Capacitatile de Gestionare a Vietii Familiale Si Profesional la Adultul Tanar cu Copil

Cuprins

Introducere

In zilele noaste multi oameni se intreaba spre ce ne indreptam. Unii isi pun intrebarea daca nu cumva presiunea profesiilor lumii moderne nu lasa prea putin timp pentru familia lor. Ce se intampla in situatia in care parintii nu reusesc sa stabilieasca un echilibru intre serviciu si viata de familie? Cu ce valori si convingeri va creste noua generatie de copii?

Mi-am orientat demersul de cercetare spre viata familiala si viata profesionala a adultului tanar cu copil pentru a pune in evidenta corelatii si interdeterminari la nivelul acestor fenomene psihosociale.

Interesul pentru studierea acestei teme sunt sustinute de transformarile importante suferite de familia din ziua de astazi. Acest lucru se datorează, în primul rând, multiplelor schimbări referitoare la distribuția rolurilor bărbaților și femeilor atât în cadrul familiei, cât și la locul de muncă. Spre exemplu numărul femeilor care lucrează a devenit din ce în ce mai mare, iar astăzi cuplurile în care ambii parteneri contribuie la venitul familiei au devenit mai degrabă o regulă decât o excepție.

In acelasi timp, familia continua sa reprezinte o institutie fundamentala in societate, fapt pentru care in dezbaterile publice problema „declinului familiei” este privita cu tot mai multa ingrijorare.

Din ce in ce mai multe familii se confrunta cu problema echilibrarii vietii de familie cu o cariera de succes, insa exista informatii putine despre modul in care poti sa faci asta intr-un mod optim si care sa te satisfaca.

Imbinarea vietii profesionale cu cea de familie depinde de prioritatile fiecaruia si mai ales de nevoia de stima, de recunoastere a valorii proprii in mediul profesional sau social respectiv.

Toate aceste elemente de radiografie socială m-au orientat spre proiectarea unui demers de cercetare care să evidențieze dinamica schimbarii rolurilor si diviziunii muncii in cadrul cuplului sau al familiei, precum si sugestii ce pot ajuta la mentinerea echilibrului dintre viata familiala si viata profesionala..

Lucrarea este structurata pe 5 capitole: primul capitol cuprinde notiuni teoretice cu privire la familie-relatie de cuplu, transformarile survenite de-a lungul timpului de catre familie, informatii despre familia traditionala si familia moderna, specificul relatiei de cuplu la adultul tanar cu copil, precum si sugestii pentru stabilirea si mentinerea echilibrului intre viata familiala si viata profesionala.

Capitolul 2 prezinta studiul experimental realizat pe un esantion de 30 de cupluri, cu varste cuprinse intre 30 si 45 de ani, avand cel putin un copil. Lucrarea practica a constat in aplicarea unui chestionar/ sondaj, cuprinzand 20 de intrebari, prin care am dorit sa descopar cat de implicati si responsabili sunt in viata de familie, cum si daca petrec timp impreuna, cat de multumiti sunt de relatia de cuplu avuta, precum si dificultatile pe care le intampina familiile cu copii atat in plan familial, cat si in plan profesional. In acelasi timp, primind ajutorul din partea a doua familii, am reusit sa aplic copiilor acestora, „testul familiei”, pentru a-mi contura imaginea vis a vis de familia lor, in ansamblul ei, prin prisma si cu ajutorul copiilor.

Concluziile obtinute in urma studiului experimental, cu validarea ipotezelor de cercetare sunt descrise in capitolul 3.

Capitolul 4 cuprinde bibliografia utilizata in redactarea lucrarii iar ultimul capitol este dedicat anexelor si a altor grafice, tabele ajutatoare lucrarii.

Schimbarile din ultimele decenii in sfera familiei, indreptatesc concluzia ca, dimpotriva, familia nu mai reprezinta o institutie conservatoare, ci una tot mai adaptata transformarilor de la nivelul societatii, devenind „barometrul” schimbarilor sociale.

Asa cum a devenit evidenta necesitatea unei «scoli a parintilor» pentru insusirea “meseriei” de parinte, este din ce in ce mai clara utilitatea unor servicii de consiliere si terapie premaritala, prin intermediul carora cuplurile sa aiba ocazia de a-si dezvolta resursele necesare unei vieti armonioase in doi, chiar inainte de a intemeia o familie.

S-a scris mult despre una dintre problemele femeii moderne, in incercarea de a se gasi raspunsul la intrebarea daca e mai bine ca aceasta sa se ocupe exclusiv de casa si cresterea copiilor sau sa isi dedice mare parte din timpul sau unei cariere ambitioase, impartind cu sotul restul indatoririlor casnice. Peste toate aceste probleme, a mai aparut o dilema, de data aceasta strict feminina; nu se stie cine o fi pe primul loc ca femeie adevarata, casnica sau profesionista.

Cele doua probleme reprezinta in fapt una singura, deoarece se crede ca femeile, poate chiar mai mult decat barbatii, nu pot accepta sa nu reuseasca deopotriva atat in viata de familie, cat si in cea profesionala. Insa, oricat te-ai stradui, nu poti efectiv sa faci o treaba buna intr-o parte fara a o neglija pe cealalta, din acest motiv si aparitia criticilor aduse barbatilor, despre care se zice ca nu ar fi suficient de responsabili acasa, lasand mai mereu, tot greul, pe umerii femeilor. Exista insa anumite indatoriri casnice care au fara discutii un specific feminin, si care nu pot fi indeplinite si duse la bun de catre un barbat, oricat de doritor si muncitor ar fi acesta.

Multe femei ar accepta cu bucurie situatia de femeie strict gospodina, insa, din pacate problemele de natura financiara, le solicita sa iasa din spatiul sigur si confortabil al locuintei lor si sa incerce sa gaseasca o slujba bine platita, care sa le permita reechilibrarea bugetului familial, insuficient, daca se bazeaza doar pe eforturile sotului sau ale partenerului de viata. Sunt foarte putini acei barbati care castiga suficienti bani, astfel incat sa isi permita intretinerea sotiei si a copiilor. Acesta este motivul pentru care femeile care iubesc gospodaria mai mult decat orice si fac si o treaba foarte buna acasa, se indreapta de obicei catre un loc de munca oarecare, neinsemnat, unde cred ele ca ar putea face fata intr-un mod onorabil indatoririlor de serviciu.

Aparte de femeile din categoria de mai sus exista altele care, beneficiind de mai multa educatie si dorind sa fructifice acest lucru, reusesc sa isi faca o cariera uneori de mare succes, insa cu pretul unor sacrificii destul de mari pe plan personal, care le umbresc oarecum sentimentele de implinire si fericire. Sunt insa si femei care reusesc sa impace onorabil, planul vietii de familie cu cel al vietii profesionale, rezolvand eficient si cu calm situatii dintre cele mai diverse.

Dorinta femeii de emancipare si de schimbare a rolurilor si diviziunii muncii in cadrul cuplului sau al familiei se loveste chiar de nehotararea ei. Acest lucru se intampla pentru ca femeia se teme ca, daca refuza sa joace in exclusivitate rolul de Mama sau Sotie, ar putea sa piarda siguranta oferita de vechile valori feminine, ar putea sa se trezeasca fara nici un fel de personalitate. Astfel, femeia moderna oscileaza permanent intre nevoia de independenta si dorinta de a se agata de vechile valori.

Capitolul 1 Caracteristici teoretice

Familia; functiile familiei. Stiluri de viata si valori familiale. Traditionalitate vs modernitate.

Familia este considerata elementul natural si fundamental al societatii. Fiind o realitate sociala atat de complexa, familia a devenit – inevitabil – subiect si obiect predilect al cercetatorilor inter si multi-disciplinare.

„Familia a constituit de-a lungul timpului un reper de stabilitate in vietile indivizilor. Ritmul accelerat al schimbarilor din societatea contemporana a facut tot mai dificila o optiune definitiva sau o relatie de durata’’. (Popescu R., 2009, p.13)

„Intre dragoste si familie exista o stransa interdependenta, fiind foarte greu de separat una de alta. Dragostea este piatra de temelie pentru buna desfasurare a vietii de familie, iar familia ofera cadrul de manifestare si implinire a dragostei. (Mitrofan N., 1984, p.101)

„Studii numeroase au aratat ca familia se comporta ca si cum ar fi o unitate. In 1954, Jackson a introdus termenul de „homeostaza familiala” pentru a se referi la acest comportament.

Conform teoriei homeostazei familiale, familia actioneaza pentru a realiza un echilibru in relatii.

Membrii familiei ajuta la pastrarea acestui echilibru in mod deschis sau in mod implicit.

Patternurile de comunicare familiale repetitive, circulare si predictibile dezvaluie acest echilibru.

Cand echilibrul familiei este precar, membrii acesteia fac mult efort pentru a mentine acest echilibru’’. (Satir V., 2011, p. 19)

Ca orice institutie, si institutia familiei isi are functiile ei. De-a lungul timpului, acestea s-au manifestat in mod diferit, avand nuante proprii si intensitati distincte. Din aceasta perspectiva, exista doua categorii de cauze care au puterea de a modifica sau de a favoriza redimensionarea functionalitatii unei familii:

Factori externi

Sunt factori exteriori familiei, dar cu un impact puternic asupra ei. Printre acestia, putem enumera:

Caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu influente majore asupra solidaritatii familiei si socializarii descendentilor;

Nivelul de dezvoltare enonomica al societatii, cu repercursiuni in principal asupra functiei economice si a celei reproductive;

Legislatia si politicile sociale, cu impact asupra functiei sexuale si reproductive;

Nivelul general de educatie si instructie, cu rol in realizarea functiilor de socializare si reproducere.

Factori interni

Sunt factori interiori familiei si pot fi evaluati mai usor atunci cand se pune problema disfunctiilor ce pot aparea in familie. Printre acestia, cei mai importanti sunt:

Dimensiunea familiei, cu implicatii in realizarea socializarii si a solidaritatii;

Structura familiei, cu impact asupra functiei economice si reproductive;

Diviziunea rolurilor si autoritatii, cu repercursiuni in principal asupra functiei de solidaritate.

„Familia indeplineste patru functii, considerate de majoritatea psihologilor ca fiind fundamentale: functia economica, functia socializatoare, functia de solidaritate si functia sexuala si reproductiva.

