CAPI ɻTOLUL 1. PREZENTA ɻRE GENERALĂ ɻA ETNIEI RROME [624637]

1
CAPI ɻTOLUL 1. PREZENTA ɻRE GENERALĂ ɻA ETNIEI RROME
DI ɻN ROMÂN ɻIA
1.1. O ɻriginea ɻrromilor
D ɻeoarece nu s -a scris n ɻimic de-a lungul tim ɻpului, nu se poate sta ɻbili exact o ɻașa-
zisă istorie a rrom ɻilor. Tot ce se ș ɻtie despre ace ɻasta se datorează e ɻvidențelor lingvistice și
culturale ɻcare dovedesc cla ɻr că rromii sunt de ɻorigine indiană, p ɻrobabil din re ɻgiunea
nordi ɻcă Punjab.
Un ɻii cercetător i ɻ estimează că pl ɻecarea lor din India a a ɻvut loc acum cel ɻpuțin 1000
de a ɻni, alții conside ɻrând chiar că ɻau existat mai multe ɻvaluri de migraț ɻie din India. Și a ɻstăzi
exis ɻtă triburi nomade sa ɻu semi -nom ɻade în India, sus ɻținând teoria că rr ɻomii au fost no ɻmazi
de la în ɻceput, au părăsit ɻIndia în timpul ɻ unei invazii și a ɻpoi au fost împi ɻnși înspre Eu ɻropa
de răz ɻboaie și invazii ult ɻerioare.
O altă teori ɻe consideră rromii ca fii ɻnd o castă de ɻrăzboinici adunată să ɻlupte cu
invadatorii musulm ɻani, care au părăsit Indi ɻa ulterior. La începutu ɻl secolulu i al XI -lea,
ɻIndia a fo ɻst atacată de forțele musu ɻlmane, însă au existat ɻ prea multe invazii în a ɻcea
perioadă pentru a ɻ putea spune sigur ɻcare din ele a cauzat mi ɻgrația rromilor. În plus, su ɻrse
pe ɻrsane menționează prezen ɻța unui popor de origin ɻe indiană încă din sec ɻlul al IX -lea, care
ar putea fi rr ɻomii.
Lim ɻba romani are importante inf ɻluențe persane și arm ɻene, ceea ce dovedește
trecerea ɻ rromilor prin ac este ț ări. S ɻe pare că din Armen ɻia, rromii s -au despărț i ɻt în trei
grupuri, m ɻergând înspre nordul M ɻării Negre, sud (până în ɻ Egipt) și vest spre Im ɻperiul
Bizan ɻtin.
Rromii c ɻare a ɻu mers spre Imperiul ɻ Bizantin sunt cei ca ɻre u rmează să ɻse
răspândească în toată Europa. Abundența d ɻe cuvinte din limba g ɻreacă sugere ază ɻ o prezență
relativ îndelun ɻgată în Imperiul Bizan ɻtin. De altfel, den ɻumirea de ți ɻgan vine din gre ɻcesc ɻul
atsiganos , ɻnum ɻele unei secte er ɻetice, cu care rromii n ɻu ɻ au nici o legatură, însă cu ɻ care au
fost asociați ɻdatorită aspectului lor străi ɻn. Probabil datorită in ɻvaziei turce (di ɻn nou), rromii
au intrat în ɻ Balcani în secolul ɻal XIV -lea, și după cucerir ɻea balcanilor de ɻ către forțele
otomane unii au ɻpătruns în vestul E ɻuropei.
În Euro ɻpa, rromii au fost ți ɻnuți în sclavie în Bal ɻcani (Mo ldova și ɻ Țara Românească),
ori ș i-au continuat ɻ călătoria răspândi ɻndu-se în toată Euro ɻpa, din Spania ( ɻ1425) până în
Finl ɻanda (1597). Pentru ɻa obține permise ɻde trecere prin ț ăril ɻe din apus, unii rromi au
pretins că sunt c ɻreștini din Eg ipt ven ɻiți în pelerinaj. A ɻcest lucru, asociat cu î ɻnfătișarea l ɻor

2
străin ă ɻ, duce la denumir ea eng ɻleză de gypsy și ɻcea spanio ɻă de gitano , de ɻla egiptean. A ɻbia
în a doua jum ă ɻtate a secolului al XVII ɻI-lea e uropen ɻii și-au dat seam ɻa că limba rrom a ɻni
seama ɻnă foarte mult cu hi ɻndi, stabilind orig ɻinea indiană ɻa rromilor.
În gen ɻeral, rromii și -au p ɻăstrat mult timp stilul de viață n ɻomadic sau semi – ɻnomadic
în mijlocul unor soci ɻetăți sedentare, ceea ce l ɻe-a permis să -și păst vreze i dentitat ɻea ca
popor.
În v ɻestul Europei, av ɻansat din punct de vede ɻre economic, rromii n ɻu au avut un rol
important ca ɻ mesteșugari și, în ɻ general preze ɻnța lor nu a fost a vpreciată. Deși au ɻfost
primiți inițial ɻcu mare curiozitate și chi ar e ɻntuziasm, odată cve europenii î ɻși dau seama că
pelerinii ɻ din Egipt au de gân ɻd să stea perman ɻent în țările lor, se i ɻau numeroase măs ɻuri
împ ɻotriva lor.
În est, ei ɻau un important ro ɻl economic ca meș teș ɻugari, ceea ce ɻ explică număr ul
mult ma ɻi mare de rromi de astăzi di ɻn estul Europei com ɻparat cu vestul ɻ.
După abolirea ɻ sclaviei în Țările R ɻomâne în 18 ɻ56, o altă m ɻare migrație are loc, di ɻn
România înspre ɻ vest. Mare parte ɻ din rromii care tr ɻăiesc astăzi în v ɻestul Europei și
majoritatea celo ɻr din America vo ɻrbesc un dialect ɻcare are influențe ro ɻmane. După abolirea
sclaviei, nu se i ɻau măsuri pentru reabi ɻitarea economică ș ɻi socială a rromilor, astfel ɻ că ei
continuă să ɻconstituie un grup afl ɻat la limita sărăci ei, discri ɻminat și exclus d ɻin societatea
românească.
În p ɻerioada interbelică, rromii ɻ constituie ɻun grup heterogen ɻ, având ca limba
maternă rromani, ro ɻmână sau maghiară și a ɻflându -se la di ɻferite nivele sociale și
economice. În gen ɻeral, ca grup, rromii su ɻnt mai degrabă marg ɻinalizați sau în ce ɻl mai bun
caz ɻtolerați, decât acceptaț ɻi ca minoritate. P ɻână a ɻcum, ascensiunea soci ɻală a unor rromi
î ɻnseamnă de regulă pierderea ɻidentității lor etnice. Ac ɻum însă, intelectualii rromi ɻconstituie
organiza ɻții cu scopul de e ɻmancipare și redeșteptar ɻe a neamului rro ɻm și apar publicații ɻ ca
ziarul Glas ɻul Rromilor (19 ɻ34-1941).
Aceste ten ɻdințe nu au ɻtimp să se consolide ɻze datorită instaură ɻrii dictaturii și
începerii războiul ɻui. Inspirat de pol ɻitica naziș ɻtilor, regimul Anto ɻnescu deporteaz ɻă în
Transnis ɻtria peste 25.000 ɻde rromi . Se apreciază că p ɻeste jumătate au ɻ murit datorită
condițiilor foa ɻrte grele de acolo. În to ɻată Europa, numărul victi ɻmelor de etnie rro ɻmă,
raportat la tota ɻlul populației sunt c ɻomparabile cu numărul victimelo ɻr evrei. Regimul
comunist c ɻare s -a instaurat după al doile ɻa razboi mondial duce o politică de asi ɻmilare, iar
rromii își p ɻierd statutul de minoritate etni ɻcă. În pofida doctri ɻnei comu niste egalita ɻre, rromii

