CAPI ɻTOLUL 1. PREZENTA ɻRE GENERALĂ ɻA ETNIEI RROME [624800]

1
CAPI ɻTOLUL 1. PREZENTA ɻRE GENERALĂ ɻA ETNIEI RROME
DI ɻN ROMÂN ɻIA
1.1. O ɻriginea ɻrromilor
Istoria rromilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece rromii nu
au scris nimic până de curând. Tot ce se ș ɻtie despre ace ɻasta se datorează e ɻvidențelor
lingvistice și culturale ɻcare dovedesc cla ɻr că rromii sunt de ɻorigine indiană, p ɻrobabil din
re ɻgiunea nordi ɻcă Punjab. (Achim, 1963 )
Un ɻii cercetător i ɻ estimează că pl ɻecarea lor din India a a ɻvut loc acum cel ɻpuțin 1000
de a ɻni, alții conside ɻrând chiar că ɻau existat mai multe ɻvaluri de migraț ɻie din India. Și a ɻstăzi
exis ɻtă triburi nomade sa ɻu semi -nom ɻade în India, sus ɻținând teoria că rr ɻomii au fost no ɻmazi
de la în ɻceput, au părăsit ɻIndia în timpul ɻ unei inv azii și a ɻpoi au fost împi ɻnși înspre Eu ɻropa
de răz ɻboaie și invazii ult ɻerioare. (Cherat a, 1973 )
O altă teori ɻe consideră rromii ca fii ɻnd o castă de ɻrăzboinici adunată să ɻlupte cu
invadatorii musulm ɻani, care au părăsit Indi ɻa ulterior. La începutu ɻl secolului al XI -lea,
ɻIndia a fo ɻst atacată de forțele musu ɻlmane, însă au existat ɻ prea multe invazii în a ɻcea
perioadă pentru a ɻ putea spune sigur ɻcare din ele a cauzat mi ɻgrația rromilor. În plus, su ɻrse
pe ɻrsane menționează prezen ɻța unui popor de o rigin ɻe indiană încă din sec ɻlul al IX -lea, care
ar putea fi rr ɻomii. (Che ɻrata, 1 ɻ973)
Lim ɻba romani are importante inf ɻluențe persane și arm ɻene, ceea ce dovedește
trecerea ɻ rromilor prin ac este ț ări. S ɻe pare că din Armen ɻia, rromii s -au despărț i ɻt în trei
grupuri, m ɻergând înspre nordul M ɻării Negre, sud (până în ɻ Egipt) și vest spre Im ɻperiul
Bizan ɻtin. (Cher ɻɻata, 1973 )
Rromii c ɻare a ɻu mers spre Imperiul ɻ Bizantin sunt cei ca ɻre u rmează să ɻse
răspândească în toată Europa. Abundența d ɻe cuvinte din limba g ɻreacă sugerează ɻ o prezență
relativ îndelun ɻgată în Imperiul Bizan ɻtin. De altfel, den ɻumirea de ți ɻgan vine din gre ɻcesc ɻul
atsiganos , ɻnum ɻele unei secte er ɻetice, cu care rromii n ɻu ɻ au nici o legatură, însă cu ɻ care au
fost asociați ɻdatorită aspectulu i lor străi ɻn. Probabil datorită in ɻvaziei turce (di ɻn nou), rromii
au intrat în ɻ Balcani în secolul ɻal XIV -lea, și după cucerir ɻea balcanilor de ɻ către forțele
otomane unii au ɻpătruns în vestul E ɻuropei. (Ac ɻhim, 1963)
În Euro ɻpa, rromii au fost ți ɻnuți în sclavie în Bal ɻcani (Mo ldova și ɻ Țara Românească),
ori ș i-au continuat ɻ călătoria răspândi ɻndu-se în toată Euro ɻpa, din Spania ( ɻ1425) până în
Finl ɻanda (1597). Pentru ɻa obține permise ɻde trecere prin ț ăril ɻe din apus, unii rromi au
pretins că sunt c ɻreștini din Egipt ven ɻiți în pelerinaj. A ɻcest lucru, asociat cu î ɻnfătișarea l ɻor

2
străin ă ɻ, duce la denumir ea eng ɻleză de gypsy și ɻcea spanio ɻă de gitano , de ɻla egiptean. A ɻbia
în a doua jum ă ɻtate a secolului al XVII ɻI-lea e uropen ɻii și-au dat seam ɻa că limba rroma ɻni
seama ɻnă foarte mult cu hi ɻndi, stabilind orig ɻinea indiană ɻa rromilor. (A ɻchim, 1963 )
În gen ɻeral, rromii și -au p ɻăstrat mult timp stilul de viață n ɻomadic sau semi – ɻnomadic
în mijlocul unor soci ɻetăți sedentare, ceea ce l ɻe-a permis să-și păst vreze identitat ɻea ca
popor. În v ɻestul Europei, av ɻansat din punct de vede ɻre economic, rromii n ɻu au avut un rol
important ca ɻ mesteșugari și, în ɻ general preze ɻnța lor nu a fost a vpreciată. Deși au ɻfost
primiți inițial ɻcu mare c uriozitate și chiar e ɻntuziasm, odată cve europenii î ɻși dau seama că
pelerinii ɻ din Egipt au de gân ɻd să stea perman ɻent în țările lor, se i ɻau numeroase măs ɻuri
împ ɻotriva lor. (Che ɻrata, 1973 )
În est, ei ɻau un important ro ɻl economic ca meș teș ɻugari, ceea ce ɻ explică numărul
mult ma ɻi mare de rromi de astăzi di ɻn estul Europei com ɻparat cu vestul ɻ.
După abolirea ɻ sclaviei în Țările R ɻomâne în 18 ɻ56, o altă m ɻare migrație are loc, di ɻn
România înspre ɻ vest. Mare parte ɻ din rromii care tr ɻăiesc astăzi în v ɻestul Europei și
majoritatea celo ɻr din America vo ɻrbesc un dialect ɻcare are influențe ro ɻmane. După abolirea
sclaviei, nu se i ɻau măsuri pentru reabi ɻitarea economică ș ɻi socială a rromilor, astfel ɻ că ei
continuă să ɻconstituie un grup afl ɻat la limita sărăciei, discri ɻminat și exclus d ɻin societatea
românească. (Achim, 1963)
În p ɻerioada interbelică, rromii ɻ constituie ɻun grup heterogen ɻ, având ca limba
maternă rromani, ro ɻmână sau maghiară și a ɻflându -se la di ɻferite nivele sociale și
econ omice. În gen ɻeral, ca grup, rromii su ɻnt mai degrabă marg ɻinalizați sau în ce ɻl mai bun
caz ɻtolerați, decât acceptaț ɻi ca minoritate. P ɻână a ɻcum, ascensiunea soci ɻală a unor rromi
î ɻnseamnă de regulă pierderea ɻidentității lor etnice. Ac ɻum însă, intelectualii rromi ɻconst ituie
organiza ɻții cu scopul de e ɻmancipare și redeșteptar ɻe a neamului rro ɻm și apar publicații ɻ ca
ziarul Glas ɻul Rromilor (19 ɻ34-1941).
Aceste ten ɻdințe nu au ɻtimp să se consolide ɻze datorită instaură ɻrii dictaturii și
începerii războiul ɻui. Inspirat de pol ɻitica naziș ɻtilor, regimul Anto ɻnescu deporteaz ɻă în
Transnis ɻtria peste 25.000 ɻde rromi . Se apreciază că p ɻeste jumătate au ɻ murit datorită
condițiilor foa ɻrte grele de acolo. În to ɻată Europa, numărul victi ɻmelor de etnie rro ɻmă,
raportat la tota ɻlul populației sunt c ɻomparabile cu numărul victimelo ɻr evrei. Regimul
comunist c ɻare s -a instaurat după al doile ɻa razboi mondial duce o politică de asi ɻmilare, iar
rromii își p ɻierd statutul de minori tate etni ɻcă. În pofida doctri ɻnei comuniste egalita ɻre, rromii
sunt discrimin ɻați în continuare, primind locui ɻnțe la margine a localități ɻlor și slujbe de
importan ɻță redusă .

3
Astăzi, România s ɻe confruntă încă ɻcu discriminare și rasism l ɻa toate nivelele
societății. V ɻenitul mediu pe perso ɻană al rromilor este mult ɻsub cel al societății în ge ɻneral și
speranța de viață ɻ este cu peste 10 ani m ɻai mică. Totuși, com ɻunitatea rromilor , susținută de
politicile soci ɻale româ ɻnești ɻface pași i ɻmportanți spre a de ɻveni o minoritate etnică ɻîn sensul
modern ɻ al cuvântului, ca ɻmembri ai societ ɻații românești și nu ca g ɻrup doar tolerat.
I ɻntegrarea aduce însă ɻ pericolul asimilării (pierderii identita ɻții etnice și cul ɻturale). Multe
or ɻganizații ale rromilor au ɻ sesizat acest lucru, astfel înc ɻât programele de promova ɻre a
culturii și limb ɻii rromani au o imp ɻortanță egală cu cele p ɻrin care se urmărește
îm ɻbunătățirea condițiilor sociale ɻși economice.
Isto ɻria rromilor este, din păcat ɻe, foarte puțin cu ɻnoscută în România. Ma ɻnualele de
istorie nici nu me ɻnționează rromii și în ɻnici un caz istoria r ɻromilor. A cunoa ɻște istoria
rromilor inse ɻamnă a înțelege mul ɻte din problemele cu c ɻare se confrunt ɻă această minorita ɻte
în ziua ɻde azi. (Che ɻrata, 1973 )
1 ɻ.2. Profilul ɻetnic al populație ɻi de rromi ɻ
ɻDupă majoritatea spe ɻcialiștilor, populația ɻ de rromi are ca orig ɻine rasa indo –
europeană ɻ, din care provin ɻ prin diferite combinații, ɻpractic toate po ɻpulațiile Europei în
primul rând, fiind ɻrasial destu l de apro ɻpiați de restul p opulaț iei ɻdin aceasta re ɻgiune,
amest ɻecul a fost faci ɻlitat. Aceasta f ɻace ca mulți dintre rro ɻmi să nu fie nici d ɻin punctul de
vedere al cul ɻorii pielii atât de disti ɻnctiv. La nivelul observ ɻației comune se acceptă că cei
mai mulț i ɻ dintre rr ɻomi tind să aibă o piele ɻmai închisă la culoare. Da ɻr există ɻ și persoane
care nu ɻs ɻunt considerate a fi rromi c ɻu o piele mai în ɻchisă la culoar ɻe, apropiată de ɻa multor
rromi. ɻ Există și rromi cu o ɻpiele mai desc ɻhisă decât a m ɻultor nerromi. În f ɻapt, fizic, acesta
este singur ɻul semn distinctiv care, d ɻupă ɻ cum se poate observa, ɻ nu funcțion ɻează în sufic ɻient
de mult ɻe cazuri. Doar în anumit ɻe situații criteriul ɻ fizic poate deveni cu clari ɻtate distinctiv.
Iulius ɻRostas (2009) pre ɻtinde că „fi ɻind margi nalizați și supu ɻși presiunilor timp ɻ de
secole, subiecț ɻi ai asimilării f ɻorțate și ai discriminării, ɻrromii și -au de ɻzvoltat propriile lor ɻ
strategii de supraviețuire, ɻ strategii care îi fac ɻ diferiți fată de i ɻndivizii de altă ɻɻetnie ”.
Experie ɻnța istorică ɻ a diferitelor ɻgrupuri a generat o ɻmulțime de caracteristici ɻ
istorice partic ɻulare. Fiind o minoritate, i ɻndiferent unde t ɻrăiesc, rromii au ɻ fost nevoiți să se
ada ɻpteze la mediul a ɻflat în schimbare. Aceasta ɻa dus la diferențe de ɻ cultură, d e obicei ɻuri,
de lim ɻbă. Ei pot fi cl ɻasificați în funcție de ɻocupațiile tradiționale p ɻe care le practică ɻ și d ɻe
dialectul p ɻe care îl vo ɻrbesc. În Româ ɻnia trăiesc mai m ɻulte grupuri ɻdiferite. (Merfea, 1991)
Chi ɻar dacă ɻ există o oar ɻecare distanță ɻ între grupuri, există un sens al ap ɻartenenței la
ace ɻeași comunitate ce este în ɻtărit de adversitatea celor de ɻ alte etnii față de ɻei.

4
Rrom ɻii de naț ionalitate ro ɻmână constituie aproximativ ɻ40 de grupuri dif ɻerite dintre
care ɻCăldă rarii, ɻFierarii, Ursarii, G ɻrăștarii (vânzatorii de ɻcai) și Lă ɻuta ɻrii. Mulț i dint ɻre
aceștia au r ɻenunț ɻat la stilu ɻl de viață ɻ tradiț ional, n ɻomad, mai de ɻgrabă din oblig ɻați ɻe și nu
pentru că ɻ ar ɻ fi ales. Amal ɻg ɻamul cultural a fost de asemene ɻa larg ră spândit p ɻrintre diferitele
grupuri, chi ɻar dacă încă mai e ɻxistă diviziuni ș i el ɻe sunt extrem de importan ɻte în cadrul
comunităț ɻilor. Rromii români au ɻ fost trataț i mult timp ca „diferi ɻți” de că ɻtre indiv ɻizii ce nu
aparț in ɻeau comunităț ɻilor r ɻrome. Instinctul de aut ɻoconservare îi determ ɻină ɻ adeseori să -și
nege identitat ɻea atunci când au de – ɻa face cu indivizi ɻde altă etnie, din caza ɻdiscrimină ɻri ɻi la
care sun ɻt e ɻxpuși. (Zamfir, 1994)
O dova ɻdă grăitoare în acest se ɻns este discrepanța ɻ dintre indivizii ɻ care se
autoiden ɻtifică, cei care se de ɻclară ca fă ɻcând parte din co ɻmunitate și im ɻplicit îș ɻi asumă
identi ɻtatea – și ind ɻivizii care sunt ide ɻntificați de alții ca a ɻparț ɻinând unui anumit gru ɻp etnic.
Principalel ɻe tipuri de ɻrromi :
a) rro ɻmi care prezintă ɻ toate carac ɻteristicile et ɻnice tradițion ɻale și care se
au ɻtoidentifică dre ɻpt rromi în toat ɻe contextele, atâ ɻt în cele oficial – ɻadministrative, ɻcât și în
cele info ɻrmale;
b) rromi care p ɻrezintă toate caracter ɻisticile etnice tr ɻadiționale, pe ɻcare și ceilalți îi
identif ɻică ca rromi după ɻmodul lor de viaț ɻă, dar care nu se autoide ɻntifică în cont ɻextele
oficial -adm ɻinistrative ca f ɻiind rrom ɻi; informal, e ɻi se autoident ɻifică ca rr ɻomi;
c) rrom ɻi modernizați car ɻe și-au schimbat mo ɻdul de viată, în sensul mo ɻdernizării și
care deci nu ɻmai prezintă ɻindicii vizibile ɻale modului tradițion ɻal de viată, c ɻare se
autoidentifică ɻei înșiși ca rr ɻomi, atât în contexte for ɻmale, cât și info ɻrmale (activiș ɻtii etnici,
oameni de afa ɻceri);
d) rr ɻomi modernizaț ɻi care tind să nu se m ɻai autoidentifice ca r ɻromi sau o fac ɻ în mod
fluctuant ș ɻi pe care ɻ ceilalți îi pot sau ɻnu identifică ɻ, ca rromi;
e) foști ɻrromi care s -au inte ɻgrat în populația majorit ɻară până la dis ɻpariția
trăsătu ɻrilor disti ɻnctive, care au r ɻenunțat chiar pen ɻtru ei însiși l ɻa autoidentif ɻicarea ca rro ɻmi.
Nicolae Gheo ɻrghe (fostul co ɻordonator al R ɻomani CRI ɻSS și mem ɻbru al Consiliului
Consultativ al Rro ɻmilor PER, ɻconsultant pe Pro ɻblemele Populațiilor ɻ Roma și Sinti la
Organizația pentru Securit ɻate și Cooperare din ɻ Europa) consider ɻa că populați ɻa rromă ɻtrece
printr -un pro ɻc ɻes de etnogeneza co ɻnstruind o no ɻuă identitate de gru ɻp „Roma” ɻ așa ɻcum
celelalte grup ɻuri au facu ɻt în sec. XI ɻX.
El susț ɻine că scopul prezent, mai ɻales în România, es ɻte acela de a ridica ɻstatutul de
membru al co ɻmunității de la cel ɻde țiga ɻn (termen ce are cono ɻtații peiorative) l ɻa cel de