Acum, e greu de afirmat daca aceste functii (mai) sunt cu adevarat „fundamentale”. Aceasta apreciere era foarte potrivita pentru societatea traditionala, in cadrul careia familia extinsa devenise (aproape) un etalon in satisfacerea lor. Insa, modernitatea redimensioneaza drastic functiile amintite, mergand pana la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor variate configuratii familiale.’’ (Mitrofan I, Ciuperca C., 1998, p. 168)

„<Traditionalitatea> si <Modernitatea> reprezinta doua concepte ce acopera o arie foarte intinsa de istorie, ce simbolizeaza doua etape ale evolutiei, particulare prin valorile, manifestarile si modul fiecareia de a intelege si explica realitatea sociala’’. (Mitrofan I, Ciuperca C, 1998, p. 182)

Traditionalitatea este strans legata de comportamente si alegeri in functie de instantele naturale ale vietii sociale (comunitate, biserica si familie). Nota definitorie a traditionalitatii este considerarea traditiei, drept fundamentul ordinii sociale, caracterul normativ al traditiei reprezentand forta care asigura perpetuarea societatii, de-a lungul timpului. Traditionalitatea are ca atribute esentiale: imobilismul, rigiditatea, conservatorismul, localismul.

Modernitatea, dimpotriva, subestimeaza rolul traditiilor, acestea fiind asociate irationalitatii si superstitiilor, analizate ca frane ale modernizarii si progresului. Atributele esentiale ale modernitatii sunt: flexibilitatea, individualismul, dinamismul, universalismul.

Cunoasterea stilului de viata este esentiala pentru intelegerea satisfactiilor si implinirilor, frustrarilor si neimplinirilor proprii unei casatorii. Pe baza acestuia se pot intelege multe dintre „enigmele” cuplului, de ce infidelitatile distrug unele casatorii si nu pe toate, de ce conflictele joaca un rol atat de neglijabil pentru altele, de ce unii soti care par a fi „acomodati” divorteaza, in timp ce altii care produc o impresie contrara raman impreuna, de ce afectiunea, expersia sexuala, stilul personal sunt atat de diferite de la un cuplu la altul.

Modernitatea a avut un impact direct asupra traditionalitatii, stilul de viata traditional fiind abandonat (aproape) sub toate aspectele sale. Oamenii au inceput sa experimenteze stiluri de viata alternative, mai ales ca valorile familiei au inregistrat schimbari radicale (prabusindu-se continuu), diminuand prin aceasta, importanta si atasamentul fata de institutia familiei. Mai mult, se poate observa ca orice domeniu al realitatii sociale este afectat iar ceea ce se intampla cu familia, reprezinta, pana la un anumit punct, o reflectare a crizei prin care trece societatea, o imagine a mutatiilor semnificative ce au rascolit contemporaneitatea, in trecerea de la traditionalism la modern.

Prezentul ne ofera seturi de valori diferite, iar diversitatea se impune cu tot mai multa putere in fata conservatorismului.

Iata, prezentat mai jos, un tabel in care sintetizam asteptarile diferite, pe linia rolului matern si patern, ale celor doua modele de convietuire familiala: traditional si partenerial.

1.2 Viata familiala vs viata profesionala

„Familia moderna, in orice forma ar fi ea, se confrunta cu un nou tip de problema, de a carei rezolvare poate depinde in ultima instanta functionalitatea si viabilitatea acestei entitati sociale. Alaturi de vechile valori care stateau la baza formarii si mentinerii unui cuplu, fie el conjugal sau nu, valori care si-au diminuat/ marit importanta in timp, a aparut o noua conditie, care influenteaza decisiv armonia/dizarmonia relatiilor dintre parteneri: respectul fata de cariera profesionala a fiecaruia”. (Ciuperca C., 2000, p. 144)

Conceptul de „cariera profesionala” a devenit uzual abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Acesta vizeaza cursul unei vieti profesionale sau ocupationale, care ofera avansare sau recunoastere sociala.

Problema carierei nu exista in familia traditionala, pentru ca femeia era inchisa in universul ingust al familiei si nu avea o profesie, in exterior. In schimb, in familia moderna, majoritatea femeilor lucreaza (si) in exterior, au o profesie.

Echilibrul intre viata profesionala si cea personala este definit ca fiind acea situatie caracterizata prin satisfactie, conflict de rol minim, functionare optima a angajatului/angajatei atat in sarcinile si rolurile de la locul de munca cat si in cele din viata personala/de familie.

Se mentioneaza trei aspecte care caracterizeaza balanta dintre viata profesionala si cea de familie:

▪ timpul investit in sarcinile de munca si in cele de familie;

▪ implicarea emotionala in aspectele profesionale si cele familiale;

▪ nivelul de satisfactie la locul de munca si in familie.

Majoritatea barbatilor privesc cariera profesionala a femeii ca fiind o sursa de conflict. Pentru ei, iesirea femeii din carapacea familiei inseamna, in primul rand, neglijarea atributiilor pe care le indeplinea in mod traditional. Daca femeia si-ar efectua aceste atributii la acelasi nivel, cariera ei profesionala aproape ca n-ar conta. Totusi, barbatii sunt pe deplin constienti ca exercitarea unei profesii cere timp, energie, pasiune, dar si stres, frustrare si oboseala.

Ei nu mai pot folosi comportamentul traditional, adica neimplicarea in treburile gospodaresti, pentru ca femeile, fizic nu mai pot sa faca fata unei astfel de atitudini pasive. Din aceasta perspectiva, cariera profesionala a femeii ii dezavantajeaza clar pe barbati.

In al doilea rand, iesirea femeii din carapacea familiei inseamna emanciparea ei sociala si culturala, dobandirea unor atribute considerate, in trecut, doar apartinand barbatilor (reflectie, cunoastere, activitate), fapt care implica modificarea raportului de autoritate si de putere dintre cele doua sexe, deteriorarea imaginii barbatului ca fiind „capul familiei”, sintagma cauzata de ideea ca el ar fi singurul aducator de venit si singurul capabil (datorita acelor atribute) sa organizeze si sa conduca celula familiala. Si din aceasta perspectiva, cariera profesionala a femeii ii dezavantajeaza clar pe barbati.

In al treilea rand, iesirea femeii din carapacea familiei implica o intrecere cu barbatii, intrecere pe care acestia nu sunt atat de siguri ca o vor castiga, in ciuda prejudecatilor si stereotipurilor care apasa cariera unei femei (de exemplu, daca are copii isi va neglija munca, la menopauza va avea o comportare capricioasa etc.).

Avantajele carierei profesionale a femeii:

In primul rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, femeia a devenit aducatoare de venit. Acest fapt are repercursiuni asupra calitatii vietii familiale, asupra confortului si intimitatii de care partenerii au nevoie si pe care pot sa si le asigure mai lesne prin existenta acestei duble cariere. Angajarea masiva a femeii pe piata fortei de munca a condus insa, nu numai la aparitia unui fenomen social nou si a unei noi categorii sociologice (familia cu dubla cariera), ci si la inventarierea problemelor cu care se confrunta familiile cu doi aducatori de venit.

In al doilea rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, femeia asigura, fara sa vrea, o libertate de actiune mai mare a barbatului. Intimitatea personala a acestuia creste, si ea poate deveni un generator de satisfactie, atata timp cat sunt indeplinite anumite conditii asupra carora partenerii cad de acord anticipat (incredere, sinceritate etc). Existenta unui grad minim de autonomie, pe care individul contemporan si-l doreste din ce in ce mai mult, este favorizat de cariera profesionala a femeii, in special, a ambelor sexe, in general.

In al treilea rand, prin simplul fapt ca munceste in exteriorul familiei, familia devine mai fericita, mai satisfacuta, munca oferindu-i autoimplinire si autorealizare. Acest fapt ar putea creste (si el) calitatea vietii familiale, ar putea imbunatati capacitatea de comunicare intre parteneri, in conditiile in care fiecare valorizeaza pozitiv munca si activitatea celuilalt.

In limbajul curent, notiunea de cariera este larg folosita. Conceptul are numeroase acceptiuni si intelesuri. Pana in prezent, nu exista o definitie oficiala unanim acceptata care sa intruneasca consensul specialistilor.

In literatura de specialitate sunt cunoscute diferite formulari si opinii care au in plan central o atentie deosebita cordata dezvoltarii in coformitate cu competentele ce sustin succesele companiei.

In general, intelesul popular al termenului de cariera este asociat cu ideea de miscare ascendenta sau de avansare a unei persoane intr-un anumit domeniu de activitate, pentru a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate sau de a dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere.

Cariera, pe langa aceasta evolutie a persoanei, poate fi privita si sub aspect economic, sociologic sau psihologic.

Din punct de vedere economic, cariera face referire la o succesiune a pozitiilor profesionale ocupate de o persoana.

In general, intelesul popular al termenului de cariera este asociat cu ideea de miscare ascendenta sau de avansare a unei persoane intr-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate sau de a dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere.                                   

  Pentru a defini cariera trebuie sa avem in vedere urmatorii factori:

contributia individului la dezvoltarea propriei cariere;

contributia organizatiilor in care evolueaza;

contextele pe care le intersecteaza;

calitatea legislatiei specifice si maniera de aplicare a acesteia.

Cariera consta in acea succesiune de posturi aflate intr-o anumita ierarhie, precum si de experiente cumulate in acel traseu, separate si corelate intre ele si prin care orice persoana trece de-a lungul vietii.

„Am putea spune ca alaturi de familie, cariera reprezinta cel mai important lucru pentru multi dintre noi.” (Ionescu C, 2010, p. 181)

Dezvoltarea carierei sau, cum mai este intalnita sub denumirea „dezvoltare profesionala” este un proces mai complex decat pregatirea profesionala, avand drept obiectiv insusirea cunostintelor utile, atat in raport cu pozitia actuala, cat si cu cea viitoare. O cariera poate fi lunga sau scurta, iar un individ poate avea mai multe cariere, una dupa alta sau in acelasi timp.  

Cariera individuala include atat viata profesionala si familiala, precum si interconectarile dintre ele. In dorinta de a controla viata profesionala cat si pe cea familiala, orice persoana isi dezvolta un sistem propriu prin care isi autoevalueaza calitatile si valorile. Acest proces este dinamic si se desfasoara pe parcursul intregii vieti.                                        

Cariera individuala se dezvolta prin interactiunea dintre aptitudinile detinute de catre individ, dorinta de realizare profesionala a acestuia, precum si experienta in munca pe care o furnizeaza institutia. Individul se va dezvolta si va fi multumit de cariera sa, doar in masura in care organizatia va putea furniza cai pe care individul sa avanseze in diferite pozitii si functii, in care sa-si puna in valoare cunostintele si sa-si dezvolte aptitudinile detinute.      

Cariera presupune interactiunea intre factorii organizationali si cei individuali. Perceptia postului ca si pozitia adoptata de catre individ, depind de compatibilitatea intre ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinte), si ceea ce reprezinta postul de fapt (constrangeri, oportunitati, obligatii).

Cariera ofera o identitate ocupationala, astfel ca, profesia, pozitia ocupata, precum si institutia in care lucreaza fac parte din identitatea individului.

Un subiect important si aflat dintotdeauna in discutie pare a fi problema banilor, respectiv, puterea lor de motivatie, mai ales la locul de munca. Banii reprezinta un factor important motivator ce aduce mult cautata satisfactie in munca, se poate demonstra legatura benefica a acestora cu fidelitatea, perseverenta, loialitatea si ascensiunea profesionala in cariera.