3
sunt discrimin ɻați în continuare, primind locui ɻnțe la margine a localități ɻlor și slujbe de
importan ɻță redusă .
Astăzi, România s ɻe confruntă încă ɻcu discriminare și rasism l ɻa toate nivelele
societății. V ɻenitul medi u pe perso ɻană al rromilor este mult ɻsub cel al societății în ge ɻneral și
speranța de viață ɻ este cu peste 10 ani m ɻai mică. Totuși, com ɻunitatea rromilor ɻface pași
importanți spre a de ɻveni o minoritate etnică ɻîn sensul modern ɻ al cuvântului, ca ɻmemb ri ai
societ ɻații românești și nu ca g ɻrup doar tolerat. I ɻntegrarea aduce însă ɻ pericolul asimilării
(pierderii identita ɻții etnice și cul ɻturale). Multe or ɻganizații ale rromilor au ɻ sesizat acest
lucru, astfel înc ɻât programele de promova ɻre a culturii și limb ɻii rromani au o imp ɻortanță
egală cu cele p ɻrin care se urmărește îm ɻbunătățirea condițiilor sociale ɻși economice.
Isto ɻria rromilor este, din păcat ɻe, foarte puțin cu ɻnoscută în România. Ma ɻnualele de
istorie nici nu me ɻnționează rro mii și în ɻnici un caz istoria r ɻromilor. A cunoa ɻște istoria
rromilor inse ɻamnă a înțelege mul ɻte din problemele cu c ɻare se confrunt ɻă această minorita ɻte
în ziua ɻde azi.
1 ɻ.2. Profilul ɻetnic al populație ɻi de rromi ɻ
ɻDupă majoritatea spe ɻcialiștilor, populația ɻ de rromi are ca orig ɻine rasa indo –
europeană ɻ, din care provin ɻ prin diferite combinații, ɻpractic toate po ɻpulațiile Europei în
primul rând, fiind ɻrasial destu l de apro ɻpiați de restul populaț iei ɻdin aceasta re ɻgiune,
amest ɻecul a fost faci ɻlitat. Aceasta f ɻace ca mulți dintre rro ɻmi să nu fie nici d ɻin punctul de
vedere al cul ɻorii pielii atât de disti ɻnctiv. La nivelul observ ɻației comune se acceptă că cei
mai mulț i ɻ dintre rr ɻomi tind să aibă o piele ɻmai închisă la culoare. Da ɻr există ɻ și persoane
care nu ɻs ɻunt considerate a fi rromi c ɻu o piele mai în ɻchisă la culoar ɻe, apropiată de ɻa multor
rromi. ɻ Există și rromi cu o ɻpiele mai desc ɻhisă decât a m ɻultor nerromi. În f ɻapt, fizic, acesta
este singur ɻul semn distinctiv car e, d ɻupă ɻ cum se poate observa, ɻ nu funcțion ɻează în sufic ɻient
de mult ɻe cazuri. Doar în anumit ɻe situații criteriul ɻ fizic poate deveni cu clari ɻtate distinctiv.
Iulius ɻRostas pre ɻtinde că „fi ɻind marginalizați și supu ɻși presiunilor timp ɻ de secole,
subiecț ɻi ai asimilării f ɻorțate și ai discriminării, ɻrromii și -au de ɻzvoltat propriile lor ɻ strategii
de supraviețuire, ɻ strategii care îi fac ɻ diferiți fată de i ɻndivizii de altă ɻɻetnie ”.
Experie ɻnța istorică ɻ a diferitelor ɻgrupuri a generat o ɻmulțime de caracteristici ɻ
istorice partic ɻulare. Fiind o minoritate, i ɻndiferent unde t ɻrăiesc, rromii au ɻ fost nevoiți să se
ada ɻpteze la mediul a ɻflat în schimbare. Aceasta ɻa dus la diferențe de ɻ cultură, de obicei ɻuri,
de lim ɻbă. Ei pot fi cl ɻasificați î n funcție de ɻocupațiile tradiționale p ɻe care le practică ɻ și d ɻe
dialectul p ɻe care îl vo ɻrbesc. În Româ ɻnia trăiesc mai m ɻulte grupuri ɻdiferite.

4
Chi ɻar dacă ɻ există o oar ɻecare distanță ɻ între grupuri, există un sens al ap ɻartenenței la
ace ɻeași comun itate ce este în ɻtărit de adversitatea celor de ɻ alte etnii față de ɻei.
Rrom ɻii de naț ionalitate ro ɻmână constituie aproximativ ɻ40 de grupuri dif ɻerite dintre
care ɻCăldă rarii, ɻFierarii, Ursarii, G ɻrăștarii (vânzatorii de ɻcai) și Lă ɻuta ɻrii. Mulț i dint ɻre
aceștia au r ɻenunț ɻat la stilu ɻl de viață ɻ tradiț ional, n ɻomad, mai de ɻgrabă din oblig ɻați ɻe și nu
pentru că ɻ ar ɻ fi ales. Amal ɻg ɻamul cultural a fost de asemene ɻa larg ră spândit p ɻrintre diferitele
grupuri, chi ɻar dacă încă mai e ɻxistă diviziuni ș i el ɻe sunt extrem de importan ɻte în cadrul
comunităț ɻilor. Rromii români au ɻ fost trataț i mult timp ca „diferi ɻți” de că ɻtre indiv ɻizii ce nu
aparț in ɻeau comunităț ɻilor r ɻrome. Instinctul de aut ɻoconservare îi determ ɻină ɻ adeseori să -și
nege identitat ɻea at unci când au de – ɻa face cu indivizi ɻde altă etnie, din caza ɻdiscrimină ɻri ɻi la
care sun ɻt e ɻxpuși.
O dova ɻdă grăitoare în acest se ɻns este discrepanța ɻ dintre indivizii ɻ care se
autoiden ɻtifică, cei care se de ɻclară ca fă ɻcând parte din co ɻmunitate și i m ɻplicit îș ɻi asumă
identi ɻtatea – și ind ɻivizii care sunt ide ɻntificați de alții ca a ɻparț ɻinând unui anumit gru ɻp etnic.
Principalel ɻe tipuri de ɻrromi :
a) rro ɻmi care prezintă ɻ toate carac ɻteristicile et ɻnice tradițion ɻale și care se
au ɻtoidentifică dre ɻpt rromi în toat ɻe contextele, atâ ɻt în cele oficial – ɻadministrative, ɻcât și în
cele info ɻrmale;
b) rromi care p ɻrezintă toate caracter ɻisticile etnice tr ɻadiționale, pe ɻcare și ceilalți îi
identif ɻică ca rromi după ɻmodul lor de viaț ɻă, dar care nu se autoide ɻntifică în cont ɻextele
oficial -adm ɻinistrative ca f ɻiind rrom ɻi; informal, e ɻi se autoident ɻifică ca rr ɻomi;
c) rrom ɻi modernizați car ɻe și-au schimbat mo ɻdul de viată, în sensul mo ɻdernizării și
care deci nu ɻmai prezintă ɻindicii vizibile ɻale modului tradițion ɻal de viată, c ɻare se
autoidentifică ɻei înșiși ca rr ɻomi, atât în contexte for ɻmale, cât și info ɻrmale (activiș ɻtii etnici,
oameni de afa ɻceri);
d) rr ɻomi modernizaț ɻi care tind să nu se m ɻai autoidentifice ca r ɻromi sau o fac ɻ în mo d
fluctuant ș ɻi pe care ɻ ceilalți îi pot sau ɻnu identifică ɻ, ca rromi;
e) foști ɻrromi care s -au inte ɻgrat în populația majorit ɻară până la dis ɻpariția
trăsătu ɻrilor disti ɻnctive, care au r ɻenunțat chiar pen ɻtru ei însiși l ɻa autoidentif ɻicarea ca rro ɻmi.
Nicolae Gheo ɻrghe (fostul co ɻordonator al R ɻomani CRI ɻSS și mem ɻbru al Consiliului
Consultativ al Rro ɻmilor PER, ɻconsultant pe Pro ɻblemele Populațiilor ɻ Roma și Sinti la
Organizația pentru Securit ɻate și Cooperare din ɻ Europa) consider ɻa că populați ɻa rromă ɻtrece
printr -un pro ɻc ɻes de etnogeneza co ɻnstruind o no ɻuă identitate de gru ɻp „Roma” ɻ așa ɻcum
celelalte grup ɻuri au facu ɻt în sec. XI ɻX.

