Capacitatea de a Contracta

CUPRINS

Capitolul I. NO}IUNI GENERALE PRIVIND CAPACITATEA DE A CONTRACTA……………………………………………………………………….2.

Sectiunea I. Notiunea de capacitate civila………………………………..2.

§.1. Scurt istoric………………………………………………………………2.

§.2. Elementele capacitatiide drept civil………………………………..11.

1. Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice………………..11.

2. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice………………..15.

3. Capcitatea de folosinta a persoanelor juridice………………20.

4. Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice……………..22.

Sectiunea a II-a. Notiunea capacitatii de a incheia acte juridice civile…………………………………………………………………………………..24.

§.1. Definitia si sediul materiei…………………………………………..24.

1. Definitie……………………………………………………………24.

2. Sediul materiei……………………………………………………25.

§.2. Principiul capacitatilor de a incheia acte juridice civile……….26.

§.3. Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile…………27.

Capitolul II. CAPACITATEA DE A CONTRACTA iN GENERAL

Sectiunea I. Principiul capacitatii de a contracta in general……….28.

§.1. Notiunea capacitatii de a contracta………………………………….28.

§.2. Sediul materiei………………………………………………………….28.

Sectiunea a II-a. Exceptia incapacitatii de a contracta……………….29.

Sectiunea a III-a. Sanctiunea lipsei de capacitate………………………30.

§.1. Nulitatea absoluta……………………………………………………….30.

§.2. Nulitatea relativa………………………………………………………..30.

Capitolul III. CAPACITATEA DE A CONTRACTA iN MATERIA CONTRACTELOR SPECIALE…………………………………………………32.

Sectiunea I. Contractul de vânzare-cumparare…………………………32.

§.1. Principiul capacitatii……………………………………………………32.

1. Reguli generale…………………………………………………….32.

§.2. Exceptia incapacitatii…………………………………………………..33.

1. Vânzarea-cumpararea intre soti…………………………………33.

2. Vânzarea-cumpararea intre tutori si cei pusi sub tutela lor………………………………………………………………………………………..34.

3. Vânzarea-cumpararea intre mandatari si mandatati……….35.

4. Cumpararea de catre administratori bunurilor proprietate publica a bunurilor ce formeaza obiectul acestui drept……………………….35.

5. Cumpararea de catre functionarii publici a bunurilor proprietate publica ce se vând prin mijlocirea lor……………………………..35.

6. Cumpararea de catre judecatori, procurori si avocati de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a caror circumscriptie isi exercita functia sau profesia………………………………….36.

7. Incapacitatea speciala prevazute de Legea nr. 18/1991…….37.

8. Incapacitatea persoanelor insolvabile de a cumpara imobile ce se vând prin licitatie publica……………………………………………………….38.

9. Incapacitatea strainilor si apatrizilor de a cumpara terenuri………………………………………………………………………………….39.

Sectiunea a II-a. Contractul de locatiune…………………………………40.

Sectiunea a III-a. Contractul de antrepriza………………………………43.

Sectiunea a IV-a. Contractul de societate…………………………………44.

§.1. Contractul de societate civila………………………………………….44.

§.2. Contractul de societate comerciala…………………………………..45.

Sectiunea a V-a. Contractul de mandat…………………………………..46.

Sectiunea a VI-a. Contractul de comodat………………………………..48.

Sectiunea a VII-a. Contractul de imprumut de consumatie…………49.

Sectiunea a VIII-a. Contractul de depozit………………………………..49.

Sectiunea a IX-a. Contracte aleatorii………………………………………51.

§.1. Contractul de joc sau prinsoare……………………………………….51.

§.2. Contractul de renta viagera……………………………………………51.

§.3. Contractul de intretinere……………………………………………….51.

Sectiunea a X-a. Alte contracte……………………………………………..52.

§.1. Contractul de tranzactie………………………………………………..52.

§.2. Contractul de fidejusiune………………………………………………53.

§.3. Contractul de gaj………………………………………………………..54.

§.4. Contractul de ipoteca…………………………………………………..55.

CONCLUZII……………………………………………………………….56.

Bibliografie………………………………………………………………….58.

Cuprins……………………………………………………………………….63

=== reparat ===

CAPITOLUL I

NO}IUNI GENERALE PRIVIND

CAPACITATEA DE A iNCHEIA ACTUL JURDIC CIVIL

Sectiunea I NO}IUNEA DE CAPACITATE CIVIL|

§1. Scurt istoric

in dezvoltarea sa istorica, notiunea de subiect de drept civil a suferit transformari importante, inainte de toate, in privinta sferei oamenilor care puteau avea calitatea de titular de drepturi si obligatii civile. Atât notiunea de subiect de drept civil, cât si notiunea de capacitate civila s-au modificat treptat in decursul secolelor, lucru reflectat, in mod necesar si logic, in dreptul obiectiv. intr-o lunga perioada din istoria societatilor umane, a statului si dreptului, numai unii dintre oameni erau subiecte de drept; foarte multi sclavi, dar intr-un anumit sens si tiganii sau iobagii erau considerati obiecte, iar nu subiecte de drept. Ca si dreptul actual, dreptul roman a cunoscut conceptele de persoana fizica si persoana juridica, desi utiliza o alta terminologie. Spre deosebire de dreptul actual, dreptul roman nu a recunoscut niciodata calitatea de persoana tuturor membrilor societatii. Numai cei ce aveau personalitate (caput) puteau sa dobândeasca drepturi si sa-si asume obligatii. Personalitatea era insa incompleta sau limitata. Se bucurau de o personalitate completa numai cei ce intruneau urmatoarele elemente: libertatea (status libertatis), cetatenia (status civitatis) si calitatea de sefi ai unor familii civile (status familiae). Prin urmare, se bucurau de personalitate completa numai cetatenii romani sefi de familie. Celelalte categorii de oameni liberi aveau capacitatea mai extinsa sau mai restrânsa, in functie de o serie de factori. Desi romanii nu au creat o terminologie speciala pentru a desemna capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, ei aveau totusi reprezentarea clara a acestor concepte, asa cum rezulta din numeroase texte.

Personalitatea incepe chiar inainte de nastere, potrivit principiului formulat pe baza unui text din Paul: ''infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis ejus agitur'' (copilul conceput se considera nascut când e vorba de interesele sale2). Gratie acestui principiu, copilul nascut dupa moartea tatalui sau venea totusi la succesiune.

Personalitatea inceteaza in momentul mortii, cu exceptia cazului mostenirii neacceptate, când personalitatea defunctului se prelungea. intrucat in dreptul roman nu se admitea existenta unui patrimoniu fara titular, s-a considerat ca in intervalul de timp cuprins intre moartea unei persoane si acceptarea mostenirii sale, titularul patrimoniului este chiar defunctul a carei personalitate se prelungeste: ''hereditas iacens sustinet personam defuncti'' (mostenirea cât timp nu a fost acceptata sustine persoana defunctului)3.

Potrivit textelor din opera legislativa a lui Justinian, oamenii se impart in doua categorii: liberi si sclavi4 . in vreme ce conditia sclavilor era, in linii generale, unitara, oamenii liberi aveau un regim juridic neomogen, fiind impartiti in numeroase categorii, in functie de factori extrem de diversi5. Sclavii, lipsiti de capacitate juridica, erau supusi, din toate punctele de vedere, stapânilor lor. Acestia aveau dreptul sa dispuna de sclavi, ca de orice lucru, aveau asupra lor drept de viata si de moarte; pedeapsa cu moartea aplicata unui sclav de catre stapânul sau a constituit in acele vremuri un fapt obisnuit, fara nici o consecinta juridica pentru stapân. Cu timpul, s-a schimbat situatia juridica a sclavilor; stapânul care se purta cu cruzime fata de sclav era obligat sa-l vânda, iar cel care si-a ucis sclavul fara motive raspundea ca de uciderea unui sclav strain. Mai târziu a fost oprita definitiv executarea sclavilor de catre stapânii lor. Cu timpul, s-a schimbat si situatia juridica a iobagilor, chiar daca in acesta privinta lucrurile nu au evoluat intotdeauna potrivit cerintelor progresului. Calitatea de subiect de drept a omului (cu capacitate juridica) a aparut treptat si in tara noastra, ea capatând conturul de astazi dupa punerea in aplicare a Codului civil român. Codul Caragea pune robii6 si tiganii7 in acelasi rând cu dobitoacele.

Pentru a intelege insa mai bine cum s-a ajuns ca libertatea persoanei8 sa fie unul dintre principiile fundamentale ale oricarei societati organizate in stat, vom prezenta si evolutia dreptului civil in ceea ce priveste capacitatea de a incheia acte juridice, de dupa adoptarea Codului civil român9. La adoptarea sa (1865)10 Codul civil continea dispozitii relative la persoane in Cartea I, intitulata "Despre persoane", art.6-460, reglementari abrogate succesiv prin diferite acte normative, precum: Legea din 24.02.1924 privitoare la dobândirea si pierderea nationalitatii romane; Decretul nr. 32 din 31.01.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si Decretului privitor la persoanele fizice si juridice; Legea nr. 173 din 04.03.1941 pentru declararea mortii prezumate; Decretul nr. 339 din 23.11.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu ocazia razboiului, in afara zonei interioare; Decretul-Lege privind abrogarea unor acte normative, nr. 9/1989; Legea din 15.03.1906 ; Legea din 25.02.1928 privitoare la actele starii civile; Legea nr. 96 din 20.04.1932 privitoare la ridicarea incapacitatii femeii maritate; Legea nr. 18 din 12.02.1948 pentru modificarea Codului de procedura civila; Legea nr. 394 din 23.04.1943 pentru accelerarea judecatilor; Legea din 29.10.1877 asupra Ministerului Public; Legea nr. 249 din 04.04.1945 pentru abrogarea art. 277 Cod civil; Decretul nr. 130 din 02.04.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural; Decretul nr. 185 din 30.04.1949 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii privitoare la majorat, la capacitate in materia contractelor de munca si emancipare11. Cât priveste persoanele juridice, Codul civil francez nu s-a ocupat de ele, intrucât organizatiile colective erau privite cu ostilitate, ca fiind reminiscente feudale. Ca atare, societatii civile nu i s-a acordat destula amplitudine, fiind succint reglementata (art.1491-1531). Societatile civile cu capitaluri considerabile vor putea recurge insa peste doua decenii, la art. 236 C. com. din 1887, potrivit caruia societatile pot imprumuta formele societatii pe actiuni, ele devenind astfel persoane juridice, fara a-si pierde caracterul civil.

Asociatiile fara scop lucrativ si fundatiile nu au fost reglementate insa decat printr-o lege din 5 februarie 1924, potrivit careia ele sunt persoane juridice. Conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice a fost reglementata mai amplu prin Decretul nr. 31 din 30.01.1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice12 13 .

