Cap.4 Consumul de droguri în rândul populației școlare din învățământul preuniversitar [311474]

Cap.4 Consumul de droguri în rândul populației școlare din învățământul preuniversitar

4.1. Motivația cercetării

Consumul de droguri cunoaște o [anonimizat], factorii de decizie de la toate nivelurile sunt din ce în ce mai preocupați și implicați în adoptarea unor politici clare în scopul reducerii cererii de droguri. Pentru elaborarea și implementarea unor activități preventive coerente și eficiente este necesară însă o cunoaștere a [anonimizat], cunoaștere care să reprezinte un punct de plecare fundamentat științific pentru formularea unor politici de răspuns adecvate.

Strategia Națională Antidrog (SNA) include pe lângă activități de reducere a cererii de droguri și activități de analiză și cercetare a fenomenului consumului de droguri. Implicit, Planul de Acțiune pentru implementarea SNA în perioada 2005 – 2008 prevede în vederea realizării obiectivului I.1 Prevenirea consumului de droguri :

realizarea anuală de către CPECA și ISJ a unor studii județene de evaluare a [anonimizat], în rândul populației școlare;

[anonimizat]/și a cercetărilor naționale sau locale efectuate, a unui sistem de diagnostic precoce și monitorizare a [anonimizat].

Stabilirea tendințelor de consum, a [anonimizat], identificarea grupurilor vulnerabile și a [anonimizat] o [anonimizat], inițierea și implementarea programelor de prevenire a consumului de droguri.

4.2. Metodologia studiului

4.2.1. [anonimizat] (consumul de droguri) „o stare cauzată de numeroși factori care interacționeză la nivelul persoanei și se potențează reciproc” sau, [anonimizat] (agenților) de socializare: școală, comunitate și mai ales familie și grupul de prieteni asupra personalității persoanei.

[anonimizat]. Comun acestor puncte de vedere este faptul că nu există o [anonimizat], și că nu există un anumit tip de personalitate asociat cu consumul de droguri.

[anonimizat]-o comunitate doar unii tineri inițiază consumul de droguri poate fi explicat prin modelul tripatit al etiologiei comporatmentului de consum (drog-persoană-mediu) și existența mai multor factori de risc și de protecție. Deși „[anonimizat], [anonimizat] (datele disponibile demonstrează că răspândirea printre tineret tinde să fie de patru ori mai înaltă decât răspândirea între populația generală), la deținuți și copiii străzii”, consumul/[anonimizat], ci se întâlnește la oameni provenind „[anonimizat], cu bani sau fără posibilități financiare, cu studii sau fără”, existând diferențe doar în privința motivelor care i-au determinat să facă acest pas: „curiozitatea, dorința de a trăi o nouă stare de conștiință, de a evada din realitate, de a scăpa de durerea fizică sau de necazuri, de a se adapta vieții cotidiene sau de a fi acceptați de către ceilalți, ori pur și simplu de a se elibera de plictiseală […] teribilismul (provocarea tocmai pentru riscurile care le implică), presiunea grupului de prieteni, a ”găștii”, probleme de familie, școală, prieteni, la serviciu, neintegrare în colectivitate și societate (sau pentru unii un răspuns la singurătate)”.

Conform studiilor realizate de cercetătorii australieni, în consumul de droguri al adolescenților cea mai mare importanță o au factorii familiali și anturajul care implică, de multe ori, un suport social inadecvat: abuz fizic, emoțional sau sexual, presiuni sociale etc. Adolescenții au de cele mai multe ori, fie anterior consumului fie ca o consecință a acestuia, și probleme cu școala/slujba, emoționale sau medicale, dificultăți în relațiile sociale și petrecerea timpului liber. Dintre motivele care îi determină să consume droguri, autorii menționează: nivel scăzut al stimei de sine, nevoia de a obține aprobarea/ recunoașterea anturajului, comportament de asumare a riscurilor tipic adolescentin, nevoia de a rezista stărilor de stres și furie sau de durere cauzate de respingerea/dezacordul părinților sau provenite din abuzul emoțional/psihologic/sexual la care au fost supuși.

Cercetarea realizată, în intervalul 1998-1999, în România și Republica Moldova arată că:

în opinia adolescenților :

cauzele interne ale consumului de droguri sunt: curiozitatea, tentația „fructului oprit”; dorința de senzații tari; lipsa de maturitate/responsabilitate; problemele personale, necazurile, singurătatea, lipsa de prieteni; plictiseala/lipsa unor preocupări interesante și teribilismul/nevoia de a ieși în evidență;

cauzele externe ale consumului de droguri sunt (în ordinea importanței): anturajul/grupul de prieteni „dubioși”; climatul familial defavorabil; nivelul educațional și cultural redus; lipsa informațiilor sau informații false cu privire la droguri; imitarea modelelor din filme etc.;

situațiile/împrejurările favorabile consumului de droguri sunt (în ordinea importanței): tovărășia/ prietenia toxicomanilor; distracțiile (petreceri, discoteci, baruri); frecventarea anumitor grupuri și locuri ascunse/secrete;

principalii factori inhibitori interni ai consumului de droguri sunt: tăria de caracter, voința, maturitatea, conștiința; teama de dependență/de a nu se mai putea lăsa; conștientizarea pericolului pe care îl presupune consumul; un ideal de viață/alte preocupări;

principalii factori inhibitori externi ai consumului de droguri sunt: gradul de cultură și educație; teama/respectul față de părinți; mediul în care trăiesc;

factorii stimulativi pentru „prima experiență” sunt: constrângerea și curiozitatea;

măsurile de stopare/prevenire a consumului de droguri sunt: existența unor psihologi în școli, cu care adolescenții cu probleme să poată discuta; pedepsirea aspră a celor care vând droguri (a dealer-ilor); pedepsirea aspră a celor care consumă droguri; informarea intensă prin mass-media asupra efectelor drogurilor; implicarea familiei în înțelegerea și controlul tinerilor, îmbunătățirea controlului vamal și înființarea unor centre gratuite de dezintoxicare și reabilitare.

în opinia părinților – cauzele (interne și externe) ale debutului în consumul de droguri sunt: curiozitatea de a afla „cum este”, tentația „fructului oprit”; teribilismul în fața colegilor și prietenilor; naivitatea (nu conștientizează pericolul, efectele nocive); plictiseala, setea de nou, absența altor activități, lipsa de ocupație; problemele psihice (instabilitate emoțională, probleme neurologice); impactul mass-media (anumite genuri de muzică și filme prezintă efectele plăcute ale drogurilor, identificarea cu unii idoli din lumea muzicii și cinematografiei); prezentarea comportamentului de consum sub forma unor atitudini la modă, pe care anturajul le prețuiește; frecventarea unui anumit cerc de prieteni, a discotecilor etc; absența controlului familial; dramele familiale; justificarea prin lipsa pericolului și imposibilitatea dependenței.

în opinia profesorilor:

cauzele interne ale consumului de droguri sunt: vârsta adolescenței (din cauza specificului său de tensiuni, revoltă, căutări înfrigurate), evadarea din realitate ca reacție la dificultățile vârstei, anxietatea datorată dificultății de a-și identifica noile euri; personalitate slabă; absența unui ideal și/sau incapacitatea de a urmări un scop prin efortul propriu; absența ofertelor de activități care să-l implice pe deplin pe adolescent; incapacitatea de a-și alege în mod deliberat anturajul; perceperea lipsei de afecțiune (individul se simte abandonat, repins, confuz);

cauzele externe ale consumului de droguri sunt: confuzia indusă de perioada de tranziție asupra macrogrupului social, îngustarea orizontului de șanse (posibilități reduse de realizare profesională); dezorganizarea și tensiunile din familie, lipsa unui sistem axiologic; deficiențe ale educației părinților (absența autorității și controlului familial); degradarea relațiilor dintre membrii familiei; absența educației estetice și a educației religioase; impactul negativ la mass-media care impun modele străine de cultura noastră; anturajul, compania unei alte persoane care impune anumite condiții pentru menținerea relației, medii dubioase, anturaje influente, strada.

Ion Stelian grupează „factorii care predispun, influențează și întăresc modificările de comportament în sensul evoluției lui spre abuzul de droguri” astfel:

Figura 4.2 Factorii ce influențează stilul de viață în legătură cu consumul și abuzul de droguri

(sursa: I. Stelian, 2007, Ofensiva drogurilor: dimensiuni socio-juridice, București: Detectiv, p.63)

Studiul realizat are la bază modelul factorilor de risc și de protecție care intervin în inițierea și menținerea consumului, abuzului si consumului problematic de droguri.

Figura 4.3 Consumul și abuzul de droguri: influențe psihosociale și ambientale – Health promotion Agency 2002

(sursa: Abraham, P., și colab. – 2004 – Prevenirea și consilierea antidrog, București, MIRA, p 37)

Factori de risc (asociați cu potențial de inducere a consumului de droguri) – „acele caracteristici, variabile sau circumstanțe care contribuie la creșterea probabilității ca acea persoană să dezvolte o problemă de comportament, în comparație cu orice altă persoană din populația generală, selecționată la întâmplare”.

Factori de protecție (cu potențial de a reduce consumul de droguri) – „circumstanțe moderatoare ale expunerii la factorii de risc. Factorii de protecție nu sunt în mod necesar factori opuși celor de risc, ci mai degrabă este vorba de două realități distincte care interacționează între ele. Ipoteza existenței factorilor de protecție constă în aceea că anumite circumstanțe sau condiții pot media sau modera efectele expunerii la situații de risc și, în acest fel, pot reduce vulnerabilitatea indivizilor în fața problemelor relaționate cu drogurile”.

A. FACTORII DE RISC

A.1. Factorii de risc contextuali

Reglementări legale și normele sociale favorabile comportamentelor de consum și abuz – o legislație foarte permisivă și favorabilă intereselor economice, care susțin diferite afaceri relaționate cu drogurile (ex. tutunul este monopol de stat), împreună cu o înaltă toleranță socială cu privire la consumul de diferite substanțe (ex. alcool) influențează în mod decisiv disponibilitatea drogurilor. Faptul că un drog este sau nu legal determină o mai mare sau mai mică disponibilitate și consum global, iar gradul de disponibilitate (ex. numărul și accesibilitatea punctelor de vânzare și a orarelor de vânzare) și accesibilitate (puterea de achiziție a indivizilor) influențează în mod decisiv consumul. Când un număr mare de consumatori de droguri trăiesc într-o anumită zonă, se dezvoltă o anumită subcultură care încurajează și susține începerea consumului. Cei care fac parte din acel grup au propriile moravuri, propriul limbaj, propria scară de valori, chiar dacă este deformată.

Extrema deprivare socială – anumiți indicatori de dezavantaj social, precum sărăcia, aglomerările umane și condițiile de viață proaste, sunt asociați cu un risc crescut de comportamente antisociale iar, în acest cadru, deprivarea socială (sărăcie extremă asociată cu alte tipuri de probleme personale și familiale) reprezintă un factor de risc pentru abuzul de droguri pe termen lung. Zonele în care consumul de drog este mai mare se caracterizează printr-o mare rată a crimei, a șomajului, un sistem școlar cu mari probleme, toate servind la diminuarea capacității de a mai spera în legătură cu propria persoană, la reducerea autostimei asociată cu rezistența la consum.

Dezorganizarea în mediul social imediat – când o populație este confruntată cu schimbări culturale bruște, se produce o sensibilă deteriorare a rolului socializator al contextului social apropiat (familie, cartier, rețele sociale de sprijin) și a abilităților familiei pentru a transmite valori prosociale.

A.2 Factori de risc individuali și interpersonali:

Determinanți biologici – la anumite persoane există deficiențe metabolice la nivelul centrilor cerebrali ai plăcerii care îi determină să găsească metode de suprastimulare pentru a obține stările căutate.

Factori psihologici: căutarea de senzații noi, impulsivitatea, un prag scăzut în evitarea durerii sau a situațiilor stresante, frică de durere și agresivitate, autocontrol scăzut (incapacitatea de a controla emoțiile sau de a amâna momentul recompensării), dificultăți în relațiile interpersonale, abilități sau posibilități scăzute de a imita modele sociale pozitive, frica de succes, labilitate emoțională (anxietate, depresie sau stima de sine scăzută) sau agresivitate și ostilitate.

Atitudini favorabile consumului de droguri – rareori adolescenții încep să consume droguri fără a porni de la convingerea că beneficiile potențiale sunt mai mari decât posibilele costuri. Cei mai importanți  factori  care duc la formarea unor atitudini pozitive față de droguri sunt: curiozitatea, imaturitatea, formarea unei imagini sociale deformate, presiunea grupului, stima de sine scăzută sau ca un răspuns la singurătate.

Disfuncții educative ale familiei/Stiluri parentale inconsistente în stabilirea de norme de comportament mai ales la copiii care prezintă un tip de comportament dezadaptativ (de ex. tulburări de atenție, iritabilitate și agresivitate). Stilul de educație al părinților poate determina consumul de droguri la copil în situațiile în care: educația a fost excesiv de severă și copilul a fost pedepsit drastic pentru orice greșeală, indiferent de gravitatea acesteia, educația s-a caracterizat printr-o toleranță exagerată, copilului permițându-i-se totul fără a i se cere nimic în schimb sau educația s-a caracterizat prin oscilații constante între severitate și toleranță. De asemenea, situația materială deosebit de bună a familiei poate fi un factor de risc în măsura în care familia satisface dorințele copilului în mod necondiționat.

Atitudini și comportamente familiale permisive cu privire la droguri (de ex. consumul de droguri legale/ilegale al părinților). Copiii sub 15 ani în a căror familie se consumă substanțe psihoactive sunt mult mai expuși riscului de a consuma droguri de timpuriu deoarece drogul este mai accesibil, iar comportamentul se învață prin imitație și în special prin imitarea părinților. Cu cât numărul celor apropiați consumatori de droguri este mai mare, cu atât crește vulnerabilitatea personală în fața consumului de droguri, mai ales dacă persoanele apropiate care consumă sunt semnificative-frate, soră, iubit, prieteni. În literatura de specialitate se subliniază corelația pozitivă existentă între alcoolismul unui părinte și toxicodependența unui copil, deoarece mediul familial în care există un alcoolic este caracterizat prin certuri frecvente și chiar vătămări corporale grave. Uneori imitația nu este conștientă și, deși copilul respinge rațional comportamentul părintelui alcoolic, el ajunge să-l preia fără să conștientizeze acest lucru.

Lipsa unor legături afective familiale care să ofere suport emoțional pozitiv copiilor. Existența unui singur părinte ca urmare a divorțului sau a decesului unuia dintre ei poate conduce la consum, mai ales dacă se asociază și cu alți factori. Cercetările recente au arătat că cei mai importanți factori care ajută adolescenții să evite asocierea în grupuri deviante sunt supervizarea și monitorizarea parentală, care sunt direct relaționați cu îngrijirea și suportul parental.

Debutul timpuriu al consumului de droguri – frecvența consumului precum și dezvoltarea problemelor legate de dependență vor fi mai mari cu cât vârsta de debut este mai mică. După cum relatează Campbell Ross, între cei care fumează marijuana există un anumit procent trecut de 50% care sunt predispuși la a încerca droguri mai tari sau un adolescent care bea alcool este de trei-patru ori mai expus riscului de a deveni alcoolic decât un adult.

Asocierea cu colegi care consumă droguri (anturajul) – relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci una biunivocă: indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități sau intrarea în grupuri fără norme se produce înaintea inițierii consumului de droguri.

Eșecul școlar – chiar dacă nu există nici o evidență că un coeficient intelectual scăzut ar fi un factor predictiv pentru abuzul de droguri, randamentul școlar scăzut a fost identificat ca factor de predispoziție al frecvenței și intensității consumului de droguri.

Angajament scăzut față de școală – diverse studii indică o relație inversă între abuzul de droguri și integrarea școlară și/sau existența expectativei de continuare a studiilor secundare.

B. FACTORI DE PROTECȚIE

B.1. Factori de protecție individuali

Rezolvarea problemelor – capacitatea individuală a copilului sau adolescentului de a rezolva probleme și sentimentul de autoeficiență.

Interiorizare normelor – capacitatea individuală de a interioriza norme sociale cu privire la controlul consumului de droguri.

B.2. Factori de protecție familiali

Legătura emoțională – existența unor legături emoționale puternice între părinți/tutore și copii.

Norme familiale consistente – existența unor norme familiale generale, clare și stabile.

Supervizarea părintească asupra vieții copiilor și prezența/participarea părinților/tutorilor în viața copiilor (ex. participarea la activitățile copiilor).

B.3. Factori de protecție educativi

Randamentul școlar – existența unui randament școlar satisfăcător cu aspirații și expectative de a continua studiile.

O bună legătură cu școala – existența unei legături afective pozitive cu școala și/sau cu profesorii

B.4. Factori de protecție contextuali

Promovarea și întărirea abilităților sociale – disponibilitatea unui mediu social de suport și întărirea abilităților copilului de a înfrunta provocările pe care le presupune integrarea socială (familia, sisteme de suport social exterior).

Legătura cu instanțele prosociale – existența unor legături emoționale puternice cu instanțele socializatoare, precum familia, școala, biserica sau alte instituții cu caracter social și participarea activă la activitățile acestor instanțe sociale.

Valori prosociale – menținerea unor valori prosociale din partea grupului de egali dar și aprecierea pozitivă a grupului de către părinți sau tutori.