Nu este o solutie si nu se poate recomanda femeilor sa se lase toate de munca doar ca sa aiba mai bine grija de casa si de copii, in schimb, solutia ar fi implementarea unei politici preferentiala fata de mamele cu copii, care in acelasi timp functioneaza si ca profesioniste la locul lor de munca, astfel incat, sa li se ofere niste mici avantaje acestora, cum ar fi un mediu de lucru foarte bine protejat, cu acces la telefon sau internet si posibilitatea de a-si lua in caz de urgenta pauze scurte de circa 1 ora in care sa poata eventual verifica situatia de acasa si sa se intoarca apoi linistite pentru a-si incheia programul de lucru. Ar mai fi apoi nevoie de o protectie mai mare din partea organelor de ordine si liniste publica raportat de asemenea la femeile cu copii care sunt supuse poate unor abuzuri greu de imaginat si nimeni nu pare sa fie capabil sa ia ceva masuri eficiente.

Ceea ce se poate spune despre problema casnice versus profesioniste este ca, pana la urma, diferentele intre aceste doua tipuri de femei sunt atat de mici cand te referi la rezultatele eforturilor lor incat sa dispretuiesti sau sa lauzi fara masura una dintre categorii in defavoarea celeilalte ar fi complet gresit si lipsit de orice urma de ratiune. E drept ca o casnica nu este platita pentru munca sa si risca poate sa piarda prea mult in cazul unui posibil divort, dar o femeie desteapta va sti intotdeauna cum sa isi asigure un viitor linistit indiferent de problemele care pot aparea pe parcurs.

Ca sa poti evalua corect daca dispui de resursele necesare sau daca esti dispus sa faci o serie de sacrificii ar trebui mai intai sa cunosti dinainte ce presupune alegerea acestui stil de viata. Cel mai dificil se pare ca este atunci cand in familie ambii soti sunt implicati in activitati profesionale care-i suprasolicita si doresc sa aiba si o viata de familie obisnuita, eventual si copii.

Multe companii traditionale percep munca si viata personala ca doua domenii competitive. Castigul dintr-un domeniu avand ca si consecinte pierderea in celalalt domeniu. Managerii cu o gandire contemporana au insa o atitudine de colaborare intre angajat si manager in atingerea obiectivelor profesionale si personale cu beneficii atat pentru business cat si pentru viata personala a angajatilor si managerilor. Acesti manageri sunt ghidati de trei obiective majore (Harvard Business Review on Work and Life Balance, 2000):

1) informarea clara a angajatilor privind prioritatile de business si incurajarea angajatilor in a-si stabili si prioritatile personale;

2) recunoasterea si suportul angajatilor atat pentru rolurile si responsabilitatile de la locul de munca dar si a celor din afara acestuia;

3) imbunatatirea permanenta a performantelor angajatilor si a organizatiei/companiei in acelasi timp cu atingerea obiectivelor personale ale angajatilor.

Un concept nou utilizat de psihologia organizationala este cel de cultura organizationala „familyfriendly”. Aceasta este o cultura care ofera programe si politici care asigura/contribuie la realizarea unui echilibru intre viata profesionala si cea de familie a angajatilor.

In astfel de circumstante viata devine foarte stresanta, iar alegerile implica de fiecare data o pierdere sau o renuntare. 

Sa stau dupa program sa-mi termin proiectul sau sa merg la serbarea copilului?
Sa merg la conferinta in weekend sau sa particip la nunta verisoarei sotiei?
Astfel de alegeri pot naste usor conflicte cu repercursiuni puternice asupra ambilor soti. Nu mai exista suficient timp si energie pentru toate nevoile ce se nasc in cadrul relatiei maritale si de familie. In conflictul cariera-familie, solicitarile de la serviciu si din familie sunt incompatibile intr-o anumita privinta.

In familiile in care ambii soti urmeaza o cariera profesionala, literatura de specialitate considera ca fiind stresante urmatoarele aspecte: 

→ prezenta altor persoane aflate in intretinere (copii de varsta mica, bolnavi cronici, parinti in varsta), 
→ incapacitatea partenerilor de a se putea concentra pe treburile casnice si familie cand sunt acasa si invers, de a se concentra la sarcinile de serviciu cand sunt la munca,
→ imposibilitatea sotilor de a pleca in timpul programului de la serviciu pentru a-si putea rezolva probleme personale,

→ impartirea responsabilitatilor casnice in functie de normele de gen traditionale,
→ lipsa organizarii si prioritizarii sarcinilor datorate indeciziei cu privire la care rol este mai important la un moment dat, familia sau cariera. 

Capacitatea de a gestiona intr-un mod flexibil aceste dificultati duce la o adaptare si satisfactie maritala sporita. Modul in care aceste cupluri dedica timpul lor si impart responsabilitatile reflecta importanta pe care o acorda celor doua roluri, de munca si de familie. 
In ciuda multitudinii de factori de stres exista si beneficii in acest stil de viata. Pe langa castigurile financiare care cresc nivelul de trai, majoritatea parintilor cred ca prin detinerea ambelor roluri (profesionale si parentale) i-au facut sa fie niste parinti mai buni pentru copiii lor. De asemenea, pentru femei, implicarea in rolul profesional poate reduce responsabilitatile din familie si sa contribuie la o relatie de casatorie mai echitabila, care poate creste calitatea relatiei.
Multi cercetatori au emis ipoteza ca odata cu cresterea ocuparii fortei de munca de catre femei ar rezulta mai multe relatii de cuplu egalitare si ca in astfel de familii barbatii se implica in mod egal si echitabil in sarcinile gaspodaresti, avand in vedere ca ambii soti vor avea si un serviciu. Insa, desi exista un nivel ridicat de asteptari cu privire la egalitatea in casatorie, in ciuda acestor schimbari de atitudine, relatiile de cuplu continua sa fie structurate pe diferente bazate pe gen. Modul in care cuplurile impart responsabilitatea in principalele arii ale vietii pare sa fie vital in intelegerea strategiilor lor de adaptare pentru echilibrarea relatiei familie – munca. 
Pentru multe dintre activitati, sotul si sotia accepta responsabilitatea comuna, dar a de fapt doar ocazional sotia si sotul efectueaza impreuna aceste sarcini. Sotul poate a sprijinit dorinta sotiei pentru a urma o cariera si a incurajat-o in acest sens, dar comportamentul sau de acasa este cel mai bine descris ca un sot util, dar nu si un partener egal. 
Cand aceste cupluri solicita sprijin psihologic, consilierii evalueaza atat beneficiile cat si responsabilitatile celor doua roluri si modul in care sunt ele percepute de fiecare partener, putand astfel sa fie identificate atat sursele de conflict cat si sursele de satisfactie ale relatiei.
Strategiile principale de consiliere pentru cuplurile cu soti de cariera constau in:
• Constientizarea prejudecatilor si stereotipurilor acestui stil de viata. Ce au fost invatati in familia de origine, in grupurile sociale frecventate sau prin intermediul mass-media? 
• Informarea cu privire la beneficiile si provocarile cu care se pot confrunta. 
• Constientizare propriilor ganduri, sentimente, valori si convingeri cu privire la rolurile de gen. 
• Explorarea atitudinilor partenerilor de cuplu cu privire la responsabilitatile casnice, raportat la valorile lor. 

• Analiza asteptarilor cu privire la responsabilitatile si diviziunea muncii care pot afecta relatia. 
• Managementul timpului. Interventii practice care implica strategii de programare a activitatilor. 
• Motivarea cuplului pentru a lua masuri concrete in adaptarea comportamentelor lor la propriile valori. 

Realinierea asteptarilor si rolurilor este o provocare constanta si presupun cautarea unor noi modalitati de a raspunde nevoilor de a conserva resursele de timp si energie. Modificarile semnificative in acest stil de viata sunt date de trecerea de la rolurile traditionale la cele egalitare. In aceste familii structurarea si dinamica rolurilor se realizeaza in functie de principiul echitatii, astfel incat partenerii isi ajusteaza conduitele ca schimbul de bunuri si servicii sa fie comparabil.

Cuplurile ar putea fi incurajate sa exploreze si sa discute prioritatile in viata de familie comparativ cu avansarea in cariera. Exista si posibilitatea realizarii unor programe de prevenire pentru problemele tipice asociate cu acest stil de viata. Strategiile generale pot fi elaborate, insa interventiile vor fi adaptate pentru particularitatile fiecarei relatii. Se pot forma grupuri de sprijin in care cuplurile pot beneficia de experienta altor cupluri similare. O sansa pentru discutii cu altii cu interese similare poate oferi acestor cupluri posibilitatea de a obtine propriile lor solutii creative. 

Dificultatile in mentinerea unui echilibru intre viata profesionala si cea de familie apar din mai multe motive. Va prezentam trei dintre cele mai frecvente cauze:

1. facilitati reduse de ingrijire si educare a copiilor. In Romania sistemul de ingrijire a copiilor cu varsta de 0-3 ani si cel de servicii de educatie de tip after-school pentru copii scolari lipsesc.

2. program de munca prelungit, timp inflexibil de munca. Un studiu realizat in mai multe tari europene arata ca pentru majoritatea femeilor din Estonia si Portugalia faptul ca au un program de munca rigid nu le permite sa realizeze un echilibru intre viata profesionala si cea personala.

3. distributie inegala a sarcinilor de familie intre sot si sotie. Un studiu realizat in Cehia arata ca 26% dintre angajatele cu copii considera ca responsabilitatile familiei interfereaza cu dezvoltarea carierei lor, in timp ce numai 8% dintre angajatii cu copii considera acest lucru.

Conflictul intre munca si viata privata/de familie este una dintre problemele atent analizate de psihologia organizationala, deoarece afecteaza performanta in munca a angajatilor.

Conflictul intre munca si familie apare atunci cand participarea in activitatile de munca interfereaza cu participarea in activitati de familie sau cand stresul de la locul de munca are efecte negative asupra comportamentelor din familie.

Conflictul intre familie si munca apare atunci cand participarea in activitatile familiei interfereaza cu participarea in activitati de munca sau cand stresul din familie are efecte negative asupra performantei in munca.

Cele mai frecvente tipuri de conflicte identificate sunt:

1. Conflicte care au la baza un management defectuos al timpului.

Exemplu : Implicarea angajatului in sarcinile si responsabilitatile de la locul de munca face imposibila implicarea, in aceeasi unitate de timp, in evenimente ale familiei sau in experiente personale (un angajat are, in acelasi timp, programate o intalnire de afaceri si sedinta cu parintii).

Angajatii pot sa fie prezenti in cadrul familiei, dar sa se gandeasca la sarcinile de la locul de munca (un angajat este acasa cu familia sau cu prietenii, dar se gandeste la sedinta pe care o are a doua zi).