5
rr ɻom. Cu alte c ɻuvinte, încearcă să ɻrealizeze o schi ɻmbare simbo ɻlică de la status ɻɻul de scla ɻv
la un statu ɻt egal cu ce ɻl de cetățean într -un stat ɻ constitu ɻțional, cu dreptul de ɻ a se
autoidentifica ca aparți ɻnând minorității ɻ rromă.
În cadrul c ɻomunitaților ɻde rromi, identita ɻtea ɻ lor este puternică ɻ, fiind dec ɻlarată în
mai multe mod ɻuri: limba, muzi ɻca, costum ɻe tradiționale și în ɻ tot mai pu ɻț ɻine cazuri,
meșt ɻeșuguri tradiț ɻionale și, mai ɻales modul speci ɻfic de t ɻrai. (Zamfir, 1991)
Rro ɻmii din România s ɻunt recunoscuți ca mino ɻritate națională, su ɻb auspiciile
Departa ɻm ɻentului pentru P ɻrotecția Minori tățilo ɻr Na ɻționale ɻ în cadrul căru ɻia există un birou
ce se ad ɻresează exclusiv ɻproblemelor rromil ɻor. Id ɻentitatea etnică est ɻe puternic pronunț ɻată
la majoritatea rro ɻmilor de național ɻitate româ ɻnă, deș i, ɻcum s -a menț ɻionat anterior, inst ɻinctul
de auto-conserv ɻare îi obligă ade ɻseori pe mem ɻbrii acestei minorități să ɻ-și ascundă ɻaceastă
identitate, ɻcel puțin ɻatunci când intră î ɻn contact cu c ɻomunități de ɻalte etnii. (Crișan, 1999)
În calita ɻte de sclavi, rromii de națion ɻalitate română erau cat ɻegorisiț ɻi în funcție de
stăpânii ɻ lor: biserica, ɻ curtea domnească ɻsau individul, apo ɻi erau divizați în func ɻție de l ɻocul
unde lucr ɻau și de deprinderile ɻpe care le ave ɻau. După cum s – ɻa menționat deja, ɻ chiar și după
ce sclavia a fo ɻst abolită, mulți ɻrromi s -au văzu ɻt în situați ɻa de a se întoarc ɻe la stăpânii,
negăsind o ɻaltă cale de a sup ɻraviețui. Autoorganizar ɻea, vitală ɻ identității minor ɻitare, nu s -a
manifestat la ɻrromii de naționalitat ɻe română până în ɻanii ’30, când s ɻentimentele anti -r ɻoma
s-au amplificat și ɻ guvernul care ɻnu considera ɻ că meritau să ɻ aibă aceleași drept ɻuri ca și
celela ɻlte minorităț ɻi, i-a determinat s ɻă acționeze în acest ɻ sens. Prima orga ɻnizație rromă a
luat ființă în C ɻlabor în 1926, ɻiar membrii acest ɻeia au început să în tr ɻe la universita ɻte.
Identitatea et ɻnică a rromilor ɻdin România reie ɻse, c ɻel puțin la unele grup ɻuri, din
costumele tradiț ɻionale pe care le ɻpoartă, din felul în ɻ care se ɻmândresc cu muzica ɻlor, cu
meserii ɻle lor. Cu toate ace ɻstea, mulți rro ɻmi pr eferă sa nege ace ɻste aspecte ale id ɻentității lor
pentru a nu pre ɻjudicia șansele lor ɻ de a fi angajati ɻsau oportunitățile co ɻpiilor lor de a a ɻvea o
educa ɻție. Spectrul ɻ violenței, predominant în ɻ România pân ɻă în 1990, este un ɻalt motiv care
face c ɻa multe comunitaăți de rr ɻomi să fie refractare l ɻa orice formă ɻde organizare sa ɻu să nu
își asume id ɻentitatea. (Cherata, 1973)
F ɻără îndoială, aceasta ɻeste o trăsătur ɻă generală a comunităților ɻde rromi, acest
aspect reie ɻșind și din număru ɻl mare de organizați ɻi ale rromilor apărute d ɻupă 1990.
Pe de altă ɻparte, Donald Ken ɻrick (1995) considera ɻdiscriminarea ɻ sau refuzul
p ɻopulației majoritare de a -i acc ɻepta ca fiind cauze ɻle care stau la ba z ɻa păst ră ɻrii identității
ɻlor. El susți ɻne chia ɻr că încercările dif ɻeritelor gu verne din E ɻuropa de Est de a -i asimi ɻla
forțat au eșuat di ɻn cauza faptu ɻlui că societatile care urmau ɻsa-i asimileze nu i -au ac ɻceptat

6
(Kenrick , 1998 ). De aceea, se poate ɻspune că rromii s -au a ɻflat la îndemâna p ɻopulațiilor de
a ɻlte etnii, acesta fiind ɻ motivul principal care a ɻ stat la baza continuăr ɻii identității și cu ɻlturii
lor.
ɻPoliticile regimului comuni ɻst în privința d ɻomiciliului forțat, a o ɻbligativității
angajări ɻi și a educației, i -au a ɻpărat pe rromi de ura etn ɻică pe care in div ɻizi de alte etnii a ɻu
simțit -o pen ɻtru ei. Din 1990 ɻei nu au mai b ɻeneficiat de această ɻprotecție, confrun ɻtându -se
cu discrimi ɻnarea în educație și pe p ɻiața muncii (Abra ɻham, 1995 ).
Cu ɻ toate acestea, i ɻdentitatea r ɻromă încă ɻ exista. S -a ɻobservat ca importa ɻnța
diferen ɻțelor culturale din ɻ estul Europei se dato ɻrează încercărilor di ɻn timpul comunis ɻmului
de a asimila p ɻopulațiile minori ɻtare și a procesului de re -im ɻpunere a culturilo ɻr ce i -a urmat.
Membrii minor ɻităților au fost cu a ɻtât mai hotarâți să – ɻși păstreze ident ɻitățile cu cât
cond ɻițiil ɻe de trăi în regimul de ɻ dinainte de 1989 au f ɻost mai dificile, struc ɻtura societății
fiind multie ɻtnică. Din ac ɻeasta cauză ei s -au sim ɻțit de multe ori mai apropiați d ɻe populația
major itară ɻdecât de rromii care trăie ɻsc în alte păr ɻți. O an ɻumită distanțare ɻa rromilor de
popu ɻlațiile lor de alte etni ɻi este importantă ɻ pentru ɻa le permite să -ș ɻi mențină ɻidentitatea.
Limba . Por ɻnind de la asem ɻănarea limbii r ɻro ɻmani cu a unei ɻ ɻpopulații din ɻIndi ɻa, pe
afecțiunea pentru hai ɻnele colorate în ɻ roșu și ga ɻlben intens, pe d ɻansurile pline de ɻgrație ale
femeilor, pe în ɻdeletnicirea cu ghic ɻitul în ghioc, plu ɻmb topit și pr ɻepararea leacurilo ɻr pentru
însănătoșirea boln ɻavilor, din buruie ɻni într -un anumit fel și p ɻrin vorbe mesteșugite, putem
susț ɻtin ɻe fără teamă că țiganii ɻsunt de ori ɻgine din India. (Ponce, 1999)
În ɻ cazul rromilor ɻdin România limba ro ɻmani are o ɻ capacitate semnificativ mai
redusă ɻdecât limba altor comunități e ɻtnice minoritare de a fi ɻ purtătoarea s ɻpecificului etnic.
Acest lucru porn ɻește din două r ɻațiuni (Burtea, 2002) :
a) În pri ɻmul rân ɻd gr ɻadul de răspân ɻdire a li ɻmbii romani . Aceas ɻta nu mai este ș ɻtiută
de multi din rr ɻomii actuali. Două important ɻe neamuri, vă tra șșii ș ɻi rudarii , ɻ folo ɻsesc foarte
puțin ɻ această limbă, major ɻitatea membrilor ɻacestora necun ɻoscând -o deloc. D ɻatorită
modului lor d ɻe viață de tip simbio ɻtic, iar nu izola ɻt în raport cu comunit ɻatea majorita ɻră,
rromii utilize ɻază vital l ɻimba comunități i ɻmajoritare.
Copiii su ɻnt învațați lim ɻba comunităț ɻii dominante încă ɻde la început, ca o a doua
limbă mater ɻnă ɻ, acolo unde limb ɻa romani este cun ɻoscută și utilizată s ɻau pur ș ɻi simplu ca
singura ɻ limba maternă, acolo unde ɻlimba romani nu ɻmai este utiliza ɻtă. Așa se fac ɻe ca un
rrom, care nu ɻ știe limba română, la nivel ɻ de limba maternă sau, în ɻ comunitățile maghiare
limba maghiar ɻă este o excepție abso ɻlută.

7
b) În al ɻdoilea rând, semnificația ɻutilizării limbii r ɻomani . Limba ɻ romani nu este
utilizată în activită ɻțile de tip religios, ɻ una dintre sursele imp o ɻrtante ale mențin ɻerii unei
limbi minorit ɻare.
ɻAtunci când rromii par ɻticipa la viața religo ɻasă, ei o fac împre ɻună cu comunitatea
majo ɻritară și în limba ɻacestora. Limba roman ɻi nu este nici ɻpurtatoarea unei culturi
tradițional ɻe specifice decât ɻîntr-o anumită ɻmăsură. Unele cân ɻte ɻce țigănești s ɻunt cântate în
romani; mult ɻe cântece tig ɻănești sunt însă ɻcântate în limba ɻ comunității majorita ɻre. Aceasta
se ex ɻplică probabil prin ɻmai mulți factori, un pr ɻim fa ɻctor este acela că rrom ɻii au îndeplinit
și o fa ɻc încă într -un mod sem ɻnificativ, în mult ɻe zone din România, p ɻrofesia de ɻ lăutar.
(Cherata, 19723)
Limba ro ɻmani mai prezin ɻtă încă o foarte ɻ importantă ɻ limită: ea ɻnu prezintă un
instru ɻment cultural de de ɻzvoltare a culturi ɻi tradiționale proprii ɻși nici de acce s la cultura
universală ɻ. Ea nu a fos ɻt o limba scrisă. Din ɻacest motiv ea nu a p ɻutut păstra d ɻecât un
folcl ɻor oral, mai mult câ ɻntece și unele pov ɻestiri. Lipsa ɻ unei limbi sc ɻrise, alături de situația ɻ
de marginalitat ɻe a populației de r ɻomi, a împiedica ɻt de fapt dez ɻvoltarea unei amp ɻle culturi.
Inex ɻistența unei literaturi p ɻroprii scrise a creat ɻ o cultură tradțt ɻională restrânsă care,
la rândul său, nu ɻa stimulat dezvol ɻtarea limbii și practic ɻarea ei într -un c ɻontext cultural
specific. Limba rom ɻani este în mod e ɻsențial o limba co ɻɻlocvială, neputând ofe ɻri, din acest
motiv o m ɻodalitate de acce ɻs la cultura un ɻiversală. Doar ɻ o limbă scri ɻsă și cultivată
reprezintă instr ɻumentul dialogului în ɻ cultu ɻra altor colectivităț ɻi, fiind prin a ɻceasta ɻ validată
de acestea și îm ɻbogățindu -se ea în ɻsăși pri ɻntr-o asemenea com ɻunicare. Limba romani ɻ nu a
fost o limbă a inte ɻlectualității rromilo ɻr. (Ponce, 1999)
Mod ɻul de viață ɻpare să re ɻprezinte component a cea ɻmai im ɻportantă a p ɻrofilului etnic
al populați ɻei de rromi. Aici pu ɻtem identifica, proba ɻbil, diferența majoră dintre ɻ rromi și cele
mai multe ɻ alte comunităti etn ɻice. Ceea ce, chia ɻr de la prim ɻa vedere, dis ɻtinge pe rromi de
restul popul ɻației nu este atât limb ɻa și religia sau diferitele ɻobiceiuri ɻde tip folcloric ɻ, ci
modul lor de vi ɻață, înalt vizibil ɻ, începând cu locuinț ɻa și îmbrăcă ɻmintea și sfâ ɻrșin ɻd cu
modul de ɻa obține resursele nece ɻsare v ieții. (Amza, 1996)
Am pu ɻtea distinge urmă ɻto ɻarele caracteristici ale ɻmodului de vi ɻață tr ɻadițional al
populației de ɻ rromi, privit ca str ɻategie de adapta ɻre acti ɻvă la o sit ɻuație istorică ɻparticulară.
– Rro ɻmii au dezvoltat o s ɻtrategie proprie de obțin ɻere a r esurselo ɻr, specifică unei
comunităț i s ɻărace aflate la marginea socie ɻtății, cu caracteristi ɻci însemnate ɻde
nomadism. Există ɻmai multe co ɻmponențe ale acestei ɻ strategii.

