Cap.i 3 Finalll Farcas [311760]

INTRODUCERE

PREZENTARE GENERALĂ A [anonimizat] 5 miliarde de euro avand peste 50.000 de angajați. Fujikura este o companie fondată în anul 1885 [anonimizat] 50.000 de angajati la nivel mondial. In ultimii 5 ani, Fujikura si-a [anonimizat], Germania, Spania, Japonia, China, Maroc, Ungaria, Ucraina, Rusia, India. [anonimizat], cabluri si cablaje auto. [anonimizat] o experiență de peste 13 ani. Astazi, Fujikura Automotive Romania (FAR) numără un total de peste 5000 [anonimizat] (Cluj Napoca si Dej) si biroul Research&Development – Sibiu. Principalii clienti ai Fujikura Automotive Romania sunt lideri pe piata mondiala in industria de automobile. [anonimizat] a grupului japonez Fujikura cu vânzări globale de peste 5,1 mld. euro și 50.000 de angajați, a derulat o campanie de recrutare ce a presupus angajarea a 250 [anonimizat], dar și pentru centrul de cercetare și dezvoltare inaugurat recent la Sibiu. Astfel, Fujikura a ajuns la 3.000 de angajați pe piața locală după ce a realizat anul trecut investiții de peste 5 mil. [anonimizat]. Unitățile japonezilor de producție din România fac parte din divizia automotive Fujikura și produc cablaje ([anonimizat], climă, airbag, bare, pavilion sau pentru direcție), principalul client fiind grupul Volkswagen. Totodată, [anonimizat], Delphi, Antolin sau Brose. [anonimizat], Skoda, Seat, Prosche, Ford, Toyota, Mazda, Subaru, dar și altele. [anonimizat], Spania, Portugalia, Ungaria sau Cehia. [anonimizat]-[anonimizat].

Fig. 1. Imagini din cadrul companiei

CAPITOLUL 1.

[anonimizat], inveliș individual (dacă există), protecția ansamblului si inveliș protector in majoritatea cazurilor.

In componenta unui cablu pot fi incuse unul sau mai multe conductoare suplimentare neizolate. Conductorul unui cablu are funcția de a conduce curentul, o [anonimizat], a cărui funcție este de a [anonimizat], [anonimizat].

Instalația electrică la un autoturism lucrează la o anumită tensiune nominală,. această instalație se compune din : alternator, baterie de acumulatoare, consumatorii de curent echipamente de aprindere, iluminare, semnalizare, climatizare, ștergătoare de parbriz, lămpi interioare etc., cabluri electrice de joasă și înaltă tensiune.

Toți consumatorii de energie elctrică de pe autoturisme sunt legați la o sursă cu un singur conductor. Cel de-al doilea conductor este constituit din piesele metalice ale autoturismului.

Fiecare autoturism în parte are în dotare atât amplasarea pe caroserie a cablajului electric cât și o schemă electrică al acestuia.

Cablurile de joasă tensiune sunt fire electrice obișnuite de secțiune și lungime mică, izolate la exterior având la capete elemente de contact.

Cablurile de înaltă tensiune sunt conductori electrici speciali, din care sunt confecționate fișa centrală de alimentare dintre bobina de inducție și celelalte fișe de alimentare cu curent de înaltă tensiune a bujiilor. Acestea au capetele înfășurate în tablă subțire din alamă.

Fișele de înaltă tensiune sunt prevăzute cu manșoane speciale din ebonită sau alt material plastic izolant.

Conductorii electrici ai rețelelor de distribuție și de alimentare se dimensionează pe baza unor criterii:

Rezistență mecanică a conductorilor – trebuie să fie suficientă ca aceasta să suporte eforturile la care sunt supuse în timpul montării și exploatării

Încălzirea conductorilor – datorită curentului electric care îl parcurge, nu trebuie să depășească temperaturile maxime admisibile pentru fiecare categorie de conductori pentru a nu fi periclitată izolația sau rezistența lor mecanică

Căderile de tensiune în conductori – nu trebuie să depășească valorile maxime admise, pentru a asigura receptoarelor tensiunea minimă necesară funcționării lor în bune condiții.

