Capacitatea DE Plata A Intreprinderii

CAPACITATEA DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII

LISTA ABREVIERILOR

SRL – societate cu răspundere limitată

DTL- datorii pe termen lung

DTS- datorii pe termen scurt

CP- capital propriu

ANC – activ net contabil

Sp- solvabilitatea patrimonială

Rsg- Rata de solvabilitate genrală

FRN- fond de rulment net

T- trezoreria netă

FNMB – fluxul net total de mijloace bănești;

ÎMBO – încasări bănești operaționale;

PMBO – plăți bănești operaționale;

ÎMBI – încasări bănești din activitatea de investiții;

PMBI – plăți bănești din activitatea de investiții;

ÎMBF – încasări bănești din activitatea financiară;

PMBF – plăți bănești din activitatea financiară;

ÎMBE – încasări bănești din activitatea excepțională;

PMBE – plăți bănești din activitatea excepțională.

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitoul I. ASPECTE GENRALE PRIVIND CAPACITATEA

DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII

1.1. Esența și interpretarea noțiunii de capacitate de plată

1.2. Indicatori și metodele de analiză a capacității de plată

1.3. Capacitatea de plată prin prisma gestiunii financiare

Capitolul II. ANALIZA CAPACITĂȚII DE PLATĂ

A ÎNTREPRINDERII ”JAVIAN – GRUP ”S.R.L

2.1. Analiza fluxurilor de mijloacelor bănești

2.2. Analiza lichidității și solvabilității

2.3. Analiza fluxurilor financiare în contextul furnizărilor

și livrărilor cu amănuntul

2.4. Analiza riscului de faliment ( insolvabilitate)

Capitolul III. CAPACITATEA DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII DIN PERSPECTIVA STABILITĂȚII FINANCIARE

3.1. Perfecționarea structurii organizatorice de gestiune

a capacității de plată

3.2. Direcții de îmbunătățire a capacității de plată a întreprinderii

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Problematica capacității de plată reprezintă un subiect important în contextul gestiunii eficiente a întreprinderii.

Dezvoltarea întreprinderii este legată de asigurarea echilibrului financiar, ce exprimă egalitatea și legătura dintre necesarul de resurse financiare și capacitatea de obținere a acestor resurse. Rezultatele financiare sunt în funcție de modul cum este utilizat patrimoniul întreprinderii. Iar acestea direct determină solvabilitatea, lichiditate și capacitatea de plată unității economice.

Scopul cercetării constă în cercetarea aspectelor teoretice ale capacității de plată prin, analiza capacității de plată a întreprindeai și formularea unor sugestii privind consolidarea acesteia.

În vederea realizării scopului cercetării fost formulate următoarele obiective:

abordarea teoretică a noțiunilor de lichiditate și solvabilitate;

analiza corelației dintre capacitatea de plată, solvabilitate și lichiditate;

determinarea nivelului fondului de rulment al întreprinderii cercetate;

examinarea fluxului de mijloace bănești și influența acestuia asupra capacității de plată;

formularea unor sugestii privind de îmbunătățire a capacității de plată aîntreprindeii.

Obiect al cercetării este întreprinderii „JAVIAN-GRUP” S.R.L.

Subiectul investigației sunt relațiile financiare, indicatorii de evaluare, tehnicele de lucru ce țin de capacitatea de plată în cadrul întreprinderii „JAVIAN-GRUP” S.R.L.

Metodologia cercetării a încadrat un ansamblu de metode și procedee de investigație științifică propriu domeniului financiar și contabil. Printre acestea menționăm cercetarea monografică, gruparea statistică, modele economico–matematice etc. Suport metodologic al cercetării servesc legislația națională și internațională, Standardele Naționale de Contabilitate, normele stabilite de Ministerul Finanțelor, concepțiile și teoriile moderne ale finanțelor corporative, conturate lucrările economiștilor occidentali, printre care evidențiem cele semnate de A. Smith, D. Ricardo, dar și în publicațiile cercetătorilor români semnate de P. Bran, L. Cobzari, N. Botnari, E. Bușmachiu etc.

Baza informațională a cercetării cuprinde Raportul financiar al întreprinderii JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2012 – 2014 și anume Bilanțul Contabil și Fluxul de Mijloace Bănești. La fel, în cadrul tezei au fost folosite o serie de acte normative și surse bibliografice scrise de autori autohtoni și străini, cât și internetul, care au servit un ajutor important pentru elucidarea abordării teoretice și practice a capacității de plată.

Structura lucrării a fost determinată de scopurile cercetării și înglobează: introducerea, trei capitole, concluziile, bibliografia și anexele.

În Introducere este expusă actualitatea temei, scopul și obiectivele cercetării, obiectul și subiectul investigat, metodologia și baza informațională, structura tezei.

În capitolul I „Aspecte generale privind capacitatea de plată a întreprinderii” este dedicat abordărilor teoretice privind capacitatea de plată, lichiditate și solvabilitatea întreprinderii și corelației lor. La fel, sunt examinați indicatorii și metodele de analiză a capacității de plată, cît și capacitatea de plată prin prisma gestiunii financiare.

În capitolul II „Analiza capacității de plată a întreprinderii „JAVIAN-GRUP” S.R.L” are un caracter practic ce ține analiza fluxurilor de mijloace bănești, analiza lichidității și solvabilității, analiza fluxurilor financiare în contextul furnizărilor și livrărilor cu amănuntul plății, analiza riscului de faliment de insolvabilitate etc.

În capitolul III „Capacitatea de plată prin perspectiva stabilității financiare a întreprinderii” sunt argumentate unele sugestii de perfecționare a structurii organizatorice de gestiune a capacității de plată și direcții de îmbunătățire a capacității de plată a întreprinderii.

 În Concluzii și recpmandări pe scurt sunt descrise indicatorii care au înregistrat rezultate negative, nefavorabile pentru întreprindere, soluțiile recomandate pentru creșterea acestor coeficienți și efectele prognozate în cadrul lucrării. În acest scop în închiere s-a prezentat un tabel în care se pot observa: punctele forte, punctele slabe și măsurile ce necesită întreprinse.

Bibliografia înglobează o listă de 30 titluri.

Teza conține 1 anexă.

Lucrarea este însoțită de adnotare în limba română și ehgleză.

Capitolul 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CAPACITATEA DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII

Esența și interpretarea noțiunii de capacitate de plată

În economia de piață întreprinderea este o unitate economică în care are loc producerea unor bunuri, efectuarea unor servicii conform cerințelor pieții. O cerință fundamentală a asigurării și menținerii funcționalității normale a mecanismului întreprinderii o reprezintă existența echilibrului financiar, care poate fi definit ca fiind acea stare de corespondență permanentă între volumul nevoilor de resurse pentru asigurarea desfășurării normale a activității, pe de o parte, și posibilitățile de procurare a acestora, pe de altă parte.

Pentru o derulare eficace a activității întreprinderii este nevoie de o diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii, executându-se o analiză financiară amănunțită a acesteia. Analiza financiară are ca obiectiv să determine ”performanța” întreprinderii la un moment dat (de regulă la încheierea unui exercițiu financiar). Pentru realizarea acestui scop sunt utilizate două instrumente contabile:bilanțul și contul de profit și pierderi. (c. p .355). Necesitatea și utilitatea analizei financiare se concretizează prin impactul complex și permanent asupra deciziilor privind opțiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii și eficiența utilizării lor în vederea asigurării marjei concurențiale și a viabilității. O condiție majoră în evaluarea stării financiare a unei firme constă în aprecierea atât a capacității de plată cât și analiza lichidității și solvabilității acesteia.

Pentru lămurirea conceptului și rolului de capacitate de plată a întreprinderii se vor analiza diferite sensuri ale noțiuni date. Există diferite păreri cu privire la conceptul de capacitate de plată a unei unități economice. Capacitatea de plată  a agentului economic este posibilitatea de a-și stinge integral și la termen obligațiile de plată devenite exigibile față de furnizori, salariați, bugetul de stat, bănci sau alți creditori cu mijloace banești de care dispune ( proprii, atrase, împrumutate). Capacitatea de plata este corespunzatoare atunci când totalitatea mijloacelor banești sunt egale sau mai mari decât cuantumul plaților exigibile. Ea se poate obține prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a mărfurilor, de încasare a debitelor și a altor creante.

Astfel capacitatea de plată poate fi considerată ca:

potențialul întreprinderii de a onora la termen obligațiile devenite scadente, pe seama mijloacelor proprii și împrumutate

situația mijloacelor disponibile la un moment dat sau pe o perioadă scurtă de timp (de obicei până la 15-30 zile), în raport cu obligațiile de plată exigibile în acelați interval de timp;

punerea față în față imobilizările în stocuri de produse finite, creanțele asupra clienților, disponibilitățile în cont și casă, toate valorificabile sub formă de bani în circa 30 de zile, cu plățile ce devin scadente în aceeași perioadă.

Prin definiție, capacitatea de plată redă o stare de moment, caracterizarea ei fiind posibil de realizat cu ajutorul unui indicator exprimat prin indicatorul capacității de plată. Ea se refeăa la raportul dintre o anumită parte a activelor lichide (lichiditățile primare) și obligațiile de plată scadente.

Dezvoltarea întreprinderii este legată de asigurarea echilibrului financiar, ce exprimă egalitatea și legătura dintre necesarul de resurse financiare și posibilitățile de adunare a acestor resurse. Acest echilibru este asigurat de felul cum este folosit patrimoniul întreprinderii. Atât echilibrul cât și dezechilibrul financiar se manifestă la nivelul unei întreprinderi prin consecințele pe care le exercită asupra solvabilității, lichidității și al capacității de plată.

Forma reală de exprimare a echilibrului static al întreprinderii este solvabilitatea, reprezintă o stare de echilibru între mijloacele de plată disponibile si obligatiile de plată exigibile, elucidînd capacitatea acesteia de a face față tuturor obligațiilor asumate prin contracte sau care i s-au impus în virtutea legii, din contul fondurilor existente în circuitul său economic. Un exemplu poate fi echilibrul între disponibilități bănești și creanțe, pe de o parte, și obligații, pe de altă parte. Acesta ne oferă informații privind lichiditatea la un moment dat, respectiv capacitatea sa de a onora în momentul dat plățile pe care le are de făcut.

Din punct de vedere dinamic capacitatea de plată reprezintă starea de echilibru între fluxurile monetare de intrare și ieșire, adică între încasșrile agentului economic. Astfel, se determină variația stării de echilibru, obținându-se informații privind solvabilitatea subiectului, adică capacitatea lui de a-și onora obligațiile de plată într-un interval dat. Este posibil ca un subiect să prezinte lichiditate, dar să nu fie solvabil, sau poate fi prezentă o situație inversă, cu alte cuvinte să nu prezinte lichiditate, dar să fie solvabil.

Fiecare entitate își poate asigura capacitatea de plată, deci echilibrul financiar dinamic, numai cu îndeplinirea concomitentă a două condiții de bază. Mai întîi de toate, ea trebuie să-și asigure solvabilitatea, deci echilibrul static, iar mai apoi, activul patrimoniului său să prezinte o lichiditate corespunzătoare.

Prin urmare, se observă că în cadrul echilibrului financiar este necesar de analizat capacitatea de plată în comparație cu solvabilitatea și lichiditatea. În acest sens, se constată că capacitatea de plată caracterizează una dintre cele mai importante condiții de existență a întreprinderii pe piață, exprimată prin posibilitatea de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente.

Din punct de vedere al conținutului economic, problematica atât a capacității de plată, cât și a lichidității și solvabhiditate, dar să nu fie solvabil, sau poate fi prezentă o situație inversă, cu alte cuvinte să nu prezinte lichiditate, dar să fie solvabil.

Fiecare entitate își poate asigura capacitatea de plată, deci echilibrul financiar dinamic, numai cu îndeplinirea concomitentă a două condiții de bază. Mai întîi de toate, ea trebuie să-și asigure solvabilitatea, deci echilibrul static, iar mai apoi, activul patrimoniului său să prezinte o lichiditate corespunzătoare.

Prin urmare, se observă că în cadrul echilibrului financiar este necesar de analizat capacitatea de plată în comparație cu solvabilitatea și lichiditatea. În acest sens, se constată că capacitatea de plată caracterizează una dintre cele mai importante condiții de existență a întreprinderii pe piață, exprimată prin posibilitatea de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente.

Din punct de vedere al conținutului economic, problematica atât a capacității de plată, cât și a lichidității și solvabilității este suficient de complexă, fiind abordată în mod diferit în lucrări științifice de specialitate și metodici practice.

Prin urmare, aceste concepte au în esența lor atât trăsături comune, cât și deosebire, care sunt reprezentate în figura de mai jos:

Figura 1.1. Legătura dintre conceptele “capacitatea de plată” , solvabilitatea” și „lichiditatea”

Sursa: Elaborat de autor în baza informației cu privire la necesitatea capacității de plată în comparație cu solvabilitatea și lichiditatea

Din figură 1.1. se observă că capacitatea de plată nu poate fi asemănată cu solvabilitatea sau lichiditatea financiară. Capacitatea de plată nu poate avea loc fără prezența unor mijloace bănești lichide care pot fi utilizate pentru plata furnizorilor sau creditorilor. Dar, o unitate economică poate fi solvabilă, chiar dacă nu are la un moment dat, nu are capacitate de plată și nu dispune de lichiditate financiară.

Lichiditatea presupune existența unor disponibilități bănești suficiente pentru achitarea la scadență a datoriilor întreprinderii (inclusiv dobânda pentru împrumuturile acordate de creditori) dar și pentru acoperirea unor nevoi neprevăzute de mijloace bănești. [6, p.21]

Lichiditatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a se transforma în bani activele de care dispun, respectiv posibilitatea de a mobiliza activele prin transformarea lor în bani, cu scopul asigurării unui circuit normal al fondurilor și realizarea unei activități eficiente.

Lichiditatea este un imperativ și o latură strategică a gestiunii financiare, chiar a supraviețuirii firmelor.

Pentru caracterizarea lichidității unei firme se impune compararea pasivelor pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă. In literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de rate de trezorerie si au rolul de a masura capacitatea de plata a intreprinderii, respective solvabilitatea pe termen scurt. In orice moment, prima grija a managerului financiar o constituie lichiditatea

În general, prin lichiditatea financiară a întreprinderii se înțelege:

1) posibilitatea de a transforma elemente de activ în bani; [7, p.229]

2) corespunderea termenului de transformare a activelor în mijloace bănești cu termenul de scadența a obligațiilor de plată ; [8, p.265]

3) situație financiară a unei unități economice care dispune de fonduri în casă sau în bancă, putând să onoreze plățile în termen; [9, 32]

4) o stare parțială, componentă a stării de echilibru economico-financiar pe termen scurt a unei societati comerciale. [10, p.258]

Din punct de vedere al modului cum circula activele, se pot exprima trei tipuri de lichiditate financiară: [11, p.313]

lichiditatea primară sau perfectă, formată din active sub forma mijloacelor bănești în cont, în casă, plafoane de credit disponibile;

lichiditatea secundară, formată din stocuri de mărfuri produse cu desfacere asigurată, creanțe ușor mobilizabile;

lichiditatea terțiară, formată pe seama producției neterminate, a stocurilor peste necesar ce pot fi valorificate, creanțe cu scadențe îndepărtate, stocuri de mărfuri refuzate de clienți ca urmare a calității necorespunzătoare etc.

Un alt indicator este lichiditatea patrimonială care caracterizează capacitatea unei firme de a-și onora la termen, cu mijloacele bănești de care dispune, obligațiile scadente pe termen scurt, acestea sunt atât disponibilitățile în conturi la bănci și în casă, titlurile de credit, acțiunile, obligațiunile, cambiile, cantitățile de materiale, materiile prime etc., cât și elemente patrimoniale de pasiv de asemenea pe termen scurt, care sunt creditele bancare cu scadență pe termen scurt, furnizori, salarii, impozite ). Insuficiența de lichidități are consecințe atît pentru întreprindere(limitarea dezvoltării), cît și pentru creditori(întîrzieri de plată a dobînzilor, de rambursări, pierderi de creanțe), precum și pentru clienți ( modificarea condițiilor de credit).