2. Conflicte care au la baza asumarea defectuoasa a unor roluri sau responsabilitati.

Exemplu : Modul in care sunt asumate rolurile sau sunt rezolvate responsabilitatile de la locul de munca influenteaza calitatea interactiunii cu familia (angajatul care are o zi stresanta la locul de munca este mai putin dispus sa se joace cu copiii sau sa aiba o discutie romantica cu sotia).

3. Conflicte datorate unor comportamente ale angajatului.

Cele mai frecvente surse de conflict sunt:

1. dinspre locul de munca: ambiguitatea de roluri la locul de munca; supraincarcarea; dificultati de management al carierei;

2. din perspectiva convingerilor si aspiratiilor personale: workahoolism-ul si/sau perfectiunea in munca, probleme de sanatate emotionala;

3. dinspre familie: necesitati privind asigurarea de resurse financiare sau materiale; mentinerea si sustinerea relatiilor interpersonale; implicarea in cresterea si educarea copiilor; probleme de sanatate ale unui membru al familiei.

Acest conflict poate fi amplificat de:

problemele de sanatate mentala ale angajatului;

stilul de viata al angajatilor care poate crea conflict si stres in gestionarea relatiei munca viata privata (problemele cronice de somn duc la probleme de concentrare a atentie care scad performanta in munca si randamentul);

cultura organizationala: organizatia care nu permite angajatilor echilibrarea vietii profesionale cu cea de familie/privata (un manager care planifica sedinte cu angajatii la sfarsit de program si care incurajeaza comportamentele de a ramane in mod frecvent peste program nu le permite angajatilor sa-si gestioneze timpul liber si sa-si planifice intalniri cu prietenii sau cu membrii familiei. Sau, compania care transmite mesajul ca „un angajat performant este cel care munceste peste program” influenteaza in mod negative gestionarea vietii private a angajatilor).

calatoriile frecvente in interes de serviciu afecteaza calitatea relatiilor angajatului cu familia;

stilul de management al timpului practicat in organizatie afecteaza modul in care angajatului isi planifica sarcinile si prioritatile (e-mailul are efecte duble, pozitive si negative. Un efect negativ apare atunci cand un manager solicita angajatilor raspunsuri rapide la mesaje, facand dificila gestionarea de catre angajati a sarcinilor si prioritatilor).

Conflictul intre munca si viata de familie are consecinte, deopotriva asupra angajatului si asupra companiei.

Printre consecintele asupra angajatului, enumeram: nivel crescut de stres, probleme de sanatatate fizica si emotionala (depresie, anxietate), comportamente de risc (consum de alcool), stres marital crescut, satisfactie scazuta in munca, satisfactie scazuta in cariera si performante scazute in munca. De asemenea, si copii angajatului va prezenta probleme comportamentale si emotionale.

Ca si consecinte asupra companiei putem enumera: fidelitate scazuta fata de companie, cresterea interesului pentru schimbarea locului de munca ca „metoda” de rezolvare a conflictelor, cresterea fluctuatiei de personal, absenteism si costuri ridicate generate de probleme de sanatate ale angajatilor/concedii medicale.

Politicile organizationale de promovare a echilibrului intre munca si viata personala/de familie nu sunt numai:

Actiuni de reducere obligatorie a programului de munca al angajatilor;

Actiuni sau programe destinate doar angajatilor care au copii;

Actiuni sau programe care se adreseaza femeilor dupa concediul de maternitate.

Alte masuri vizeaza facilitarea accesului angajatilor la servicii de ingrijire a copilului si varstnicului (cresa, gradinita, programe after-school pentru angajatii cu copii; servicii de ingrijire a varstnicilor pentru angajatii care au in ingrijire persoane in varsta).

Servicii de asistenta pentru angajati, in vederea optimizarii vietii profesionale si a celei personale:

accesul angajatului la servicii de asistenta individuala in managementul carierei sau al vietii private (divort, perioade de dificultati emotionale);

accesul la informatii printr-un sistem de intranet sau workshopuri, privind: conflictul dintre viata profesionala si cea personala, optimizarea relatiilor cu colegii, optimizarea relatiei de cuplu, a relatiei cu copii, metode de crestere si ingrijire a nou-nascutului, metode de disciplinare si comunicare eficienta cu copilul, controlul emotiilor, optimizarea stilului de viata;

accesul la workshop-uri privind echilibrul viata profesionala-viata de familie/privata.

1.3 Specificul relatiei de cuplu la adultul tanar cu copil

Cuplul reprezinta unitatea de baza a perpetuarii vietii. Dincolo de asigurarea reproducerii, cuplul presupune coexistenta a doi indivizi. Functionarea in interiorul relatiei de cuplu se bazeaza pe o serie de factori care tin de individ, de relatie in sine, precum si de normele sociale (familie, grup, societate).

Toti acesti factori au impact asupra reprezentarii pe care fiecare persoana si-o face asupra cuplului.

Varsta de adult tanar, definita, de obicei, ca fiind cuprinsa aproximativ intre 20 si 40 de ani, este, de regula, o perioada a puterii de actiune: numerosi oameni aflati la aceasta varsta sunt pe picioarele lor pentru prima data in viata, isi creeaza si-si gestioneaza caminul propriu si isi dovedesc capacitatile in ocupatia aleasa. Iau in fiecare zi hotarari care contribuie la a le determina sanatatea, cariera si stilul de viata.

„Pentru majoritatea necunoscatorilor, varsta adulta este definita de trei criterii:

acceptarea responsabilitatilor proprii

luarea independenta a deciziilor

obtinerea independentei financiare (Arnett, 2006).

In tarile industrializate moderne, atingerea acestor obiective ia mai mult timp si urmeaza trasee mult mai variate decat in trecut. Inainte de mijlocul secolului XX, barbatul tanar, proaspat absolvent de liceu, isi cauta, de regula un serviciu stabil, se casatorea si intemeia o familie. Pentru femeia tanara, calea obisnuita spre varsta adulta era casatoria, care avea loc imediat ce-si gasea un partener potrivit.

Incepand din anii 1950, revolutia tehnologica a facut ca studiile superioare sau formarea specializata sa fie esentiale in tot mai mare masura. Varsta tipica a primei casatorii si cea a nasterii primul copil sa creasca mult, intrucat si femeile, si barbatii urmaresc sa faca studii superioare sau sa gaseasca oportunitati vocationale (Furstenberg, Rumbaut si Settersen, 2005; Fussel si Furstenberg, 2005).

In prezent, calea spre varsta adulta poate fi marcata de mai multe repere: inscrierea la facultate (la cursuri de zi sau cu frecventa redusa), serviciul (cu norma intreaga sau redusa), mutarea din caminul parintesc, casatoria si nasterea copiilor-, iar ordinea si momentul producerii acestor tranzitii variaza (Schulenberg, O’Malley, Bachman si Johnston, 2005).” (Papalia D, Wendkos Olds S, Feldman R, 2010, p. 422).

Traseele individuale catre varsta adulta sunt influntate de factori precum genul, abilitatile academice, atitudinile timpurii fata de educatie, asteptarile spre sfarsitul adolescentei si clasa sociala. Adultii emergenti de ambele sexe isi prelungesc tot mai mult studiile si amana conceperea copiilor (Osgood et al., 2005), iar aceste decizii sunt, de obicei, cheia succesului viitor (Sandefur, Eggerling-Boeck si Park, 2005), precum si a starii de bine din prezent.

In societatile industrializate, in prezent, oamenii au, de regula, mai putini copii decat generatiile anterioare si incep sa-i aibe la o varsta mai inaintata, in multe cazuri pentru ca si-au petrecut anii varstei adulte emergente cu studiile si cu intemeierea unei cariere.

Primul copil marcheaza o tranzitie majora in viata parintilor. Aceasta persoana nou-sosita, absolut dependenta, il schimba pe barbat, o schimba pe femeie si schimba si relatia lor. Pe masura ce se dezvolta copiii, se dezvolta si parintii.

Pe langa emotie, sentimentul miracolului si al reverentei, majoritatea proaspetilor parinti simte si o anumita anxietate legata de responsabilitatea ingrijirii unui copil, de dedicarea timpului si energiei pe care o presupune ea si de sentimentul de permanenta pe care il impune rolul de parinte asupra casniciei.

Asteptarile celor mai multe femei cu privire la rolul de parinte si la influenta lui asupra starii de bine sunt implinite sau depasite de experienta propriu-zisa, potrivit unei anchete pe 71 de mame aflate la primul copil, efectuate inainte si dupa nastere. Cand experienta parentajului nu a implinit asteptarile, femeile au tins sa prezinte semne de depresie si o adaptare mai slaba la rolul de parinte (Harwood, McLean si Durkin, 2007).

Impartirea sarcinilor gospodaresti intre barbat si femeie poate deveni o problema – de exemplu, daca femeia avea serviciu inainte de a deveni mama, acum sta acasa si povara treburilor casnice si a ingrijirii copilului cade in cea mai mare parte pe umerii ei (Cowan si Cowan, 2000; Schulz et al., 2006)

In prezent, majoritatea familiilor cu copii sunt familii cu doua venituri. Familia cu doua venituri imbraca forme diverse (Barnett si Hyde, 2001). In majoritatea acestor familii prevaleaza rolurile de gen traditionale, barbatul fiind principalul asigurator al traiului, iar femeia, asiguratorul secundar, insa acest tipar se afla in schimbare (Gauthier si Furstenberg, 2005).

In unele familii, ambii parteneri cu venit au cariera importanta si venit mare. In alte familii, unul din parteneri sai ambii fac reduceri: reduc numarul de ore de lucru, refuza orele suplimentare sau refuza serviciile care presupun prea multe calatorii, pentru a spori timpul petrecut cu familia si a reduce stresul (Barnett si Hyde, 2001; Becker si Moen, 1999; Crouter si Manke, 1994). Sau cuplul ar putea face schimburi: schimba cariera pentru un loc de munca sau negociaza serviciul carui partener este mai important, in functie de modificarile din cariera si de responsabilitatile familiale. Femeile au o probabilitate mai mare de a apela la reduceri, care survin, de obicei, in primii ani ai cresterii copilului (Becker si Moen, 1999; Gauthier si Furstenberg, 2005).

Combinarea locurilor de munca si de familie este, in general, prielnica pentru sanatatea psihica si fizica a barbatilor si a femeilor deopotriva, ca si pentru taria relatiei lor (Barnett si Hyde, 2001). Contributia la venitul familiei le face pe femei mai independente, le confera o mare parte de putere economica si reduce presiunea resimtita de barbati ca asiguratori ai traiului. Intre beneficiile mai putin concrete se pot include relatia mai pronuntat egalitara intre soti, stima de sine mai mare a femeii si relatia mai apropiata intre tata si fii sai (Gilbert, 1994).