Cat priveste capacitatea de a contracta, in sistemul initial al Codului civil, art. 950 stipula ca: ''Necapabili de a contracta sunt:1.Minorii;2. Interzisi;3. Femeile maritate, in cazurile determinate de lege;4. In genere, toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte".

Fata de acesta redactare, importante modificari au fost aduse de-a lungul timpului, dupa cum urmeaza:

a) in ceea ce-i priveste pe minori, in redactarea art. 342 C. civil14 se arata ca: "Minor este acela care nu are in etate de 21 de ani impliniti, fie parte barbateasca sau femeiasca"15 . In prezent, potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de exercitiu deplina incepe fie prin indeplinirea majoratului civil, care este fixat la 18 ani, fie prin incheierea casatoriei de catre femeie (15 sau 16 ani- din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 4 din Codul familiei)16.

b) in ceea ce ii priveste pe interzisi, Codul civil reglementa regimul lor juridic in art. 435-457, dând urmatoarea definitie interzisului judecatoresc17: Art. 435: "Majorele care este intr-o, stare de obicinuita stare de imbecilitate, de sminteala sau de nebunie cu furie, trebuie a fi interzis, chiar si cand are intervale lucide"18 .

Sunt necesare cateva distinctii. Astfel, se facea deosebire intre interdictia civila dintr-o sentinta pronuntata de instanta civila, care, dupa ce a constatat starea de alienatie mintala a unei persoane, o declara pusa sub interdictie (interzisii judiciari) si interdictia legala, care avea aceleasi efecte ca si cea judiciara, dar care este accesoriul fortat al anumitor condamnari pronuntate de jurisdictiile represive19. Apoi, se facea distinctia intre interdictia judiciara si consiliul judiciar, adica "persoana desemnata de justitie pentru a asista si autoriza la intocmirea unor acte juridice pe individul a carui slabire de minte sau porniri de obicinuita risipa cer sa fie ocroti si supraveghiat''20, aceasta din urma institutie fiind reglementata de art. 458-460 C. civ21.

In prezent interdictia judecatoreasca isi are sediul in Capitolul II din titlul III al Codului familiei (art.142-151) si Decretul nr. 32/1954, care reglementeaza, in Sectiunea I a Cap. III ''Procedura interdictiei" (art. 30-35)22.

c) Femeile maritate.

Incapacitatea femeilor maritate nu era generala ca aceea a minorilor si interzisilor, ci restransa la cauzele determinate de lege si anume23:

A. Cazul art. 197 C. civil: " Femeea nu poate porni judecata, fara autorizatiunea barbatului ei, chiar si in cazul cand e comercianta publica";

B. Cazul art. 199 C. civil: ''Femeea avind chiar paraferna24 nu o poate da, instraina, ipoteca, nu poate dobandi avere cu titlu oneros sau gratuit, fara concursul barbatului la facerea actului sau prin deosebit consimtamant scris";

C. Cazul art. 1248, C. civ.: "Nici barbatul, nici femeia, nici amandoi impreuna nu pot, in timpul casatoriei,a instraina, nici a ipoteca imobilul dotal, afara de cazurile prevazute prin art.1249.''25;

D. Cazul art. 1254 C. civ.: "Imobilul dotal poate fi schimbat cu consimtamantul femeii, pe un alt imobil de valoare cel putin 4/5 din valoarea sa, justificandu-se utilitatea shimbului dobandindu-se autorizatiunea justitiei, si dupa o pretuire prin experti numiti din oficiu de tribunal. In acest caz imobilul primit in schimb va fi dotal si se va intrebuinta spre cumparare de imobile, de se poate";

E. Cazul art. 1265 C. civ: "Femeea care a castigat separatiunea de patrimonii, dobandeste libera administratiune a avutului sau. Ea poate dispune de averea sa mobila si chiar de a o instraina, dar nu poate instraina imobilul fara consimtamantul barbatului sau, la caz de refuz fara autorizatiunea judecatei";

F. Cazul art. 1281 C. civ.:"Femeea are ipoteca, legala, supusa cu toate acestea la inscriptiune, asupra imobilelor barbatului sau, pentru dota cea alienabila. In nici un caz, femeia nu va putea renunta la aceasta ipoteca sub pedeapsa de nulitate";

G. Cazul art. 1283 C. civ. :"Toata averea femeii care nu este dotala este paraferna sau avere extradotala";

H. Cazul art. 1287 C. civ.:"Supuindu-se regimului dotal,sotii pot cu toate acestea sa stipuleze o societate de achizitiuni, ale carei efecte sunt cele urmatoare."26 .

Toate aceste reglementari au fost ulterior abrogate; cat priveste dispozitia din art. 950 pct. 3, aceasta a fost abrogata expres prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate – promulgata prin Decretul nr. 1412/1932, M. Of. nr. 94/20.04.1932.

d) Cat priveste dispozitia art. 950 pct. 4, potrivit caruia: "Necapabilii de a contracta sunt:(…)4. in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte", precizam ca in aceasta categorie intra o intreaga serie de incapacitati speciale.

§2.Elementele capacitatii de drept civil

Normele dreptului civil referitoare la capacitate stabilesc, cu aplicatie la persoana fizica, elementele care o compun, reglementari care sunt valabile si in privinta capacitatii persoanelor juridice. Astfel, potrivit prevederilor art. 5 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice27, structura capacitatii civile a persoanei cuprinde doua elemente: capacitatea de folosinta28 si capacitatea de exercitiu.

1. Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

Aceasta a fost definita29 ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile. Sediul materiei se afla in diferite izvoare de drept civil, dintre care nu trebuie omise: Constitutia, Codul civil, Codul familiei, Decretul nr.31/1954, Decretul nr.32/1954, Decretul nr 212/1974 de ratificare a Pactului international privind drepturile civile si politice ale omului, Conventia internationala privind drepturile copilului (aprobata prin Decretul nr. 47/1990 si ratificata prin Legea nr.18/1990), Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, Codul penal, Legea nr. 58/1991, Legea nr. 105/1992.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice prezinta urmatoarele caractere juridice30: legalitate, generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, egalitate si universalitate.

Art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 consacra regula dobandirii capacitatii de folosinta dela data conceptiunii dispunind ca: "Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu"31 .

Deci, in materie contractuala civila, copilul conceput dobandeste drepturile de creanta pe care autorul sau le avea (prin ipoteza, presupunem ca cel ce a incheiat contractul ar fi decedat inainte de executarea acelui contract), in virtutea faptului ca el este un succesor universal sau cu titlu universal32.

Cat priveste ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice, care ar avea, in acelasi timp, sunt si ingradiri ale capacitatii de a contracta33, putem enumera urmatoarele:

a) cea prevazuta de art. 806 C. civ.: "Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel… prin donatie sau testament de bunurile sale;

b) cea prevazuta in art. 809 alin. 2 C. civ.: "Minorul ajuns la majorat, nu poate dispune nici prin donatiune intre vii (s.n.), nici prin testament, in favoarea fostului sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei n-au fost in prealabil date si primite"34;

c) cea din art. 810 C. civ.:

"Doctorii in medicina sau in chirurgie, ofiterii de sanatate si spiterii (adica medicii si farmacistii – n.n.), care au tratat o persoana in boala de care moare, nu pot profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dansa a facut in favoarea lor in cursul acestei boli.

Sunt exceptate :

1. Dispozitiile remuneratorii facute cu titlu particular; se va tine insa seama de starea dispunatorului si de serviciile facute;

2. Dispozitiile universale, pana la al patrulea grad inclusiv, ofera numai daca mortul va avea erezi in linie dreapta si daca acela, in profitul caruia s-a facut dispozitia, nu este el chiar erede in linie dreapta.

Aceleasi reguli sunt aplicabile in privinta preotilor;

d) cea din art. 1307 alin. 1 C. civ.:

"Vanzarea nu se poate face intre soti…"

e) aceea din art. 1308 C. civ.:

"Sub pedeapsa de nulitate, nu se poate face adjudecatori nici direct,nici prin persoana interpuse:

1. tutorii, ai averii celor de sub a lor tutela;

2.mandatarii, ai averii ce insarcinati sa vanda;

3.administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor incredinate ingrijirii lor;

4.oficiantii publici (adica functionarii publici – n.n.), ai averilor statului ale unor vanzari se fac printr-insii."

f') cea consacrata de art. 1309 C. civ.:

"Judecatorii si supleantii,membrii ministerului public (procurorii -n.n.) si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor sub pedeapsa de nulitate,speze si daune-interese";

g) cea prevazuta de art. 47 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/199135:

"Persoanele fizice care nu au cetatenia romana si domiciliul in Romania, precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania, nu pot dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii.".

In incheierea problemei ingradirilor capacitatii de folosinta a persoanei fizice precizam faptul ca nu trebuie asimilate ingradirilor dreptului civil acele ingradiri ori incompatibilitati care sunt cunoscute in alte ramuri de drept36.

Cât priveste incetarea capacitatii de folosinta, aceasta are loc odata cu moartea persoanei fizice, fie prin moarte constatata fizic, direct, fie prin moarte declarata judecatoreste (art.1 si 18 din Decretul nr.31/1954)37.

2. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Aceasta a fost definita38 ca fiind acea parte a capacitatii civile a omului care consta in aptitudinea acestuia de a dobandi drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile.

Pentru existenta capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, sunt necesare doua premise: a) existenta capacitatii de folosinta a persoanei fizice; b) existenta discernamantului, adica a puterii omului de a-si reprezenta, corect, consecintele juridice ale manifestarii sale de vointa39.

Tinind seama de existenta si calitatea discernamantului omului, avind in vedere inaintarea ei in varsta, capacitatea de exercitiu40 are trei ipostaze:

– lipsa capacitatii de exercitiu;

– capacitatea de exercitiu restransa;

– capacitatea de exercitiu deplina.

A) Cat priveste lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, categoriile de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sunt urmatoarele: minorul care nu a implinit varsta de 14 ani; persoana pusa sub interdictie (art. 11 alin. 1 din Decretul nr.31/1954)41.

In materia care intereseaza aici, anume in materia contractuala civila, lipsa capacitatii de exercitiu este consacrata si de pct. 1, 2 si 4 art.950 C. civ.: " Necapabilii de a contracta sunt:

1. minorii;

2. interzisii;

3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate, promulgata cu Decretul nr. 1412, M.Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932);

4. In genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte".

Cei lipsiti de capacitatea de exercitiu sunt reprezentati legal la incheierea actelor juridice, dupa caz, fie de parinti, fie de tutore, iar in anumite cazuri, reprezentarea legala este realizata de curatorul celui lipsit de capacitatea de exercitiu( art.11 alin.2 si art.15-16 din Decretul nr.31/1954, art.105 alin.1, art.124 alin.1, art. 147, 132, 139, 146, 152-157 C. fam., art.34, 37 si 39 din Decretul nr. 32/1954, art. 672 C. Proc. civ, art. 816 C civ., art.71 din Legea nr. 36 /1995, Legea notarilor publici si a activitatii notariale)43.