1.1.Tipuri de cabluri

Conductele pentru instalații pe vehicule se clasifică în trei categorii si anume:

Conducte de înaltă tensiune, utilizate în sistemele de aprindere

Conducte de joasă tensiune, pentru iluminat, comenzi și semnalizări

Conducte și cabluri pentru locomotive electrice și Diesel-electrice

Conform ISO 6722, în funcție de temperatura mediului ambiant, se definesc șase clase de cabluri

clasa A : – 40˚C până la +85˚C

clasa B : -40˚C până la +100˚C

clasa C : -40˚C până la +125˚C

clasa D : – 40˚C până la +155˚C

clasa E : -40˚C până la +175˚C

clasa F : -40˚C până la +200˚C

Tipul și secțiunea cablului sunt specificate și pe tambururile înfășurate, iar secțiunea unui fir se poate determina prin măsurarea diametrului liței individuale după formulă.

Condiții generale de încercare : eșantioanele pentru toate încercările

trebuie precondiționate cel puțin 16 h la o temperatură de (23±5)˚C și umiditate relativă de de la 45% până la 75%.

Fig. 1.1. Tipuri de cablaje folosite in domeniul auto

Fig. 1.1. Prezentarea fazei de montaj a cablajelor la un autoturism

1.2. Incercarea pentru defecte de izolație

Această metodă este o încercare de proces, desfășurată în condițiile de producție.

Aparatură: sursa de alimentare trebuie să fie un transformator care furnizează o tensiune sinusoidală.Trebuie să fie disponibile un voltmetru, un indicator de defecte și un contor de impulsuri. Electrodul de încercare poate consta din grupări de bile metalice, perii metalice sau orice alt tip de electrod adecvat.

Procedura: Tensiunea de încercare trebuie să fie:

-3 kV (valoare efectivă) pentru cabluri cu secțiune mai mică de 0,5mm²

-5 kV (valoare efectivă) pentru cabluri cu secțiune mai mare de 0,5mm²

Inainte de aplicarea tensiunii de încercare, se verifică dacă conductorul cablului supus încercării are continuitate pe toată lungimea lui. Lungimea electrodului și frecvența trebuie alese în funcție de viteza trecerii cablului prin câmpul electrodului, în așa fel încât fiecare punct al cablului să fie supus cel puțin nouă cicluri de tensiune.

Notă: se pot utiliza și alte metode de încercare, cu condiția ca defectele de izolație să fie detectate cu aceeași certitudine.

Verificarea dimensională: pentru măsurarea diametrului exterior al cablului

Se va prelucra un eșantion (cablu martor/muster) cu o lungime de 1,5m.

Se determină diametrul exterior maxim al cablului prin trei seturi de măsurări la cel puțin 200mm distanță unul de celălalt și înregistrând cel mai mare diametru exterior la fiecare punct.

Precizia instrumentului de măsurat trebuie să fie de ±0,01m.

1.3. Caracteristici electrice

a. Rezistența electrică a conductorului: Dispozitivul de măsurare trebuie să aibă o precizie suficientă pentru a măsura rezistența electrică a unui conductor de 1m lungime. Valoarea măsurată trebuie corectată dacă temperatura conductorului diferă de temperatura de referință de 20˚C.

Se determină rezistența electrică a conductorului, R20, la temperatura de referință de 20˚C, exprimată în miliohmi pe metru, cu următoarea relație, aplicabilă la rezistența electrică a conductoarelor de cupru:

unde:

-RT- rezistența electrică a conductorului, măsurată la temperatura conductorului, exprimată în miliohmi;

-L – lungimea conductorului exprimată în metri;

-T – temperatura conductorului în momentul măsurării, exprimată în grade Celsius;

Precizia dispozitivului de măsurat trebuie să fie de ±0,5% din valoarea măsurată. Lungimea eșantionului trebuie să fie 1m plus lungimea necesară pentru conectări.

b. Rezistența la tensiune a conductorului:

Lungimea eșantionului trebuie să fie de aproximativ 1,2m.

Procedura: se imersează eșantionul într-o soluție salină (NaCl-3%apă) timp de 4h, la temperatura camerei, capetele ieșind în afară, după care se aplică o tensiune de încercare3 de 1 kV valoare efectivă, la o frecvență de 50Hz sau 60 Hz, timp de 30 minute, între conductor și soluție.

c. Rezistența de izolație:

Lungimea eșantionului trebuie să fie de aproximativ 5m.