Totusi, beneficiile rolurilor multiple depind de numarul de roluri indeplinite de fiecare partener, de timpul cerut de fiecare rol, de succesul sau multumirea pe care le obtin partenerii din rolurile lor si de masura in care cuplul are atitudini traditionale sau non-traditionale fata de rolurile de gen (Barnett si Hyde, 2001; Voydanoff, 2004). Cuplurile cu serviciu ar putea sa se confrunte cu un consum suplimentar de timp si energie, cu conflicte intre munca si familie, cu posibila rivalitate intre soti si cu anxietatea si vinovatia legate de implinirea nevoilor copilului. Cerintele familiei sunt cele mai mari, indeosebi pentru femeile care lucreaza cu norma intreaga, atunci cand exista copii mici (Milkie si Peltola, 1999; Warren si Johnson, 1995).

De la bun inceput trebuie spus un lucru: relatiile trebuie gestionate, nu lasate la voia intamplarii. Aceasta inseamna, practic:

Stabilirea prioritatilor

Gestionarea comportamentului

Gestionarea diferentelor (prin atenuarea acestora)

Gestionarea admiratiei.

Adultul tanar/maturitatea timpurie, intre 22 si 40 de ani, perioada in care se castiga independenta personala si economica, se dezvolta cariera, se selecteaza partenerul de viata, se invata intimitatea, se nasc si se cresc copii.

„Meseria de a fi parinte” se invata cel mai greu. Eforturile personale, transformative sunt extrem de puternice.

Coparentalitatea este conceptul care reflecta relatia de suport pe care parintii si-o acorda reciproc in cresterea solidara a copiilor. La acest nivel pot sa apara o serie de riscuri cum ar fi: slaba coordonare intre parinti, starea de indecizie a unuia dintre parinti, lipsa de cooperarea si afectiune, sustragerea unuia dintre parinti de la diferite situatii problematice.

„Exista intotdeauna un decalaj intre dorinta de a avea un copil si realitatea vietii cu un copil, intre dorinta individuala de a crea o familie si familia reala care se constituie. Modelele parentale ca si cele de masculinitate-feminitate mostenite din familia de origine isi vor pune puternic amprenta asupra noului cuplu familial.

Adesea, acestea se vor impleti si, poate, duela cu noi asteptari de rol atat in planul maternitatii, paternitatii cat si al masculinitatii si feminitatii. Noile modele sunt citite, auzite, cerute de experienta cotidiana si asociate cu un model partenerial de interactiune, model deseori neexperimentat in familia de origine. In functie de gradul de „agitatie interioara familiala”, fatul si apoi bebelusul vor veni intr-un climat propice sau alterat pentru propria dezvoltare.

Asadar, inainte de a deveni parinti, se impune ca cei doi sa-si fi exprimat si delimitat ideile si asteptarile in legatura cu cele 4 roluri (barbat, femeie, mama, tata) si sa fie constienti de transformarile inerente care se vor produce odata cu sosirea pe lume a bebelusului atat la nivelul cuplului lor, cat si la nivelul relatiei mama-tata-bebelus”. (Anghel E., 2011, p.80)

Rolul de parinte se invata inca din perioada copilariei, prin introiectarea rolurilor materne si paterne ale persoanelor semnificative din familia de origine. El se ajusteaza in perioada adolescentei odata cu cresterea capacitatii de analiza a tanarului, acesta asumandu-si sau respingand anumite caracteristici ale rolurilor parentale mostenite.

Mass-media, scoala, modelele de mama si tata promovate de societatea contemporana, stereotipurile de gen isi pun si ele amprenta asupra reprezentarii pe care o au tinerii in legatura cu rolul de mama sau de tata.

Odata cu dobandirea acestor roluri, ele se vor intalni pe taramul relatiei cuplului parental si vor fi experimentate in relatie cu bebelusul, noul membru al familiei. Chiar daca uneori este nevoie de adaptare, legaturile intre parinti si copilul lor se intaresc luna de luna, iar rolul matern si patern incepe sa-si contureze individualitatea si eficienta, in raport cu nevoile celui mic.

Feedback-urile reciproce intre cei trei membri ai familiei intaresc relatiile intrafamiliale. Bazele acestei relatii triunghiulare sunt puse in timpul sarcinii, in timpul discutiilor despre copilul care sta sa vina si despre rolul pe care trebuie sa-l aiba un parinte. Familia se construieste pe relatia „triunghiulara”, in care fiecare intretine relatii afective cu ceilalti doi.

Asadar, intre schimburile dintre cei trei reuniti si relatiile in doi, tatal, mama si copilul isi au fiecare locul lor si beneficiaza de o anumita libertate.

1.4 Modalitati de stabilire a echilibrului viata familiala-viata profesionala

Colapsul structurii familiei „traditionale” ca urmare a modificarilor aparute in domeniul profesional, cresterea oportunitatilor de cariera pentru femei, dar mai ales cresterea ratei divortului, ii face pe multi sa se gandeasca daca nu ar fi mai bine sa ne intoarcem la valorile traditionale.

Insa, dat fiind faptul ca schimbarea este inevitabila si ireversibila, nu ne putem intoarce pur si simplu in trecut. Multe din schimbarile petrecute sunt pozitive, dar a imbratisa schimbarea nu inseamna a renunta la familie sau la idealul privind egalitatea intre sexe. Ci necesita atentie si mult efort din partea ambilor parteneri, in a gasi un echilibru intre viata profesionala actuala si familie.

Primul pas pentru a realiza acest echilibru consta in a intelege importanta pe care viata familiala si viata profesionala o joaca in viata noastra, precum si impactul pe care fiecare il are asupra celeilalte. Nu se poate afirma, pur si simplu ca una este mai importanta decat cealalta, si nici nu poti aloca arbitrar ca roluri feminine sau masculine.

Cu toate ca munca joaca un rol important in a ne oferi un venit, aceasta este si o sursa de activitate, provocare, parteneriat, suport social si stima de sine. De asemenea, viata de familie vine in intampinarea nevoii noastre umane importante pentru intimatate si ne ofera oportunitatea de a ne relaxa, a ne distra, a ne cultiva interese exterioare muncii noastre si de a ne simti in control asupra lucrurilor pe care le avem de  facut.

Starea noastra emotionala de bine poate fi amenintata cand presiunile venite din oricare din aceste doua lumi sunt prea puternice. Relatiile maritale tensionate, conflictele cu copiii, problemele financiare sau performante reduse la munca ne pot influenta functionarea noastra de zi cu zi.

Cercetarile ne arata ca tensiunea familiala se reflecta la locul de munca printr-un nivel crescut de stres, productivitate scazuta, absenteism ridicat si accidente. Pe plan familial, stresul de la munca afecteaza modalitatea de comunicare in familie cu o scadere a impartirii sarcinilor si o cresere a neintelegerilor. Nivelul crescut de stres al unui partener are puterea de a creste nivelul de stres a celuilalt partener si poate creste riscul pentru comportamente care afecteaza sanatatea cum ar fi fumatul sau consumul de alcool.

Studiile arata ca 40 % dintre barbati afirma ca simt ca munca le afecteaza in mod negativ viata de acasa. Alt studiu arata ca 42% din casatorii se finalizeaza cu un divort, 15% dintre parinti isi descriu experienta cu copiii lor ca fiind dezamagitoare, 12% din familii declara un nivel crescut de neintelegeri, iar 10% din cupluri cu copii descriu relatia lor ca fiind fie buna fie defectuoasa, cu aceste date viata de acasa nu pare mai buna decat cea de la locul de munca. Efectele conflcitului marital produc reactii psihologice negative atat asupra barbatilor cat si asupra femeilor. Femeile pot suferi de depresie, barbatii sunt la risc pentru consumul de alcool, ambele sexe putand trai disfunctii sexuale si probleme de sanatate.

Problemele comportamentale ale copiilor sunt un alt rezultat comun al conflictului si dificultatilor din relatie, lipsa unui venit adecvat in viitor constituindu-se intr-o sursa de stres suplimentara. Putem observa pana aici ca planul profesional si familial pot afecta in mod serios calitatea vietii noastre si a celor din jurul nostru. Devine evident ca alegand un partener, decizand de a avea copii, gasirea unui loc de munca si  gestionarea solicitarilor de la serviciu necesita o atentie sporita. Si asta pentru importanta pe care o au asupra starii noastre de bine si efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru a sustine un echilibru sanatos.

Motivati fie de rasplata financiara, privilegii si functii sau manati de impulsuri mai adanci precum dorinta de implinire intelectuala/profesionala, oamenii sunt prinsi astazi intr-o cursa contra-cronometru si nevoiti sa se imparta intre munca SI viata personala.

Astfel ajungem sa ne dam seama ca munca este practic parte a vietii noastre si nu un element care se opune acesteia. Munca, fie intelectuala sau manuala, creativa sau de rutina, fie ca este motivata de castigurile financiare sau este privita ca scop in sine, poarta amprenta autorului sau si devine astfel parte constituenta a personalitatii si vietii acestuia.

Munca este o activitate productiva care are impact asupra societatii si, prin urmare, asupra fiecarui membru al societatii. Iar beneficiile pe care le creezi prin munca se intorc la tine, imbogatind si dand sens existentei tale in ansamblu. Munca este parte din tine, parte din viata ta. Privita din aceasta perspectiva, munca este cat se poate de „personala”.

Expresia „viata personala”, implica de obicei timpul dedicat familiei, pasiunilor, activitatilor sociale sau acelor preocupari intelectuale/spirituale care nu se regasesc in activitatea noastra profesionala. Ceea ce ar trebui sa retinem atunci cand incercam sa cantarim viata profesionala versus viata personala este ca nu poate exista niciodata un echilibru perfect intre cele doua – ba, mai mult, nici macar nu avem nevoie de un astfel de echilibru in viata noastra.

Conceptul de echilibru implica fractiuni egale de munca si viata profesionala. Straduinta de a realiza proportii perfecte este insa o strategie sortita esecului, caci echilibrul perfect este o simpla iluzie lipsita de un fundament real. In realitate, este imposibil sa dedici cantitati egale de timp si energie vietii profesionale si vietii personale. Uitati de acea deviza „totul sau nimic”. Secretul sta in renuntarea la conceptul de echilibru si in stabilirea prioritatilor. Odata cunoscute prioritatile, veti fi capabili sa intelegeti ca disproportiile nu sunt neaparat un lucru negativ, atata vreme cat ele se „potrivesc” in schema generala a vietii voastre.
„Potrivirea” sau „compatibilitatea” nu inseamna egalitate matematica, ci mai degraba complementaritate. Este posibila o compatibilitate perfecta intre munca si viata personala fara sa existe neaparat si un echilibru perfect intre cele doua. Suntem diferiti si avem nevoi diferite in etape diferite ale vietii noastre. Unii oameni isi gasesc implinirea in viata de familie sau in alte preocupari personale si tin sa-ti respecte saptamana de lucru de 40 de ore.

