 km și una mai la nord cu o orientare NW-SE(în depresiunea Brașov) față de zona Vrancea cu hipocentrele situate în intervalul 60-136 km(Fig.115). Rata energiei eliberate este mult mai mică (Mw≤ 3.7 în zona Sinaia și Mw≤ 3.1 în Depresiunea Brașov) fața de zona Vrancea. Prezenta acestor clustere corelate cu datele de tomografie seismică (Koulakov et al., 2010) subliniază existența unor heterogenități semnificative în manta (Neagoe et al., 2010). Pentru zona Sinaia sensul strict este caracteristică existența unei secvențe de cutremure crustale apărute în perioada mai-iunie 1993. S-au pus în evidență o creștere a activității seismice (serie de preșocuri) o serie de 345 de cutremure cu ML≥1,5 fiind identificate pe seismogramele înregistrate la stația seismologică de la Cheia. Soluția de plan de falie a șocului principal (ML=5.1, Mw=3.4) este una normala cu o orientare NW-SE (Popescu, 2007).

Fig. II. 113. Harta tectonica la nivelul fundamentului pentru zonele Câmpulung și Sinaia IF- Falia Intramoesică. Punctele verzi reprezintă epicentrele cutremurelor cu soluții de plan de falie conform Anexa 4; CTF – Falia Călimănești-Tg. Jiu; BTF- Falia Bibești-Tinosu; DMF- Falia Dealu Mare; COF – Falia Capidava-Ovidiu; TF – Falia Trotuș; STF – Falia Sud Transilvana; PCF- Falia Peceneaga-Camena; CF-Falia Cerna. Dupa Neagoe et ., 2010

Fig.II.114. Harta tectonica la nivelul fundamentului pentru zonele Câmpulung și Sinaia Punctele roșii reprezintă epicentrele cutremurelor cu magnitudine mai mare ca 2.5; IF- Falia Intramoesică.; CTF – Falia Călimănești-Tg. Jiu; BTF- Falia Bibești-Tinosu; DMF- Falia Dealu Mare; COF – Falia Capidava-Ovidiu; TF – Falia Trotuș; STF – Falia Sud Transilvana; PCF- Falia Peceneaga-Camena; CF-Falia Cerna. Dupa Neagoe et al., 2010

Cutremurul 93 este un cutremur cu planul de faliere orientat N-S și înclinat spre vest. Compartimentul vestic încalecă compartimentul estic. Falie inversa.

Fig.II.115. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.93 din data de 7 mai 1993 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 59 este un cutremur planul de faliere orientat nord vest-sud est cu planul vertical. Compartimentul estic se deplasează spre sud. Falie de strike slip.

Fig.II.116. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.59 din data de 23 mai 1993 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 2 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest, înclinat spre sud est. Compartimentul sudic încalecă compartimentul nordic și prezintă o deplasare spre est.

Fig.II.117. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.2 din data de 19 mai 1999 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 98 este un cutremur orientat nord est-sud vest cu planul de înclinare o ușoară înclinare spre vest. Compartimentul vestic prezintă o ridicare peste compartimentul estic. Faliere inversa .

Fig.II.118. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.98 din data de 19 iunie 1999 (Fig.II.83 și II.115, anexa A4)

Cutremurul 99, este un cutremur cu planul de faliere orientat NW-SE cu înclinarea spre est și deplasare spre nord.

Fig.II.119. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.99 din data de 20 iulie 1999 (FigII..83 și II.115, anexa A4)

Cutremurul 8 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest și înclinat spre est. Compartimentul estic se ridica peste compartimentul vestic. Faliere inversa.

Fig.II.120. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.8 din data de 5 octombrie 1999 (Fig.II.83 și II.115, anexa A4)

Cutremurul 69 este un cutremur cu planul de faliere orientat N-S, usor înclinat spre sud. Compartimentul sudic se depalseaza spre este și se ridica usor peste compartimentul nordic.

Fig.II.121. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.6 din data de 14 septembrie 1999 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 68 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud-vest-nord est, înclinat spre sud-est. Compartimentul sud estic se ridică peste cel nord vestic și se deplasează spre est.

Fig.II.122. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.68 din data de 1 februarie 1985 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 7 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest, înclinat spre sud. Compartimentul nord-estic se ridica și se deplasează spre sud vest.

Fig.II.123. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.7 din data de 26 septembrie 1999 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 67 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est, înclinat spre nord. Compartimentul nordic se ridica și se deplasează spre est.

Fig.II.124. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.67 din data de 14 septembrie 1983 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 90 este un cutremur cu planul nord vest-sud est, înclinat spre sud. Compartimentul sudic se ridica și se deplasează spre vest.

Fig.125. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.90 din data de 2 decembrie 1986 (Fig.II.82 și II.112, anexa A4)

Cutremurul 63 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord-est-sud vest și înclinat spre sud-est. Compartimentul sud estic se ridica și se deplasează spre sud.

Fig.II.126. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.63 din data de 19 august 2005 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 81 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord-est-sud vest și înclinat spre sud-est. Compartimentul sud estic se ridica și se deplasează spre sud.

Fig.II.127. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.81 din data de 7 august 2005 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

Cutremurul 70 este cu planul de faliere orientat vest-est, înclinat spre nord. Compartimentul nordic se ridica și prezintă o ușoara deplasare spre est.

Fig.II.128. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.70 din data de 7 iulie 1988 (Fig.II.82 și II.113, anexa A4)

II.2.2.5. Zona București

În ultimii ani datorita îndesirii rețelei de observatoare seismice pe teritoriul României s-apus în evidenta o alta zona seismica în apropiere de București, în zona sa nord-vestica, pe un aliniament orientat NE-SW, unind localitățile Crevedia Mare-Racari- Colacu, unde s-au înregistrat un număr de 50 de cutremure în perioada 2007-februarie 2010.

Deși acest aliniament nu este cunoscut din punct de vedere istoric ca fiind un real pericol pentru zonele dens populate din zona, magnitudinea maxima cunoscuta fiind de 3.2 (Mw), a atras atenția orientarea sa similara cu aliniamentele de cutremure crustale din zona Vrancea (Diaconescu, 2009) precum și faptul ca și aici sunt cunoscute cutremure subcrustale, domeniul maxim de adâncime fiind 70 km.

Primul cutremur înregistrat în aceasta zonă a fost în anul 1983, zona remarcându-se începând cu anul 2007 când au început sa fie înregistrate în medie în jur de 27 de cutremure anual.

Tot în această zonă în 2009 pe 20 Iunie s-a produs o secvență seismică de tip șoc principal- replică cu socul principal de MD=3.8 iar replica de MD= 2.8.

În anul 2012 pe data de 7 martie s-a produs în zona lacul Morii un cutremur cu magnitudinea(ML) de 3.4, simțit în zona nord-vestică a Bucureștiului

Fig.II.129. Distributia cutremurelor în zona Bucuresti

Cutremurul 44 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est, cu înclinarea planului spre sud est și o deplasare a compartimentului estic spre sud

Fig.II.130. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.44 din data de 11 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 49 un cutremur cu orientarea NW-SE care are o componentă atât de strike slip cât și de încălecare. Compartimentul vestic este compartimentul care se deplasează în raport cu cel estic

Fig.II.131. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.49 din data de 26 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 47 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est cu înclinarea spre sud est, compartimentul vestic se deplasează și încalecă compartiomentul estic.

Fig.II.132. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.47 din data de 16 ianuarie 2008 (Fig.II.83, anexa A4)

Cutremurul 52 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest cu înclinarea spre sud est, compartimentul vestic se deplasează și încalecă compartimentul estic.

Fig.II.133. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.52 din data de 19 februarie 2008 (Fig.II.83, anexa A4)

Cutremurul 51 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est cu înclinarea spre sud est, compartimentul vestic se deplasează și încalecă compartimentul estic.

Fig.II.134. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.51 din data de 19 februarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 42 este un cutremur cu orientarea planului defaliere pe directia NW-SE cu planul înclinat spre est. Compartimentul sud estic se depalsează și încalecă compartimentul nord vestic.

Fig.II.135. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.42 din data de 5 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 43 este un cutremur cu planul de faliere orientat pe directia NW-SE cu planul înclinat spre sud. Compartimentul nord estic se deplasează și încalecă compartimentul sud estic

Fig.II.136. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.43 din data de 5 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 41 este un cutremur cu orientarea planului defaliere pe directia NE-SW cu planul înclinat spre sud est. Compartimentul nordic se depalsează și încalecă compartimentul sudic

Fig.II.137. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.41 din data de 5 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 48 este un cutremur cu planul de faliere orientat Sud vest- nord est cu planul înclinat spre nord compartimentul nordic se ridică peste cel sudic și se deplasează spre vest.

Fig.II.138. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.48 din data de 18 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 45 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est cu înclinarea spre sud. Compartimentul sudic se ridică și se depasează spre este în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.139. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.48 din data de 12 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 50 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est cu înclinarea spre sud. Compartimentul sudic se ridică și se depasează spre este în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.140. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.48 din data de 12 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 39 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest cu înclinarea spre sud est, compartimentul vestic se deplasează și încalecă compartimentul estic.

Fig.II.141. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.39 din data de 27 decembrie 2007 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 46 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest cu înclinarea spre sud est, compartimentul vestic se deplasează și încalecă compartimentul estic

Fig.II.140. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.46 din data de 12 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 88 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est cu planul înclinat spre sud . Compartimentul nordic este căzut în raport cu cel sudic.

Fig.II.141. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.46 din data de 12 ianuarie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 55 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est cu înclinarea spre sud, în care compartimentul sudic este ridicat și deplasat spre est în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.142. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.55 din data de 21 septembrie 2009(Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 53 este un cutremur cu planul de rupere orientat nord est-sud vest cu planul înclinat spre est, comaprtimentul estic se ridica și se deplasează spre nord în raport cu compartimentul vestic

Fig.II.143. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.53 din data de 7 mai 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 33 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est cu înclinarea planului este spre sud iar compartimentul sudic se ridică și se depalsează spre vest în raport cu cel nordic.

Fig.II.144. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.33 din data de 5 octombrie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 27 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord est-sud vest cu înclinarea spre est și deplasarea comaprtimentului estic spre nord.

Fig.II.145. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.27 din data de 21 august 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 26 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord vest-sud est cu planul înclinat spre sud și compartimentul sudic ridicat și deplasat spre sud în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.146. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.26 din data de 20 iunie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 83 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est cu înclinarea spre nord și deplasarea compartimentului sudic ridicat spre est.