Starea juridica a lipsei capacitatii de exercitiu incetaza fie prin implinirea varstei de 14 ani ( pentru minor), fie prin ridicarea interdictiei sau moarte( pentru interzisul judecatoresc).

B) Capacitatea de exercitiu restransa a fost definita44 ca fiind aptitudinea minorului de 14-18 ani de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea, personal, a anumitor acte juridice civile45. Dupa cum rezulta din definitia data, inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este marcat de implinirea varstei de 14 ani. In ce priveste continutul capacitatii de exercitiu restranse, enumeram contractele pe care le poate incheia minorul intre 14-18 ani:

– contractele pe care le poate incheia valabil personal si singur: contractele pe care le putea incheia pana la implinirea varstei de 14 ani (cele de conservare si contractele marunte); contractele de administrare, daca nu sunt lezionare; depozitul special C.E.C. ( potrivit art. 10 alin. final din Decretul nr.31/1954 si Statutului C.E.C., aprobat prin H.G. nr.88/1996)46;

– contractele pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil, numai cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal: actele administrative, atat cele privitoare la un bun( ut singuli), cat si cele privitoare la patrimoniul minorului (cum ar fi inchirierea unui bun, contractul de antrepriza pentru repararea unui bun etc) ;

– contracte pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia, personal, dar cu dubla incuviintare (a ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare), din aceasta categorie facand parte contractele de dispozitie (precum instrainarea – vanzare – cumparare, schimb, donatie, etc – contractul de ipoteca, s.a.), renuntarea la un drept sau tranzactia;

– contractele interzise minorului de 14-18 ani (dar permise majorului); in acest sens, art. 133 alin. 3 C. fam. dispune ca:

"Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia",

iar potrivit art. 128 C. fam.:

"Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul , o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte si minor de alta"47.

Cat priveste cazurile de incetare a capacitatii de exercitiu restransa, acestea sunt48 :

– implinirea varstei de 18 ani, cand se dobandeste deplina capacitate de exercitiu;

– daca femeia se casatoreste inainte de 18 ani (de la 16 ani, iar in anumite conditii, chiar de la 15 ani), cand, de asemenea, ea dobandeste deplina capacitate de exercitiu;

– daca minorul este pus sub interdictie judecatoreasca, ceea ce il face sa devina lipsit de capacitatea de exercitiu, total;

– prin moarte, cand inceteaza si capacitatea de folosinta.

C) Capacitatea de exercitiu deplina a fost definita49 ca fiind aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea – personal si singur – a tuturor actelor juridice civile. Data la care se dobandeste deplina capacitate de exercitiu este stabilita de art. 8 din Decretul nr.31/1954, din ale carui prevederi rezulta ca exista doua moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu:

a) dobandirea prin implinirea majoratului civil, adica la data implinirii varstei de 18 ani50;

b) dobandirea prin incheierea casatoriei de catre femeie, inainte de a implini varsta de 18 ani (15 sau 16 ani); aceasta rezulta din coroborarea art.8 alin. 3 din Decretul nr.31/1954 cu art.4 C. fam.

Cat priveste continutul, definitia capacitatii de exercitiu deplina a persoanei fizice exprima, sintetic, tocmai continutul ei: aptitudinea omului de a incheia, personal si singur, orice act juridic civil, deci, implicit, orice contract, prin care dobandeste ori exercita un drept subiectiv civil sau isi asuma ori executa o obligatie civila51.

Cat priveste incetarea capacitatii de exercitiu deplina, enumeram urmatoarele cazuri:

– odata cu incetarea capacitatii de folosinta (adica prin moarte);

– prin punerea sub interdictie judecatoreasca;

– prin anularea (desfiintarea) casatoriei, inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani ;

– in cazul casatoriei putative, daca femeia a fost de buna credinta la incheierea casatoriei, iar hotarirea de anulare ramane definitiva inainte ca ea sa fi implinit 18 ani.

Incalcarea regulilor privitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice se soldeaza cu sanctiunea nulitatii relative a actului juridic.

3. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice

Aceasta a fost definita ca fiind acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil care consta in aptitudinea sa de a avea drepturi si obligatii civile52. Caracterul juridic53 al capacitatii de folosinta a persoanei juridice il constituie specialitatea ei si consta in insusirea acesteia de a cuprinde doar posibilitatea subiectului colectiv de drept civil de a avea acele drepturi si obligatii civile care se circumscriu principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, adica acelea care sunt in acord cu scopul pentru care persoana juridica a fost infiintata.

Cat priveste inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice, din cuprinsul art. 33 alin.1 si 2 al Decretului nr. 31/1954 reiese ca inceputul capacitatii de folosinta (deplina ) a persoanei juridice este marcat de unul din urmatoarele momente: a) data inregistrarii, pentru persoanele juridice supuse acesteia; b) data actului de dispozitie care infiinteaza persoana juridica (nesupusa inregistrarii); c) data recunoasterii actului de infiintare (daca persoana juridica nu nu este supusa inregistrarii); d) data indeplinirii altei cerinte prevazuta de lege (daca persoana juridica nu este supusa inregistrarii)54.

Cu privire la continutul ori intinderea capacitatii de folosinta restransa (anticipata de lege), s-a aratat55 ca aceasta capacitate, fiind tranzitorie, este limitata atat in ce priveste latura pasiva (asumarea de obligatii), cat si in ce priveste latura activa (dobandirea de drepturi), caci ambele sunt subordonate aceluiasi obiectiv limitat: persoana juridica sa poata lua nastere, complet, in mod valabil.

In privinta continutului capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice, acesta poate fi determinat in doua feluri. In primul rand – sintetic – acest continut este exprimat in chiar definitia acesteia: aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile, in general (tot sintetic se exprima continutul acestei capacitati si prin generalitatea acestei capacitati). In al doilea rand – analitic – continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice se exprima in atitudinea de a avea totalitatea drepturilor patrimoniale si personale nepatrimoniale civile (latura activa a continutului) si totalitatea obligatilor patrimoniale si nepatrimoniale civile (latura pasiva a continutului). Dupa al doilea criteriu, se pot distinge drepturile si obligatiile civile care au ca izvor legea, actul juridic ori faptul juridic stricto sensu; in alta exprimare, in continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice intra drepturile si obligatiile civile contractuale si extracontractuale.

In determinarea continutului capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice trebuie sa tinem seama de anumite reguli, care privesc limitele acestei capacitati, care, in esenta sunt urmatoarele:

– persoana juridica nu are aptitudinea de a avea acele drepturi si obligatii civile care nu pot apartine decat persoanei fizice (ex: nume domiciliu, etc);

– continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de caracterul (ori natura) fiecarei categorii de persoane juridice, dupa criteriul ramurilor de drept in care sunt subiecte reprezentative;

– limita esentiala a continutului capacitatii de folosinta a persoanei juridice este data de scopul sau, adica "obiectul de activitate"; aceasta limita se exprima in principiul specialitatii capacitatii de folosinta (art.43 din Decretul nr.31/1954, art. 9 din Legea nr. 21/1924).

Cat priveste incetarea capacitatii de folosinta restransa a persoanei juridice, generic aceasta inceteaza odata cu dobandirea deplinei capacitati de folosinta de catre persoana juridica. Concret, capacitatea de folosinta restransa inceteaza in unul din urmatoarele momente: data inregistrarii; data inscrierii; data inmatricularii; data recunoasterii actului de infiintare; data ramanerii definitive a hotaririi judecatoresti de admitere a inregistrarii (art.33 alin.3 din Decretul nr.31/1954). Capacitatea de folosinta deplina inceteaza pe data incetarii fiintei acesteia.

Nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosinta a persoanei juridice se poate concretiza in:

– incheierea actului juridic in lipsa capacitatii de folosinta; capacitatea de a face actul juridic civil este o conditie de fond, generala si esentiala, deci de validitate pentru actul juridic civil, astfel incat, neindeplinirea acestei conditii, in modalitatea aratata, va atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil;

– incalcarea actului juridic civil cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta, caz in care actul juridic este nul de drept.

4. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Aceasta a fost definita56 cu acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma obligatiile civile, de catre organele sale de conducere.

In ceea ce priveste inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, s-a considerat ca acest inceput este in sensul ca persoana juridica dobandeste aceasta capacitate de la data infiintarii sale; aceasta capacitate de exercitiu, astfel dobandita, poate fi pusa in valoare numai de la data desemnarii, progresive si efective, a organelor de conducere ale persoanei juridice.

Continutul capacitatii de exercitiu a presoanei juridice este exprimat generic,in chiar definitia sa: aptitudinea de a dobandi si exercita drepturile si de a-si asuma si indeplini obligatiile civile, prin incheierea actelor juridice civile de catre organele sale de conducere. Acest continut este alcatuit din doua laturi: cea activa, constand in dobandirea si exercitarea drepturilor subiective civile prin incheierea de acte juridice si cea pasiva, constand in asumarea si indeplinirea obligatiilor civile prin incheierea de acte juridice.

Determinarea contextului exact al capacitatii de exercitiu a persoanei juridice presupunerea cunoasterea limitelor acestei capacitati57.

Prima si cea mai importanta limita este aceea impusa de capacitatea de folosinta a persoanei juridice (care, dupa cum este stiut, este generata de principiul specialitatii ei). Aceasta limita impune retinerea urmatoarelor reguli:

– capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat capacitatea de folosinta;

– daca capacitatea de folosinta a persoanei juridice inseamna aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile, indiferent de izvorul lor concret (acte juridice si fapte juridice stricto sensu) capacitatea de exercitiu inseamna aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma obligatii civile exclusiv prin incheierea de acte juridice; prin urmare, si sub acest aspect – al izvorului – capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este mai redusa decat capacitatea de folosinta.

A doua limita este aceea care este impusa de pluralitatea organelor de conducere ale persoanelor juridice. Astfel, la majoritatea persoanelor juridice, exista mai multe (2, 3, 4) organe de conducere. Or, dupa cum prevede alin. 2 al art. 35 din Decretul nr. 31/1954, actul incheiat de organele persoanei juridice este actul persoanei juridice insasi numai daca a fost incheiat "in limitele puterilor ce le-au fost conferite".

Sectiunea a II a NOTIUNEA CAPACITATII DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE

§.1. Definitia si sediul materiei

1. Definitie

Prin ''capacitatea de a incheia actul juridic civil'' se intelege acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civl de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.