Luminița Mihai clasifică factorii care favorizează începerea consumului de droguri astfel:

predispozanți: lipsa informațiilor privind pericolul consumului de droguri, neacceptarea ideei că persoana poate deveni dependentă de drog, atitudinea potrivit căreia folosirea drogului este necesară pentru plăcerea și bucuria în viață, nivel scăzut al stimei de sine, lipsa încrederii în sine;

favorizanți: acces ușor la droguri ilicite, decizii necorespunzătoare, formare de deprinderi neadecvate, lipsa preocupărilor pentru domeniul programelor privitoare la droguri, suficienți bani pentru a cumpăra droguri, lipsa „alternativelor” la folosirea drogurilor

declanșatori: a fi membru al unui grup care încurajează folosirea personală a drogurilor, educatorii nu impun reguli privind folosirea drogurilor, efectele drogurilor însele.

Atât factorii de risc cât și cei de protecție se pot prezenta sub diferite nivele de intensitate, iar existența unui factor de risc nu implică automat producerea unei probleme de abuz, cum absența acestuia nu garantează că abuzul nu se va produce. Acest model nu pune diagnostice indivizilor sau grupurilor ca indivizi sau grupuri de risc ci ca indivizi sau grupuri aflate sau suportând situații de risc, iar unul din rolurile cele mai importante pe care le are cercetarea științifică în consumul de droguri este acela de a clarifica forța sau intensitatea asocierii dintre factorii considerați ca declanșatori și rezultat, precum și forma în care acești factori interacționează între ei. Identificarea grupurilor vulnerabile de tineri nu stabilește o anticipare rapidă și solidă a consumului de droguri, ci mai degrabă facilitează un punct de pornire important pentru politici și intervenții. Modelul contribuie la realizarea unui diagnostic al situației care, la rândul ei, să constituie punctul de plecare în modificarea adecvată a acelor factori obiectivi asupra cărora, dacă nu se intervine, vor menține persoanele afectate în situația specială de dezavantaj sau vulnerabilitate personală sau socială. Factorii menționați mai sus acționează multiplicativ, în sensul că, cu cât numărul lor crește, cu atât riscul de a deveni dependent de droguri este mai mare. De exemplu, dacă persoana provine dintr-o familie în care comunicarea este deficitară și în care există probleme materiale majore și, în plus, nu poate să-și facă ușor prieteni și are o imagine nefavorabilă despre sine, atunci riscul de a începe să consume droguri este mai mare comparativ cu o alta care se confruntă cu o singură problemă din cele enumerate mai sus.

4.2.2 Designul cercetării

A. Obiective

Obiectivul general – proiectul a urmărit realizarea unui studiu privind cunoștințele, atitudinile și dimensiunile consumului de tutun, alcool și droguri ilegale în rândul populației școlare, din învățământul preuniversitar, astfel încât plecând de la o evaluare a situației concrete să se poată acționa ulterior în direcția creșterii influenței factorilor de protecție și a reducerii factorilor de risc, asigurându-se astfel o creștere a calității programelor de prevenire a consumului de droguri.

Obiective specifice:

Evaluarea nivelului de consum al diferitelor substanțe psihoactive în rândul populației școlare.

Evaluarea gradului de familiarizare, de cunoaștere a drogurilor ilegale de către elevi.

Cunoașterea caracteristicilor socio-demografice ale consumatorilor de droguri.

Identificarea unor atitudini, cunoștințe în rândul populației școlare în ceea ce privește consumul de droguri.

Identificarea unor modele de consum în rândul populației școlare.

Identificarea factorilor de risc și de protecție pentru populația școlară din învățământul preuniversitar.

B. Ipoteze – Studiul a pornit de la următoarele ipoteze:

în rândul elevilor sunt adolescenți care au consumat cel puțin odată substanțe psihoactive;

dacă adolescenții frecventează locuri unde se consumă droguri legale/ilegale, atunci cresc șansele ca respectivii să devină consumatori;

dacă adolescenții sunt bine informați asupra efectelor nefaste ale drogurilor, atunci vor avea o atitudine de respingere și refuz și nu vor mai fi tentați să consume droguri;

dacă în familia în care traiește adolescentul există consumatori de droguri legale/ilegale, atunci cresc șansele ca adolescentul să consume și el droguri și cu cât părinții sunt mai permisivi, cu atât crește riscul ca adolescenții să devină consumatori de droguri;

dacă adolescentul se află în anturaj cu consumatori de droguri și există o accesibilitate mai mare a drogurilor, atunci crește șansa ca adolescentul să devină consumator;

consumul de droguri apare mai frecvent la tinerii cu probleme psiho-sociale (probleme familiale, stimă de sine scăzută, rezistență scăzută la influența prietenilor, etc.);

prevalența consumului de droguri ilicite (mai ales a cannabinoizilor și a drogurilor de petrecere) este mai ridicată în rândul celor care au consumat/consumă tutun și/sau alcool, decât în rândul celor care nu au consumat/nu consumă.

C. Metode și tehnici de cercetare

Metoda de cercetare utilizată a fost ancheta sociologică cantitativă, iar instrumentul de cercetare aplicat a fost un chestionarul structurat cu 53 de întrebări care se referă la cunoștințele, atitudinile, practicile de consum ale adolescenților, precum și la factorii de risc și de protecție în ceea ce privește consumul de tutun, alcool și droguri ilegale.

Tehnica de anchetă utilizată pentru acest studiu a fost chestionarul autoaplicat, completat simultan de mai multe persoane.

Designul chestionarelor – Chestionarul a avut 4 secțiuni (date socio-demografice, tutun, alcool și droguri ilicite) și a vizat cunoașterea opiniilor și atitudinilor elevilor față de consum și consumatori, tipurile de droguri care fac obiectul consumului, vârsta de debut în consumul de droguri, motivația pentru consum, disponibilitatea drogurilor pe piață și alți factori de risc și de protecție în cazul consumului de droguri (stima de sine, implicarea în activitățile școlare, modul de petrecere a timpului, influența anturajului în luarea deciziilor, autoritatea părinților și implicarea acestora în educația copiilor, relația cu grupul de prieteni). Chestionarul a fost testat pe 70 de respondenți (trei dintre aceștia cu istoric de consum de droguri ilicite) din București și județele Olt, Vaslui și Buzău.

Culegerea datelor a fost realizată în colaborare cu specialiști ai Inspectoratelor Școlare Județene și directorii/alte cadre didactice (consilieri școlari/psihologi) din unitățile de învățământ cuprinse în eșantioanele județene, iar coordonarea culegerii datelor și introducerea în baza de date a fost realizată de specialiștii CPECA din județele Brăila, Buzău, Constanța, Dolj, Mureș, Neamț, Vâlcea și Vrancea. Tuturor le adresez mulțumiri pentru că au acordat tot sprijinul necesar pentru realizarea acestor cercetări. Conceperea chestionarului, testarea acestuia, eșantionarea și ponderarea eșantionului (pentru fiecare din județele menționate), realizarea machetei bazei de date, analiza și interpretarea datelor și redactarea raportului a fost realizată de sociolog drd. Aurora Lefter.

Pentru toate tipurile de substanțe psihoactive s-a făcut verificarea logică între cele trei prevalențe (de-a lungul vieții, în ultimul an și în ultimele 30 de zile), vârsta de debut și frecvența consumului. Pentru drogurile ilicite, relevinul (drog ilicit care nu există) a fost folosit ca întrebare de control, iar întrebarea privind consumul de marijuana a fost introdusă de două ori cu formulări diferite.

D. Eșantionarea și ponderarea eșantionului

Acoperire (populația țintă) – populația școlară din învățământul preuniversitar (licee și SAM – școli de arte și meserii) din România, în anul școlar 2007-2008.

Eșantionarea în studiile județene – Pentru determinarea mărimii eșantionului (95% – nivel de încredere a rezultatelor și 3%- eroare de reprezentativitate a eșantionului) a fost folosită următoarea formulă:

Unde : n – mărimea eșantionului, N – mărimea totală a populației școlare

d – eroare maximă (în cazul studiului este ±3% deci, în valoare absolută, este 0.03)

Z –1,96 corespunzător nivelului de încredere de 95%

Metoda de eșantionare folosită în studiile județene:

eșantionare prin stratificare multiplă prin utilizarea „încrucișată” a mai mulți factori de stratificare (criterii de stratificare): tipul/forma de învățământ – liceu/SAM, anul de studiu – clasa IX/X/XI/XII/XIII și tip de localitate – urban/rural

Tabel 4.1 – Distribuția populației școlare din județul Buzău în funcție de tipul unității de învățământ, anul de studiu și tip de localitate în care se află unitatea de învățământ

Conform formulei menționate anterior, s-a stabilit un eșantion de 1007 de persoane.

Tabel 4.2 – Distribuția eșantionului în funcție de tipul unității de învățământ, anul de studiu și tip de localitate în care se află unitatea de învățământ

eșantionare multistadială:

alegerea unităților de învățământ prin selecție simplă aleatorie – loterie („tragere la sorți”)

de ex. pentru tip de localitate – urban și tipul unității de învățământ – liceu dintr-un număr de 10 au fost extrase numerele: 2 (Colegiul Național M. Eminescu Buzău), 5 (Liceul de Artă Buzău), 6 (Colegiul National Al. Vlahuță Râmnicu Sărat) și 9(Liceul Teoretic Pătârlagele). În total au fost selectate 13 unități de învățământ din județul Buzău:

Tabel 4.3 – Distribuția eșantionului în funcție de tipul unității de învățământ, anul de studiu și tip de localitate în care se află unitatea de învățământ

alegerea claselor prin selecție simplă aleatorie – loterie („tragere la sorți”);

abordarea integrală a ultimului nivel de grupare – anchetare (administrarea chestionarului) simultană a elevilor dintr-o clasă.

Având în vedere faptul că media a fost de 25,57 elevi pe clasă (total nr.elevi/total nr.clase), s-a considerat că o clasă are 25 de elevi. Pentru cazurile în care numărul elevilor care trebuiau anchetați era mai mare de 25 (ex.: Colegiul Economic Buzău, clasa a IX-a – 36 de elevi) au fost stabilite prin selecție simplă aleatorie (loterie) și o a doua clasă, iar pentru selecția diferenței de elevi s-a utilizat metoda „pasului”:

Baza finală (pe care s-a realizat analiza) cuprinde un număr de 7526 de cazuri (subiecți) din 8 baze de date, fiecare fiind rezultatul unui studiu reprezentativ la nivel județean realizate, în anul școlar 2007-2008, în județele: Brăila (922 de subiecți), Buzău (1007 de subiecți), Constanța (860 de subiecți), Dolj (1032 de subiecți), Mureș (713 de subiecți), Neamț (1021 de subiecți), Vâlcea (1014 de subiecți) și Vrancea (957de subiecți). Pentru analiza datelor a fost făcută ponderarea (criterii: anul de studiu – clasa IX/X/XI/XII/XIII, sex –M/F și mediu de școlarizare – urban/rural).

Tabel 4.4. Calculul variabilei de ponderare

E. Terminologie

În studiu, tutunul și alcoolul au fost catalogate drept droguri datorită acțiunii lor psihoactive și potențialului adictiv. Având în vedere impactul acestor substanțe în societate, analiza prevalenței și a modelului de consum este prezentată separat de restul drogurilor.

Expresia „statut de fumător” a fost utilizată pentru a caracteriza o persoană care fumează.

Prin consumator recent se înțelege orice persoană care a consumat droguri în ultimele 12 luni, în timp ce prin consumator actual se înțelege orice persoană care a consumat droguri în ultimele 30 de zile. Termenii „prevalența de-a lungul vieții”, „prevalența în ultimul an” și „prevalența în ultimele 30 de zile” desemnează consumul cel puțin o dată a substanței pe parcursul vieții (consumatori), în ultimele 12 luni (consumatori recenți) și în ultimele 30 de zile (consumatori actuali).

Consumul compulsiv de alcool de tip „Binge drinking” reprezintă consumul a cinci pahare de alcool consecutiv, cantitate teoretic suficientă pentru a crește alcoolemia la o concentrație de aproximativ 0,10%. Din punct de vedere medical, la ingerarea unei astfel de cantități de alcool poate apărea prezumția de intoxicație acută.

Prin „anturaj” m-am referit la prieteni, iar prin „grupul de egali” la tinerii de aceeași vârstă, având aceleași interese și preocupări (ex: colegi de școală).

Limite

Având în vedere că cercetările de acest gen sunt relativ recente, iar subiecții nu au fost singuri cu operatorul (ci împreună cu colegii de clasă), este posibil ca unii subiecți să nu fi fost în totalitate convinși de păstrarea confidențialității datelor oferite și, deoarece consumul de droguri ilegale este sancționat atât social cât și legal, este posibil ca informațiile să fie filtrate de către respondenți prin mecanismele de auto-protecție. Problema este specifică cercetărilor bazate pe autoevaluare, unde posibilitatea de negare poate crește, chiar dacă chestionarul este anonim și auto-administrat.

Pe de altă parte, deși chestionarul a avut întrebări de control, trebuie ținut cont de vârsta subiecților și de tendința unora dintre ei spre teribilism, motiv pentru care pot declara consum de tutun și alcool doar din dorința de a părea mai ”importanți”, de a fi la fel cu cei pe care îi consideră ei importanți. De asemenea, în privința întrebărilor privind opiniile și cunoștințele pe care le au, există posibilitatea ca unii respondenți să fi dat răspunsurile pe care cred ei că le așteaptă cercetătorul sau pe cele general acceptate de mediul social în care ei trăiesc.

Din aceste motive este posibil ca pe de o parte prevalența consumului de droguri ilicite să fie mai mare decât cea prezentată și ca rata non – răspunsurilor să ”ascundă” unii consumatori, iar pe de altă parte ca cel puțin proporția celor care au declarat un consum zilnic de tutun/alcool, ori că ajung la starea de ebrietate zilnic să fie în realitate mai mic.

Studiul, cu toată fundamentarea sa teoretică și metodologică, nu oferă răspunsuri exhaustive ori explicații cauzale privind problematica complexă și dinamica factorilor psihosociali ai dependenței de droguri. Limita primordială este posibilitatea redusă de analiză a prevalenței consumului de droguri ilicite, explicabilă în primul rând prin numărul restrâns al respondenților care admit consumul experimental, recreațional de droguri ilicite și, în al doilea rând, prin lipsa aproape totală a persoanelor care să dezvăluie consumul recent de narcotice.

O altă limită importantă a studiului o reprezintă disponibilitatea datelor: provin din studii locale realizate în 8 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Dolj, Mureș, Neamț, Vâlcea și Vrancea, care însă nu sunt din toate regiunile României.

4.3. Analiza datelor

4.3.1. Consumul de tutun

Din păcate, tutunul este un drog „legal” și aproape întotdeauna există în viața unui copil un adult care fumează și ar trebui să se tină seama de faptul că tutunul poate conduce în unele cazuri la consumul de droguri ilegale. Cercetările în domeniu arată că folosirea de substanțe psihoactive acceptate social (alcool, tutun) precede consumul de opiacee și cocaină. După Campbell Ross copiii ce abuzează de droguri urmează de obicei un anumit tipar: 85% dintre cei care au experiența țigărilor devin dependenți de nicotină chiar dacă nu vor fuma decât cinci sau zece țigări pe zi. Dintre aceștia 81% vor încerca marijuana, aceasta fiind considerată rampă de lansare pentru drogurile tari, în timp ce doar 21% dintre nefumători vor încerca același drog.

Nicotina dă o puternică dependență: dacă dintre cei care au încercat vreodată cocaină devin dependenți între 3 și 20%, de tutun devin dependenți între 30-50% dintre fumătorii experimentali. „Cercetările arată că un adolescent care fumează cam patru țigări are aproximativ 94% șanse să continue consumul de tutun o bună parte a vieții lui”. Fumătorii se îmbolnăvesc de 3,5 ori mai des decât nefumătorii, iar „conform OMS, tabagismul seceră în fiecare oră 560 de vieți în lume, ceea ce înseamnă că mor 13440 de oameni pe zi și 4,9 milioane pe an”.

A. Prevalența de-a lungul vieții, în ultimul an, în ultimele 30 de zile și ”așteptări” pentru viitor

Peste jumătate dintre adolescenți (57,3%) au declarat că au fumat cel puțin o dată în viață, mai mult de o treime (37,8%) au fumat cel puțin o dată în ultimele 12 luni, iar 30% au declarat că au fumat în ultimele 30 de zile (grafic T1). Îngrijorător este faptul că:

mai puțin de jumătate (22,2%) dintre cei care au fumat cel puțin o dată în viață (57,3%) au rămas la stadiul unui consum experimental (au consumat 1-2 ori de-a lungul vieții),

iar jumătate dintre consumatorii actuali (15% din 30%) fumează regulat – de cel puțin 20 de ori în ultimele 30 de zile.

Grafic T. 1 Distribuția subiecților în funcție de frecvența Tabel T. 1 Distribuția subiecților în funcție de

consumului de tutun răspunsurile la întrebarea “Cât de probabil este ca tu

să fumezi tutun în următorul an începând de acum?”

Tabel T.2 Tabel de contingență între consumul de

tutun până în prezent și comportamentul în viitor

Întrebați cât de probabil este ca în următorul an să fumeze, doar 41% dintre adolescenți exclud cu siguranță posibilitatea adoptării unui astfel de comportament în viitor. Necesitatea implementării programelor de prevenire devine și mai evidentă dacă avem în vedere că:

10,8% dintre respondenți care nu au fumat până în prezent au declarat că este posibil/foarte posibil ca ei să fumeze în următorul an,

dintre cei care au declarat că au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții mai mult de jumătate (56%) au declarat că este posibil/foarte posibil ca ei să fumeze în următorul an și doar un sfert (23,6%) exclud cu siguranță posibilitatea ca ei să mai fumeze în viitor.