Fig.II.147. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.83 din data de 29 august 2013 (Fig.II.83, anexa A4)

II.2.2.6. Zona Oltului

Cutremurele făgărășene de pe valea Oltului și zona adiacenta acesteia, își au originea în aria Carpaților sudici și au focarele situate la est și vest de Valea Oltului (Atanasiu, 196)1. În această arie s-a produs cel mai mare cutremur, după zona Vrancea, de pe teritoriul românesc la data de 26.01.1916, cu o intensitate estimată a fi depășit gradul 7 în epicentru (Mw=6.4), care a fost urmat de nenumărate replici extinse pe cca 6 luni. În aceeași zi cu cutremurul principal de 6.4 (Mw) s-au mai produs și alte trei cutremure mai mari unul de 5.2(Mw), unul de 5(Mw) și unul de 4.4(MW). Seria de cutremure din 1916 pare a se fi datorat nu unui focar unic, ci unei mișcări tectonice de-a lungul unei linii pe aliniamentul Băbuiești-Cumpăna-Piscu Negru (Atanasiu, 1961). Alte linii seismice citate de Atanasiu(1961) sunt: Călimănești-Cotești-Horezu și Arefu-Ocnele Mari-Govora unde I<5 grade.

Cornea și Lăzărescu (1980) menționează pentru zona m-ților Făgăraș și Depresiunea deplasarea replicilor socului din 1916 de la nord-vest spre sud-est. Cutremurele s-au produs în sud pe aliniamente nord-vest, pe fracturi adânci urmărind direcții hercinice moștenite, și pe direcții nord-est pe fracturi de origine alpină. Soluțiile de plan de falie ale unor seisme mai recente au arătat un mecanism de forfecare prin compresiune și sunt asociate unor falii profunde cu orientare W-E sau N-S asociate faliilor de încălecare ale domeniului Supragetic peste domeniul Getic.

De remarcat faptul că din totalul de 474 de evenimente înregistrate între 1550 și 2014, 13 cutremure au fost generate înainte de 1900 și au cele mai mari magnitudini (5 dintre acestea au magnitudinea în domeniul 6,2 MW 6,5) și alte 18 de cutremure au fost monitorizate între 1900 și 1980. Numărul mare de cutremure cu magnitudinea în domeniul 2,5 MW 3,5 identificate în zonă după 1980, se datorează ridicării performanțelor sistemului de monitorizare a seismicității din ultimele două decenii și jumătate (Diaconescu, 2015).

În general, seismicitatea care caracterizeaza aria Carpaților Meridionali este semnificativ mai mare comparativ cu cea din aria Carpaților Orientali, ceea ce ar putea indica un contact mai activ al orogenului alpin cu Platforma Moesica, față de contactul cu placa Est-Europeana, care pare în prezent sudat.

Cutremurul 15 este un cutremur cu planul de faliere vertical orientat N-S. Compartimentul vestic se deplasează spre sud. Faliere tip strike slip.

Fig.II.148. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.15 din data de 12 aprilie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 20 este un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est cu planul de faliere înclinat spre nord și compartimentul nordic ridicat și deplasat spre est în raport cu comparetimentul sudic.

Fig.II.149. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.15 din data de 21 noiembrie 2008 (Fig.II.83, anexa A4)

Cutremurul 125 este un cutremur cu orientarea planului de falie nord vest-sud est, înclinat spre est, compartimentul nordic este ridicat și depasat spre sud în raport cu compartimentul vestic

Fig.II.150. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.125 din data de 28 noiembrie 1995 (Fig.II.83, anexa A4)

Cutremurul 16 este un cutremur cu palnul de faliere orientat nord vest-sud est cu înclinarea spre est și compartimentul estic ridicat și deplasat spre nord est în raport cu compartimentul nord vestic

Fig.II.151. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.16 din data de 5 iunie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 117 este un cutremur cu orientarea planul de faliere nord vest-sud est, și înclinarea planului este spre est. Compartimentul estic ridicat și deplasat spre sud est în raport cu compartimentul vestic..

Fig.II.152. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.120 din data de 28 aprilie 1994 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 19 este un cutremur cu orientarea planului de faliere nord vest-sud est, cu înclinarea spre nord, comaprtimentul nordicv este ridicat și deplasat spre est în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.153. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.19 din data de 1 octombrie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 18 un cutremur cu planul de faliere orientat sud vest-nord est, cu înclinarea spre sud și compartimentul sudic ridicat și deplasat spre sud în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.153. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.18 din data de 24 septembrie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 12 este un cutremur cu planul de faliere orientat nord sud, înclinarea spre est și compartimentul estic ridicat și usor deplasat spre nord în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.154. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.12 din data de 27 martie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 13 este un cutremur cu orientarea planului de faliere usor nord vest-sud est și înclinarea spre est, comaprtimentul estic este ridicat și depsat spre sud în raport cu compartimentul vestic

Fig.II.155. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.13 din data de 27 martie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 14 este un cutremur cu orienatrea planului de faliere nord est-sud vest cu înclinarea spre est, comaprtimentul estic este ridicat și deplasat spre nord în raport cu compartiemntul vestic.

Fig.II.156. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.14 din data de 27 martie 2009 (Fig.II.82, anexa A4)

II.2.2.7. Oltenia

În partea de sud a Olteniei s-au resimțit câteva cutremure din gama de magnitudini de mai sus, în ariile Craiova și Caracal. Cutremurele din Oltenia sunt legate fie de sistemele de falii transversale din platformă, exemplu, falia Jiului, falia Motrului, falia Oltului fie de sistemul de falii est-vest după care platforma se afundă sub avanfosă și orogenul carpatic, falia Timocului, falia Tg. Jiu-Călimănești.

Fig. II.157. Seismicitatea zonei de la vest de Olt, M≥2

Unele cutremure din zona Craiova-Slatina ar putea fi legate de masivul intrusiv Balș-Optași care a penetrat formațiunile platformei și de faliile care mărginesc aceasta ridicare.

Cutremurul din data de 24.06.2014, ora 19:39:53, 43.7670 Lat N/ 24.43220 Long E, ml=4.4, poate fi atribuit faliei Jiului. Adâncimea (17 Km) la care s-a produs situează cutremurul în domeniul cutremurelor crustale.

Atanasiu (1961) pune în evidenta, pe baza datelor din arhive, următoarele zone:

Regiunea Drăgotești: Două cutremure locale sunt observate în această zonă la 30.12.1894 și la 12.02.1916 cu I=4 și 5.

Regiunea Baia de Aramă: cel mai semnificativ cutremur s-a produs la 11.10.1910 și a fost resimțit la Baia de Aramă, Balta și Vârciorova (I=4), și la Turnu Severin. Baia de Aramă este considerată ca o regiune epicentrală, pentru ca acolo s-au observat mișcări verticale. Între Baia de Aramă și Balta apare un sinclinal cu aspect de graben umplut cu depozite miocene.

Alte focare în Oltenia de vest: la Turnu Severin – un cutremur slab în 11.03.1894, la Samarinești, în 20.05.1893, I=4, Roșia de Amaradia la 4.02.1916, I=2, Craiova pe 28.06.1902, I=3 și Caracal pe 13.01.1898, I=3.

Cutremurul 112 un cutremur cu orientarea planului de faliere orientat nord est-sud vest și înclinarea planului spre est, comaprtimentul estic este cazut și deplasata pre sud în raport cu comaprtimentul vestic, corespunzator faliei Jiului.

Fig.II.158. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.112 din data de 26 ianuarie 1991 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 84 este un cutremur cu palnul de faliere orientat nord vest-sud est și înclinat spre est, compartimentul estic este cazut și deplasat spre sud în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.159. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.84 din data de 24 iunie 2014 (Fig.II.83 și 157, anexa A4)

II.2.2. 8. Depresiunea Getica

Activitatea seismică de la vest de râul Olt se manifestă prin seisme cu magnitudine moderată, care rareori depășesc 5 grade, ultimul cutremur cu o magnitudine de 5,2 fiind înregistrat în 1943 la Baia de Aramă.

Fig.II.160. Harta structurală a depresiunii Getice situată între văile Tismana și Cerna.

Punctele albastre reprezintă epicentrele secvenței seismice din Ianuarie 2012. A, B, C reprezintă cutremurele cu soluții de plan de falie. Tectonica după Mațenco L., 1997.

În vestul Olteniei de la Turnu Severin spre Tg. Jiu, Tg. Cărbunești, Corabia, s-au înregistrat cutremure cu magnitudini de până la Mw5,6. La est de Tismana (Mw5,2 la 20.06.1943, alte două cutremure cu Mw4,5 au avut loc pe 9.07.1912 la cca 9 km sud de Tg. Jiu și la 4.05.1963, la cca 22 km NV de aceeași localitate. Mai la vest, în Oltenia, câteva cutremure de Mw3,9 și 4,0 au fost localizate la 20 km SE Petroșani (26.07.1962), la 15 km NV Strehaia (20.05.1893) și la sud Drăgotești (12.02.1916). O serie de cutremure cu magnitudine mai mici, de Mw3,5-3,8 la NV Tg. Jiu (6.03.1987). Alte numeroase cutremure cu Mw≤3,4 au identificate în Oltenia de vest și de nord-vest

Mai numeroase sunt cutremurele cu magnitudini cuprinse între 3,0-4,9 grade care apar cu precădere la nord și est de Tg. Jiu. În partea de sud a Olteniei s-au resimțit câteva cutremure în ariile Craiova și Caracal. Majoritatea cutremurele cu magnitudini 3,0 grade sunt grupate la nord și vest de Tg. Jiu.

În anul 2012 luna ianuarie la vest de Olt și la nord de Tg. Cărbunești și-a făcut simțită prezența unei secvențe seismice (Fig.II.160) de 38 de cutremure cu magnitudini 1.7 ≤ML≤4.4, trei dintre acestea au avut magnitudinea ML peste 3.5.

Atanasiu (1961) face o descrie evenimentele seismice semnificative, pe baza datelor din arhive:

Regiunea Tismana: Cel puțin 2 evenimente par a se fi produs dintr-un focar din zona Tismana pe 7.12.1895, resimțit cu I=3 la Tismana și Topești, și pe 12.12.1904, resimțit cu aceeași intensitate la Tismana și Glogova. Linia Topești-Tismana-Glogova se suprapune liniei de culminație seismică a cutremurului major din 10 noiembrie 1940 și ar putea corespunde limitei de SE a cristalinului Carpaților Meridionali. Cu o intensitate mai ridicată s-a simțit cutremurul din 9.07.1916 la Topești (I=5), Tismana (I=4), Baia de Aramă (I=4), Târgu Jiu (I=5), și la Bălcești pe Olteț (I=5), care pare a fi avut focarul tot pe linia Topești-Tismana. Nici unul din aceste trei cutremure nu a produs stricăciuni la clădiri.