Capacitatea de a incheia acte juridice civile este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Aceasta este o premisa a capacitatii de exercitiu a persoanei, cealalta premisa fiind discernamantul juridic.

2. Sediul materiei

De lege lata, reglementarea capacitatii de a incheia actul juridic civil este disparata, adica raspandita in mai multe dispozitii legale, din acte normative diferite, principalele gasindu-se, cum e firesc, in Codul civil si Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

Codul civil reglementeaza aceasta conditie de fond, esentiala si generala pe categorii de acte juridice civile.

In afara de art. 948 pct.1, care prevede ca o conditie esentiala (''pentru validitatea unei conventii'') este capacitatea de a contracta, exista si dispozitii, precum:

– art. 949 C. civ.:

"Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege'';

– art. 950 C. civ.:

"Necapabili de a contracta sunt:

1.minorii;

2.interzisii;

3. (abrogat prin Decretul nr.1412/1932 de ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate);

4. in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte.'';

– art. 807 C. civ.:

''Minorul de 16 ani poate dispune prin testament numai de jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorele'';

– art. 808 C. civ.:

''Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.

Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.'';

– art. 856 C. civ.:

''Orice persoana este capabila de a face testament ,daca nu este poprita de lege'';

– art. 1306 C. civ.:

''Pot cumpara si vinde toti cei carora nu le este oprit prin lege''.

Dispozitii privind capacitatea de a incheia acte juridice se mai gasesc in Codul familiei, Decretul nr.31/1954 si in alte izvoare ale dreptului civil.

§.2. Principiul capacitatii de a incheia acte juridice civile

In legatura cu acesta conditie de fond si esentiala a actului juridic civil – capacitatea – este de retinut ca principiul ori regula este capacitatea de a face actul juridic civil (exceptia fiind incapacitatea ).

Acest principiu este consacrat, fragmentar, in art. 856, 949, 1306 din Codul civil, mentionate mai sus.

Cu caracter general, acest principiu se desprinde din prevederea art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954 :

''Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege.''

Principiul capacitatii de a face acte juridice civile este sustinut de literatura de specialitate si consacrat in solutiile jurisprudentiale.

Mai trebuie retinut ca, pentru persoana juridica, regula capacitatii de a face acte juridice civile este subordonata principiului specialitatii capacitatii, consacrat de art.34 din Decretul nr.31/1954 .

Corecta intelegere a principiului capacitatii presupune si urmatoarea subliniere: capacitatea este o stare de drept – de jure – (adica ''asa cum o vede legea''), spre deosebire de discernamant, care este o stare de fapt – de facto-, acesta, discernamantul, putand exista, izolat, chiar la o persoana incapabila, dupa cum o persoana deplin capabila se poate gasi intr-o situatie in care, pasager, sa nu aiba discernamant.

§3.Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile

Ca si alte exceptii, si exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de exceptie, dupa cum se stie, sunt de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae intrepretationis)

Aceasta caracterizare a incapacitatii de a incheia acte juridice civile este cuprinsa atat in art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954, cat si in dispozitiile art. 950 din Codul civil (evocate mai sus), precum si in alte dispozitii cuprinse in izvoarele dreptului civil58.

CAPITOLUL II

CAPACITATEA DE A CONTRACTA IN GENERAL

Sectiunea I PRINCIPIUL CAPACITATII DE A CONTRACTA IN GENERAL

§.1. Notiunea capacitatii de a contracta

Pornind de la definitia data capacitatii de a incheia actul juridic civil1 putem defini capacitatea de a contracta ca fiind acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectelor de drept civil de a deveni titulare de drepturi si obligatii civile prin incheierea de contracte civile.

Capacitatea de a incheia contracte civile2 este, pe de o parte, diferenta specifica in raport cu genul proxim care este capacitatea de a incheia acte juridice civile, iar pe de alta parte reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice; ea este o premisa a capacitatii de exercitiu, cealalta premisa fiind discernamantul3.

§.2.Sediul materiei

De lege lata, reglementarea capacitatii de a incheia contractul juridic civil este disparata, adica raspandita in mai multe dispozitii legale, din acte normative diferite, principalele gasindu-se, cum e firesc, in Codul civil.

In afara de art. 948 pct.1, care prevede ca o conditie esentiala ("pentru validitatea unei conventii") este capacitatea de a contracta, exista si alte dispozitii, precum:

– art. 949 C. civ.:

"Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege";

– art. 950 C. civ.:

Necapabilii de a contracta sunt:

1.minorii;

2. interzisii

3. (abrogat prin Decretul nr.1412/1932 de ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate);

4. in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte";

– art. 808 C. civ.:

"Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii";

– art. 1306 C. civ.:

"Pot cumpara si vinde toti cei carora nu le este oprit prin lege".

Dispozitii privind capacitatea de a incheia acte juridice se mai gasesc in Decretul nr.31/1954 si in alte izvoare ale dreptului civil.

Sectiunea a II-a EXCEPTIA INCAPACITATII DE A CONTRACTA

Ca si alte exceptii, si exceptia de a incheia contracte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de exceptie, dupa cum se stie, sunt de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Aceasta caracterizare a incapacitatii de a incheia contracte juridice civile este cuprinsa atat in art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, cat si in dispozitiile art. 950 din Codul civil, precum si in alte dispozitii cuprinse in izvoarele dreptului civil4 .

Sectiunea a III-a SANCTIUNEA LIPSEI DE CAPACITATE

§.1. Nulitatea absoluta

Incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, in urmatoarele cazuri:

a) nerespectarea unei incapacitati speciale, impusa pentru ocrotirea unui interes obstesc, cum este cea stabilita de art. 1309 C. civ.;

b) lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta, potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Regulile in care se exprima regimul juridic al nulitatii absolute sunt5:

a) nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes;

b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila;

c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare.

§.2.Nulitatea relativa

Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanei se sanctioneaza cu nulitate relativa, respectiv:

1) contractul este incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu – a minorului de 14 ani si interzisul judecatoresc;

2) contractul s-a incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal si este lezionar pentru minorul intre 14-18 ani;

3) contractul s-a incheiat fara incuviintarea autoritatii tutelare;

4) contractul s-a incheiat in lipsa ori cu depasirea puterilor, pentru persoana juridica, precum si nerespectarea unor incapacitati (instituite pentru protectia unor interese individuale, personale cum e aceea prevazuta de art. 1307 C. civ. – interdictia vanzarii-cumpararii intre soti).

Regimul juridic se exprima in urmatoarele trei reguli6:

a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea contractului juridic;

b) actiunea de anulabilitate este prescriptibila;

c) nulitatea relativa poate fi confirmata.

CAPITOLUL III

CAPACITATEA DE CONTRACTA

IN MATERIA CONTRACTELOR SPECIALE

Sectiunea I CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE

§.1. Principiul capacitatii

1. Reguli generale.

Conform art. 1306 C. civ., pot cumpara toti carora nu le este oprit prin lege. Deci regula este capacitatea, iar incapacitatea, exceptia. De aceea, cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege.

Cat priveste capacitatea de exercitiu, in materia contractului de vanzare-cumparare se aplica regulile generale. Precizam numai ca vanzarea-cumpararea este, in principiu, un act de dispozitie atat pentru vanzator, cat si pentru cumparator. In consecinta, partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuviintarea acestuia si, in toate cazurile, cu autorizatia autoritatii tutelare. Dar vanzarea-cumpararea este, intotdeauna, act de dispozitie numai raportat la lucrul vandut si pretul care formeaza obiectul contractului. In schimb, raportat la patrimoniul partii contractante, vanzarea-cumpararea mijloceste si efectuarea acte de conservare sau de administrare a patrimoniului (de exemplu, cumpararea de materiale pentru repararea casei, instrainarea bunurilor supuse pieirii ori stricaciunii sau a celor de mica valoare devenite nefolositoare – art. 129 C. fam.). Iar in aceste cazuri va fi suficient ca partea sa aiba capacitatea de a face acte de conservare ori de administrare si, respectiv, sa aiba incuviintarea necesara incheierii unor astfel de acte.

§.2.Exceptia incapacitatii

Pentru contractul de vanzare-cumparare legea prevede anumite incapacitati speciale. Aceste incapacitati sunt interdictii (prohibitii) de a vinde si cumpara sau de a cumpara. Interdictiile (numai) de a vinde (inalienabilitatea), intrucat sunt stabilite de lege in functie de natura (destinatia bunurilor), iar nu in consideratia persoanei (intuituu personae), sunt analizate de catre autori in legatura cu obiectul contractului de vanzare-cumparare1.

1.Vanzarea-cumpararea intre soti.

Vânzarea intre soti este interzisa (art. 1307 C. civ.)2. Care este scopul acestei interdictii?

a) Potrivit legii, donatia este revocabila (art. 937 C. civ.). Daca vanzarea intre soti ar fi valabila, s-ar putea ocoli aceasta dispozitie imperativa a legii prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate. Scopul interdictiei este de a-i impiedica pe soti sa realizeze sub aparenta unor vanzari simulate donatii irevocabile (donatarul abuzand de influenta pe care o are asupra sotului donator).

b) Prin aceasta interdictie se apara si interesele mostenitorilor (rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor). Daca vanzarea intre soti n-ar fi interzisa, prin vanzari simulate unul din soti ar putea face celuilalt liberalitati care sa exceada cotitatea disponibila sau care sa fie sustrase raporturilor donatiilor.

c) Prin aceasta interdictie se mai apara interesele creditorilor, care ar putea sa fie fraudati prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate (inclusiv fictive )3.

Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti, duce la nulitatea relativa a contractului, anularea putand fi ceruta de oricare dintre soti, de mostenitorii ocrotiti sau de creditori, fara a fi obligati sa dovedeasca fraudarea drepturilor4. Fiind o nulitate relativa, ea poate fi confirmata dupa desfacerea casatoriei de catre parti sau de catre mostenitori dupa moartea vanzatorului5.

Mentionam ca vanzarea intre concubini este valabila, afara de cazul cand contractul s-a incheiat pentru a determina pe una din parti sa mentina starea de concubinaj si, deci, are o cauza imorala6.

2. Vanzarea-cumpararea intre tutori si cei pusi sub tutela lor.

Conform art. 13087 pct. 1 C. civ., tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor (cat timp socotelile definitive ale tutelei nu au fost date si primite – art. 809 C. civ.)8. Sanctiunea ce se aplica in situatia incalcarii dispozitiilor art.1308 pct.1 C.civ. este nulitatea relativa.