5
El susț ɻine că scopul prezent, mai ɻales în România, es ɻte acela de a ridica ɻstatutul de
membru al co ɻmunită ții de la cel ɻde țiga ɻn (termen ce are cono ɻtații peiorative) l ɻa cel de
rr ɻom. Cu alte c ɻuvinte, încearcă să ɻrealizeze o schi ɻmbare simbo ɻlică de la status ɻɻul de scla ɻv
la un statu ɻt egal cu ce ɻl de cetățean într -un stat ɻ constitu ɻțional, cu dreptul de ɻ a se
autoidentifica ca aparți ɻnând minorității ɻ rromă.
În cadrul c ɻomunitaților ɻde rromi, identita ɻtea ɻ lor este puternică ɻ, fiind dec ɻlarată în
mai multe mod ɻuri: limba, muzi ɻca, costum ɻe tradiționale și în ɻ tot mai pu ɻț ɻine cazuri,
meșt ɻeșuguri trad iț ɻionale și, mai ɻales modul speci ɻfic de t ɻrai.
Rro ɻmii din România s ɻunt recunoscuți ca mino ɻritate națională, su ɻb auspiciile
Departa ɻm ɻentului pentru P ɻrotecția Minori tățilo ɻr Na ɻționale ɻ în cadrul căru ɻia există un birou
ce se ad ɻresează exclusiv ɻproblemelor rromil ɻor. Id ɻentitatea etnică est ɻe puternic pronunț ɻată
la majoritatea rro ɻmilor de național ɻitate româ ɻnă, deș i, ɻcum s -a menț ɻionat anterior, inst ɻinctul
de auto -conserv ɻare îi obligă ade ɻseori pe mem ɻbrii acestei minorități să ɻ-și ascundă ɻaceastă
identitate, ɻcel puțin ɻatunci când intră î ɻn contact cu c ɻomunități de ɻalte etnii.
În calita ɻte de sclavi, rromii de națion ɻalitate română erau cat ɻegorisiț ɻi în funcție de
stăpânii ɻ lor: biserica, ɻ curtea domnească ɻsau individul, apo ɻi erau divizați în func ɻție de l ɻocul
unde lucr ɻau și de deprinderile ɻpe care le ave ɻau. După cum s – ɻa menționat deja, ɻ chiar și după
ce sclavia a fo ɻst abolită, mulți ɻrromi s -au văzu ɻt în situați ɻa de a se întoarc ɻe la stăpânii,
negăsind o ɻaltă c ale de a sup ɻraviețui. Autoorganizar ɻea, vitală ɻ identității minor ɻitare, nu s -a
manifestat la ɻrromii de naționalitat ɻe română până în ɻanii ’30, când s ɻentimentele anti -r ɻoma
s-au amplificat și ɻ guvernul care ɻnu considera ɻ că meritau să ɻ aibă aceleași d rept ɻuri ca și
celela ɻlte minorităț ɻi, i-a determinat s ɻă acționeze în acest ɻ sens. Prima orga ɻnizație rromă a
luat ființă în C ɻlabor în 1926, ɻiar membrii acest ɻeia au început să într ɻe la universita ɻte.
Identitatea et ɻnică a rromilor ɻdin România reie ɻse, c ɻel puțin la unele grup ɻuri, din
costumele tradiț ɻionale pe care le ɻpoartă, din felul în ɻ care se ɻmândresc cu muzica ɻlor, cu
meserii ɻle lor. Cu toate ace ɻstea, mulți rro ɻmi preferă sa nege ace ɻste aspecte ale id ɻentității lor
pentru a nu pre ɻjudicia șansele lor ɻ de a fi angajati ɻsau oportunitățile co ɻpiilor lor de a a ɻvea o
educa ɻție. Spectrul ɻ violenței, predominant în ɻ România pân ɻă în 1990, este un ɻalt motiv care
face c ɻa multe comunitaăți de rr ɻomi să fie refractare l ɻa orice formă ɻde organiza re sa ɻu să nu
își asume id ɻentitatea.
F ɻără îndoială, aceasta ɻeste o trăsătur ɻă generală a comunităților ɻde rromi, acest
aspect reie ɻșind și din număru ɻl mare de organizați ɻi ale rromilor apărute d ɻupă 1990.
Pe de altă ɻparte, Donald Ken ɻrick considera ɻdiscriminarea ɻ sau refuzul p ɻopulației
majoritare de a -i acc ɻepta ca fiind cauze ɻle care stau la ba ɻa păst ră ɻrii identității ɻlor. El susți ɻne

6
chia ɻr că încercările dif ɻeritelor guverne din E ɻuropa de Est de a -i asimi ɻla forțat au eșuat di ɻn
cauza faptu ɻlui că societatile care urmau ɻsa-i asimileze nu i -au ac ɻceptat (Kenrick D.1998,
p.5 ɻ6). De aceea, se poate ɻspune că rromii s -au a ɻflat la îndemâna p ɻopulațiilor de a ɻlte etnii,
acesta fiind ɻ motivul principal care a ɻ stat la baza continuăr ɻii identității și cu ɻlturii lor.
ɻPoliticile regimului comuni ɻst în privința d ɻomiciliului forțat, a o ɻbligativității
angajări ɻi și a educației, i -au a ɻpărat pe rromi de ura etn ɻică pe care indiv ɻizi de alte etnii a ɻu
simțit -o pen ɻtru ei. Din 1990 ɻei nu au mai b ɻenefi ciat de această ɻprotecție, confrun ɻtându -se
cu discrimi ɻnarea în educație și pe p ɻiața muncii (Abra ɻham D.1995, ɻp.28).
Cu ɻ toate acestea, i ɻdentitatea r ɻromă încă ɻ exista. S -a ɻobservat ca importa ɻnța
diferen ɻțelor culturale din ɻ estul Europei se dato ɻrează încercărilor di ɻn timpul comunis ɻmului
de a asimila p ɻopulațiile minori ɻtare și a procesului de re -im ɻpunere a culturilo ɻr ce i -a urmat.
Membrii minor ɻităților au fost cu a ɻtât mai hotarâți să – ɻși păstreze ident ɻitățile cu cât
cond ɻițiil ɻe de trăi în regimul de ɻ dinainte de 1989 au f ɻost mai dificile, struc ɻtura societății
fiind multie ɻtnică. Din ac ɻeasta cauză ei s -au sim ɻțit de multe ori mai apropiați d ɻe populația
majoritară ɻdecât de rromii care trăie ɻsc în alte păr ɻți. O an ɻumită distanțare ɻa rromilor de
popu ɻlațiile lor de alte etni ɻi este importantă ɻ pentru ɻa le permite să -ș ɻi mențină ɻidentitatea.
Limba . Por ɻnind de la asem ɻănarea limbii r ɻro ɻmani cu a unei ɻ ɻpopulații din ɻIndi ɻa, pe
afecțiunea pentru hai ɻnele colorate în ɻ roșu și ga ɻlben intens, pe d ɻansurile pline de ɻgrație ale
femeilor, pe în ɻdeletnicirea cu ghic ɻitul în ghioc, plu ɻmb topit și pr ɻepararea leacurilo ɻr pentru
însănătoșirea boln ɻavilor, din buruie ɻni într -un anumit fel și p ɻrin vorbe mesteșugite, putem
susț ɻtin ɻe fără teamă că țiganii ɻsunt de ori ɻgine din India.
În ɻ cazul rromilor ɻdin România limba ro ɻmani are o ɻ capacitate semnificativ mai
redusă ɻdecât limba altor comunități e ɻtnice minoritare de a fi ɻ purtătoarea s ɻpecificului etnic.
Acest lucru porn ɻește din două r ɻațiuni:
a) În pri ɻmul rân ɻd gr ɻadul de răspân ɻdire a li ɻmbii romani . Aceas ɻta nu mai este ș ɻtiută
de multi din rr ɻomii actuali. Două important ɻe neamuri, vă tra șșii ș ɻi rudarii , ɻ folo ɻsesc foarte
puțin ɻ această limbă, major ɻitatea membrilor ɻacestora necun ɻoscând -o deloc. D ɻatorită
modului lor d ɻe viață de tip simbio ɻtic, iar nu izola ɻt în raport cu comunit ɻatea majorita ɻră,
rromii utilize ɻază vital l ɻimba comunității ɻmajoritare.
Copiii su ɻnt învațați lim ɻba comunităț ɻii dominante în că ɻde la început, ca o a doua
limbă mater ɻnă ɻ, acolo unde limb ɻa romani este cun ɻoscută și utilizată s ɻau pur ș ɻi simplu ca
singura ɻ limba maternă, acolo unde ɻlimba romani nu ɻmai este utiliza ɻtă. Așa se fac ɻe ca un
rrom, care nu ɻ știe limba română, la n ivel ɻ de limba maternă sau, în ɻ comunitățile maghiare
limba maghiar ɻă este o excepție abso ɻlută.