De cealalta parte se afla cei care isi gasesc rostul si scopul in munca si nu se feresc de ore suplimentare atunci cand lucreaza la un proiect de importanta capitala. Si in acest caz totul este in regula. Nu te invinovati ca strici echilibrul: orarul tau incarcat si devotamentul fata de munca ta se potrivesc perfect intr-un ansamblu de valori personale care se regaseste in fiecare aspect al vietii tale. Iar sentimentul de implinire care vine din activitatea profesionala isi va pune cu siguranta amprenta si asupra vietii personale. .
Concluzia este ca, atunci cand vorbim despre eficienta relatiei munca-viata personala, nu dispunem de un criteriu unic de masurare. Nu exista o reteta unica sau un standard de echilibru caruia trebuie sa ne conformam. Solutia consta in a potrivi piese de dimensiuni diferite in puzzle-ul existentei noastre.

Compatibilitatea munca- viata personala inseamna, pana la urma, impacare cu sine.

Un angajat din trei este foarte stresat din cauza conflictului dintre munca si viata personala, iar 50% dintre parinti considera ca au o problema in a realiza o balanta intre timpul petrecut la

job si cel pe care-l dedica familiei.

Pentru multe dintre femeile din Romania viata inseamna activitate si independenta materiala. De aici apar problemele legate de statutul femeii in societate, de rolul acesteia in viata de familie, dar si in viata profesionala. Cariera si familia iti cer, in egala masura, timp, implicare, atentie si energie. Cum nu toate femeile reusesc sa fie invingatoare in ambele domenii, ia nastere conflictul dintre responsabilitatile de la serviciu si cele familiale. Exista, insa, numeroase metode si tehnici de aplanare a conflictelor ce pot aparea in mod inconstient si care le ofera femeilor sansa de a excela atat in viata de familie, cat si in activitatile profesionale. Una dintre aceste metode si poate cea mai simpla face referire la incercarea de a renunta la sentimentele negative acumulate pe parcursul unei zile de munca atunci cand ajungem acasa, langa cei dragi. Aceeasi metoda sau tehnica poate fi aplicata si in cazul in care problemele de familie influenteaza activitatile profesionale .Chiar daca viata de familie si viata profesionala se influenteaza reciproc, trebuie inteles faptul ca fiecare dintre cele doua activitati merita atentia cuvenita. Capacitatea de a coopera cu stresul legat de profesie si familie depinde in totalitatea de atitudine, de nevoile personale si de resursele de care dispunem. Fiecare dintre noi viseaza la o viata de cuplu fericita, lipsita de stres sau griji. Acest lucru devine putin mai dificil atunci cand ne confruntam zilnic cu activitati profesionale obositoare. Viata de cuplu presupune comunicare, insa orele petrecute la locul de munca pot constitui factori negativi, astfel ca timpul petrecut alaturi de partenerul de viata devine din ce in ce mai scurt.

In mod normal, ordinea valorilor se schimba pentru ca prioritatile se schimba permanent.

Stabileste si adera la limitele firmei, in conformitate cu prioritatile pe care ti le-ai fixat. Acest lucru ar parea ca iti limiteaza munca, de vreme ce este unul din cele mai nelimitate angajamente. Dar asta poate sa insemne si trasarea de limite in jurul timpului petrecut muncind pentru altii, lucru care iti excludea propriile nevoi. Cei care se gandesc indeajuns de mult la ei pentru a-si trasa niste limite, reusesc sa aiba cariere de succes, reducand la minimum izbucnirile, stresul si vina.

Daca timpul petrecut la serviciu este mai mare decat cel petrecut acasa, se poate intampla sa dai cu piciorul vietii private, precum si tuturor beneficiilor care deriva de aici. Aceeasi problema, in situatia in care in viata personala te lupti cu unele situatii dificile, cum ar fi ingrijirea unui parinte sau a unei rude care este in etate, daca ai probleme financiare sau de cuplu, scade concentrarea aupra sarcinilor de serviciu, oricat ai incerca…

Atunci cand apare un dezechilibru intre viata personala si profesionala, si simti ca ca nu mai ai putere pentru a le imbina si par sa iti scape de sub control, isi fac aparitia stresul si efectele sale nedorite.

Pentru a recastiga controlul asupra propriei vieti, ia in calcul, in prima faza, felul in care piata muncii s-a schimbat, apoi fa o analiza a raportului pe care-l ai cu jobul, apoi poti aplica anumite strategii din cele enumerate mai jos, pentru echilibrarea celor doua posturi.

Cea mai mare provocare pentru majoritatea femeilor moderne din zilele noastre, care se impart intre job si familie este exact aceasta problema, echilibrul. In timp ce femeile de cariera „alearga” dupa implinirea profesionala, viata lor de familie este marginalizata si are de suferit. Copiii ajung a fi crescuti de bone, diverse rude, (bunici sau matusi), iar timpul petrecut impreuna, in familie, se limiteaza la sfarsit de saptamana sau la cateva ore, tarzii. Climatul familiei se confrunta astfele, cu o lipsa, cea a femeii, mamei si sotiei care ajunge astfel a fi prezenta acasa doar seara foarte tarziu si la sfarsit de saptamana.

In trecut, angajatii munceau de luni pana vineri, de la 8 pana la 9 ore pe zi, dar granita dintre serviciu si familie era cat se poate de clar delimitata. Intre timp, regulile jocului s-au schimbat si, din nefericire, limitele s-au amestecat pentru foarte multi dintre angajati. Motivele pentru care s-a ajuns la acest lucru sunt diverse:

economia globala

Din cauza ca foarte multe companii intra pe piata internationala a muncii, precum si a competitiei dintre ele, companiile sunt nevoite sa renunte la unele posturi pentru a-si reduce cheltuielile, iar angajatii se simt presati sa lucreze tot mai mult, peste program, si sa produca mai mult, astfel incat sa-si poata pastra locurile de munca.

dezvoltarea tehnologiei

In prezent, oamenii au posibilitatea de a lucra de oriunde – de acasa, din masina personala si chiar in timp ce se afla in concediu. In plus, unii manageri au chiar asteptari in acest sens, fara a tine cont insa si de drepturile angajatului.

program prelungit

Deseori, angajatorii le solicita angajatilor sa munceasca peste programul stabilit, iar de multe ori, orele peste program sunt obligatorii. De regula, pentru a putea avansa in functie, esti nevoit sa muncesti peste 40 de ore pe saptamana, pentru a depasi asteptarile angajatorilor. Insa, chiar daca muncesti peste program din motive financiare sau pentru a avansa in cariera, fa acest lucru cu cumpatare, si ce este cel mai important lucru, este sa refuzi atunci cand esti obosita, atunci cand acest lucru iti afecteaza starea de sanatate sau cand ai obligatii familiale ce nu suporta amanare.

Din cauza ritmului de viata atat de agitat, nu este tocmai simplu sa gasesti dozarea optima intre munca si tot ceea ce presupune „acasa”

Nu este facil, ca deopotriva, sa faci fata cerintelor de la serviciu, dar si responsabilitatilor din viata personala. Pentru o mare parte dintre angajati, este o provocare si o lupta permanenta sa reduca nivelul general al stresului si sa mentina armonia in domeniile importante din viata lor.

Iata cateva moduri in care iti poti trasa anumite limite si care te pot ajuta sa iti regasesti echilibrul, sa readuci armonia in familie si sa recapeti controlul asupra propriului stil de viata:

– pune pe aceeasi balanta familia si locul de munca

Hotaraste-te asupra lucrurilor importante si ofera prioritate copiilor tai astfel incat dezvoltarea lor emotionala sa nu fie pusa la risc.

Toata ziua la serviciu sa te concentrezi pentru ca treburile sa iasa bine, apoi sa te intorci acasa si sa faci pe plac copilului tau, caruia i-a fost dor de tine si isi doreste sa va jucati impreuna, sau sa-i faci pe plac sotului care doreste sa iesiti in oras, poate fi obositor. Insa, de evidentiat faptul, ca aceste tipuri de activitati te pot ajuta sa te relaxezi si sa iesi din starea de agitatie care te-a cuprins peste zi, din cauza sarcinilor de indeplinit la serviciu. In plus, familia va simti ca esti implicata si in relatia cu ea, nu numai in cea cu locul de munca.

– invata sa spui NU muncii suplimentare si altor lucruri mai putin importante din viata ta. Stabileste un numar de ore pe care esti dispus sa le petreci la serviciu si nu le depasi decat in situatii speciale si care necesita intr-adevar ore suplimentare.

– in timpul liber, dedica-te si altor activitati, de relaxare si linistire eficiente

Fa exercitii fizice regulate, stabileste un program de alimentatie sanatos, care te pot ajuta sa faci fata mai bine situatiilor cu care te confrunti.

– ia-ti periodic cateva zile libere

Lunar, sau la un alt interval de timp agreat de cei doi parteneri, alege sa-ti iei liber joi si vineri sau luni si marti pentru a profita de un final de saptamana prelungit. Fa-ti bagajele si mergi impreuna cu familia ta oriunde. Tonusul tau va fi altfel, energia interiora te va face sa te simti ca noua dupa intoarcerea din micul concediu, iar rezultatele profesionale se vor imbunatati considerabil. La fel si relatia cu familia.

– o flexibilitate mai mare in programul de munca, daca specificul muncii o permite. Daca nu, va fi necesara o negociere cu partenerul de viata, pentru a prelua anumite sarcini care iti pot usura incarcatura zilnica.

– incearca sa negociezi cu partenerul a cui cariera primeaza la un anumit moment. In familie trebuie sa alterneze rolurile sotului si sotiei. Un sacrificiu facut pentru celalalt, poate ajuta in viitor pe amandoi.

– incearca sa iti rezolvi problemele cu partenerul. Ajuta-ti partenerul sa faca fata stresului inevitabil in viata de zi cu zi. Vorbeste cu el despre probleme si formuleaza asteptari realiste, dar fi asertiv si nu permite ca stresul lui sa se adauge la al tau.

Comunicarea deschisa si sincera este esentiala, pentru ca este o ocazie pentru a depasi micile conflicte si sa va concentrati pe ceea ce va leaga. Trebuie ca ambii partaneri sa faca compromisuri ca sa existe intelegere.

tine management si in afara serviciului

Incearca sa faci fata stresului profesional prin adoptarea unor practici eficiente, cum ar fi un management al timpului mai eficient. Acest lucru iti va readuce sentimentul de control.

Fa din familie al doilea job; daca la serviciu trebuie sa stabilesti si sa respecti anumite termene-limita, acest lucru da rezultate si in viata familiala. Imbina utilul de la serviciu cu placutul de acasa si incearca sa gasesti metode de a deveni mult mai eficienta in a-ti gestiona viata personala. Asa cum reusesti la serviciu, asa vei reusi si acasa. Stabileste-ti zile, ore si perioade pe care trebuie sa le petreci alaturi de cei dragi. Deconecteaza-ti telefonul de la retea, uita de laptop si televizor si descopera acele activitati pe care le poti intreprinde alaturi de familia ta. Bucura-te de ziua de odihna fara sa te gandesti la serviciu, sarcini neindeplinite si proiecte care urmeaza sa apara.