3. Vanzarea-cumpararea intre mandatari si mandanti.

Mandatarii, atat conventionali, cat si legali, imputerniciti a vine un lucru, nu pot sa il cumpere ( art. 1308 pct. 2 C. civ.) intrucat – de regula -nu se admite ca o persoana sa cumuleze si rolul de vanzator si pe cel de cumparator. Legea a stabilit aceasta prohibitie (precum si prohibitia pentru functionari) pentru ca mandatarul (functionarul) sa nu fie pus in situatia de a alege intre interesul sau, care este de a cumpara cat mai ieftin, si interesul pe care trebuie sa il apere, obtinand pretul cel mai ridicat. Sanctiunea aplicabila in cazul incalcarii art.1308 pct.2 C.civ. este nulitatea relativa.

4. Cumpararea de catre administratorii bunurilor proprietate publica a bunurilor ce formeaza obiectul acestui drept.

Persoanele care administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C. civ.).

In aceasta situatie opereaza sanctiunea nulitatii relative, cu exceptia cazului in care obiectul actului de vanzare-cumparare il formeaza un bun ce apartine domeniului public, situatie in care sanctiunea este nulitatea absoluta.

5. Cumpararea de catre functionarii publici a bunurilor proprietate publica ce se vand prin mijlocirea lor.

Functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.). In cazul bunurilor destinate vanzarii si pentru care exista preturi fixe, astfel incat aprecierile subiective sunt excluse, cumpararea poate fi recunoscuta valabila, daca nu intervin alte cauze de nulitate.

In acest caz se considera ca sanctiunea este nulitatea relativa, desi textul art. 1308 sugereaza sanctiunea nulitatii absolute9; evident ca daca este vorba despre cumpararea unor bunuri din domeniul public, sanctiunea aplicabila nu poate fi decat nulitatea absoluta.

6. Cumpararea de catre judecatori, procurori si avocati de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carui circumscriptie isi exercita functia sau profesia.

Judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari (cumparatori) de bunuri litigioase care sunt de competenta Curtii de apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia ( art. 1309 C. civ.). In cazul judecatorilor de la Curtea Suprema de Justitie si a procurorilor de la Parchetul General ( de pe langa CSJ) interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii.

Prin ''drepturi litigioase'' trebuie sa se inteleaga nu numai drepturile care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat10, dar si cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare (dubius eventus litis)11 si indiferent de natura dreptului si de intentia cumparatorului de a il revinde12.

Intrucat aceasta interdictie este intemeiata pe un motiv de ordine publica (apararea prestigiului justitiei)13, incalcarea ei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului14 si cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata daunelor-interese, de catre cesionar in favoarea partii ce a fost prejudiciata prin cesionarea dreptului litigios.

7. Incapacitatea speciala prevazuta de Legea nr.18/1991

O incapacitate speciala de cumparare (de dobandire) este prevazuta de Legea nr. 18/1991 in privinta terenurilor agricole. Potrivit art. 46 alin. 2, proprietatea dobanditorului si a familiei sale (sot si copii necasatoriti, daca gospodaresc impreuna cu parintii lor – art. 8 alin. 3) nu poate depasi 100 ha teren agricol in echivalent arabil, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare.

Fiind o derogare de la regula capacitatii (art. 1306 C.civ.), textul este de stricta interpretare; se aplica numai in privinta terenurilor agricole15 (nu intra in calcul terenurile cu constructii sau destinate constructiilor), dar indiferent de locul situarii lor (intravilan sau extravilan) si numai in cazul dobandirii prin acte intre vii (si nu mortis causa sau prin faptul posesiunii)16, dar indiferent de caracterul oneros sau gratuit al actului.

Limita de 100 ha este stabilita cumulativ; terenul detinut in proprietate (nu si cu alt titlu, de exemplu, arenda) impreuna cu cel dobandit tot in proprietate, fie si nuda proprietate, nu poate depasi limita prevazuta de lege. Daca terenul dobandit se incadreaza in parte in aceasta limita, in parte o excede, urmeaza ca, in conformitate cu regula nulitatii partiale, actul sa fie considerat valabil in partea in care dobandirea se situeaza in limita a 100 ha si nul absolut in aceea care depaseste aceasta suprafata17. Adaugam insa ca, oricare din parti18, dar mai ales vanzatorul, poate dovedi ca nu ar fi incheiat actul fara partea lovita de nulitate (de exemplu, partea de teren ramasa nu poate fi valorificata in mod corespunzator).Actul juridic va fi anulabil (eroare) in partea ce se incadreaza in limita celor 100 de ha si nul absolut in partea ce depaseste 100 ha.

In masura nulitatii, vanzatorul ramane proprietar si obligat sa restituie pretul (restitutio in integrum respectiv partim restitutio). Pe de alta parte,in masura in care actul este nul absolut,nu poate fi validat prin retransmiterea terenului catre o alta persoana19 (nulitatea primei instrainari atragand si nulitatea celei de a doua, instrainatorul neavand calitatea de proprietar) si nici deghizat sub forma de arendare20 sau dobandit printr-o persoana interpusa. In caz de simulatie, actul secret este lovit de nulitate absoluta in temeiul art. 46 din Legea nr. 18/1991, iar cel aparent nu poate produce efecte intre parti intrucat nu corespunde vointei lor reale. Dar se poate angaja raspunderea lor fata de tertii care, cu buna credinta, isi intemeiaza pretentiile pe actul public.

8. Incapacitatea persoanelor insolvabile de a cumpara imobile ce se vand la licitatie publica. Persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica (art. 535 C. proc. civ.)21.

Aceasta dispozitie prezinta o deosebita importanta in ceea ce priveste bunurile imobile ce se vând prin licitatie publica in ceea ce-i priveste pe agentii economoci (regii autonome, societati comerciale cu capital privat sau de stat); daca adjudecatarul este un agent economic cese afla in lichidare judiciara (faliment), actul ve l-ar fi declarat adjudecatar este locit de nulitate absoluta (Legea nr.64/1995).

9. Incapacitatea strainilor si apatrizilor de a cumpara terenuri.

Potrivit Constitutiei, cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor (art. 41 alin. 2). Intrucat legea nu distinge, spre deosebire de legiuirile romane antebelice care prevedeau interdictia numai in privinta imobilelor rurale, textul citat vizeaza terenurile de orice fel, situate in localitati sau in extravilan. Pe de alta parte insa, strainii sau apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra constructiilor prin acte intre vii sau prin mostenire. In acest caz li se poate recunoaste numai un drept de superficie asupra imobilului, ceea ce implica dreptul de proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta (de concesiune)22 asupra terenului aferent.

Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenurilor este un atribut exclusiv al calitatii de cetatean român23. Contractul prin care o persoana care nu are calitatea de cetatean român, ar cumpara un teren este lovit de nulitate absoluta (virtuala, interdictia fiind de ordine publica)24 si aceasta nulitate nu ar fi putea acoperita prin revanzarea terenului unui cetatean român25. Daca cumparatorul ar dobandi (redobandi) cetatenia romana, numai din acest moment se va putea dobandi si dreptul de proprietate asupra terenului.

Cu toate ca in art. 41 al Constitutiei se foloseste termenul de ''cetatean strain'', interdictia vizeaza si persoanele juridice care nu au nationalitatea romana26.

Sectiunea a II-a CONTRACTUL DE LOCATIUNE

1. Atat locatarul cat si locatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv, sa indeplineasca conditiile cerute pentru a face acte de administrare, caci locatiunea este,in principiu, un act de administrare27.

2. In cazul imobilelor insa, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, este considerata de lege ca act de dispozitie si, in consecinta, locatorul va trebui sa aiba capacitatea, respectiv sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a face acte de dispozitie (art. 1419 combinat cu art. 1268 C. civ.)28, iar in caz contrar durata locatiunii reducandu-se la 5 ani,dar numai la cererea partii incapabile.

3. Dat fiind faptul ca locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate sa nu fie proprietarul lucrului dat in locatiune. Astfel, un uzufructuar (art. 534 C. civ.) sau un locatar (art. 1418 C. civ.) poate inchiria valabil bunul detinut cu titlul de uzufruct sau de locatiune29. Bineinteles, in cazul inchirierii lucrului altuia de catre o persoana care nu are un drept asupra lucrului opozabil fata de proprietar, drept care sa ii confere posibilitatea inchirierii (de exemplu, este numai posesor de buna sau de rea-credinta), proprietarul nu va fi obligat sa respecte locatiunea acest contract fiind pentru el res inter alios acta. Numai daca locatorul a fost un proprietar aparent (de exemplu, un mostenitor aparent), contractul poate produce efecte fata de adevaratul proprietar30. Pe de alta parte, proprietarul nu poate fi locatarul propriului sau lucru (neque pinus,neque depositum,neque locatio rei suae consistere potest), cu exceptia cazului cand nu are prerogativa folosintei (de exemplu, este nud proprietar sau a adus ca aport social in societate folosinta unui lucru).

4. In sfarsit, daca coindivizarul (coproprietarul) inchiriaza bunul aflat in indiviziune, se aplica regulile care guverneaza vanzarea de catre unul dintre coproprietari (supusa conditiei ca la partaj bunul sa cada in lotul locatorului) ori teoria mandatului tacit reciproc sau a gestiunii de afaceri31.

In privinta inchirierii locuintelor facem precizarile care urmeaza. Locatorul, avind in vedere ipoteza obisnuita (de eo quod plerumque fit), legea prevede ca inchirierea locuintelor se face – in calitate de locator – de catre proprietar (art. 21), persoana fizica sau juridica.

Deoarece contractul de inchiriere nu este translativ de proprietate, el poate fi incheiat si de catre titularul altui drept real (de exemplu, uzufructuar) sau chiar de creanta (de exemplu, locatar), daca prerogativele pe care le are asupra lucrului ii confera aceasta posibilitate, cu sau fara incuviintarea proprietarului. In cazul locuintelor proprietatea statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, contractul poate fi incheiat de catre persoana juridica care are in administrare imobilul in cauza sau de catre organul prevazut de lege (de exemplu, regia autonoma care administreaza locuintele de protocol, primarul sau imputernicitul sau in cazul locuintelor sociale etc.).

Locatarul. Persoana care incheie contractul in vederea dobandirii dreptului de folosinta are calitatea de chirias, denumit unori titular al contractului de inchiriere (de exmplu, art. 21, lit. k, art. 27 din Legea nr.116/1996).

Precizam insa, ca dreptul de locativ se dobandeste nu numai de catre titularul contractului, dar si de catre alte persoane prevazute in contract care urmeaza sa locuiasca impreuna cu titularul (art. 21, lit.k Legea nr.116/1996). Mai mult decat atat, legea prevede in favoarea acestor persoane si beneficiul continuarii raportului de locatiune chiar si in lipsa titularului. Astfel,dupa cum vom vedea, in cazul parasirii locuintei sau decesului titularului, sotul (sotia) si descendentii sau ascendentii care au locuit impreuna cu titularul, precum si alte persoane inscrise in contract, daca au locuit cu titularul cel putin un an, pot continua raporturile de locatiune (art.27). Fiind vorba de ''continuarea'' inchirierii, efectele se vor produce in conditiile si pe perioada prevazate in contract.