Regiunea Târgu Jiu: un focar activ se află în împrejurimile orașului Tg. Jiu. Cel puțin trei cutremure par a fi generate din acest focar în 1905, 1910 și 1913 cu I≈3. În 1912 se produce un cutremur mai puternic resimțit cu I=5 Tg. Jiu.

Cutremurul 127 este un cutremur cu orientarea planului de falie nord-sud și înclionarea spre vest, compartimentul vestic se deplaseaza spre sud în raport cu compartimentul estic

Fig.II.161. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.127 din data de 10 februarie 1997 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 108 este un cutremur cu orientarea planului de faliere nord est-sud vestcare înclina spre sud-est, compartimentul sud-estic se ridica și s edepalaseaza spre sud vest în raport cu compartimentul nord vestic

Fig.II.161. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.127 din data de 10 februarie 1997 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 85 (cutremurul C din fig.II. 160) este un cutremur cu orientarea planului de falie nord vest-sud est, înclinat spre sud și comaprtimentul sudic ridicat în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.162. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.85 din data de 1 ianuarie 2012 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 86 (cutremurul B din fig. II.160) este un cutremur cu orientarea planului de falie nord vest-sud est, compartimentul sudic este ridicat în raport cu compartimentul nordic.

Fig.163. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.86 din data de 1 ianuarie 2012 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 87(cutremurul A din fig. II.160) este un cutremur cu orientarea planului de falie nord vest-sud est, compartimentul sudic este ridicat în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.163. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.87 din data de 1 ianuarie 2012 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 111 este un cutremur cu orientrea palnului de faliere nord vest-sud est cu înclinarea spre sud , compartimentul sudic este ridicat și usor depasat spre vest în raport cu compartimentul nordic

Fig.II.164. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.111 din data de 17 aprilie 1990 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 118 un cutremur cu orientarea planului de faliere nord vest-sud est și înclinarea spre est, comaprtimentul estic încalecă comprtimentul vestic și se deplaseaza spre sud

Fig.II.165. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.118 din data de 1 noiembrie 1991 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 128 un cutremur cu orientarea planului de faliere nord vest-sud est și înclinarea spre est, comaprtimentul estic încalecă compartimentul vestic și se deplaseaza spre nord

Fig.II.166. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.128 din data de 27 iunie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

Cutremurul 10 este un cutremur cu orientarea planului de faliere nord vest-sud est și înclinarea spre est, compartimentul estic se ridica în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.167. Soluția de plan de falie pentru cutremurul nr.10 din data de 10 iulie 2008 (Fig.II.82, anexa A4)

II.1.3. Zona de sud vest a României

Zona de studiu se suprapune peste unitățile tectonice: zona de vest a orogenul Carpaților Meridionali și depresiunea Panonică.

Activitatea seismică crustală este localizată în câteva arii, care adesea se suprapun unor elemente tectonice active: blocuri crustele cu mișcări diferențiale sau linii de contact între structuri adiacente. Principalele zone active se află pe marginea sau în interiorul orogenului Carpaților Meridionali sau în Câmpia Banatului: de la Orșova la Băile Herculane spre Teregova și Poiana Mărului, de la Moldova Nouă spre Anina și Oravița până la Reșița, de la Timișoara spre SV la Jebel și Banloc, la nord de canalul Bega în zona Sânnicolau Mare, la Arad-Vinga și Calacea și pe Valea Timișului spre Făget. Cutremurele crustale din aceste arii ating magnitudini moderate de până la Mw 5,6. Adâncimea de producere este între 5-30 km, unele depășind 30 km.

În Zona Danubiană s-au înregistrat cutremure cu magnitudini de până la Mw5,6. Cutremurele care au depășit Mw 5,0 au fost localizate în zona Mehadia-Băile Herculane (Mw5,6, la 18.07.1991), la Moldova Nouă (Mw5,3 pe 10 și 11 iulie 1879). Mai dese au fost cutremurele cu Mw între 4,0 și 5,0 grade. În primul rând se detașează o secvență de cca 11 cutremure produse în zona Moldova Nouă din septembrie 1879 până în martie 1880 cu magnitudini estimate la Mw 4,7. Un eveniment de Mw 4,7 (19.12.1984) a fost localizat la sud de Oravița. Două cutremure cu Mw4,4 s-au produs în zona Danubiană pe 31.08.1909 lângă Anina și pe 31.05.1927 lângă Sasca Montană. Pe 11.10.1910 un cutremur de Mw4,3 se produce în zona Băile Herculane. Două cutremure cu Mw4,3 au loc la sud de Reșița (16.04.1912) și la nord de Bozovici (24.03.1922).. O serie de cutremure cu magnitudine mai mici, de Mw3,5-3,8 au fost localizate la Sasca Montană (24.05.2002), Novaci (10.05.1980), nord Bozovici (18.01.1933), NV Tg. Jiu (6.03.1987), 25 km sud Bozovici (22.10.2004) și Sasca Montană (23.05 și 2.08.2002). Alte numeroase cutremure cu Mw≤3,4 au fost identificate în zona de nord-vest precum și în zona Danubiană.

II.1.3.1. Zona Danubiană

Zona seismogenă, numită “Zona Danubiană”, reprezintă extremitatea vestică, adiacentă fluviului Dunărea, a unității orogenice a Carpaților Meridionali. Rata activității seismice este relativ înaltă, mai ales la graniță și peste granița cu Serbia, traversând Dunărea. Magnitudinea cutremurelor nu depășește 5,6 grade (18.07.1991).

Zona danubiana cuprinde mai multe subzone: Zona Teregova: două cutremure au avut loc în 1886 cu I=2-3 grade. Focarul din această zonă se suprapune peste zona de culminație seismică a cutremurului major din 10.11.1940, ceea ce sugerează o linie de sensibilitate seismică pornind de la sud de Caransebeș care merge spre sud cel puțin până la Orșova.

Zona Oravița-Sasca: între cele două localități s-au observat mai multe cutremure: în 1887, un cutremur slab la Oravița, în 1907, Oravița, I=3+, în 1911 la Sasca, I=4.

Moldova Nouă: între octombrie 1879 – aprilie 1880 s-au înregistrat peste 80 de secvențe ale șocului major, în regiunea Moldova Nouă. Intensitățile atinse au ajuns până la I=6+ – 7. Teritoriul afectat are o formă alungită pe direcția NV-SE de la Vrsac (Serbia) la Calafat. Un alt cutremur cu intensitate mai mică (I=3) s-a produs în 1911.

Cutremurele danubiene: se caracterizează prin secvențe cu multe replici. Zona epicentrală este alungită pe direcția NV-SE și taie transversal structurile carpatice, iar propagarea energiei seismice se face asimetric: de cca 4 ori mai puternic pe direcția NE în masa cristalină a Carpaților Getici decât spre SE, în Câmpia Dunării. Intensitățile maxime observate pot atinge până la 7+ grade.

Zona Vrsac (Serbia): (20 km de granița cu Romania). Două cutremure au fost resimțite și pe teritoriul românesc, în 1883, gradul IV și din 1884, I=3-4.

Zona Danubiană este considerată ca o zonă cu o seismicitate relativ ridicată. Magnitudinea maximă observată a fost de Ms=5,6 pe data de 11.10.1879. Un eveniment mai recent s-a produs pe 18.07.1991, Ms=5,5, șocul principal fiind urmat de numeroase replici. Soluțiile disponibile ale planelor de falie pentru 3 cutremure, cel mai mare fiind cel din 18.07.1991, indică o faliere normală, cu axa T pe direcția N-S, în concordanță cu regimul extensional din Carpații Meridionali (Oncescu et al., 1988 și Radulian et al., 1996)

II.1.3.2. Zona Banat

Contactul Depresiunii Panonice cu orogenul Carpaților Meridionali, a munților Apuseni și a Carpaților Orientali se întinde de-a lungul părții vestice și nord-vestice a României. Această arie prezintă o intensă activitate neotectonică care generează o activitate seismică importantă. O serie epicentre ale cutremurelor locale s-au dovedit a se suprapune de-a lungul unor fracturi care joacă un rol important în cadrul structural al regiunii (Polonic, 1985).

Chiar dacă nu se remarcă diferențe tectonice și geostructurale majore, pe baza distribuției seismicității se pot defini două arii active relativ distincte: zona Banat la sud, și zona Crișana-Maramureș la nord.

Seismicitatea din zona Banat(Fig.II.169) este caracterizată de mai multe cutremure cu magnitudine MW > 5, dar care nu depășesc magnitudinea de 5,6 grade.

Cutremurele din Banat au caracter policinetic, cu numeroase replici în cazul evenimentelor mari. Astfel, menționăm: cutremurele produse între octombrie 1879 – aprilie 1880 în zona Moldova Nouă; cutremurul produs în zona Timișoara din 27.05.1959 cu MW = 5,0 și adâncimea de 5 km, a fost urmat de două șocuri produse în 1960; cutremurele de la Banloc, în 12.07.1991, MW = 5,6 , la adâncimea de 11 km și Voiteg, 2.12.1991, MW = 5,6 , adâncimea 9 km, urmate de numeroase replici.

În zona Banat predomină falierea inversă precum și cea de tipul alunecare în direcție. Se evidențiază un câmp regional de compresie pe orizontală, orientat est-vest. După cum au arătat Radulian et al. (1996), soluțiile de plan de falie disponibile de-a lungul marginii estice a Depresiunii Panonice și în zona Carpaților Occidentali, sugerează caracterul compresional al câmpului de tensiune. Acest rezultat este în acord cu lucrarea lui Grunthal și Stromeyer (1992) care subliniază că modelul aproximativ radial al regimului extensional din Bazinul Panonic implică un câmp compresional orientat E-V în estul acestuia, în regiunea intra-carpatică.

La vest de meridianul orașului Timișoara s-au remarcat 8 focare seismice, din care 5 au produs intensități >5+: la Bulgăruș-Mokrin (Serbia), Timișoara, Sânmihaiu-German, Vinga, Variaș, Elek (Ungaria), Pardani (Meda ?- Serbia), Rudna, Paniova.

Zona Canalului Bega: în această zonă s-au înregistrat mai multe cutremure în localități

situate de o parte și de alta a graniței cu Serbia. Un cutremur semnificativ (I=5+) s-a produs la 2.04.1901. Au fost afectate mai multe localități, regiunea epicentrală având o direcție NE-SV cu culminații la Rudna și Beodra-Dragutinovo (Serbia) unde s-a atins I=6.