B. Frecvența consumului de tutun – distribuția subiecților este următoarea:

7 % – fumează ocazional (la petreceri, de Revelion etc.) sau când au țigări;

2,1% – fumează 1-5 țigări/săptămână;

21,6%- fumează zilnic (dintre care 8,9% fumează aproximativ 1 pachet de țigări/zilnic);

26,6% – au declarat că au încercat ca să ”vadă” cum este, dar acum nu mai fumează.

C. Vârstă de debut – 12,9% dintre adolescenți au declarat că au fumat prima țigară la 9 ani sau chiar mai devreme, 2,6% trecând și la consum regulat. Cei mai mulți dintre subiecți au declarat că au fumat prima țigară sau au debutat în consumul zilnic la 16 ani sau mai târziu.

Tabel T. 3 Distribuția subiecților în funcție de Tabel T. 4 Distribuția subiecților în funcție de vârsta de debut-%

D. Locații de consum

Tabel T. 5 Distribuția subiecților în funcție de locul unde se aflau

când au fumat ultima dată – %

Referitor la locurile unde se aflau când au fumat ultima dată distribuția respondenților este următoarea:

34,7% – la domiciliul propriu/al altcuiva sau în scara/spatele blocului;

25,9% – într-un loc de petrecere a timpului liber (discotecă, biliard, bar, cofetărie, restaurant, pizzerie);

22,6% – într-o unitate de învățământ;

16,4% – în aer liber și 0,6% – alte locuri.

E. Asocierea cu caracteristicile socio-demografice

sex și vârstă Tabel T.6 Distribuția subiecților care au fumat cel puțin

o dată de-a lungul vieții în funcție de sex și vârstă

Cei mai mulți dintre respondenții care au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții sunt de sex masculin (asociere semnificativă statistic, legătură modestă între variabile), raportul de șanse (Odd Ratio) masculin /feminin fiind de 1,51.

Pentru subiecții cu vârsta de 16 ani și peste proporția celor care au declarat că nu au fumat niciodată este mai mică decât a celor care au fumat cel puțin o singură dată în viață (asociere semnificativă statistic, relație slabă între variabile).

În privința vârstei de debut în consumul de tutun, se observă că adolescenții de sex masculin încep consumul de tutun mai devreme, proporția acestora fiind mai mare decât cea a adolescentelor care au început să fumeze până la vârsta de 14 ani (asociere semnificativă statistic, dar slabă).

Tabel T. 7 Distribuția subiecților care au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții în funcție de sex și vârsta de debut

Adolescenții de sex masculin și cei majori consumă tutun ocazional/regulat mai frecvent decât cei de sex feminin și minori, iar băieții fumează în locuri publice într-o proporție mai mare decât fetele; subiecții minori ( 17 ani) fumează mai mult la domiciliul propriu/altei persoane și pe stradă, în parc, pe plajă sau în aer liber, iar cei de 18 ani și peste fumează într-o proporție mai mare în locații de petrecere a timpului liber (pizzerie/un restaurant/bar/discoteca) și într-o instituție de învățământ (la școală).

Tabel T. 8 Asocierea dintre sexul și vârsta subiecților și frecvența și locul consumului de tutun

școlarizare – anul de studiu se asociază semnificativ statistic cu:

prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții – dacă în clasa a IX-a majoritari sunt cei care nu au fumat niciodată, din clasa a X proporția se inversează, procentul celor care au fumat cel puțin o singură dată în viață crescând până la 2/3 (68,6%) pentru subiecții în clasa a XIII-a;

vârsta de debut – faptul că procentul celor care au declarat că au fumat prima țigară la 15 ani sau mai devreme descrește invers proporțional cu clasa (de la 17,2% la 9,2% respectiv de la 70,6% la 48,7%), iar proporția celor care au debutat în consumul de tutun la 16 ani și peste din clasa a XIII-a este de aproximativ trei ori mai mare decât a celor din clasa a IX-a (38,9% față de 12,2%), conduce la ipoteza că vârsta de debut este în scădere (ipoteza rămâne însă de verificat/confirmat într-o cercetare ulterioară) – asociere pozitivă slabă între variabile;

frecvența consumului – dacă proporția celor care declară că în prezent sunt nefumători (au încercat, dar acum nu mai fumează sau nu au fumat niciodată) scade de la 26,6% – clasa a IX-a, la 5,5% – clasa a XIII-a, proporția celor care fumează ocazional sau zilnic crește cu anul de studiu: de la 17,9% (clasa a IX-a) la 26,6% (clasa a XIII-a), respectiv de la 12,3% la 30,6% (asociere negativă, slabă între variabile).

Tabel T. 9 Asocierea dintre anul de studiu (clasa) și prevalența de-a lungul vieții, vârsta de debut și frecvența consumului

de tutun

Tabel T. 10 Asocierea dintre tipul și mediul unității de școlarizare

și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții

Prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții se asociază semnificativ statistic și cu tipul și mediul unității de școlarizare:

cea mai mică proporție de respondenți, care au declarat că au fumat cel puțin o dată în viață, învață în Școli de Arte și Meserii (SAM) și în mediul rural – procentul fumătorilor este mai mic decât cel al nefumătorilor;

în funcție de tipul unității de școlarizare, cea mai mare proporție de respondenți, care au declarat că au fumat cel puțin o dată în viață, învață în Grupuri Școlare (60,9%); pentru Licee și Colegii, deși procentul fumătorilor este, ca și în cazul Grupurilor Școlare, mai mare decât cel al nefumătorilor, nivelul prevalenței este intermediar (55,8% și 58,4%) între SAM și Grupuri Școlare;

în unitățile de învățământ din mediul urban proporția fumătorilor este mai mare decât cea a nefumătorilor – aproximativ 2/3 dintre elevi (59,3%).

Rezultatele studiilor arată că, un risc crescut de comportamente antisociale, este asociat cu anumiți indicatori de dezavantaj social (deprivare socială), precum sărăcia, aglomerările umane și condițiile de viață precare. În acest cadru, deprivarea socială se poate considera un factor de risc – pentru abuzul de droguri pe termen lung – în cazul în care există sărăcie extremă și, se asociază cu alte tipuri de probleme personale și familiale. În același timp, diverse studii au demonstrat că educația superioară a părinților, un loc de muncă bun al acestora sau o mai bună disponibilitate materială pentru cheltuieli personale se pot asocia cu un consum mai mare de alcool, tutun sau marihuana printre adolescenții ce provin din astfel de medii.

mediul de rezidență (perioada de contact cu mediul urban)- există o asociere semnificativ statistică între perioada de contact cu mediul urban și

prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții: cea mai mare proporție de adolescenți (2/3) care au declarat că au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții au locuit doar în urban, același lucru fiind declarat și de 57,9% dintre cei care au locuit atât în urban cât și în rural și de 51,6% dintre adolescenți care au locuit doar în rural;

frecvența consumului de tutun: cea mai mare proporție de fumători ocazionali (11%) este dintre respondenți care au locuit doar în mediul urban, iar proporția adolescenților care au declarat că fumează în fiecare zi crește direct proporțional cu perioada de contact cu mediul urban; majoritatea adolescenților care au locuit doar în rural sunt nefumători (au încercat dar acum nu mai fumează – 27,7% sau nici nu au încercat vreodată – 49,2%).

Tabel T. 11 Asocierea dintre rezidența în urban și prevalența de-a lungul vieții, frecvența și locul consumului de tutun

situația familială – având în vedere că absența părinților sau a unor tutori capabili să ofere suport emoțional copiilor lor poate fi relaționată cu dezvoltarea unor comportamente de abuz de droguri pe termen lung, întrebarea Q5- a vizat cunoașterea mediului familial.

Majoritatea respondenților au declarat că locuiesc în aceeași gospodărie cu ambii părinți naturali (78,6%), iar restul:

9,9% – sunt în prezent în familii monoparentale;

6,9% – locuiesc în familii reconstituite (unul/ambii părinți vitregi);

4,2% – nu locuiesc cu părinți, ci doar cu bunici/ frați/surori/alte rude sau alte pers. (exclus rude);

0,5% – au declarat că locuiesc singuri (majori).

Prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții se asociază semnificativ statistic cu situația familială:

cea mai mică proporție de adolescenți care au declarat că au fumat cel puțin o dată în viață locuiesc cu ambii părinți naturali (56,3%); dintre cei care sunt în familii monoparentale sau locuiesc cu unul/ambii părinți vitregi au consumat tutun cel puțin o dată în viață 64,1%, respectiv 66,4%; iar cea mai mare proporție de adolescenți care au răspuns pozitiv în privința consumului de tutun – 70,7% se înregistrează pentru respondenții care locuiesc fără părinți;

proporția de adolescenți care au declarat că au fumat cel puțin o dată în viață crește direct proporțional cu nivelul de școlarizare al părinților;

există o asociere pozitivă modestă ( = 0,10) cu itemul „În familia mea există cineva care are probleme cu legea” și tot asocieri pozitive, dar slabe, cu itemii: „În familia mea se consumă destul de des alcool în cantități mari” și „În familia mea există o persoană care consumă droguri” (asocierea cu itemul „În familia mea avem o situație financiară precară” este nesemnificativă statistic: p = 0,10 și reziduurile ajustate = 1,6).

Tabel T. 13 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții și situația familială

Din cei 2 itemi privind nivelul de școlarizare al părinților a fost elaborat un indicator general (Igsp) prin însumarea valorilor de răspuns. Evaluarea puterii indicatorului de a diferenția subiecții de la extremitățile scalei sumative a fost făcută prin analiza de item.

Indicatorul general obținut a fost recodificat în variabilă nominală; se observă o asociere semnificativă statistic între acesta și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții (legătură slabă între variabile). Șansa ca un subiect care are părinți cu un nivel mare de școlarizare (scor 9, maxim =12) să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții este mai mare (1,38 >1) decât șansa unui respondent care are părinți cu o educație de nivel scăzut.

F. Influența factorilor de risc și de protecție

accesibilitatea și disponibilitatea țigărilor – se referă la ușurința cu care se pot procura drogurile; conform studiilor în domeniu, consumul unui drog este cu atât mai ridicat cu cât un drog este mai ușor de găsit/disponibil (disponibilitatea punctelor de vânzare) și mai accesibil din punct de vedere financiar, iar eficiența programelor de prevenire a consumului este scăzută.

Analiza disponibilității și a accesibilității tutunului (țigărilor) indică faptul că: peste 2/3 (69,2%) dintre adolescenții și-ar putea procura țigări ușor/oricând doresc, 6,2% au declarat că acest lucru este dificil, dar nu imposibil și doar 5,4% apreciază că acest lucru este imposibil. Deși legislația românească are prevederi clare privind interzicerea vânzării de tutun minorilor, 63,6% dintre subiecții de 14-17 ani declară că, dacă doresc, pot face rost de țigări ușor (32,7%) sau oricând doresc (30,9%).

Compararea răspunsurilor subiecților care învață în unități de învățământ din urban (13,4% dintre subiecții de 15-17 ani consideră că este dificil/imposibil să-și procure țigări dacă doresc), cu cele ale respondenților care învață în instituții din rural (23,1% dintre minorii care învață în mediul rural apreciază că este dificil/imposibil să-și procure țigări dacă doresc), susține ipoteza că aplicarea prevederilor legale este mult mai strictă în mediul rural față de urban.

Tabel T. 16: Distribuția respondenților în funcție de statutul de minor/major, dificultatea cu care ar putea să-și procure țigări dacă ar dori acest lucru și mediul școlar

Disponibilitatea țigărilor se asociază semnificativ statistic cu consumul de tutun de-a lungul vieții și frecvența consumului:

prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții se asociază cu gradul de dificultate al procurării de țigări – relație monotonă pozitivă; OR ușor + oricând vreau / imposibil +dificil este 2,91 (2,49-3,41 pentru CI 95%);

în privința frecvenței consumului de tutun se observă că dintre elevii care au declarat că le este imposibil să-și procure țigări fumează doar 9,7% (1,7% consum ocazional și 8% regulat), proporția acestora ajungând până la 41,5% (dintre care 29% consum zilnic) pentru respondenții care au declarat că pot să-și procure țigări oricând doresc – relație monotonă negativă .

Tabel T. 17 Asocierea dintre dificultatea cu care ar putea, dacă ar dori acest lucru, să-și procure țigări și prevalența

consumului de tutun de-a lungul vieții și frecvența fumatului

Grafic T. 4 Distribuția respondenților în funcție de

suma cheltuită pe țigări în ultimele 30 de zile (%)

Unul din 4 elevi (24,3%) a cheltuit în ultima lună bani pe țigări. Se observă că, deși într-o proporție mică (0,8%), sunt și respondenți care, deși au declarat că nu fumează, cheltuiesc bani pentru cumpărarea de țigări. Dintre cei care s-au declarat fumători aproximativ 1/4 au cheltuit bani pe țigări în ultima lună.

Tabel T. 18 : Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții și suma de bani cheltuită în ultimele 30 de zile pentru țigări

Notă: Procentele sunt calculate pentru numărul de cazuri cu informații.

Există o asociere semnificativă statistic, scăzută însă ca intensitate ( = 0,3), între cumpărarea de țigări în ultimele 30 de zile și frecvența fumatului, în sensul că: proporția elevilor care nu au alocat resurse financiare pentru cumpărarea de țigări scade de la 98% (cei care s-au declarat nefumători) la 94,1% – foștii fumători, 56,9% – fumătorii ocazionali și numai 7,9% pentru cei care fumează regulat; de asemenea, proporția celor care au cheltuit peste 10 RON crește consecutiv cu frecvența fumatului (%- pentru nefumători < % – pentru foștii fumători < % – pentru fumătorii ocazionali < % – pentru cei care fumează în fiecare zi). Datele mai indică faptul că în ultimele 30 de zile:

cei mai mulți dintre cei care fumează ocazional (27,2%) au cheltuit 0,1-10 RON;

cei mai mulți dintre cei care fumează în fiecare zi (24%) au cheltuit 15,1 – 50 RON, iar 20% au cheltuit peste 100 RON.

Tabel T. 19 Asocierea dintre cumpărarea de țigări în ultimele 30 de zile și frecvența consumului

Asocierile dintre cumpărarea de țigări în ultimele 30 de zile și situația financiară a familiei sau obținerea cu ușurință de bani de la părinți sunt semnificative statistic: proporția celor care au alocat resurse financiare este mai mare în cazul respondenților care au declarat că nu obțin cu ușurință bani de la părinți (30,4% față de 25,3% – cei care confirmă faptul că împrumută/obțin cu titlu de cadou ușor bani de la mama și/sau tata) și nu au în familie o situație financiară precară (29,3% față de 24,8% – în cazul celor care confirmă faptul că în familia lor ar exista o situație financiară precară).

Tabel T. 20 Asocierea dintre cumpărarea de țigări în ultimele 30 de zile și situația financiară a familiei sau obținerea cu ușurință de bani de la părinți

consumul de tutun al membrilor familiei și atitudinea părinților față de consumul de tutun al copiilor

Având în vedere faptul că stilul de viață al persoanelor apropiate are o mare influență asupra comportamentului adolescenților, care tind să imite comportamentele observate acasă, chestionarul a vizat și consumul de tutun al membrilor familiei. Astfel:

aproximativ 50% dintre respondenți au părinți care fumează (tatăl – 49,6%, mama – 30,8%);

34,2% dintre elevii chestionați au frați/surori care consumă tutun zilnic sau ocazional.

Grafic T. 5 Distribuția subiecților în funcție de consumul de tutun al membrilor familiei

Tabel T. 21 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a

lungul vieții și consumul de tutun al membrilor familiei

Există o asociere semnificativă statistic între consumul de tutun al membrilor familiei și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții a adolescenților, cele mai influente persoane fiind fratele/sora (relație moderată între variabile – Coeficientul V Cramer = 0,30 ).

Deși tutunul dăunează grav sănătății, faptul că ei înșiși fumează îi determină pe unii părinți să fie toleranți cu consumul de tutun al propriilor copii: doar aproximativ 2/3 dintre părinți le-ar interzice categoric să fumeze/ i-ar pedepsi/nu i-ar aproba (tatăl-63,4%, mama – 64,6%), iar

mai mult de 10% le/le-ar permit/e să fumeze sau le-ar fi indiferent,

aproximativ 5% le/le-ar interzice să fumeze în casă.

Grafic T. 6 Distribuția subiecților în funcție de atitudinea părinților față de consumul/posibilul consum de tutun al copiilor

Există o asociere semnificativă între nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților și consumul de tutun al elevilor: adolescenții ai căror părinți sunt mai toleranți (sunt indiferenți/permit adoptarea comportamentului/interzic doar fumatul în casă) sunt mult mai tentați să consume tutun, față de cei ai căror părinți le-ar interzice în mod categoric să fumeze/ar dezaproba/ar pedepsi adoptarea acestui comportament. Raportul de șanse între un subiect cu părinții toleranți (permit adoptarea comportamentului/ interzic doar fumatul în casă/ sunt indiferenți), comparativ cu un subiect cu părinți intoleranți (interzic în mod categoric /dezaprobă/pedepsesc) ca să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții este de 2,49 – tată, respectiv 2,54 pentru mamă.