Din art. 27 al Legii nr.14/1996 mai rezulta ca sotul (sotia), descendentii si ascendentii dobandesc drepturi locative prin simpla locuire cu titularul de contract (lit. a si b), in schimb alte persoane numai daca au fost inscrise in contract (lit. c), cu ocazia incheierii lui sau ulterior, ceea ce presupune – in lipsa de stipulatie contrara in contract – consimtamantul locatorului la introducerea in locuinta, in calitate de chiriasi, a acestor persoane. O data ce subinchirierea este conditionata de acordul proprietarului (art. 26), nici dobandirea dreptului locativ de catre aceste persoane – la incheierea contractului sau pe parcursul locatiunii – nu poate avea loc fara consimtamantul locatorului.

Seciunea a III-a CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

Deoarece in materia antreprizei sunt aplicabile regulile de drept comun privind conditiile de validitate ale contractului (obiect, consimtamant, cauza etc), urmeaza sa facem numai o precizare referitoare la capacitatea de exercitiu a partilor contractante.

Clientul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru incheierea fie a actelor de administrare, fie a actelor de dispozitie, dupa cum contractul reprezinta un act de administrare a patrimoniului (de exemplu, reparatii curente la un imobil) sau un act de dispozitie (de exemplu, construirea unei case).

In schimb, antreprenorul trebuie sa aiba, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu. Intrucat antrepriza este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate dispozitiile referitoare la capacitatea minorului de a incheia un contract de munca (art. 10 din Decretul nr. 31/1954).

Sectiunea a IV -a CONTRACTUL DE SOCIETATE

§.1.Contractul de societate civila

In vederea incheierii contractului partile trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie. Intrucat societatea este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate nici dispozitiile privitoare la capacitatea minorul de a incheia un contract de munca (art.10 din Decretul nr.31/1954), chiar daca el ar aduce in societate numai un aport in munca, pentru ca el suporta, chiar si in aceasta ipoteza, riscul unor eventuale pierderi (art.1511 si art.1513 C. civ.). Pe de alta parte, societatea civila fiind o asociatie de persoane (nu de capitaluri), avind caracter intuitu personae, minorul sau interzisul nu ar putea incheia contractul nici prin ocrotitorul legal sau cu incuviintarea lui si cu autorizatia autoritatii tutelare, solutie ce rezulta si din dispozitia referitoare la incetarea societatii prin punerea sub interdictie a unui asociat. Nulitatea in caz de incapacitate (de exercitiu ) fiind relativa nu poate fi invocata de asociatii capabili.

Mentionam ca femeia casatorita inainte de implinirea varstei de 18 ani (art.4 C. fam.) poate fi parte in contractul de societate, intrucat prin incheierea casatoriei dobandeste capacitate deplina de exercitiu (art.8 alin.3 Decretul nr.31/1954) si deci capacitatea de a incheia acte de dispozitie.

Referitor la soti precizam ca, datorita regimului matrimonial al comunitatii de bunuri, contractul de societate nu poate fi incheiat intre soti202. Evident, sotii sau unul dintre ei poate incheia contract de societate cu alte persoane, regimul comunitatii de bunuri nefiind afectat.

Ca aport social, unul dintre soti poate aduce in societate bunuri proprii, dar – in baza mandatului tacit reciproc – si bunuri aflate in devalmasie. Numai in cazul imobilelor va fi necesar consimtamantul expres al celuilalt sot (art.35 C. fam.)204 .

§.2.Contractul de societate comerciala

O persoana fizica poate fi parte in contractul de societate daca ea capacitatea pentru a incheia acest act juridic.

Referitor la capacitatea ceruta pentru incheierea contractului de societate, in doctrina nu exista un punct de vedere unitar. Intr-o opinie, se considera ca, in privinta incheierii contractului de societate, conditiile de capacitate sunt aceleasi ca si cele cerute pentru a fi comerciant. Concluzia are ca premisa dispozitiile art.3 pct.4 C.com. De vreme ce, potrivit acestor dispozitii legale, cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau de actiuni ale societatilor comerciale sunt considerate acte de comert, inseamna ca si incheierea contractului de societate este un fapt de comert supus conditiilor de capacitate prevazute de Codul comercial.

Intr-o alta opinie, trebuie facute anumite distinctii in raport de forma societatii si intinderea raspunderii asociatilor pentru obligatiile sociale. Pornindu-se de la premisa ca asociatii care au o raspundere nelimitata pentru obligatiile sociale (asociatii in nume colectiv si comanditatii) au calitatea de comercianti, s-a sustinut ca acestia pot incheia contractul de societate daca indeplinesc conditiile spre a fi comercianti, pe cand in privinta celorlalti asociati, capacitatea ceruta pentru incheierea contractului de societate ar fi cea din dreptul comun.

Consideram ca, pentru incheierea contractului de societate, persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte juridice, in conditiile din dreptul comun. Concluzia se bazeaza pe mai multe considerente.

Nici in Legea nr. 31/1990 si nici in Codul comercial nu se prevad conditii speciale privind capacitatea de a incheia contractul de societate. In consecinta, in absenta unei reglementari in legea comerciala se aplica dreptul comun.

Sectiunea a V-a CONTRACTUL DE MANDAT

Mandantul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar. Deci capacitatea mandantului se apreciaza in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar (act de conservare, de administrare, de dispozitie)32.

In privinta mandatarului se cere, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu. Numai trimisul, care este un simplu mesager (nuncius), iar nu reprezentant, poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu, caci transmite doar declaratia de vointa a persoanei care l-a trimis, fiind suficient sa aiba discernamantul strict necesar pentru activitatea sa.

In schimb mandatarul, care este un reprezentant, trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie in numele reprezentantului (mandantului) trebuie sa exprime un consimtamant valabil, lipsa consimtamantului sau viciile de vointa fiind apreciate nu numai in persoana mandantului, dar si in aceea a mandatarului33. Aceasta solutie rezulta, per a contrario, si din art. 1552 pct. 3 C. civ., care prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. Daca mandatul incheiat cu un capabil de a contracta inceteaza datorita incapacitatii ulterioare a mandatarului34, un contract de mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut valabil35.

Chiar daca am recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar raspunde fata de mandant (sau terti) numai dupa regulile generale relative la obligatiile incapabililor (in limita imbogatirii, art. 1098 si art. 1164 C. civ.).

Sectiunea a VI-a CONTRACTUL DE COMODAT

Pentru incheierea contractului, atat comodantul cat si comodatarul trebuie sa aiba capacitatea (respectiv sa indeplineasca conditiile legale) pentru a incheia acte de administrare. Deoarece contractul nu este translativ de proprietate, comodantul poate sa nu aiba calitatea de proprietar. Astfel, de exemplu, comodantul poate fi un uzufructuar sau un locatar, daca – potrivit legii sau conventiei – transmiterea folosintei nu este interzisa36. In schimb, comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine numai pentru folosinta proprie (''spre a se servi de dansul'' – art. 1560 C. civ.), daca partile ne s-au inteles altfel.

Sectiunea a VII-a CONTRACTUL DE IMPRUMUT DE CONSUMATIE

Deoarece contractul este translativ de proprietate, imprumutatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv, sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru acte de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului. Daca imprumutatorul nu a fost proprietar, dar imprumutatul este de buna cuviinta, el se va putea apara impotriva proprietarului prin exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C. civ.

Imprumutatul trebuie sa aiba si el capacitatea, respectiv, sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru acte de dispozitie. Aceasta cerinta se explica prin pericolul la care se expune imprumutatul de a fi obligat – dupa consumarea lucrurilor imprumutate – sa restituie din patrimoniul sau o valoare echivalenta.

Sectiunea a VIII-a CONTRACTUL DE DEPOZIT

Pentru validitatea contractului se cere ca deponentul sa aiba capacitatea, respectiv sa indeplineasca conditiile legale pentru a incheia acte de administrare, iar depozitarul capacitatea de a face acte de dispozitie. Nulitatea reletiva a contractului penrtru incapacitate-potrivit regulilor generale-poate fi invocata numai de catre partea incapabila. Astfel, de exemplu, deponentul incapabil poate cere depozitarului executarea contractului.

Intrucat contractul de depozit naste obligatii, de regula, numai pentru depozitar, Codul civil (art. 1598) reglementeaza in mod special ipoteza depozitului facut de o persoana capabila catre una incapabila, si anume, deponentul poate cere restituirea bunului cat timp sa afla in mainile depozitarului incapabil37, iar daca nu mai este in mainile lui (intrucat l-a instrainat, i-a pierit, l-a pierdut ori i s-a furat)38, deponentul are actiune (de in rem verso) numai in masura imbogatirii depozitarului incapabil (de exemplu, pretul realizat in urma vanzarii lucrului sau suma incasata drept indemnizatie de asigurare – daca bunul a fost asigurat, ori despagubirea obtinuta de la persoana responsabila pentru pieire).

Codul civil mai cere ca depozitarea sa fie facuta intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozitat sau prin consimtamantul sau expres (de exemplu, printr-un mandatar) sau tacit (art. 1596). Aceasta regula insa nu se aplica intocmai. Atat in literatura de specialitate, cat si in practica se recunoaste validitatea depozitului al carui obiect il formeaza lucrul altuia. De exemplu, uzufructuarul poate depozita lucrul asupra caruia poarta uzufructul sau creditorul gajist lucrul gajat, fara violarea vreunui principiu juridic. Tot astfel, locatarul sau comodatarul unui lucru mobil39.Validitatea depozitului facut de un neproprietar sau fara consimtamantul proprietarului rezulta si din dispozitiile Codului civil (art. 1609-1610)40. Inseamna ca art. 1596 C. civ. are numai semnificatia inopozabilitatii depozitului fata de proprietarul lucrului care nu a consimtit la incheierea contractului. De exemplu, in caz de revendicare a lucrului, proprietarul nu poate fi obligat la plata remuneratiei prevazute in contract. Intrucat el nu a consimtit, depozitul nu il leaga; contractul insa produce efecte in raporturile dintre deponent si depozitar.

Sectiunea a IX- a CONTRACTE ALEATORII

§1. Contractul de joc sau prinsoare

Plata unei datorii de joc, chiar daca este excesiva, este valida daca a fost facuta de buna voie (art.1638 C. civ.). Persoana care a pierdut nu poate cere restituirea sumelor platite de buna voie, cu exceptia cazului cand aceasta a fost inselata. Actiunea in revendicare poate fi sustinuta daca plata a fost facuta de catre o persoana incapabila juridic (de exemplu, daca plata a fost facuta de un minor fara consimtamantul parintelui sau, dupa caz, tutorelui). De asemenea, numai persoanele cu capacitate de exercitiu deplina se pot obliga prin jocurile sau prinsorile autorizate.