8
– Dezvoltarea ɻ unor profesii auxiliare ɻ pentru societ ɻatea țărănească și ɻ orășenească
tradițională, rel ɻativ modest ɻ recompensate: ɻ fiera ɻri, căldărari, spoito ɻri (de tingiri, v ɻase
din aramă), cărăm ɻidari, fabricarea ɻ de unelte din lemn: piept ɻeni, mături. Este de ɻ discutat
d ɻesigur dacă aceste meserii prin ɻ ele însele induce a ɻu o viață ɻ la nivelul sără ɻciei, dacă ɻ
aces ɻt lucru se ɻdatora mai degrabă ɻ asocierii aces ɻtor profesii cu ɻ grupul etnic ca ɻre le
practica. Ț iganii er ɻau ɻ trataț i ca marginali ɻ, ca să ɻraci, cu un statut social in ɻferior fiind ș ɻi
plătiț ɻi ca atare.
– Satisfacerea unor ne ɻvoi colective margin ɻale, prin utilizarea u ɻnor resurse să ɻrace, cu
potențial econo ɻmi ɻc redus, unde nu exis ɻta competiție, cu membrii po ɻpulației dominant ɻe:
comerț ɻ cu haine vechi, fulga ɻri, ursar ɻi, circari. ɻ
1.3. Famil ia de rromi
C ɻonform indicatorilor econ ɻomici și sociologic ɻi uzuali, comunita ɻtea rromilor
prezintă un nu ɻmăr de simptome ti ɻpice unei populații sub ɻdezvoltate care traieșt ɻe într -o țară
cu niv ɻel mediu de de ɻzvoltare. Familiile t ɻradiționale de țigani ɻ sunt relativ mar ɻi. În me ɻdie, o
familie ɻ de rromi numără circ ɻa 6,6 persoan ɻe, nivelul mediu ɻnaț ɻional în Român ɻia fiind ɻ de
3,1 ɻ membri. (Zamfir, 1994)
Dupa cer ɻcetările Elenei Z ɻamfir și ale lui Cătălin ɻ Zamfir, indic ɻele de fertilitate al
populației rromi ɻlor este dublu ɻfață de cel al popul ɻației totale.
În 2012 , ɻnumărul copiilor/ ɻo femeie rromă ɻ este estimat la ɻ 3,4 față de media ɻde 1,7
pentru pop ɻulația totală. Populația ɻde rromi este tânar ɻă: copiii și a ɻdolescenții sub 16 ani
reprezintă 43,5 ɻ% din componența ɻ familiei. Copiii îm ɻpreună cu soții ɻ (soțiile) și prop ɻrii lor
copii reprez ɻintă laolaltă 63,6% di ɻn întreagul familiei. Cu c ɻât rromii au un ɻmod de viață mai
tradițional, c ɻu atât numărul lor de ɻcopii este mai mare. As ɻtfel, 35,8% ɻdintre f amiliile ɻ de
rrom ɻi numără câte 4 – ɻ10 persoane cu ɻ vârste sub ɻ16 ani.
Indicele ɻ ridicat de natalitate e ɻste una di ɻntre caracteristicile mo ɻdului de viață
tradițional al ɻțiganilor, axat pe ɻ o organizare fa ɻmilială foarte s t ɻɻrictă. Dificult ɻățile econom ice
ac ɻcentuează ɻacest fenomen, ɻ căci cei nou -veniț ɻi în clan sunt ad ɻesea considerați mân ɻa de
lucru ɻsuplimentară ɻ. (Burtea, 1997)
Î ɻn realitate, date fiind ɻ condițiile econo ɻmice și sociale mizere ɻ în care au cr ɻescut o
mare parte din ɻtre ei, mulți nu ɻprimesc nici o educaț ɻie și, ca atare, prei ɻau sau ɻchiar adâncesc
starea de s ɻărăcie a părințilo ɻr lor. Num ɻărul mare d ɻe copii la rromi, se dat ɻorează și vârstei la
care au ɻ loc căsătoria și primel ɻe nașteri. Fetele s ɻe căsătoresc, în general, în ɻ jurul vârstei de
17 ɻani (22 de ani este vâ ɻrsta medie pentru re ɻstul populației), ɻiar băieții, spre ɻ18 ani. Tânara
generație nu man ɻifestă tendința de a î ɻmpinge vârsta căsă ɻtoriei mai târziu; dimpotrivă, ɻs-ar

9
părea chiar că tineri ɻi se căsătoresc ɻmai devreme. Nunt a trad ɻițională a rro ɻmilor nu ar ɻe loc
nici la bis ɻerică, nici la primări ɻe și nu cons ɻtituie o legă ɻtură ɻ recunoscută de ɻautoritățile
statu ɻlui. Nunta este să ɻrbătorită exclu ɻsiv în sânul com ɻunităț ɻii, iar soții nu fac ɻ demersuri
pentru oficiali ɻzarea legăturii ɻlor. (Zamfir, 1994)
Căsăt ɻoria de tip trad ɻițional pare a fi ɻfoarte răspândită, întrucât ɻpe ea se înte ɻmeiază
circa 4 ɻ0% din cuplurile popu ɻla ɻței adulte. Femeile rro ɻme se căsăt ɻoresc de foarte ti ɻnere și
devin mame la ɻ fel de devreme. O cinc ɻime d intre ele nas ɻc primul copil la ɻ vârsta de 16 ani ɻși
mai mult de ju ɻmătate, la ɻ18 ani. Tânara g ɻenerație are d ɻeja o rata înalt ɻă a natalită ɻții,
su ɻperioară med ɻiei restului po ɻpulației. Familia rro ɻmilor manifest ɻă ades ɻea un soi de fatali ɻsm
î ɻn fața evenimentel ɻor și se află ɻ într-o relaț ɻie de totală pasivita ɻte față de procr ɻeare și
fec ɻunditate. Confru ɻntați cu o rată ɻcrescută a natalităț ɻii și cu resu ɻrse economice pre ɻcare,
rro ɻmii se află în imp ɻosibilitate materială de a sati ɻsface nevoile vit al ɻe ale tuturor me ɻmbrilor
familiei. Unii aju ɻng chiar să -și vând ɻă copii sau decid s ɻă-i abandoneze ori ɻ să-i plaseze
temporar ɻ în instituțiile statului ɻ.
În raportul ɻ sau asupra situa ɻției rromilor din ɻ România (Ha ɻncock, I, 1991), ad ɻresat
Comitetu ɻlui American al ɻ Drepturilor Omul ɻui, Ian Ha ɻncock estim a ɻ că „80% dint ɻre copiii
plasați ɻîn instituții su ɻnt rromi”.
O ɻcupațiile legate ɻde economie informa ɻlă nu le mai permit r ɻromilor să prime ɻască
diversele ajutoa ɻre cuprinse în siste ɻmul de asigur ɻări sociale (cum ar fi î ɻngrijirile medicale
gratuite), să bene ɻficieze de pen ɻsii ori de ajutoare ɻ de șomaj ceea ce ac ɻcentuează preca ɻritatea
situației l ɻor. În acelaș i ɻtimp, condițiile ɻde igienă nesatisfacătoa ɻre favori ɻzează apariția
bolilor, ɻdeterminând o rată a ɻ mortalității superi ɻoară mediei. Din ɻ eșantionul de fam ɻilii de
rromi studi ɻat, 21% consid ɻeră starea de sănaăa ɻte a copiilor lor nesa ɻtisfăcătoar ɻe ș ɻi, se pare că
un număr ɻmare de copii suf ɻeră ɻde retard mintal. ɻ
1.4. Ocupații ɻ și tr ɻadiții ɻ în rând ɻul fam ɻiliei de rromi
Rromii e ɻrau considerați el ɻemente străine ce tr ɻebuiau să ɻ devină româneș ɻti, cultura
lor fiind ɻ considerată ca o cultu ɻră a subd ɻezvoltării și ɻa sărăciei. Din acea ɻstă ca uză, tr ɻebuia
să se facă ɻ ceva pentru a d ɻistruge cultura ɻ specifică a rromilor, prec ɻum și modelul ɻ lor de
viață distinct cel m ɻɻai important ɻelement care ɻ i-a caracterizat de -a lu ɻngul secolelor.
Elim ɻinând din discursurile sale ɻ orice referire la c ɻomunitățile rr ɻome din Români ɻa, statul
neaga de fapt ɻspecificul ac ɻesteia. Conform ɻ p ɻrincipiilor regim ɻului comunis ɻt, ocupațiile
„private” trebuiau să dispar ɻă. Ca urma ɻre, toate fabricile ɻparticulare ce aveau p ɻroprietari
privați au fost confiscat ɻe de stat, același tr ɻatament fiind aplicat tu ɻturor materialelor și
uneltelor folosi ɻte de rromi în ocupațiile lo ɻr tradiționale (pr ɻelucrarea metalelor, a lemnului,

10
confecțio ɻnarea bijuteriilor), mai a ɻles aurul folosit pen ɻtru bijuterii. Si ɻmultan, aceștia e ɻrau
integrați în a ɻctivitățile agricole efectu ɻate în cadrul coop ɻerativelor agric ɻole de produc ɻție.
Cei c ɻare erau pricepuți ɻla prelucrare ɻa metalelor, ɻerau rec ɻrutați de coop ɻerativele
metal ɻurgice. Pâna la căder ɻea comunismului, 48 -50 ɻ% dintre rromi i ap ɻți de muncă lucrau în
agric ɻultură (nu aveau voie să fac ăa comerț). ɻ Cei care au conti ɻnuat să practic ɻe mesteșugurile
tradiți ɻonale nu erau con ɻsiderați ca muncito ɻri aute ɻntici. (Miftode, 1978)
Legea i – ɻa proscris, conside ɻrându -i „paraziți s ɻociali”, fapt pentru ca ɻre ei erau expuși
unui risc ridicat ɻ de a fi pedepsiti (în ɻchiși sau duși ɻcu forța la muncă).
Prin tradiți ɻe, rromii lucrează pe c ɻont propriu ca sp ɻoitori de vase, cără ɻmidari sau
prelucră ɻtori ai lemnului. Au ocu ɻpații felurite: unii repară î ɻncălțămintea, altii fac ɻ maturi sau
obiecte de nuiele ɻ, iar alții adun ɻă zdrențe, haine vechi ɻ sau sticle pentru ɻ a le revin ɻde. Există
rromi ɻ care se ocupă cu cre ɻșterea animalelor, cu co ɻmerțul de cai sau de porci. Or ɻganizarea
tradițională ɻa muncii se car ɻacterizează printr -o a ɻnume flexibilitate în d ɻerularea activității
economice, leg ɻate cel mai adesea de nego ɻț și de prestarea de s ɻervicii temporare.
Dar a ɻceste activităț ɻi tradiționale (cu atât mai ɻpuț ɻin comerțu l pe piața neagră, micile
furtiș ɻaguri, cer ɻșetoria sau neg ɻustoria ambulantă ɻ) nu mai ɻcorespund muncii și
productiv ɻității. Cei sp ɻecializa ɻți în prelucrarea me ɻtalelor sunt recr ɻutaț ɻi în cooperative cu
specific ɻ metalurgic. Chiar dacă în perioada ɻcomunistă, practicarea ɻ meseriilor tradiț i ɻonale a
fost descurajată, unel ɻe activități s -au menținut totuș ɻi la limita legalităț ɻii. În plus, activităț ɻi
aflate în ɻ decalaj față de sistemul mo ɻdern de prod ɻucție contribuie la accen ɻtuarea procesului
de marginal ɻizare a rromilor. (Ponce, 1999)
Meseriile tra ɻdiționale ale rromilo ɻr sunt strâns ɻlegate de negoț. În c ɻiuda tuturor
neajunsurilor, un ɻii nu au ezitat să -și reia oc ɻupațiile de acest ɻ tip, încurajați ɻfiind și de un
siste ɻm economic care reabil ɻiteaz ă activităț ɻile comerciale. Mai peste ɻ tot s -au înv iorat
activitățile de recup ɻerare de m ɻateriale: comerțul ɻcu lucruri de ocazie, ɻcolectarea ɻ de fier
vechi, de haine vechi ɻ, de sticle goale. Se ɻreia cu succes c ɻulesul plantelor med ɻicinale, ale
fruc ɻtelor de ɻ pădure, al ciuper ɻcilor. ɻ Odată cu liberal izar ɻea econom ɻiei și cu dezvolta ɻrea
economiei de piață, nu ɻmeroși rromi au ev ɻoluat rapid spre activități come ɻrciale la scară
mică. Ei ofera bun ɻuri ș ɻi servicii care nu se găsesc în mag ɻazinele de stat. (Cherata, 1973)
Astfel s -a dezv ɻoltat un comerț la ɻscară mică. Rromii vân ɻd țigări, flori, ɻ semințe,
lame d ɻe ras și alte obiecte m ɻărunte. În acest principi ɻu, acest tip de com ɻerț se desfă ɻșoară în
stradă sau p ɻe standuri amenajate ɻîn locuințe particulare. Mărf ɻurile provin ɻ adeseori din mici
furtiș ɻaguri și ɻ înșelătorii. Un ɻii rromi își obțin o parte din ɻ resurse din exploatar ɻea marginală
a comunităț ɻilor din jur – furân ɻd păsări, porci, fruc ɻte, legume, obiecte casn ɻice, unelte – ɻ sau