Tabel T. 22 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții al respondenților și nivelul de tolerare al părinților

De asemenea, există o asociere semnificativă statistic între nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților și frecvența consumului de tutun al adolescenților:

cea mai mare proporție de subiecți care au declarat că fumează în fiecare zi sunt cei ai căror părinți permit adoptarea comportamentului, urmată de proporția celor cărora părinții le interzic doar fumatul în casă sau sunt indiferenți, iar cel mai mic procent se înregistrează pentru adolescenții cărora părinți le-ar interzice categoric /i-ar pedepsi/i-ar dezaproba;

proporția adolescenților care au declarat că au încercat ca să vadă cum este, dar acum nu mai fumează și a celor care nu fumează și nici nu au încercat vreodată crește invers proporțional cu gradul de permisivitate al părinților.

Tabel T. 23 Asocierea dintre nivelul de tolerare al părinților și frecvența consumului de tutun la respondenți

Nivelul de tolerare al părinților este influențat de consumul propriu de tutun și, deși fumatul este un comportament dăunător pentru sănătate indiferent de vârstă, nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților crește atunci când copiii dobândesc statutul de majori:

pentru subiecții majori – părinții sunt mai toleranți (permit adoptarea comportamentului, sunt indiferenți, și-ar exprima doar dezaprobarea, interzic doar fumatul în casă);

pentru subiecții minori – părinți, într-o mai mare măsură, le-ar interzice în mod categoric să fumeze sau ar pedepsi adoptarea acestui comportament.

Tabel T. 24 Asocierea dintre nivelul de tolerare al părinților și consumul de tutun al acestora

Tabel T. 25 Asocierea dintre nivelul de tolerare al părinților și statutul de minor/major al respondenților

autoritatea părinților și implicarea acestora în educația copiilor

Un factor de protecție foarte important în prevenirea consumului de droguri îl reprezintă supervizarea părintească asupra vieții copiilor: stabilirea unor norme familiale consistente (existența unor norme familiale generale, clare și stabile) și participarea – prezența părinților/tutorilor în viața copiilor (ex: participarea la activitățile copiilor). De asemenea, existența unor legături emoționale puternice între părinți/tutore și copii reprezintă un factor de protecție care poate modera efectele expunerii la situații de risc și, în acest fel, poate reduce vulnerabilitatea indivizilor în fața problemelor relaționate cu drogurile.

Există o proporție mai mare de subiecți care au consumat cel puțin o dată în viață tutun, în rândul celor care:

au fost în dezacord cu următorii itemi privind familiile lor: ne ajutăm și ne sprijinim reciproc, discutăm despre problema fiecăruia, este important ca fiecare să-și exprime părerile, pentru mine contează foarte mult să nu îmi dezamăgesc părinții, să fiu fericit este foarte important pentru părinții mei, membrii familiei mele sunt plini de viață și de voie bună, nici un membru al familiei mele nu îl lovește pe un altul, nu sunt pedepsit sau mustrat când greșesc, membri familiei mele au păreri precise despre ce este bine și ce este rău, părinții mei stabilesc reguli stricte, părinții mei știu unde mă aflu seara, părinții mei știu unde îmi petrec nopțile de sâmbătă;

au fost de acord cu faptul că în familiile lor pot să facă ce doresc.

Consumul de tutun, cel puțin o dată în viață, al copiilor se asociază semnificativ statistic cu gradul de mulțumire față de relația cu părinții: cea mai mică proporție de subiecți, care au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții, este în cazul celor care sunt mulțumiți de relația cu mama/tatăl, aceasta proporție crescând în cazul respondenților care au declarat că nu sunt nici mulțumiți, dar nici nemulțumiți de relația cu părinții, iar cea mai mare proporție este în cazul celor care sunt nemulțumiți de relația cu mama/tatăl.

Tabel T. 26 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și relațiile din cadrul familiei

Pentru a micșora numărul mare de variabile (12 itemi) la un set redus de factori subiacenți, care să exprime informațiile esențiale conținute în variabilele inițiale, am aplicat analiza factorială, folosind analiza în componente principale.

Au fost verificate asumpțiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea analizei factoriale: N 400 și nu este un eșantion a cărui selecție este în legătură cu variabilele măsurate; în matricea de corelații dintre variabile există corelații peste 0,30; testul Barlett de sfericitate este semnificativ (p = 0,000); testul KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) este 0,83; coeficienții de pe diagonala principală din matricea de corelație antiimagine sunt peste 0,5 (între 0,64 și 0,90), iar cei de sub diagonala principală sunt foarte mici; determinantul matricei de corelații este 0,103.

În urma analizei, atât criteriul scree plot al lui Cattell și criteriul lui Kaiser sugerează o soluție adecvată cu 3 factori. Pentru a obține o soluție cât mai simplă, soluția a fost rotită prin metoda Varimax (rotație ortogonală – pentru factori necorelați). După rotație, primul factor acoperă 22,4% din varianță, al doilea 14,3% și al treilea 13,3% (cumulat 49,95%).

Tabel T. 27 Saturațiile factoriale pentru factorii rotați (analiză factorială cu itemii privind relațiile în familie)

* – saturațiile < 0.40 au fost omise pentru o mai bună claritate a tabelului

Am denumit factorii astfel: factorul 1 IGRF1– cadru (norme) familial; factorul 2 – IGRF2 – autoritatea părinților (control și informare); factorul 3 – IGRF3 – independență și nonviolență.

Pe baza factorilor stabiliți anterior au fost elaborați 3 indicatori prin însumarea valorilor de răspuns la itemii din cadrul indicatorului respectiv, iar din cei 2 itemi privind satisfacția față de relația cu mama/tatăl a fost elaborat un indicator general – IGSRP (IG satisfacție relație părinți).

Tabel T. 28 Analiza itemilor privind relațiile în familie – indicatori ai tendinței centrale (mediana) și de dispersie (abatere standard și varianță)

Tabel T. 29 Analiza de item pentru cei 3 indicatori generali privind relațiile în familie

Tabel T. 30 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți

și cei 3 indicatori generali privind relațiile din cadrul familiei

Evaluarea puterii indicatorilor de a diferenția subiecții de la extremitățile scalei sumative a fost făcută prin analiza de item. De fiecare dată, indicatorii iau valori mari în cadrul grupului situat la vârful scalei, comparativ cu cei situați la bază (diferențe între 1142 – Q8_A și 3282 – Q8_N). Indicele de discriminare are valori semnificative: între 34,6 – P9_A și 175,2- Q8_N. Între scala indicatorilor generali și itemii care îi compun se înregistrează valori înalte de asociere.

Indicatorii generali obținuți au fost recodificați în variabile nominale. Se observă o asociere semnificativă statistic între aceștia și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții (legătură slabă între variabile – < 0,2). Șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGRF1 (scor 20, maxim = 22), IGRF2 (scor 10, maxim = 12), IGRF3 (scor 9, maxim = 10) și IGSRP (nivel scăzut înseamnă nemulțumit/neutru față de relația cu unul/ambii părinți, iar nivel ridicat = mulțumit de relația cu ambii părinți) să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții este mai mare (IGRF1 – 1,538, IG2 – 2,02, IGRF3 – 1,18 și IGSRP – 1,73) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel ridicat pentru cei patru indicatori generali.

consumul de tutun al celui/celei mai bun/ă prieten/ă și influența prietenilor/colegilor

Consumul de droguri de către persoane din anturajul (prieteni) sau grupul de egali (colegi – tineri de aceeași vârstă, având aceleași interese și preocupări) al adolescentului este unul dintre factorii asociați, cu consistența cea mai mare pentru consumul individual. Cercetări recente relevă că relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o relație biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități), și, în mod normal, intrarea în grupuri fără norme se produce înaintea inițierii consumului de droguri.

Întrebați dacă cel/cea mai bun/ă prieten/ă fumează:

jumătate (48,3%) au infirmat;

35,3% au declarat că acesta/aceasta este fumător (10,4% fumează zilnic și 24,9% ocazional);

5,5% – au optat pentru varianta de răspuns ”Nu știu/nu i-am văzut”;

11% au declarat că nu au prieteni buni.

Grafic T. 7 Distribuția subiecților în funcție de Grafic T. 8 Distribuția subiecților în funcție de consumul de

consumul de tutun al celui/celei mai bun/ă prieten/ă tutun al prietenilor cu care petrec cea mai mare parte timpul

Referitor la consumul de tutun al prietenilor cu care petrec cea mai mare parte a timpului, 68,1% au declarat că în anturajul lor se fumează (dintre care 26,8% în care fumează toți/ mai mult de jumătate). Doar 1 din 10 adolescenți își petrec cea mai mare parte a timpului liber cu un anturaj în care niciunul dintre ei nu fumează.

Grafic T. 9 Distribuția respondenților în funcție de probabilitatea de a accepta să

fumze o țigară pentru a se calma, în situația când se află într-o situație de stres

Întrebați dacă ar accepta propunerea prietenului de a fuma o țigară pentru a se calma, în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi): mai puțin de 2/3 dintre subiecți (63,9%) au respins categoric posibilitatea ca ei să accepte să fumeze; ¼ dintre respondenți (25,9%) au optat pentru variantele de răspuns puțin probabil/probabil și aproximativ unul din 10 adolescenți (10,2%) a declarat că va accepta, în mod sigur, să fumeze.

Tabel T. 31 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și consumul de tutun de către cel mai bun/ă prieten/ă sau prieteni din anturaj și acceptarea propunerii prietenului de a fuma pentru a se calma într-o situație de stres

Asocierea dintre consumul de tutun de către persoane din anturajul sau grupul de egali al adolescentului sau acceptarea propunerii prietenului de a fuma o țigară, pentru a se calma într-o situație de stres, și consumul de tutun, cel puțin o dată de-a lungul vieții, al subiectului este semnificativă statistic:

majoritatea adolescenților (76,3%) care au cel mai bun/ă prieten/ă fumător/e au consumat și ei, cel puțin o dată în viață, tutun;

cu cât crește proporția prietenilor din anturaj care fumează, crește și proporția de respondenți care au declarat că au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții (de la 28,7% la 89,6%);

tentația de a accepta propunerea prietenului de a fuma o țigară, pentru a se calma într-o situație de stres, este foarte mare pentru cei care au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții.

Tabel T. 32 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun la respondenți și consumul de tutun de către cel/cea mai bun/ă prieten/ă sau prieteni din anturaj și acceptarea propunerii prietenului de a fuma pentru a se calma într-o situație de stres

Și frecvența consumului de tutun se asociază cu consumul de tutun de către cel/cea mai bun/ă prieten/ă sau persoane din anturajul adolescentului și acceptarea propunerii prietenului de a fuma o țigară, pentru a se calma într-o situație de stres (asocierile sunt semnificative statistic). Astfel:

proporția subiecților care au declarat că în prezent sunt nefumători (nu au fumat niciodată sau au fumat în trecut, dar au renunțat) scade proporțional cu frecvența consumului de tutun al celui mai bun prieten (de la 83,3% la 41,5%), cu proporția fumătorilor din anturaj (de la 94% la 26,1%) și cu gradul de probabilitate cu care va accepta propunerea prietenului să fumeze o țigară pentru a se calma într-o situație de stres (de la 88,4% la 9,7%);

proporția subiecților care au declarat că fumează zilnic crește proporțional cu variabilele menționate: frecvența consumului de tutun al celui mai bun prieten (de la 9,8% la 47,7), cu proporția fumătorilor din anturaj (de la 2,8% la 64,7%) și cu gradul de probabilitate cu care va accepta propunerea prietenului să fumeze o țigară pentru a se calma într-o situație de stres (de la 7,2% la 79,7%).

abilități de compenteță socială și percepția asupra proriei persoane

Deoarece, așa cum menționam anterior, unele studii semnalează existența unei relații pozitive între abuzul de droguri și anumite abilități de competență socială ale copiilor/adolescenților, un set de întrebări din chestionar a vizat modul în care respondenții se relaționează cu cei din jur și își percep propria persoană.

În studiul de față, asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii este semnificativă statistic (asocieri slabe).

Tabel T. 33 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii

Astfel, comparând adolescenții care au declarat că au consumat tutun, cel puțin o dată în viață, cu cei care nu au fumat niciodată, se observă că:

refuză cu ușurință (ușor + foarte ușor) atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu vor (59,4% față de 53,4%) – OR este 1,3;

sunt mai agresivi: consideră într-o mai mare măsură că „singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful” (62,3% față de 54,7%) și că nu există întotdeauna modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică (63,9% față de 57,7%) – OR este 1,37, respectiv 1,30;

deși au încredere mai mică în forțele proprii – “câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic” (61,4% față de 56%) sunt mai puțin timizi „mă simt foarte stânjenit când trebuie sa spun ceva în clasă” (60,3% față de 55,9%) – OR este 1,25, respectiv 1,20;

deși nu cântăresc toate posibilitățile înainte să se decidă asupra unei acțiuni (67,6% față de 57%), respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte (61,1% față de 52,4%) și când au decis ceva, acționează fără să conteze ce gândesc prietenii lor (59,6% față de 55,6%).

Pentru a reduce numărul mare de variabile (15 itemi) la un set redus de factori subiacenți care să exprime informațiile esențiale conținute în variabilele inițiale am aplicat analiza factorială, folosind analiza în componente principale. Au fost verificate asumpțiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea analizei factoriale:

N 400 și nu este un eșantion a cărui selecție este în legătură cu variabilele măsurate;

în matricea de corelații dintre variabile există corelații peste 0,30;

testul Barlett de sfericitate este semnificativ (p = 0,000);

testul KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) este 0,803 (valoare foarte bună);

coeficienții de pe diagonala principală din matricea de corelație antiimagine sunt peste 0,5 (între 0,66 și 0,85), iar cei de sub diagonala principală sunt foarte mici;

determinantul matricei de corelații este 0,072.

În urma analizei, atât criteriul scree plot al lui Cattell, cât și criteriul lui Kaiser sugerează o soluție adecvată cu 4 factori. Pentru a obține o soluție cât mai simplă, soluția a fost rotită prin metoda Varimax (rotație ortogonală).

Tabel T. 34 Saturațiile factoriale pentru factorii rotați (analiză factorială cu itemii privind abilități de competență socială)

* – saturațiile < 0.40au fost omise pentru o mai bună claritate a tabelului

După rotație, primul factor acoperă 18,38% din varianță, al doilea 12,24%, al treilea 12,01% și al patrulea 11,75% (cumulat 54,38%).

Am denumit factorii astfel:

factorul 1 – IGTP1 – capacitate decizională, preocupări și încredere în sine;

factorul 2 – IGTP2 – cooperare;

factorul 3 – IGTP3 – problem solving;

factorul 4 – IGTP4 – încredere în sine.

Folosind acești factori am elaborat 4 indicatori prin însumarea valorilor de răspuns la itemii din cadrul indicatorului respectiv.

Tabel T. 35 Analiza itemilor privind abilități de competență socială – indicatori ai tendinței centrale (mediana) și de dispersie (abatere standard și varianță)

Evaluarea puterii indicatorilor de a diferenția subiecții de la extremitățile scalei sumative a fost făcută prin analiza de item. De fiecare dată, indicatorii iau valori mari în cadrul grupului situat la vârful scalei, comparativ cu cei situați la bază (diferențe între 1310 – P8_A și 2602 – P7_A).

Tabel T. 36 Analiza de item pentru cei 4 indicatori generali privind abilități de competență socială

Tabel T. 37Asocierea dintre prevalența consumului de tutun

la respondenți și indicatorii generali privind abilități de competență socială

Indicele de discriminare are valori semnificative: între 38,5 – P8_A și 122- P7_A. Între scala indicatorilor generali și itemii care îi compun se înregistrează valori înalte de asociere: coeficientul de corelație r ia valori între 0,63–0,71 (IGTP1), 0,73-0,79 (IGTP2), 0,66-0,77 (IGTP3) și 0,64 – 0,80 (IGTP4).

Indicatorii generali obținuți au fost recodificați în variabile nominale. Se observă o asociere semnificativă statistic între IGTP1 și IGTP3 și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții (legătură slabă între variabile – < 0,2 și negativă în primul caz). Șansa ca un subiect care înregistrează un nivel mare pentru IGTP1 (scor > 7, maxim = 20)și scăzut pentru IGTP3 (scor 7, maxim = 12) să fumeze, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este mai mare (IGTP1 – 1,33 și IGTP3 – 1,48) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel scăzut pentru IGTP1(scor 7) și ridicat pentru IGTP3 (scor > 7).

Modul în care iau deciziile, își percep propria persoană și se relaționează cu cei din jur se asociază semnificativ statistic și cu frecvența cu care fumează (asocierile dintre variabile sunt semnificative statistic dar foarte slabe, neglijabile – lambda și Goodman and Kruskal <0,2):

Tabel T. 38 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun la respondenți și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii

proporția celor care s-au declarat nefumători (nu au fumat niciodată/au încercat în trecut, dar au renunțat) este mai mare în cazul celor care:

ajută cu ușurință pe cineva care are nevoie și le este dificil/foarte dificil să spună "nu", atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu doresc;

nu consideră că, singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful și că trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva, ci că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică;

deși au o imagine bună despre sine (dezacord pentru câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic), sunt mai timizi: se simt stânjeniți când trebuie să spună ceva în clasă;

sunt mai cumpătați (cântăresc toate posibilitățile înainte să se decidă asupra unei acțiuni), disciplinați (nu respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte) și hotărâți (când decid să fac ceva, întotdeauna își duc activitatea până la capăt);

proporția celor care au declarat că fumează regulat (în fiecare zi) este mai mare la cei cărora:

le este ușor/foarte ușor să spună "nu", atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu doresc, și dificil/foarte dificil să ajute pe cineva care are nevoie;

sunt mai agresivi: consideră că singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful și că trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva neexistând întotdeauna modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică;

deși nu au o imagine bună despre sine (acord/total de acord pentru câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic), nu sunt timizi: dezacord/total dezacord pentru mă simt foarte stânjenit când trebuie să spun ceva în clasă;

sunt mai delăsători/neglijenți (dezacord/total dezacord pentru când decid să fac ceva, întotdeauna îmi duc activitatea până la capăt), indisciplinați (respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte) și superficiali/impulsivi (nu cântăresc toate posibilitățile, înainte să se decidă asupra unei acțiuni).