Se imersează eșantionul cu fiecare capăt ieșind în afară aproximativ 250mm, în apă de la robinetla o temperatură de (70 ±2)˚C timp de 2h.

Se aplică o tensiune continuă de aproximativ 500V între conductor și apă. Rezistența de izolație se măsoară la un minut după aplicarea tensiunii; nu trebuie să fie mai mică decât echivalentul de la o rezistivitate de volum, 0,exprimată în ohmi mimimetrii, calculat cu relația:

unde :

I – lungimea imersată a eșantionului;

R – rezistența de izolație măsurată, exprimată în ohmi;

D- diametrul exterior al cablului, exprimat în milimetru;

d – diametrul conductorului exprimat în milimetru;

Notă: Se pot utiliza tensiuni cuprinse între 100V și 500V, dacă rezultatul măsurărilor sunt conform cu rezultatulele obținute utilizând 500V

d. Caracteristici mecanice

Încercare de presare la cald: din cablul supus încercării trebuie luate trei eșantioane de aproximativ 1,2m. Se fixează eșantionul în suportul aparatului pentru încercare de presare la cald, în așa fel încât să se îndoaiesub presiunea lamei. Sarcina și lama aparatului trebuie să fie perpendiculare pe axa cablului. Aparatura nu trebuie să prezinte vibrații. Eșantionul se aplică prin intermediul lamei, o forță F, exprimată în newtoni, așa cum rezultă din relația:

unde:

D- valoarea maximă a diametrului exterior, exprimată în milimetri;

L- valoarea nominală a grosimii izolației, exprimată în milimetri;

F- forță

Coeficientul 0,8 exprimă unitatea newton pe milimetru.

Aderența izolației la conductor: Această încercare se aplică la cablurile cu o secțiune nominală mai mică sau egală cu 6 mm². Din cablul supus încercării, se prelevează trei eșantioane de aproximativ 100mm, distanțate la cel puțin 1m.

La o distanță AB de circa 25mm, de la un capăt al eșantionului, se taie izolația și se îndepărtează cu atenție de pe conductor. Apoi se taie eșantionul la o lungime de 85mm la D și se îndepărtează izolația pornind de la un punct situat la 75mm de capătul tăiat anterior, avându-se grijă să nu se deterioreze izolația care a rămas. Se așează eșantionul de încercare într-un dispozitiv de fixare și se măsoară forța F necesară pentru a iniția glisarea izolației peste conductor. Viteza mașinii de tracțiune trebuie să fie de 250 mm/min.

In general se efectueaza si alte încercări asemănătoare, amintim doar câteva din acestea:

încercarea la înfășurare la temperatura joasă, cu și fără îmbătrânire

Încercare la șoc la temperatura joasă

Încercări termice

Rezistența la propagarea flăcării

Rezistența la lichide

Rezistența la abraziune

1.4. Modul de prelucrare al unui cablu-productia in serie

Fiecare firmă producătoare de cabluri are un sistem după care prelucrează aceste fire electrice. Sistem de producție al liniilor de fabricație este conceput în așa fel, încât calitatea produselor să fie la nivelul așteptării consumatorului.

Felul producției este utilizarea în rețea , denumită și producție de serie.

Pentru această activitate de producție sunt necesare următoarele:

echipamente corespunzătoare fabricației

mașini unelte (komaxuri legate în serie)

programe cu comandă numerică pentru mașini unelte

personal calificat

material pentru prelucrare (obiect de lucru)

La fabricarea cablajelor pe perioada producției de serie a unui lot de o anumită dimensiune se va verifica deteriorarea conductoarelor, numărul corect de bucăți și contactele corect crimpate.

Pentru asigurarea calității există instrucțiuni de fabricație precum și condiții tehnice de livrare în cadrul departamentului de producție. Pentru fiecare livrare în parte se vor întocmi liste de debitare, comenzi de debitare, care vor fi distribuite la mașini (Komaxuri)

Pe baza acestor comenzi operatorii de la Komaxuri vor executa prelucrarea firelor/cablajelor. Prelucrarea firelor se va face pe baza unor cărți (catalogul reglementării calitative) cotele având anumite toleranțe impuse, implementate de către departamentul tehnic corespunzătoare mașinilor de debitat.