Zona Vinga-Variaș: un cutremur produs la 29.01.1900 prezintă izoseiste pe o direcție NE-SV având ca axă linia Arad-gura Tisei. Cutremurul a produs stricăciuni la clădiri pe o suprafață de cca 220 kmp. Un alt cutremur s-a produs la 10.07.1887 cu I=5-7 grade, puternic resimțit la Vinga și Periam.

Zona Bulgăruș-Mocrin: cutremurul din 31.10.1879 a avut o distribuție a energiei pe direcția E-V. Deși nu se cunosc prea multe detalii, pare a fi o replică întârziată a cutremurului de la Moldova Nouă din 10.10.1879.

Fig. II.168. Cutremure crustale caracteristice pentru zona de nord est a României, steluțele roșii reprezintă cutremure cu Mw.3.5. Tectonica după Săndulescu, 1984, Visarion 1979, Mațenco., 2007.

Fig.II.169.Seismicitatea crustală a zonei de sud est a României pentru cutremurele cu magnitudinea Mw>2.5 . Punctele roșii reprezintă epicentrele cutremurelor crustale.

Tectonica după Săndulescu, 1984, Visarion 1979, Mațenco., 2007.

Fig.II.170. Distributia cutremurelor cu solutii de plan de falie. Punctele verzi reprezinta epicentrele cutremurelor crustale.

Tectonica după Săndulescu, 1984, Visarion 1979, Mațenco., 2007.

Zona din împrejurimile Timișoarei : după datele documentare, Timișoara pare a fi centrul seismic cel mai activ din Banat. Intensitatea maximă atinsă pare a nu fi depășit I>6 grade la cutremurul din 20.10.1879. Energia disipată s-a propagat cu predilecție spre E și mai ales SE, decât spre V și NV, ca o consecință a unei mai bune „conductibilități” seismice a masei cristaline a Carpaților, fenomen remarcat și la cutremurul de la Moldova Nouă.

Banatul are o activitate seismică ridicată, cu multe cutremure având Ml>5,0, fără a depăși 5,6 grade, cu hipocentre în partea superioară a crustei (h=5-10 km adâncime), urmate de numeroase replici la intervale de timp relativ mari. Secvențe semnificative s-au produs în aprilie 1974, Ms=5,6 , iulie 1991, Ms=5,7 și decembrie 1991, Ms=5,6. Se remarcă o predominare a faliilor de tip invers și de tip alunecare pe direcție. Chiar dacă orientarea axelor P nu este bine constrânsă, se remarcă un regim compresional pe direcția E-V, sugerând caracterul compresiv al câmpului de stres din Banat.

Cutremurul 43 este un cutremur asociat unei faliei inverse care se dezvolta pe o directive NE-SW în cuprinsul domeniului unitatii Sebes Lotru

Fig. II.171.Sol de plan de falie pentru cutremurul 43 din data de 29 iulie1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 64 este un cutremur cu planul de rupere orientat pe o directie NW-SE corespunzator unui plan de sariere a panzelor cretacice a Parautohtonului de Severin peste domeniul Getic.

Fig. II.172. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 64 din data de 15 septembrie 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 70 corespunde contactului discordant al domeniului Getic peste Parautohtonul de Severin, orientarea planului de faliere este NW-SE.

Fig.II.173. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 70 din data de 2 octombrie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 27 se dezvolat pe o falie din domeniul unitatii de Parang cu o orientare NE-SW cu înclinarea spre sud-est cu caracter atat de încălecare cat și de strike slip

Fig. II.174. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 27 din data de 18 iulie 1991( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 158 este asociat contactului unei falii normale între Permianul și Jurasicul formatiunilor sedimenatre ale domeniului Danubian. Cartacterul falieri sete de strike slip cu orientarea planului de rupere pe o directive NE-SW

Fig.II.175. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 158 din data de 19 iunie 2003( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 98 este un cutremur asociat unei falii normale și de strike slip dintre riolitele paleozoice și șisturile cristaline ale Seriei de Minis.

Fig.II.176. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 98 din data de 11 iunie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 169 este un cutremur asociat încalecării(falie inversa) domeniului Getic peste Autohtonul Danubian, orientarea planului de faliere este vest-est iar înclinarea este spre nord. Comaprtimentul nordic sufera și o depalsare spre est.

Fig. II.177. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 169 din data de 28 aprilie 2008 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 5 este asociat unei falierii de strike slip în cuprinsul domeniului Getic, în cuprinsul Seriei de Sebes Lotru (Domeniul Getic). Orientarea planului de faliere este nord vest-sud est, planul înclina spre nord, iar compartimentul nordic se depalseaza spre vest în raport cu compartimentul sudic.

Fig. II.178. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 5 din data de 21 octombrie 1985 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 162 este situta pe o falie normala și de alunecare cu orientarea NE-SW planul de faliere înclina spre vest. Domeniul Unitatii de Parang.

Fig.II.179. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 162 din data de 20 martie 2005 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 152 este un cutremur asociat formatiunilor eruptive, granodiorite de Parang, asociate Domeniului Danubian.

Fig.II. 180. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 152 din data de 17 mai 2002( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 9 este asociat contactlui dintre granitoidele de Retezat- și Buta din Unitatea de Retezat-Ogradena cu cristalinul din seria de Lainici Paiuș. Orientarea planului de faliere este NE-SW caracterul este de strike slip.

Fig.II.181. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 9 din data de 10 martie 1989 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 124 este asociat contactului dintre granodioritele unitatii de Parang cu cristalinul Autohtonului Danubian. Planul de faliere este orientat nord vest-sud est, cu înclinarea spre nord. Compartimentul nordic cade și se deplaseaza spre est.

Fig.II.182. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 124 din data de 29 iulie 1998 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 125 este un cutremur asociat contactului dintre cristalinul de Sebes Lotru și formatiunile Paleogene din Bazinul Hateg (mai precis al culoarului de legatura dintre Bazinul Hateg și Bazinul Petrosani), de-a lungul unei falii normale și de strike slip cu orientarea nord vest- sud est, înclinarea planului spre vest. Comaprtimentul vestic sufera o cadere pe verticala cat și o deplasare spre sud.

Fig.II.183. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 125 din data de 30 iulie 1998( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 170 este asociat contactului dintre Seria De Dragasni apartinand formatiunilor cristaline ale Domeniului Danubian cu cele ale serie de Varmasaga formatiune paleozoica a domeniului Getic, contact carstificat. Orientarea planului este NW-SE.

Fig.II.184. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 170 din data de 12.12.2008 (Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 144 este un cutremur asociat unei falii normale și de strike slip din Seria Lainici Paius, orientarea planului de faliere este NW-SE, înclinarea planului de faliere spre vest. Comaprtimentul sud-vestic are o deplasare spre sud vest în raport cu cel nord estic.

Fig.II.185. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 144 din data de 15 iunie 2001 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 77 este asociat contactului de-a lungul unei falii inverse dintre Granitele de Tismana Unitatea de Parang, (Paleozoic) și formatiunile calcaroase ale Jurasicului superior(Aptian). Planul de faliere este nord est – sud vest, înclinarea planului spre sud. Compartimentul sudic încalecă compartimentul nordic.

Fig.II.186. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 77 din data de 1 noiembrie 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 28 este asociat contactului dintre serria de Dragsani și Ganitul de Sușita și Cerna(sinorogenic). Orientarea planului de faliere NE-SW iar caracterul falieri este de strike slip cu componenta normal.

Fig.II.187. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 28 din data de 18 iulie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 63 este asociat contactului dintre serria de Dragsani și Ganitul de Sușita și Cerna (sinorogenic). Orientarea planului de faliere N-S iar caracterul falieri este de strike slip cu deplasarea compartimentului nordic în raport cu cel sudic spre est.

Fig. II.188. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 63 din data de 13 septembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 160 este asociat contactului de-a lungul unei falii normale dintre Jurasiocul inferior al domeniului Danubian și Ganitul de Sușita și Cerna (sinorogenic) din unitatea de Parang. Planul de faliere este orienata NW-SE.

Fig.II.189. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 160 din data de 22 octombrie 2004 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 173 din zona Teregova este caracterizat printr-un plan de faliere orientat nord vest-sud est (conform dezvoltarii secvenței din perioada Octombrie-Noiembrie 2014), cu planul înclinat spre sud, comaprtimentul sudic cade și se deplaseaza spre est.

Fig.II.190. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 173 din data de 31 octombrie 2014 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 161 este asociat unei falieri normale între Jurasicul superior și șisturile cristaline ale Domeniului Getic. Planul de faliere este orientat N-S și înclina spre sud, faliere normal și de strike slip.

Fig.II.191. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 161 din data de14 februarie 2005 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 151 este asociat unei falieri normale și de strike slip cu orientarea planului de faliere NW-SE, cu înclinarea planului spre sud vest și deplasarea compartimentului sud vestic spre sud.

Fig.II.192. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 151 din data de 3 mai 2002 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 153 este asociat unei falieri normale cu orientarea planului de faliere N-S, cu înclinarea planului spre vest.

Fig.II.193. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 153 din data de 23 mai 2002 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 156 este asociat unei falieri de strike slip orientate N-S. dar care și o component de încălecare. Compartimentul estic ridicandu-se și deplasandu-se spre sud.

Fig.II.194. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 156 din data de 2 august 2002 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 166 este asociat unei unei falieri normale cu orientarea planului de faliere N-S, cu înclinarea planului spre vest.

Fig.II.195. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 166 din data de 5 februarie 2006 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 157 este asociat unei falieri inverse orientate NE-SW, corespunzatoare conatactului unor magmatite paleozoice și șisturile cristaline ale domeniului Danubian.

Fig.II.196. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 157 din data de 4 august 2002 ( Fig. II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 119, este un cutremur asocat unei falieri normale în care compartimentul sudic cade și se deplaseaza spre sud vest. Corespunde faliei normale dintre șisturile cristaline în facies amfibolitic cu paleogenul inferior și mediu cu brecii, conglomerate gresii, argile.

Fig.II. 197. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 119 din data de 24 martie 2011( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 120 este un cutremur asociat unei falieri normale în care compartimentul sudic cade și se deplaseaza spre sud vest. Corespunde faliei normale dintre șisturile cristaline în facies amfibolitic cu paleogenul inferior și mediu cu brecii, comnglomerate gresii, argile

Fig.II.198. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 120 din data de 25 martie 2011( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 121 este un cutremur asocat unei falieri normale în care compartimentul sudic cade și se deplaseaza spre sud vest. Corespunde faliei normale dintre șisturile cristaline în facies amfibolitic cu paleogenul inferior și mediu cu brecii, comnglomerate gresii, argile in depresiunea Hateg.