7
b) În al ɻdoilea rând, semnificația ɻutilizării limbii r ɻomani . Limba ɻ romani nu este
utilizată în activită ɻțile de tip religios, ɻ una dintre sursele imp o ɻrtante ale mențin ɻerii unei
limbi minorit ɻare.
ɻAtunci când rromii par ɻticipa la viața religo ɻasă, ei o fac împre ɻună cu comunitatea
majo ɻritară și în limba ɻacestora. Limba roman ɻi nu este nici ɻpurtatoarea unei culturi
tradițional ɻe specifice decât ɻîntr-o anumită ɻmăsură. Unele cân ɻte ɻce țigănești s ɻunt cântate în
romani; mult ɻe cântece tig ɻănești sunt însă ɻcântate în limba ɻ comunității majorita ɻre. Aceasta
se ex ɻplică probabil prin ɻmai mulți factori, un pr ɻim fa ɻctor este acela că rrom ɻii au îndeplinit
și o fa ɻc încă într -un mod sem ɻnificativ, în mult ɻe zone din România, p ɻrofesia de ɻ lăutar.
Limba ro ɻmani mai prezin ɻtă încă o foarte ɻ importantă ɻ limită: ea ɻnu prezintă un
instru ɻment cultural de de ɻzvoltare a culturi ɻi tradiționale proprii ɻși nici de a cces la cultura
universală ɻ. Ea nu a fos ɻt o limba scrisă. Din ɻacest motiv ea nu a p ɻutut păstra d ɻecât un
folcl ɻor oral, mai mult câ ɻntece și unele pov ɻestiri. Lipsa ɻ unei limbi sc ɻrise, alături de situația ɻ
de marginalitat ɻe a populației de r ɻomi, a împ iedica ɻt de fapt dez ɻvoltarea unei amp ɻle culturi.
Inex ɻistența unei literaturi p ɻroprii scrise a creat ɻ o cultură tradțt ɻională restrânsă care,
la rândul său, nu ɻa stimulat dezvol ɻtarea limbii și practic ɻarea ei într -un c ɻontext cultural
specific. Limba rom ɻani este în mod e ɻsențial o limba co ɻɻlocvială, neputând ofe ɻri, din acest
motiv o m ɻodalitate de acce ɻs la cultura un ɻiversală. Doar ɻ o limbă scri ɻsă și cultivată
reprezintă instr ɻumentul dialogului în ɻ cultu ɻra altor colectivităț ɻi, fiind prin a ɻceasta ɻ validată
de acestea și îm ɻbogățindu -se ea în ɻsăși pri ɻntr-o asemenea com ɻunicare. Limba romani ɻ nu a
fost o limbă a inte ɻlectualității rromilo ɻr.
Mod ɻul de viață ɻpare să re ɻprezinte component a cea ɻmai im ɻportantă a p ɻrofilului etnic
al populați ɻei de rromi. Aici pu ɻtem identifica, proba ɻbil, diferența majoră dintre ɻ rromi și cele
mai multe ɻ alte comunităti etn ɻice. Ceea ce, chia ɻr de la prim ɻa vedere, dis ɻtinge pe rromi de
restul popul ɻației nu este atât limb ɻa și religia sau diferitele ɻobiceiuri ɻde tip folcloric ɻ, ci
modul lor de vi ɻață, înalt vizibil ɻ, începând cu locuinț ɻa și îmbrăcă ɻmintea și sfâ ɻrșin ɻd cu
modul de ɻa obține resursele nece ɻsare vieții.
Am pu ɻtea distinge urmă ɻto ɻarele caracteristici ale ɻmodului de vi ɻață tr ɻadițio nal al
populației de ɻ rromi, privit ca str ɻategie de adapta ɻre acti ɻvă la o sit ɻuație istorică ɻparticulară.
– Rro ɻmii au dezvoltat o s ɻtrategie proprie de obțin ɻere a resurselo ɻr, specifică unei
comunităț i s ɻărace aflate la marginea socie ɻtății, cu caracte risti ɻci însemnate ɻde
nomadism. Există ɻmai multe co ɻmponențe ale acestei ɻ strategii.
– Dezvoltarea ɻ unor profesii auxiliare ɻ pentru societ ɻatea țărănească și ɻ orășenească
tradițională, rel ɻativ modest ɻ recompensate: ɻ fiera ɻri, căldărari, spoito ɻri (de ti ngiri, v ɻase

8
din aramă), cărăm ɻidari, fabricarea ɻ de unelte din lemn: piept ɻeni, mături. Este de ɻ discutat
d ɻesigur dacă aceste meserii prin ɻ ele însele inducea ɻu o viață ɻ la nivelul sără ɻciei, dacă ɻ
aces ɻt lucru se ɻdatora mai degrabă ɻ asocierii aces ɻtor profesii cu ɻ grupul etnic ca ɻre le
practica. Ț iganii er ɻau ɻ trataț i ca marginali ɻ, ca să ɻraci, cu un statut social in ɻferior fiind ș ɻi
plătiț ɻi ca atare.
– Satisfacerea unor ne ɻvoi colective margin ɻale, prin utilizarea u ɻnor resurse să ɻrace, cu
potențial ec ono ɻmi ɻc redus, unde nu exis ɻta competiție, cu membrii po ɻpulației dominant ɻe:
comerț ɻ cu haine vechi, fulga ɻri, ursar ɻi, circari. ɻ
1.3. Familia de rromi
C ɻonform indicatorilor econ ɻomici și sociologic ɻi uzuali, comunita ɻtea rromilor
prezintă un nu ɻmăr de simptome ti ɻpice unei populații sub ɻdezvoltate care traieșt ɻe într -o țară
cu niv ɻel mediu de de ɻzvoltare. Familiile t ɻradiționale de țigani ɻ sunt relativ mar ɻi. În me ɻdie, o
familie ɻ de rromi numără circ ɻa 6,6 persoan ɻe, nivelul mediu ɻnaț ɻional în Român ɻia fiind ɻ de
3,1 ɻ membri.
Dupa cer ɻcetările Elenei Z ɻamfir și ale lui Cătălin ɻ Zamfir, indic ɻele de fertilitate al
populației rromi ɻlor este dublu ɻfață de cel al popul ɻației totale.
În 2012 , ɻnumărul copiilor/ ɻo femeie rromă ɻ este estimat l a ɻ 3,4 față de media ɻde 1,7
pentru pop ɻulația totală. Populația ɻde rromi este tânar ɻă: copiii și a ɻdolescenții sub 16 ani
reprezintă 43,5 ɻ% din componența ɻ familiei. Copiii îm ɻpreună cu soții ɻ (soțiile) și prop ɻrii lor
copii reprez ɻintă laolaltă 63,6% d i ɻn întreagul familiei. Cu c ɻât rromii au un ɻmod de viață mai
tradițional, c ɻu atât numărul lor de ɻcopii este mai mare. As ɻtfel, 35,8% ɻdintre familiile ɻ de
rrom ɻi numără câte 4 – ɻ10 persoane cu ɻ vârste sub ɻ16 ani.
Indicele ɻ ridicat de natalitate e ɻste una di ɻntre caracteristicile mo ɻdului de viață
tradițional al ɻțiganilor, axat pe ɻ o organizare fa ɻmilială foarte s t ɻɻrictă. Dificult ɻățile economice
ac ɻcentuează ɻacest fenomen, ɻ căci cei nou -veniț ɻi în clan sunt ad ɻesea considerați mân ɻa de
lucru ɻsupli mentară ɻ.
Î ɻn realitate, date fiind ɻ condițiile econo ɻmice și sociale mizere ɻ în care au cr ɻescut o
mare parte din ɻtre ei, mulți nu ɻprimesc nici o educaț ɻie și, ca atare, prei ɻau sau ɻchiar adâncesc
starea de s ɻărăcie a părințilo ɻr lor. Num ɻărul mare d ɻe copii la rromi, se dat ɻorează și vârstei la
care au ɻ loc căsătoria și primel ɻe nașteri. Fetele s ɻe căsătoresc, în general, în ɻ jurul vârstei de
17 ɻani (22 de ani este vâ ɻrsta medie pentru re ɻstul populației), ɻiar băieții, spre ɻ18 ani. Tânara
generați e nu man ɻifestă tendința de a î ɻmpinge vârsta căsă ɻtoriei mai târziu; dimpotrivă, ɻs-ar
părea chiar că tineri ɻi se căsătoresc ɻmai devreme. Nunta trad ɻițională a rro ɻmilor nu ar ɻe loc
nici la bis ɻerică, nici la primări ɻe și nu cons ɻtituie o legă ɻtură ɻ recunoscută de ɻautoritățile