11
cerșetorie. În ora ɻșe, unii devin h ɻoți de buzuna ɻre pentru a -și procura cele ɻnecesare
supravieț ɻuirii. Unii rromi contin ɻuă totusi să ɻ se ɻ„aprovizioneze” de pe proprietăț ɻi care azi
nu mai apar ɻțin statului. Îngrijorător ɻ, to ɻtuși, în ceea ce -i prive ɻsșe pe rromi este faptul ɻ că
anumite comport ɻamente delicvente tind s ɻă se transform ɻe într -un mod de ɻ viaț ɻă transmis de
la o generați ɻe la alta. (Cherata, 1973)
La în ɻceputul anilor ɻɻ ’60, regimul comunist, p ɻentru a asimila pop ɻulația romă, a
abordat o serie de ɻpoliti ɻci și măsuri cu privir ɻe la aceștia, cum a ɻr fi stabilirea forțată ur ɻmată
de ignorarea exis ɻtenței lor. Spre deo ɻsebire de maghiari și de g ɻermani, ei nu aveau ɻ dreptul
de a fi reprezenta ɻți ca și minoritate ɻetnică, nu era ɻu liberi să -și pro ɻmoveze tradițiile
culturale. ɻ
S ɻocialismul s ɻau comunismul a d ɻistru ɻs multe ɻdin ocupații ɻle lor tradițional ɻe și din
elementele specifice mo ɻdului lor de viață, iar rromii au înce ɻput să se integreze în s ɻtilul de
viață care le -a ɻfost impus. (Zamfir, 1994)
În ɻ timpul comunismului, ɻ rromii, ca și ceil ɻalți români, primea ɻu locuri de ɻmuncă în
fermele de stat și î ɻn fabrici. Chiar da ɻcă multe din rezultate a ɻu fost obținute c ɻa urmare a
unui tratament coerci ɻtiv, totuși, mu ɻlte familii au benefi ɻciat de o oarecare ɻsecuritate
economică și social ɻă ca urmare a acestor ɻpolitici de sedentarizare ș ɻi de muncă forțat ɻă. În
acest mod, e ɻi aveau posibilitatea de a – ɻși intreține familiile (fii ɻnd obligați să lucreze) ɻ, având
în același timp ɻasigurată ɻ o locuin ɻță.
1.5. Nivel ɻul de trai al fa ɻmiliei de rro ɻmi
Reco ɻnstituirea istoriei ɻrrom ilor din Rom ɻânia în perioada regimului ɻ comunist este
chiar mai dificilă decât ɻ pentru anii celui de ɻ-al doilea razboi ɻ mondial. Multă ɻvreme în
România nu a exista ɻt o politica special ɻă față de țig ɻani.
Dupa înch ɻeierea epis ɻodului Tra ɻnsnistria, țiganii c ɻare au supra ɻviețuit deportarii s -au
întors în satele lor, ɻ unii dintre no ɻmazi s -au stabilit la periferia Bu ɻcureștiului. Uniunea
Gen ɻerală a Rromilor din România ɻși-a reluat activi ɻtatea, sub conduc ɻerea lui Gheorghe
Niculescu. Î ɻn 1948, Uniu nea a fo ɻst desființată ɻde autoritățile com ɻuniste.
Din an ɻul 1948, când ɻcomunismul s -a instaur ɻat deplin în ɻRomânia, țiganii nu mai
apar în actele oficiale c ɻu caracter politic. ɻEi nu au fost tre ɻcuți în rândul naț ɻionalităților
conlocuito ɻare. Timp de aproape ɻ trei decenii, p ɻână la mijlocul anilor ’7 ɻ0, regimul comunist
nu s-a preocu ɻpat de soarta acestei ɻ populații în ansamblul ei ș ɻi nu a existat o ɻpolitică
specială față de ți ɻgani. (Achim, 1963)
În pri ɻmii ani ai regimului com ɻunist s -a manifest ɻat, în ce -i privește pe ți ɻgani, un
fenomen de n ɻeconceput înainte. ɻÎn ap ɻaratul de partid, în m ɻiliție, armata și o ɻrganele de

12
securitate au fost ang ɻajați un num ɻăr relativ mare de țig ɻani. Această ascen ɻsiune a unor
țigani s ɻ-a petrecut atât în cadrul po ɻliticii de promo ɻvare a minorităților naț i ɻonale,
practicat ɻă de noua ɻputere în pr ɻimii săi ani, câ ɻt mai ales î ɻn condi țiile social ɻe regimului
comun ɻist care urmărea înc ɻurajarea categoriilor sărace ɻși distrugerea vechii struc ɻturi
sociale, r ɻefractara noilo r rândui ɻeli.
Cetațenii de origin ɻe țigănească ɻɻ au cunoscut și ei efectele p ɻozitive și negative ale
acestor transformăr ɻi. Ca parte a populației țării, țiganii a ɻu fost partași la ɻbeneficiile și
dezastr ɻele aduse de noua orânduire. ɻ
O transformare ɻcare a privit numai această pop ɻulație a fost sed ɻentarizarea țiganilor
care mai p ɻracticau, într -o formă ɻ sau alta, nomadis ɻmul. Chiar dacă le -au ɻ fost puse la
dispo ɻziție case ɻ, țiganii au conti ɻnuat să locuiască ɻ o vreme în cortul aș ɻezat în curt ɻe, cas a
fiind folosită ɻ ca adă ɻpost pentr ɻu cai. Sedentarizarea, aș ɻa cum a fost pus ɻă în practica, a avut
drept conse ɻcință și dispersare a ɻɻ unor grupuri de țigan ɻi.
În ce p ɻrivește capitolul relațiilor ț ɻiganilor cu autori ɻtățile în anii ɻregimului comunist
trebuie spus că ɻ politica statului ɻ, ca și atitudinea so ɻcietății în ansamblu, a ɻfost cea de
a ɻsimilare culturală și etnică a țig ɻanilor, consider ɻându -se că ei pot fi civilizați ɻ numai dacă
renunță la pat ɻrimoniul lor cu ɻltural și devin „ro ɻmâni” sau „ma ɻghiari”.
P ɻolitica d ɻe a ɻsimilare a țiganilo ɻr promov ɻată în ɻ România nu a ɻfost una elaborată și nu
a cunoscut ex ɻcesele din une ɻle țări vecine, unde ɻcopiii țigani au fost ri ɻdicați de la familiile
lor și crescuți ɻîn instituț ɻii de sta ɻt, au fost dist r ɻuse satele țigănești ɻ (Ungaria) sau a fos ɻt
încurajată ɻ sterilizarea fe ɻmeilor țigane ca ɻre aveau mai mult decât ɻ un anumit număr de copii
(Cehoslovaci ɻa). În ultimii an ɻi ai lui Ceauș ɻescu au existat voci ɻîn mass -medi ɻa străină ɻ care
acuzau ɻregimul politic din ɻ România că pr ɻomovează o politica ɻantițigănească și chiar ɻun
rasism ɻantițigănesc. Es ɻte adevă ɻrat că Ceauș ɻescu a utilizat ɻdiversiunea naț ion ɻalistă, dar o
astfel de acuza ɻție nu poate fi ɻsusț ɻinută. În România, nu au fost l ɻuate măsuri d e o ɻrdin rasial
și nici n ɻu au existat legi ɻspeciale pentru țigani. Țig ɻanii au fost tratați ɻca o minoritate s ɻocială
care ɻtrebuia integrată într – ɻun fel sau altul în noua orga ɻnizare econ ɻomică și s ɻocială.
Regimului c ɻomunist i se po ɻate reproș a mai degra ɻbă ɻ neglijarea problemelor
populaț ɻiei țigăneș ɻti, faptul că ɻ nu s-a preocupat îndeajuns de amel ɻiorarea cond ɻitiei sociale si
cultural ɻe a acesteia, că atu ɻnci când au f ɻost luate mă suri în ɻ acest sens, ele nu ɻ au ținut cont
de specificul di ɻferitelor grupuri de ɻțigani ɻ.
Politica natali ɻstă, care ɻa făcut să creasc ăă numărul țiganilor, ș i tolerarea ɻ în anumite
limite, în anii ɻ ’80, a speculei, p ɻracticată mai ales de ɻ țigani au fost interpretate ɻ ca ɻo politică
favorabilă ț igani ɻlor.

13
Țigani i ajun ɻgeau adesea î ɻn conflict cu miliț ɻia și autoritățile locale. ɻ Cauza ɻ nu era
doar i ɻnfracționalitatea rid ɻicată în râ ɻndul acestei popul ɻații. Fie c ɻă nu erau „î ɻncadrați în
muncă”, fie p ɻentru că își practi ɻcau meseria f ɻără autorizație, țig ɻanii au suferit rigorile
legilor, fiind co ɻnsiderați „paraziți ɻsociali”, trimiși la ɻ muncă pe santier ɻele de construcții sau
la Canalul Dun ɻăre-Marea Neagră. O măsura ɻ care i -a afectat în mod di ɻrect pe țigani a fost
confiscarea aurului d ɻeținut de pa ɻrticular i. Țiganii, î ɻndeosebi corturari, ɻ pentru care a ɻurul era
obiect de tezau ɻrizare, și -au pi ɻerdut atunci princi ɻpalul lor avu ɻt.
În ultimii ɻ ani situația socială ɻa țiganilor (rro ɻmilor) a facut obiectu ɻl mai multor
cercetări. Cea mai ɻamplă și mai riguro asă a f ɻost ancheta întrepr ɻinsa în anul 2012 ɻ de o
echip ɻă de cercetători de la ɻUniversitatea din Bucu ɻrești și de la Institutul de ɻCercetarea a
Calit ɻății Vieții.
Studiul ɻarată că situația profesional ɻă a rromilor este alar ɻmantă. Populația d ɻe rromi
în marea ei majoritat ɻe nu deține nici o ɻ profesie, 79,4% d ɻintre ei nu au nic ɻi o profesie (58%
bărb ɻați și 81% femei); doar 16, ɻ1% sunt calificați î ɻn profesii moderne, i ɻar 3,9% în profesii
tradiționale. La sal ɻariații rromi nivelul ɻcalificării este ext ɻem de scăzut, marea ɻmajoritate
ocupând poziții nec ɻalificate 59,4%. Munc ɻitori calificați sunt 3 ɻ8,8%. Doar 1,8 ɻ% au
calificari medii ș ɻi superioare. ɻ
În ɻ ce privește ven ɻiturile, în general fa ɻmiliile de rromi dispun de su ɻrse mixte de
venituri, une l ɻe cu caracter regu ɻlat ɻ altele având un caracter oc ɻazional. Cei m ɻai mulți dintre
țigani trăiesc cu ɻmult sub standardele de civ ɻilizație ale comu ɻnității rurale și ɻurbane în care
locuiesc. Lo ɻcuința, dotarea gospoda ɻriei cu bunuri de folos ɻință îndelungată, îmbrăc ɻămintea,
hrana etc., indică un ɻnivel de trai cel mai ades ɻea scăzut sau foarte ɻscăzut. Si celela ɻlte
aspecte al ɻe situației acestei popu ɻlații prezintă aceleasi caracterist ɻici. Situația ɻșcolarizării
rromilor este extrem ɻde precară: 22 ɻ% din ei nu au ɻnici o clasă , o proporți ɻe a
analfa ɻbetismului fiind ɻde 27,3%.
La capi ɻtolul sănătate, aceasta ɻetnie se confrun ɻtă cu probleme ɻde-a dreptul
catastrofale. Rr ɻomii au cea mai scăzută ɻ du ɻrată medie a vieții, cel m ɻai mare procent de
mortalitate inf ɻantil 63,1%. ɻ
Infracțion ɻalitatea în cadrul p ɻopulaț iei de rromi e ɻste în mod indiscutabil ɻmult mai
mare decât la nivelul în ɻtregii țări.
În ɻultimii ani, în ce privește această popula ɻție au apărut feno ɻmene noi. Astfel
libertizarea după 1989 ɻa regimului econ ɻomic a permis multor ɻrromi lansarea în afaceri.
Rromii au f ɻost între primii întreprinzători apăruti d ɻupă ɻ Revoluț ɻie. În ultimii ani a apărut o
categ ɻorie de rromi bogați, care au ɻ facut avere, prin afacer i ɻmai mult sau mai puțin lega ɻle.

14
Fenome ɻnul de îmbogățire a unor grupu ɻri ɻ de rromi privește mai ɻ cu seama pe
protagoni ɻștii pieței negre din ultimi ɻi ani ai regimului ɻcomunist.
Așa cum ɻarată cercetările sociologice ɻ, în ultimii ani s -a pro ɻdus un in discutabil
reg ɻres social -economic al populației d ɻe rromi. Asistă ɻm la o agravare a pro ɻblemelor sociale,
datorit ɻă evoluțiilor de ansambl ɻu din țară, a treceri ɻi la economia de pia ɻță dar și dato ɻria
modificării ɻ politicii sociale ɻ pe care o ɻ promovea ɻză statul.
Rromii constitui ɻe prin sărăcia ș ɻi ɻ marginali tatea ce caracterizează ɻ pe cei mai mulț i
dintre ei, cât și prin dim ɻensiunile acestei populații una ɻdin problemele s ɻociale cele mai
serioase ɻdin România de azi. ɻ
1.6. Rr ɻomii și integrarea s ɻocială
Ceea ce a unit ɻdintotdeauna grupurile de rromi ɻ și le-a dat cons ɻtiința unei identităti
țiganești, pe lângă orig ɻinea comună, era statutul ɻ social marg ɻinal, adică izol ɻarea lor ca
“ț ɻigani” de către populația î ɻn mijlocul căreia ɻ trăiau. Marginaliza ɻrea și exclud ɻerea socială a
rromilor au creat, î ɻn timp, un import ɻant decalaj socio ɻ-cultural între populația m ɻajoritară și
comunitatea țiga ɻnilor. Diferențele din ɻt ɻre rromi și român ɻi persistă ș ɻi în societ ɻatea actuală,
această etnie rămânând ɻ în continuare categori ɻa socială cea mai săracă ɻsi forță de muncă
foarte ieftină. Astăzi, ɻ în România venit ɻul mediu p ɻe persoană al ɻ rromilor este m ɻult sub cel
al societății ɻîn general și aper ɻanța de viață ɻeste cu peste 10 ani m ɻai m ică. ɻTotuși,
comunitatea rromilor ɻ face pași importa ɻnți spre a de ɻveni o minorit ɻate etnică în sensul
moder ɻn al cuvântului, ca mem ɻbri ai societății ɻromâ ɻnești, și nu u ɻn grup do ɻar tolerat.
Integrarea aduce î ns ɻă pericolul asimilării, adic ɻă pierde rii ide ɻntității entice și
culturale. Păstrare ɻa identității și tradițiilor min ɻorității rrom ɻe este strâns legată de pă ɻstrarea
portului tradiți ɻonal. Din păcat ɻe, în ziua de astăzi portul trad ɻițional nu este ac ɻceptat de
societatea românească ɻ în general. Deși dre ɻpturile omului sunt u ɻniver ɻsale, ele sunt încălcate
mai frecve ɻnt, în defavoarea ɻ anumitor grupuri. Ad ɻesea, aceste grupuri su ɻnt comunităț ɻi sau
populații min ɻoritare în interio ɻul unui stat. Deși n ɻu există o definiție s ɻtandard, u n grup
minoritar este, în ge ɻneral, un gru ɻp non -dominant de ɻindivizi care au ɻ în comun anumite
caractersitici naționale, ɻ entice, religioase sa ɻu lingvistice diferite de ɻcele ale majorității
popul ɻației. Tratament ɻul aplicat grupurilor m ɻi ɻnoritare și modul ɻde interacțiune cu populația
majorita ɻră variază de ɻla stat la stat.
În gen ɻeral, politicile față de minorit ɻăți variază de la int ɻegrare la segre ɻgare sau
exclu ɻdere și de la asimilare la acordar ɻea de drepturi. Asim ɻilarea e ɻste acea ɻpolitică ɻadoptată
față de ɻ o m ɻinoritate națională ɻprin care se ɻ încearcă a forța ɻminorit ɻatea respectivă să ado ɻpte
cultura dom ɻinantă a populației majo ɻritare. Acest ɻ lucru se rea ɻlizează prin politi ɻc ɻi coercitive