– tine un calendar al familiei, continand cele mai importante date si evenimente, precum si o lista a sarcinilor de indeplinit te vor ajuta si ele sa eviti panica apropierii „termenului-limita”.

– profita de optiunile pe care le ai

Exista angajatori care ofera si permit un program de lucru flexibil, o saptamana de lucru comprimata, impartirea responsabilitatilor cu restul colegilor din echipa sau delegarea in cazul anumitor activitati. Flexibilitatea programului si existenta unor alternative te pot scuti de foarte mult stres si iti pot elibera o parte din program.

– ai grija de zilele tale libere, gestioneaza-ti timpul

Incearca sa iti programezi macar o parte din sarcinile de rutina in timpul saptamanii, astfel incat zilele tale libere si weekendurile sa fie cat mai relaxante Organizeaza-ti sarcinile gospodaresti in mod eficient. Poti „salva” zilele libere ale sfarsitului de saptamana, prin rezolvarea treburilor gospodaresti (spalat, curatenie, cumparaturi, etc) in etape, in zilele lucratoare ale saptamanii. De asemenea, existenta unei liste de cumparaturi, si completarea acesteia din timp, cu tot ce este necesar in gospodarie, ajuta foarte mult, pentru a nu ramane „in pana” ulterior, de anumite produse, situatie in care, se va pierde timp cu o noua „sedinta de shopping”.

– regandeste standardele legate de curatenie.

Fa ceea ce este necesar sa fie facut in gospodarie si lasa restul. Renunta, in special la lucrurile mai putin importante sau care nu necesita o rezolvare urgenta. Iar daca iti permiti financiar, angajeaza pe cineva care sa te ajute la curatenia casei.

– exprima-te cat mai clar.

Limiteaza numarul neintelegerilor care iti consuma in mod inutil timpul exprimandu-te in mod clar si ascultand cu atentie.

– acorda-ti timp doar pentru tine

In fiecare zi, acorda-ti timp pentru o activitate care iti fac placere, cum ar fi mersul pe jos, cateva ore la sala de fitness, pentru intretinere, sau asculta muzica. Relaxeaza-te dupa o zi nebuna de lucru citind, practicand yoga sau facand o baie sau facand o baie sau un dus fierbinte.

– dedica cel putin o zi, destinata recrearii

Descopera care sunt activitatile pe care le poti face impreuna cu partenerul tau, cu membrii familiei si prietenii, cum ar fi o iesire la iarba verde, o plimbare cu barca sau un joc care sa-i implice pe toti. Fa-ti timp pentru activitatile care te implinesc sufleteste si care iti fac placere, si nu uita sa scoati telefonul din priza, sa inchizi computerul si televizorul.

– odihneste-te cat mai mult

Atunci cand esti obosit, incearca sa spui „stop”, si sa incetezi lucrul, intrucat, nimic nu este atat de stresant si cu potential periculos ca lucrul in conditii de privare de somn. Productivitatea iti este afectata, drept urmare, poti face greseli costisitoare. In astfel de situatii, este posibil sa fii nevoita sa lucrezi si mai multe ore peste program, pentru a recupera sau repara greselile respective. Evita aceste situatii, acordandu-ti orele necesare de somn.

– ai grija de …sistemul tau de sprijin

Inconjoara-te de prieteni de incredere, de rude, ai aproape un coleg, cu care sa poti discuta atunci cand treci prin momente dificile si cu stres; persoane care te pot ajuta atunci cand ai nevoie, sau cand trebuie sa lucrezi ore suplimentare, sau alte diverse situatii de serviciu sau de viata.

– la nevoie, apeleaza la ajutor specializat

Atunci cand simti ca nu mai poti face fata sarcinilor de la serviciu si indeplinirilor pe care le ai ca femeie, ma sotie, ca mama, apeleaza cu incredere si fara retineri la ajutorul unui terapeut. Din cand in cand, toti avem nevoie de ajutor. Insa, din pacate, in Romania, sunt multi cei care confunda, si considera ca ajutorul profesionist dat de un psiholog este egal cu cel dat de un psihiatru. Confuzia facuta intre acesti doi specialisti impiedica foarte multe persoane sa apeleze la serviciile oferite de ei.

Provocarea de a gasi un echilibru pentru viata profesionala si de familie este mai mult decat un efort individual. Dincolo de familia insasi, daca noi ca societate vrem sa imbratisam aspectele pozitive ale schimbarii trebuie sa facem modificari majore in ceea ce priveste importanta familiilor noastre si locul lor in viata noastra profesionala. Este necesar sa gandim strategii si politici care vizeaza mai mult decat servicii de suprafata pentru unitatea familiei, egalitatea dintre sexe si mai multa flexibilitate in contractul de munca pentru femei.

In inteles liber, downshifting-ul presupune renuntarea la incrancenarea de a castiga cat mai multi bani (indiferent de volumul de munca depus si/sau consecintele in planul personal) pentru a cheltui cat mai mult – asa-numitul work-and-spend cycle – si trecerea la o viata mai echilibrata, care schimba accentele de pe planul financiar si/sau posesiunile materiale pe viata personala, implicarea sociala si (uneori) pe apropierea de natura.
De asemenea, migratia catre zonele limitrofe ale Bucurestiului, linistea casei de la tara, aerul proaspat, orientarea catre produse bio, numarul in crestere al celor care se implica in activitati sportive regulate, stabilitatea pe care o reclama tot mai multi angajati, sunt semne ca societatea romaneasca se maturizeaza si pune mai mult pret pe zona personala decat pe implinirea profesionala.

Tema cercetarii

Pornind de la observatia, la nivelul simtului comun, ca in Romania ultimelor 2 decenii, a devenit tot mai greu sa poti imbina viata …, cercetarea a avut ca scop conturarea profilului si modalitatile de …

Pentru o intelegere completa a fenomenului studiat, cel de…, sunt necesare cateva precizari teoretice.

Actiunea subiectului…este determinata de factori interni individului, cat si de factori exteriori lui.

Un alt element ce are o influenta puternica asupra ….este timpul liber…

Rezultatele decupajului tematic s-au cristalizat în jurul a două obiective:

– Identificarea

– Identificarea

In a doua etapa, am proiectat si desfasurat un studiu cantitativ, constatativ si corelational, cu privire la……….la adultul tanar cu copil. Mi-am propus identificarea unor particularitati ale dimensiunilor ….in comportamentul….si a corelatiei existente intre ….in contextul crizei din

În a doua etapă am proiectat și desfășurat un studiu constatativ și corelațional cu privire la competența civică și comportamentul prosocial la studenți și absolvenți. Mi-am propus identificarea unor particularități ale dimensiunilor competenței civice în comportamentul cetățenilor și a corelației existente între atitudini și comportamente prosociale și competența civică la tineri și adulți în contextul crizei din România. Acest studiu a fost aplicat pe populație reprezentată de studenți și absolvenți ai Universității Tehnice ”Gh. Asachi” Iași (403 subiecți dintre care 213 studenți și 188 absolvenți).

Ipotezele pe care le-am verificat sunt:

Ipoteza nr. 1. Cu cât cetățenii înaintează în vârstă, cu atât crește nivelul competenței civice a acestora.

Ipoteza nr. 2. Dacă cetățenii sunt angajați într-o organizație profesională (au un loc de muncă), atunci gradul de manifestare a comportamentului prosocial este mai ridicat.

Ipoteza nr. 3. Subiecții care prezintă un nivel ridicat de competențe civice inițiază într-o măsură mai mare comportamente prosociale.

S-a constatat că prima ipoteză se confirmă parțial, iar acolo unde există, corelațiile sunt slabe, indicând ușoare tendințe spre comportamentul vizat. Astfel, nu s-au evidențiat corelații semnificative statistic între vârsta subiecților și factorul total competență civică. Acest rezultat mă determină să afirm, că la nivelul lotului investigat, vârsta nu reprezintă un factor care să producă modificări substanțiale în percepția cetățeniei, afirmarea și apărarea drepturilor cetățenești și în participarea la viața politică. Maturizarea biologică nu este suficientă pentru a crește receptivitatea oamenilor față de acțiuni civice.

Deși, în ansamblu, așa se prezintă rezultatele, se evidențiază totuși, ușoare tendințe spre accentuarea unor comportamente, odată cu înaintarea în vârstă. O astfel de tendință se regăsește pe dimensiunea justiție socială. Pe măsură ce avansează în vârstă, participanții din lotul de cercetare sunt mai deschiși spre acceptarea egalității între femei și bărbați cu privire la drepturile politice și economice și devin mai toleranți față de oportunități ale minorităților de a se exprima liber și de a accesa aceleași mijloace de sprijin și afirmare socială ca și ceilalți.

S-a constatat că prima ipoteză se confirmă parțial, iar acolo unde există, corelațiile sunt slabe, indicând ușoare tendințe spre comportamentul vizat. Astfel, nu s-au evidențiat corelații semnificative statistic între vârsta subiecților și factorul total competență civică. Acest rezultat mă determină să afirm, că la nivelul lotului investigat, vârsta nu reprezintă un factor care să producă modificări substanțiale în percepția cetățeniei, afirmarea și apărarea drepturilor cetățenești și în participarea la viața politică. Maturizarea biologică nu este suficientă pentru a crește receptivitatea oamenilor față de acțiuni civice.

Deși, în ansamblu, așa se prezintă rezultatele, se evidențiază totuși, ușoare tendințe spre accentuarea unor comportamente, odată cu înaintarea în vârstă. O astfel de tendință se regăsește pe dimensiunea justiție socială. Pe măsură ce avansează în vârstă, participanții din lotul de cercetare sunt mai deschiși spre acceptarea egalității între femei și bărbați cu privire la drepturile politice și economice și devin mai toleranți față de oportunități ale minorităților de a se exprima liber și de a accesa aceleași mijloace de sprijin și afirmare socială ca și ceilalți.

Probabil că la vârste mai tinere aspecte sociale legate de discriminare și egalitate nu întră foarte puternic în sfera de interes și percepție.

O altă dimensiune civică, pe ale cărei subscale s-au identificat corelații semnificative statistic, deși slabe, este dimensiunea atitudini participative. Subscala eficacitate politică internă se referă la o serie de comportamente pe care individul le inițiază în legătură cu viața politică a țării. Se poate afirma că, pe măsură de înaintează în vârstă, subiecții investigați manifestă o ușoară tendință de a se interesa de viața politică, de a descifra mai ușor mecanisme politice, de a discuta și exprima opinii personale în legătură cu probleme legate de viața politică. Cel de-al doilea subfactor adus în discuție este orientat asupra participării încrezătoare la decizii școlare. S-a evidențiat, de asemenea, o corelație statistică semnificativă, slabă, între vârsta subiecților și acest tip de participare civică în context educațional. Este vorba despre măsura în care indivizii participă la discuții cu privire la problemele universității și își exprimă liber opinia în legătură cu aceste probleme. Odată cu înaintarea în vârstă se reliefează o tendință similară celei referitoare la implicarea politică – crește ușor interesul și curajul de a afirma propia opinie în raport cu probleme instituționale.