O întreprindere este solvabilă atunci cînd poate face față tuturor angajamentelor sale lichidînd ansamblul activelor, altfel spus, în caz de încetare a activității și de vînzare a tuturor activelor. [12, p.155.]Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung( în active coporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent( capitalurile proprii și îndatorarea la termen). [p.155.]

Pentru ca întreprinderea să fie într-o situație satisfăcătoare, nu este suficient ca ea să-și poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadența convenită. Întreprinderea poate fi solvabilă, avînd un activ total superior datoriilor( situație netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidități pe termen scurt, gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt. Lipsa lichidității financiare poate avea ca consecințe plățile restante, nerambursarea la timp a creditelor, neachitarea obligațiilor față de bugetul statului și în final poate duce la incapacitatea de plată. [p.157]. Menținerea solvabilității este condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transmiterea în monedă a activelor ajunse la maturitate și ritmul plăților imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadență.

Solvabilitate întreprinderii este înțeleasă ca starea sa economică și financiară care oferă încredere de utilizarea eficientă a fondurilor împrumutate, capacitatea și disponibilitatea debitorului de a returna creditul în funcție de condițiile stabilite. [13, p.73.]

Acest indicator reprezintă un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care vrea să își păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și reieșind din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, ceea ce rezultă dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung (în active corporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent (capitalurile proprii și îndatorarea la termen).

Un agent economic poate fi considerat solvabil în cazul în care suma activelor sale investite în mijloace fixe, active circulante, creanțe certe, resurse bănești este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivului reprezentând obligații față de parteneri, bugetul statului, salariați și față de bancă. Astfel un agent economic poate fi solvabil chiar dacã la un moment dat nu are capacitate de platã. Lipsa capacitãþii de platã și a lichiditãților financiare pot fi temporare dacã se bazeazã pe o solvabilitate certã a agentului economic. Pentru aceasta solvabilitatea se asigurã numai prin desfãșurarea unei activiãții eficiente din care se obține profit. Dacã activitatea nu este profitabilã, pierderile din patrimoniu duc la starea de insolvabilitate.

Solvabilitatea se definește mai ales în perspectiva unei lichidãri a întreprinderii, dacã se aflã în încetare de platã ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanțului. Întreprinderea este solvabilã în mãsurã în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor. [14,p.246.]

Astfel, solvabilitatea urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile totale din resurse totale, pe baza acestui indicator putându-se evalua riscul incapacității de plată pe termen lung (insolvabilitatea sau risc de faliment). Este consideratã favorabilã, situaþia în care indicatorul se apropie de 100%, dar nu mai puþin de 50 %.

Noțiunea de solvabilitate a fost definită în literatura de specialitate în mai multe moduri: a) aptitudinea unui agent economic oarecare de a face față datoriilor sale, când acestea ajung la scadență.[51,p.25] ; b) capacitatea întreprinderii de face față scadențelor cu surse proprii.[16,p.107] ; c) posibilitatea unui debitor de a dispune de suficiente bunuri în patrimoniul său pentru a fi în măsură să-și onoreze obligațiile scadente.[17,p.250].

            Între capacitatea de plată și echilibrul financiar al întreprinderii există o strânsă legătură. Echilibrul financiar, exprimat prin bugetul de venituri si cheltuieli al întreprinderii, constituie o premisă a menținerii capacității de plată.

În ceea ce privește diferența dintre capacitate de plată, solvabilitate și lichiditate se observă o deosebire vizibilă după criteriul echilibrului financiar. Astfel solvabilitatea se concretizează ca formă concretă de manifestare a echilibrului static al întreprinderii, pe când echilibrul financiar dinamic se manifestă, în mod concret, prin intermediul capacității de plată și al lichidității. Dacă lichiditatea ține de obligațiile pe termen scurt, solvabilitatea se referă la toate obligațiile pe care firma le are față de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligații : pe termen scurt, mediu sau lung.

Capacitatea de plată reprezintă, o expresia vitalității unei firme, exprimând un rezultat al unei activități bune desfășurate de unitate economică în ceea ce privește aprovizionarea rațională cu mărfuri, materii prime, pe linia producției și desfacerii, a încasării creanțelor cât și angajării unui personal calificat. Fiecare întreprindere, trebuie să-și micșoreze pretențiile în ceea ce privește resursele bănești, materiale și umane de care dispune. În acest sens, factorul cel mai important pentru menținerea capacității de plată, și respectiv solvabilității și solvabilității, îl reprezintă dezvoltarea unei activități efeciente, a unei rentabilități superioare ratei dobânzii de pe piața financiară, atât practicarea unor prețuri competitive, cât și preocuparea pentru modernizarea procesului economic și de introducere a unor produse noi ce va duce ,la creșterea economică.

Pe seama lichidităților se obține cea mai mare parte a mijloacelor bănești care sunt necesare efectuării plăților. Capacitatea de plată nu poate exista fară mijloace bănești lichide cu care să fie plătiți furnizorii sau creditorii.

Lipsa lichidității financiare poate avea ca consecințe plățile restante, nerambursarea la timp a creditelor, neachitarea obligațiilor față de bugetul statului și în final poate duce la incapacitatea de plată. [18, p.317]

Elementele care trebuie luate în calcul la analiză lichidității unei entități sunt:

Stocurile: acestea ar trebui să aibă o viteză de rotație foarte rapidă; Creanțele: ar trebui încasate cât mai repede; Furnizorii: termenele de plată trebuie să fie cât mai generoase.

Indicatori și metodele de analiză a capacității de plată

Capacitatea de plată a întreprinderii reflectă modul în care întreprinderea poate satisface obligațiile de plată cu mijloacele bănești de care dispune. Menținerea capacității de plată este consecința activității complexe pe care o desfășoară întreprinderea în sectoarele de aprovizionare, comercializare și producție, gospodăria resurselor, etc. Capacitatea de plată poate fi considerată corespunzatoare doar atunci când firma dispune, la un moment dat, de resurse banești și de alte valori transformabile în scurt timp în moneda, în cantitatea corespunzatoare acoperirii obligațiilor exigibile. Aceasta impune o corelare judicioasa a termenelor de plată a obligațiilor, cu cele de încasare a drepturilor bănești ale întreprinderii. Falimentul reflectă incapacitatea persoanelor ce nu respectă calitatea de agent economic. Piața elimină pe cei inapți, consolidând, astfel, relațiile economice dintre cei apți. [19,p. 311].

O gestionare financiară corectă sugerează faptul că activele pe termen lung trebuie să fie finanțate din contul surselor stabile, exprimat prin capitalul permanent. După unii autori francezi, fondul de rulment poate fi reprezentat matematic astfel:

Pornind de la aceasta idee, regula echilibrului financiar minim se reprezintă prin următoarele egalități:

Active pe termen lung= Capital Permanent; (2.1.)

Active curente = Datorii pe Termen Scurt.

În cazul cînd o întreprindere solicită unele credite de la bancă sau împrumuturi de la clienți este necesar de a aprecia capacitatea de plată a întreprinderii date. Lichiditatea caracterizează capacitatea firmei de a-și achita obligatiile la scadență și de a face față unor nevoi neprevăzute de disponibilități bănești, fiind considerat factorul care guvernează supraviețuirea. [19, p.237] Ea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de active să fie realizat sau convenit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie achitată. Insuficiența de lichidități are consecințe atît pentru întreprindere (limitarea dezvoltării), cît și pentru creditori (întîrzierea de plată a dobînzilor, de rambursări, pierderi de creanțe), precum și pentru clienți(modificarea condițiilor de credit). Gradul în care întreprinderea poate face față datoriilor pe termen scurt se numește solvabilitate, care se măsoară prin intermediul ratelor de lichiditate:

Rata lichidității curente(Lc) – relevă posibilitățile întreprinderii de a-și transforma, într-un termen scurt, bunurile patrimoniale curente în mijloace bănești pentru a efectua plăți exigibile.
(2.2)

Indicatorul pune în evidență importanța și calitatea bunurilor deținute de întreprindere la care ea poate face apel atunci cînd este nevoită să-și achite, la scadență, datoriile contractate pe termen scurt, valoarea minimă a acestui indicator trebuie să fie 1, iar valorile cuprinse între 1,2- 1.8 indică o situație financiară favorabilă, care insuflă încredere creditorilor.

Rata lichidității relative (Lr) – pune în evidență capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile devenite scadente fără a fi obligată să-și vîndă stocurile.

(2.3)

Nivelul coeficientului trebuie să fie, de regulă, inferior lui 1, dar aprecierea realistă impune și o atentă analiză a valorilor realizabile pe termen scurt, întrucît la formarea lor contribuie, în mod substanțial, politica de credit comercial promovată de întreprindere.

Rata lichidității imediate (Li)- permite să facem judecăți asupra capacității de rambursare instantanee, ținînd cont de disponibilitățile existente. Se calculează conform formulei:

(2.6)

O valoare permanentă a raportului este dificil de stabilit. Excepțional ar fi dacă mijloacele bănești ar fi suficiente pentru a alimenta integral fluxurile monetare de ieșire. Teoria economică apreciază că o valoare de 0,2-0,3 ar exprima raționalitatea unei întreprinderi bine administrate din punct de vedere financiar. Valoarea scăzută a ratei lichidității imediate nu constituie, însă, o criză de solvabilitate, dacă întreprinderea deține stocuri, creanțe ce pot fi ușor transformate în mijloace bănești în concordanță cu termenele de plată a obligațiunilor. [13, p.200]

Pentru a se evita apariția acestor situații nedorite, este necesar ca întreprinderea să dispună de un nivel optim de mijloace bănești, care să permită evitarea blocajului în circuitul financiar, insolvabilității și, implicit, falimentului. De aceea în aprecierea capacității de plată pe termen scurt a întreprinderii poate fi inclus și indicatorul ce relevă gradul de asigurare a întreprinderii cu mijloace bănești, calculat conform relației:

(2.7)

În dinamică, mărimea acestui indicator relevă gradul de îmbunătățire a situației trezoreriei.

Acești indicatori ai lichidității permit de a face concluzii generale privind capacitatea de plată a întreprinderii și de asemenea un avantajul că pot fi calculați atît de utilizatorii interni cît și exteriori deoarece informațiile sunt furnizate de bilanțul contabil.

Pe lîngă calcularea indicatorilor de lichiditate se vor lua în calcul și coeficienții de solvabilitate. Solvabilitatea este capacitatea firmei de a plăti la scadență datoriile față de creditorii săi. Un agent economic este solvabil când suma activelor sale investite în mijloace fixe, active circulante, creanțe certe, resurse banești este mai mare sau cel putin egală cu totalul pasivului reprezentând obligatii față de parteneri, salariați, bugetul statului, bancă. Un agent economic poate fi solvabil chiar daca la un moment dat nu are capacitate de plata. Lipsa capacitatii de plata si a lichidităților financiare pot fi temporare dacă se bazează pe o solvabilitate certă a agentului economic. Pentru agentul economic solvabilitatea se asigură numai prin desfașurarea unei activiăți eficiente din care se obține profit. Dacă activitatea nu este profitabilă pierderile din patrimoniu duc la starea de insolvabilitate.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea de plată pe termen lung a agentului economic, adică posibilitatea acoperirii datoriilor totale din activele deținute. [20, p.256] Analiza solvabilității întreprinderii [21, p.52] urmărește capacitatea acesteia de a-și onora obligațiile totale din resurse totale. Pe baza acestui indicator se poate evolua riscul incapacității de plată pe termen lung.

Analiza solvabilității se face din cel puțin două puncte de vedere:

Solvabilitatea pe seama activelor;

Solvabilitatea pe seama rezultatelor financiare obținute pe parcursul exerciuțiului financiar, reflectate în contul de profit și pierderi.

Factorii care acționează asupra lichidității se pot regăsi și asupra solvabilității, alături de aceștia incluzîndu-se și cei specifici proceselor investiționale:

Stadiul de dezvoltare al întreprinderii și opțiunile strategice de dezvoltare;

Structura financiară (efortul investițional și mixul de capitaluri pentru acoperirea acestuia);

Dinamica și structura activului;

Influența factorului timp asupra activelor și indicatorilor.

O primă apreciere a solvabilității se realizează prin compararea între lichiditatea activului și excibilitatea pasivului, respective a activelor totale, din care rezultă situația netă:

Activulnetcontabil= (2.8)

În aprecierea solvabilității se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului și caracterizează îndatorarea și autonomia financiară a întreprinderii:

2)Solvabilitatea patrimonialã=*100% (2.9)

Acest indicator exprimã gradul în care capitalul propriu asigurã acoperirea datoriilor totale. Indicatorul are valența de a exprima participarea celor douã categorii de finanțatori ai întreprinderii(acționari,creditori) la riscurile afacerii gestionate de acesta. Este considerat un punct forte pentru bonitatea întreprinderii dacã solvabilitatea patrimonialã este cuprinsã între 40 și 60%. Aprecierea nivelului indicatorului trebuie realizatî și în corelație cu normele de creditare ale bãncii(lor) creditare.

3) Rata de solvabilitate generalã(Rsg) = (2.10)

Acest indicator mãsoarã gradul în care activele totale ale întreprinderii (AT) pot acoperi datoriile totale ale acesteia(DT). Nivelul minim recomandat este de cel puțin 133%, sub acest nivel întreprinderea se poate confrunta cu perocolul insolvabilitãții sau îi pot fi afectate șansele de creditare. Creditorii sunt interesați într-o valoare cît mai mare a raportului, garanția lor fiind constituitã din activul întreprinderii. [22, p.155]

Existã și alte varinate de calcul prin intermediul rapoartelor:

4)Rsg = (2.11)

5) Rsg= (2.12)

6) Rata îndatorãrii totale= = Levier financiar (2.13)

7)Rata de îndatorare pe termen lung= (2.14)

Aceastã ratã exprimã dependenþa de creditorii pe termne lung, este majoratã de inflaþie, fiind un indicator de ris proporþional cu valoarea lui și cu variabilitatea beneficiilor. Mãrimea lui variazã de la un sector de activitate la altul.

8) Capacitatea de îndatorare= ( 2.15)

Rata exprimã ponderea capitalului propriu în capitalul permanent, depinde de structura financiarã și aratã posibilitãți de îndatorare crescute pentru valori ≥0,5

9) Capacitatea de rambursare = (2.16)

Aceastã ratã exprimã capacitatea întreprinderii de a-și rambursa datoriile totale ºi completeazã rata îndatorãrii, valorea minimã de 0,25 fiind acceptabilã.

10) Rata cheltuielilor financiare= (2.17)

Rata exprimã indirect sovlabilitatea, prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatãrii, trebuind sã fie cît mai micã pentru a evita riscul de non- platã.

Pentru ca întreprinderea sã fie într-o situaþie satisfãcãtoare, nu este sufficient ca ea sã-și poatã achita datoriile( sã fie solvabilã), ci trebuie sã le poatã achita la scadenþa convenitã. Întreprinderea poate fi solvabilã, avînd un active total superior datoriilor (situație netã pozitivã) , dar sã nu posede suficiente lichiditãți pentru a respecta scadențele, ceea ce impune analiza separatã a lichiditãții sale.

Indicatorii prezentați în cazul capacității de plată mai sunt cunoscuti și sub denumirea ca indicatori de bonitate ai agentului economic. Acești indicatori servesc atît în cazul acordării unor credite, cît și în relațiile cu furnizorii și terțe persoane.

Aprecierea indicatorilor de lichiditate și solvabilitate sub aspect static, presupune următoarele avantaje:

a) Simplitatea și ușurința calculării coeficienților;

b) Accesibilitatea sursei informaționale – Bilanțul contabil.

De asemenea în cadrul analizei sub aspect static al capacității de plată prin prisma coeficienților enumerați mai sus, se pot găsi și o serie de dezavantaje, cum ar fi:

Relația statică la un moment dat a mijloacelor bănești și a obligațiilor de plată la un moment dat nu asigura corespunderea acestor elemente pe viitor;

Prezența unui caracter subiectiv de apreciere al parametrilor care nu sunt argumentați logic, dar care au fost stabiliți luând în seamă practica activității întreprinderilor în condițiile pieții dezvoltate .

Nu se ia în calcul gradul diferit de lichiditate a activelor reflectate în Bilanț în componența elementului patrimonial unic.