15
care î nce ɻar ɻcă să “civilizeze” grupurile ɻ min ɻoritare sau să ɻfor ɻțeze membrii ɻ grupului
minoritar să se con ɻɻformeze unor norme ɻc ɻulturale ɻ definite.
R ɻɻromii au ɻfost adesea ținta unor po ɻlitic ɻi de asimilare ɻ în m ɻulte state eu ɻropene, în
spe ɻcial în perioad ɻa regim ɻurilor comuniste. In ɻt ɻegrarea este f ɻrecv ɻent considerat ɻă o variantă
superioară a ɻas ɻimilării. Politicile d ɻe ɻ integrare sunt c ɻo ɻnsiderate a avea ɻ dr ɻept rezultat
“inserarea c ɻu dre ɻpturi depline a individ ɻului în ɻsocietate”, în ɻ același timp re ɻspectându -se
drepturile in ɻdividuale, ɻinclusiv cele cu ɻlturale.
Convenția pentru elimina ɻea tuturor formelor d ɻe discriminare ɻrasială (1965)
formulează ca prin d ɻiscrimin ɻare se î nțelege: “oric ɻe deose ɻbire, excludere, re ɻstricție sau
preferința î ɻn ɻtemeiată pe rasă, culoare, asc endență sau ori ɻgine națională sau ɻ etnică ɻ, care are
drept scop sau efect ɻ de a distruge sau d ɻe a compromite recu ɻnoașterea, fol ɻosirea sau
exercitare ɻa în condiții de egalit ɻate a drepturilor și libertăților ɻfundamentale ale ɻomului în
domeniile publ ɻic, social și cultural, sau î ɻn orice domeniu ɻ al vieții publice ɻ”.
Prin ɻrasă se î ɻnțelege un grup d ɻe oameni care au o moștenire biolog ɻică comună și pe
care o transmit genera ɻțiilor următoare ɻ. În România, la nivel l ɻegislativ și guvern ɻamental, nu
se poate ɻvorbi despre o discriminare pe ɻ considerențe etnice, dar e ɻxistă o dis ɻcriminare care
este inconștientă la nivelul ɻomului obișnuit. Astfel ɻ comportam ɻentul nostru, determinat de
ɻstereotipuri și prejudecăți, este dese ɻri cauza unei comunic ɻări dificile și a confli ɻctelor, în
s ɻpecial a celor entice. A c ɻonstru ɻi stereotipuri este o funcție nat ɻurală a minții um ɻane, care
dorind să aten ɻueze anxietatea față de ne ɻcunoscut, simplifică real ɻitatea complex ɻă, ajută
corpul și mi ɻntea noa stră să dezvolte ɻrăspunsuri automate la ɻ stimuli similari. D ɻar a construi
stereotipuri și a ɻ le utiliza este periculo ɻs, deoarece simplifi ɻcă realitatea umană ɻ complexă,
negând unici ɻtatea fiecăruia dintre ɻ noi. Stereotipur ɻile entice conduc ɻdeseori la prejudecăț ɻi,
comportamente c ɻare se manifestă prin a ɻcțiuni și emoții incărcat ɻe negativ.
Cent ɻrul de Sociologie Urbană și R ɻegională a re ɻalizat un sondaj de ɻ opinie pe un
eșantion rep ɻrezentativ la nivel național, în decembri ɻe 2012, cercetarea propunâ ndu-și să
releve principalele dimensiuni și caracteristici ale fenomenului discriminării în ɻ România la
nivelul ɻ anului 2013. ɻ
În ur ɻma acestui son ɻdaj s -a ajuns la concluzia că exis ɻtă o susținere ɻmare a unor
atitudini discri ɻminatorii față de rrom ɻii din România: 81% ɻ împărtăș ɻesc prejudecata co ɻnform
căreia “ ɻcei mai mulți d ɻintre rromi î ɻncalcă ɻlegea”, 61% sun ɻt de ac ord cu afi ɻrmația “r ɻromii
sunt o ru ɻșine pentru Rom ɻânia”, circa jum ɻătate dintre persoanele investig ɻate sunt de a cord
cu afir ɻmația “m ɻi- ɻe teamă ɻ când mă intâlnesc cu un grup d ɻe rromi pe stradă” și ɻtoț ɻi
consideră că “rromii ɻnu ar trebu ɻi să fie lăsați să călătorească î ɻn străinătate că ɻ ne fac de râs”.

16
O cinci ɻme din populație crede că ɻ“ar trebui să ɻexiste lo ɻcaluri sau ma gazin ɻe în care rromii
să nu fie ɻ primiți”.
Potrivit D ɻirecției Consiliului Uniunii Europene 20 ɻ00/43/EC, privin ɻd implementarea
principiului tratamentului eg ɻal al persoanelor ɻ, indiferen ɻt de originea rasi ɻală sau etnică,
discriminare ɻa directă are loc atunci cân ɻd “datorită o ɻriginii rasiale ɻsau entice, o persoană
este trata ɻtă mai puțin favorabil ɻfață de cu ɻm este, a fost sau ar fi trat ɻată o altă persoană
într-o situație sim ɻɻilară. Atunci câ ɻnd un angaja ɻtor respinge, ca urmare a u ɻnei politici,
candidați rro ɻmi pentru postul respectiv ɻsau atunci când un ɻseviciu de distribu ɻire a
locuințelor acordă rrom ɻilor, în mod sistem ɻtic și intenționat, locu ɻințe de nivel inferior, ɻavem
de-a face cu exe ɻmple de discriminare ɻdirectă. ɻ
Normele d ɻe drept internațional ɻcondamnă discri ɻminarea rasi ɻală din domenii ca
educați ɻe, sănătate, accesul la o locuință ɻsau la un loc de muncă, pr ɻecum și accesul l ɻa
bunuri publ ɻice și servicii. Rezolvarea ɻsituației rromilor repre ɻzintă un obiectiv fun ɻdamen tal
pentru politica R ɻomâniei. În acest ɻ sens, statul român î ɻși propune să a ɻducă la indeplinire
următoarele condi ɻții: prevenirea ɻ și co ɻmbaterea ɻdiscrim ɻinării insti ɻtuționale și sociale;
păstrarea i ɻd ɻentității etniei rrom ɻilor; asigurar ɻea șan ɻselor egale pen ɻtru ati ngerea unui
standard decent de vi ɻață și stimularea participă ɻrii ɻ etniei rromil ɻo ɻr la viața ec ɻonomică,
socială, cultural ɻă, educațională ș ɻi politică ɻa societății. Succesu ɻl acestei strategii ɻ nu depinde
numai de Guv ɻern, ci și de part icip ɻarea activă a societăț ɻii civile și, ma ɻi ales a com ɻunității de
rromi. ɻPentru combaterea di ɻcriminării și pentr ɻu schimbarea ɻstereotipurilor e ɻxistent e este
necesar a î nțel ɻege că acest lu ɻcru implică resp ɻonsabilități nu numai din parte ɻa majorit ɻății, ci
și din ɻpartea organizațiilor rr ɻomilor, liderilor și m ɻembrilor comunității de r ɻromi.
Participarea civ ɻică, cu șanse ega ɻle a etnicilor rromi ɻîntr-un sistem ɻ democratic,
accesul ned ɻiscriminatoriu la o ɻslujbă și la un trai ɻdecent, accesul la se ɻrviciile sociale
furnizate de stat ɻși facilitarea organi ɻzării politice și neguvern ɻamentale a comunităților de
rromi ar reprezenta ɻ drumul sigur către in ɻtegrarea rromilor î ɻn societatea rom ɻân ɻească.
Î ɻnsă, lipsa unei investiții în ed ɻucație, conju ga ɻte cu efectul d ɻe marginalizare socială
generat de ste ɻreotipuri și prejude ɻcăți, înseamnă un acc ɻes redus pe piața muncii ɻ și implicit o
accentuare a sărăcie ɻi în rândul comunit ɻăților de rromi. U ɻnele studii estimează ɻ că numai
10% dintre ɻrromi sunt angajați pe pi ɻața albă ɻ a muncii. R ɻezultatul aces ɻtei situații e ɻste că cei
mai mulți ɻdintre aceștia nu ben ɻeficiază de asigu ɻrările sociale și protecția pe ca ɻre statul o
of ɻeră ɻ.

17
CAPIT ɻOLUL 2. INTEGR ɻAREA SOCI ɻALĂ A ET ɻNIEI ȘI A FAM ɻILIEI
DE RROM ɻI
În ce ɻntrul modului de vi ɻață tradi ɻțional, specific pop ɻulației de rromi, se poate
id ɻentifica o str ɻategie de viață de tip simbiot ɻic. Această strateg ɻie pare că o repre ɻzintă în mai
mică mă ɻsura produs ɻul unei dezvoltări cu ɻlturale iginare, al un ɻor opțuni culturale di ɻstincte,
și mai m ɻult rezultatul sed ɻimentat sub for ɻmă de strateg ɻie de viață, a unei sit ɻuații de excepție
caracte ɻrizată prin: marginal ɻizare, opri ɻmare, me ɻnținere în pro ɻfesii (fun ɻcții marginale),
discrim ɻinare, săr ɻăcie. Este pr ɻobabil ca ori ɻginar popula ɻția de rromi să fi fo ɻst caract ɻerizată
printr -o specializa ɻre în anum i ɻte tipuri de m ɻeșteșuguri c ɻomple mentare ag ɻriculturii
tr ɻadiționale și care imp ɻlicau un cara ɻcter migra ɻtor.
Co ɻndițiile sociale și econo ɻmice ale Eur ɻopei me ɻdievale i -au transfo ɻrmat însă pe
rromi în ɻtr-o populație marg ɻinalizată. Pot fi en ɻumerați mai mul ɻți factori care au acț ɻionat în
acest se ɻns. Atitudinea de sup ɻerioritate a popu ɻlațiilor față de o popul ɻație venită în co ɻndiții
de depende ɻnță cu valurile migra ɻtoare și care, de la în ɻceput, a împin ɻs pe rromi la mar ɻginea
comunităț ɻilor.
Faptul că rromi ɻi au fost mul ɻt timp robi în Ro ɻmânia a repr ɻezentat o sursă a statut ɻului
lor so ɻcial scăzut. P ɻrofesiile de tip co ɻmplementar celor agr ɻicole și m ɻodul migrator de
practic ɻare a lor s -ar p ɻutea să fi re ɻprezentat un f ɻactor determi ɻnant al resurselor econ ɻomice
mod ɻeste și al statu ɻtului social s ɻcăzut.
Est ɻe însă clar ɻcă multe din ɻtre compo ɻnentele mo ɻdului de viață tra ɻdițional al
gr ɻupuri lor de rro ɻmi s-au crista ɻlizat expri ɻmând situația s ɻocială special ɻă a acestora. Ele ɻ sunt
paterr ɻn-uri cult ɻurale ale sărăc ɻiei, marg ɻinalizării, discri ɻminării. Asemene ɻa pattern ɻ-uri pot fi
frecvent înt ɻâlnite în evoluți ɻa diferite ɻlor comu ɻnități. S ɻpecific co ɻmunității de rro ɻmi a fost că
ea, în într ɻegime și t ɻimp de seco ɻle, a fost me ɻnținută într ɻ-o asemenea situ ɻație de
marginali ɻtate. Situația de f ɻapt care a prez ɻentat ava ɻntajul de a ofe ɻri șansa sup ɻraviețuirii
secolelor de discriminar ɻe, mar ginaliză ɻri și chiar izg ɻonire , dar t ɻot ɻodată a d ɻevenit și o barieră
în cal ɻea moderniz ɻării.
Comu ɻnitatea rrom ɻilor a dezvol ɻtat o strat ɻegie activă de suprav ɻiețuire la marginea
societ ɻății în condiții de săr ɻăcie și de au ɻtoizolare. O a ɻsemenea stra ɻtegie, tran ɻsformată în
mod de via ɻță, devine la râ ɻndul său un ɻfactor extrem de im ɻportant al menți ɻnerii
marginali ɻzării: este o strat ɻegie de a trăi la ma ɻrginea societ ɻății este alăt ɻuri de ati ɻtudinea
comunități ɻi majori ɻtare un factor inhi ɻbitor maj ɻor al unei dez ɻvoltări norm ɻale. Acest ɻe pattern –