Fig. 1.3. Utilaj folsit la obtinerea cablajelor auto

a. Depozitarea, transportul, manevrarea si. mediul de depozitare ale cablajelor

Cablurile sunt înfășurate pe diferite tambururi de plastic/butoaie, debitate la diferite lungimi, fiecare având un cod de identificare individuală.

Aceste cabluri au culori diferite pe partea de izolație, secțiuni diferite, iar codurire de identificare, marcate pe o hârtie alăturată, sunt legate de aceste caracteristici.

Identificarea cablurilor prin culoare se face vizual.

Pentru vehicule rutiere culorile preferate ale izolației conductoarelor sunt următoarele : negru (SW), alb (WS), albastru (BL), portocaliu (OR), maro (BR), verde (GN), violet (VI), roșu (RT), galben (GE) și gri (GR).

De exemplu, un cablu poate avea trei culori :GEBLRT

Galben, albastru și roșu

Culoarea de bază (primară) este galben, care se aplică pe întregul butoi. A 2-a culoare (secundară) este albastru și se aplică în direcție longitudinală, iar cea de a 3-a culoare (roșu)(terțiară) se aplică sub formă de inele, circular.

Cablurile, precum și celelalte obiecte de lucru se depozitează într-un mediu uscat, manevrarea lor fâcându-se cu multă grijă pentru a nu deteriora firul. Datorită greutății, transportul se va asigura cu cărucioare special concepute acestui scop de către personal necalificat.

Cablurile se simbolizează cu litere, fiecare literă având o semnificație

De exemplu :

Conductă de lumină și pornire pentru autovehicule cu izolație de PVC

a) conducte cu izolație de PVC – VLPY

b) conducte cu izolație de PVC, armate cu împletitură metalică – VLPYA

Semnificația literelor :

V- conducte pentru vehicule, respectiv autovehicule (sau motoare fixe), dacă nu este urmat de unul din simbolurile referitoare la utilizare

L- lumină ; P-pornire ; Y-izolație de PVC ; A-armătură

b. Dezizolarea conductorilor

Se va executa cu ajutorul cuțitelor de debitat montate pe mașinile de debitat, parametrii acestora se vor regla în fucție de secțiunea firelor care vor fi dezizolate.

La dezizolare operatorul va măsura capătul dezizolat al cablului cu ajutorul unei rigle gradate. De asemenea verifică 100% dacă lițele individuale sunt debitate complet, respectiv dacă prezintă tăieturi și izolația este debitată perpendicular.

Fig.1.5. Exemplu de conductori dezizolați

c. Crimparea contacților

Elementele de contact sunt crimpate cu ajutorul unor scule de crimpare , montate pe presa de crimpare (de pe Komax), fiecare contact având o marcă de identificare format din 6 cifre (împreună cu caracteristicile acestuia), care se va pune pe rola de contact după prelucrarea acestuia.

Fig.1.6. Tipuri de cabluri cu contact utilizate in domeniul auto

Crimparea contacților pe fir se poate executa numai cu scula corespunzătoare contactului, scula fiind dotată cu un ghidaj pentru bandă specific fiecărui contact.

Parametrii de crimpare la fiecare contact diferă, acești parametrii vor fi reglați de către operatorii de pe Komaxuri, toate datele legate de înălțimea de crimpare se găsesc în cărțile sculei.

În funcție de comenzile de debitare putem avea cabluri cu contact la un singur capăt sau la ambele capete

d. Așezarea sculei pe mașină

Pentru prelucrarea unui cablu se va monta scula corectă pe mașina de debitat (Komax), mai precis se va așeza și fixa în presa de crimpare. După ce scula a fost așezată, se reglează înălțimea de crimpare, conform listei de debitare.

Partea inferioară a sculei și suprafața plăcii de prindere din presa de crimpare trebuiesc întotdeauna curățate.

Introducerea contactului în sculă se face după cum urmează :

Fâșiile de contact se împing, pe sub frână, în ghidajul pentru bandă, pe sub știftul de avans până la nicovală, după care acestea se trag ușor înapoi, pentru ca știftul de avans să se blocheze în alezajul respectiv. Înainte de introducerea fâșiei de contact, frâna se desface prin rotirea pârghiei, după aceia se va închide frâna.