O unitate economică poate întreprinde 3 strategii privind formarea și stabilirea nivelului fondului de rulment (FR). Aceste metode influențează diferit asupra costurilor financiare și rentabilității întreprinderii:

Prima strategie –  strategia de constituire a unui FR care ar putea să acopere nevoile medii de active curente. În situația dată, activele pe termen lung și o parte din activele curente sunt finanțate din surse împrumutate. Prin urmare, în situația când întreprinderea va înregistra o activitate peste cea medie anuală, firma va trebui să apeleze la finanțări externe, reprezentate de creditele de trezorerie, pe când în perioadele sub cea medie anuală, se va înregistra un surplus de lichidități care pot fi plasate profitabil sub formă de acțiuni. Această strategie este luată de întreprinderi datorită posibilității de a obține profituri mari în urma diferenței dintre dobânda la împrumuturile pe termen lung și scurt. Însă există un risc foarte mare provenit din instabilitatea dinamicii ratei dobânzii a acestor împrumuturi. În acest sens este riscant de a aborda această strategie de către întreprindere cu o stabilitate scăzută.

A doua strategie – strategia de stabilire a unui FR egal cu nivelul activității maxime din cursul anului de previziune. Potrivit acestei strategii, fondul de rulment asigură finanțarea completă a activelor curente permanente și a activelor curente temporare. În acest caz, în perioadele cu o activitate sub nivelul maxim, au loc o imobilizare de capital permanent, înregistrându-se un excedent de lichiditate pe seama FR care trebuie plasat pe termen scurt în vederea creșterii rentabilității generale a întreprinderii; [23, pag.110]

A treia strategie – strategia stabilirii unui FR la nivelul activității minime. Conform acestei strategii, fondul de rulment trebuie să aibă capacitatea să acopere necesarul de active curente permanente, pe cînd activele curente temporare să fie finanțate din împrumuturi pe termen scurt. În această situație întreprinderea este nevoită să apeleze permanent la credite de trezorerie fapt ce ridică nivelul costurilor influențând diminuarea profitului. Astfel, această strategie poate fi apreciată ca una eficientă în cazul în care rata rentabilității depășește rata dobânzii, însă poate fi și nefavorabilă în situația apelării de către întreprindere a unui credite riscante.

Fondul de rulment (FR) poate fi reflectat sub diferite forme, care sunt:

a) FR brut (FRB) care se mai numește FR total sau economic și încadrează toate elementele de active curente care sunt posibile de a fi transferate în bani într-un termen mai mic de un an. FRB în postură de echivalent valoric al elementelor din activ caracterizate prin lichidități pe un termen mai mic de un an se compune din diverse stocuri; creanțe – clienți; avansuri acordate furnizorilor; disponibilități bănești in casă, în cont, etc.

b) FR net (FRN) sau permanent studiază ce parte din capitalul permanent este utilizată pentru finanțarea active curente. Interpretarea fondului de rulment net se poate face astfel:

comparând capitalurile permanente cu activele imobilizate (ATL) ;

comparând activele circulante cu datoriile pe termen scurt.

Analizând cele două moduri de interpretare, se identifică două modalități de determinarea a fondului de rulment net:

Active curente- Datorii pe termen scurt (2.18.)

Capital permanent- Active pe termen lung. (2.19.)

Poziția financiară a unei entități este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfașoară activitatea. Informațiile despre resursele economice controlate de entitate și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea entității de a genera numerar sau echivalente de numerar în viitor.

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare și modul în care profiturile și fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate între cei care au un interes față de entitate; acestea sunt utile și pentru anticiparea șanselor entității de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea entității de a-și onora angajamentele financiare scadente.

Acești indicatori ai lichiditãþii permit de a face concluzii generale privind capacitatea de platã a întreprinderii și de asemenea permit avantajul cã pot fi calculați atît de utilizatorii interni cît și exteriori deoarece informațiile sunt furnizate de bilanțul contabil.

1.3. Capacitatea de plată prin prisma gestiunii financiare

Orice agent economic trebuie să stabilească relații comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relații comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale), precum și fluxuri financiare, care de cele mai multe ori(în condițiile în care ele însele nu reprezintă obiectul tranzacțiilor) au rolul de a stinge angajamentele generate de fluxurile materiale. Aceasta reprezintă principalul motiv pentru care firmele evoluează într-un spațiu numit mediu financiar.

Spațiul financiar oferă firmei instrumente și posibilități de acțiune specifice, dar o supune șu unor constrîngeri deosebite. Obiectul gestiunii financiare sau al finanțelor întreprinderii se poate defini prin raportarea la oportunitățile și constrîngerile determinate de mediul financiar.

Fiecare societate comercială are propriile sale obiective strategice pentru a căror realizare este necesar un ansamblu de decizii de natură economică și financiară. Acestea reflectă strategia sa pe piață. Dacă combinarea obiectivelor economice reflectă politica economică, constrîngerile financiare necesită elaborarea unor decizii de politică financiară. Rolul fundamental al politicii financiare este de a proteja patrimoniul și de a asigura independeța financiară a societății comerciale, în condițiile gestionării eficiente a resurselor limitate. Scopul final este de a asigura consolidarea și creșterea valorii averii acționarilor.

Gestiunea financiară constituie expresia politicii financiare promovate de manageri, în scopul transpunerii în practică a deciziilor stabilite de acționarii societății comerciale. Activitățile specifice acesteia sunt extrem de diverse, iar informațiile sunt disponibile în procesul de luare a deciziilor.

Pe baza cunoștințelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei științifice în abordarea fenomenelor economico – financiare, analiza financiară contribuie la perfecționarea gîndirii economice, a capacității de sinteză și esențiale a relațiilor de interdependență între fenomenul economic și reflectarea lui în decizia financiară.

Gestiunea financiară urmărește maximizarea valorii întreprinderii, urmărind următoarele:

Maximizarea profitului și a calității întreprinderii;

Maximizarea valorii implică protecția și conversarea patrimoniului, respectiv menținerea lichidității (capacitatea întreprinderii de a-ți plăti datoriile la momentul curent) și solvabilități (capacitatea întreprinderii de a-ți plăti datoriile la încheierea exercițiului) firmei;

Gestiunea financiară urmărește aplicarea instrumentelor care să asigure o protecție adecvată împotriva riscurilor(economice, financiare, de faliment).

Valoarea firmei este influențată în mod pozitiv de profit și de patrimoniul firmei, iar în sens negativ de riscurile manifestate la nivelul întreprinderii. Analiza financiară urmarește realizarea :

a) a diagnosticului pe termen scurt prin utilizarea indicatorilor de echilibru financiar, static și dinamic;

b) a diagnosticul rentabilității și al riscului, aici urmarindu-se ratele de rentabilitate, lichiditatea și solvabilitatea, dar și indicatori care se referă la riscurile la nivelul întreprinderii: coeficientul efectului de levier de exploatare, coeficientul efectului de levier financiar
c) urmarește determinarea politicii de finantare pe termen scurt, mediu și lung (decizia de investiții – pe termen lung, determinarea surselor de finantare ale ciclului de exploatare – pe termen scurt).

Gestiunea financiară prognozează, controlează, analizează și reglează, sub aspect financiar, activitățile desfășurate la nivelul societății comerciale. Aceasta asigură desfășurarea normală a activităților și urmărește consecințele financiare ale complexului decisional(acționari, manageri, decidenți publici și monetari), asupra evoluției structurale și poziției pe piață a societății comerciale. Din cele expuse reiese că, gestiunea financiară asigură în mod permanent resursele necesare derulării în condiții optime a activităților de exploatare și de investiții, controlînd modul de utilizare a acestora, în vederea asigurării rentabilității și consolidării poziției pe piață a societății comerciale. În acest scop optimizează fluxurile de capital(propriu și împrumutat), fluxurile de investiții, fluctuațiile stocurilor, fluxul datoriilor financiare, soldurile de trezorerie. Aceasta contribuie la utilizarea eficientă, în condiții de performanță, a potențialului financiar, uman, ethnic de care dispune societatea comercială. [22, pag.249]

Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar între necesitățile de capitaluri circulante și de trezorerie pe de o parte și sursele de acoperire a capitalurilor corespunzătoare pe de altă parte. Ea urmărește optimizarea stocurilor, a creanțelor, a soldurilor de trezorerie în scopul creșterii rentabilității și a lichidităților în condiții de diminuare a riscurilor. De asemenea în cadrul acesteia se urmărește relaxarea scadențelor, datoriilor de exploatare și reducerea costului creditelor pe termen scurt prin negocierea mai multor surse de credit. [24, pag.110]

Capitolul II. ANALIZA CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII ”JAVIAN – GRUP ”S.R.L

2.1. Analiza fluxurilor de mijloacelor bănești la întreprinderea “JAVIAN- GRUP” S.R.L

În literatura de specialitate, fluxul de mijloace bănești mai poate fi folosit și sub denumirea de: fluxul de lichidități, de disponibilități, de trezorerie și de numerar

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar servește la estimarea necesităților viitoare de numerar pe baza situației trecute, cunoașterea acestora fiind utilă atît pentru acționarilor, interesați în existența unui numerar suficient pentru plata devidendelor, cît și creditorilor, interesați în recuperarea împrumuturilor acordate. În egală măsură, cunoașterea fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potențialii investitori, metoda cash-flow-ului actualizat fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii.

În Raportul Financiar sub denumirea de “fluxul mijloacelor bănești, este redat desfășurarea activității economice a unei unități economice generează permanent fluxuri de mijloace bănești.

După esența sa economică, fluxurile de mijloace bănești exprimă totalitatea încasărilor și plăților efectuate în cursul unei perioade de gestiune. Diferența dintre suma încasărilor și plăților formează fluxul net de mijloace bănești.

Necesitatea analizei fluxului de mijloace bănești este determinată de anumite condiții. [25,p.307-317]

Punerea în practică a principiului specializării operațiunilor, în baza căruia se determină rezultatul financiar și se întocmesc toate Rapoartele Financiare în afară de cel privind fluxul mijloacelor bănești;

Apariția modificărilor în mărimea stocurilor de materiale, creanțelor și datoriilor;

Efectuarea diferitor operațiuni economice nemonetare, cum ar fi de exemplu: uzura mijloacelor fixe, amortizarea activelor nemateriale, amânarea impozitelor, etc.

Determinarea fluxurilor de trezorerie, conform Standardului Internațional de Contabilitate, Situațiile fluxurilor de numerar, se efectuează separat pe activități (de exploatare, de investiții, de finanțare), prin două metode:

– metoda directă;

– metoda indirectă.

Metoda directă de analiză a fluxurilor de mijloace bănești, permite evidențierea contribuției fiecărei activități desfășurată de întreprindere asupra lichidității, măsurată prin fluxurile de numerar(cash – flow – ului). Mărimea fluxurilor de numerar ce provin din activitatea operațională reprezintă indicatorul principal al măsurii în care activitatea întreprinderii a generat suficiente mijloace bănești pentru a rambursa împrumuturile, pentru a menține ei de funcționare, pentru a plăti dividendele și pentru a face noi investiții, fără a recurge la surse noi de finanțare. Analiza fluxurilor provenite din activitatea investițională permite efectuarea de aprecieri cu privire la măsura în care cheltuielile prezente au fost făcute cu scopul de a genera venituri pe parcursul mai multor perioade viitoare; fluxurile de numerar degajate din activitatea financiară permit să facem aprecieri asupra dimensiunii fluxurilor de numerar ce se îndreaptă spre creditorii – finanțatori ai întreprinderii. Metoda directă permite aprecierea lichidității întreprinderii, dar nu arată independența dintre rezultatul financiar obținut și variația disponibilităților bănești pe perioada respectivă. [12,p.204] La efectuarea acestei analize se utilizează informația atât din Raportul privind fluxul mijloacelor bănești cât și datele din Planul de afaceri. Aprecierea informațiilor obținute în urma acestei analize se va face pornind de la următoarele argumente:

Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze flux net pozitiv.

Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al întreprinderii determină fluxul net negativ din activitatea de investiții;

Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să compenseze fluxul net negativ din activitatea de investiții.

Prin urmare, în caz de nerespectare a primei și celei de-a treia condiții, acestea fiind obținerea unui flux net pozitiv și compensarea fluxului net negativ din activitatea de investiții de către fluxurile pozitive din activitatea operațională și financiară , provoacă diminuarea soldului mijloacelor bănești și insolvabilitatea întreprinderii. Însă, neglijarea celui de-al doilea aspect cauzează reducerea potențialului economic al întreprinderii pe viitor.

În teoria economică se consideră că orice activitatea trebuie să ” degaje banii” , dacă întreprinderea este rentabilă, atunci veniturile trebuie să fie mari decît costurile, iar intrările de numerar să depășească ieșirile, fapt ce asigură solvabilitatea și creșterea economică a întreprinderii.

Situația fluxurilor de numerar oferă informații referitoare la gradul în care diferitele activități ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar, aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii:

Fluxuri de numerar din activitatea de operațională;

Fluxuri de numerar din activitatea de investiții;

Fluxuri de numerar din activitatea financiară.

Situația fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie și consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală care se explică prin fluxurile de încasări și plăți înregistrate în cursul perioadei. Încasările în numerar sunt aferente de semnul +, iar plățile efectuate în numerar pentru aceleași activități sunt afectate de -.

Aprecierea generală a fluxurilor mijloacelor bănești la întreprinderea de “JAVIAN-GRUP” S.R.L. în baza datelor din Raportul privind fluxul mijloacelor bănești pentru anii 2012- 2014 este prezentată în tabelul de mai jos :

Tabelul 2.1

Evoluția fluxurilor mijloacelor bănești la „JAVIAN-GRUP” S.R.L.

în anul 2012-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor privind fluxul mijloacelor bănești la “JAVIAN-GRUP S.R.L.” pentru anii 2012-2014

Analizînd tabelul de mai sus se observă existența tendințelor negative privind fluxurile mijloacelor bănești, prin urmare această situație se observă în ambele abateri. În acest sens, primul caz este reprezentat de analiza modificărilor survenite pe parcursul anilor 2012-2014 , prin care se elucidează apariția fluxului net negativ din activitatea financiară care poate fi apreciată negativ. Dacă în anul 2012 întreprinderea a reușit să genereze flux net pozitiv în urma activității financiare în sumă de 111,2 mii lei, atunci în 2013 plățile și bănești privind creditele și împrumuturile ce au depășit încasările de acest tip cu 164,1 mii lei.

Fluxul net pozitiv provenit din activitatea operațională în sumă de 112,4 mii lei nu a compensat pe deplin efectul negativ din activitatea financiară. În consecință, la întreprinderea respectivă s-a constatat depășirea plăților bănești asupra încasărilor în suma totală de 162,9 mii lei. Însă dacă se analizează perioada 2013-2014 se observă o situație complect inversă.

Prin urmare se observă prezența unui flux negativ înregistrat în toate categoriile de activități ale întreprinderii. Astfel dacă în anul 2013 întreprinderea a reușit să genereze flux net pozitiv în urma activității operaționale în valoare de 183,9 mii lei, atunci în 2014 plățile operaționale au depășit încasările de acest tip cu 26,0 mii lei. Deci, acest fapt este condiționat de înregistrarea unui rezultat mai mare a plăților privind creditele și împrumuturile ce au depășit încasările de acest tip cu 26,0 mii lei.

În teoria și practica economică se utilizează două modalități tehnice ce efectuează analiza structurală a fluxului de mijloace bănești. Esența primei modalități constă în analiza separată a structurii încasărilor și plăților cu calcularea ponderii fiecărui element component în suma totală a încasărilor sau respectiv a plăților. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților la întreprindere este reflectată în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.2.

Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești la „JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru perioada 2012-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor privind fluxul mijloacelor bănești la „JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru anii 2012-2014

Din datele tabelului 2.2. putem concluziona că la întreprinderea respectivă, elementul formator principal al fluxurilor bănești, îl redă încasările bănești din vânzări. Pe seama acestui canal au fost obținute 86,48 % în anul 2012, 88,85% în anul 2013, iar în anul 2014 se observă cea mai mare pondere, și anume 97,63%. De asemenea, încasările bănești sub formă de credite și împrumuturi reprezintă o componentă stabilă a fluxului de mijloace bănești, având cota de 13,52% în anul 2012; 11,15% în anul 2013 , însă în anul 2014 se observă o diminuare bruscă, cota acestuia fiind de 2,37%.