18
uri cul ɻturale, rezu ɻltat al unor co ɻndiții social ɻe negative, nu tr ɻebuie în mod ned ɻiscriminativ
ca part ɻe viabilă a unei mo ɻșteniri cult ɻurale unice și in ɻdivizibile.
2.1. Inte ɻgrarea eco ɻnomică
Rromii ɻ au dez ɻvoltat o strate ɻgie proprie de ob ɻținere a resurs ɻelor, specifică unei
co ɻmunități sărace și a ɻflate la mar ɻginea societății, cu c ɻaracteristici înse ɻmnate de nomadism.
Dezvolt ɻarea unor pro ɻfesii auxiliare pentr ɻu societatea țăr ɻănească și o ɻrășenească
tradiți ɻonală și din ac ɻest motiv, rela ɻtiv modest reco ɻmpensate: ɻfierari, că ɻldărari, s ɻpoitori (de
ti ɻngiri, vase de ara ɻmă), cără ɻmidari, fabri ɻcarea de u ɻnelte din lemn (ling ɻuri, al ɻbii), pie ɻpteni,
mătu ɻri. Es ɻte de discutat da ɻcă aceste m ɻeserii, prin el ɻe însele, indu ɻceau o viață la ni ɻvelul
să ɻrăciei sau dacă a ɻcest lucru se d ɻatora mai degrab ɻă asocierii ac ɻestor profesii cu gr ɻupul
etnic care le pr ɻactica: țig ɻanii tratați ca ma ɻrginali, ca săra ɻci, cu un st ɻatut social in fe ɻrior, fiind
și pl ɻătiți ca atare. De asem ɻenea, este de di ɻcutat ce facto ɻri blocau în cele mai ɻ multe ca ɻzuri
a ɻcumularea și schimb ɻarea statu ɻtului social -eco ɻnomic al unor fa ɻmilii de rromi.
Satisface ɻrea unor nev ɻoi colective margin ɻale se real ɻiza prin uti ɻlizarea unor resur ɻse
sărace, cu potenți ɻal economic red ɻus, unde nu exis ɻtă competiție cu me ɻm ɻbrii popula ɻț ɻiei
dom ɻin ɻante:
– comerțu ɻl cu haine vec ɻhi, cu fulgi de pas ɻăre (fulgari);
– ur ɻsari-circari;
– ac ɻhiziționarea și vânz ɻarea sticl ɻelor goale;
– achiz ɻiționarea și val ɻorificarea or ɻicăror bu ɻnuri sau res ɻur ɻse risipite/nee ɻxploatate
de către colecti ɻvitate;
– comercia ɻlizarea unor „fle ɻacuri” ca de ɻ exemplu: semi ɻnțe, poru ɻmb fiert, pietre de
baie, gablo ɻnțuri.
A ɻceste activități s ɻunt relativ marginale av ɻând o capacitate de pro ɻducere de venituri
reduse și nesig ɻure. Doar o forț ɻă de mu ɻnc ɻă care se mulțu ɻmește cu câș ti ɻguri rela ɻtiv reduse și
mai ɻmult sau mai p ɻuțin întâmplat ɻoare poate să exp ɻloateze asemenea resur ɻse.
Aceste r esu ɻrse sunt destul de fluct ɻuante, ɻputând disp ɻărea peste no ɻapte datorită
mo ɻdificărilor de po ɻlitica econo ɻmică sau de cond ɻiții economic ɻe. De exe ɻmplu, acum
apro ɻximativ 20 de ɻani, sticlele go ɻale erau recup ɻerate de că tre ma ɻgazinele de st ɻat la pr ɻețuri
absurd de difer ɻe ɻnțiate de la mo ɻdel la mo ɻdel. În afa ɻră de aces ɻtea exis ɻtau foarte multe
dific ɻultăți în vin ɻderea lor: nu erau ɻ navete pen ɻtru a le depo ɻzita, nu aveau gesti ɻonarul bani
sau exist ɻau și navete și ba ɻni, dar ge stiona ɻrul avea alt ă tr ɻeabă. T ɻoți acești fa ɻctori desc ɻurajau
oame ɻnii să se du ɻcă să vâ ɻndă. În ace ɻastă nișă mul ɻți rromi și ɻ-au gă sit o su ɻrsă imp ɻortantă de
câ ɻștig devenind în acel ɻe condiții o profe ɻsie foarte ras ɻpândită la rromi. Uni ɻficarea prețuri ɻlor

19
de achiz ɻiționare și creș ɻterea aces ɻtora a ușurat ɻprocesul de va ɻlorificare a stic ɻlelor de
populația îns ɻăși. Acest l ɻucru a făcut să sc ɻadă posibilit ɻatea rromilor de a o ɻbține un pro ɻfit din
această activ ɻitate. De asem ɻenea, modific ɻarea prețu ɻrilor la haine, sc ɻhimbarea calit ɻății lor,
orien ɻtarea spre sc ɻăderea durabi ɻlității duc la dispa ɻriția comer ɻțului cu hain ɻe vechi.
Ac ɻeste tipuri de prof ɻesii caracteri ɻstice pop ɻulației de rr ɻomi sunt fie speci ɻfice
sistemului trad ɻițional și de ɻci dispar împr ɻeună cu ace ɻsta, fie timp -intensive (nu neapă rat
mun ɻco-intensive) și de ɻci foarte slab renum ɻerate.
În pl ɻus, asemenea activit ɻăți mențin o an ɻumită marginaliza ɻre socială și cul ɻturală, cu
nivel eco ɻnomic scăzut, precari ɻtatea statutului so ɻcial-profesional și eco ɻnomic. Explo ɻatarea
m ɻarginală a colectivităț ɻii prin diferit ɻe tehnici ca: c ɻerșit, mici înș ɻelătorii semiacc ɻeptate (de
exem ɻplu vânz ɻări de biju ɻterii de ar ɻgint și uneori aur ɻ falsific ɻate), fu ɻrturi în cantități re ɻduse.
Multe din strateg ɻiile de procu ɻrare a resurs ɻelor din aceas ɻtă categorie su ɻnt de tip paraz ɻitar.
(de exe ɻmplu: ghi ɻcitul care este o activ ɻitate, desig ɻur, bazat ɻă pe o relație lib ɻer cons ɻimțită ),
care dez ɻv ɻoltă o spirală a rel ɻɻației până la obț ɻi ɻnerea pri n ɻt ɻr-un a ɻnumit tip de pr ɻe ɻsiune, unei
sume m ɻai ɻmari decât parte ɻn ɻerul ar fi tent ɻɻat să ofere.
După rev ɻoluție, rromii care întrep ɻrind afaceri pe co ɻnt propriu repre ɻzintă o proporție
ridicat ɻă în raport cu configur ɻația colecti ɻvității actuale.
Se obți ɻn astfel ven ɻituri mai sigu ɻre și uneori f ɻoarte mari. N ɻatura acestor activit ɻăți
este greu de p ɻrecizat. Însă c ɻei mai m ɻɻulți din aceas ɻtă categorie au afa ɻceri pe cont p ɻropriu cu
un sta ɻtut mai m ɻult sau m ɻai puțin le ɻgal. Asem ɻenea aface ɻri pe cont pro ɻpriu pot evol ɻua în
direcția u ɻnor activităț ɻi econom ɻice legal ɻe, pe lini ɻa unei anum ɻite trad ɻiții, dar î ɻncadrate în
sistemul s ɻocial -econom ɻic al unei so ɻcietăți mode ɻrne s ɻau, dimpo ɻtrivă pot ev ɻolua în dire ɻcția
unei econ ɻomii subterane î ɻmpletindu -se cu cr ɻiminalitatea.
Activi ɻtățile pe cont pro ɻpriu pot oferi venit ɻuri fluctua ɻnte și, mai mu ɻlte motive,
incl ɻusiv datorită insufic ɻienței ada ɻptări a legislaț ɻiei la aceste tip ɻuri specif ɻice de activi ɻtăți,
ele se a ɻflă la marginea leg ɻalității și ad ɻesea d ɻincolo de ea. În mome ɻntul de față Rom ɻânia se
confru ɻntă cu mari dif ɻicultăți econ ɻomice. Perioada de tranzi ɻție este marca ɻtă de o scădere
br ɻutală a produ ɻcției agricole și indus ɻtriale și de o scă ɻdere a niv ɻelului de trai cu m ɻai mult de
o t ɻreime.
Într-u ɻn atare context, rro ɻmii constituie o cate ɻgorie deo ɻsebit de vuln ɻerabilă și sunt
loviți în pl ɻin de șo ɻmaj. Conform un ɻei anchete mai ve ɻchi întrep ɻrinse în 1992 de E ɻlena și
Cătălin Za ɻmfir asupra comun ɻității rromil ɻor care t ɻrăiesc încă în ɻtr-un m ɻod mai mul ɻt sau mai
puțin trad ɻițional : peste 50% d ɻintre m ɻembrii eșantion ɻu ɻlui nu av ɻeau un loc de ɻm ɻuncă,

20
42,5% fii ɻnd ș ɻomeri, 1,2% fiin ɻd în închisoari, 5,1% prim ɻind pensie. Do ɻar 3% dintre șo ɻmerii
țigani benefi ɻciau de ajut ɻor de șomaj, nedi ɻspun ɻând de asig ɻurări sociale.
Restu ɻl populației de rro ɻmi se împart ɻe în pat ɻroni 0,8% și ang ɻajați 22,1% sau
e ɻxercită pro ɻfesii liberale 16,9 ɻ%. Foarte ɻ puțini rromi o ɻcupă pos ɻturi de răspu ɻndere. O
c ɻonsecință a perio ɻadei com ɻuniste este pier ɻderea trep ɻtată a calific ɻării în activ ɻitățile
tradi ɻționale ale rr ɻomilor: numai 3,9% din me ɻmbrii comunității m ɻai sunt astăzi ca ɻlificați în
ac ɻest gen de profesii.
Factori ɻi care explic ɻă rata cresc ɻută a șomajului în rând ɻul comunit ɻății rromilor su nt:
a) Li ɻpsa de califi ɻcare – Discrim ɻinarea directă ba ɻzată pe prej ɻudecăț i fiz ɻice și mor ɻale de
tipul: țiga ɻnii sunt murd ɻari, sau țig ɻanilor nu le p ɻlace să ɻmuncească.
b) Deli ɻcvența este crescută în râ ɻndul rromilor. Dar într -u ɻn context de criz ɻă economică și
de com ɻpetiție profe ɻsională, un într ɻeg grup se ve ɻde obligat să sufer ɻe de pe urma un ɻei
proaste rep ɻutații și a neî ɻncrederii, chi ɻar a ostilității u ɻnora dintre r ɻomâni, care ide ɻntifică
în perma ɻnență apart ɻenența etnic ɻă r ɻromă cu un co mp ɻortament dev ɻiant în mod natu ɻral.
2.2. Integ ɻrarea social ɻă și legislați ɻa privind int ɻegrarea fam ɻiliilor de rro ɻmi
Rro ɻmii au dez ɻvoltat patter ɻn-uri de comp ɻortare spec ɻifice, ex ɻplicabile ɻpare-se ca
m ɻijloc de adap ɻtare ac ɻtivă prin asum ɻare a sit ɻuației de margi ɻnalitate. Aceste pattern ɻ-uri de
com ɻportare și relațion ɻare prezintă un ɻ anumit succe ɻs, fap ɻt care le -a și înt ɻărit și amplifi ɻcat.
a) Au ɻtomarginalizarea prin pro ɻpriul comport ɻament este un m ɻod de obținere a acceptării
și a tolera ɻnței și de ɻci un preț ɻal acesteia. Ea ɻ se plătește prin descr ɻiminarea inev ɻitabilă
din parte ɻa popul ɻației major ɻitare și prin eli ɻminarea șan ɻsei de depăși ɻre a situației de
marginalizar ɻe. În con ɻsecință recun ɻoașterea exp ɻlicită a dif ɻerenței de re ɻstul comuni ɻtății
este asoc ɻiată cu asu ɻmarea unui sta ɻtut de inf ɻerioritate.
b) Atitu ɻdinea specifi ɻcă d ɻefensiv -ofe ɻnsivă co ɻnstă în autodeni ɻgrare și aut ɻoevaluare negativă
ca ɻre tra ɻn ɻsmit mesajul ɻ neviole ɻɻnței, dar c ɻare este totu ɻși c ɻombinată cu presi ɻu ɻni de și
acț ɻiuni de: ce ɻɻrșetorie, v ɻorbă m ɻultă, rugăm ɻinte – es ɻte ce ɻea ce se num ɻește de regul ɻă
„ț ɻigănie” – au ɻtoînjosire pentru a stâ ɻrni mila și a con ɻvin ɻge a da una din resu ɻrsele
dis ɻponibile: ɻbani, alim ɻente, tu ɻtun etc.
Tend ɻința de lamen ɻtare, de subli ɻniere a săr ɻăciei pentru a ob ɻține milă și, deci a ɻjutor.
ɻsu ɻnt strateg ɻii de natu ɻră a întreț i ɻne o imagi ɻne neg ɻativă asupra co ɻmunității și de a sti ɻmula un
an ɻumit tip de co ɻmportament care ɻ este el însuși margi ɻnalizator.
c) Asum ɻarea explicită a ɻunei modalități ɻ speci ɻfice de obți ɻnere a unui tra ɻnsfer de res ɻurse
de la colec ɻtivitate : nu p ɻrin forță, nu prin agr ɻesiune, nu p rin m ɻarea hoție și m ɻarea crimă,
care ar atrag ɻe reacția pro ɻmptă și du ɻră a populației majori ɻtare și a orga ɻnelor sale de

21
repre ɻsiune , ci pr ɻin „mica ciu ɻpeală”. Acest compor ɻtament intenți ɻonează să obț ɻină o
o ɻarecare toler ɻanță și accep ɻtare. Nu se reven ɻdică dr e ɻpturi, nu se afi ɻrmă capac ɻități
compet ɻitive, ci se solici ɻtă acc ɻeptare, aju ɻtor din m ɻilă event ɻual, accep t ɻarea dev ɻianței
mode ɻrate.
d) Solid ɻaritatea inter ɻnă de gr ɻup: Socie ɻtățile mode ɻrne au transf ɻerat autor ɻitatea de la
com ɻunitatea n ɻaturală, organi ɻcă la org ɻanismele special ɻizate ale stat ɻului. Pe ɻntru sfat nu
ɻexista dec ɻât ind i ɻvidul, iar soli ɻdaritatea grupului, s ɻursă de posib ɻilă re ɻzistență, este
descurajată.
Com ɻunitățile de r ɻromi au pref ɻerat să se me ɻnțină, pe câ ɻt posibil în afar ɻa auto ɻrității
st ɻatale. Solid ɻaritatea ridica ɻtă a comun ɻităților de ɻrromi are o d ɻublă fu ɻncție: de apăr ɻare
împot ɻriva ameste ɻcului au ɻtor ɻității stata ɻle perce ɻpută ost ɻilă și st ɻrăină și de p ɻromovare a unor
for ɻme de autor ɻitate d ɻifuză. Oblig ɻațiile mor a ɻle reciproc ɻe sunt putern ɻice. Juramâ ɻntul es ɻte
încă un ga ɻrant de auto ɻritate al oblig ɻațiilor asu ɻmate și a corec ɻtitudinii. Solidari ɻt ɻa ɻtea de grup ɻ,
în fo ɻrmele ei trad ɻiți ɻonale , repr ɻezintă și un fac ɻtor al menți ɻnerii separăr ɻii de co ɻlectivitatea
m ɻajoritară. Rromi ɻi pref ɻeră modul prop ɻriu, tradițio ɻnal, de a jude ɻca de ɻlictele în cad ɻrul
comuni ɻtății fără recur ɻgerea la instan ɻțele statale, perce ɻpute a fi părtinit ɻoare și în gen ɻeral
o ɻstile comunit ɻății țigăn ɻești.
e) Atit ɻudine ambiva ɻlentă față de aut ɻoritate: Auto ɻritatea stata ɻlă și legea s ɻunt accept ɻate, dar
mai m ɻult ca ɻceva exterior, ca o pu ɻtere străi ɻnă pe ca ɻre nu o poți influen ɻța ci doar ocoli,
ɻpăcăli sau îmb ɻuna. O asem ɻenea atitu ɻdine este înt ɻărită și de fap ɻtul că cel m ɻai ad ɻesea
le ɻgalitatea pro ɻmovată de popul ɻația majo ɻritară nu ia în consider ɻație specificu ɻl multor
activități econ ɻomice ale comunităț ii de rromi, creân ɻdu-se ast ɻfel în mod arti ɻficial
ile ɻgalitate, devian ɻță, crimina ɻlitate.
f) Inte ɻresul scăzut pent ɻru șco ɻală: Șco ɻala nu este perc ɻɻepută ca având o co ɻntribuție la
fo ɻrmarea socială și prof ɻesională a pe ɻrsoanei, ci ma ɻi degrabă c ɻa o ca ɻle de a ɻieși din
comunit ɻate, de a se asi ɻmila populaț ɻiei major ɻitare de n ɻerromi. Moda ɻlitățile de obț ɻinere a
resurse ɻlor sunt înv ɻățate în familie ɻ-comunitate, ɻiar nu în forme org ɻanizate de
școlari ɻzare. Pentru mo ɻdul tradiți ɻonal de viață al rromil ɻor șco ɻala nu este releva ɻntă.
g) Lo ɻcuința: Locuin ɻța nu a repre z ɻentat p ɻentru mo ɻdul de via ɻță tradiți ɻonal al rr ɻomilor o
val ɻoare spec ɻială. Locuința e ɻste neî ɻngrijită, d ɻărăpănătă, degra ɻdată, murd ɻară, la fel ca și
sp ɻațiile din j ɻur. Spați ɻile comun ɻe ale bloc ɻurilor sunt mu ɻrdare, degrad ɻate, curțile
neîn ɻgrijite și lăsa ɻte în paragin ɻă.
h) Atitud ɻinea fa ɻță de să ɻrăcie: Sărăc ɻia nu este spe ɻcifică nu ɻmai rro ɻmilor. Difer ɻența stă mai
mul ɻt în atitu ɻdinea fa ɻță de sărăcie. Es ɻte nev ɻoie să luăm în consi ɻderare un mo ɻd de viaț ɻă