9
statu ɻlui. Nunta este să ɻrbătorită exclu ɻsiv în sânul com ɻunităț ɻii, iar soții nu fac ɻ demersuri
pentru oficiali ɻzarea legăturii ɻlor.
Căsăt ɻoria de tip trad ɻițional pare a fi ɻfoarte răspândită, întrucât ɻpe ea se înte ɻmeiază
circa 4 ɻ0% din cuplurile popu ɻla ɻței adulte. Femeile rro ɻme se căsăt ɻoresc de foarte ti ɻnere și
devin mame la ɻ fel de devreme. O cinc ɻime dintre ele nas ɻc primul copil la ɻ vârsta de 16 ani ɻși
mai mult de ju ɻmătate, la ɻ18 ani. Tânara g ɻenerație are d ɻeja o rata înalt ɻă a natalită ɻții,
su ɻperioară med ɻiei restului po ɻpulației. Familia rro ɻmilor manifest ɻă ades ɻea un soi de fatali ɻsm
î ɻn fața evenimentel ɻor și se află ɻ într-o relaț ɻie de totală pasivita ɻte față de procr ɻeare și
fec ɻunditate. Confru ɻntați cu o rată ɻcrescută a natalităț ɻii și cu resu ɻrse economice pre ɻcare,
rro ɻmii se află în imp ɻosibilitate materială de a sati ɻsface nevoile vital ɻe ale tuturor me ɻmbrilor
familiei. Unii aju ɻng chiar să -și vând ɻă copii sau decid s ɻă-i abandoneze ori ɻ să-i plasez e
temporar ɻ în instituțiile statului ɻ.
În raportul ɻ sau asupra situa ɻției rromilor din ɻ România (Ha ɻncock, I, 1991), ad ɻresat
Comitetu ɻlui American al ɻ Drepturilor Omul ɻui, Ian Ha ɻncock estim a ɻ că „80% dint ɻre copiii
plasați ɻîn instituții su ɻnt rro mi”.
O ɻcupațiile legate ɻde economie informa ɻlă nu le mai permit r ɻromilor să prime ɻască
diversele ajutoa ɻre cuprinse în siste ɻmul de asigur ɻări sociale (cum ar fi î ɻngrijirile medicale
gratuite), să bene ɻficieze de pen ɻsii ori de ajutoare ɻ de șomaj cee a ce ac ɻcentuează preca ɻritatea
situației l ɻor. În acelaș i ɻtimp, condițiile ɻde igienă nesatisfacătoa ɻre favori ɻzează apariția
bolilor, ɻdeterminând o rată a ɻ mortalității superi ɻoară mediei. Din ɻ eșantionul de fam ɻilii de
rromi studi ɻat, 21% consid ɻeră starea de sănaăa ɻte a copiilor lor nesa ɻtisfăcătoar ɻe ș ɻi, se pare că
un număr ɻmare de copii suf ɻeră ɻde retard mintal. ɻ
1.4. Ocupații ɻ și tr ɻadiții ɻ în rând ɻul fam ɻiliei de rromi
Rromii e ɻrau considerați el ɻemente străine ce tr ɻebuiau să ɻ devină româneș ɻti, cultura
lor fiind ɻ considerată ca o cultu ɻră a subd ɻezvoltării și ɻa sărăciei. Din acea ɻstă cauză, tr ɻebuia
să se facă ɻ ceva pentru a d ɻistruge cultura ɻ specifică a rromilor, prec ɻum și modelul ɻ lor de
viață distinct cel m ɻɻai important ɻelement care ɻ i-a caracterizat de -a lu ɻngul secolelor.
Elim ɻinând din discursurile sale ɻ orice referire la c ɻomunitățile rr ɻome din Români ɻa, statul
neaga de fapt ɻspecificul ac ɻesteia. Conform ɻ p ɻrincipiilor regim ɻului comunis ɻt, ocupațiile
„private” trebuiau să dispar ɻă. Ca urma ɻre, toate fabricile ɻparticulare ce aveau p ɻroprietari
privați au fost confiscat ɻe de stat, același tr ɻatament fiind aplicat tu ɻturor materialelor și
uneltelor folosi ɻte de rromi în ocupațiile lo ɻr tradiționale (pr ɻelucrarea metalelor, a lemnului,
confecțio ɻnarea bijuteriilor), mai a ɻles aurul folosit pen ɻtru bijuterii. Si ɻmultan, aceștia e ɻrau
integrați în a ɻctivitățile agricole efectu ɻate în cadrul coop ɻerativelor agric ɻole de produc ɻție.

10
Cei c ɻare erau pricepuți ɻla p relucrare ɻa metalelor, ɻerau rec ɻrutați de coop ɻerativele
metal ɻurgice. Pâna la căder ɻea comunismului, 48 -50 ɻ% dintre rromii ap ɻți de muncă lucrau în
agric ɻultură (nu aveau voie să fac ăa comerț). ɻ Cei care au conti ɻnuat să practic ɻe mesteșugurile
tradiți ɻonale nu erau con ɻsiderați ca muncito ɻri aute ɻntici.
Legea i – ɻa proscris, conside ɻrându -i „paraziți s ɻociali”, fapt pentru ca ɻre ei erau expuși
unui risc ridicat ɻ de a fi pedepsiti (în ɻchiși sau duși ɻcu forța la muncă).
Prin tradiți ɻe, rromii lucrează pe c ɻont propriu ca sp ɻoitori de vase, cără ɻmidari sau
prelucră ɻtori ai lemnului. Au ocu ɻpații felurite: unii repară î ɻncălțămintea, altii fac ɻ maturi sau
obiecte de nuiele ɻ, iar alții adun ɻă zdrențe, haine vechi ɻ sau sticle pentru ɻ a le revin ɻde. Există
rromi ɻ care se ocupă cu cre ɻșterea animalelor, cu co ɻmerțul de cai sau de porci. Or ɻganizarea
tradițională ɻa muncii se car ɻacterizează printr -o a ɻnume flexibilitate în d ɻerularea activității
economice, leg ɻate cel mai adesea de nego ɻț și de prestarea de s ɻervicii temporare.
Dar a ɻceste activităț ɻi tradiționale (cu atât mai ɻpuț ɻin comerțu l pe piața neagră, micile
furtiș ɻaguri, cer ɻșetoria sau neg ɻustoria ambulantă ɻ) nu mai ɻcorespund muncii și
productiv ɻității. Cei sp ɻecializa ɻți în prelucrarea me ɻtalelor sunt recr ɻutaț ɻi în cooperative cu
specific ɻ metalurgic. Chiar dacă în perioada ɻcomunistă, practicarea ɻ meseriilor tradiți ɻonale a
fost descurajată, unel ɻe activități s -au menținut totuș ɻi la limita legalităț ɻii. În plus, activităț ɻi
aflate în ɻ decalaj f ață de sistemul mo ɻdern de prod ɻucție contribuie la accen ɻtuarea procesului
de marginal ɻizare a rromilor.
Meseriile tra ɻdiționale ale rromilo ɻr sunt strâns ɻlegate de negoț. În c ɻiuda tuturor
neajunsurilor, un ɻii nu au ezitat să -și reia oc ɻupațiile de ace st ɻ tip, încurajați ɻfiind și de un
siste ɻm economic care reabil ɻiteaz ă activităț ɻile comerciale. Mai peste ɻ tot s -au înviorat
activitățile de recup ɻerare de m ɻateriale: comerțul ɻcu lucruri de ocazie, ɻcolectarea ɻ de fier
vechi, de haine vechi ɻ, de sticle goale. Se ɻreia cu succes c ɻulesul plantelor med ɻicinale, ale
fruc ɻtelor de ɻ pădure, al ciuper ɻcilor. ɻ Odată cu liberalizar ɻea econom ɻiei și cu dezvolta ɻrea
economiei de piață, nu ɻmeroși rromi au ev ɻoluat rapid spre activități come ɻrciale la scară
mică. Ei ofera bun ɻuri ș ɻi servicii care nu se găsesc în mag ɻazinele de stat.
Astfel s -a dezv ɻoltat un comerț la ɻscară mică. Rromii vân ɻd țigări, flori, ɻ semințe,
lame d ɻe ras și alte obiecte m ɻărunte. În acest principi ɻu, acest tip de com ɻerț se desfă ɻșoară în
stradă sau p ɻe standuri amenajate ɻîn locuințe particulare. Mărf ɻurile provin ɻ adeseori din mici
furtiș ɻaguri și ɻ înșelătorii. Un ɻii rromi își obțin o parte din ɻ resurse din exploatar ɻea marginală
a comunităț ɻilor din jur – furân ɻd păsări, porci, fruc ɻte, legume, obiecte casn ɻice, unelte – ɻ sau
cerșetorie. În ora ɻșe, unii devin h ɻoți de buzuna ɻre pentru a -și procura cele ɻnecesare
supravieț ɻuirii. Unii rromi contin ɻuă totusi să ɻ se ɻ„aprovizioneze” de pe proprietăț ɻi care azi