Componența plăților bănești este determinată de plățile privind salariile cu o pondere foarte înaltă, cea mai mare fiind exprimată în anul 2014 de circa 83,25%. Plățile furnizorilor dețin o cotă semnificativă comparativ cu plățile privind creditele și împrumuturile, și alte plăți operaționale. Analizând în dinamică categoria plăților se poate constata o creștere a volumului plăților furnizorilor în anul 2013 față de anul 2012, crește volumul plăților privind creditele și împrumuturile și de asemenea alte plăți operaționale, ceea ce se apreciază negativ pentru întreprindere, însă în anul 2014 se observă o scădere a plăților privind creditele și împrumuturile, ceea ce arată o perspectivă favorabilă pentru entitate. Cu toate acestea fluxul net total în 2014 se reduce destul de pronunțat comparativ cu anul 2012, ceea ce denotă o tendință negativă creând posibilități de îngrijorare pentru situația economico-financiară de viitor a întreprinderii.

Studierea separată nu permite de a aprecia legăturile existente între diferite elemente componente ale încasărilor și plăților. În acest sens se aplică un nou mod de analiză a fluxurilor mijloacelor bănești. Această metode este reprezentată de analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar,care presupune parcurgerea mai multor etape:

Toate posturile Raportului privind fluxul mijloacelor bănești se unesc în două grupe: a) încasările și b) plățile.

Suma totală a încasărilor bănești se compară cu suma totală a plăților bănești și cea mai mare dintre acestea se prezintă ca 100 %. [25,p. 312]

Totalul încasărilor și plăților bănești se egalează prin fluxul net total pozitiv sau negativ. Această modalitate de studiere a structurii fluxurilor de mijloace bănești este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabelul 2.3

Analiza îmbinată a structurii fluxurilor mijloacelor bănești la „JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru perioada 2012-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor privind fluxul mijloacelor bănești la JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2012-2014

Din tabelul 2.3.reiese că la întreprinderea JAVIAN-GRUP S.R.L. atât în anul 2012 cât și în anul 2013, încasările mijloacelor bănești au depășit plățile bănești, ceea ce a determinat obținerea unui flux net pozitiv care a alcătuit 4%, și respectiv 0.38% în anul 2013.

Suma totală a plăților este acoperită pe deplin de încasările întreprinderii. Întreprinderea dispune de suficiente modalități de a îmbunătăți situația prin atragerea unor investiții care ar contribui la creșterea potențialului economic, care în rezultat ar conduce la accelerarea activității în vederea obținerea rezultatelor mult mai profitabile. Însă anul 2014 față de 2013 se înregistrează un flux net negativ de 35,9 mii lei. Aceasta se datorează valorii plăților bănești ce sunt superioare încasărilor.

Pentru a lămuri apariția acestor schimbări în structura fluxurilor de mijloace bănești este necesară stabilirea factorilor care le-au determinat. Pentru atingerea acestui obiectiv se folosește metoda bilanțieră, întrucât există legătură aditivă între fluxul net total de mijloace bănești și factorii influenți (încasările și plățile bănești). Acest fapt se observă prin următoarea relație:

FNMB=(ÎMBO-PMB0)+(ÎMBI-PMBI)+(ÎMBF-PMBF)+(ÎMBE-PMBE) ( 2.20.)

Din formula prezentată mai sus, se poate constata că, pentru simplificarea calculelor, în cadrul fiecărui tip de activitate fluxurile de mijloace bănești se clasifică în două categorii: încasări și plăți. Influența modificării încasărilor asupra fluxului net total este egală cu abaterea absolută a încasărilor față de perioada de comparație. Pentru determinarea influenței modificării plăților bănești asupra indicatorului rezultativ la abaterea absolută a plăților față de perioada de comparație se inversează semnul. Reprezentarea analizei fluxului de mijloace bănești prin metoda bilanțieră este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.4

Calcului influenței factorilor asupra fluxului de mijloace bănești la „JAVIAN-GRUP S.R.L. în anii 2012-2014 ( în mii lei )

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor privind fluxul mijloacelor bănești pentru anii 2012-2014

Din datele tabelului 2.4. rezultă că la întreprindere că o influență pozitivă considerabilă asupra modificării fluxului net de mijloace bănești în anul 2013, comparativ cu perioada precedentă, a exercitat-o majorarea încasărilor din vânzări. Datorită acestui fapt fluxul net din încasările bănești a crescut cu 722,0 mii lei, ceea ce caracterizează pozitiv întreprinderea. Pe când în anul 2014 cea mai considerabilă influență asupra modificării fluxului net de mijloace bănești în comparație cu perioada precedentă a exercitat-o doar diminuarea plăților furnizorilor.

O situație negativă se poate observa în cazul fluxului net din activitatea financiară, diminuarea acestuia fiind influențată de ambii factori, astfel prezența unei valori negative în cazul încasărilor sub formă de credite și majorarea plăților a determinat reducerea acestui indicator cu 275,2 mii lei și 138,1 mii lei.

Analiza fluxurilor mijloacelor bănești poate fi efectuată și prin metoda ratelor utilizată pe larg în practica analitică de peste hotarele țării. Particularitatea metodei constă în calcularea coeficienților financiari, ce reflectă diferite corelații între obținerea mijloacelor bănești și utilizarea acestora. Sunt utilizați pentru a caracteriza capacitatea întreprinderii de a satisface unele sau alte nevoi prin mijloace bănești disponibile.

Utilizând această metodă pot fi calculați următorii coeficienți:

Coeficientul suficienței fluxului mijloacelor bănești ce permite aprecierea capacității întreprinderii de a-și acoperi necesitățile creșterii potențialului productiv, plății devidendelor prin autofinanțare. Deoarece întreprinderea nu acordă atenție modernizării potențialului tehnic, nu are obligațiuni față de acționari, fluxul net de mijloace bănești se utilizează numai pentru asigurarea potențialului productiv prin procurarea materialelor și mărfurilor.

Formula de calcul este :

(2.21)
De menționat faptul, că în calcul se ia modificarea stocurilor de mărfuri și materiale numai cazul când are loc creșterea stocurilor. Această situație este prezentă și la întreprinderea JAVIAN-GRUP S.R.L.

Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de mijloace bănești. Valorile supraunitare ale acestui coeficient indică capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiunile de plată indiferent de scadența acordată. Acest indicator se utilizează pe larg în aprecierea credibilității clientului în cazul contractării unor credite pe termen lung, plasarea unor investiții în obligațiunile emitentului la un nivel mai înalt. Valorile negative ale acestui coeficient indică riscul înalt de creditare și investire.

Formula de calcul acestui coeficient este

(2.22)

Rata suficienței activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate lucra,utilizând disponibilitățile bănești absolut lichide fără atragerea surselor de finanțare din exterior.

Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei:

(2.23)

Coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești reflectă cota mijloacelor bănești care au fost obținute în urma activității operaționale și lăsate la întreprindere în decursul perioadei, din suma mijloacelor bănești plasate pe termen lung în active disponibile. Pentru toți indicatorii menționați mai sus părțile componente ale numărătorului formulei se determină pe baza Raportului privind fluxul mijloacelor bănești, iar ale numitorului pe baza Bilanțului contabil.  

Formula de calcul al acestui coeficient este:
(2.24)
Analiza fluxului de mijloace bănești în baza ratelor va fi efectuată în baza calculelor reflectate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2. 5

Analiza ratelor fluxului de mijloace bănești pentru anii 2012-2014 (în mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Rapoartelor financiare pentru anii 2012- 2014

Din cele obținute mai sus putem concluziona faptul că întreprinderea respectivă are posibilitatea de a satisface nevoile creșterii potențialului productiv prin autofinanțare. Acest lucru se poate observa prin obținerea unui coeficient ridicat al ratei suficienței mijloacelor băneșt și, care este mai mare ca 1.

Calculul ratei de acoperire a datoriilor cu fluxul de mijloace bănești arată că în atât în anul 2012, cât și în anul 2013 întreprinderea a reușit să recupereze prin disponibilul bănesc obținut în urma activității operaționale 23 % sumele datorate la sfârșitul anului. Situația în anul 2013 se caracterizează prin capacitatea foarte ridicată de recuperare a datoriilor de către întreprindere – de circa 102 %. În anul 2014se observă o situație inversă, rezultatele negative fiind obținute sub influența fluxului net negativ al mijloacelor bănești din activitatea operațională, ceea ce denotă imposibilitatea întreprinderii de a-și onora obligațiunile de plată indiferent de scadența acordată.

Cît de cât satisfăcătore este rata suficienței activelor perfect lichide cu o ușoară diminuare în dinamică. La sfârșitul anului 2012 întreprinderea dispune de active perfect lichide ce i-ar permite efectuarea plăților operaționale în decurs de 17, 65 zile și respectiv 16, 84 zile în anul 2012 fără a apela la resurse de finanțare din exterior. Însă anul 2014 arată o situație dificilă, aceasta având la dispoziție doar l14,69 de zile în decursul cărora întreprinderea poate lucra, utilizând disponibilitățile bănești absolut lichide fără atragerea surselor de finanțare din exterior.

În concluzie se poate observa că examinarea fluxului de mijloace bănești prin metoda ratelor reflectă o situație favorabilă a situației financiare în anul 2012-2014.

Metoda indirectă de analiză a fluxului de numerar. În practică, însă, chiar și o întreprindere rentabilă poate trece prin momente de lipsă de lichidități, ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile care au loc pe perioada corespunzătoare. De aceea, pentru analiza fluxului de numerar se folosește metoda indirectă, care explică devierile ce au loc între profitul realizat de întreprindere și încasările de mijloace bănești pe aceeași perioadă. Principala motivație, care a determinat utilizarea acestei metode de analiză a situației fluxurilor de numerar, este că pe creditori, alte terțe persoane, îi interesează, cu precădere, capacitatea întreprinderii de a genera lichidități și, mai puțin, nivelul profitului pe care-l obține această întreprindere. Această metodă permite identificarea pozițiilor din bilanț care au generat fluxuri de numerar și a acelora care au utilizat fluxuri de numerar cu corectarea succesivă a profitului net.

Metoda indirectă se caracterizează prin faptul că pornește de la rezultatul net al exercițiului care se corectează cu mărimea următoarelor elemente:

1) modificarea mărimii stocurilor, creanțelor și datoriilor din activitatea operațională, înregistrate în cursul perioadei;

2) operațiile care nu generează fluxuri bănești, cum ar fi: amortizarea activelor nemateriale, uzura mijloacelor fixe, epuizarea resurselor naturale;

3) Toate celelalte operații care reprezintă fluxuri generate de activitățile de investiții si cele financiare. [12,p. 205 ]

Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercițiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Adică prin practicarea unei contabilități de angajament sunt înregistrate veniturile și cheltuielile în momentul facturării lor și nu în momentul încasării sau plății, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri și cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieșiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferența dintre mărimea rezultatului realizat și mărimea numerarului din trezorerie [24,p. 224-225 ]

Tabelul 2.6

Structura-cadru a situației fluxurilor de mijloace bănești pe perioada 2013-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al întreprinderii JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2013- 2014

În urma datelor analizate din tabelul 2.6. se poate constata că profitul net obținut la întreprinderea „JAVIAN-GRUP” S.R.L este determinată de situația în care se află fluxurile de mijloace bănești. Prin urmare atât semnul negativ al amortizării, activelor nemateriale, uzurii mijloacelor fixe și variației stocurilor și creanțelor, cât și variația pozitivă a datoriilor financiare pe termen scurt, a creditelor pe termen scurt sau lung influențează diminuarea profitului de net. În această ordine a ideilor, se observă că creșterea stocurilor, creanțelor, reducerea datoriilor financiare pe termen scurt cauzează majorarea profitului net al întreprinderii. În acest sens, se reflectă o situație diferită în cele 2 perioade examinate. Astfel, anul 2013 înregistrează un rezultat pozitiv al profitului net, pe când în anul curent este prezente o diminuare foarte mare, care reprezintă un dezavantaj pentru întreprinderea „JAVIAN-GRUP” S.R.L. Conform celor spuse mai sus, se reflectă o diminuare a stocurilor de mărfuri și materiale, fiind înregistrată în anul 2014 o valoare de 30,2 mii lei. O influență pozitvă poate fi observată prin majorarea creanțelor, însă aceasta nu a fost suficientă la obținerea unui profit net pozitiv.

În concluzie se poate afirma că utilizarea metodei indirecte de analiză a fluxului mijloacelor bănești este efecientă, însă necesită respectarea achitărilor reciproce pentru cumpărături și vânzări de bunuri contra mijloacelor bănești.

Analiza lichidității și solvabilității a întreprinderii ”JAVIAN-GRUP”SRL

Pentru aprecierea echilibrului financiar, pe lângă studierea fondului de rulment, nevoii fondului de rulment și trezorerie nete este necesar de examinat și alți indicatori a capacității de plată. Aceasta reflectă capacitatea firmei de a-și onora plățile ajunse la termenele scadente. Prin urmare, fiind analizată pe o perioadă scurtă sau mai lungă de timp, capacitatea de plată poate fi apreciată ca lichiditatea Bilanțului contabil sau solvabilitatea pe termen lung.

La definirea lichidității Bilanțului contabil pot fi evidențiate două aspecte:

Sub aspect static- ce reprezintă o stare de proporționalitate între mijloacele de plată disponibile la un moment dat și obligațiile de plată exigibile la aceeași dată;

De tip factorial- ce poate fi analizată în baza coeficientului lichidității curente. [25 p.285.]

Pentru obținerea unor rezultate reale în procesul analizei lichidității, totalitatea activelor întreprinderilor se clasifică în funcție de capacitatea acestora de a se transforma în mijloace bănești.

Astfel se va evidenția următoarea grupă de active:

A1- sunt activele perfect lichide, reprezentate de mijloacele bănești;

A2- cuprinde active ușor realizabile: mărfuri, produse finite, CTS și de asemenea investițiile;

A3- conține active lent realizabile, cum ar fi: stocurile de mărfuri și materiale, alte active curente.

A4- cuprinde active greu realizabile,reprezentate de activele pe termen lung.

Alături de gruparea activelor disponibile, analiza lichidității implică clasarea surselor de finanțare reflectate în pasivul Bilanțului contabil. În funcție de necesitatea achitării la termenele scadente,se deosebesc grupe de pasive:

P1 – include datorii urgent, acestea sunt cele scadente cu termenul de plată expirat;

P2- conține datorii curente cu termenul de plată expirat;

P3- înglobează datoriile pe termen lung;

P4- integrează capitalul propriu.

Clasarea activelor și pasivelor firmei și examinarea legăturii existente dintre grupele evidențiate, permite aprecierea Bilanțului contabil. Acesta se consideră absolut lichid, dacă se respectă următoarele relații:

A1>P1; A2>P2; A3>P3; A4<P4. (2. 25.)

Clasificarea activelor în funcție de capacitatea acestora de a se transforma în mijloace bănești și posibilitatea surselor de finanțare în dependență de necesitatea achitării la temenele scadente, sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.7

Gruparea activelor în funcție de gradul lichidității și pasivelor după termenul de scadență

pentru anii 2012-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al JAVIAN GRUP S.R.L pentru anii 2012 – 2014

Din informația studiată în tabelul 2.7. se observă că atât pe parcursul anilor 2012-2014, suma activelor perfect lichide depășesc datoriile urgente, ceea ce atestă respectarea condițiilor din formula (2.11). Însă aceasta concluzie nu poate fi observată și în cazul relației A2>P2 și A3>P3, unde datoriile curente și stocurile de mărfuri și materiale depășesc creanțele pe termen scurt, și respectiv datoriile pe termen lung. Însă cu toate că nu este respectată relațiile în ultimele 2 cazuri, întreprinderea nu întâlnește dificultăți în achitarea datoriilor pe termen scurt, fiind prezentă o cantitate suficientă de mijloace bănești pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Totodată observăm ca se respectă inegalitatea A4<P4 în anul 2013-2014, acest fapt reprezintând existența la întreprindere a unui fond de rulment net pozitiv.