Fig.II.199. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 121 din data de 25 martie 2011 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 122 este un cutremur asociat unei falii normale și de strike slip, în care orientarea planului de falieeste NE-SW paralel la marginile depresiunii Hateg cu comaprtimentul sud estic coborat și deplasat spre sud vest.

Fig. II.200. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 122 din data de 8 septembrie 2013(Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 123 este asociat unei falieri de strike slip cu orientarea NE-SW, compartimentul sudic se deplasează spre sud vest.

Fig.II.201. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 123 din data de 8 septembrie 2003 (Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 2 corespunde unei falii de strike slip cu orientarea W-E, cu înclinarea planului de faliere spre nord. Compartimentul nordic se deplasează spre est

Fig.II.202. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 2 din data de 17 aprilie 1974 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 101 corespunde unei falii co prientarea SW-NE cu planul de faliere înclinat spre sud. Compartimentul sudic se deplasează spre vest și suferă și o cădere în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.203. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 101 din data de 11 ianuarie 1993 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 130 corespunde unei falii normale orientate NW-SE cu planul de înclinare spre sud. Compartimentul sudic cade în raport cu compartimentul nordic.

Fig.II.204. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 130 din data de 3 octombrie 1999 ( Fig.II170, Anexa 5)

Cutremurul 148 corespunde unei falii normale orientate NW-SE cu planul de înclinare spre sud. Compartimentul sudic cade în raport cu compartimentul nordic și suferă și o ușoară deplasare spre sud est.

Fig.II.205. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 148 din data de 2 august 2001 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 1 este asociat unei falii normale și de strike slip, orientate NW-SE cu planul de faliere înclinat spre sud vest. Compartimentul sud vestic se depalseaza spre sud est și sufera o cadere în raport cu cel nordic.

Fig.II.206. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 1 din data de 27 mai 1959 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 106 este asociat unei falii inverse și cu componenta de alunecare, orientate W-E cu planul de faliere înclinat spre sud. Compartimentul sud se depalseaza spre vest și sufera o ridicare în raport cu cel nordic.

Fig. II.207. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 106 din data de 13 octombrie 1994. ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 118 este asociat unei falii inverse, orientate nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre sud. Compartimentul sudic se depalseaza spre bord est și sufera o ridicare în raport cu cel nordic.

Fig. II.208. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 118 din data de 24 martie 1996. ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 142 este un cutremur asociat unei falieri inverse orientate nord est-sud vest, cu planul de înclinare orientat spre sud est. Compartimentul sud-estic se depalseaza spre sud vest și încalecă compartimentul nordic.

Fig.II.209. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 142 din data de ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 149 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu componenta de aluncare, orientate nord est-sud vest, cu planul de înclinare orientat spre sud est. Compartimentul sud estic se depalseaza spre sud vest și are tendinta de a încalecă compartimentul nordic.

Fig.II.210. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 149 din data de 20 august 2001( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 138 este un cutremur asociat unei falieri normale cu componenta de aluncare, orientat nord est-sud vest, cu planul de înclinare orientat spre sud est. Compartimentul sud estic se depalseaza spre sud vest.

Fig.II.211. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 138 din data de 22 iulie 2000 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 172 este un cutremur asociat unei falieri normale cu componenta de aluncare, orientate nord est-sud vest, cu o usoara înclinare aplanului spre sud est . Compartimentul sud estic se depalseaza spre sud vest.

Fig.II.212. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 172 din data de 8 mai 2005 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 140 este un cutremur asociat unei falieri normale cu componenta de aluncare, orientate nord est-sud vest, cu planul de înclinare orientat spre nord vest. Compartimentul nord-vestic se depalseaza spre nord est.

Fig.II.213. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 140 din data de 21 august 2000 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 8 este asociat unei falii orientate nord vest-sud est cu planul de înclinare orientat înspre nord est. Compartimentul sud-estic se deplasează spre nord și are și o ușoară tendință de coborare în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.214. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 8 din data de 21 noiembrie 1988 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 171 este asociat unei falieri inverse cu planul de faliere orientat nord est-sud vest și înclinat spre sud est. Compartimentul sud estic se deplasează spre sud vest și încalecă compartimentul nordic.

Fig.II.215. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 171 din data de 17 august 2008 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 163 este asociat unei falieri inverse cu o puternică componentă de alunecare în care orientarea planului de rupere este nord est-sud vest, înclinarea este spre nord vest. Compartimentul nordic se depalsează spre vest și suferă o ridicare în raport cu compartimentul sudic

Fig. II.216. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 163 din data de 17 iulie 2005 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 164 este asociat unei falieri inverse cu o puternică componentă de alunecare în care orientarea planului de rupere este nord est-sud vest, înclinarea este spre nord vest. Compartimentul nordic se depalsează spre est și suferă o ridicare în raport cu compartimentul sudic.

Fig. II.217. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 164 din data de17 iulie 2005 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 52 este asociat unei falii de strike slip cu orientarea W-E, planul de faliere este aproape vertical. Compartimentul sudic prezintă o ușoara deplasare spre est

Fig. II.218. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 52 din data de 15 august 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 115 este asociat unei falieri de tip strike slip orientat NE-SW în care compartimentul estic se deplasează spre sud vest. Planul de faliere înclină spre sud-est.

Fig.II.219. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 115 din data de 3 februarie 1995 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 93 este asociat unei falieri de tip strike slip NE-SW în care compartimentul estic se deplasează spre sud vest. Planul de faliere este aproape vertical cu o ușoara înclinare spre sud est.

Fig.II.220. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 93 din data de 26 decembrie 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 82 este asociat unei falii inverse cu orientarea nord vest-sud est, cu planul de înclinare spre sud vest. Compartimentul sud vestic încalecă compartimentul nord estic și se deplasează spre est.

Fig.II.221. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 82 din data de 26 noiembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 72 este asociat unei falii inverse cu orientarea nord vest-sud est, cu planul de înclinare spre sud vest. Compartimentul sud vestic încalecă compartimentul nord estic și se deplaseaza spre vest.

Fig.II.222. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 72 din data de 14 octombrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 51 este un cutremur asociat unei falieri tip inversă cu componentă de alunecare, în care planul de faliere este orientat nord vest-sud est, cu înclinarea planului spre vest. Comaprtimentul vestic se deplasează spre sud și are tendința de ridicare peste compartimentul estic.

Fig.II.223. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 51 din data de 14 august 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 50 este un cutremur asociat unei falieri tip inversă cu componentă de alunecare orientat nord vest-sud est, în care planul de faliere este aproape vertical (85o) cu o înclinare ușoara spre vest. Compratimentul vestic se deplasează spre sud și are tendința de ridicare peste compartimentul estic.

Fig.II.224. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 50 din data de 12 august 1991( Fig. UU.170, Anexa 5)

Cutremurul 24 este un cutremur asociat unei falieri tip inversa cu componenta de alunecare orientat nord est-sud vest, în care planul înclina spre vest. Compartimentul vestic se deplaseaza spre nord și are tendinta de ridicare peste compartimentul estic.

Fig. II.225. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 24 din data de 14 iulie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 42 este un cutremur asociat unei falieri tip inversă cu componenta de alunecare orientată nord est-sud vest, în care planul înclina spre vest. Compartimentul vestic se deplaseaza spre nord și are tendința de ridicare peste compartimentul estic.

Fig. II.226. Solutia de plan de falie pentru cutremurul 42 din data de 22 iulie 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 53 este un cutremur asociat unei falieri normale și de strike slip, cu orientarea planului nord vest-sud est și înclinarea spre sud est. Compartimentul nordic se deplaseaza spre vest și cade în raport cu cel sudic.

Fig. II.227. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 53 din data de 15 august 1991 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 86 este un cutremur asociat unei falieri normale și de strike slip, cu orientarea planului de faliere pe o directie nord vest-sud est și înclinarea spre sud est. Compartimentul nordic se deplaseaza spre vest și cade în raport cu cel sudic.

Fig. II.228. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 86 din data de 12 decembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 99 este asociat unei falii cu orientare nord-est-sud vest cu planul de înclinare orientat spre sud est. Compartimentul sud-estic încalecă compartimentul nord vestic și se deplasează spre nord est

Fig. II.229.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 99 din data de 19 decembrie 1992 ( Fig. II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 102 este asociat unei falii de încălecare cu orientare vest-est cu planul de înclinare orientat spre sud. Compartimentul sudic încalecă compartimentul nordic și se deplasează spre est.

Fig.II. 230. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 102 din data de 14 ianuarie 1993( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 67 este un cutremur asociat unei falieri de alunecare cu componenta de faliere inversă orientată nord vest-sud est cu înclinarea spre vest. Compartimentul vestic se deplaseza spre est și încalecă compartimentul estic

Fig.II.231. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 67 din data de 18 septembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 111 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu componenta de alunecare orienatată nord vest-sud est cu înclinarea spre vest. Compartimentul vestic se deplaseză spre est și încalecă compartimentul estic

Fig.II.232. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 111 din data de 15 octombrie 1194 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 6 este un cutremur asociat unei falieri inverse și de alunecare cu orientarea planului nord vest-sud est și înclinare spre est. Compartimentul estic se ridică și se deplasează spre sud în raport cu cel nordic.

Fig.II.233. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 6 din data de 22 aprilie 1988 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 54 este un cutremur asociat unei falieri inverse și de alunecare cu orientarea planului nord vest-sud est și înclinare spre est. Compartimentul estic se ridică și se deplasează spre sud în raport cu cel nordic.

Fig.II.234. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 54 din data de 18 august 1991( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 85 este asociat unei falieri strike slip cu componenta de faliere inversă orientată pe o direcție nord – sud și cu planul de faliere aproape vertical cu o ușoara înclinare spre vest. Compartimentul vestic se deplasează spre sud și se ridică ușor în raport cu compartimentul estic.

Fig.II.235. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 85 din data de 2 decembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 132 este asociat unei falieri stike slip cu componenta normală, orientarea planului de faliere este nord est- sud vest, planul înclină spre vest. Comprtimentul vestic se deplaseaza spre sud și cade în raport cu cel estic.

Fig.II.236. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 132 din data de 3 octombrie 1999 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 12 este asociat unei falieri inverse cu componentă de alunecare, cu orientarea planului pe o directie nord est-sud vest și înclinare spre est. Compartimentul estic se ridică și se deplasează spre sud în raport cu cel nordic.