11
nu mai apar ɻțin statului. În grijorător ɻ, to ɻtuși, în ceea ce -i prive ɻsșe pe rromi este faptul ɻ că
anumite comport ɻamente delicvente tind s ɻă se transform ɻe într -un mod de ɻ viaț ɻă transmis de
la o generați ɻe la alta.
La în ɻceputul anilor ɻɻ ’60, regimul comunist, p ɻentru a asimila pop ɻulația romă, a
abordat o serie de ɻpoliti ɻci și măsuri cu privir ɻe la aceștia, cum a ɻr fi stabilirea forțată ur ɻmată
de ignorarea exis ɻtenței lor. Spre deo ɻsebire de maghiari și de g ɻermani, ei nu aveau ɻ dreptul
de a fi reprezenta ɻți ca și minoritate ɻetnică, nu era ɻu liberi să -și pro ɻmoveze tradițiile
culturale. ɻ
S ɻocialismul s ɻau comunismul a d ɻistru ɻs multe ɻdin ocupații ɻle lor tradițional ɻe și din
elementele specifice mo ɻdului lor de viață, iar rromii au înce ɻput să se integreze în s ɻtilul de
viață ca re le-a ɻfost impus.
În ɻ timpul comunismului, ɻ rromii, ca și ceil ɻalți români, primea ɻu locuri de ɻmuncă în
fermele de stat și î ɻn fabrici. Chiar da ɻcă multe din rezultate a ɻu fost obținute c ɻa urmare a
unui tratament coerci ɻtiv, totuși, mu ɻlte familii a u benefi ɻciat de o oarecare ɻsecuritate
economică și social ɻă ca urmare a acestor ɻpolitici de sedentarizare ș ɻi de muncă forțat ɻă. În
acest mod, e ɻi aveau posibilitatea de a – ɻși intreține familiile (fii ɻnd obligați să lucreze) ɻ, având
în același timp ɻasigurată ɻ o locuin ɻță.
1.5. Nivel ɻul de trai al fa ɻmiliei de rro ɻmi
Reco ɻnstituirea istoriei ɻrromilor din Rom ɻânia în perioada regimului ɻ comunist este
chiar mai dificilă decât ɻ pentru anii celui de ɻ-al doilea razboi ɻ mondial. Multă ɻvreme în
România nu a exista ɻt o politica special ɻă față de țig ɻani.
Dupa înch ɻeierea epis ɻodului Tra ɻnsnistria, țiganii c ɻare au supra ɻviețuit deportarii s -au
întors în satele lor, ɻ unii dintre no ɻmazi s -au stabilit la periferia Bu ɻcureștiului. Uniunea
Gen ɻerală a Rromilor din România ɻși-a reluat activi ɻtatea, sub conduc ɻerea lui Gheorghe
Niculescu. Î ɻn 1948, Uniunea a fo ɻst desființată ɻde autoritățile com ɻuniste.
Din an ɻul 1948, când ɻcomunismul s -a instaur ɻat deplin în ɻRomânia, țiganii nu mai
apar în actele oficiale c ɻu caracter politic. ɻEi nu au fost tre ɻcuți în rândul naț ɻionalităților
conlocuito ɻare. Timp de aproape ɻ trei decenii, p ɻână la mijlocul anilor ’7 ɻ0, regimul comunist
nu s-a preocu ɻpat de soarta acestei ɻ populații în ansamblul ei ș ɻi nu a exis tat o ɻpolitică
specială față de ți ɻgani.
În pri ɻmii ani ai regimului com ɻunist s -a manifest ɻat, în ce -i privește pe ți ɻgani, un
fenomen de n ɻeconceput înainte. ɻÎn ap ɻaratul de partid, în m ɻiliție, armata și o ɻrganele de
securitate au fost ang ɻajați un n um ɻăr relativ mare de țig ɻani. Această ascen ɻsiune a unor
țigani s ɻ-a petrecut atât în cadrul po ɻliticii de promo ɻvare a minorităților naț i ɻonale,

12
practicat ɻă de noua ɻputere în pr ɻimii săi ani, câ ɻt mai ales î ɻn condi țiile social ɻe regimului
comun ɻist c are urmărea înc ɻurajarea categoriilor sărace ɻși distrugerea vechii struc ɻturi
sociale, r ɻefractara noilor rândui ɻeli.
Cetațenii de origin ɻe țigănească ɻɻ au cunoscut și ei efectele p ɻozitive și negative ale
acestor transformăr ɻi. Ca parte a populației țăr ii, țiganii a ɻu fost partași la ɻbeneficiile și
dezastr ɻele aduse de noua orânduire. ɻ
O transformare ɻcare a privit numai această pop ɻulație a fost sed ɻentarizarea țiganilor
care mai p ɻracticau, într -o formă ɻ sau alta, nomadis ɻmul. Chiar dacă le -au ɻ fost puse la
dispo ɻziție case ɻ, țiganii au conti ɻnuat să locuiască ɻ o vreme în cortul aș ɻezat în curt ɻe, casa
fiind folosită ɻ ca adă ɻpost pentr ɻu cai. Sedentarizarea, aș ɻa cum a fost pus ɻă în practica, a avut
drept conse ɻcință și dispersare a ɻɻ unor grupuri de ț igan ɻi.
În ce p ɻrivește capitolul relațiilor ț ɻiganilor cu autori ɻtățile în anii ɻregimului comunist
trebuie spus că ɻ politica statului ɻ, ca și atitudinea so ɻcietății în ansamblu, a ɻfost cea de
a ɻsimilare culturală și etnică a țig ɻanilor, consider ɻându -se că ei pot fi civilizați ɻ numai dacă
renunță la pat ɻrimoniul lor cu ɻltural și devin „ro ɻmâni” sau „ma ɻghiari”.
P ɻolitica d ɻe a ɻsimilare a țiganilo ɻr promov ɻată în ɻ România nu a ɻfost una elaborată și nu
a cunoscut ex ɻcesele din une ɻle țări vecine, unde ɻcopiii țigani au fost ri ɻdicați de la familiile
lor și crescuți ɻîn instituț ɻii de sta ɻt, au fost distr ɻuse satele țigănești ɻ (Ungaria) sau a fos ɻt
încurajată ɻ sterilizarea fe ɻmeilor țigane ca ɻre aveau mai mult decât ɻ un anumit număr de copii
(Cehoslovaci ɻa). În ultimii an ɻi ai lui Ceauș ɻescu au existat voci ɻîn mass -medi ɻa străină ɻ care
acuzau ɻregimul politic din ɻ România că pr ɻomovează o politica ɻantițigănească și chiar ɻun
rasism ɻantițigănesc. Es ɻte adevă ɻrat că Ceauș ɻescu a utilizat ɻdiversiunea naț ion ɻalistă, dar o
astfel de acuza ɻție nu poate fi ɻsusț ɻinută. În România, nu au fost l ɻuate măsuri de o ɻrdin rasial
și nici n ɻu au existat legi ɻspeciale pentru țigani. Țig ɻanii au fost tratați ɻca o minoritate s ɻocială
care ɻtrebuia integrată într – ɻun fel sau altul în noua orga ɻnizare econ ɻomică și s ɻocială.
Regimului c ɻomunist i se po ɻate reproș a mai degra ɻbă ɻ neglijarea problemelor
populaț ɻiei țigăneș ɻti, faptul că ɻ nu s-a preocupat îndeajuns de amel ɻiorarea cond ɻitiei sociale si
cultural ɻe a acesteia, că atu ɻnci când au f ɻost luate mă suri în ɻ acest sens, ele nu ɻ au ținut cont
de specificul di ɻferitelor grupuri de ɻțigani ɻ.
Politica natali ɻstă, care ɻa făcut să creasc ăă numărul țiganilor, ș i tolerarea ɻ în anumite
limite, în anii ɻ ’80, a speculei, p ɻracticată mai ales de ɻ țigani au fost interpretate ɻ ca ɻo politică
favorabilă ț igani ɻlor.
Țiganii ajun ɻgeau adesea î ɻn conflict cu miliț ɻia și autoritățile locale. ɻ Cauza ɻ nu era
doar i ɻnfracționalitatea rid ɻicată în râ ɻndul acestei popul ɻații. Fie c ɻă nu er au „î ɻncadrați în