Este de menționat faptul că în literatura de specialitate și activitatea practică există o diversitate de evaluare a indicatorilor menționați mai sus, astfel limitele în care se încadrează acești coeficienți pot fi diferite. Prin urmare, limitele utilizate în analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate pentru întreprinderea „JAVIAN-GRUP „ S.R.L. au fost extrase din Analiza rapoartelor financiare [25, p..287], ale căror valori pot fi observate în următorul tabel:

Tabelul 2.8

Calculul ratelor de solvabilitate – lichiditate pentru anii 2012-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al JAVIAN-GRUP pentru anii 2012 – 2014

Analizînd datele din tabelul de mai sus putem concluziona că actvul net contabil, în anul 2014 este în creștere cu + 47370 mii lei față de anul 2013 și comparînd intervalul dintre anii 2013 și 2012 cu +17568 mii lei. Din calculele de mai sus se observă că pe parcursul perioadei 2012 – 2014 se înregistrează valori peste limita optimă, acest fapt vorbește despre un excedent de lichidități. Întreprinderea deținând acest surplus fără a-l investi, se îndreaptă spre scăderea profitabilității. Rata înaltă a lichidității a apărut ca urmare a stocului mare de mărfuri și materiale și nivelului înalt al numerararului în contul curent, care luate împreună depășesc suma obligațiunilor de plată ale întreprinderii. Însă se obsevă o modificare pozitivă a acestui indicator în 2013 care se apropie de limita optimă, înregistrându-se o lichiditate curentă în valoare de 2,05 mii lei spre deosebire de valoarea obținută în anul 2012 cu 2,28 mii lei. Acest fapt arată o situație favorabilă fapt ce demonstreză că întreprinderea a început să funcționeze eficient, oferînd încredere creditorilor. Dar, din pacate se vede o tendință nefavorabilă a acestui indicator, și anume în anul 2014 coeficientul lichidității curente este cu mult mai mare decat limita optimă. Prin urmare această depășirea este cauzată de prezența atât a unui stoc de materiale și produse finite excesiv, cît și de existența unei sume excesive de mijloace bănești în conturi bancare.

Însă o situație de abatere pozitivă poate poate fi observată și în cazul lichidității intermediare. Astfel în anul 2012, acest indicator se încadra în intervalul optim (0,8>0,73>1), acest fapt se datorează excluderii din componența activelor lichide stocurilor de mărfuri și materiale. În acest scop, întreprinderea este capabilă să achite din contul mobilizării mijloacelor bănești și creanțelor pe termen scurt, care sunt suficiente la întreprinderea “JAVIAN-GRUP „S.R.L. Însă se observă tendință negativă cauzată de creșterea acestui coeficient în 2013-2014, înregistrându-se un rezultat de 1,65 și respectiv 2,45 mii lei..

Cel mai înalt nivel, în comparație cu nivelul optim (0,2-0,25) se înregistrează în cazul lichidității absolute, astfel pe parcursul celor 3 ani analizați, se înregistrează un coeficient ce depășește valoarea optimă. Cea mai mare depășire se observă în anul 2014, ajungând la 2,18 mii lei. Această situație se apreciază ca una nefavorabilă, cauză căreia este utilizarea neeficiente a resurselor disponibile. O situație favorabilă se poate observa în cazul solvabilității generale. Astfel situația prezentă în anul 2012-2013 în care activele depășesc datoriile totale, a servit ca avantaj la încadrarea acestor parametri în limitele optime (1,5<1,9<2).

Aprecierea indicatorilor de lichiditate și solvabilitate sub aspect static, presupune următoarele avantaje:

Simplitatea și ușurința calculării coeficienților

Accesibilitatea sursei informaționale – Bilanțul contabil.

De asemenea în cadrul analizei sub aspect static al capacității de plată prin prisma coeficienților enumerați mai sus, se pot găsi și o serie de dezavantaje, cum ar fi:

Relația statică la un moment dat a mijloacelor bănești și a obligațiilor de plată la un moment dat nu asigura corespunderea acestor elemente pe viitor;

Prin urmare, se observă că pe de o parte necorespunderea indicatorilor de lichiditate parametrilor de apreciere, și pe de altă parte prezența unei tendințe negative în evoluția acestor coeficienți, impune elucidarea cauzelor ce au provocat modificarea lichidității. În acest sens se examinează analiza de tip factorial, care are bază coeficientul lichidității curente. Astfel, abaterea lichidității curente poate avea loc în urma creșterii sau diminuării activelor curente și/sau datoriilor pe termen scurt, care reprezintă doi factori de gradul I.

În primul rând, în procesul analizei, se determină influența factorilor de gradul I asupra lichidității. În acest sens se utilizează metoda substituției în lanț :

Influența modificării activelor curente:

– (2.26)

unde:

ACcur. – active curente în anul curent,

DTSprec. – datorii pe termen scurt în anul precedent,

ACprec. – active curente în anul precedent.

Influența modificării datoriilor pe termen scurt: 

(2.27)

unde: ACcur – active curente în anul curent,

DTScur – datorii pe termen scurt în anul curent;

DTSprec – datorii pe termen scurt în anul precedent,

Analiza influenței factorilor de gradul I asupra lichidității curente la JAVIAN-GRUP în baza datelor Bilanțului contabil este reprezentată în tabelele de mai jos.

Tabelul 2.9

Calculul influenței factorilor de gradul I asupra modificării lichidității curente pentru perioada 2012-2013 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar JAVIAN-GRUP S.R.L pentru anii 2012-2013

Calculele efectuate în tabelul 2.9. demonstrează că, în urma sporirii activelor curente, nivelul lichidității curente a crescut în dinamică față de anul precedent cu 0.55. Însă ca factor negativ se observă o creștere considerabilă a datoriilor pe termen scurt, ce a cauzat diminuarea indicatorului rezultativ cu 0,78. Deci, din cauza majorării datoriilor pe termen scurt asupra ritmului creșterii activelor curente s-a observat o tendință negativă de scădere a lichidității curente.

Tabelul 2.10

Calculul influenței factorilor de gradul I asupra modificării lichidității curente pentru perioada 2013-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar JAVIAN-GRUP S.R.L pentru anii 2013-2014

Calculele efectuate în tabelul 2.10. indică faptul că în urma diminuării datoriilor pe termen scurt, nivelul lichidității curente s-a majorat considerabil în dinamică față de anul precedent cu 1,63 puncte. Însă ca factor negativ se observă o diminuare a activelor curente, ce a condiționat diminuarea indicatorului rezultativ cu 0,3.

În concluzie se poate spune că pe parcursul perioadei 2012-2014 s-au produs modificări esențiale. Prin urmare, se observă o influență cu consecințe diferite, aceasta fiind condiționată de abaterea pozitivă sau negativă a activelor curente și datoriilor pe termen scurt.

În continuare se vor descompune influența factorilor de gradul I asupra lichidității curente a “JAVIAN-GRUP” S.R.L. în părți componente, care de asemenea vor fi analizați prin intermediul a doua tabele pentru 2 perioade. În baza datelor Bilanțului contabil din Anexa nr.1 se va alcătui următorul tabel analitic:

Tabelul 2.11

Calculul influenței factorilor de gradul II asupra modificării lichidității curente la JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru perioada 2012-2013 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar”JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru anii 2012-2013

În urma calculelor obținute în tabelulul 2.11. se poate constata că este prezentă o influență diversă a factorilor de gradul II asupra lichidității curente a “JAVIAN-GRUP” S.R.L. Astfel, în urma calculelor efectuate se observă o influența negativă asupra indicatorului rezultativ a creșterii datoriilor comerciale pe termen scurt și de asemenea a datoriilor pe termen scurt calculate. Acțiunea sumară a factorilor numiți a provocat reducerea lichidității curente cu 2,24 puncte (0.96+1,28).

Însă influența negativă a factorilor de gradul II a fost acoperită parțial însă nu suficient, datorită creșterii stocurilor de mărfuri și materiale, creanțelor pe termen scurt precum și majorarea în dinamică a mijloacelor bănești. Sub influența pozitivă a acestor factori se observă o majorarea a lichidității curente cu 0,94 puncte (0.55+0.37+0.02+0.007).

Pe viitor, întreprinderea trebuie să ia masuri privind reducerea datoriilor pe termen scurt, pe seama majorării activelor curente.

Tabelul 2.12

Calculul influenței factorilor de gradul II asupra modificării lichidității curente la JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru perioada 2013-2014 (mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar”JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru anii 2013-2014

Analizând datele obținute în tabelul 2.12. se observă că este reprezentat calculul influenței factorilor de gradul II asupra modificării lichidității curente la “JAVIAN-GRUP “S.R.L. pentru perioada 2013-2014 (mii lei) . Prin urmare, datele obținute din tabel rezultă că la întreprinderea respectivă este prezentă o influență diversă a factorilor de gradul II asupra lichidității curente a “JAVIAN-GRUP” S.R.L. Prin urmare se observă o influența negativă asupra indicatorului rezultativ a creșterii datoriilor comerciale pe termen scurt precum și scăderii stocurilor de mărfuri și materiale și mijloacelor bănești. Acțiunea sumară a factorilor numiți a provocat reducerea lichidității curente cu 1,95 puncte (0,12+0,23+1,6).

Influența negativă a factorilor de gradul II a fost acoperită parțial dar suficient, datorită creșterii creanțelor pe termen scurt și majorarea în dinamică a datoriilor pe termen scurt calculate. Sub influența pozitivă a acestor factori se observă o majorarea a lichidității curente cu 3,3 puncte (0,2+3,1).

În concluzie se poate spune că la întreprindere este prezentă o gestiune financiară adecvată, însă nu ar fi rău de luat măsuri privind majorarea activelor curente.

Situația reală a întreprinderii privind lichiditatea și solvabilitatea este determinată prin metoda ciclul de conversie a numerarului ce reflectă nu doar nivelul activelor și datoriilor, dar și perioadele de intrări și ieșiri de numerar.

Tabelul 2.13

Dinamica și structura ciclului de conversie a numerarului la “JAVIAN GRUP” S.R.L. pentru perioada 2012-2014 (îS.R.L. pentru perioada 2010-2012, ]n mii lei 1111111111111111111111111111111111111111111111n mii lei)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din Raportul financiar al JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2012-2014

Datele incluse în tabel reflectă o situație nefavorabilă la întreprindere, aceasta se poate obseva prin calcularea indicatoriilor analizați. Comparând rezultatele obținute cu valorile optime putem spune că durata de conversie a stocurilor este una foarte bună de 6, 29 de zile în anul 2012, însă inferioare limitelor admisibile. Deci, în cazul în care ciclu de conversie este mai mic are ca rezultat o nevoie mai mică de finanțare a cheltuielilor curente prin intermediul creditelor bancare, iar de aici cheltuieli mai mici cu dobânzile și o stabilitate mai mare a afacerii.
Însă pozitiv influențează ciclul de conversie a numerarului, reducerea duratei de conversie a creanțelor în anul 2013 față de anul 2012 însă valoarea acestora este apreciată negativă deoarece se înregistrează valori sub valoarea optimă. Pozitiv influențează ciclul de conversie a numerarului reducerea perioadei de întârziere a plăților în 2014 față de anul 2013, prin urmare valoarea acestora este apreciată pozitivă deoarece, conform valorii optime stabilite acest indicator este mai mic decât durata de conversie a stocurilor.

Legătura dintre lichiditate și solvabilitate este determinată de structura financiar – patrimonială. În condițiile stricte de definire a lichidității și solvabilității, o întreprindere chiar dacă dispune de solvabilitate se poate confrunta temporar cu lipsa lichidității. Din punct de vedere al câmpului de acțiune solvabilitatea este mai largă decît lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate și respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.

2.3. Analiza fluxurilor financiare în contextul furnizărilor

și livrărilor cu amănuntul

           Activitatea întreprinderii se desfașoară într-un mediu deosebit de complex, care impune cunoașterea acestuia și a relațiilor care guvernează schimburile reciproce dintre participanții direcți sau indirecți la activitatea întreprinderii.

În economia de piață, schimburile de activități (de mărfuri, de capital, de titluri, etc.) dintre agentii economici, reprezintă condiția de viață a întreprinderii deoarece resursele sunt rare și limitate. Cantitățile de bunuri sau monedă transferate într-o anumită perioadă între agenții economici se numește flux. Acestea se desfașoară prin intermediul factorului monetar.

Fluxurile financiare corespund mișcărilor presupuse de activitatea întreprinderii, fiind generate de tranzacțiile cu alți agenți economici : a) fluxuri monetare (încasări și plăți) ; b) fluxuri de bunuri(de ex. cumpărări de mărfuri) ; c) fluxuri financiare amânate(de ex. cumpărarea unui bun pe credit).

Relațiile financiare reprezintă relații bănești de repartiție și alocare a resurselor conform priorităților și obiectivelor planificate, prevederilor contractuale, raportându-se la oportunitățile și restricțiile mediului financiar în care întreprinderea își desfășoară activitatea. O bună activitate financiară influențează, pe de o parte, rezultatele economice și financiare ale întreprinderii, iar pe de altă parte, relațiile întreprinderii cu băncile, organele fiscale ale statului, partenerii de afaceri, proprietarii și angajații ei. Relațiile întreprinderii cu terții se desfășoară pe bază de contract, iar raporturile cu statul – numai în temeiul prevederilor legilor adoptate. Orice rela- ție de schimb implică două transferuri: transfer de bunuri și servicii contra transfer de mijloace bănești. Schimburile dintre agenții economici se fac pe bază de monedă, dând naștere relațiilor financiare externe.

Combinarea rațională a factorilor de producere achiziționați din exteriorul întreprinderii în scopul transformării stocurilor de valori materiale în produs finit, conform prevederilor contractuale și cerințelor înscrise în documentația de execuție și în standardele de calitate, dă naștere relațiilor financiare interne (operaționale) din cadrul întreprinderii. În figura de mai jos v-or fi reprezentat fluxurile financiare ale întreprinderii.

Fluxuri financiare

Relații financiare externe Relații financiare intere

Figura 2.2. Fluxurile financiare ale întreprinderii.

Comerțul cu amănuntul reprezintă o formă a circulației mărfurilor a cărei funcție constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate. Comerțul cu amănuntul deține un important rol în cadrul circuitului comercial al produselor, el reprezentând veriga intermediară cea mai importantă și de neînlăturat, în fluxul relațiilor producător-consumator.

Comerțul cu amănuntul este înfăptuit de societăți comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unități proprii ale producătorilor, diverse organizații obștești, asociații, etc.

Comerțul cu amănuntul prezintă o anumită specificitate care este dată de următoarele elemente: mărfurile care se vând prin comerțul cu amănuntul sunt destinate în cea mai mare parte consumului individual; vânzarea-cumpărarea are loc prin intermediul relațiilor bănești; mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător consumului unei persoane sau familii, într-o anumită perioadă de timp; prin vânzarea lor mărfurile părăsesc sfera circulației mărfurilor, intrând în sfera consumului.

Un alt aspect care vine să nuanțeze rolul comerțului cu amănuntul este dat de modul de aprovizionare al fiecărui tip de unități, complexitatea sortimentală, metodele de vânzare, facilitățile acordate cumpărătorilor și serviciile asigurate acestora.

Datorită faptului că activitatea desfășurată de comerțul cu amănuntul reprezintă o legătură între consumator și producător, generează o serie de funcții specifice ale acestuia.

Prima funcție a comerțului cu amănuntul se referă la faptul că acesta cumpără mărfuri pe care apoi le revinde în cantități mici. Această funcție generează oserie de avantaje pentru clientelă care, pe de o parte, nu trebuie să-și investească veniturile decât pentru achiziționarea cantităților de produse strict necesare, iar pe de altă parte este ferită de grija unor cantități de produse care I-ar depăși consumul curent.

Cea de-a doua funcție a comerțului cu amănuntul are în vedere asigurarea prezenței unităților sale în toate zonele, localităților și punctele populate. Omniprezența unităților comerciale cu amănuntul presupune atât o amplasare a acestora în toate punctele de consum cât și deschiderea acestora în toate zilele din cursul anului potrivit unui program corespunzător solicitărilor segmentelor de consumatori aprovizionați.