Fig. II.237. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 12 din data de 12 iulie 1990( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 92 este asociat unei falieri inverse cu componentă de alunecare, cu orientarea planului pe o directie nord est-sud vest și înclinare spre est. Compartimentul estic se ridică și se deplasează spre sud în raport cu cel nordic.

Fig.II.238. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 92 din data de 24 decembrie 1991. ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 21 este asociat unei falieri normale și de strike slip, orientate nord vest-sud est în care planul de înclinare este spre nord. Compartimentul nordic cade și se deplsează spre vest în raport cu cel sudic.

Fig.II.239. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 21 din data de 13 iulie 1991.( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 20 este asociat unei falieri normale și de strike slip, orientate nord vest-sud est în care planul de înclinare este spre nord. Comparetimentul nordic cade și se depalseaza spre vest în raport cu cel sudic.

Fig.II.240. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 20 din data de 13 iulie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 19 defineste o faliere strike slip cu componenta de faliere inversa, orientata vest-est cu planul aproape vertical (860). Compartimentul nordic se ridica și se deplaseaza spre vest în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.241. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 19 din data de 13 iulie 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 18 defineste o faliere strike slip, orientata vest-est cu planul aproape vertical (860). Compartimentul nordic se deplaseaza spre vest în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.242. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 18 din data de 13 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 47 defineste o faliere inversa cu componenta de strike slip, orientata vest-est cu planul de faliere înclinat spre nord. Compartimentul nordic se ridica și se deplaseaza spre vest în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.243. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 47 din data de 6 august 1991( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 88 este asociat unei falii inverse cu orientarea nord est-sud vest, cu planul de înclinare înclinat spre. Compartimentul vestic se ridica și se deplaseaza spre sud vest în raport cu cel estic.

Fig.II.244. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 88 din data de 17 decembrie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 16 este asociat unei falii inverse cu orientarea nord est-sud vest, cu planul de înclinare înclinat spre est. Compartimentul estic se ridica și se deplaseaza spre sud în raport cu cel vestic.

Fig. II.245. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 16 din data de 12 iulie 1991 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 26 este asociat unei falii normale cu orientarea nord est-sud vest, cu planul de faliere înclinat spre est. Compartimentul estic cade și se deplaseaza spre est în raport cu cel vestic.

Fig.II.246. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 26 din data de 15 iulie 1991( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 13 este asociat unei falieri inverse cu componenta de strike slip, orientate nord est-sud vest cu palnul de faliere înclinat spre sud est. Compartimentul sud estic se ridica și se deplaseaza spre sud vest în raport cu cel sud vestic.

Fig.II.247. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 13 din data de 30 septembrie 1990 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 40 este asociat unei faliere inverse cu componenta de strike slip oprientate nord sud cu planul de înclinare aproape vertical (820). Compartimentul estic se ridica și se deplaseaza spre sud vest în raport cu cel sud vestic.

Fig.II.248. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 40 din data de 20 iulie 1991 ( Fig.II.170 , Anexa 5)

Cutremurul 35 este asociat unei faliere normale orientate nord sud cu planul de înclinare spre est. Compartimentul estic cade și se deplaseaza spre sud vest în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.249. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 35 din data de 19 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 22 este asociat unei falii normale orienatate nord est-sud vest cu planul de faliere orientat spre est. Compartimentul estic cade și se deplaseaza spre vest în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.250. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 22 din data de 13 iulie 1991 ( Fig. II.170, Anexa 5)

Cutremurul 17 este asociat unei falieri de strike slip orientate vest-est cu înclinarea planului spre nord. Compartimentul nordic se deplaseaza spre vest și se ridica usor în raport cu compartimentul sudic.

Fig.II.250. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 17 din data de 12 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 62 este asociat unei falieri inverse cu componenta de strike slip, orientat vest-est și încli9narea planului spre nord. Comaprtimentul nordic se ridica și se deplaseaza spre vest în raport compartimentul sudic.

Fig.II.251. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 62 din data de 13 septembrie 1991( Fig.II. 170, Anexa 5)

Cutremurul 147 este asociat unei falieri de strike slip, orientate nord est-sud vest, cu planul de înclinare aproape vertical (840) înclinat usor spre est. Compartimentul estic se depalsea spre nord în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.252. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 147 din data de 26 iunie 2001 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 36 este asociat unei falieri de strike slip cu componenta de faliere inversa, orientate nord est-sud vest, cu planul de înclinare aproape vertical (860) înclinat usor spre vest. Compartimentul vestic se ridica și deplasea spre sud în raport cu compartimentul estic.

Fig.II. 253. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 36 din data de19 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 41 este asociat unei falii normale orientate nord vest-sud est cu planul de faliere înclinat spre nord și deplasarea compartimentului nordic spre est.

Fig. II.254. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 41 din data de 20 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 32 aparține unei falii cu orientarea nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre est. Compartimentul estic cade și se deplaseaza spre sud-vest în raport cu compartimentul vestic.

Fig. II.255. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 32 din data de 19 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 44 aparține unei falii orientate nord est-sud vesti cu planul de faliere înclinat spre sud vest. Compartimentul nord vestic se ridica și se deplaseaza spre sud vest în raport cu compartimentul sud estic.

Fig. II.256. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 44 din data de 31 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 34 este asociat unei falii normale cu orientarea nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre sud est. Compartimentul estic cade și se depaseza spre sud vest în raport cu comaprtimenutl vestic

Fig.II. 257. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 34 din data de 19 iulie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 133 aparține unei falii normale cu oprienatrea nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre nord vest. Compartimentul nord vestic cade și se deplaseaza spre nord est.

Fig.II.258. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 133 din data de 9 octombrie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 96 aparține unei falii inverse orientate nord vest-sud est cu planul de faliere înclinat spre sud. Compartimentul sudic se ridica și se depaseaza spre vest în raport cu comaprtimentul nordic.

Fig. II.259. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 96 din data de 2 martie 1992 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 89 aparține de o falie inversa orientata nord vest-sud est cu planul de faliere înclinat spre sud. Compartimentul sudic se ridica și se deplaseaza spre vest în raport cu compartimentul nordic.

Fig. II.260. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 89 din data de 18 decembrie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 90 aparține unei falii inverse cu orientare nord-sud și planul de înclinare spre est. Compartimentul estic se ridica și se deplaseaza spre sud în raport cu compartimentul vestic.

Fig. II.261. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 90 din data de 19 decembrie 1991 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 97 aparține unei falii inverse oreinatat nord est-sud vest cu planul de înclinare spre est. Compartimentul estic se ridica și se deplaseaza spre sud în raport cu compartimentul vestic.

Fig. II.262. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 97 din data de 24 mai 1992 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 107 aparține unei falii inverse cu orientarea nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre est. Compartimentul estic se ridica în raport cu compartimentul vestic.

Fig.II. 263. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 107 din data de 13 octombrie 1994 ( Fig.II.170, Anexa 5)

Cutremurul 127 aparține unei falii normale orientate nord est-sud vest cu planul de faliere înclinat spre est. Compartimentul estic cade și se deplaseza spre sud în raport cu compartimentul nordic.

Fig. II.264. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 127 din data de 29 septembrie 19987 ( Fig.II.170, Anexa 5)

II.1.4. Zona de vest și nord-vest a României.

Zona studiata (Fig.II.267) se află la contactul dintre orogenul Carpaților Apuseni spre vest cu depresiunea Panonică și spre est cu depresiunea Tarnsilvaniei și la contactul Carpatilor Orientali spre vest cu Depresiunea Transilvaniei. Activitatea tectonică actuală se manifestă printr-o mișcare de ridicare a orogenului carpatic, în raport cu unitățile vecine, în particular cu depresiunea Panonică. Componentele orizontale ale mișcării produc un stres de compresiune, așa cum reiese din soluțiile mecanismelor focale.

Principalele zone active se află pe marginea Depresiunii Panonice și la contactul cu fundamentului Munților Apuseni sau al Carpaților Orientali. Corelarea seismicității crustale cu elemente tectonice confirmă gruparea epicentrelor evenimentelor crustale în jurul unor zone faliate care separă structuri cu fundament denivelat, cum ar fi structurile de la sud de Oradea sau de la nord: grabene Borod, Sânnicolau și Galoșpetreu-Mecentiu (Raileanu et al., 1992) sau horstul Sălaj, depresiunea Satu Mare și blocul Oaș-Gutâi (Polonic, 1980).

Activitatea seismică observată în aria de studiu este de nivel moderat. Datele istorice sugerează doua cutremure potențiale cu magnitudini >6, unul cu magnitudinea de 6.2(Mw) si unul cu magnitudine de 6 (Mw). In general cutremurele carateristice zonei au magnitudine Mw≤5,6. Intervalul de adancime al hipocentrelor este situat in intervalul 3- 33 km, conducând la repartizarea energiei seismice intr-o arie epicentrală redusă.

II.1.4.1. Zona Crișana-Maramureș

Informațiile istorice sugerează pentru zona Crișana-Maramureș cutremure potențiale cu magnitudini > 6. Din secolul 19 și până astăzi nu s-a înregistrat decât un singur eveniment cu magnitudinea de Mw=5,6, pe 15.10.1834 la sud de Carei (zona Piscolt-Petresti)) (cca 15 km sud de Carei). Un alt cutremur important s-a produs in data 5 ianuarie 1823 avand magnitudinea 5 (Mw) situat la est Sighetul Marmatiei.

Zona seismic activa din jurul localităților Oradea și Carei este situată la intersecția unor fracturi de orientări NE și VE, fiind caracterizată prin focare normale, cum ar fi cutremurul din data de 12 aprilie 1886 cu magnitudinea 4.1(Mw) la sud de Oradea, cutremurul cu magnitudine de 4.7(Mw) din data de 11 martie 1893 din zona carei. .

Pentru zona Crișurilor sunt citate, pa lângă focarul de la Elek (Mw= 3.8) în anul 1905, pe granița cu Ungaria, (Nord Arad) sau cutremurele din anii 1847 si 1859 amandoua creditate cu magnitudinea 5(Mw)

Zona Petreni, SV de Carei, este cunoscută ca locul unde s-a resimțit un cutremur slab în 1893 cu magnitudine 4.7(Mw)..

In m-ții Apuseni este consemnat un singur cutremur semnificativ, cu epicentru între Băița și Sudrigiu, pe 11.07.1911 cu magnitudine 3.7(Mw). Tot in aceea zona, nord Zarand, a mai fost un cutremur cu magnitudineqa de 4.3 (Mw) in 1910.