22
spec ɻific în să ɻrăcie. La acel ɻeași res ɻurse econo ɻmice, în ɻtre româ ɻni și rr ɻomi există o
diferen ɻță marca ɻntă.
M ɻulte dintre caract ɻeristicile specific ɻe modulu ɻi s ɻărac de viață au fost înreg ɻistrate și
la fami ɻliile care dispu ɻneau de resur ɻse finan ɻciare subst ɻanțiale. Chelt ɻuirea banilor nu are loc
du ɻpă patter ɻn-ul obișnuit. M ɻai ales în re ɻgimul com ɻunist, cei m ɻai mulți rro ɻmi aveau un
s ɻalariu relativ e ɻgal cu cel al res ɻtului po ɻpulației și totu ɻși condi ɻțiile lor de vi ɻață erau s ɻensibil
mai sc ɻăzute.
Sărăcia prod ɻuce dire ɻct un pattern ɻsărac de via ɻță. Ea p ɻroduce și ɻun efect d ɻerivat:
dezorgan ɻizarea soc ɻială și uman ɻă, lipsa de pe ɻrspectivă, rese m ɻnarea, ɻlipsa de încre ɻdere în
pro ɻpriile posibili ɻtăți. Dacă tradi ɻția este responsa ɻbilă în cea m ɻai mare p ɻarte de stilul de via ɻță
al rr ɻomilor, standa ɻrdul de via ɻță act ɻual este fact ɻorul cheie care b ɻlochează schim ɻbarea
ɻacestuia.
Strat ɻegia adoptată ɻ de a face faț ɻă situaț ɻiei a c ɻeat și o ser ɻie de patter ɻn-uri cultu ɻrale și
cara ɻcteristici care ɻpot susțin ɻe o evoluți ɻe so ɻcială poz ɻitivă și rapi ɻdă: spirit ɻul de inventiv ɻitate,
spiritul înt ɻreprinzător, capac ɻitate de ada ɻptare rapi ɻdă la situaț ɻii noi de viață, de a i ɻdentifica
resu ɻrse, spirit desc ɻhis și nob ɻil, înalt pro ɻfesionalism într ɻ-o serie de meșteș ɻuguri tradiționale,
grija p ɻentru copii, co ɻeziune ridic ɻată a famil ɻiei. N ɻu de p ɻuține ori ca o reac ɻție de apărare
împotri ɻva st ereotip ɻurilor colec ɻtivității, pot fi găsit ɻe atitudini de corec ɻtitudine și cinste
exemp ɻlară, solidar ɻitate comu ɻnitară.
To ɻate aceste cara ɻcteristici pozi ɻtive sunt premi ɻse bune ale dezv ɻoltării care pot fi
valorifi ɻcate doar în condi ɻțiile în c ɻare s-ar adop ɻta un mod m ɻodern de ɻviață.
i) Fe ɻnomenul de respingere: Si ɻtuația actu ɻală a rromil ɻor în Româ ɻnia este un ɻa parad ɻoxală.
Căder ɻea regimul ɻui comu ɻnist le -a p ɻermis țiganilor s ɻă dobândeas ɻcă statu ɻtul de
mino ɻritate națio ɻnală, iar efortur ɻile depuse pe pl ɻan interna ɻțional au dus la ɻ recunoa ɻșterea
specif ɻicității și import ɻanței lor la niv ɻel european, în ɻsă în acela ɻși timp, rro ɻmii au devenit
ɻținta reacț ɻiilor ras ɻste și intolera ɻnte. Co ɻntrolul stric ɻt impus de regi ɻmurile com ɻuniste
împie di ɻcă în general izbuc ɻnirea eventualel ɻor explo ɻzii de violen ɻță împotriva rro ɻmilor.
Od ɻată cu pră b ɻușirea comunis ɻmului și ap ɻariția noilor dif ɻicultăț i economice s -a
favo ɻrizat reapari ɻția tensiunilor i ɻnteretnice, agrav ɻate de tensiu ɻnile sociale năs ɻcute din
haosul p ɻolitic și eco ɻnomic. Libe ɻrtatea de expr ɻesie, introdu ɻsă de regimurile postc ɻomuniste,
este cu d ɻublu tăiș c ɻăci unii ɻvăd în ea posi ɻbilitatea de a -ș ɻi afișa deschi ɻs sentime ɻntele rasiste.
Ch ɻiar dacă rro ɻmii nu sunt sin ɻgurele victi ɻme ale aces ɻtui tip de atit ɻudini, numărul lor
m ɻare, lip ɻsa de or ɻganizare poli ɻɻtică, indiferenț ɻa autorităț ɻilor au fă ɻcut din ei ț int ɻele predil ɻecte
ale mani ɻfestă ɻrilor rasis ɻte.

23
Op ɻinia public ɻă din zi ɻlele noas ɻtre îi perce ɻpe pe rromi ca pe niște îmbo ɻgățiți de pe
ɻurma pieței n ɻegre și a altor acti ɻvități ileg ɻale. P ɻresa le descr ɻie locu ɻințele somp ɻt ɻuoase,
maș ɻini ɻle de lux și niv ɻel ɻul de tra ɻi foarte ridicat, ori ɻ dacă e mai p ɻuțin adevă ɻrat că în
majori ɻtate această com ɻunitate tră ɻiește în condiț ɻii deloc de invidia ɻt.
Con ɻɻflicte viole ɻnte împot ɻɻriva rromi ɻlor s -a ɻu de ɻclanș ɻat ades ɻea iar la o ɻrigi ɻnea
ata ɻcurilor se află o infr ɻacți ɻune comis ɻă ɻ de un rro ɻɻm sau o di ɻspută c ɻare izbuc ɻnise înt ɻre un
rr ɻom și un rom ɻân. Des ɻeori, delincv ɻența rromilor și comp ɻortamentul lor s ɻocial sunt
mo ɻtivele invocate de popula ɻțiile înconju ɻrătoare pentru a -și jus ɻtifica reacțiile ɻ violent ɻe.
Din ɻpricina degradă ɻrii condiții ɻlor de viață, u ɻnele medii de in ɻformare înce ɻarcă să
detur ɻneze at enția și nemu ɻlțumirea p ɻopulației către margi ɻnalizarea sau, dimp ɻotrivă către
bună ɻstarea rrom ɻilor, acuz ɻați de t ɻoate relele din Ro ɻmânia. Atitudi ɻnea mass -m ɻediei
doved ɻește cât de adâ ɻnc sunt înrădăci ɻnate prejud ɻecățile în ment ɻalitatea și în ist ɻoria
rom ɻânilor. Lipsa de profes ɻionalism și utilizar ɻea vechilor pr ɻactici în med ɻiile actuale de
infor ɻmare nu rezolvă ɻ nimic.
În g ɻeneral, foarte pu ɻține sunt ce ɻle care trateaz ɻă cu seriozita ɻte și în mod constr ɻuctiv
probl ɻema rromilor, abord ɻarea ne gativă, asociată pasiv ɻității autorităților, nu fa ɻce decât să
î ɻnvenineze situa ɻția și riscă să stârn ɻɻească în orice mom ɻent noi viol ɻențe.
După rev ɻoluția din ’89 a fost ad ɻoptat un de ɻcret-lege care regl ɻementa repreze ɻntarea
minorit ɻăților în Consil ɻiul Pro ɻvizioriu de Uniune Na ɻțională . As ɻtfel au pu ɻtut fi inclu ɻse în
Consi ɻliu 12 grup ɻuri m ɻinorita ɻre printre ca ɻre și Uniu ɻnea D ɻemocratică a Rrom ɻilor din
Român ɻia.
Con ɻstituția d ɻin 1991 prev ɻede reprez ɻen ɻtarea în Parl ɻam ɻent a organi ɻzațiilor
cetă ɻțenilor aparț ɻinând minorit ɻăților națio ɻnale care nu au p ɻutut obți ɻne în alegeri nu ɻmărul de
vo ɻturi necesa ɻr pentru ocup ɻarea unu ɻi mandat.
Comun ɻɻi ɻtatea rromilor es ɻte categoric subre ɻprez ɻentată în pos ɻtu ɻrile admi ɻnistr ɻative
locale, com ɻpa ɻrativ cu celel ɻalte minor ɻități națio ɻnale. Rrom ɻii fac parte din ɻtre minor ɻitățile
transnațio ɻnale care nu po ɻsedă un terito ɻriu de referin ɻță și care împ ɻrumută din cu ɻlturile și
caracteri ɻsticile celor alătur ɻi de care trăi ɻesc. În plus, c ɻomunitatea rr o ɻmă este div ɻizată într -o
multi ɻtudine de grupuri ɻ, adesea p ɻuse unele altora, fapt ce împ ɻie ɻdică ela ɻborarea unor
ɻstrategii comune.
Lipsa ɻ de educație co ɻnstituie un ha ɻndicap su ɻplimentar pent ɻru o participa ɻre
satisfăcă ɻtoare la via ɻța publică și p ɻolitică.
Abs ɻența unui prog ɻram global dest ɻinat comuni ɻtății rro ɻmilor se expli ɻcă prin
ca ɻracterul etero ɻgenal acestei popul ɻații și ɻdeci, a nevoi ɻlor sale.

24
Dacă este ɻadevărat că ɻrro ɻmii sunt fo ɻarte div ɻizați și prezin ɻtă caracteris ɻtici diferite în
fu ɻn ɻcție de regiuni ș ɻi gr ɻupuri, pot fi to ɻtuși identif ɻicate o serie de problem ɻe com ɻune.
A ɻstfel, este regr ɻetabil că nu a fo ɻst inițiat nici un pr ɻogram general p ɻrivind educația
acest ɻei comun ɻități. S -a op ɻtat și în acea ɻstă privință pe ɻntru m ɻăsuri punc ɻtuale, adesea
d ɻerizorii în rapo ɻrt cu amploar ɻea pro ɻblemei. Ab ɻsența unei polit ɻici specific ɻe și a unor
pr ɻograme gu ɻvernamentale destina ɻte rromilor demos ɻtrează nece ɻsitatea apariț ɻiei unor
iniția ɻtive individ ɻuale sau colectiv ɻe pentru îmb u ɻnătățirea sit ɻuației acestei com ɻunități.
Leg ɻând carac ɻterul etnic al unor ɻ conflicte, autorită ɻțile con ɻtribuie la cons ɻolidarea
unor con ɻștiințe colecti ɻve ostile rrom ɻilor și la conv ɻingerea colectivi ɻtății că atitudi ɻnea ei este
îndreptă ɻțită.
Dacă ɻ acești f ɻactori nu sunt propi ɻce revendic ɻărilor minorit ɻăților și influent ɻează
p ɻolitica Guvernul ɻui nu e sigu ɻr că în sch ɻimb, prin ret ɻragerea element ɻelor națion ɻaliste de la
guv ɻernare, poli ɻtica pe care ar du ɻce-o partidul pr ɻeședintelui ar fi foar ɻte dife ɻrită, în ceea ce
priv ɻește rromi ɻi, de cea pe c ɻare o face as ɻtăzi.
Nesigura ɻnța și dificult ɻățile econo ɻmice i -au determin ɻat pe numer ɻoși rromi să caute
o viață ma ɻi ușoară în Eu ɻropa de Vest. Motiv ɻațiile econ ɻomice ocupă a ɻstăzi un loc ɻ esențial
printre cauze ɻle plecării.
În ɻainte de pră ɻbușirea regimurilo ɻr comuniste ɻîn Europa de Es ɻt rromii c ɻare cereau
azil p ɻolitic obține ɻau adesea s ɻtatutul de refu ɻgiați s ɻau, cel puț ɻi ɻn un permis ɻ de ședere
te ɻmporară. Înc ɻepând din 1989 ɻînsă, țările ɻEuropei Oc ɻcidentale consid ɻeră majorit ɻatea țărilor
din ɻEuropa de Est (pri ɻntre care și Româ ɻnia) ca țăr ɻi stabile ɻ și demo ɻcratice. Din a ɻcest
moment ɻ imigra ɻția din Euro ɻpa de Răs ɻărit pare în princ ɻipal mot ɻivată de ra ɻțiuni eco ɻnomice.
Nu se po ɻate vorbi în nici ɻ un caz de o p ɻersecutare a rro ɻmilor de că ɻtre stat cu to ɻate că s -au
const ɻatat comporta ɻmente discrimi ɻatorii, în special î ɻn instrumentar ɻea judiciar ɻă a violențe ɻlor
c ɻomise împotr ɻiva rromilo ɻr.
Lo ɻviți din plin ɻ de criză și de ɻ insecuritate, o part ɻe dintre ɻrromi pre ɻferă să invoce
drepturil ɻe omului, sper ɻând să ob ɻți ɻnă astfel ɻstatu ɻtul de ref ɻugiat și să s ɻcape de dificult ɻățile
econo ɻmice din țară. T ɻot ɻuși, șansele ɻ lor d ɻe a dobândi un astfel d ɻe statut s unt ɻ cvasi ɻ-nule.
Refug ɻiații rromi și ɻasociațiile lor cer ɻpermisiunea d ɻe a se stabili î ɻn țările din Europ ɻa
de V ɻest pe baza d ɻreptului de libe ɻră circula ɻție. Unii solic ɻită permis ɻe de refugiați ɻ pentru a
obți ɻne dreptul de șe ɻdere în Occid ɻent. Alții î ɻncearcă să -și legal ɻizeze situația ɻ sau să p ɻrofite
d ɻe condițiile de viață m ɻai bune, revendicâ ɻnd dreptu ɻl de a călăto ɻri liber și un ɻ statut în
conc ɻordanță cu transnațion ɻalitatea popo ɻrului lor. ɻ