Asocierile dintre frecvența consumului de tutun la respondenți și indicatori generali privind abilități de competență socială sunt semnificative statistic, dar slabe (coeficientul V al lui Cramer <0,1) sau modeste (coeficientul V al lui Cramer <0,3): proporția celor care s-au declarat nefumători (nu au fumat niciodată) este mai mare în cazul subiecților care au un nivel scăzut pentru IGTP1, IGTP3 și IGTP4 și crescut pentru IGTP2; iar proporția celor care au declarat că fumează regulat (în fiecare zi) este mai mare la cei care au un nivel crescut pentru IGTP1 și IGTP4 și scăzut pentru IGTP2 și IGTP3.

Tabel T. 39 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun și indicatori generali privind abilități de competență socială

Notă: 1-nefumător (nu fumez și nici nu am încercat vreodată), 2 – fost fumător (am încercat ca să văd cum este dar acum nu mai fumez),

3- fumător ocazional (fumez ocazional sau când am + nu fumez zilnic), 4 – fumător zilnic (în fiecare zi)

Proporția celor care au debutat timpuriu în consumul de tutun (la 9 ani sau mai devreme) este mai mare în cazul subiecților cărora le este mai dificil să ajute pe cineva care are nevoie, sunt mai agresivi (trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva), nu au multe interese și pasiuni, nu au o imagine prea bună despre propria persoană (dezacord – sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca majoritatea persoanelor), sunt mai delăsători/neglijenți (dezacord/total dezacord pentru când decid să fac ceva, întotdeauna îmi duc activitatea până la capăt) și superficiali/impulsivi (nu cântăresc toate posibilitățile înainte să se decidă asupra unei acțiuni și adeseori se răzgândesc fără să se gândească la consecințe); nivel crescut pentru IGTP1 și scăzut pentru IGTP3.

Tabel T. 40 Asocierea dintre vârsta de debut în consumul de tutun și itemi și indicatori generali privind abilități de competență socială (restul asocierilor sunt nesemnificative statistic)

relația cu școala/colegii de școală și implicarea în activitățile școlare și extrașcolare (petrecerea timpului liber)

Studiile în domeniu indică o relație invers proporțională între abuzul de droguri și integrarea școlară și/sau existența expectativei de continuare a studiilor. De asemenea, chiar dacă nu există dovezi că un coeficient intelectual scăzut ar fi un factor predictiv pentru abuzul de droguri, eșecul școlar a fost identificat ca factor de predispoziție al frecvenței și intensității consumului de droguri.

Prevalența consumului de tutun se asociază semnificativ statistic cu itemii privind relația subiectului cu școala: crește invers proporțional cu atracția față de școală, este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu prea respectă ceea ce le spun profesorii (OR = 2,4) și pentru care nu prea contează rezultatele școlare (OR = 1,76).

Tabel T. 41 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și relația cu școala

Itemii privind relația subiectului cu școala/colegii de școală se asociază semnificativ statistic cu frecvența consumului de tutun:

consum zilnic – cea mai mare proporție s-a înregistrat în cazul adolescenților cărora nu le place deloc școala – 36,2%, au optat pentru varianta de răspuns dezacord total în cazul itemului „respect mult ceea ce îmi spun profesorii”-41,4% și dezacord (total și parțial) pentru „rezultatele școlare contează pentru mine”- 42,1%;

nefumători (nu fumează și nici nu au încercat vreodată) – cea mai mare proporție s-a înregistrat în cazul adolescenților cărora le place mult școala (55,1%), au optat pentru varianta de răspuns acord total în cazul itemului „respect mult ceea ce îmi spun profesorii”-55,2% și acord (total și parțial) pentru „rezultatele școlare contează pentru mine”- 43,9%.

Tabel T. 42 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun la respondenți și relația cu școala/colegii de școală

Am elaborat 2 indicatori prin însumarea valorilor de răspuns la itemii privind relația subiectului cu școala: IGS1 (P3_A + P3_B + P3_C) și IGS2 (P3_A + P3_C).

Tabel T. 43 Analiza itemilor privind relația subiectului cu școala – indicatori ai tendinței centrale (mediana) și de dispersie (abatere standard și varianță)

Tabel T. 44 Analiza de item pentru cei 2 indicatori

generali privind relația subiectului cu școala

Evaluarea puterii indicatorilor de a diferenția subiecții de la extremitățile scalei sumative a fost făcută prin analiza de item. De fiecare dată, indicatorii iau valori mari în cadrul grupului situat la vârful scalei, comparativ cu cei situați la bază (diferențe între 1415 – P3_A și 1848 – P3_C). Indicele de discriminare (RC) are valori semnificative: între 46,5 – P3_B și 74,8- P3_A. De asemenea, între scala indicatorilor generali și itemii care îi compun se înregistrează valori înalte de asociere: r ia valori între 0,77 – 0,88.

Tabel T. 45 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți

și cei 2 indicatori generali privind relația subiectului cu școala

Indicatorii generali obținuți au fost recodificați în variabile nominale. Se observă o asociere semnificativă statistic între IGS1 și IGS2 și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții (legătură slabă între variabile – < 0,2, mai mare însă în cazul IGS2). Șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGS1 (scor 10, maxim = 12) să fumeze, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este de două ori mai mare comparativ cu a unui respondent care înregistrează pentru același indicator general un scor de nivel crescut; similar șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGS2 (scor 7, maxim = 8) să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții este de 2,3 ori mai mare comparativ cu a unui respondent care înregistrează pentru același indicator general un scor de nivel crescut (8).

Absența de la orele de școală (indiferent de motiv), preferințele pentru petrecerea timpului liber (frecventare discotecă/cafenea/petreceri etc., întâlniri cu prietenii pentru a ne distra pe seama altora și jocuri mecanice) și absența unor preocupări/ hobby-uri (coeficientul Phi = – 0,09) se asociază semnificativ statistic cu consumul de tutun. Cea mai mare asociere este în cazul absenței de la școală pentru că a chiulit (2 = 435,02)/alte motive (2 = 214,91) și în cel al preferinței de a petrece timpul liber în discotecă/cafenea/petreceri (2 =324,06; OR da/nu =2,51) sau întâlnindu-se cu prietenii pentru a se distra pe seama altora (2 = 213,91; OR da/nu =2,22); asocierile sunt semnificative statistic, dar modeste/scăzute ca intensitate –coeficientul Phi < 0,3, < 0,2.

Tabel T. 46 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun la respondenți și modul în care adolescenții se implică în activitățile școlare sau extrașcolare

De asemenea, cei care chiulesc de la școală și preferă pentru petrecerea timpului liber discoteca/cafenea/petreceri etc., întâlnirile cu prietenii pentru a ne distra pe seama altora și jocuri mecanice) fumează (ocazional/zilnic) mai mult decât ceilalți adolescenți.

Tabel T. 47 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun la respondenți și modul în care adolescenții se implică în activitățile școlare sau extrașcolare

Notă: 1-nefumător (nu fumez și nici nu am încercat vreodată) / fost fumător (am încercat ca să văd cum este dar acum nu mai fumez),

2- fumător ocazional (fumez ocazional sau când am + nu fumez zilnic), 3 – fumător zilnic (în fiecare zi)

Am elaborat 1 indicator prin însumarea valorilor de răspuns la itemii privind absența subiectului de la școală în ultimele 30 de zile: IGAb (P6_A + P6_B + P6_C).

Tabel T. 48 Analiza itemilor privind absența subiectului de la școală – indicatori ai tendinței centrale (mediana) și de dispersie (abatere standard și varianță)

Tabel T. 49 Analiza de item pentru cei indicatorul

general privind absența subiectului de la școală (IGAb)

Evaluarea puterii indicatorilor de a diferenția subiecții de la extremitățile scalei sumative a fost făcută prin analiza de item. Indicele de discriminare (RC) are valori între 40,5 și 55,3, iar între scala indicatorului general și itemii care îl compun se înregistrează valori înalte de asociere: r ia valori între 0,78 – 0,84.

Tabel T. 50 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun

și indicatorul general privind absența subiectului de la școală

Se observă o asociere semnificativă statistic între IGAb și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții. Șansa ca un subiect, care înregistrează un nivel mare pentru IGAb (scor 5, maxim = 15) să fumeze, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este de două ori mai mare comparativ cu a unui respondent care înregistrează pentru același indicator general un scor scăzut (scor 4).

cunoștințe, percepția consecințelor consumului de tutun și opinii privind motivația debutului/consumului de tutun

Grafic T. 10 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la

“Știu tot ce trebuie să știu despre nicotină și efectele ei”

Aproximativ 3 din 5 adolescenți (63,4%) consideră că știu tot ce trebuie să știe despre nicotină și efectele sale (30,2%- acord total și 33,2% – acord parțial), iar 26,6% declară că nu au cunoștințe suficiente în această privință (¼ au optat pentru varianta de răspuns „dezacord total”).

Grafic T. 11 Distribuția subiecților în funcție de percepția riscurilor

consumului de tutun (după frecvența și cantitatea consumului)

Adolescenții au însă o percepție diferită a riscurilor în funcție de tipul și frecvența consumului:

riscuri mari: 77,6% în cazul consumului zilnic a unui pachet sau chiar mai mult și doar 20,8% pentru consum ocazional;

riscuri scăzute: 9,7% respectiv 56,6%;

nici un risc: 3,3% respectiv 10,7%.

Există o asociere (semnificativă statistic, dar slabă, neglijabilă ca intensitate) între prevalența și frecvența consumului de tutun de-a lungul vieții și aprecierea cunoștințelor despre nicotină și efectele sale și opinia despre pericolele pe care le implică consumul de tutun ocazional/zilnic în sensul că:

cea mai mare proporție de nefumători (care nu au încercat niciodată să fumeze) este în cazul respondenților care consideră că nu au toate informațiile despre nicotină și efectele sale și că fumatul, indiferent că este ocazional sau regulat, implică riscuri mari;

cea mai mare proporție de subiecți care fumează regulat (în fiecare zi) este în cazul respondenților care consideră că dețin toate informațiile despre nicotină și efectele sale și că fumatul ocazional/ regulat nu implică niciun risc.

Tabel T. 51 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții și aprecierea cunoștințelor despre nicotină și efectele sale și percepția riscurilor pe care le implică consumul ocazional de tutun

Tabel T. 52 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun de-a lungul vieții și percepția riscurilor pe care le implică consumul ocazional de tutun

În privința consecințelor pe care consideră că le-ar putea avea consumul de tutun, asupra unui tânăr de vârsta sa, se observă:

aproximativ 1 din 10 (12,8%) consideră că nu implică probleme de sănătate, iar 17,3% nu știu;

procente similare (16,6%, respectiv 14,3%) au fost obținute și atunci când au fost întrebați dacă fumatul creează dependență.

Consumul de tutun rămâne însă, pentru ½ dintre adolescenți, un motiv de conflict cu părinții (50,4%) și care ar implica probleme financiare (40,1%).

Grafic T. 12 Distribuția subiecților în funcție de

percepția riscurilor pe care le implică fumatul (%)

Conform datelor, anturajul este mai tolerant decât părinții în privința fumatului: doar 24,1% consideră că fumatul ar putea duce la conflict cu prietenii nefumători. Îngrijorător este faptul că sunt și subiecți care atribuie și efecte pozitive consumului de tutun:

mai mult de 1/3 (39,4%) cred că s-ar simți mai relaxați,

30,9% declară că s-ar distra mai bine,

18,8% cred că ar deveni mai populari,

17,5% consideră că fumând ar deveni mai încrezători în forțele proprii și mai sociabili.

Tabel T. 53 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a lungul

vieții și percepția riscurilor pe care le implică consumul de tutun

Proporția celor care au fumat cel puțin o dată în viață este mai mare (asocieri semnificative statistic, dar cu influență slabă/modestă – phi < 0,3) în cazul adolescenților care în privința riscurilor pe care le implică consumul de tutun:

nu consideră că ar putea genera conflict cu părinții (69,5%) sau prietenii nefumători (65,2%), că implică dependență (65,3%) și probleme de sănătate (69,5%) – OR între 1,4 și 1,8;

cred că s-ar simți mai relaxați (66,5%), s-ar distra mai bine (67,3%), ar fi mai populari (63,8%) și ar deveni încrezător în forțele proprii și mai sociabil (64,3%) – OR între 1,2 și 1,6.

Aceeași percepție, privind riscurile pe care le implică fumatul, se asociază semnificativ și cu frecvența consumului de tutun: cei care nu consideră că implică conflict cu părinții/prietenii nefumători, dependență și probleme de sănătate și financiare și cred că s-ar simți mai relaxați, s-ar distra mai bine, ar fi mai populari și ar deveni mai încrezători și mai sociabili fumează (ocazional/regulat și zilnic) mai mult.

Tabel T. 54 Asocierea dintre frecvența consumului de tutun și percepția riscurilor pe care le implică fumatul

Tabel T. 55 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile privind

debutul/consumul de tutun- după cele 3 opțiuni (alegeri)

Referitor la opinia privind cauzele/motivele care determină debutul/consumul de tutun au fost obținute următoarele rezultate:

I cauză/motiv – anturajul/prietenii (59,1%), dorința de senzații tari (21,3%) și curiozitatea, tentația (11,5%);

II cauză/motiv – curiozitatea, tentația (33,8%), anturajul/prietenii (15,9%) și problemele personale (13,7%);

III cauză/motiv – prostia (21,9%), plictiseala/singurătatea (9,7%), curiozitatea, tentația (8,4%), și la mică diferență teribilismul (8,2%) și bani mulți (8,2%).

La alte motive au fost menționate: „în top cu moda/pentru a fi la modă”, „cred că altfel se fac de râs/pentru a nu pica prost”, „pentru a fi cool”, „fițe/se consideră șmecheri”, „vor să pară interesanți/să impresioneze/să se simtă importanți”, „dorința de a ieși în evidență/să se dea mari”, „imitația/dorința de a fi ca ceilalți/pentru a nu pica de prost”, „personalitate slabă”, „sunt inconștienți” și „obișnuința/dependența”, „ca să se calmeze”, „când moare cineva drag”, „comunicare (deficitară) cu familia/din cauza părinților/lipsa comunicării cu părinții”, „de plăcere”, „la beție”, „lipsa de ocupație” , „lipsa stimei de sine/lipsa unor concepte pozitive/personalitate slabă”, „stres din cauza școlii”, „ușurința de a cumpăra/consuma”.

Fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii) se observă că :

cele mai importante 3 motive/cauze sunt: anturajul/prietenii (menționat de 74,8% dintre respondenți), curiozitatea, tentația (51,7% dintre respondenți) și prostia (28,8% dintre respondenți);

cele mai puțin importante sunt: sărăcia (1,8% dintre respondenți), obligați de cineva (1,6% dintre respondenți) și imitarea modelelor din filme (2,4% dintre respondenți).

Tabel T. 56 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Care crezi că sunt motivele/cauzele care îi determină pe unii tineri să încerce sau să fumeze?” fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii)

Analizând răspunsurile privind motivele care îi determină pe unii tineri să debuteze/consume tutun în funcție de faptul dacă au consumat sau nu, cel puțin o singură dată, de-a lungul vieții tutun, se observă că:

adolescenții care au declarat că nu au fumat niciodată au optat, în comparație cu cei care au fumat cel puțin o dată în viață, într-o mai mare măsură pentru următoarele motive: nivel educațional și cultural redus, informații false/lipsă despre efectele consumului și obligați de cineva;

pe primele 3 locuri se află, indiferent dacă a fumat sau nu vreodată, anturajul/prietenii (locul întâi cu 25,6% – fumători și 26,3% – nefumători), curiozitatea, tentația (locul al doilea cu 18,6% – fumători și 16,7% – nefumători), prostia (9,5% – fumători și 10,8% – nefumători);

pe același loc (cu aceeași importanță) , indiferent dacă a fumat sau nu vreodată, sunt și motivele: vor să se simtă bine, teribilismul și informații false/lipsă despre efectele consumului;

pentru fumători problemele personale reprezintă un motiv mai important decât dorința de senzații tari (loc 4, respectiv 5), iar nefumătorii le ierarhizează invers (loc 5, respectiv 4);

diferențe de ierarhizare, în funcție de statutul de fumător/nefumător, există și în cazul următoarelor motive: : plictiseală/singurătate, climat familial (așa fac unii membri ai familiei)), depresie, pentru a slăbi, bani mulți, nivel educațional și cultural redus, imitarea modelelor din filme, sărăcia, alt motiv și obligați de cineva.

Tabel T.57 Distribuția subiecților în funcție de opinia privind motivele care îi determină pe unii tineri să debuteze/consume tutun și consumul de tutun, cel puțin o dată, de-a lungul vieții

consumul de alcool și consum excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

Tabel T. 58 Asocierea dintre prevalența consumului de tutun de-a

lungul vieții și consumul /consumul excesiv de alcool

Proporția celor care au fumat cel puțin o dată în viață este mai mare atât în cazul adolescenților care consumă alcool (asociere semnificativă statistic, cu influență modestă – phi < 0,3), cât și în cazul celor care consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate (asociere semnificativă statistic, cu influență moderată – phi < 0,4). Șansa ca un subiect care a consumat cel puțin o dată în viață băuturi alcoolice să fumeze, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este mai mare (OR = 4,53) decât șansa unui subiect care nu a băut niciodată băuturi alcoolice; iar în cazul adolescenților care au ajuns cel puțin o dată în viață la starea de ebrietate, șansa ca un subiect să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții este de 5,85 comparativ, cu un subiect care nu a consumat excesiv alcool niciodată în viață.