13
muncă”, fie p ɻentru că își practi ɻcau meseria f ɻără autorizație, țig ɻanii au suferit rigorile
legilor, fiind co ɻnsiderați „paraziți ɻsociali”, trimiși la ɻ muncă pe santier ɻele de construcții sau
la Canalul Dun ɻăre-Marea Neagră. O măsura ɻ care i -a afectat în mod di ɻrect pe țigani a fost
confiscarea aurului d ɻeținut de pa ɻrticulari. Țiganii, î ɻndeosebi corturari, ɻ pentru care a ɻurul era
obiect de tezau ɻrizare, și -au pi ɻerdut atunci princi ɻpalul lor avu ɻt.
În ultimii ɻ ani situația socială ɻa țiganilor (rro ɻmilor) a facut obiectu ɻl mai multor
cercetări. Cea mai ɻamplă și mai riguroasă a f ɻost ancheta întrepr ɻinsa în anul 2012 ɻ de o
echip ɻă de cercetători de la ɻUniversitatea din Bucu ɻrești și de la Institutul de ɻCercetarea a
Calit ɻății Vieți i.
Studiul ɻarată că situația profesional ɻă a rromilor este alar ɻmantă. Populația d ɻe rromi
în marea ei majoritat ɻe nu deține nici o ɻ profesie, 79,4% d ɻintre ei nu au nic ɻi o profesie (58%
bărb ɻați și 81% femei); doar 16, ɻ1% sunt calificați î ɻn profesii moderne, i ɻar 3,9% în profesii
tradiționale. La sal ɻariații rromi nivelul ɻcalificării este ext ɻem de scăzut, marea ɻmajoritate
ocupând poziții nec ɻalificate 59,4%. Munc ɻitori calificați sunt 3 ɻ8,8%. Doar 1,8 ɻ% au
calificari medii ș ɻi superioare. ɻ
În ɻ ce privește ven ɻiturile, în general fa ɻmiliile de rromi dispun de su ɻrse mixte de
venituri, unel ɻe cu caracter regu ɻlat ɻ altele având un caracter oc ɻazional. Cei m ɻai mulți dintre
țigani trăiesc cu ɻmult sub standardele de civ ɻilizație ale comu ɻnității rurale și ɻurbane în care
locuiesc. Lo ɻcuința, dotarea gospoda ɻriei cu bunuri de folos ɻință îndelungată, îmbrăc ɻămintea,
hrana etc., indică un ɻnivel de trai cel mai ades ɻea scăzut sau foarte ɻscăzut. Si celela ɻlte
aspecte al ɻe situației acestei popu ɻlații prezi ntă aceleasi caracterist ɻici. Situația ɻșcolarizării
rromilor este extrem ɻde precară: 22 ɻ% din ei nu au ɻnici o clasă , o proporți ɻe a
analfa ɻbetismului fiind ɻde 27,3%.
La capi ɻtolul sănătate, aceasta ɻetnie se confrun ɻtă cu probleme ɻde-a dreptul
catast rofale. Rr ɻomii au cea mai scăzută ɻ du ɻrată medie a vieții, cel m ɻai mare procent de
mortalitate inf ɻantil 63,1%. ɻ
Infracțion ɻalitatea în cadrul p ɻopulaț iei de rromi e ɻste în mod indiscutabil ɻmult mai
mare decât la nivelul în ɻtregii țări.
În ɻultimii an i, în ce privește această popula ɻție au apărut feno ɻmene noi. Astfel
libertizarea după 1989 ɻa regimului econ ɻomic a permis multor ɻrromi lansarea în afaceri.
Rromii au f ɻost între primii întreprinzători apăruti d ɻupă ɻ Revoluț ɻie. În ultimii ani a apărut o
categ ɻorie de rromi bogați, care au ɻ facut avere, prin afaceri ɻmai mult sau mai puțin lega ɻle.
Fenome ɻnul de îmbogățire a unor grupu ɻri ɻ de rromi privește mai ɻ cu seama pe
protagoni ɻștii pieței negre din ultimi ɻi ani ai regimului ɻcomunist.

14
Așa cum ɻarată cercetările sociologice ɻ, în ultimii ani s -a pro ɻdus un indiscutabil
reg ɻres social -economic al populației d ɻe rromi. Asistă ɻm la o agravare a pro ɻblemelor sociale,
datorit ɻă evoluțiilor de ansambl ɻu din țară, a treceri ɻi la economia de pia ɻță dar și dato ɻria
modificării ɻ politicii sociale ɻ pe care o ɻ promovea ɻză statul.
Rromii constitui ɻe prin sărăcia ș ɻi ɻ marginali tatea ce caracterizează ɻ pe cei mai mulț i
dintre ei, cât și prin dim ɻensiunile acestei populații una ɻdin problemele s ɻociale cele mai
serioase ɻdin România de azi. ɻ
1.6. Rr ɻomii și integrarea s ɻocială
Ceea ce a unit ɻdintotdeauna grupurile de rromi ɻ și le-a dat cons ɻtiința unei identităti
țiganești, pe lângă orig ɻinea comună, era statutul ɻ social marg ɻinal, adică izol ɻarea l or ca
“ț ɻigani” de către populația î ɻn mijlocul căreia ɻ trăiau. Marginaliza ɻrea și exclud ɻerea socială a
rromilor au creat, î ɻn timp, un import ɻant decalaj socio ɻ-cultural între populația m ɻajoritară și
comunitatea țiga ɻnilor. Diferențele din ɻt ɻre rromi și român ɻi persistă ș ɻi în societ ɻatea actuală,
această etnie rămânând ɻ în continuare categori ɻa socială cea mai săracă ɻsi forță de muncă
foarte ieftină. Astăzi, ɻ în România venit ɻul mediu p ɻe persoană al ɻ rromilor este m ɻult sub cel
al societății ɻîn gene ral și aper ɻanța de viață ɻeste cu peste 10 ani m ɻai mică. ɻTotuși,
comunitatea rromilor ɻ face pași importa ɻnți spre a de ɻveni o minorit ɻate etnică în sensul
moder ɻn al cuvântului, ca mem ɻbri ai societății ɻromâ ɻnești, și nu u ɻn grup do ɻar tolerat.
Integrarea aduce î ns ɻă pericolul asimilării, adic ɻă pierderii ide ɻntității entice și
culturale. Păstrare ɻa identității și tradițiilor min ɻorității rrom ɻe este strâns legată de pă ɻstrarea
portului tradiți ɻonal. Din păcat ɻe, în ziua de astăzi portul trad ɻiționa l nu este ac ɻceptat de
societatea românească ɻ în general. Deși dre ɻpturile omului sunt u ɻniver ɻsale, ele sunt încălcate
mai frecve ɻnt, în defavoarea ɻ anumitor grupuri. Ad ɻesea, aceste grupuri su ɻnt comunităț ɻi sau
populații min ɻoritare în interio ɻul unui s tat. Deși n ɻu există o definiție s ɻtandard, un grup
minoritar este, în ge ɻneral, un gru ɻp non -dominant de ɻindivizi care au ɻ în comun anumite
caractersitici naționale, ɻ entice, religioase sa ɻu lingvistice diferite de ɻcele ale majorității
popul ɻației. Tra tament ɻul aplicat grupurilor m ɻi ɻnoritare și modul ɻde interacțiune cu populația
majorita ɻră variază de ɻla stat la stat.
În gen ɻeral, politicile față de minorit ɻăți variază de la int ɻegrare la segre ɻgare sau
exclu ɻdere și de la asimilare la acordar ɻea de drepturi. Asim ɻilarea e ɻste acea ɻpolitică ɻadoptată
față de ɻ o m ɻinoritate națională ɻprin care se ɻ încearcă a forța ɻminorit ɻatea respectivă să ado ɻpte
cultura dom ɻinantă a populației majo ɻritare. Acest ɻ lucru se rea ɻlizează prin politi ɻc ɻi coercitive
care î nce ɻar ɻcă să “civilizeze” grupurile ɻ min ɻoritare sau să ɻfor ɻțeze membrii ɻ grupului
minoritar să se con ɻɻformeze unor norme ɻc ɻulturale ɻ definite.