Cutremure semnificative s-au mai produs si in zona Clujului cu magnitudine de 4.7 (Mw) in data de 5 mai 1523 si de 5.3(Mw) in data de 15 februarie 1786

Cutremurele din Maramureș sunt cunoscute prin șocurile din perioada 1876-1926 de intensitate maximă V, uneori cu multe replici (Polonic, 1980). Ele se produc pe un aliniament de la Sighetul Marmației spre vest, în lungul Tisei, sau pe aliniamente NV-SE. Ultimele aliniamente sunt paralele cu structurile Carpaților Orientali și reflectă probabil fracturi în trepte de scufundare a soclului cristalin și de ridicare a bazei crustei terestre spre contactul cu vulcanitele neogene.

In zona Baia Mare(pe falia Dragos Voda si faliile asociate) s-au produs cutremure simțite cu intensitate, unul la 30.06.1978 (MW = 4), vest Baia mare, și trei cutremure în martie 1979, din care cel din data de 8 martie a avut magnitudinea de 3.2 (Mw). Această zona este plasată pe o fractură adâncă orientată V-E, care se extinde spre est și corespunde zonei de rădăcină a pânzei de la Poiana Botizei, apoi se prelungește și intră în contact cu falia ce delimitează la nord Masivul Rodnei, iar la vest se prelungește ca limită a geosinclinalului Szolnok.

Zona Maramureș este afectată de o seismicitate crustală grupată în jurul câtorva localități (Polonic 1980). La Sighet(pe faliile Mara si Halmeu) s-au evidențiat câteva focare seismice destul de active ca frecvență de apariție. În 1894 si 1893 s-au produs unul cu magnitudinea de 3.8(Mw) si respectiv de 4.7(Mw); în 1888 un cutremur cu magnitudinea de 3.8 (Mw) a avut loc la Coștiui; în 1911 la Sărăsău, magnitudine 4(Mw), urmat la câteva zile de o replică mai slabă; în 1926 un cutremur de magnitudine 4(Mw) si de I=4+ cu intensitate maximă pe linia Sighet-Ocna Șugatag. După modul cum au fost afectate diferire localități, sunt sugerate liniile seismice de la Sărăsău-Teceu, Sighet-Ocna Șugatag și Coștiui-Strâmtura. Polonic (1980) menționează că pe durata a 66 de ani (1876-1940) pentru care a avut informații, nu s-au simțit intensități mai mari de I=5+, deci seismicitatea a fost relativ slabă.

Fig.II.265. Cutremure crustale caracteristice pentru zona de vest si nord a României, steluțele roșii reprezintă cutremure cu Mw.>3

(Tectonica după Săndulescu, 1984, Polonic 1980, Raileanu et al., 1992).

II.1.4.2. Depresiunea Transilvaniei

In centrul Depresiunii Transilvaniei este situată o altă zonă seismică, între Târnava Mare și Târnava Mică, cu un cutremur important produs la 3.10.1880 cu magnitudinea de 5.3(Mw) si mai sunt cutremure cu magnitudinea de 5. 9(Mw) in 1223 si tot 5.9(Mw) in 1523 și altul mai recent, din 10.08.1994, de magnitudine M = 3.3, la o adâncime de 10 km. Cutremurul din 1880, s-a resimțit, cu o intensitate de 5+ , pe o arie definita de localitatile Turda-Târgu Mureș-Bazna-Alba Iulia, a avut o zonă epicentrală difuză, cu două direcții de intensitate mare, spre N și spre NV(Atanasiu 1961). Aici s-au observat culminații pe liniile Gâmbuț-Ozd și Bazna-Băgaciu. Spre NV o linie de maximum se extinde spre Cluj, cu alte două maxime la Nădușelu și Zimbor. Paralel cu această linie apar maxime la Șimleul Silvaniei și la Huedin(Atanasiu, 1961). Pe această linie se află și focarul de la Mănăștiur a cutremurului din 18.10.1911. O altă prelungire apare spre vest de la Alba Iulia spre Zlatna, iar spre nord un maximum de la Reghin-Teaca până spre Bistrița (Atanasiu, 1961).

La sud, între Târnava și Olt s-a observat o zona cu maxime de intensitate la Meșendorf și Sibiu. Pe Valea Mureșului, o altă zona de maxim este situata între Deva și Orăștie. Cutremurul a fost resimțit pe o arie largă de cca 62000 km2 până la Călimani-Harghita, dar nu și dincolo de Carpați. Suprafața afectata a depășit 5000 km2. Acest cutremur pare să fi avut un epicentru difuz (ceea ce sugerează o sursă mai adâncă), o singură zguduire seismică și o arie macroseismică relativ mare comparativ cu aria epicentrală. In catalogul ROMPLUS a fost evaluat cu o magnitudine de Mw =5,3. Pe zonele de intensitate maxima observate în timpul cutremurului de la 1880 se suprapun maximele atinse în timpul altor cutremure, precum cel de la 10.11.1940, din zona Vrancea. Astfel s-au menținut liniile de maxim Bazna-Băgaciu, Mediaș-Dumbrăveni suprapusă în parte pe linia Mediaș-Sighișoara, Meșendorf-Sibiu, Ozd-Ogra, Turda-Cluj, Huedin-Șimleul Silvaniei. (Atanasiu 1961).

La marginea bazinului Transilvaniei s-a produs un cutremur la Jibou pe data de 26.05.1885, simțit în partea de nord a Transilvaniei pe cca 14300 km2, cu o intensitate de cel puțin 5+ grade, cu un maximum de I=6 la Domnin(Atanasiu, 1961).

Aici s-a definit linia de maxim a Jiboului, extinsă pe o direcție NNV. Pe aceeași linie pare a se fi manifestat și cutremurul de la 22.01.1830 considerat ca fiind „puternic” (Atanasiu 1961).Un alt cutremur având pe lângă șocul principal, mai multe replici, s-a produs la Deva în intervalul 29-30.04.1886. Cutremurul a fost apreciat ca fiind slab, I=4(Atanasiu 1961).

Este posibil ca focarele să fie situate pe fracturi sub Depresiunea Transilvanei (Atanasiu, 1961). De remarcat faptul că această zonă seismogenă este definită numai pe baza informațiilor istorice, activitatea seismică din prezent fiind aproape absentă.

Fig. II.267. Seismicitatea crustala a zonei vestice si de nord a Romaniei(puncte maro) si distributia cutremurelor cu solutii de plan de falie (puncte verzi, Anexa 6)

(Tectonica după Săndulescu, 1984, Polonic 1980, Raileanu et al., 1992).

Cutremurul 1 este un cutremur asociat unei falieri aproape verticale cu flancul vestic care se ridica si se deplaseaza spre nord.

Fig. II.268 Soluția de plan de falie pentru cutremurul 1 din data de 31 martie 2009 (fig.II.267 , Anexa 6)

Cutremurul 2 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu o orientare nord-sud cu flancul estic ridicat in raport cu flancul vestic si cu o usoara deplasare spre sud.

Fig.II.269. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 2 din data de 28 februarie 2009 (fig.II.267 , Anexa 6)

Cutremurul 3 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu o orientare NV-SE cu planul de faliere inclinat spre sud-vest si compaertimentul sud-vestic ridicat si deplasat usor spre sud est

Fig.II.270. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 3 din data de 2 noiembrie 2008 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul 4 este asociat unei falieri inverse cu o oarientare usor nord vest-sud est , planul de inclinare al faliei este orientat spre sud vest. Compartimentul sud-vestic se ridica si se deplaseaza spre sud est in raport cu compartimentul nord estic.

Fig.II.271. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 4 din data de 8 septembrie 2009 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr.5 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu orienatrea planului de falie aproximativ nord-est si cu planul de faliere inclinat spre vest. Comaprtimentul vestic se ridica si se deplaseaza spre sud in raport cu compartimentul estic.

Fig.II.272.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 5 din data de 11 septembrie 2009 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul 6 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu planul de faliere orientat nord est-sud vest si inclinat spre nord vest(de fapt aproape vertical 830). Compartimentul nord vestic se ridica in raport cu cu compartimentul sud estic.

Fig.II.273.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 6 din data de 3 martie 1981 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr 7, este un cutremur asociat unei falieri normale orienatae nord vest-sud est si planul inclinat spre nord vest. Compartimentul estic cade si se deplaseaza spre nord vest in raport cu compartimentul sud vestic.

Fig.II.274.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 7 din data de 25 februarie 1989 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr.8 este un cutremur asociat unei falieri inverse cu orientarea planului de faliere nord-sud si inclinat spre est. Compartimentul estic se ridica si se deplaseaza spre nord in raport cu compartimentul vestic.

Fig.II.275.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 8 din data de 15 februarie 1990 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr.9 este un cutremur asociat unei falieri normale cu planul defaliere orientat nord-sud si inclinat spre vest. Compartimentul vestic cade si se depalseaza spre nord in raport cu compartimentul estic.

Fig.II.276.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 9 din data de 25 mai 1994 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr.1 0 este asociat unei falieri tip faliere normala orientata nord est-sud vest si inclinat spre sud est. Compartimentul sud estic cade si se depalseaza spre vest in raport cu compartimentul nord vestic.

Fig.II.277. Soluția de plan de falie pentru cutremurul 10 din data de 10 august 1994 (Fig.II.267, Anexa 6)

Cutremurul nr.11 este un cutremur asociat unei falieri inverse orientata nord vest-sud estsi inclinat spre nord est. Compartimentul nord estic se ridica si s edeplaseaza spre nord vest in raport cu compartimentul sud vestic.

Fig.II.277.Soluția de plan de falie pentru cutremurul 11 din data de 10 august 1994 (Fig.II.248, Anexa 6)

Bibliografie

Aki, K., Richards, P.G., 1980, "Quantitative Seismology: Theory and Methods", Freeman, San Francisco.

Atanasiu I., 1961, Cutremurele de pământ din România, Editura Academiei, 194 pg., București.

Bâlă A., Radulian M., Popescu E., 2003, Earthquakes distribution and their focal mechanism in correlation with the active tectonic zones of Romania, Journal of Geodynamics 36, 129-145

Bazacliu O., Radulian M., 1999, Seismcity patterns in Vrancea (Romania) region, Natural Hazards 19, 165-177.

Constantinescu L., Mârza V., 1980, A computer-compiled and computer-oriented catalogue of Romania’s earthquakes during a millenium (984 – 1979), Rev. Roum. Geol., Geophys., Geogr., ser. Geophys. 24, 193-233.

Constantinescu, L, Cornea, I., and Lazarescu, V., 1975, Seismotectonic map of Romanian Territory, St.Tehn.Econ., Inst..Geol.Geof., D10, 291-298.