G. Profil consumator/neconsumator – în vederea sintetizării datelor prezentate mai sus și realizării unui „portret robot/profil” al principalelor variabile explicative pentru consumul de tutun cel puțin o dată de-a lungul vieții, toți itemii analizați anterior au fost introduși într-un model de segmentare (CHAID). Au rezultat următoarele modele:

Tabel T. 59 Rezultate CHAID – privind consumul (cel puțin o dată, de-a lungul vieții) sau nu de tutun

Având în vedere că am urmărit realizarea unui „portret robot” al principalelor variabile predictive pentru consumul de tutun, am optat pentru al doilea model pe baza căruia se pot face predicții cu o eroare de 22,8% privind consumul sau nu de tutun, cel puțin o dată de-a lungul vieții (primul model deși este mai bun, având o eroare de predicție de numai 6,5%, conține itemul T6 – locația în care a fumat ultima dată – care se poate adresa doar fumătorilor). Au rezultat următoarele profile/tipologii (noduri finale) în care proporția fumătorilor este mai mare decât a nefumătorilor (anexa 18):

N48 (100%) – declară că în timpul liber îl preocupă alte hobby-uri (cântat, desenat etc.), își pot procura ușor sau oricând doresc țigări, că este probabil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N 35 (99,1%) – a declarat că nu a consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate niciodată de-a lungul vieții sau nu a răspuns la întrebare, că este puțin probabil/posibil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în situația în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este foarte posibil ca anul viitor să fumeze;

N49 (96,5%) – declară că în timpul liber nu îl preocupă alte hobby-uri (cântat, desenat etc.), își pot procura ușor sau oricând doresc țigări, că este probabil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N 34 (93,2%) – declară că a consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate cel puțin o dată de-a lungul vieții, că este puțin probabil/posibil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este foarte posibil ca anul viitor să fumeze;

N 32 (92,5%) – declară că este imposibil/puțin probabil/posibil ca anul viitor să consume excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate, cu siguranță nu ar accepta propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este foarte posibil ca anul viitor să fumeze;

N29 (90%) – a declarat că nu a consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate niciodată de-a lungul vieții, că este puțin probabil să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N25 (89,3%) – are un scor mare (8) pentru indicatorul IGTP1, a declarat că nu a consumat niciodată excesiv alcool până la starea de ebrietate de-a lungul vieții și declară că este aproape imposibil ca anul viitor să fumeze;

N 31 (87,9%) – a optat pentru una din variantele imposibil/dificil/nu știu/nu răspund sau nu a răspuns la întrebarea privind ușurința cu care ar putea să-și procure țigări dacă ar dori acest lucru, că este probabil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în situația în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N27 (80,6%) – a declarat că nu a consumat niciodată excesiv alcool până la starea de ebrietate, declară că sigur nu ar accepta propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) sau nu a răspuns la întrebare și declară că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N 17 (78,5%) – a declarat că nu a consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate niciodată de-a lungul vieții și nu a răspuns la întrebarea privind consumul de tutun anul viitor;

N23 (75,7%) – a optat pentru una din variantele puțin probabil/probabil/sigur întrebat dacă ar accepta propunerea prietenului de a fuma în situația în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi), a declarat că a consumat excesiv alcool, ajungând până la starea de ebrietate cel puțin o dată în viață, sau nu a răspuns la întrebare și declară că este aproape imposibil ca anul viitor să fumeze;

N47 (74,6%) – dezacord pentru itemul „în familia mea nu sunt pedepsit sau mustrat când greșesc”, a declarat că a consumat excesiv alcool, ajungând până la starea de ebrietate cel puțin o dată în viață, sau nu a răspuns la întrebare, declară că sigur nu ar accepta propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) sau nu a răspuns la întrebare și declară că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N28 (73,9%) – a declarat că a consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate cel puțin o dată de-a lungul vieții sau nu a răspuns la întrebare, că este puțin probabil să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și declară că este posibil ca anul viitor să fumeze;

N6 (69,8%) – nu a răspuns la întrebarea privind consumul de tutun anul viitor;

N24 (68,8%) – are un scor scăzut (8) pentru indicatorul IGTP1, a declarat că nu a consumat niciodată excesiv alcool până la starea de ebrietate de-a lungul vieții și declară că este aproape imposibil ca anul viitor să fumeze;

N43 (68,5%) – declară că fratele/sora fumează zilnic, cel/cea mai bun/bună prieten/ă nu fumează sau optează pentru variantele de răspuns nu știu/nu i-am văzut/nu am prieteni sau nu au răspuns la întrebare, nu au consumat niciodată excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate și declară că este imposibil ca anul viitor să fumeze;

N21 (67,6%) – declară că cel/cea mai bun/bună prieten/ă fumează zilnic sau ocazional, nu au consumat niciodată excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate și declară că este imposibil ca anul viitor să fumeze;

N57 (63,4%) – are un scor scăzut (6) pentru indicatorul IGTP3, locuiește în mediul urban de cel mult 20 de ani, declară că sigur nu ar accepta propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi), a declarat că a consumat excesiv alcool, ajungând până la starea de ebrietate cel puțin o dată în viață, sau nu a răspuns la întrebare și declară că este aproape imposibil ca anul viitor să fumeze;

N 33 (61,9%) – declară că anul viitor o să consume sigur excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate, că nu ar accepta cu siguranță propunerea prietenului de a fuma în situația în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi) și că este foarte posibil ca anul viitor să fumeze;

N56 (55,3%) – are un scor scăzut pentru indicatorul IGTP1(scor scăzut < 8), declară că atât fratele/sora cât și cel/cea mai bun/bună prieten/ă nu fumează sau optează pentru variantele de răspuns nu știu/nu i-am văzut/nu am prieteni sau nu au răspuns la întrebare, nu au consumat niciodată excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate și declară că este imposibil ca anul viitor să fumeze.

H. Raport de șanse și regresie logistică binară

Folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au fumat, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au fumat niciodată, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului:

în model au fost introduse variabilele independente care au arătat o asociere semnificativă în analiza bivariată (p<0,05) și un raport de șanse (Odd Ratio) mare – OR>1;

utilizând metoda pașilor în varianta înapoi a fost realizat un model care se păstrează și utilizând metoda simultană (enter);

am optat pentru un model predictiv redus/restrâns, fiind eliminați 3 predictori (T9_D-consecințe fumat_ probleme cu prietenii nefumători; T9_I-consecințe fumat_este un tânăr popular și Q8_I – în familia mea este important ca fiecare să-și exprime părerile), deoarece creșteau puterea explicativă a modelului doar cu 0,3% (de la 56,9% la 57,2%);

Testul G2 al rapoartelor de verosimilitate este: G2 (52) = 3080,24 p < ,01 (valoare semnificativă statistic);

Testul Hosmer și Lemeshow ca măsură a potrivirii este nesemnificativ statistic (p = 0,171; 2(8) = 11,58), deci nu respinge ipoteza nulă ce afirmă că nu există diferențe între valorile observate și cele prezise de model sau, altfel spus, datele rezultate, estimate pe baza modelului explicativ, nu sunt semnificativ diferite de valorile observate;

Criteriul Bayesian Ajustat de Informare (BIC) este negativ (- 2616,08);

eficiența explicativă a modelului (evaluarea gradului de asociere între VI și VD):

R2al lui Cox și Snell = 0,421, iar R2 al lui Nagelkerke = 0,568 – deci VI incluse în model explică aproximativ între 42,1% – 56,8% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum);

Tabel T. 60 Indicatori de bază ai mărimii efectului în regresia logistică (consumul de tutun cel puțin o dată în viață)-model 1

gradul de corectitudine a predicțiilor pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 este de 79,6% răspunsuri corecte sau, altfel spus, aproximativ 8 din 10 subiecți pot fi identificați corect; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care au fumat cel puțin o dată în viață (gradul de sensibilitate este 80,8% și cel de specificitate – 78,0%). Pentru o valoare critică de clasificare de 0,7 gradul de sensibilitate scade la 69,6% și crește cu mai mult de 10 procente gradul de specificitate – 91,5%.

Tabel T. 61 Clasificarea subiecților pe baza datelor observate (culese) și a celor estimate ( consumul de tutun cel puțin o dată în viață) – model 1

Având în vedere că variabilele P10_A (alocarea, în ultimele 30 de zile de resurse financiare pentru cumpărarea de țigări) și P1_A (estimarea de către subiect a probabilității ca anul viitor să fumeze) sunt doar pentru fumători, s-a realizat un model logistic și fără cei 2 itemi, pentru care:

Testul G2 al rapoartelor de verosimilitate este G2 (49) = 2651,77 p < ,01 (valoare semnificativă statistic);

Testul Hosmer și Lemeshow ca măsură a potrivirii este nesemnificativ statistic (p = 0,072; 2(8) = 14,42), deci nu respinge ipoteza nulă ce afirmă că nu există diferențe între valorile observate și cele prezise de model sau, altfel spus, datele rezultate, estimate pe baza modelului explicativ, nu sunt semnificativ diferite de valorile observate;

Criteriul Bayesian Ajustat de Informare (BIC) este negativ (- 2265,5);

eficiența explicativă a modelului (evaluarea gradului de asociere între VI și VD):

R2al lui Cox și Snell = 0,375, iar R2 al lui Nagelkerke = 0,506 – deci VI incluse în model explică aproximativ între 37,5% – 50,6% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum);

Tabel T. 62 Indicatori de bază ai mărimii efectului în regresia logistică (consumul de tutun cel puțin o dată în viață) -model 2

gradul de corectitudine a predicțiilor pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 este de 78,3% răspunsuri corecte sau, altfel spus, aproximativ 8 din 10 subiecți pot fi identificați corect; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care au fumat cel puțin o dată în viață (gradul de sensibilitate este 81,1% și cel de specificitate – 74,2%). Pentru o valoare critică de clasificare de 0,7 gradul de sensibilitate scade la 66,2%, dar crește cu mai mult de 10 procente gradul de specificitate – 89,6%.

Tabel T. 63 Clasificarea subiecților pe baza datelor observate (culese) și a celor estimate ( consumul de tutun cel puțin o dată în viață) – model 2

Pentru că cele 2 modele logistice se află în relație de tip cuib compararea lor s-a făcut utilizând diferența dintre valorile BIC. Pentru că diferența este pozitivă (350,58) este preferabil modelul cu mai mulți predictori incluși.

Tabel T. 64 Coeficienții logit și raportul șanselor pentru predictorii modelului 1 de regresie logistică ( consumul de tutun)

Notă – categorii de referință: P10_A– nu, D2_A – sigur nu, P3_C – acord total, P1_C – imposibil, A5_A– nu, A4_A– nu, D20_B – nici unul/una + NS, Q10_B – nu + NS/NR, P1_B – aproape imposibil + imposibil, P9_B – mulțumit (ă) + nici mulțumit (ă), nici nemulțumit (ă)+ NC, O2_A – riscuri scăzute + mari +NS, T2 – dificil + imposibil + NS/NR, P10_B – nu, Q7_B– profesională/liceul/studii universitare și peste, Q7_A – cel mult școală profesională + postliceală sau colegiu, D20_C – niciunul/una, Q8_K – acord, P7_B – dezacord parțial + acord, Q3 – și urban si rural + doar rural+NR, T1_D – NS/ nu am, T1_A – nu fumează, P8_C– dezacord, Q10_A– nu, Q8_E– dezacord, T9_A – nu+NS, Q11_F– nu, Q5 – monoparentale + reconstituite + fără părinți, T9_B – nu+NS, P7_A– acord, Q8_A – dezacord, T7_B – mi-ar permite + mi-ar interzice în casă + NS + indiferentă, P10_C– nu, P3_A– dezacord, Q8_F – dezacord total, P1_A – posibil + foarte posibil + NR;

– am utilizat testul statistic Wald care testează valoarea predictivă a fiecărei variabile incluse în model (reprezintă raportul dintre coeficientul efectului variabilei și eroarea sa standard, totul ridicat la pătrat). Nivelul de semnificație statistică a fost stabilit pentru p <0,01.

Se constată următoarele:

persoanele care alocă resurse pentru cumpărare de țigări au de 7,62 ori mai multe șanse să fumeze măcar o dată în viață – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile;

de asemenea, șansele să fumeze, cel puțin o dată în viață, sunt de 3 ori mai mari în cazul subiecților care acceptă propunerea prietenului să fumeze o țigară ca să se calmeze în cazul în care se află într-o situație de stres (OR – 3,52– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), care au declarat că pentru ei rezultatele școlare nu contează (OR – între 2,61 și 2,97– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile),

șansele se dublează în cazul elevilor care apreciază că este foarte probabil ca anul viitor să consume excesiv alcool cu inducerea stării de ebrietate (OR – 2,42– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), care au consumat excesiv alcool cu inducerea stării de ebrietate cel puțin o dată până la această vârstă (OR – 2,03– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), care au consumat băuturi alcoolice (OR – 1,98– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), fac parte dintr-un anturaj în care mai mult de jumătate fumează (OR – 1,95 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile, respectiv OR – 1,82 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), au în familie pe cineva care are probleme legale (OR – 1,81– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), declară că este foarte posibil/posibil ca anul viitor să consume alcool (OR – 1,74 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), sunt nemulțumiți de relația cu tatăl (OR –1,71 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), consideră că fumatul ocazional nu prezintă riscuri (OR – 1,70 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), își pot face rost, dacă doresc, oricând de țigări (OR – 1,67– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile),

raportul șanselor este de aproximativ 1,5 ori mai mare în cazul adolescenților care au alocat bani pentru cumpărare de băuturi alcoolice (OR – 1,53– în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), care provin din familii în care mama are un nivel de școlarizare scăzut – maxim 8 clase (OR – 1,53 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile) sau din familii în care tatăl are cel puțin studii universitare (OR – 1,50 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), fac parte dintr-un anturaj unde se consumă în mod excesiv alcool (OR – 1,46 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), referitor la familie au optat pentru dezacord total/parțial în cazul itemului „membrii familiei mele au păreri precise despre ce este bine și ce este rău” (OR – 1,45 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), sunt îndrăzneți – dezacord total în cazul itemului „mă simt foarte stânjenit când trebuie să spun ceva în clasă” (OR – 1,45 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), au locuit doar în mediu urban – (OR – 1,40 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile), declară că atât cel/cea mai bun/ă prieten/ă, cât și tatăl fumează ocazional sau zilnic (OR – 1,38 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile, respectiv OR – 1,29 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile);

un raport de șanse mai mare ca 1 se înregistrează și în cazul adolescenților care declară că, dacă au decis ceva, nu contează ce cred prietenii lor (OR – 1,22 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile) și că familia lor se află într-o situație financiară precară (OR – 1,21 – în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile);

pentru fiecare an în plus șansele de a fi fumător cresc de 1,14 ori, în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile și cu 1,06 ori pentru fiecare punct adăugat la scorul indicelui IGTP1 (în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile),

în schimb pentru fiecare punct adăugat la scorul indicelui IGRF2 și IGRF3 (în condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile) raportul de șanse scade;

șansa de a fi fumător scade și în cazul în care subiecții au diverse preocupări în timpul liber, locuiesc împreună cu ambii părinți naturali, consideră că un tânăr de vârstă similară are probleme cu părinții dacă fumează, au o imagine bună despre propria persoană (dezacord total pentru itemul „câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic”), fac parte din familii în care se ajută și se sprijină reciproc, iar mama are o atitudine intolerantă față de consumul de tutun al subiectului, respectă indicațiile personalului didactic, declară că pentru sine contează să nu își dezamăgească părinții și apreciază că este imposibil ca anul viitor să fumeze;

raportul de șanse este subunitar și în cazul adolescenților care au declarat că în ultimele 30 de zile au alocat bani pentru cumpărare de canabis.

Astfel, pentru un subiect care optează pentru itemii din tabelul anterior (T.64) pentru varianta/una din variantele de răspuns notate cu 1, are 15 ani și scorul 8 pentru IGTP1, 10 pentru IGRF2 și 9 pentru IGRF3:

y = -3,758+2,031+1,258+1,090+0,883+0,709+0,682+0,670+0,596+0,553+0,535+0,259+0,512+0,428+0,423 +0,409+0,376+0,374+0,372+0,337+0,322+0,256+0,196+0,190+0,132*15+8*0,059-10*0,085-9*0,082- 0,198-0,210-0,273-0,322-0,339-0,351-0,474-0,505-0,511- 0,597-1,168 – 1,316 = 4,573

exp. (y) = 96,834

p = 96,834/ (1+96,834) = 0,989

Deoarece am optat pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 și am obținut 0,9, putem spune că, în acest caz, există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă a fumat cel puțin o dată în viață (p= 0,989) decât de a susține contrariul (probabilitatea de a aparține celeilalte categorii = q = 1-p = 0,011).