§2. Contractul de renta viagera

Sub aspectul capacitatii, credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, deoarece renta viagera are caracter translativ de proprietate. Cand renta este un titlu gratuit, persoana trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie pentru incheierea contractului de donatie sau a unui testament.

§3.Contractul de intretinere

Ambele parti implicate trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, deoarece prin contract intretinutul transmite dreptul de proprietate iar intretinatorul poate fi obligat la plata daunelor-interese. In cazul in care ar refuza sa-si execute obligatia. Atat timp cat legea interzice vanzarea intre soti, prin analogie, sunt de parere ca nu poate fi incheiat intre ei nici contractul de intretinere. De altfel, potrivit dispozitiilor Codului familiei, intre soti exista o obligatie legala de intretinere.

Tertul in favoarea caruia poate fi incheiat contractul de intretinere, poate accepta sau refuza intretinerea; dreptul de a cere desfiintarea contractului il are doar stipulantul, beneficiarul intretinerii avind doar psibilitatea sa solicite executarea contractului.

Sectiunea a IX-a ALTE CONTRACTE

§.1.Contractul de tranzactie

Intrucat tranzactia implica renuntarea la un drept, iar renuntarile sunt echivalate actelor de dispozitie (chiar daca tranzactia nu implica o instrainare), partile contractante trebuie sa aiba capacitatea, respectiv sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a dispune cu titlu oneros de dreptul care formeaza obiectul concesiei sau de prestatia promisa de o parte in schimbul renuntarii facute de cealalta parte (art. 1706 C. civ.)45. Tranzactia poate fi incheiata si prin mandatar, dar pentru aceasta el are nevoie de o procura speciala46.

§.2.Contractul de fidejusiune

Pornind de la prevederile art. 11 alin. 1 din D. nr. 31/1954 si ale art.950 din Codul civil se poate trage concluzia ca persoanele citate in aceste texte legale nu pot incheia in mod valabil un contract de fidejusiune prin care sa garanteze obligatia altuia. Potrivit legii, actele juridice ale celor ce nu au capacitate juridica se incheie de reprezentantii lor legali (art.11 alin.2 din Decretul nr.31/1954). Dar nici parintii, nici tutorii, nici curatorii nu se vor putea face fidejusori in numele incapabilului; art.129 alin.1 C. fam. este imperativ in acest sens: ''tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia''.

Cat priveste persoana cu capacitate juridica de exercitiu restransa, care este minorul intre 14 si 18 ani, art.133 alin 3 dispune: ''Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia''.

Daca in privinta curatelei incapabilului se aplica regulile de la tutela, curatelei propriu-zise (a capabilului) i se vor aplica regulile de la mandat (art155 alin1 C. fam.). Potrivit art.152 C. fam., instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta. De asemenea, in indeplinirea sarcinii sale in fiecare caz in parte, curatorul trebuie sa tina seama de cauza sau motivul care a generat instituirea curatelei.

Se poate trage concluzia ca: 1) nu pot garanta personal obligatia altuia persoana lipsita de capacitate de exercitiu si persoana cu capacitate de exercitiu restransa; 2) sunt capabili de a garanta:persoana care aimplinit varsta de 18 ani, inclusiv femeia intre 15 si 18 ani care s-a casatorit (art.8 alin. ultim din Decretul nr.31/1954 coroborat cu art.4 C. fam), daca nu este interzis: persoana capabila pusa sub curatela; cetateanul strain si apatridul declarat capabil de legea lor nationala (art.13 din Legea nr.105/1992); in acest sens si jurisprudenta franceza care a decis ca, creditorul nu poate refuza cautiunea numai pe motiv ca fidejusorul este cetatean strain.

§.3.Contractul de gaj

In ceea ce priveste capacitatea partilor, creditorul trebuie sa o aiba pe aceea de a se obliga, deoarece primirea bunului amanetat atrage obligatia acestei persoane de a veghea la paza si integritatea acestui bun si, totodata, responsabilitatea eventuala a daunelor ce ii pot fi aduse si pe care le poate aduce. Debitorul trebuie sa aiba capacitatea de a instraina (ca si in cazul contractului de ipoteca, trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu deplina) (art.1689 C. civ.).

Minorul cu capacitate de exercitiu restransa precum si minora casatorita pot incheia contracte de gaj privitoare la bunurile de care ei pot dispune (art.12 si 16 C. com).

Contractul de gaj poate fi incheiat si prin intermediul unei persoane mandatate numai in baza unui contract de mandat.

§.4.Contractul de ipoteca

Pentru constituirea ipotecii conventionale este necesar ca cel ce constituie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, avind capacitatea de a instraina imobilul (art.1769 C. civ.).

Ocrotitorul legal – parintele sau tutorele – nu poate garanta cu un imobil al minorului, datoria altei persoane (art.129 alin.1 C. fam.)

Ipotecarea unui bun al minorului pentru garantarea unei obligatii proprii a acestuia se poate face numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.129 alin.2 C. fam.) .

Cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba calitatea de proprietar actual al bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu por forma obiectul unei ipoteci (art. 1775 C. civ.)

Daca dreptul de proprietate al constituitorului este sub conditie suspensiva sau rezolutorie, aceeasi conditie va afecta si ipoteca (art. 1770 C. civ.).

CONCLUZII

Dupa cum rezulta din cele prezentate in cuprinsul lucrarii de fata, regulile generale in materie capacitatii de a contracta in general oferite de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice, care constituie de fapt actul normativ referitor la capacitatea de a incheia acte juridice in general.

Regulile de aplicare a principiilor cuprinse in actul normativ sus-mentionat se regasesc insa in Codul civil, precum si in alte acte normative.

Cum Decretul nr. 31/1954 se refera la actele juridice in general si cum contractul este o specie de act juridic, urmeaza ca normele continute de decret au aplicare si in ceea ce priveste contractele.

Exista insa si in Codul civil norme cu caracter general, care au aplicabilitate asupra tuturor contractelor; astfel, art. 949 nu face altceva decât sa reitereze dispozitia din decret, dar individualizata in materia contractelor, cum ca poate contracta orice persoana care nu estye declarata necapabila de lege; art. 950 din cod enumera persoanele care sunt incapabile de a contracta.

Aceste doua articole din Codul civil contin insa dispozitii cu caracter general in materie de a contracta in general.

Acelasi act normativ vine insa, prin alte dispozitii, sa concretizeze ceea ce consacra cu caracter general, iar acest lucru il realizeaza facând o enumerare a persoanelor incapabile de a contracta, la fiecare contract special in parte. Astfel, acesta enumerare se face, de exemplu, in materie de vânzare-cumparare. in ceea ce priveste alte contracte, Codul civil nu face aceasta enumerare, lasând principiile generale sa guverneze materia respectiva (acest lucru il realizeaza, in materie de contract de fidejusiune – art. 1652-1684).

Ceea ce trebuie retinut in ansamblu, este ca, pentru materia obligatiilor in general, cu privire speciala asupra materiei contractelor, desi putin schimbatoare fata de dinamica altor institutii juridice, materia capacitatii este una de cel mai mare interes, atât teoretic, dar mai ales practic, in primul rând datorita efectelor pe care respectarea sau nerespectarea dispozitiilor legale (majoritatea imperative) o pot avea asupra valabilitatii actelor juridice – implicit asupra valabilitatii contractelor – nerespectarea atragând, de cele mai multe ori, samctiunea nulittii absolute a actului (respectiv contractului) incheiat in aceste conditii.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu Ion, Libertatea contractuala, in Dreptul nr. 3/1993.

2. Alexandresco Dimitrie, Principiile dreptului civil, vol. I, Bucuresti, 1926.

3. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul al treilea, partea a II-a, editia a II-a, Tipografia "Nationala", Iasi, 1912.

4. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul al patrulea, partea I, Tipografia "Nationala", Iasi, 1900.

5. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul al saselea, Tipografia "Nationala", Iasi, 1900.

6. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul al saptelea, Tipografia "Nationala", Iasi, 1901.

7. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul al optulea, partea a II-a, editia a II-a, Tipografia "Nationala", Iasi, 1925.

8. Alexandresco Dimitrie, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil român, tomul X, Tipografia "Nationala", Iasi, 1911.

9. Aubry C., Rau C., Cours de Droit civil francais, quatrieme edition, tome premier, Paris, 1869.

10. Aubry C., Rau C., Cours de Droit civil francais, quatrieme edition, tome quatrieme, Paris, 1871.

11. Aubry C., Rau C., Cours de Droit civil francais, quatrieme edition, tome septieme, Paris, 1875.

12. Bârsan Corneliu, }iclea Alexandru, Toma Mircea, Societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura, Ed. Ceres, Bucuresti, 1992.

13. Bârsan Corneliu, Dobrinoiu Vasile, }iclea Alexandru, Toma Mircea, Societatile comerciale. Organizarea. Functionarea. Raspunderea, Casa de editura si presa "sansa"SRL, Bucuresti, 1993.

14. Beleiu Gheorghe, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Editie revizuita si adaugita, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1995.

15. Beleiu Gheorghe, Capacitatea juridica a societatilor comerciale, in Revista de Drept Comercial nr. 1/1991.

16. Boroi Gabriel, Drept procesual civil. Note de curs, vol. I, Ed. Romfel, Bucuresti, 1993.

17. Boudry-Lacantinerie G., Precis de Droit civil, troisieme edition, tome troisieme, Paris, 1888.

18. Cantacuzino B. Matei, Elementele dreptului civil, Ed. "Cartea Româneasca", Bucuresti, 1921.

19. Capatâna Octavian, Institutii ale noului drept comercial. Societatile agricole, Ed. Lumina, Bucuresti, 1991.

20. Carpenaru Stanciu, Drept comercial român, vol. I, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1993.

21. Carpenaru Stanciu, Drept comercial român, vol. II, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1993.

22. Carpenaru Stanciu, Drept comercial român, vol. III, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1994.

23. Carpenaru Stanciu, Tratat de drept civil. Partea generala.vol I., Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1989.

24. Cernea Emil, Molcut Emil, Istoria statului si dreptului românesc, editia a II-a, Casa de editura si presa "sansa" SRL, Bucuresti, 1992.

25. Ciobanu Dan, Introducere in studiul dreptului, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1992.

26. Colin Ambroise, Capitant Henry, Cours elementaire de Droit civil francais, cinquieme edition, tome troisieme, Libraire Dalloz, Paris, 1929.

27. Colin Ambroise, Capitant Henry, Cours elementaire de Droit civil francais, cinquieme edition, tome deuxieme, Libraire Dalloz, Paris, 1931.