După ce s-a montat scula și contactul corect pe mașină se va poziționa brațele de pe mașină și se execută firele dorite conform listei de debitare.

Fig. 1.7. Utilaj pentru montarea contactelor pe cabluri.

e. Depozitarea sculelor –mediul de depozitare

Toate sculele sunt depozitate într-un atelier de sculărie, urmând ca personalul calificat din acest atelier să evalueze starea sculelor după fiecare folosință. După evaluarea sculelor se vor lua măsurile corespunzătoare (curățirea, ungere, eventual înlocuirea unui ansamblu etc), se vor așeza pe rafturile marcate cu numărul plăcuței indicatoare de pe scula respectivă. Acest atelier de sculărie trebuie sa fie ferit de umiditate.

f. Transportul /manevrarea sculelor

Transportarea sculelor se face cu cărucioare special concepute și destinate acestui scop, manevrarea sculelor împreună cu caietul însoțitor al sculei se face în poziție verticală cu multă atenție. În cazul transportării necorespunzătoare scuelele de crimpare se pot deteriora, iar acest lucru poate afecta cu siguranță calitatea cablurilor fabricate în timpul producției.

CAPITOLUL II

PREZENTARE GENERALA A PROCESULUI DE ASAMBLARE PENTRU CABLURILE AUTO

Procesului tehnologic de prelucrare a cablurilor auto este foarte bine definit asfel incat productivitatea si calitatea produselor sa fie la un nivel cat mai superior posibil.

2.1. Prezentarea fazelor de lucru

Încărcare comandă de debitare

Alimentare cu cablu

Poziționare braț mașină pe partea I

Se reglează parametrii procesului de crimpare (la sculă, la presă) și procesul de aplicare ale TUELELOR .

Partea I (dacă este cazul)

Aplicare TUELE pe fir (dacă este cazul)

Aplicare contact pe fir cu TUELE sau fără (dacă este cazul)

Poziționare braț mașină pe partea II

Se reglează parametrii procesului de crimpare (la sculă, la presă) și procesul de aplicare ale TUELELOR

Partea II (dacă este cazul)

Aplicare TUELE pe fir (dacă este cazul)

Aplicare contact pe fir cu TUELE sau fără (dacă este cazul)

Se vor prelucra conductoare martor, se verifică:

Cotele referitoare la crimp și isocrimp (se iau din cărțile sculei)

Forța de tragere (test de tragere)

Lungimea firului și a dezizolației

Aspectul elementelor de contact (să nu fie deformați)

Se va da comanda de învățare, apoi start producție

La sfârșit de lot, după ce firele vor cădea în locul de colectare, capetele cu elemente de contact vor fi protejate cu pungi din polietilenă.

La sfârșit de comandă se va da comanda de încheiere.

2.2 Verificare finală a cablurilor

La debitarea conductoarelor trebuie realizată autoverificarea vizuală de către operator, se va verifica secțiunea, tipul, culoarea cablului, lungimea de debitare.

Toate aceste verificări se fac prin măsurări cu diferite aparate de măsură și control pentru a asigura o calitate corespunzătoare cerințelor.

Aparatele de măsură pot fi: rigle gradate, aparate pentru forță de extragere al firului, micrometre, etc.

Fig. 2.1. Aparate utilizate la verificarea cablurilor

Analiza dimensională are loc în funcție de dimensiunile din catalogul reglementării calitative, precum și din cărțile sculelor.

Toleranțele impuse pentru comanda de debitare sunt implementate de către departamentul tehnic la mașinile corespunzătoare.

Operatorul va măsura cu rigla gradată lungimea cablului, forța de extragere și micrometrul sunt incluse în programul mașinii, astfel încât orice greșeală de cotă va fi reparată/modificată automat de către mașina cu comandă numerică (KOMAX).

De asemenea operatorul verifică vizual 100% cablul debitat, dacă lițele individuale sunt debitate complet, respectiv dacă nu prezintă tăieturi și izolația este debitată perpendicular.

Vizual se vor verifica tipul componentei de crimpare, poziția cablului în compoziția de crimpare. Mașina de debitat funcționează cu ajutorul sistemelor electrice și sistemelor de acționare pneumatică. Întregul sistem mecanic este în stare bună de funcționare doar dacă alimentarea cu tensiune electică dar și presiunea aerului este corespunzătoare solicitării.