Aceeași situație: o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă a fumat cel puțin o dată în viață (p= 0,630) decât de a susține contrariul (q = 0,370) este și în cazul unui subiect care are tot vârsta de 15 ani și care:

în ultimele 30 de zile nu a alocat resurse financiare pentru cumpărare de țigări,

se declară satisfăcut de relația pe care o are cu tatăl său,

nu consideră că fumatul poate genera conflict cu părinții,

a optat pentru varianta de răspuns notată cu 3 la itemii P3_C, P1_C, D20_B și varianta 2 de răspuns pentru itemii T2, Q7_B, T1_D, P7_A, P3_A și P1_A,

iar pentru itemii D2_A, A5_A, A4_A, Q10_B, P1_B, O2_A, P10_B, Q7_A, D20_C, Q8_K, P7_B, T1_A, P8_C, Q10_A, Q8_E, T9_A, Q11_F, Q5, Q8_A, T7_B, P10_C, Q8_F la fel ca subiectul anterior (varianta de răspuns notată cu 1),

are scor 10 pentru IGTP1, scor 12-IGRF2 și 10 – IGRF3

y = -3,758+1,258+0,959+0,371+0,709+0,682+0,182+0,596+0,553+0,529+0,345+0,428-0,332 +0,409+0,376 +0,374+0,372+0,337-0,254+0,256+0,196+0,190+0,132*15+10*0,059-12*0,085-10*0,082-0,198-0,210-0,273-0,322-0,194-0,474-0,505-0,511- 0,377-1,168 – 0,74 = 0,536

exp (y) = 1,709

p = 1,709/ (1+1,709) = 0,630

Pentru un adolescent care optează la toate întrebările pentru variante de răspuns din categoriile de referință ecuația devine:

y = -3,758

exp (y) = 0,023

p = 0,023/ (1+0,023) = 0,022 -situație în care există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă nu a fumat niciodată în viață (p= 0,022), decât de a susține contrariul (q = 0,978).

Pentru cel de-al doilea model ecuația este următoarea:

y = – 3,988 + 1,882 * D2_A (1.putin probabil + probabil + sigur da) + 1,108 * P3_C(1.dezacord total) + 1,087 P3_C(2.dezacord parțial) + 0,992 * P3_C(3.acord parțial) + 1,078* D20_B(1.toți) + 0,872* D20_B (2.mai mult de 1/2) +0,260* D20_B (3.mai puțin de 1/2 + 1/2) + 0,715 *A5_A consum excesiv de alcool (1.da) + 0,576*A4_A consum alcool (2.da) + 0,576* T2 (1.oricând vreau) + 0,483*T2 (2.ușor)+ 0,571* Q10_B (1.da) + 0,565 * O2_A (1. nici un risc) + 0,544* T1_D(1.fumează zilnic/ocazional) -0,255* T1_D (2.nu fumează) +0,522* P1_C (1.foarte posibil + NR) +0,079* P1_C (2.posibil)-0,035* P1_C (3.aproape imposibil) + 0,498* Q8_K (1.dezacord) +0,474* Q7_A (1.studii universitare și peste) +0,314* Q7_A (2.liceu) + 0,465*P9_B (1.nemulțumit/ă) +0,420* P10_B (1.da) +0,372* Q7_B (1.8 clase sau mai puțin) – 0,305* Q7_B (2.postliceală sau colegiu) +0,347* P7_B (1.dezacord total) +0,320* Q3 (1.doar urban) + 0,306* T1_A (1.fumează zilnic/ocazional/ NS/NC) +0,268* P1_B (1.foarte posibil + posibil + NR) +0,239* D20_C (1.da) +0,232* Q10_A (1.da + NS/NR) +0,197* P8_C (1.acord) +0,120* Q2 + 0,069* IGTP1- 0,067* IGRF2 – 0,097* IGRF3 -0,129* T9_A (da) – 0,153*Q8_E (1.acord) -0,290* T7_B (1.mi-ar interzice total +m-ar pedepsi + nu m-ar aproba)-0,290* Q11_F (1.da) – 0,297* P10_C (1.da) – 0,328* P7_A(1. dezacord parțial)- 0,234* P7_A (2.dezacord total) – 0,361* Q5 (1.tată +mamă buni) – 0,396* T9_B (1.da) – 0,541* P3_A (1.acord total) – 0,377* P3_A (2.acord parțial) – 0,609* Q8_A (1.acord) – 1,095* Q8_F (1.acord total/parțial + dezacord parțial)

4.3.2. Consumul de alcool

Faptul cã alcoolul este un dar al zeilor este o credință persistentă de-a lungul secolelor. Alcoolul a fost considerat un tămăduitor și un tonic pentru sănătate, o alinare în caz de tristețe sau depresie și o necesitate în ritualurile religioase (ex.: împărtășanie). Doar abuzul era incriminat, iar bețivii, cei care abuzau de darul lui Dumnezeu, erau priviți ca niște păcătoși fiind priviți ca persoane cu o personalitate slabă, victime ale propriei lor lipse de tărie. În prezent, alcoolul este de obicei cel mai utilizat drog cu efecte puternice psihoactive și de denaturare a percepției consumat de tineri, iar disponibilitatea sa la scară largă face din acesta drogul elementar în combinațiile de substanțe consumate de adulții tineri, în special în contexte recreative Consumul de alcool la petreceri este adesea însoțit de utilizarea de droguri recreaționale, sporind riscurile rezultatelor negative în rândul tinerilor.

În 1956, la mai mult de douăzeci de ani de la înființarea “Alcoolicilor Anonimi”, Asociația Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca fiind o afecțiune ce creează dependență, deși fusese caracterizată astfel încă din secolul al XIX-lea. „Pentru că sistemul lor cerebral nu este complet organizat și trupurile nu sunt complet dezvoltate”, adolescenții sunt și mai vulnerabili la dependență de alcool: “un adolescent care bea alcool este de trei-patru ori mai expus riscului de a deveni alcoolic decât un adult care bea. Această vulnerabilitate este explicată prin metabolismul și sistemul lui nervos imatur”. În această privință, Mircea Iovu menționa: „tinerii de 13 ani pot deveni alcoolici după un consum de băuturi alcoolice de numai 6 luni comparativ cu un matur care ajunge dependent după 5 ani de consum”. Datele referitoare la consumul de droguri în rândul tinerilor adulți (15–34) în nouă țări au arătat că probabilitatea ca persoanele care consumă frecvent și intensiv alcool să fi utilizat canabis de-a lungul anului anterior este, în general, de două până la șase ori mai mare decât în cazul populației generale, iar probabilitatea ca aceste persoane să fi consumat cocaină în perioada respectivă este de două până la nouă ori mai mare.

Legislație și reglementări: în Europa, în general, limita de vârstă legală pentru cumpărarea sau consumul de băuturi alcoolice variază între 14 și 20 de ani, iar limita aferentă produselor din tutun între 16 și 18 ani. În anumite țări, limita de vârstă variază în funcție de tipul băuturii (de exemplu: mai mare pentru băuturi spirtoase decât pentru bere). Câteva țări (Germania, Franța, Luxemburg) au majorat taxele pentru reducerea atractivității tutunului sau băuturilor alcoolice care vizează piața tinerilor (de exemplu: alcopop — băuturi răcoritoare dulci în amestec cu alcool). În România, este interzisă vânzarea produselor din alcool și tutun minorilor, difuzarea de spoturi publicitare pentru alcool în care apar minori, reclama pentru băuturile alcoolice în perimetrul aferent unităților de învațământ și sănătate, la o distanță mai mică de 200 de metri de sediile acestora, comercializarea ori expunerea spre vânzare a băuturilor alcoolice în incinta unităților și instituțiilor de învățământ de toate gradele, a căminelor și locurile de cazare pentru elevi și studenți, în curțile acestor imobile, precum și pe trotuarele sau pe aleile de acces în aceste unități, precum și servirea minorilor cu băuturi alcoolice, în localurile publice.

A. Prevalența de-a lungul vieții, în ultimul an și în ultimele 30 de zile și ”așteptări” privind consumul de alcool și consumul excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

Consumul de produse alcoolice înregistrează cel mai înalt nivel al prevalenței consumului de droguri, ceea ce confirmă faptul că alcoolul este un drog social larg acceptat, cu dublu rol: sacru (folosit în cadrul ceremoniilor religioase) și profan (consumat în aproape orice ceremonie publică sau ocazie din viața personală, de la doliu la fericire).

Analiza datelor relevă faptul că:

mai mult de 4 din 5 adolescenți (85,5%) au declarat că au consumat cel puțin o dată în viață, băuturi alcoolice;

aproximativ 2/3 (74%) au consumat alcool cel puțin o dată în ultimele 12 luni;

iar mai mult de jumătate (54,4%) au declarat că au consumat alcool în ultimele 30 de zile.

Îngrijorător este faptul că, deși consumul de alcool în perioada adolescenței poate cauza probleme de sănătate și sociale, mai mult de doi din 5 adolescenți (41,2%) au consumat, de-a lungul vieții, excesiv alcool ajungând la starea de beție, iar 13,4% au “experimentat” cel puțin o dată în ultimele 30 de zile starea de ebrietate. De asemenea, referitor la adoptarea unor astfel de comportamente și în viitor, doar o treime dintre adolescenți (33%) exclud cu siguranță posibilitatea (au optat pentru varianta de răspuns „imposibil”) ca ei să consume alcool în următorul an și numai 42,9% exclud faptul că vor ajunge la starea de ebrietate.

Grafic A 1 Distribuția subiecților în funcție de Grafic A 2 Distribuția subiecților în funcție de

prevalența consumului de alcool și a consumului răspunsurile privind probabilitatea ca în următorul

excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate an să consume băuturi alcoolice sau să se îmbete

B. Frecvența consumului de alcool și tip de băutură alcoolică preferat

Grafic A 3. Distribuția subiecților în funcție de frecvența consumului

de alcool de-a lungul vieții, în ultimele 12 luni și în ultimele 30 de zile

Analizând frecvența consumului se observă că:

foarte puțini rămân la stadiul de consum experimental: doar 16,5% au declarat că au consumat alcool o dată sau de 2 ori în viață;

aproximativ 1/3 (28,5%) consumă alcool cel puțin o dată la 2 săptămâni (au consumat în ultimul an de cel puțin 10 ori);

în privința consumului actual – 4,1% dintre respondenți au declarat că au consumat alcool în fiecare zi (în ultimele 30 de zile de 30 de ori sau mai mult).

Grafic A 4. Distribuția procentuală a subiecților care au declarat că au consumat în

ultimele 30 de zile mai mult de 5 băuturi alcoolice consecutiv („Binge drinking”)-%

Prin analiza frecvenței consumului de tip „BINGE DRINKING” (consum compulsiv) în ultimele 30 de zile (grafic A 4), se observă că aproximativ unul din 4 adolescenți (24,2%) au consumat, de cel puțin 2 ori consecutiv mai mult de 5 băuturi alcoolice (o băutură alcoolică fiind echivalentul unui pahar de vin sau a unei cutii de bere).

Grafic A 5. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de

produsul alcoolic consumat cel mai des (%)

Dintre băuturile alcoolice, berea se află pe primul loc între preferințele adolescenților, fiind menționată de un procent de 62,7% dintre subiecți, urmată de vin (12,3%) și băuturile cu un grad ridicat de alcool, cum ar fi whisky, cognac sau amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate (7,6%). Șampania este menționată de 4,8% dintre adolescenți, iar alcopop-ul (amestec de băuturi cu un conținut total de alcool de aproximativ 5%), cu 1,9% se află pe ultimul loc în topul preferințelor.

C. Frecvența consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

Grafic A 6. Distribuția subiecților în funcție de frecvența consumului excesiv de alcool cu

inducerea stării de ebrietate de-a lungul vieții, în ultimele 12 luni și în ultimele 30 de zile

Analizând frecvența consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate se observă că:

doar 17,1% au declarat că au “experimentat” starea de beție doar o dată sau de 2 ori în viață;

0,8 % dintre respondenți au declarat că au consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate în fiecare zi (au optat pentru „de 30 de ori sau mai mult” – în ultimele 30 de zile).

Solicitați să aprecieze gradul de ebrietate la care au ajuns ultima dată când au consumat alcool, pe o scală de la 1 – deloc la 10 – foarte amețit (de ex. nu mi-am amintit ce s-a întâmplat) se observă că media este 3,63, mediana este 2, iar modul este 1; histogramă ușor asimetrică (înclinare a distribuției scorurilor, în sensul de deplasare a valorii modale la stânga) pozitiv, ce poate fi tratată ca o distribuție normală, și platicurtică (mai aplatizată) comparativ cu distribuția normală.

Tabel A. 1 Distribuția subiecților în funcție de autoaprecierea gradului de ebrietate la care au ajuns ultima dată când au consumat alcool, pe o scală de la 1 (deloc) la 10 (foarte amețit)

D. Vârstă de debut în consumul diferitelor tipuri de băuturi alcoolice (bere, șampanie, alcopop, vin, băuturi cu grad ridicat de alcool) și în consumul excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

Conform datelor din tabelul A.2 cei mai mulți dintre subiecți au declarat că au început consumul de:

bere (22,1%), vin (19,5%) și șampanie (17,3%) la vârsta de 9 ani sau chiar mai devreme;

tărie (38,1%) și alcopop (28%) la vârsta de 16 ani sau mai târziu.

Cei mai mulți adolescenți au debutat în consumul excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate tot la vârsta de 16 ani sau mai târziu (47,6%).

Tabel A. 2 Distribuția subiecților în funcție de vârsta de debut în consumul diferitelor tipuri de băuturi alcoolice și în consumul excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

E. Locațiile unde a consumat alcool ultima dată

Tabel A. 3 Distribuția subiecților în funcție de

locul unde se afla când a fumat ultima dată – %

Referitor la locurile unde se aflau când au consumat băuturi alcoolice ultima dată, distribuția respondenților este următoarea:

jumătate dintre subiecții cercetării (49,4%) au consumat băuturi alcoolice la domiciliul propriu/al altcuiva sau în scara/spatele blocului;

35% – într-o locație de petrecere a timpului liber (discotecă, biliard/bile, bar, internet caffe, cofetărie, restaurant, pizzerie, concert, club);

3,4% – în aer liber;

0,8% – într-o unitate de învățământ;

1,4% – alte locuri (ex: în mașină, la serviciu, în excursie/excursie la Predeal/excursie în străinătate, în Grecia cu părinții, la munte în Canada, în hotel, în Italia acasă la mama, la țară, în cartier/piață, la un magazin mixt, în spatele grădiniței, la fotbal, la popice, în timpul unui concurs sportiv sau au fost menționate ocaziile cu care au consumat alcool: la banchet, la revelion, de Paști, de ziua mea/majorat, botez/nuntă/înmormântare/ pomană).

F. Asocierea cu caracteristicile socio-demografice

sex și vârstă

Pentru a verifica dacă consumul de băuturi alcoolice și consumul excesiv cu inducerea stării de ebrietate până la această vârstă, precum și consumul compulsiv (la o ocazie, unul după altul, a 5 sau mai multe rânduri de băuturi alcoolice) diferă în funcție de sexul respondentului am aplicat testul 2 de asociere. Conform rezultatelor din tabelul următor putem spune că subiecții de sex masculin tind să aibă un consum/consum excesiv/consum compulsiv mai mare decât cei de sex feminin. Indicatorul mărimii efectului indică o relație modestă între sex și consumul de băuturi alcoolice de-a lungul vieții (coeficientul phi = 0,13) și moderată între sex și consumul excesiv/compulsiv (coeficientul phi = 0,31, respectiv 0,29).

Tabel A. 4 Asocierea dintre sexul respondentului și consumul actual, consumul excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) și consumul compulsiv (la o ocazie, unul după altul, a 5 sau mai multe rânduri de băuturi alcoolice)

Șansa ca un subiect de sex masculin să consume alcool cel puțin o dată de-a lungul vieții este de 2,11 ori mai mare decât șansa ca un subiect de sex feminin să fumeze cel puțin o dată de-a lungul vieții; în privința consumului excesiv raportul de șanse masculin/feminin este de 3,69, iar pentru consum compulsiv de 3,28.

Asociere există și între sexul subiectului și tipul de băutură preferat (consumat cel mai des), locul și ”gradul” de ebrietate la care au ajuns respondenții ultima dată când au consumat băuturi alcoolice:

băieții preferă într-o mai mare proporție berea, vinul sau băuturile alcoolice tari, iar fetele preferă într-o proporție mai mare șampania și alcoop-ul (relație modestă – coef. V al lui Cramer = 0,22);

respondenții de sex masculin consumă excesiv băuturi alcoolice până la inducerea stării de ebrietate, într-o mai mare măsură decât fetele (asociere slabă, neglijabilă);

adolescentele obișnuiesc să consume într-o proporție mai mare alcool la domiciliu propriu/al altei persoane (colegi, prieteni, vecini, rude), iar subiecții de sex masculin consumă într-o proporție mai mare în locuri publice: locații de petrecere a timpului liber, la școală sau pe stradă, în parc, pe plajă sau în aer liber (relație modestă – coeficientul V al lui Cramer = 0,22).

Tabel A. 5 Asocierea dintre sexul respondentului și tipul de băutură alcoolică consumată cel mai des, locul și ”gradul” de ebrietate la care au ajuns respondenții ultima dată când au consumat băuturi alcoolice

Deși relația este modestă (coef. phi = 0,14) există o asociere semnificativă statistic între consumul de băuturi alcoolice de-a lungul vieții și statutul de minor/major al respondentului (2 = 31,23, p=0,000, iar OR minori/majori = 1,44). Aceeași variabilă independentă, statutul de minor/major al respondentului, determină diferențe și în privința consumului excesiv, până la această vârstă, de băuturi alcoolice, cu inducerea stării de ebrietate (2 = 145,06, p=0,000 cu OR minori/majori = 1,77), precum și în privința tipului de băutură alcoolică consumată cel mai des: minorii consumă într-o proporție mai mare șampanie, iar respondenții majori consumă într-o proporție mai mare bere, alcopop, vin sau băuturi cu un grad mai ridicat de alcool (whisky, cognac sau amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate).