25
Țăril ɻe din Europa ɻ Occidentală nu su ɻnt, așa dar gaz ɻda pe care și -o i ɻma ɻginează r ɻromii
și țig ɻanii români st ɻabiliți în ace ɻste țări sufe ɻră de aceeași m ɻarginalizare economi ɻcă și
so ɻcială.
Lipsa act ɻelor de identi ɻtate, muncă la n ɻegru, tensiu ɻnile între e ɻi și populaț ɻiile din jur
sau pres ɻiunile serviciilor d ɻe asigurări soci ɻale sunt probl ɻeme noi că ɻrora trebuie ɻsă le facă
faț ɻă.
În concluz ɻie, tradiția dem ɻocratică din Ro ɻɻmânia nu le -a ad ɻus beneficii rrom ɻilor.
Unii ch ɻiar regretă vr ɻemea comuniștilo ɻr când, desigur ɻnu erau recuno ɻscuți ca mino ɻritate
națio ɻnală, dar când politicile ɻ de asimilare ɻ le ofereau cel puț ɻin o siguranț ɻă materială. ɻ
Pe ɻrioada postco ɻm ɻunistă a fost p ɻe ɻntru ei boga ɻtă în s ɻchimbări și parado ɻxuri. Pe de o
parte, ɻea le -a permi ɻs recunoașterea id ɻentității țigăneș ɻti din punct de ved ɻere politic și
cul ɻtural; pe de altă ɻparte, a accentuat ɻmarginalizarea ɻeconomică și so ɻcială și resping ɻerea
acestei com ɻunități.
Î ɻn contextul act ɻual, chestiu ɻnea rromil ɻor nu este sim ɻplă. Se com ɻbină aici mai m ulți
factori de na ɻtură econom ɻică și socială ș ɻi, dacă problem ɻa etnică nu ɻpoate fi ignorată, ɻ ea
derivă în part ɻe din perioa ɻda pe care o trav ɻersează Români ɻɻa și care afecte ɻa ɻză în mod
deo ɻsebit populația r ɻromilor.
Î ɻn pei ɻsajul bulversă ril ɻr actuale, orientările ɻ națio ɻnaliste și xenofo ɻbe au revenit în
forță g ɻăsind un teren foa ɻrte propice într -o țar ɻă slăbită econo ɻmic și ma ɻrcată de resent ɻimente.
Tra ɻn ɻziția spre de ɻɻmocrație a cre ɻat un ɻ spațiu de lib ɻertate din ca ɻre a luat na ɻștere un proce ɻs de
etnogeneză a iden ɻtității ɻrrome. Dar aces ɻtă etnoge ɻneză are nev ɻoie și de un su ɻflet pentru a
căpăta ɻ viață, ceea ce pre ɻsupune ca ɻea să depășe ɻască domen ɻiul reflecției intelec ɻtuale pentru
a se înscri ɻe în cotidianu ɻl rromilor. Va ɻfi nevoie, în ori ɻce caz de tim ɻp pentru a șt ɻerge
sechel ɻele politicii de as ɻimilare.
De ɻocamdată lupta p ɻentru afirmarea ɻunei etnicități ɻ pozitive trece ɻ prin revalo ɻrizarea
imagin ɻii și situa ɻției so ɻciale a rromilo ɻr în România. E ɻforturile în ac ɻest se ns trebu ɻie să vină
at ɻât din partea rr ɻomilor, cât și d ɻin cea a res ɻtului populației și auto ɻrităților, iar ai ɻci este de
lu ɻptat energi ɻc cu pova ɻra istoriei și a ɻmentalităților.
Dacă Ro ɻmânia dor ɻește cu adevăr ɻat să se ridice la ɻ nivelul de ɻmocrații lor aute ɻntice,
ea va tre ɻbui să ac ɻcepte în sf ɻârșit problema ɻ țigănească sub ɻtoate as ɻpectele. Est ɻe o chestiune
de one ɻstitate, de m ɻoralitate, dar și de r ɻesponsabilitate politi ɻcă deoarec ɻe problema țigani ɻlor
este una din prob ɻlemele delica ɻte care amenin ɻță stabilitat ɻea internă ɻa țării, ca ɻre îi
prejudiciaz ɻă reputa ɻția în stră ɻinătate și care ar pu ɻtea, da ɻcă situația s -ar ag ɻrava, să
degenereze în ɻ chip dra ɻmatic.

26
Prin ɻcipalul docum ɻent de po ɻlitică publică în ɻdomeniul i ɻncluziunii socia ɻle a romilor
din Ro ɻmânia a fost ɻStra ɻtegia Guvern ɻului Ro ɻmâniei de îm ɻbunătățire a situaț ɻiei romilor ,
adoptată ɻprin Hotărâ ɻr ɻea Guvernului nr.430 ɻ/2001, cu m ɻodific ɻările și co ɻmpl ɻetările
ulterioare.
Potriv ɻit Progra ɻmului de guv ɻernare pentru pe ɻrioada 201 ɻ7-2020 , p ɻroblematica
lega ɻtă de incluziu ɻnea soci ɻală a r ɻomilor se regăs ɻește în strateg ɻiile minister ɻɻelor de resort și
ɻcuprinde măsuri desti ɻnate romilor în do ɻmeniile: educaț ɻie, ocup ɻare, sănătate ɻ, loc ɻuire.
Po ɻtrivit acest ɻuia „problematic ɻa legată de com ɻunitatea romilo ɻr reprezintă un
do ɻmeniu aparte, ca ɻre necesită a ɻtât efortu ɻri pe plan in ɻtern, cât și co ɻrelarea cu efo ɻrturile
eur ɻopene de ɻeli ɻminare a decala ɻje ɻlor în so ɻciet ɻate. Sunt co ɻnsi ɻderate necesare ap ɻlic ɻarea mult
mai ɻeficientă a Strategiei ɻ naționale și re ɻorie ɻntarea acestei st ɻrategii spr ɻe programe
spe ɻcifice, menite să asi ɻgure îmbunătăț ɻirea substanț ɻială a situaț ɻiei romilor, prin:
– consoli ɻdarea structu ɻrilor de im ɻplementare a str ɻategiei naț ɻionale pentru ɻ romi la n ɻivel
local;
– realiz ɻarea unui part ɻeneriat viabil ɻ între struc ɻturile admini ɻstrației publi ɻce și
comunităț ɻile de ɻromi;
– rezolv ɻarea probl ɻemelor legate de pro ɻprietate asupra ter ɻenu ɻrilor și locuinț ɻelor
deț ɻin ɻute de r r ɻomi și implem ɻentare a unor pr ɻograme de ɻreabilitare a locu ɻinț ɻelor din
zonele loc ɻuite de r r ɻomi prin asigu ɻrarea ener ɻgiei electrice, a apei ɻpotabile, a
can ɻalizării, a gazul ɻui metan, a salubrit ɻății;
– efici ɻentizarea măsuri ɻlor ce viz ɻează aspecte ɻ sectoriale (acc ɻesul pe piaț ɻa m ɻuncii,
promovar ɻea de activităț ɻi gener ɻatoare de ven ɻit, acces ɻul la servicii medic ɻale,
reducer ɻea abandonul ɻui școlar, pr ɻomovarea valorilo ɻr artisti ɻce, cr ɻearea unor
progra ɻme de educ ɻaț ɻie civică, p ɻrevenirea infrac ɻțion ɻalităț ii).”
Strateg ɻia Naț ɻio ɻnală de i ɻncluziune a cetăț e ɻnilor români aparț i ɻnând minorităț ɻii
r ɻrome se înscrie ɻ în cadrul ɻmai larg al docu ɻmentelor program ɻatice ado ɻptate atât la n ɻivel
naț ɻional cât și europe ɻan și internaț ɻional, prin caracter ɻul complementa ɻr al măs ɻurilor de
incluz ɻiune prevăzute în ca ɻdrul acestora.
Ast ɻfel, S ɻtrategia Uniu ɻɻnii Europene de cre ɻștere ec ɻonomică, Strat ɻegia Euro ɻpa 202 ɻ0,
prev ɻe ɻde o ɻbiective clare pen ɻtru o creștere inteli ɻgentă, durabil ɻă și favora ɻbilă incluziunii.
În pra ɻctică, Uniunea a ɻ stab ɻilit cinci o ɻbie ɻctive majore – p ɻrivind ocupa ɻrea forț ɻei de
munc ɻă, inovarea, ɻeducaț ia, ɻ incluziu ɻnea so ɻcială și m ɻediul/e ɻnergia – ca ɻre urm ɻează să fie
înde ɻplinite până în 2 ɻ020.

27
Obi ɻec ɻtivul social pentr ɻu UE la nivelu ɻl anului 202 ɻ0 este un ɻul ambiț ɻios și urmăre ɻște
ɻreducerea c ɻu 20 de milioane a ɻ numărului de cetăț ɻe ɻni europe ɻni expuși risc ɻului sărăciei,
as ɻigurarea coezi ɻunii economice, s ɻociale și terit ɻoriale și sprij ɻinirea categorii ɻlor supuse
riscu l ɻui de excluziune s ɻocială. .
Stat ɻele mem ɻbre au a ɻdo ɻptat, în cadru ɻl Progr ɻamelor n aț ɻɻionale de Ref ɻormă , propriile
lor obie ɻctive naț ɻionale în aces ɻte domenii.
În m ɻo ɻd concret, Prog ɻramul Na ɻțional de Refo ɻrmă 2017 -201 ɻ9 al Româ ɻniei prevede
reducer ɻea cu 5 ɻ80.000 a nu ɻmărului de persoan ɻe aflate în ɻrisc de sără ɻcie și exc ɻluziune
soc ɻială fată ɻ de an ɻul 20 16 și cr ɻearea cadr ɻului adecva ɻt pentru facilit ɻarea acces ɻului și a
pa ɻrticipă ɻrii pe piaț ɻa mu ncii a per ɻsoanelor aparț ɻinând grupurilor vuln ɻerabile, i nclusiv
aparț inând co ɻmunităț ɻilor de ro ɻmi. Strategia ɻGuvernului este ɻperfect co ɻmpatibilă și cu
liniile ɻ de acț iune prevăzute în ɻcadrul altor docum ɻente programati ɻce naț ɻionale .

28
BIBLI ɻOGRAF ɻIE

1) Ac ɻhim, V., Țigan ɻii în istoria Rom ɻâniei , Editu ɻra Bucure ɻști, 1963;
2) Abrah ɻam, D., Bă de ɻscu, I ., Che ɻlcea, S ., Relați ɻi interetnice în ɻ România: Diagn ɻoze
sociologice și ev ɻaluarea tendi ɻnț ɻelor, Editura Carpatica, 1995;
3) Amza, T., Ți ɻganii – necuno ɻscuți de lângă ɻnoi, Editura ɻ Atlas Lex, B ɻucureș ti, 1996;
4) Bur ɻtea, V., Rr ɻomii în sincroni ɻa și diacronia ɻ populaț iilor ɻde contact , Edi ɻtura
Lumina Lex, Bucure ɻști, 2002 ɻ;
5) Burtea, V. ɻ, Șansele popu ɻlației de rromi în ɻRevista de Cercet ă ɻri Sociale nr. 3, 1997 ;
6) Cherata, L., Isto ɻria țiganilor, ɻorigine, spec ɻific, limbă , ɻ Editura Z, ɻBucure ști 1973;
7) Co ɻnven ția Interna ɻțional ă privind ɻeliminarea tut ɻuror formel ɻor de disc ɻriminare
rasial ă, a ɻdoptat ă la A ɻdunarea Gener ɻală a O.N.U., l ɻa 21 decembrie 19 ɻ65;
8) Convenț ɻia Inter ɻnațional ă privind ɻ discriminare ɻa în domen ɻiul ocupă ɻrii for ței de
munc ă ș ɻi exe ɻrcitării profesiei, nr. 111 ɻ/1958 – Organizarea Intern ɻațional ă a Muncii
(O.I.M ɻ.), 1958, nr. 81/1973;
9) Cri ɻșan, N., Țigan ɻii: Mit si ɻRe ɻalitate , Editu ɻr ɻa Albatros, B ɻucurești 1999;
10) Crowe, D.A., ɻThe Gypsy His ɻtorical Experien ɻce în ɻRomânia , 1991;
11) Iorga ɻ, N., Anciens docu ɻments de droit rou ɻmain , Editura Paris, B ɻucu ɻrești, 1930;
12) Ken ɻrick, D., Historical ɻDictionary of the Gypsi ɻes (Romanies), 1998;
13) Ponce, E., Țiganii di ɻn România – o m ɻinoritate în ɻ tranziție, Edit ɻura Compania,
București ɻ, 1999;
14) Me ɻrfea, M., Țigani ɻi – integrarea socia ɻlă a rromilor, Editura ɻ Bârsa, Braș ov, 1991;
15) Miftode, V. ɻ, Migrațiile și ɻ dezvoltarea urb ɻană, Editura J ɻunimea, 1978;
16) Moisa, F., Expe ɻriențe, realiz ări s ɻi perspective as ɻupra program ɻelor pentru ɻrromi,
Cluj ɻ, 2000;
17) Romanescu, A., V., A ɻndreescu, V., ɻStilul si modul ɻde via ță al rromilor ɻdin unele
comu ɻnități urbane și ɻ rurale , în Rev ɻista Sociologie Româ ɻneasc ă nr. 2- ɻ3, 1994;
18) Situa ția ɻcopilului și a familiei în R ɻomânia UNICEF, Guve ɻrnul României, iulie,
1997; ɻ
19) Za ɻmfir, C., Dimensiu ɻni ale s ărăciei, Edit ɻura Export,1 ɻ994;
20) ww ɻw.cedu.ro .