Întreprinderea „JAVIAN GRUP” SRL are ca obiect vânzarea mărfurilor a căror cerere este curentă, a căror cumpărare se realizează de către consumatori cu o frecvență relativ constantă pe tot parcursul anului. Mărfurile din această categorie se asociază în consum, iar majoritatea dintre ele sunt ușor alterabile sau implică existența unor termene de garanție. Aceasta se caracterizează prin exigența unor rețele de mari magazine generale care să comercializeze întreg universul de mărfuri alimentare, o rațională combinare a diferitelor tipuri de mari suprafețe comerciale care să asigure pe de o parte prezența comerțului cu mărfuri alimentare în cadrul localităților, cartierelor, iar pe de altă parte prezența permanentă a produselor proaspete (lapte, carne, pâine, legume, etc.), desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală și a unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial.

Întreprinderea “JAVIAN GRUP” SRL își organizează și desfășoară activitatea sub impactul condițiilor concrete ale mediului său ambiant. În activitatea sa, mediul ambiant joacă un rol esențial în definirea strategiilor sale, în sesizarea și folosirea oportunităților de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creștere economică, de profitabilitate sau doar de supraviețuire. Furnizorii sunt cei care asigură firmei de comerț resursele necesare desfășurării normale a activității economice, sunt organizații și indivizi care asigură firmei inputurile (materii și materiale, utilaje, echipament tehnologic, energie, ambalaje, etichete, servicii, resurse financiare, informaționale, etc.). Furnizorii trebuie priviți nu numai în accepțiunea lor tradițională, ci și ca prestatori de servicii private sau publice (unități de transport, reparații și întreținere, poștă, telefon, telegraf, provideri de internet) sau furnizori de resurse umane (oficii de distribuire a forței de muncă, organizatori de târguri de joburi, unități de învățământ și pregătire profesională, head-hunterii).

Clienții firmei de comerț reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului firmei, nevoile lor reprezentând punctul de plecare în fundamentarea obiectivelor politicii de 16 marketing. În funcție de statutul lor și de natura solicitărilor față de produsele întreprinderii, clienții pot fi consumatori finali ai produselor sunt cei care asigură piața de desfacere a produselor firmei, intermediari (mai rar utilizați în cadrul pieței bunurilor productive) și sunt reprezentați de firmele care facilitează promovarea, vânzarea și distribuirea mărfurilor către consumatorul final, sub forma: comercianților (angrosiști), firmelor de distribuție fizică (de comerț, transport etc.), agențiilor de service de marketing (agențiile de publicitate), intermediarilor financiari, băncilor, societăților de asigurări etc. Decizia unui client de a reveni sau nu în firma de comerț este determinată de câțiva factori emoționali, și anume16: satisfacția generală; intenția de a reveni pentru cumpărături; intenția de a recomanda o marcă, un produs sau serviciu. Consumatorul constituie, în același timp, oportunitate și risc. Azi consumatorii dețin informații despre îngrijire și despre ceea ce cumpără, cum se face, ce este de făcut și modul în care produsul este ambalat. Felul în care consumatorii reunesc și împart informații s-a schimbat, clienții sunt legați mai mult ca niciodată la internet. Informațiile se răspândesc, instantaneu, la nivel global. Sustenabilitatea devine un imperativ în afaceri. Consumatorii doresc să acționeze și să cumpere produse durabile, dar sunt limitați de trei bariere cheie: prețul ridicat; confuzie și lipsa de încredere; disponibilitatea unor alternative. În condițiile actuale, firma de comerț trebuie să adopte noi direcții de abordare a pieței: să devină creatoare de cerere și să dobândească abilitatea în crearea clientele.

Fluxurile financiare ale întreprinderii generate de furnizări și livrări cu amănuntul sunt influențate de modalitatea de plată în relațiile cu clienții. Aceasta poate prevedea plata preventivă, se face pînă la furnizarea producției, sau plata ulterioară, care se face după furnizarea producției. Această situație naște anumite relații de credit.

Creditul comercial este acel credit acordat între producători și comercianți prin vânzarea mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerț). De asemenea reprezintă o amânare la plată, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului său [31 p. 148].

Resursele partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi și eficace modalități de atragere de resurse financiare de către un întreprinzător [32 p. 296]. Această soluție de finanțare a ciclului de exploatare se poate utiliza atât în relațiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilități etc., cât și cu distribuitorii și clienții firmei. Astfel în relațiile cu furnizorii se primesc materii prime, materiale, semifabricate etc., care se folosesc în procesul de producție, iar plata lor se efectuează după o anumită perioadă convenită de părți și stipulată în contract. Utilizarea acestor resurse materiale livrate de furnizori fără a le plăti echivalează cu atragerea de către firmă a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fără dobândă. Astfel se evită apelarea la un credit bancar curent pentru plata furnizorilor. Asemănător se derulează relația și cu distribuitorii sau clienții firmei. Aceștia virează în avans o sumă de bani firmei producătoare sau furnizoare pentru marfa ce le va fi livrată ulterior. Această sumă constituie, practic, o finanțare a firmei producătoare care, altfel, ar fi trebuit să utilizeze propriile lichidități sau credite. Cu alte cuvinte creditul reciproc între întreprinderi, denumit și credit commercial, ar putea fi lămurit prin două noțiuni diferite: credit- commercial și credit – furnizor. Din cele expuse mai sus, întreprinderea poate avea concomitant, creanțe asupra unor client, contabilizate în activul bilanțilui, cît și credite primate de la diferiți furnizori înregistrateîn pasivul bilanțului [33 p. 296]

Gestiunea creditului-client reflectă o serie de măsuri, luate cu scopul de a permite minimizarea sumei creditului și a costurilor legate de plata efectivă, precum și de a limita riscul de nerambursare a creditului. Se cunoaște că un singur client rău platnic, dacă are un credit mare, poate crea greutăți majore întreprinderii furnizatoare. Prin urmare, minimizarea riscului ce rezultă din creditul-client, se poate atinge atât prin măsuri preventive, cât și printr-un control ulterior. Ca măsuri preventive pot fi folosite diferite practici, cum ar fi: a) selectarea clienților cărora să li se acorde credit-client; b)stabilirea prealabilă a unor plafoane până la care se poate ridica creditul acordat unui client sau plafonul total pe entitate în funcție de cifra de afaceri; c)păstrarea dreptului de proprietate prin contract asupra stocurilor vândute pe credit, diverse asigurări împotriva riscului de neplată, ajungând până la vânzarea creanțelor-client unor societăți specializate în astfel de preluări de risc de neplată. Deci, după acordarea creditului-client, se impune o supraveghere și un control continuu asupra evoluției riscului și care se poate realiza pe baza unor indicatori care să exprime raportul dintre creditele efective și plafonul prestabilit, coeficientul de rotație a creditului-client, supravegherea bonității clientului etc

Gestiunea creditului-client include în sine două etape: studiul acordului de credit și analiza principiilor gestiunii financiare a creditului-client.

Acord de credit – client: Gestiunea financiară

1) credit – client, element al politicii comerciale 4)funcții și sarcini ale unui serviciu

2) creditul – client, element de gestiune  5) cercetarea informativă asupra clienților

3) elementele politicii de credit – client 6) controlul asupra creditului – client

7) factoring : avantaje și dezavantaje.

Figura 2.3. Formele de manifestare a gestiunii creditului-client

Sursa: Elaborat de autor în baza informației cu privire la necesitatea analizei influenței creditului – client asupra capacității de plată a întreprinderii ,,JAVIAN-GRUP” S.R.L.

Creditul – client, ca element al politicii comerciale. Furnizorul este interesat în cel mai înalt grad să-și fundamenteze economic creditul-client întrucât acesta constă în participarea sa la finanțarea stocurilor clientului său. Clar este faptul că, condițiile de creditare depind de viteza de rotație a stocurilor pe care dorește s-o realizeze furnizorul. În acest sens, termenele de plată acordate pot fi mai mari sau mai mici, fără a exclude și intervenția altor factori care să influențeze asupra duratei creditului-client. Prin urmare, situarea creditului-client în centrul politicii generale comerciale a unei unități economice, implică o legătura strânsă dintre gestiunea creditului-client și diferite domenii de activitate a întreprinderii, cum ar fi: politica de producție , politica comercială și politica financiară. Viteza de rotație poate fi observată în analiza ciclului de conversie a numerarului; la întrepriderea ”JAVIAN GRUP”S.R.L. se observă că viteza de rotație a stocurilor este foarte mică,și nu se încadrează în limitele stabilite, cel mai bun rezultat observîndu-se în anul 2012, înregisttrtînd un ciclu de conversie egal cu 9,14 zile. Însă acest fapt nu arată o stare de îngrijorare, fiindcă timpul pentru transformarea materiei prime în produse și mai apoi vînzarea lor este foarte mic, ceea ce denotă faptul că întreprinderea dispunde de suficiente mijloace bănești pentru a face față condițiilor de creditare.

Politica creditului – client are legături directe atât cu politica de producție cât și cu politica financiară a întreprinderii. Astfel, spre exemplu, dacă la întreprinderea ”JAVIAN-GRUP”S.R.L se v-or acorda, în anumite perioade, de condiții avantajoase de credit – client poate conduce la o mai bună activitate de producție sau la diminuarea costurilor cu stocajul.

În consecință, se poate spune că gestiunea creditului – client constă în punerea în practică a unor căi de politică economică și financiară cu consecințe favorabile asupra echilibrului financiar al întreprinderii.

Creditul client ca element de gestiune. În condițiile economiei de piață pentru întreprinderi se consideră că creditul – client are un impact dublu asupra activității întreprinderii. Astfel, din punct de vedere benefic, grație obținerii unor surse suplimentare de finanțare, acesta reprezintă un mod de accelerare a creșterii cifrei de afaceri și de pătrunderea pe diverse piețe, însă în același timp, creșterea excesivă a acestuia este extrem de periculoasă, deoarece poate declanșa riscul unii eventual faliment. Întreprinderea „JAVIAN-GRUP„S.R.L are ca principală activitate, comerțul cu amănuntul, din această cauză ea dispune de o valoare mică a creditului – client, fiind egală cu 3,3 mii lei în anul 2012. Dar, acest fapt este apreciat pozitiv, fiindcă întreprinderea nu presupune cheltuieli privind menținerea acestora. La fel, întreprinderea ”JAVIAN – GRUP”S.R.L. dispune de destule mijloace bănești pentru achitarea datoriilor pe termen scurt, nefiind nevoită să apeleze la surse atrase, ceea ce putem deduce în urma analizei mijloacelor bănești în raport cu creanțele.

Politica creditului client variază în funcție de nivelul activității întreprinderii și situația sa de trezorerie, știut fiind faptul că excedentul de trezorerie poate fi utilizat pentru dezvoltarea creditului – client. În același timp însă, este obligatoriu să se calculeze dacă este rentabilă investirea în credit – clienți, în raport cu rentabilitatea ce s-ar putea obține din alte tipuri de investire, sau în raport cu costul acestor fonduri proprii ce se utilizează drept credit – client.

Elementele politicii de credit-client. Componentele politicii de credit-client se referă, în principal la următoarele direcții: durata de acordare a creditului, volumul acestuia și selectarea detaliată a clienților pentru elucidarea clienților rău platnici.

Durata pentru care se acordă creditul-client este, în principiu, foarte variată. Ea se stabilește prin negociere, dar cu prudență și se adaptează în dependență de activitatea clientului și a necesităților sale. Prin urmare, acordarea unor termene de plată mai lungi sau mai scurte realizează o politică mai liberală sau mai restrictivă a creditului-client, dar care nu se poate îndepărta prea mult de la politica dusă de întreprinderile concurente care acționează în sectorul respectiv.

Însă, o întreprindere nu poate acorda credit-client într-un volum care să depășească posibilitățile sale de lichidități sau de refinanțare de la băncile comerciale. În ultimă instanță, băncile au un rol însemnat în stabilirea duratei unui credit comercial care va determina o supraveghere din partea băncilor comerciale a politicii de credit-client promovată de agenții economici. Așa dar, în urma analizei creditului client întreprinderea ” JAVIAN – GRUP”S.R.L. nu este expusă la nici un risc de insolvabilitate, aceasta reiese din faptul că entitatea oferă credit client în mică măsură, iar pe de altă parte lichiditățile sunt cu mult mai superioare creanțelor unității economice analizate, putând să ofere credit client cu un risc foarte minimal.

Volumul creditului-client. Determinarea volumului creditului-client este diferit de la un client la altul. Totuși, ținând seama de diverse riscuri ce decurg din relațiile cu clienții, furnizorul își poate propune anumite limite de credit pe care nu le va depăși pentru un client sau altul, în scopul reducerii riscului global de neplată care decurge din politica creditului-client.

Selectarea clienților. Selectarea cu grijă a clienților trebuie să stea în atenția furnizorilor, ca o altă componentă însemnată a politicii de credit-client. Dacă politica comercială a furnizorului îi permite să-și selecteze clienții, acesta se va orienta către clienții mari, puternici, care au comenzi însemnate și prin intermediul cărora se poate pătrunde pe segmente de piață neexplorate și care pot favoriza imaginea furnizorilor pe alte piețe.

Însă alegerea clienților presupune și preocuparea pentru reducerea riscului de neplată și care poate fi evaluat ținând cont de bonitatea generală a clientului, de comportamentului său anterior, de situația sa economico-financiară la data creditării, de conjunctura economică, precum și de mijloacele de plată pe care le utilizează clientul. Toate acestea presupun că furnizorul trebuie să dețină informații cât mai ample despre clienții săi potențiali sau reali, în funcție de care va decide asupra acordării sau neacordării creditului-client, asupra sumei și duratei acestuia. Reieșind din acestea întreprinderea ”JAVIAN – GRUP”S.R.L. este în stare să acorde credit- client, în orice timp fără a afecta eficiența întreprinderii, ceea ce ne demonstrează și modelul ”Z” Altman, cît și modelul Conan și Holder.

Funcții și sarcini ale unui serviciu de credit-client. Gestiunea financiară a creditului-client se desfășoară, practic, prin intermediul unui serviciu sau compartiment de credit-client care trebuie să satisfacă existențe opuse: sporirea creditului-client printr-o politică comercială atrăgătoare și, în același timp, limitarea riscului printr-o politică prudentă, rațională.

Un aspect deosebit de important ce caracterizează activitatea serviciului ,,credit-client” este cercetarea cât mai detaliat asupra clienților existenți și a celor potențiali. Pentru realizarea acestui scop, se impune colectarea unei informații reale despre clienții noi în scopul evaluării importanței acestora pentru întreprindere, comportamentului lor anterior și aprecierii riscului de neplată.

Este important, în acest context, studierea clienților din punct de vedere atât a lichidității, capacității de plată, solvabilității, cât și a valorii reale a patrimoniului. Pentru a obține o opinie cât mai veridică despre potențialul client, întreprinderea ”JAVIAN – GRUP” S.R.L. trebuie să obțină următoarele informații dintr-o diversitate de surse: a) Caracterul ce se referă la probabilitatea ca un client să încerce să-și onoreze obligațiile sale de plată, chiar dacă apar unele dificultăți, fiind nevoită să colecteze informații de la alți furnizori, clineți. Importanța acestui factor este deosebită, întrucât orice tranzacție realizată pe credit implică o promisiune de plată; b) Capacitatea este o estimare subiectivă a capacității clientului de a plăti, apreciată pe baza performanțelor trecute ale acestuia, metodelor folosite în afaceri și, dacă este cazul, prin realizarea unor observații la fața locului, cu privire la spațiile de producție și de desfacere ale clientului.

Cercetarea informativă asupra clienților. Un anumit număr de informații referitoare la patrimoniul și situația juridică a clientului, moralitatea conducătorilor etc. pot fi obținute de la organisme oficiale. În țara noastră astfel de informații poate oferi, la cerere, Registrul Comerțului ; în alte țări (Franța) s-a creat Institutul național al proprietarilor industriali care centralizează serviciile Registrului Comerțului formând depozitul central de date al Institutului și care, în schimbul unei taxe, poate oferi, la cerere, date despre firmele comerciale : nume, domiciliu, activitatea principală, activitatea secundară, originea fondurilor, starea financiară, etc.

Alte surse de informare posibile : registrul de protestări de la tribunal, registrul de amanet, serviciul de cadastru, precum și băncile, care, la cerere, pot furniza date cu privire la efectele neplătite sau cecuri neonorate. Totuși, astfel de informații sunt limitate, oferind un interes parțial întrucât băncile, spre exemplu, urmărind să protejeze interesele clienților lor, nu oferă informații complete. Pe de altă parte, documentele depuse la bancă de clienți nu pot avea aceeași credibilitate precum cele obținute, spre exemplu, de un control financiar la sediul clientului.