Fig.2.1. Tipurile de mașini de prelucrat-debitat cablaje auto (komaxuri)

/

CAPITOLUL III

TRANSMISIA PRIN CUREA LA PRELUCRAREA CABLAJELOR AUTO

Fig. 3.1. Prezentarea unei transmisii prin curele

3.1. Generalități

Transmisiile prin curele fac parte din categoria transmisiilor prin frecare cu element intermediar flexibil. Transferul energocinematic între două sau mai multe roți de transmisie se realizează printr-un element intermediar numit curea de transmisie montată pretensionat (cu întindere forțată) pe aceste roți.

Transferul energetic are lor ca urmare a frecării (aderenței) dintre curea și roți

Clasificarea transmisiilor prin curele

Transmisia prin curele

După poziția relativă a axelor – axe paralele

– axe încrucișate

B. Tipul profilului curelei – rotund

– trapezoidal;

– late

Avantaje

simplitatea constructivă

prețul de cost tehnologic redus

funcționarea silențioasă fără zgomot;

amortizarea șocurilor;

protecția contra suprasarcinilor;

posibilitatea de funcționare la turații mari;

posibilitatea transmiterii mișcării de rotație și a puterii la distanță;

cureaua reprezintă un element de siguranță al lanțului cinematic (protecție la suprasarcini mecanice datorită patinării),

Dezavantaje

raportul de transmitere nu este riguros constant, transmisia prezentând fenomenul de alunecare elastică

raportul de transmitere variază cu sarcina

pericolul încărcării electrostatice a curelelor

datorită pretensionării, arborii și lagărele transmisiei sunt solicitați suplimentar

curelele se uzează și se distrug irecuperabil

3.2. Caracteristicile necesare pentru materialele folosite ca fabricarea curelelor sincrone

rezistență la rupere prin tracțiune ridicată σrt

modul de elasticitate la tracțiune ridicat Et (inextensibilitate)

modul de elasticitate coborât E

rezistență la oboseală la tracțiune cât mai ridicat σ-1t

coeficient de frecare cât mai ridicat µ

stabilitate termică 0˚

stabilitate chimică

preț mic

nedeficitar

antielectrostatic

Întrucât nici un material natural nu îndeplinește simultan toate aceste cerințe, se recurge frecvent la structuri mixte, compozite.

3.3. Roți de curea

Aparțin din punct de vedere funcțional transmisiei și constituie suportul mecanic al curelei de transmisie. Ele se montează de regulă pe arbori, axe sau bolțuri. Întrucât transmisia prin curele este o transmisie rapidă amplasată pe lanțul cinematic (imediat după motor), roțile de curea vor funcționa în condiții cinematice și dinamice severe, de aceea la proiectare apar anumite particularități.

Sub aspectul materialelor se vor folosi:

Pentru viteze periferice mai mici de 20m/s se pot folosi oțeluri, fontă, iar pentru viteze periferice mai mari de 20m/s aliaje ușoare pe bază de Al, mase plastice sau construcții realizate din tablă ștanțată și ambutisată.

Profilul golului roții de curea este astfel definit încât să asigure curelei în timpul angrenării un joc pe flanc pozitiv.

Roți pentru curele late

Roți pentru curele trapezoidale

Cinetostatica transmisiei prin curele

Analiza cinetostatică are drept scop punerea în evidență a spectrului de forțe care încarcă ramurile transmisiei, respectiv reacțiunea acestora pe arborii susținători.

Studiul se va face în cele trei etape distincte de funcționare:

etapa de repaus caracterizat prin ω12=0 și Μt12=0

etapa de mers în gol, se caracterizează prin ω12=0 și Μt12=0

(element cinetostatic)

etapa de mers în sarcină, caracterizat prin ω12=0 și Μt12=0

Alunecarea elastică a transmisiei prin curele

Cercetările experimentale au pus în evidențăfaptul că în timpul funcționării transmisiei în timp roata motoare se rotete cu ω1 cureaua rămâne în urma acesteia

(3.1)

Acest fapt poate fi pus numai pe seama elsticității proprii a curelei care de-a lungul unghiului β1 suferă deformați longitudinale.