Cea de-a doua ipoteză se confirmă parțial; doar pe subscala virtuți etice, din cadrul scalei de valori morale, nu s-au obținut diferențe semnificative statistic între grupurile comparate: studenți, masteranzi, absolvenți angajați. În ceea ce privește comportamentul prosocial, evaluat prin intermediul subscalelor participare comunitară și decizii la nivelul comunității, se constată că există diferențe semnificative statistic între studenți, masteranzi și subiecții angajați. Subiecții integrați în mediul profesional manifestă, într-un grad mai ridicat, comportamente prosociale. Participarea comunitară manifestată de subiecții angajați se evidențiază prin implicarea voluntară a acestora în activități ce vin în sprijinul comunității din care fac parte, sunt membri activi în organizații de voluntariat, se implică în organizarea unor sindicate, asociații și grupuri de apărare a unor drepturi, inițiază activități de caritate în beneficiul unor categorii defavorizate și chiar organizează activități cu scop de contestare a unor decizii politice și participă la vot.

S-a evidențiat și existența unor diferențe semnificative statistic între studenți, masteranzi și subiecții care profesează în ceea ce privește scorurile obținute la scala morală și toate subscalele acesteia cu excepția scalei virtuți etice. Acest rezultat ne indică faptul că studenții sunt mai altruiști și valorizează mai mult credința și iubirea spirituală decât masteranzii. Studenții se apreciază ca fiind buni, inițiază acțiuni de ajutorare și sunt dispuși la acordarea de ajutor fără a primi ceva în schimb, într-o măsură mai mare decât masteranzii. Este posibil ca masteranzii să parcurgă o perioadă de tranziție spre viața profesională jalonată de dezamăgiri în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă și să resimtă dificultățile financiare mai puternic decât studenții.

În urma verificării celei de-a treia ipoteze s-a constatat că există diferențe semnificative statistic între subiecții care prezintă un nivel ridicat al competențelor civice și cei care prezintă un nivel scăzut al acestor competențe, în ceea ce privește scorurile la toate scalele utilizate pentru a evalua comportamentele prosociale ale subiecților participanți la studiu. Astfel, subiecții care prezintă un nivel ridicat al competenței civice se manifestă, într-o măsură mai mare decât ceilalți, altruist, prin atitudini și comportamente de întrajutorare, generozitate, bunătate și iubire necondiționată față de semeni; sunt călăuziți de valori moral-spirituale și se raportează cu onestitate, responsabilitate și respect la ceilalți membri ai comunității; manifestă respect față de norme sociale și democratice și sunt capabili de a analiza critic elementele vieții sociale în care își desfășoară activitatea, sub toate aspectele ei comunitare, economice sau politice; participă voluntar în cadrul unor activități în beneficiul comunității, fac parte din acțiuni și structuri ale unor organizații de sprijin social, întreprind acte caritabile, individual sau organizat, lansează inițiative sociale ca sprijin sau contestare a unor decizii instituționale sau politice, participă în organizații politice. Subiecții care au obținut un scor înalt la competența civică au demonstrat o atitudine de sprijin emoțional, material, informațional, de dezvoltare și protejare a vieții celorlalți, așa cum reiese din raportarea la chestionatul pentru evaluarea comportamentului prosocial adaptat de Maria Constantinescu (2004, 253), după situații precizate de Shalom H. Schwartz (1977). Datele de cercetare confirmă cea de-a treia ipoteză a studiului.

Pe lângă verificarea celor trei ipoteze ale studiului am obținut și o serie de date complementare care, prin interpretarea lor, contribuie la o caracterizare mai amplă a competenței civice și comportamentului prosocial la subiecții investigați.

S-a evidențiat că există corelații semnificative statistic, deși slabe, între vârsta subiecților și scorurile acestora la scalele comportamentului prosocial. Rezultatele obținute ne arată că înaintarea în vârstă determină, în cazul lotului investigat, o ușoară creștere a manifestărilor prosociale exprimate prin altruism, comportament de ajutorare, implicare onestă, responsabilă, respect față de principiile personale și ale celorlalți, implicare în acțiuni de voluntariat, acțiuni caritabile, inițiative sociale pentru valorificarea resurselor comunității, promovare a drepturilor sociale și implicarea în decizii politice. De asemenea, subiecții devin mai deschiși în a oferi sprijin emoțional, material și informațional celorlalți, chiar mai deschiși în a sprijini dezvoltarea și protejarea vieții celorlalți.

Există diferențe semnificative statistic între subiecții de sex femin și cei de sex masculin în ceea ce privește scorurile obținute la scalele comportamentului prosocial, cu excepția scalei virtuți moral spirituale. Pentru toate aceste scale femeile au obținut scoruri semnificativ mai ridicate decât bărbații.

În ceea ce privește efectul de interacțiune semnificativ statistic între variabilele sexul subiectului și nivelul competențelor civice asupra scorurilor subiecților la scala morală, atât femeile cât și bărbații care au un nivel ridicat al competenței civice se implică în comportamente prosociale de întrajutorare în aceeași măsură. Nivelul crescut de dezvoltare a competenței civice determină, indiferent de gen, participarea înaltă în acțiuni prosociale. La subiecții cu nivel scăzut al competenței civice se pot constata diferențe între bărbați și femei în acordarea ajutorului și manifestarea altruistă. Deși participă civic la nivel redus, totuși, femeile par a-și asuma, mai mult decât bărbații, acordarea ajutorului și respectarea valorilor morale și sociale.

Una dintre întrebările adresate subiecților în finalul bateriei de instrumente aplicate a fost ”Ați trăit în existența dvs. de până acum situații în care ați beneficiat de ajutorul comunității sau al unor oameni dezinteresați? Dacă da, descrieți în câteva cuvinte întâmplarea petrecută”. S-a conturat întrebarea dacă există diferențe semnificative statistic între cei care au beneficiat de ajutorul comunității și cei care nu au beneficiat de acest ajutor, în ceea ce privește comportamentul lor prosocial. Analiza statistică a datelor a arătat că nu există diferențe semnificative între subiecții beneficiari ai ajutorului comunității și cei non-beneficiari, în ceea ce privește comportamentul lor prosocial.

A doua întrebare se referă la relația dintre criza economică și socială și comportamentul de implicare în viața comunității. Cei care nu identifică influențe ale crizei asupra comportamentului participativ evidențiază câteva categorii de argumente pentru opțiunea lor. Acestea sunt: nu cred în existența crizei; nu și-au schimbat măsura participării civice, menținându-se fie la nivel slab, fie ridicat, așa cum era și înaintea crizei; nu sunt influențați, dar consideră că este necesară valorificarea unor soluții la nivelul comunității pentru a crea solidaritate socială. Grupul celor care identifică schimbări în conduita lor prosocială delimitează o serie de categorii de motivații. Acestea sunt: dificultăți financiare, lipsa timpului, nevoia unui loc de muncă, prioritatea vieții personale, dezechilibru la nivelul vieții psihice. Doar două categorii de motivații descriu efecte de creștere a comportamentului de participare comunitară: creșterea inițiativelor de acordare a jutorului și exprimarea dezacordului față de măsuri economice și politice la nivelul țării.

În finalul studiului subiecții au fost rugați să identifice instituțiile care au sau au avut un rol important în a-i determina să participe la acțiuni comunitare. Grupul de prieteni și familia reprezintă instituțiile pe care le-au selectat cei mai mulți subiecți din toate grupele analizate (studenți, masteranzi, angajați). În timp ce universitatea joacă un rol important în rândul studenților, ea își pierde din importanță pentru masteranzi și absolvenți. Pentru aceștia din urmă, locul de muncă devinde un factor de promovare a implicării în acțiuni comunitare.

Ca rezultate ale cercetării evidențiez următoarele:

Construirea unei imagini multidimensionale cu privire la percepția competenței civice și nivelul său de dezvoltare în România.

Identificarea unui set complex de motivații ce stau la baza opțiunilor individuale de participare sau non-participare la viața comunității.

Identificarea strategiilor pe care cetățenii le utilizează pentru a se afirma ca cetățeni ai comunității din care fac parte.

Traducerea și adaptarea pentru varianta în limba română a chestionarului ”A composite Indicator based on IEA Civic Education”, elaborat de Bryony Hoskins, Ernesto Villalba, Daniel Van Nijlen și Carolyn Barber (2008, 11).

Elaborarea și validarea unui instrument pentru evaluarea comportamentului prosocial.

Evidențierea rolului locului de muncă și a mediului profesional ca factor susținător al comportamentului prosocial.

Conturarea, prin date de cercetare, a rolului determinant pe care îl are însușirea competenței civice în a genera manifestarea, la cetățeni, a comportamentului prosocial.

Reliefarea calității de facilitatori ai participării comunitare a factorilor – grup de prieteni, familie, mediu educațional sau profesional.

Evidențierea, prin date de cercetare, a unor corelații între competența civică și comportamentul prosocial, care demonstrează faptul că dobândirea unor strategii de afirmare civică a indivizilor duce la inițierea de comportamente prosociale, atât pe dimensiunea deciziei politice, cât și pe cea a sprijinului umanitar.

Rezultatele obținute conduc la prefigurarea unor direcții de cercetare:

Elaborarea unui studiu constatativ orientat doar asupra competenței civice, pe un eșantion reprezentativ pentru populația românească ar putea îmbogăți rezultatele cu informații despre nivelul competenței civice la români în contextul social prezent.

Dimensiuni studiate

Tinand cont de tripla determinare pe care o are actiunea de…., in cercetare am luat in considerare urmatoarele dimensiuni:

dimensiunea teatru-individ

teatru-mass media

teatru-familie

Ipoteze

Ipoteza teoretica: 1

Ipoteze de lucru 3

Capitolul 4 Bibliografie:

Papalia D., Wendkos Olds S., Duskin Feldman R. (2010), Dezvoltarea umana, Ed. Trei, Bucuresti

Ciuperca C. (2000), Cuplul modern- intre emancipare si disolutie-, Ed. Tipoalex, Alexandria

Mitrofan I., Ciuperca C. (1998), Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti

Satir V. (2011), Terapia familiei, Ed. Trei, Bucuresti

Mitrofan N. (1984), Dragostea si casatoria, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

Popescu R. (2009), Introducere in sociologia familiei – Familia romaneasca in societatea contemporana, Ed. Polirom, Bucuresti

Ionescu C. (2010), De vorba cu psihologul, Ed. Corint, Bucuresti

Anghel E. (2011), Psihologia educatiei pe tot parcursul vietii pentru specialisti si adulti interesati de propria lor dezvoltare, Ed. For you, Bucuresti