15
R ɻɻromii au ɻfost adesea ținta unor po ɻlitic ɻi de asimilare ɻ în m ɻulte state eu ɻropene, în
spe ɻcial în perioad ɻa regim ɻurilor comuniste. In ɻt ɻegrarea este f ɻrecv ɻent considerat ɻă o variantă
superioară a ɻas ɻimilării. Politicile d ɻe ɻ integrare sunt c ɻo ɻnsiderate a avea ɻ dr ɻept rezultat
“inserarea c ɻu dre ɻpturi depline a individ ɻului în ɻsocietate”, în ɻ acela și timp re ɻspectându -se
drepturile in ɻdividuale, ɻinclusiv cele cu ɻlturale.
Convenția pentru elimina ɻea tuturor formelor d ɻe discriminare ɻrasială (1965)
formulează ca prin d ɻiscrimin ɻare se î nțelege: “oric ɻe deose ɻbire, excludere, re ɻstricție sau
preferi nța î ɻn ɻtemeiată pe rasă, culoare, ascendență sau ori ɻgine națională sau ɻ etnică ɻ, care are
drept scop sau efect ɻ de a distruge sau d ɻe a compromite recu ɻnoașterea, fol ɻosirea sau
exercitare ɻa în condiții de egalit ɻate a drepturilor și libertăților ɻfundam entale ale ɻomului în
domeniile publ ɻic, social și cultural, sau î ɻn orice domeniu ɻ al vieții publice ɻ”.
Prin ɻrasă se î ɻnțelege un grup d ɻe oameni care au o moștenire biolog ɻică comună și pe
care o transmit genera ɻțiilor următoare ɻ. În România, la nivel l ɻegisl ativ și guvern ɻamental, nu
se poate ɻvorbi despre o discriminare pe ɻ considerențe etnice, dar e ɻxistă o dis ɻcriminare care
este inconștientă la nivelul ɻomului obișnuit. Astfel ɻ comportam ɻentul nostru, determinat de
ɻstereotipuri și prejudecăți, este dese ɻri cauz a unei comunic ɻări dificile și a confli ɻctelor, în
s ɻpecial a celor entice. A c ɻonstru ɻi stereotipuri este o funcție nat ɻurală a minții um ɻane, care
dorind să aten ɻueze anxietatea față de ne ɻcunoscut, simplifică real ɻitatea complex ɻă, ajută
corpul și mi ɻntea noastră să dezvolte ɻrăspunsuri automate la ɻ stimuli similari. D ɻar a construi
stereotipuri și a ɻ le utiliza este periculo ɻs, deoarece simplifi ɻcă realitatea umană ɻ complexă,
negând unici ɻtatea fiecăruia dintre ɻ noi. Stereotipur ɻile entice conduc ɻdeseori la prejudecă ț ɻi,
comportamente c ɻare se manifestă prin a ɻcțiuni și emoții incărcat ɻe negativ.
Cent ɻrul de Sociologie Urbană și R ɻegională a re ɻalizat un sondaj de ɻ opinie pe un
eșantion rep ɻrezentativ la nivel național, în decembri ɻe 2005, cercetarea propunându -și să
releve principal ele dimensiuni și caracteristici ale fenomenului discriminării în ɻ România la
nivelul ɻ anului 20 13. ɻ
În ur ɻma acestui son ɻdaj s -a ajuns la concluzia că exis ɻtă o susținere ɻmare a unor
atitudini discri ɻminatorii față de rrom ɻii din România: 81% ɻ împărtă ș ɻesc preju decata co ɻnform
căreia “ ɻcei mai mulți d ɻintre rromi î ɻncalcă ɻlegea”, 61% sun ɻt de ac ord cu afi ɻrmația “ r ɻromii
sunt o ru ɻșine pentru Rom ɻânia”, circa jum ɻătate dintre persoanele investig ɻate sunt de a cord
cu afir ɻmația “ m ɻi- ɻe teamă ɻ când mă intâlnesc cu un grup d ɻe rromi pe stradă” și ɻtoț ɻi
consideră că “rromii ɻnu ar trebu ɻi să fie lăsați să călătorească î ɻn străinătate că ɻ ne fac de râs”.
O cinci ɻme din populație crede că ɻ“ar trebui să ɻexiste lo ɻcaluri sau magazin ɻe în care rromii
să nu fie ɻ primiți”.

16
Potrivit D ɻirecției Cons iliului Uniunii Europene 20 ɻ00/43/EC, privin ɻd implementarea
principiului tratamentului eg ɻal al persoanelor ɻ, indiferen ɻt de originea rasi ɻală sau etnică,
discriminare ɻa directă are loc atunci cân ɻd “datorită o ɻriginii rasiale ɻsau entice, o persoană
este trata ɻtă m ai puțin favorabil ɻfață de cu ɻm este, a fost sau ar fi trat ɻată o altă persoană
într-o situație sim ɻɻilară. Atunci câ ɻnd un angaja ɻtor respinge, ca urmare a u ɻnei politici,
candidați rro ɻmi pentru postul respectiv ɻsau atunci când un ɻseviciu de distribu ɻire a
locuin țelor acordă rrom ɻilor, în mod sistem ɻtic și intenționat, locu ɻințe de nivel inferior, ɻavem
de-a face cu exe ɻmple de discriminare ɻdirectă. ɻ
Normele d ɻe drept internațional ɻcondamnă discri ɻminarea rasi ɻală din domenii ca
educați ɻe, sănătate, accesul la o locuință ɻsau la un loc de muncă, pr ɻecum și accesul l ɻa
bunuri publ ɻice și servicii. Rezolvarea ɻsituației rromilor repre ɻzintă un obiectiv fun ɻdamental
pentru politica R ɻomâniei. În acest ɻ sens, statul român î ɻși propune să a ɻducă la indeplinire
următoarele condi ɻții: preven irea ɻ și co ɻmbaterea ɻdiscrim ɻinării insti ɻtuționale și sociale;
păstrarea i ɻd ɻentității etniei rrom ɻilor; asigurar ɻea șan ɻselor egale pen ɻtru ati ngerea unui
standard decent de vi ɻață și stimularea participă ɻrii ɻ etniei rromil ɻo ɻr la viața ec ɻonomică,
socială, cultural ɻă, educațională ș ɻi politică ɻa societății. Succesu ɻl acestei strategii ɻ nu depinde
numai de Guv ɻern, ci și de particip ɻarea activă a societăț ɻii civile și, ma ɻi ales a com ɻunității de
rromi. ɻPentru combaterea di ɻcriminării și pentr ɻu schimbarea ɻstereotipurilor e ɻxistent e este
necesar a înțel ɻege că acest lu ɻcru implică resp ɻonsabilități nu numai din parte ɻa majorit ɻății, ci
și din ɻpartea organizațiilor rr ɻomilor, liderilor și m ɻembrilor comunității de r ɻromi.
Participarea civ ɻică, cu șanse ega ɻle a etnicilor rromi ɻîntr-un sistem ɻ democratic,
accesul ned ɻiscriminatoriu la o ɻslujbă și la un trai ɻdecent, accesul la se ɻrviciile sociale
furnizate de stat ɻși facilitarea organi ɻzării politice și neguvern ɻamentale a comunităților de
rromi ar reprezenta ɻ drumul sigur către in ɻtegrarea rromilor î ɻn societatea rom ɻân ɻească.
Î ɻnsă, lipsa unei investiții în ed ɻucație, conjuga ɻte cu efectul d ɻe marginalizare socială
generat de ste ɻreotipuri și prejude ɻcăți, înseamnă un acc ɻes redus pe piața muncii ɻ și implicit o
accentuare a sărăcie ɻi în rândul comunit ɻăților de rromi. U ɻnele studii estimează ɻ că numai
10% dintre ɻrromi sunt angajați pe pi ɻața alb ă ɻ a muncii. R ɻezultatul aces ɻtei situații e ɻste că cei
mai mulți ɻdintre aceștia nu ben ɻeficiază de asigu ɻrările sociale și protecția pe ca ɻre statul o
of ɻeră ɻ.