6) Controlul asupra operațiilor de credit-client. Controlul creditului – client reprezintă funcția principală a serviciului “credit – client” din cadrul societății comerciale și are ca scop verificarea eficienței și veridicității politicii adoptată în această direcție, supravegherea și respectarea condițiilor aprobate de conducerea firmei. Controlul se poate efectua prin :

Metoda coeficienților, care constă în calcularea și interpretarea unor coeficienți, pe baza rezultatelor obținute până la un moment dat în activitatea de creditare a clienților, care să permită furnizorului luarea unor decizii și măsuri oportune de ameliorare a activității în domeniu.

Metoda plafonului de credit. Stabilirea pentru fiecare client sau tip de client a unui plafon de credit urmărește limitarea riscului pentru furnizor. Plafonul ține cont de un număr de factori: capacitatea de plată a clientului, situația financiară, instrumentele de plată utilizate în mod obișnuit de client , rentabilitatea sau garanțiile oferite de client.

Utilizarea plafoanelor de credit prezintă avantajul determinării cu anticipație a fondurilor investite în creanțe-clienți în cursul unei perioade și prevederii mijloacelor de refinanțare corespunzătoare, diversificării investirilor în creanțe-clienți în funcție de perspectivele de recuperare, diversificării riscurilor.

Metoda vechimii creanțelor. Tabloul vechimii creanțelor este un instrument care se poate dovedi foarte eficient pentru urmărirea încasării la timp a creanțelor și evitarea situațiilor în care unele creanțe din portofoliu cu termene depășite, n-au fost însoțite de măsuri corespunzătoare de revitalizare.

Avantaje și neajunsurile factoringului. Factoringul este o convenție prin care un furnizor transferă creanțele sale unei societăți financiare specializate și care-i plătește contravaloarea. Pe această cale furnizorul este scutit de grija recuperării respectivelor creanțe, își simplifică evidența contabilă a contului clienți, gestionând numai contul de factoring, pentru care primește periodic un extras de cont de la societatea de factoring.

Folosind procedura de factoring furnizorul are avantajul realizării unor economii la cheltuieli, rezultate din renunțarea la evidența contului clienți, la supravegherea și urmărirea încasării creanțelor, precum și din faptul că nu se mai fac avizări pentru clienți, nu se mai operează cu mijloace de plată diverse (utilizate frecvent de clienți). Toate aceste operațiuni trec la societățile de factoring.

Clientela societăților de factoring se încadrează, de regulă, în rândul întreprinderilor de talie mijlocie, exprimată prin cifra de afaceri. Nu se fac operațiuni de factoring cu întreprinderi foarte mici și nici cu întreprinderi mari. Clientela trebuie să fie pe cât posibil stabilă, cu operațiuni continue, iar facturile prezentate spre vânzare să aibă o valoare consistentă, această situație se observă și la întreprinderea ”JAVIAN GRUP”S.R.L. fiind o unitate economică mică, cu o cantitate mică de clienți, însă stabilă, acordînd credit client în proporții foarte mici, dispunînd de suficiente mijloace bănești, nefiind nevoietă să apeleze la o societate de factoring, ceea ce se apreciză pozitiv pentru capacitatea de plată a întreprinderii.

În concluzie se poate afirma că factoringul oferă servicii avantajoase clienților săi dar nu poate fi considerat ca o soluție miracol pentru acoperirea unor situații financiare precare ale acestora. Dimpotrivă, clienții societăților de factoring trebuie să fie societăți rentabile, cu o situație economico-financiară sănătoasă, care să poată suporta costul relativ ridicat al operațiunilor de factoring.

Gestiunea creditului-furnizor. Dacă apariția în activul bilanțier a postului ,,clienți” poate fi considerată ca o investire în credit-client, apariția postului ,,furnizori” în pasiv este considerată o finanțare pe seama surselor partenerului de afaceri.

Decizia de finanțare prin credit-furnizor diferă de gestiunea creditului-furnizor. Gestionarea creditului-furnizor constă în măsuri care au ca scop la maximizarea acestuia, atât ca volum, cât și ca termen de rambursare. Sursele atrase sub forma creditului furnizor sunt cu atât mai avantajoase cu cât, în general, ele nu sunt oneroase. Pentru beneficiarul acestui credit este important ca diversele clauze cu privire la termen, volum, să fie ferm precizate în contract, în scopul de a preveni eventualele demersuri ale furnizorilor pentru accelerarea rambursărilor. În același timp, obligațiile de plată devenite scadente trebuie onorate pentru a evita plata penalităților de întârziere. Se observă totodată și o diferență între credit client și credit furnizor la întreprinderea”JAVIAN -GRUP”SRL, reflectîndu-se prin cantitatea creditului comercial contractat în raport cu creanțele acordate, reieșind că această întreprindere suportă datorii comerciale mari, fiind caracteristic anume întreprinderilor ce se ocupă cu comerțul cu amănuntul. În urma analizei creditului furnizor pe parcursul perioade 2012 -2014 se observă că ceam mai mare pondere în totalul datoriilor pe termen scurt o au datoriile comerciale, acest fapt nu se apreciază negativ pentru întreprindere, fiindcă ea dispune de suficiente mijloace bănești de a onora aceste plăți la termenele scadente.

În concluzie, se poate demonstra că în procesul activității economico-financiare a întreprinderii „JAVIAN GRUP”S.R.L. apare necesitatea efectuării decontărilor atât cu furnizorii, cumpărătorii, bugetul cât și cu personalul. Din cauza că momentul achitării datoriilor nu coincide, cu momentul apariției acestora, unitatea economică generează atât creanțe, care sunt reprezentate de creditul- furnizor și care sunt reflectate în Bilanț în componența activelor, cât și datorii, care sunt exprimate în componența pasivelor. RAP. Financ. Pag.225 .

Analiza riscului de faliment (insolvabilitate) a întreprinderii “JAVIAN-GRUP” S.R.L.

Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează fragilitatea, iar altele prefigurează falimentul ce amenință supraviețuirea.

Noțiunea de risc nu are semnificație decît atunci cînd se prefigurează viitorul și cînd se încearcă estimarea fluctuațiilor posibile al ratei rentabilității cu ajutorul previziunilor, pornind de la semnalele oferite de analiza situației trecute.

Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase și variază reducerea de activitate, reducerea marjelor și ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management, precum și cauze accidentale legate de falimentul unor clienți, reducerea piețelor de desfacere, blocajul în lanț, ș.a. [26, p. 162],

Stabilirea riscului de faliment constă în evaluarea capacității întreprinderii de a face față angajamentelor asumate față de terți, deci în evaluarea solvabilității și lichidității întreprinderii. Analiza riscului de faliment se poate realiza în manieră statică, prin analiza echilibrelor financiare din bilanț, sau în manieră dinamică, prin analiza fluxurilor din tabloul de finanțare. . Pentru formularea concluziilor privind capacitatea sau incapacitatea de plată s-a format cea mai bună combinație liniară a ratelor, care are capacitatea de a diferenția întreprinderile cu o capacitate de plată înaltă, care dispun de suficiente mijloace bănești, de cele

falimentare. Această combinație sugerează determinarea unui indicator, care caracterizează probabilitatea întreprinderii de a fi falimentară sau cu o gestiune eficientă. Acest indicator este numită scor. Se cunosc mai multe metode – scoring de evaluare a riscului de faliment: modelul Altman, Conan – Holder, modelul Băncii Franței, al Băncii Comerciale Române, al Băncii Agricole ș.a.

Modelul Altman a fost elaborate în anul 1968 în USA, fiind prima funcție – scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.

Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori, funcției – scor (Z) comport 5 variabile (rate) și are următoarea expresie:

Z = 1,2 R1+1,4 R2+3,3 R3+0,6 R4+ 0,999R5 ; (2.28)

în care:

R1 = exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor, măsoare flexibilitatea întreprinderii și folosirea eficiență a capitalului circulant; (2.29)

R2 = = măsoară capacitatea de finanțare internă. (2.30)

R3 = = măsoară randamentul activelor; (2.31)

R4 = = măsoară independența (autonomia) financiară; (2.32)

R5 = măsura viteza de rotație a activelor (numărul de ratații). (2.32)

Pentru a se observă dacă la întreprindere este prezentă o incapacitatea de plată, sau un echilibru financiar stabil, este necesar de reflectat limitele de încadrare stabilite de [27, p. 165]. Prin urmare, pentru formularea unei concluzii referitor la riscul de faliment, este efectuat următorul tabel:

Tabelul 2.14

Analiza modelulului ”Z” Altman pentru perioada 2012-2014 la “JAVIAN-GRUP ” S.R.L

Sursa : Elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil la „JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru anii 2012-2014

Din tabelul de mai sus rezultă că la întreprinderea „JAVIAN-GRUP” S.R.L. pe parcursul anilor 2012 – 2014 este prezentă o situație favorabilă. Aceasta se observă prin încadrarea indicatorilor analizat în limitele stabilite de Silvia Petrescu în ” Analiza financiară aprofundată” [27,p.165], respectiv se poate constata ca pe parcursul anilor 2010-2012 s-a înregistrat un rezultat mult mai înalt decât valoarea 2,657, deci (21,56; 21,14; 25,06>3.) De asemenea se observă că cea mai mare valoare o are raportul dintre vânzări și total active, ceea ce denotă o activitate eficientă a întreprinderii, prin urmare cu atât vânzările vor fi mai mari, iar activele se vor reînnoi mai repede în cifra de afaceri.

Modelul Conan – Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eșantion de 190 întreprinderi mici și mijlocii, din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte de perioada 1970 – 1975.

Funcția – scor cuprinde 5 variabile (rate) și se prezintă astfel:

Z= 0,24 R1 + 0,22 R2 + 0,16 R3 + 0,87 R4 + 0,1 R 5; (2.33)

În care:

R1 = (2.34)

R2 = (2.35)

R3 = = (2.36)

R4 = (2.37)

R5 = (2.38)

Pe baza acestui model, vulnerabilitatea întreprinderii în funcție de valoarea funcției – scor se apreciază astfel:

Tabelul 2.15

Analiza modelulului ”Z” Conan – Holder pentru perioada 2012-2014 la “JAVIAN-GRUP ” S.R.L

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil la „JAVIAN-GRUP” S.R.L. pentru anii 2012-2014

În concluzie valorile funcției – scor superioare minime de 1,22 și în creștere, pînă la 5,51 plasează întreprinderea într-o situație foarte bună cu un risc de faliment cub 10 %. , această situație semnifică posibilitatea întreprinderii de a face față plăților scadente în orice moment.

Capitolul III. CAPACITATEA DE PLATĂ DIN PERSPECTIVA STABILITĂȚII FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

3.2. Direcții de îmbunătățire a capacității de plată a întreprinderii

Capacitatea  de plată exprima posibilitățile întreprinderilor de a face față plăților scadente față de furnizori , salariați și bănci etc. Asigurarea și păstrarea capacității de plată se socoate hotărâtoare pentru crearea funcționalității mecanismului financiar al întreprinderii “JAVIAN-GRUP” S.R.L., aceasta asigurîndu-și capacitatea de plată, deci echilibrul financiar dinamic, numai cu îndeplinirea simultană a două condiții de bază. Mai întâi de toate, ea trebuie să-și garanteze solvabilitatea, deci echilibrul static, iar, în al doilea rând, activul patrimoniului său să prezinte o lichiditate corespunzătoare. În acest sens, în urma analizei rezultatelor obținute în capitolul anterior, rezultă că întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. implică atât puncte forte, cât și puncte slabe.

Deci, în urma analizei indicatorilor ce apreciază lichiditatea, solvabilitatea și fluxul de mijloace bănești se observă că întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. trebuie să întreprindă măsuri privind îmbunătățirea capacității de plată, care vor fi expuși mai jos atât la nivel general, cât și la nivel particular. Prin urmare măsurile care trebuie să fie luate de întreprindere la nivel general pot fi:

Personal calificat. În primul rând se poate de menționat că pentru o gestiunea eficientă a întreprinderii, este nevoie de un personal competent. Factorul uman este principala resursă a oricărei întreprinderi, de calitatea și eficiența utilizării căreia în mare măsură depind rezultatele activității întreprinderii și competitivitatea ei. [16, p..231]

În acest sens, se remarcă că la întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L., trebuie să fie prezent un personal, cu capacități înalte de conducere și coordonare pe diferite niveluri ierarhice. În urma celor analizate se observă că la întreprinderea “JAVIAN- GRUP” S.R.L. activează 28 de lucrători. Datorită faptului că întreprinderea este specializată în producere și realizare- cantine și Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzarea predominantă de produse alimentare; se observă că cea mai mare parte de lucrători dețin studii medii. Prin urmare, doar personalul cu nivel înalt ierarhic posedă studii superioare. Acesta este reprezentat de administrator, managerul pe vânzări și de contabil.

De asemenea o latură importantă pentru eficiența întreprinderii “JAVIAN-GRUP” S.R.L., este util de a crea o atmosferă pozitivă de lucru.

Prin urmare, trebuie să fie prezentă motivarea angajatului, care ține de arta managerului de a influența comportamentul acestuia. Odată conștientizat acest lucru, apare șansa de a obține rezultate bune pentru creșterea economică a întreprinderii.

Relații de fidelitate cu clientul. Orice entitate există și se menține pe piață mulțumită clienților săi. Reieșind din aceasta, unul dintre lucrurile cele mai importante, de care multe întreprinderi nu țin cont, este feedback-ul primit de la cei care achiziționează produsele sau serviciile oferite de firmă. Chiar dacă întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. nu dispune de mulți clienți, ea se bucură de clienți fideli în cadrul genurilor de activitate prestate.

Evaluarea și selectarea furnizorului, reprezintă un punct esențial pentru creșterea calității activității de aprovizionare, deoarece calitatea mărfurilor achiziționate depinde în întregime de furnizor. Prin urmare, întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. dispune de furnizori care satisfac în totalitate necesitățile consumatorilor firmei, aceștia dând posibilitatea de realizare a cerințelor de calitate pentru mărfurile furnizate; disponibilitatea mașinilor, utilajelor și calificării salariaților la nivelele de tehnicitate cerute; variabilitatea lor comercială și financiară; capacitatea lor de producție și aptitudinea de a respecta programările stabilite pentru livrări; eficacitatea sistemului lor de asigurarea calității.

Asigurarea dimensionării judicioase a stocurilor, adoptarea de măsuri pentru evitarea formării de stocuri supranormative și preîntâmpinarea ruperilor de stoc. Dimensionarea stocurilor se face în funcție de: intensitatea la care se desfășoară activitatea de producție; ritmul aprovizionării; cantitatea cu care se aprovizionează o dată; costul cu depozitarea; capacitatea depozitului. În perioada actuala, problemele referitoare la dimensionarea stocurilor nu se mai pun datorita situației economice existente (lipsa lichidităților, devalorizarea continuă a monedei naționale, necunoașterea ritmului producției ce trebuie realizat de firmă etc.). Deci, se observă că întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. dispune de un stoc mare mărfuri și materiale, astfel în anul 2011, ponderea acestuia în total active curente fiind de 31,23%. Însă acest lucru nu se apreciază negativ pentru firma, această constatare fiind observată prin durata redusă de conversie a stocurilor de conversie, și de asemenea de prezența unui surplus de resurse financiare, care ar ptea să facă față la cheltuielile de depozitare a stocurilor de mărfuri și materiale.

Produse diversificate și de înaltă calitate. Prin urmare, pentru creșterea cifrei de afaceri, care exercită o influență directă asupra capacității de plată, întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. necesită adoptarea celor mai eficiente măsuri privind: ajustarea capacității de producție; adoptarea celor mai moderne tehnologii de producție identificarea unui sortiment de produse care satisfac nevoile și cerințele consumatorilor, și care ar putea fi competitive în raport cu alte produse prestate pe piață.