Cornea I. si Lazarescu V.,1980,Tectonica si evolu\ia geodinamic`a a teritoriului Romaniei, CSEN-CFPS, Arhiva INFP, Buc.

Diaconescu, M., Toma-Danila, D., Craiu, A.,(2014) Seismicitatea teritoriului Romaniei la nord de 460N. Second international Conference on Natural si Anthropic Risks – ICNAR2014 , Bacau Romania

Diaconescu, M., Malita Z., (2009), Some aspects concerning the seismicity of the romanian territory, Geo 2009, Bucuresti

Diaconescu, 2015

Enescu, D. (1992), Lithosphere structure in Romania. I. Lithosphere thickness and average velocities of seismic waves P and S. Comparison with other geophysical data, Rev. Roum. Phys. 37, 623-639.

Enescu D., Popescu E., Radulian M., 1996, Source characteristics of the Sinaia (Romania) sequence of May-June 1993, Tectonophysics 261, 39-49.

Florinesco A., 1958, Catalogue des treblements de terre ressentis sur le territoire de la R.P.R., Litografia si tipografia învățământului, București, 167 pg.

Grunthal, G., Stromeyer, D. (1992), The Recent Crustal Stress Field in Central Europe: Trajectories and Finite Element Modeling, J. Geophys. Res. 97, 11805-11820.

Gutenberg, B., and Richter, C.,F., Seismicity of the Earth and Associated Phenomena, 2nd ed. (Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1954).

Gutenberg, B. si Richter, C.F. (1956). Magnitude and energy of earthquakes, Ann. Geofis. 9, 1-15.

Iosif T., 1961, Seismic activity on the territory of Romania (1957 – 1959) (in Russian), Izv. Akad. Nauk SSSR, Ser. Geofiz. 11, 1633-1639.

Kanamori, H. (1977).The energy release in great earthquakes. J. Geophys. Res. 82 (20): 2981–2876, doi:10.1029/JB082i020p02981.

Karnik V., 1968, “Seismicity of the European area”, Part. 1, Academia, Praha.

Karnik V., 1971, “Seismicity of the European area”, Part. 2, Academia, Praha.

Kondorskaya N.V., Shebalin N.V., 1975, Noul catalog al cutremurelor produse pe teritoriul URSS, din cele mai vechi timpuri până în 1975 (în rusă), Editura Nauka, 536 p, Moscova.

Kravanja S., Panza G.F., Šílený J., 1999, Robust retrieval of a seismic point-source time function, Geophys. J. Int., 136, 385-394.

Mațenco, L., 1997, Tectonic evolution of the Outer Romanian Carpathians: constrains from kinematic analysis and flexural modeling [Ph.D. thesis]: Amsterdam, The Netherlands, Vrije Universiteit, 160 p

Mațenco., 2007

Mogi, 1962

Mutihac V., Stratulat M.I., Fechet R.M., 2007, Geologia Romaniei. Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 249pg

Neagoe C., Popa M., Diaconescu M., Radulian M., (2010),Possible deep lithospheric roots beneath South-Eastern Carpathians, Acta Geodaetica Et Geophysica Hungarica, vol 45, issue 3, 340-355pp

Oncescu M., 1980, Program FORTRAN pentru determinarea solutiei de mecanism focal din semnele undelor P, Raport CFPS/CSEN, Tema 30.87.3/80, 25.

Oncescu, M. C. and Apolozan L. (1984), The earthquake sequence of Râmnicu Sărat, România, of 21-23 February, 1983, Acta Geophysica Polonica, 32, 231-238.

Oncescu, M., C. and Trifu, C., I. (1987), A large seismic sequence on April 27-29, 1986 in Vrancea foredeep, Romania, St.cerc.Geol., Geof., Geogr., GEOFIZICĂ, Tom 25, 88-97.

Oncescu, M. C., Ardeleanu, L., and Popescu, E. (1988), The state of stress under the Meridional Carpathians. Proc. of XXIst Gen. Ass. of ESC, Sofia, 1988, 149-154.

Oncescu, M., Bazacliu, O., Popescu, E, , 1989. The Tulcea Earthquake of November 13, 1981, Rev.Roum.Geol.Geophys. et Geogr, 33, 23-26

Oncescu M., Mârza, V., Rizescu, M., Popa, M., 1999, The Romanian Earthquake Catalogue between 984-1997, in Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, F. Wenzel, D. Lungu (eds.) & O. Novak (co-ed), pp. 43-47, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Netherlands.

Oros E., Popa M., Popescu E., Moldovan I.A., (2007). Seismological database for Banat seismic region (Romania)-part 2: The catalogue of the focal mechanism solutions, Romanian Journal of Physics, vol.53,nos.7-8, p.965-977.

Pagaczewski J., 1972, Catalogue of earthquakes in Poland in 1000-1970 years, Publs. Inst. Geoph. Pol. Acad. Sci. 51, 3-36.

Polonic, G. (1980), Seismicity and tectonics of the Baia Mare-Sighetul Marmației-Halmeu area, Rev. Roum. Geol., Geophys. et Geogr. – Geophysiqu, 24(2), 255-268.

Polonic, G. (1985), Neotectonic activitz at the easter border of the Pannonian Depression and its implications, Tectonophysics..

Polonic, G., 1986. On the seismotectonic relations in the Moldavian Platform and adjacent units, Rev. Roum. Geol., Geophys. et Geogr. – Geophysique, 30, 11-17.

Popescu I.G., 1938, Cutremure în Dobrogea, An Dobr. 19, 22-46.

Popescu I.G., 1939, Cutremure în Bucovina, Bull. Fac. St. Cernăuți 12.

Popescu I.G., 1956, Considerații asupra unor cutremure cu focarul în regiunea Vrancea, St. Cerc. Astr. Seism. 1, 165-176.

Popescu I.G., 1958, Despre periodicitate cutremurelor din România, St. Cerc. Astr. Seism. 3, 165-179.

Petrescu G., Radu C., 1960, Seismicitatea teritoriulșui României în perioada 1901 – 1960, An. St. Univ. Iași 6, 757-782.

Petrescu G., Radu C., 1963, Seismicitatea teritoriulșui României în perioada dinaintea anului 1900, Probl.

Geofiz. (Acad. R.P.R.) 2, 80-85.

Popescu 2000

Popescu E., (2007). Studiu complex al secvențelor de cutremure de pe teritoriul Romaniei, Editura Vox, Bucuresti.

Popescu E., (2010). Modele de propagare ale mișcării seismic. Surse seismic crustale. Editura Granada, București.

Popescu E., Neagoe C., Rogozea M., Moldovan I.A., Borleanu F., Radulian M.,(2011), Source parameters for the earthquake sequence occurred in the Râmnicu Sărat area (România) in November-December 2007, Rom. Journ. Phys., Vol. 56, Nos. 1–2, P. 265–278, Bucharest, 2011

Popescu E., Bazacliu O., Radulian M., 2001, Time clustering properties of the Vrancea (Romania) subcrustal earthquakes, Reports in Physics 53, 507-518.

Purcaru G., 1979, The Vrance, Romania, earthquake of March 4, 1977, Physics of the Earth and Planetarz Interiors, 18, 274-287

Radu C., 1974, Contribution a l’étude de la séismicité de la Roumanie et comparaison avec le séismicité du basin méditerranéen et en particulier avec la séismicité du Sud-Est de la France. Thèse Dr. Sci. Université Louis Pasteur, Strasbourg, France.

Radu C., 1979, Catalogue of strong earthquakes occurred on the territory of Romania. Part I – before 1901; Part II – 1901-1979, in I. Cornea, C. Radu (editors), “Seismological Studies on the March 4, 1977 Earthquake”, ICEFIZ, Bucharest, 723-752.

Radu, C. and Oncescu, M.C. (1988), The crustal earthquake of september 11, 1980 from Brăila-Galați region, Rev. Roum. Geol., Geophys. et Geogr. – Geophysique,32, 19-27.

Radulian, M., Mândrescu, N., Popescu, E., Utale, A., and Panza, G.F. (1996), Seismic activity, stress field and seismogenic zones in Romania, ICTP Preprint IC/96/256.

Radulian M., Mândrescu N., Popescu E., Utale A. and Panza G.F., 1999, Seismic activity and stress field in Romania, Rom. Journ. Phys. 44, 1051-1069

Radulian M., Popescu E., Bala A., Utale A., 2002a, Catalog of fault plane solutions for the earthquakes occurred on the Romanian territory, Rom. Journ. Phys. 47, 663-685.

Raileanu et al., 1992

Richter C.F., 1935, An instrumental earthquake magnitude scale. Bull.Seismol. Soc. Am., 25, 1-31 p.

Gutenberg, B., 1945, Amplitude of surface waves and magnitude of shallow earthquakes, Bull. Seis., Soc., Amer., v35, pp. 3-12

Rădulescu F. (1989),Sondajul seismic de adâncime. Preprint ICEFIZ-CFPS, 99 pp.

Visarion M. si Sandulescu M., 1979, Structura subasmentului Depresiunii Pannonice în România (sectoarele central si sudic). Stud.Cerc.Geol.Geofiz.Geogr., Ser.Geofiz., 17,2, 191-201

Visarion et al., 1990

Visarion, M. (1998), Gravity anomalies on the Romanian territory. In: Sledzinski, J. (ed.), Reports on the Geodesy CEI CERGOP “South Carpathians” Monograph, 7(37), Politechnika, Warszawska, 133–138.

Sandulescu M., (1984). Geotectonics of Romania(in Romanian), Technical Publishing House, Bucharest, Romania.

Săndulescu, M. and Visarion, M., 1988, La structure des plates-formes situeès dans l’avant-pays et au-dessous des nappes du flysch des Carpates orientales:Studii Tehnice și Economice,Seria Geofizică,v.15, p.61-69.

Savarenski E.F., Soloviev S.L., Kharin D.A., 1962, Atlas of the Earthquakes in the USSR (in Russian), Izv. Akad. Nauka SSSR, Moscow, 338pp.

Shebalin N.V., Karnik V., Badzievski D., 1974, Catalogue of earthquakes, Part I, 1901 – 1970; Part II, until 1901, UNESCO, Skopje.

Sperner, B., Lorenz, F., Bonjer, K., Hettel, S.,Mueller, B.&Wenzel, F., 2001. Slab break-off—Abrupt cut or gradual detachment? Newinsights from the Vrancea Region (SE-Carpathians, Romania), Terra Nova, 13, 172–179.

Trifu și Radulian, 1991

Wickens A.I., Hodgson J.H., 1967, Computer re-evaluation of earthquake mechanism solutions, Publ. Dominion Observ., Ottawa, 1, p33