Fenomenul poartă denumirea de alunecare elastică și poate fi studiat luând în considerare două legi

Legea conservării masei (3.2)

Legea lui Hooke (3.3)

Cerintele tehnice a unei curele de transmisie sincronă

Pentru a putea proiecta o curea de transmisie trebuie luate în considerare în primul rând standardele existente.

Condițiile, restricțiile suplimentare, toate acestea contribuie în mare măsura la realizarea corectă a unei curele necesare transmisiei de mișcare dorită.

Condițiile se referă la gabarit, tipul curelei utilizate, tipul mașinii motoare, tipul sistemului de tensionare.

Curelele sincrone se regasesc in două variante constructive, respectiv cu profil trapezoidal si profil curbiliniu.

Sistemele de tensionare reprezintă dispozitive atașate constructiv și funcțional transmisiei având rolul de a asigura aderența curelei (contactul forțat cu frecare de aderență dintre roată și curea)

Practic ele se mai numesc și sisteme de întindere ale curelelor.

Descrierea curelei sincrone

Cureaua sincronă, ca produs hibrid, reunește optimal calitățila funcționale și constructive ale curelelor late cu acelea ale lanțurilor de transmisie (durabilitate mare la oboseală, funcționare silențioasă și practic sincronă, tensionare inițială redusă, relaxarea curelei practic nulă în timp. Principalele performanțe sunt: domeniu mare de viteze și puteri

transmise (v(60 m/s, P(150 kW), randament ridicat (0,98), construcție compactă și ușoară, cu gabaritul minim (până la 25…75% în raport cu celelalte variante de transmisie cu elemnte flexibil), instalare și întreținere relativ simple.

Se semnalizează însă pretențile sporite referitoare la precizia de execuție a roților de curea, respectiv cele legate de precizia de execuție a roților de curea, respectiv cele legate de precizia de alinierela montaj a roților de curea.

Pentru moment cureaua sincronă s-a impus ca soluție unică sau de perspectivă în industria de automobile, aviație, calculatoare, mașini unelte și textile, industria chimică și alimentară, roboți industriali.

Datorită preciziei cinematice sporite, se pot realiza transmisii specializate de poziționare (mașini unelte, roboți industriali), indiferent dacă este vorba de o transmisie de putere sau o transmisie de comandă, de comutare și livrare.

În figura următoare sunt exemplificate câteva modalități de structurarea transmisiilor prin curele

Fig. 3.2. Modalități de structurare a transmisiilor prin curele

Cureaua sincronă din punct de vedere al structurii, prezintă o structură neomogenă. Ea este alcătuită dintr-un element de înaltă rezistență la tracțiune (1) (cablaj continuu, dispus în stratul neutru, din fibre poliesterice, sticlă, kevlar sau de oțel-bumbacul fiind eliminat în ultimul deceniu), încorporat într-o matrice de elastomer de tip neopren sau poliuretan, care constituie corpul curele (2).

Dantura prismatică (3) (protejată în cazul neopreonului, cu o țesătură (4) –elastică și rezstentă la uzură – din nylon) este dispusă pe intradosul și uneori pe extradosul curelei.

Fig. 3.3. Prezentarea structurii curelei de transmisie

Aplicarea curelelor sincrone pe Komaxuri

Pe Komaxuri transmisia prin curea sincronă se poate observa în diferite locuri, cum ar fi de exemplu:

la alimentarea mașinii cu fir/cablu

transportarea firului (în cazul lungimilor mari, sau rebuturi) până la capătul benzii

Fig. 3.4. Prezentarea sitemului de transmisii cu ajutorul curelelor de transmisie

Fig. 3.5. Vedere e ansamblu a utilajului de asamblat cabluri-faza de alimentare cu fir.

Toate aceste informații legate de alimentarea cablului se pot verifica vizual și pe ecranul calculatorului încorporat.

Pentru transportarea firului (în cazul lungimilor mari, sau rebuturi) până la capătul benzii, komaxurile sunt dotate cu benzi de diferite lungimi construite și destinate special pentru acest scop, aceste benzi transportoare funcționează cu ajutorul motoarelor montate în capete.

Fig. 3.6. Tipuri de benzi transportoare utilizate la alimentarea cu fir a masinii de asamblat cabluri