28. Colin Ambroise, Capitant Henry, Cours elementaire de Droit civil francais, cinquieme edition, tome premier, Libraire Dalloz, Paris, 1920.

29. Comanescu Ioan, Elemente de drept comercial, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993.

30. Costin Mircea N., Deleanu Sergiu, Dreptul comertului international. vol. I. Partea generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994.

31. Costin Mircea, Marila institutii ale dreptului civil român. Persoana fizica si persoana juridica, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

32. Deak Francisc, Carpenaru Stanciu, Contracte civile si comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993.

33. Deak Francisc, Contracte civile si asigurari, vol. II, Ed. Actami, Bucuresti, 1995.

34. Deak Francisc, Mostenirea legala, Ed. Actami, Bucuresti, 1994.

35. Deak Francisc, Mostenirea legala, Ed. Actami, Bucuresti, 1996.

36. Deak Francisc (coord.), Mostenirea testamentara. Transmisiunea si imparteala mostenirii. Note de curs, Ed. Proarcadia, Bucuresti, 1993.

37. Dobrinescu Ion, Dreptatea si valorile culturii, Ed. Academiei Române, Bucuresti, 1992

38. Dogaru Ion, Elementele dreptului civil, vol. I, Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura si presa "sansa" SRL, 1993.

39. Filip Gheorghe, Dreptul transporturilor, Casa de editura si presa "sansa"SRL, Bucuresti, 1993.

40. Filipescu P. Ion, Drept international privat, vol. II, Bucuresti, 1993.

41. Filipescu P. Ion, Tratat de dreptul familiei, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1989.

42. Filipescu P. Ion, Tratat de dreptul familiei, Ed. ALL, Bucuresti, 1993.

43. Georgescu I.L., Drept comercial român, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994.

44. Ghimpu Sanda, }iclea Alexandru, Dreptul muncii, Casa de editura si presa "sansa" SRL, Bucuresti, 1994.

45. Ghimpu Sanda (coord.), Dictionar juridic selectiv, Ed. Albatros, Bucuresti, 1985.

46. Goubeaux M. Gilles, Bihr M. Philippe, Code civil, Jurisprudence Generale Dalloz, Paris, 1988-1989.

47. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. V, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1928.

48. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. I, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1925.

49. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. III, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1925.

50. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. IV, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1926.

51. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. VIII, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1932.

52. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. IX, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1934.

53. Hamangiu Constantin, Codul civil adnotat, vol. VI, Ed. Librariei "Universala" Alcalay&Co., 1930.

54. Hamangiu C., Georgean N., Codul civil adnotat, vol. II, Bucuresti, 1925.

55. Hamangiu C., Georgean N., Codul civil adnotat, vol. VII, Bucuresti, 1931.

56. Hamangiu C., Rosetti-Balanescu I., Baicoianu Al., Tratat de drept civil român, vol. I, Ed. "Nationala", Bucuresti, 1928.

57. Hamangiu C., Rosetti-Balanescu I., Baicoianu Al., Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. "Nationala", Bucuresti, 1929.

58. Hamangiu C., Rosetti-Balanescu I., Baicoianu Al., Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. "Nationala", Bucuresti, 1928.

59. Iorga Nicolae, Anciens documents de droit roumain, Vol. II, Paris-Bucharest, 1931.

60. Lefter Corneliu, Societatea cu raspundere limitata in dreptul comparat, Ed. Didactica si Pedagogica RA, Bucuresti, 1993.

61. Longinescu S. G., Pregatire pentru invatarea dreptului, Bucuresti, 1926.

62. Luburici Momcilo, Ceterchi Ioan, Teoria generala a dreptului. Note de curs, Tipografia Universitatii independente "Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 1991.

63. Lupan Ernest, Popescu Dan, Drept civil. Persoana fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993.

64. Masee G., Verge Ch., Droit civil francais par K-S Zachariae, tome cinqueme, Paris, 1860.

65. Molcut Emil, Oancea Dan, Drept roman, Casa de editura si presa "sansa" SRL, Bucuresti, 1993.

66. Patulea Vasile, Turianu Corneliu, Elemente de drept comercial, Casa de editura si presa "sansa" SRL, Bucuresti, 1993.

67. Planiol Marcel, Traite elementaire de Droit civil, huiteme edition, tome premier, Paris, 1920.

68. Planiol Marcel, Traite elementaire de Droit civil, huiteme edition, tome deuxieme, Paris, 1905.

69. Planiol Marcel, Traite elementaire de Droit civil, huiteme edition, tome troisieme, Paris, 1906.

70. Popa Marin, Curs de teoria generala a dreptului civil, vol. I, Tipografia Universitatii "Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 1991.

71. Popa Marin, Drept civil. Succesiuni. Mostenirea legala. Mostenirea testamentara. imparteala mostenirii, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995.

72. Popa Nicolae, Teoria generala a dreptului, Bucuresti, 1992.

73. Pricopi Adrian, Toma Despina, Fuerea Augustin, Drept international privat. Note de curs, Ed. Paco, Bucuresti, 1995.

74. Safta-Romano Eugeniu, Contracte civile, vol. I, Ed. Graphix, Iasi, 1993.

75. Sâmbrian Teodor, Drept roman. Principii, institutii si texte celebre, Casa de editura si presa "sansa" SRL, Bucuresti, 1994.

76. Salisteanu-Dimitriu Raluca, Elemente de capacitati juridice a societatilor comerciale in dreptul românesc si englez, in Revista de Drept Comercial nr. 6/1996.

77. Statescu Constantin, Bârsan Corneliu, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. ALL, Bucuresti, 1992.

78. Titulescu Nicolas, Essai sur une theorie general de droits eventuels, Bucharest, 1908.

79. Turcu Ion, Rebreanu Veronica, Garantarea rambursarii creditului prin cautiune, in Revista de Drept Comercial nr. 10/1996.

80. Viollet Paul, Histoire de Droit civil francais, Librairie de la Societe du Recueil General des Lois et des Arrets, Paris, 1905.

81. Vivante Cesare, Principii de drept comercial, Ed. "Cartea Româneasca", Bucuresti, 1928

82. Vlachide P. C., Repetitia principiilor de drept civil, vol. II, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1994.

83. * * * Codul civil, editie ingrijita de Corneliu Bârsan, Valeriu Stoica, Flavius Baias, Ed. ALL, Bucuresti, 1992.

84.* * * Legiuirea Caragea, editie critica, Ed. Academiei RPR, 1955.

85.* * * Corpus Juris Civilis, Ed. Eduardi Osenbruggen, pars tertia, Lipsiae, 1872.

86.* * * Corpus Juris Civilis, Ed. Albertus et Mauritius Fratres Kriegeli, Aemilius Herrman, Eduardus Osenbrueggen, pars prior, Lipsiae, 1872.

CUPRINS

Capitolul I. NO}IUNI GENERALE PRIVIND CAPACITATEA DE A CONTRACTA……………………………………………………………………….2.

Sectiunea I. Notiunea de capacitate civila………………………………..2.

§.1. Scurt istoric………………………………………………………………2.

§.2. Elementele capacitatiide drept civil………………………………..11.

1. Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice………………..11.

2. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice………………..15.

3. Capcitatea de folosinta a persoanelor juridice………………20.

4. Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice……………..22.

Sectiunea a II-a. Notiunea capacitatii de a incheia acte juridice civile…………………………………………………………………………………..24.

§.1. Definitia si sediul materiei…………………………………………..24.

1. Definitie……………………………………………………………24.

2. Sediul materiei……………………………………………………25.

§.2. Principiul capacitatilor de a incheia acte juridice civile……….26.

§.3. Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile…………27.

Capitolul II. CAPACITATEA DE A CONTRACTA iN GENERAL

Sectiunea I. Principiul capacitatii de a contracta in general……….28.

§.1. Notiunea capacitatii de a contracta………………………………….28.

§.2. Sediul materiei………………………………………………………….28.

Sectiunea a II-a. Exceptia incapacitatii de a contracta……………….29.

Sectiunea a III-a. Sanctiunea lipsei de capacitate………………………30.

§.1. Nulitatea absoluta……………………………………………………….30.

§.2. Nulitatea relativa………………………………………………………..30.

Capitolul III. CAPACITATEA DE A CONTRACTA iN MATERIA CONTRACTELOR SPECIALE…………………………………………………32.

Sectiunea I. Contractul de vânzare-cumparare…………………………32.

§.1. Principiul capacitatii……………………………………………………32.

1. Reguli generale…………………………………………………….32.

§.2. Exceptia incapacitatii…………………………………………………..33.

1. Vânzarea-cumpararea intre soti…………………………………33.

2. Vânzarea-cumpararea intre tutori si cei pusi sub tutela lor………………………………………………………………………………………..34.

3. Vânzarea-cumpararea intre mandatari si mandatati……….35.

4. Cumpararea de catre administratori bunurilor proprietate publica a bunurilor ce formeaza obiectul acestui drept……………………….35.

5. Cumpararea de catre functionarii publici a bunurilor proprietate publica ce se vând prin mijlocirea lor……………………………..35.

6. Cumpararea de catre judecatori, procurori si avocati de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a caror circumscriptie isi exercita functia sau profesia………………………………….36.

7. Incapacitatea speciala prevazute de Legea nr. 18/1991…….37.

8. Incapacitatea persoanelor insolvabile de a cumpara imobile ce se vând prin licitatie publica……………………………………………………….38.

9. Incapacitatea strainilor si apatrizilor de a cumpara terenuri………………………………………………………………………………….39.

Sectiunea a II-a. Contractul de locatiune…………………………………40.

Sectiunea a III-a. Contractul de antrepriza………………………………43.

Sectiunea a IV-a. Contractul de societate…………………………………44.

§.1. Contractul de societate civila………………………………………….44.

§.2. Contractul de societate comerciala…………………………………..45.

Sectiunea a V-a. Contractul de mandat…………………………………..46.

Sectiunea a VI-a. Contractul de comodat………………………………..48.

Sectiunea a VII-a. Contractul de imprumut de consumatie…………49.

Sectiunea a VIII-a. Contractul de depozit………………………………..49.

Sectiunea a IX-a. Contracte aleatorii………………………………………51.

§.1. Contractul de joc sau prinsoare……………………………………….51.

§.2. Contractul de renta viagera……………………………………………51.

§.3. Contractul de intretinere……………………………………………….51.

Sectiunea a X-a. Alte contracte……………………………………………..52.

§.1. Contractul de tranzactie………………………………………………..52.

§.2. Contractul de fidejusiune………………………………………………53.

§.3. Contractul de gaj………………………………………………………..54.

§.4. Contractul de ipoteca…………………………………………………..55.

CONCLUZII……………………………………………………………….56.

Bibliografie………………………………………………………………….58.

Cuprins……………………………………………………………………….63