Diversificarea genurilor de activitate prestate. Pentru ca o firmă să supraviețuiască și să se dezvolte trebuie să genereze un profit suficient de mare. Acesta se realizează prin atragerea unui anumit număr de clienți și vânzarea către acestea de produse și/sau servicii la un preț care produce un profit ce poate fi folosit pentru dezvoltarea firmei. Prin urmare, întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L., pentru atragerea clienților, trebuie să-și diversifice trebuie genurile de activitate pe care le prestează. În urma executării acestei măsuri, întreprinderea va avea posibilitatea să perceapă anumite avantaje din cumpărarea produselor sau serviciilor respective. În vederea oferirii unui avantaj clienților săi firma trebuie să-și stabilească strategii generice, strategii care sunt fundamentate fie pe diferențierea produsului sau chiar a genului de activtate prestat, fie pe costul produsului.

Deci, în urma analizei măsurilor generale cu influență directă asupra îmbunătățirii capacității de plată a întreprinderii JAVIAN-GRUP” S.R.L, se va examina în particular ce fel de neajunsuri suportă întreprinderea, și în ce mod pot fi ele înlăturate . În acest scop, se identifică următoarele modalități de îmbunătățire a capacității de plată:

Plasarea eficientă a surplusului de lichidități. Această situație poate fi elucidată odată cu previzionarea eficientă a bugetului trezoreriei. Prin urmare, plățile și încasările sunt operațiuni cotidiene, iar asigurarea echilibrului financiar necesită o egalitate între încasări și plăți, acest lucru se poate întreprinde odată cu constituirea previziunii trezoreriei. După efectuarea acestei operațiuni, întreprinderea constată dacă este prezent un excedent sau un deficit de trezorerie. Deci, se observă că la întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. este prezent un surplus de trezorerie. Acest lucru se observă prin nivelul lichidității și solvabilității sub aspect static, care înregistrează valori peste limita optimă. Așadar, rata înaltă a lichidității a apărut ca urmare a stocului mare de mărfuri și materiale și nivelului înalt al numerararului în contul curent, care luate împreună depășesc suma obligațiunilor de plată ale întreprinderii. Prin urmare, cea mai mare diferență în comparație cu limita optimă stabilită se observă în cazul ratei lichidității absolute, ce înregistrează în anul 2014 un indicator rezultatativ de 2,18 puncte. Această situație se poate constata prin următoarea relație: 2,18>0, 2 –0, 25 puncte.

Prin urmare se poate menționa că chiar dacă întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. dispune de suficiente mijloace bănești pentru onorarea obligațiilor de plată, această situație se apreciază ca una nefavorabilă, cauză căreia este utilizarea neeficiente a resurselor disponibile.

Însă diagnosticul bazat pe rapoarte și judecăți este indispensabil oricărei întreprinderi care deține excedent de trezorerie, ca suport pentru plasamente tradiționale, achiziția de titluri de pe piața monetară, plasamente în valori mobiliare. [31,p. 112]

Deci pentru întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. care înregistrează un surplus, este necesar de utilizat excedentul în cele mai profitabile plasamente, cum ar fi:

plasamente în produse ale pieței care pot fi vândute repede și la un preț avantajos;

răscumpărarea propriilor acțiuni;

investirea în stocuri de mărfuri și materiale;

achitarea în avans a unor mărfuri.

Majorarea încasărilor bănești privind creditele și împrumuturile în raport cu plățile de același tip. Prin urmare, la întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. este prezentă o tendință negativă în ceea ce privește fluxul de mijloace bănești pe parcursul anilor 2012-2014. În acest sens, în anul 2012-2013 se elucidează apariția fluxului net negativ din activitatea financiară care poate fi apreciată negativ.

Dacă în anul 2012 întreprinderea a reușit să genereze flux net pozitiv în urma activității financiare în sumă de 111,2 mii lei, atunci în 2013 și 2014 plățile și bănești privind creditele și împrumuturile ce au depășit încasările de acest tip cu 164,1 mii lei și 26,0 mii lei. Deci este necesar de diminuat plățile bănești privind creditele și împrumuturile, deci acest lucru este posibil la întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. datorită suficienței de mijloace bănești de care dispune entitatea.

Majorarea ciclului de conversie a numerarului în limite optimale. Necesitatea de a întreprinde astfel de măsuri, se observă prin prezența a unui ciclu de conversie negativ în anul 2013 de 1,22 de zile. Rezultatul negativ obținut este influențat în cea mai mare parte de majorarea perioadei de întârziere a plăților. Prin urmare, întreprinderea “JAVIAN-GRUP” S.R.L. poate ameliorarea situației create, este nevoită să execute măsuri în ceea ce privește majorarea atât a duratei de recuperare a creanțelor, cât și a duratei de rotație a stocurilor.

 BIBLIOGRAFIA

I. Acte normative:

1. Legea Republicii Moldova Insolvabilității N 632-XV din 14 noiembrie 2001. Monitorul Oficial N 139-140 15 noiembrie 2001)

2. Legea Republicii Moldova vânzării de mărfuri Nr.134-XIII din 03.06.94. Monitorul Oficial al Republica Moldova nr.17 din 08.12.1994 .

3. Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011Monitorul Oficial nr.38-41/115 din 24.02.2012

4. Hotărîrea luată de Banca Națională al R.M  Nr. 297 din  25.11.2004 cu privire la aprobarea Regulamentului privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile licențiate din Republica Moldova . Monitorul Oficial Nr. 218-223     art Nr : 474     Data intrarii î3n vigoare : 10.12.2004

5. Regulamentul BNM Nr. 33 din 12.07.1996 privind decontările fără numerar în Republica Moldova Nr.25/11-02.Monitorul Oficial Nr. 63, Publicat în 26.09.1996

II. Lucrări științifice:

6. PĂVĂLOAIA, W; PARASCHIVESCU, M-D; COJOCARU, C.; Analiza financiară și modele de politică economică în societățile comerciale, Editura Neuroni, Focșani, 1994, p. 21

7. Alexandru Gheorghiu. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. București: Ed.Economică, 2004, p. 320.

8. Н.Ф. Самсонов Финансы, денежное обращение и кредит Учебник. Краткий курс, М.ИНФРА-М, 2002ю-302с (Серия Высшее образованиеp.265

9. http://dexonline.ro/definitie/lichiditate

10. Ioan Batrâncea, Analiza economică și financiară a societăților comerciale. Editura Eta, Cluj, 1996, 256 p.

11. M.Toma,Felicia Alexandru, Finanțe și gestiunea financiară a întreprinderii,București, Ed.Economică 2003, p. 416

12. ONOFREI. M.- Finanțele întreprinderii, Editura Economică,2007 p.155

13. Бланк И.М. Основы финансового менеджмента. Т.2. К.: Ника-центр, 1999 , p. 73

14. PETRESCU S, Analiza și diagnostic financiar – contabil. București: Editura CECCAR, 2008, p.246

15. VINTILĂ, G. Gestiunea financiară a întreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1997, p. 25

16. BUȘE L. Analiza economico-financiară. București: Ed. Economică 2005, p.107

18. Mihaela Onofrei, Finanțele întreprinderii. București: Ed. Economică,2004, p.310-311

19. MORRIS Mitchel. – Cum sг devii manageri de success, traducere. Editura ALL BECK, Bucureєti, 2000. p.237

20. MORAȘAN I. – Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației Romînia de Mîine, București, 2006. p.256

21. FLOREA, C., Analiza economico-financiară. Teorie și studii de caz, Editura Nevali, Cluj Napoca, 2002, pag: 52

22. PETRESCU S, Analiza financiară aprofundată . Iași: Editura CECCAR, 2005, p.155

23. BOTNARI N., Finanțele întreprinderii, Chișinău: Academia de Studii Economice din Moldova 2006, p. 110

24. DOBROTĂ G – Gestiunea întreprinderii – Editura Academia Brâncuși Târgu Jiu, bucurești 2009, p.183

25. ȚIRIULNICOVA N. (coordonator), ;PALADI V.; GAVRILIUC L.;CHIRILOV N.; FURTUNĂ D.  Analiza rapoartelor financiare. Manual. Ediția a II-a, revizuită. Chișinău: Asociația Obștească „ACAP RM”, 2011, p 307-317

26 . MARIN D. – Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Romînia de Mîine, București,2006 p.276

27. STANCU I, Gestiunea financiară a agenților economici, Ed. Economică, București,1993, p.165

28. http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html

29. http://store.ectap.ro/articole/494_ro.pdf

31. KATONA, L., Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, București, Editura Expert, 2004, p.148.

32. NICOLESCU, O., op.cit., p.296.

III. Surse statistice și de date

30. Raportul financiar al întreprinderii JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2012-2014

p.7 Silvia Petrescu – Analiza financiară aprofundată,concepte-metode-studii de caz, Editura Romînia, Iași 2005, p. 249

http://es.slideshare.net/abcsjf/analiza-financiara-aprofundata

p.14 Dobrotă Gabriela – Gestiunea întreprinderii – Editura Academia Brâncuși Târgu Jiu, bucurești 2009, p.183

http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html

http://store.ectap.ro/articole/494_ro.pdf

28. Morris Mitchel. – Cum să devii manageri de success, traducere. Editura ALL BECK, București, 2000. p.237

29. Morașan I. – Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației Romînia de Mîine, București, 2006. p.256

a.b. Onofrei. M.- Finanțele întreprinderii, Editura Economică

c. Ilie Vasile. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică,R.A. – București,1997. P.

d. Marin Dumitru. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației Romînia de mîine, București, 2003

p.50 PLUG Marin Dumintru. – Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Romînia de Mîine, București,2006 p.276

p. Brezeanu P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economie de piață, Editura Fundației,Romînia de mine”

2589 my bibliog Florea, C., Analiza economico-financiară. Teorie și studii de caz, Editura Nevali, Cluj Napoca, 2002, pag: 52

jkh 26 Silvia Petrescu, Op. Cit., pg. 239;

insolvabSilvia Petrescu, Analiza financiară aprofundată . Iași: Editura CECCAR, 2005, p.155, p.162

256 bib) Păvăloaia, W., Paraschivescu, M-D.,Cojocaru, C., Analiza financiară și modele de politică economică în societățile comerciale, Editura Neuroni, Focșani, 1994, p. 21

In concluzie, mentinerea capacitatii de plata, a lichiditatii si solvabilitatii, este rezultatul unei activitati complexe desfasurate de intreprindere in sectoarele de aprovizionare, productie, comercializare. 

http://ru.scribd.com/doc/19434841/Manual-An2-Finantele-Intreprinderii#scribd

pentru insolvabilitate

 BIBLIOGRAFIA

I. Acte normative:

1. Legea Republicii Moldova Insolvabilității N 632-XV din 14 noiembrie 2001. Monitorul Oficial N 139-140 15 noiembrie 2001)

2. Legea Republicii Moldova vânzării de mărfuri Nr.134-XIII din 03.06.94. Monitorul Oficial al Republica Moldova nr.17 din 08.12.1994 .

3. Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011Monitorul Oficial nr.38-41/115 din 24.02.2012

4. Hotărîrea luată de Banca Națională al R.M  Nr. 297 din  25.11.2004 cu privire la aprobarea Regulamentului privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile licențiate din Republica Moldova . Monitorul Oficial Nr. 218-223     art Nr : 474     Data intrarii î3n vigoare : 10.12.2004

5. Regulamentul BNM Nr. 33 din 12.07.1996 privind decontările fără numerar în Republica Moldova Nr.25/11-02.Monitorul Oficial Nr. 63, Publicat în 26.09.1996

II. Lucrări științifice:

6. PĂVĂLOAIA, W; PARASCHIVESCU, M-D; COJOCARU, C.; Analiza financiară și modele de politică economică în societățile comerciale, Editura Neuroni, Focșani, 1994, p. 21

7. Alexandru Gheorghiu. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. București: Ed.Economică, 2004, p. 320.

8. Н.Ф. Самсонов Финансы, денежное обращение и кредит Учебник. Краткий курс, М.ИНФРА-М, 2002ю-302с (Серия Высшее образованиеp.265

9. http://dexonline.ro/definitie/lichiditate

10. Ioan Batrâncea, Analiza economică și financiară a societăților comerciale. Editura Eta, Cluj, 1996, 256 p.

11. M.Toma,Felicia Alexandru, Finanțe și gestiunea financiară a întreprinderii,București, Ed.Economică 2003, p. 416

12. ONOFREI. M.- Finanțele întreprinderii, Editura Economică,2007 p.155

13. Бланк И.М. Основы финансового менеджмента. Т.2. К.: Ника-центр, 1999 , p. 73

14. PETRESCU S, Analiza și diagnostic financiar – contabil. București: Editura CECCAR, 2008, p.246

15. VINTILĂ, G. Gestiunea financiară a întreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1997, p. 25

16. BUȘE L. Analiza economico-financiară. București: Ed. Economică 2005, p.107

18. Mihaela Onofrei, Finanțele întreprinderii. București: Ed. Economică,2004, p.310-311

19. MORRIS Mitchel. – Cum sг devii manageri de success, traducere. Editura ALL BECK, Bucureєti, 2000. p.237

20. MORAȘAN I. – Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației Romînia de Mîine, București, 2006. p.256

21. FLOREA, C., Analiza economico-financiară. Teorie și studii de caz, Editura Nevali, Cluj Napoca, 2002, pag: 52

22. PETRESCU S, Analiza financiară aprofundată . Iași: Editura CECCAR, 2005, p.155

23. BOTNARI N., Finanțele întreprinderii, Chișinău: Academia de Studii Economice din Moldova 2006, p. 110

24. DOBROTĂ G – Gestiunea întreprinderii – Editura Academia Brâncuși Târgu Jiu, bucurești 2009, p.183

25. ȚIRIULNICOVA N. (coordonator), ;PALADI V.; GAVRILIUC L.;CHIRILOV N.; FURTUNĂ D.  Analiza rapoartelor financiare. Manual. Ediția a II-a, revizuită. Chișinău: Asociația Obștească „ACAP RM”, 2011, p 307-317

26 . MARIN D. – Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Romînia de Mîine, București,2006 p.276

27. STANCU I, Gestiunea financiară a agenților economici, Ed. Economică, București,1993, p.165

28. http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html

29. http://store.ectap.ro/articole/494_ro.pdf

31. KATONA, L., Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, București, Editura Expert, 2004, p.148.

32. NICOLESCU, O., op.cit., p.296.

III. Surse statistice și de date

30. Raportul financiar al întreprinderii JAVIAN-GRUP S.R.L. pentru anii 2012-2014

p.7 Silvia Petrescu – Analiza financiară aprofundată,concepte-metode-studii de caz, Editura Romînia, Iași 2005, p. 249

http://es.slideshare.net/abcsjf/analiza-financiara-aprofundata

p.14 Dobrotă Gabriela – Gestiunea întreprinderii – Editura Academia Brâncuși Târgu Jiu, bucurești 2009, p.183

http://www.goldring.ro/analiza-capacitatii-de-plata-1.html

http://store.ectap.ro/articole/494_ro.pdf

28. Morris Mitchel. – Cum să devii manageri de success, traducere. Editura ALL BECK, București, 2000. p.237

29. Morașan I. – Analiza Economico-Financiară, Editura Fundației Romînia de Mîine, București, 2006. p.256

a.b. Onofrei. M.- Finanțele întreprinderii, Editura Economică

c. Ilie Vasile. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și pedagogică,R.A. – București,1997. P.

d. Marin Dumitru. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației Romînia de mîine, București, 2003

p.50 PLUG Marin Dumintru. – Finanțele întreprinderii, Editura Fundației Romînia de Mîine, București,2006 p.276

p. Brezeanu P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economie de piață, Editura Fundației,Romînia de mine”

2589 my bibliog Florea, C., Analiza economico-financiară. Teorie și studii de caz, Editura Nevali, Cluj Napoca, 2002, pag: 52

jkh 26 Silvia Petrescu, Op. Cit., pg. 239;

insolvabSilvia Petrescu, Analiza financiară aprofundată . Iași: Editura CECCAR, 2005, p.155, p.162

256 bib) Păvăloaia, W., Paraschivescu, M-D.,Cojocaru, C., Analiza financiară și modele de politică economică în societățile comerciale, Editura Neuroni, Focșani, 1994, p. 21

In concluzie, mentinerea capacitatii de plata, a lichiditatii si solvabilitatii, este rezultatul unei activitati complexe desfasurate de intreprindere in sectoarele de aprovizionare, productie, comercializare. 

http://ru.scribd.com/doc/19434841/Manual-An2-Finantele-Intreprinderii#scribd

pentru insolvabilitate