Tabel A.6 Asocierea dintre statutul de minor/major al respondentului și consumul/consumul excesiv de băuturi alcoolice până la această vârstă și tipul de băutură alcoolică consumat cel mai des

nivel de școlarizare

Anul de studiu se asociază semnificativ cu:

prevalența consumului de alcool de-a lungul vieții – respondenții din nivelul inferior de liceu consumă într-o proporție mai mică alcool decât cei din nivelul superior de liceu (relația este slabă – coeficientul phi = 0,09);

consumul excesiv de băuturi alcoolice până la această vârstă – subiecții din clasele a IX-a și a X-a consumă excesiv alcool într-o proporție mai mică, decât cei din clasele mai mari (relația este modestă – coeficientul phi = 0,14).

Tabel A. 7 Asocierea dintre anul de studiu (clasa) consumul/consumul excesiv de băuturi alcoolice până la această vârstă și tipul de băutură alcoolică consumat cel mai des

mediul de rezidență (perioada de contact cu mediul urban) – asociere semnificativ statistică cu prevalența consumului/consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții: proporția de adolescenți care au declarat că de-a lungul vieții au consumat/consumat excesiv alcool cel puțin o dată este cea mai mare în rândul respondenților care au locuit numai în mediul urban, urmată de cea a subiecților care au locuit atât în mediul urban, cât și rural, iar cea mai mică este pentru cei care au locuit doar în rural.

Tabel A. 8 Asocierea dintre perioada de contact cu mediul urban și prevalența de-a lungul vieții a consumului și consumului excesiv de alcool

situația familială

Tabel A. 9 Asocierea dintre prevalența consumului/consumul excesiv de alcool de-a lungul vieții și situația familială

Proporția respondenților care au consumat cel puțin o dată în viață alcool este mai mare în familiile fără o situație financiară precară, în care se consumă destul de des alcool în cantități mari și în care există o persoană care consumă droguri ilicite, iar prevalența consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții se asociază semnificativ statistic cu itemii „în familia mea există cineva care are probleme cu legea”, „în familia mea se consumă destul de des alcool în cantități mari” și „există o persoană care consumă droguri ilicite”.

Nivelul de educație al părinților se asociază semnificativ statistic cu prevalența consumului/consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții: proporția adolescenților care au declarat că de-a lungul vieții cel puțin o dată au consumat alcool sau au consumat excesiv alcool, ajungând la starea de ebrietate, crește odată cu nivelul de educație al părinților. Șansa ca un subiect care are părinți cu un nivel mare de școlarizare (scor 9, maxim =12) să consume alcool cel puțin o dată de-a lungul vieții este mai mare de 1,83 ori decât șansa unui respondent care are părinți cu o educație de nivel scăzut, pentru consumul excesiv de alcool raportul de șanse este de 1,60.

Tabel A. 10 Asocierea dintre prevalența consumului și consumului excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, de-a lungul vieții și nivelul de educație al părinților

G. Influența factorilor de risc și de protecție

accesibilitatea și disponibilitatea băuturilor alcoolice (bere, șampanie, alcopop, vin, etc.)

Grafic A. 7 Distribuția respondenților în funcție de dificultatea cu care

ar putea să-și procure băuturi alcoolice dacă ar dori acest lucru

Conform datelor din graficul alăturat:

aproximativ 7 din 10 adolescenți și-ar putea procura vin (77%), bere (77%) și șampanie (64,5%) ușor sau oricând doresc, iar pentru tărie (whisky, cognac sau amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate) și alcopop acest lucru este valabil pentru ½ dintre respondenți (51,2%, respectiv 47,3%);

între 5,4% (bere) și 19,2% (tărie)- au declarat că acest lucru este dificil, dar nu imposibil;

doar aproximativ 5% dintre respondenți apreciază că le-ar fi imposibil să-și procure bere, șampanie și vin, iar pentru tărie și alcopop acest lucru este valabil pentru aproximativ 1/10;

pentru alcopop se înregistrează o proporție foarte mare (24,2%) de non-răspunsuri (este foarte posibil ca acești respondenți să nu cunoască semnificația termenului);

proporție mare de non-răspunsuri se înregistrează și pentru celelalte tipuri de băuturi alcoolice: vin, bere, șampanie și tărie (între 11,6% și 17,6%).

Grafic A 8 Distribuția respondenților în funcție de frecvența cu care și-au procurat, în

ultimele 30 de zile, băuturi alcoolice pentru consumul propriu în afara/în incinta respectivă

Deși există diferențe, conform datelor din graficul alăturat, se observă că adolescenții au o accesibilitate la alcool mai mare în locațiile de petrecere a timpului liber (bar/restaurant/discotecă) decât în magazine care vând astfel de produse (supermarket, magazin de băuturi alcoolice, chioșc, benzinărie): 51,2% față de 38%.

Tabel A. 11 Asocierea dintre statutul de minor/major și dificultatea cu care ar

putea să-și procure băuturi alcoolice dacă ar dori acest lucru

Deși legislația românească are prevederi clare privind interzicerea vânzării de alcool minorilor, diferența dintre subiecții de 15-17 ani și cei de 18 ani și peste, care declară că, dacă doresc, pot face rost de alcool ușor sau oricând doresc este relativ mică de 2,8%-12% (asocierile sunt semnificative statistic, dar relația dintre variabile este modestă – coeficientul phi este <0,30).

Având în vedere răspunsurile subiecților care învață în unități de învățământ din urban comparativ cu cele ale respondenților care învață în mediul rural, se poate emite ipoteza că, spre deosebire de tutun, în cazul alcoolului aplicarea prevederilor legale este mai strictă în mediul urban față de rural.

Tabel A. 12 Distribuția respondenților în funcție de statutul de minor/major, dificultatea cu care ar putea să-și procure țigări dacă ar dori acest lucru și mediul școlar

Tabel A. 13 Asocierea dintre dificultatea cu care ar putea, dacă ar dori acest lucru,

să-și procure băuturi alcoolice și consumul de alcool până la această vârstă

Disponibilitatea alcoolului se asociază semnificativ statistic (relația dintre variabile este modestă – coeficientul phi este <0,30) cu consumul de alcool și consumul excesiv, cu inducerea stării de ebrietate, de-a lungul vieții.

Tabel A. 14 Asocierea dintre dificultatea cu care ar putea, dacă ar dori acest lucru, să-și procure băuturi alcoolice și consumul excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) de alcool până la această vârstă

Grafic A 9. Distribuția respondenților în funcție de

suma cheltuită pe alcool în ultimele 30 de zile

Aproximativ unul din 3 adolescenți (31,8%) a cheltuit în ultima lună bani pe alcool.

Există o asociere semnificativă statistică între alocarea de resurse financiare pentru cumpărare de alcool și:

consumul de alcool (relație modestă ca mărime a efectului – coeficientul phi este <0,30);

consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate (relație puternică ca mărime a efectului – coeficientul phi este = 0,51).

Ca și în cazul consumului de tutun, unde 2,5% dintre adolescenți deși au declarat că nu fumează au cheltuit în ultima lună bani pentru cumpărarea de țigări, și în cazul consumului/consumului excesiv de alcool sunt adolescenți care, deși nu consumă, au alocat în ultima lună resurse financiare pentru cumpărarea de alcool.

Tabel A. 15 Asocierea dintre prevalența consumului/consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții și suma de bani cheltuită în ultimele 30 de zile pentru alcool

Asocierea dintre cumpărarea de alcool în ultimele 30 de zile și situația financiară a familiei sau obținerea cu ușurință de bani de la părinți sunt nesemnificative statistic, existând însă o asociere semnificativă cu frecvența consumului de băuturi alcoolice până la această vârstă și cu frecvența consumului excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, până la această vârstă (atât lambda simetric, cât și cel asimetric pentru _bani cheltuiți pe alcool_ variabilă dependentă deși sunt semnificativi statistic, p = 0,000, sunt < 0,4 ceea ce indică o asociere slabă, scăzută).

Tabel A. 16 Asocierea dintre cumpărarea de alcool în ultimele 30 de zile și resursele financiare ale subiectului/familiei

Tabel A. 17 Asocierea dintre cumpărarea de alcool în ultimele 30 de zile și frecvența consumului de alcool/ consumului excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate)

consumul de alcool de tip „BINGE DRINKING” (consum compulsiv) și cel excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) al membrilor familiei și atitudinea părinților față de consumul de alcool al copiilor

Având în vedere faptul că mediul familial are o mare influență asupra comportamentului adolescenților, care tind să adopte stilul de viață al persoanelor apropiate, chestionarul a vizat și consumul de alcool al membrilor familiei. Deoarece alcoolul este un drog social larg acceptat, prezentul chestionar s-a axat pe modele de consum dezirabile social pentru că, în cele mai multe cazuri, acestea generează violență sau abandon familial:

de tip „BINGE DRINKING” (consum compulsiv) – consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice (o băutură alcoolică fiind echivalentul unui pahar de vin sau a unei cutii de bere) – întrebarea A1: Vreuna dintre persoanele apropiate consumă des mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice o singură dată?”,

de tip excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) – întrebarea A2: Vreuna dintre persoanele apropiate ajunge frecvent la starea de beție?”.

Grafic A 10 Distribuția subiecților în funcție de consumul compulsiv și excesiv de alcool

al membrilor familiei (diferența până la 100% reprezintă frecvențe ale răspunsului NU)

Astfel, conform datelor din graficul alăturat se observă:

unul din 5 respondenți (20,4%) au tată care consumă frecvent mai mult de 5 băuturi alcoolice consecutiv, iar pentru 1/10 dintre adolescenți (10,6%) tatăl ajunge frecvent la starea de ebrietate;

mama – se înregistrează procente mult mai mici: 1,4%- consum compulsiv și 1% – consum frecvent de tip excesiv, cu inducerea stării de ebrietate (în cazul persoanelor de sex feminin „instanța socială” este foarte puțin permisivă comparativ cu persoanele de sex masculin);

8,4% dintre adolescenții chestionați au frați/surori care consumă consecutiv mai mult de 5 băuturi alcoolice, iar 4,1% dintre subiecți au frați/surori care ajung frecvent la starea de ebrietate.

Dacă în cazul tutunului, există o asociere semnificativă statistic între consumul de tutun al membrilor familiei și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții a adolescenților, cele mai influente persoane fiind fratele/sora, în cazul alcoolului asocierile semnificative sunt:

pentru consumul de băuturi alcoolice, până la această vârstă, al adolescentului

consumul des a mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice (bere, vin, spirtoase) o singură dată al tatălui și al fratelui/surorii (asociere slabă între variabile – coeficientul phi = 0,09, iar OR este de 1,56, respectiv 2,06);

„experimentarea” frecventă a stărilor de ebrietate de către tată/frate/soră (asociere slabă între variabile – coeficientul phi = 0,04, iar OR este de 1,50, respectiv 1,95);

pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice, până la această vârstă, al adolescentului

consumul des a mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice (bere, vin, spirtoase) o singură dată al tatălui, mamei și al fratelui/surorii (asociere slabă între variabile în cazul mamei – coeficientul phi = 0,06 și modestă – coeficientul phi > 0,1 în cazul tatălui și al fratelui/surorii, iar OR este între 1,72 și 2,73);

„experimentarea” frecventă a stărilor de ebrietate de către tată/mamă/frate/soră (asociere slabă între variabile în cazul tatălui/mamei – coeficientul phi < 0,1 și modestă – coeficientul phi = 0,13 în cazul fratelui/surorii, iar OR este de 1,52 și 3,52).

Tabel A. 18 Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool, de-a lungul vieții, al adolescentului și consumul compulsiv /excesiv de alcool al tatălui și consumul excesiv de alcool al fraților

Grafic A 11 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea “Dacă ai vrea să consumi băuturi alcoolice (sau deja o faci) și părinții tăi ar afla/știu deja, care crezi că ar fi/este reacția lor?”

Faptul că așa cum precizam anterior, alcoolul este un drog social larg acceptat, îi determină pe unii părinți să fie mult mai toleranți cu consumul de alcool al adolescenților în comparație cu consumul de tutun:

13,6 % – dintre tați, respectiv 11,6% dintre mame le/le-ar permit/e să consume alcool (în cazul tutunului doar 8,8%- tați și 9,7% – mame);

12,2 % – dintre tați, respectiv 10,8% dintre mame nu le/le-ar da voie să consume alcool acasă sau le-ar fi indiferent (tutun – aproximativ 7%);

doar aproximativ 2 din 5 părinți (tați – 36,9%, mame – 39,8%) le-ar interzice categoric propriilor/i-ar pedepsi copii să consume alcool/i-ar pedepsi/nu i-ar aproba (pentru tutun: tată -51,5%, mamă – 52,3%).

Există o asociere semnificativă între nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților și consumul/consumul excesiv de alcool al adolescenților (asociere modestă între variabile – coeficientul V al lui Cramer între 0,13 și 0,25; asociere mai mare cu nivelul de permisivitate al tatălui față de asocierea cu nivelul de permisivitate al mamei).

Tabel A. 19 Asocierea dintre prevalența consumului/consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții al respondenților și nivelul de tolerare al părinților

Deoarece există o asociere semnificativă statistic între cele 2 variabile, se poate spune, ca și în cazul fumatului, că permisivitatea părinților este influențată de consumul propriu de alcool (asociere slabă/modestă între variabile – coeficientul Phi () între 0,05 și 0,14; asociere mai mare în cazul tatălui față de mamă).

Tabel A. 20 Asocierea dintre nivelul de tolerare al părinților și consumul compulsiv/excesiv de alcool al acestora

Nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților crește atunci când copiii dobândesc statutul de majori, existând o asociere semnificativă statistic între cele 2 variabile:

pentru subiecții majori – părinții sunt mai toleranți (permit adoptarea comportamentului, și-ar exprima doar dezaprobarea – nu m-ar aproba, sunt indiferenți);

pentru subiecții minori – părinții, într-o mai mare măsură, le-ar interzice în mod categoric să consume alcool sau să consume acasă sau ar pedepsi adoptarea acestui comportament.

Tabel A. 21 Asocierea dintre nivelul de tolerare al părinților și statutul de minor/major al respondenților

autoritatea părinților și implicarea acestora în educația copiilor

Relațiile din interiorul familiei influențează în mod semnificativ consumul de alcool al copiilor. Astfel, proporția subiecților care au consumat cel puțin o dată în viață alcool

este mai mare în rândul celor care au fost în dezacord cu următorii itemi privind familiile lor: membrii familiei mele sunt plini de viață și de voie bună, ne ajutăm și ne sprijinim reciproc, este important ca fiecare să-și exprime părerile, discutăm despre problema fiecăruia, părinții mei stabilesc reguli stricte, părinții mei știu unde mă aflu seara și părinții mei știu unde îmi petrec nopțile de sâmbătă (asocieri semnificative statistic, dar slabe ca intensitate – coeficientul Phi () este între 0,03 și 0,1, iar OR este de 1,29 și 2,96);

crește odată cu gradul de nemulțumire față de relația cu părinții (asocieri semnificative statistic, dar slabe ca intensitate – coeficientul Goodman și Kruskal _ consum alcool_ variabilă dependentă este 0,07, respectiv 0,06, iar OR este de 1,29 și 2,96);

Tabel A. 22 Asocierea dintre prevalența consumului de alcool la respondenți și relațiile din cadrul familiei

De asemenea, proporția subiecților care au ”experimentat” cel puțin o dată în viață starea de ebrietate

este mai mare în rândul celor care au fost în dezacord cu următorii itemi privind familiile lor: membrii familiei mele sunt plini de viață și de voie bună, ne ajutăm și ne sprijinim reciproc, este important ca fiecare să-și exprime părerile, nici un membru al familiei mele nu îl lovește pe un altul, discutăm despre problema fiecăruia, membrii familiei mele au păreri precise despre ce este bine și ce este rău, părinții mei stabilesc reguli stricte, părinții mei știu unde mă aflu seara și părinții mei știu unde îmi petrec nopțile de sâmbătă (asocieri semnificative statistic, dar slabe/modeste ca intensitate – coeficientul Phi () este între 0,05 și 0,20, iar OR este între 1,29 și 2,96) și de acord cu itemul: în familia mea pot să fac ce vreau (asociere semnificativă statistic, dar slabă ca intensitate – coeficientul Phi () este 0,09, iar OR este de 1,46);

este mai mare în rândul celor pentru care nu prea contează dacă își dezamăgesc părinții, apreciază că pentru părinții săi nu este foarte importantă fericirea sa și crește odată cu gradul de nemulțumire față de relația cu părinții (asocieri semnificative statistic, dar slabe/modeste ca intensitate – coeficientul Phi () este 0,11, respectiv 0,04, iar OR este de 2,14 și 1,35).

Tabel A. 23 Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool la respondenți și relațiile din cadrul familiei

Șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGRF1, IGRF2 și IGSRP să consume cel puțin o dată în viață alcool este mai mare (IGRF1 – 1,95, IGRF2 – 1,86 și IGSRP – 1,76) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel ridicat pentru cei trei indicatori generali; de asemenea, șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGRF1, IGRF2, IGRF3 și IGSRP să consume excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată în viață, este mai mare (IGRF1 – 1,74, IGRF2 – 2,53, IGRF3 –1,12 și IGSRP – 1,41) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel ridicat pentru cei patru indicatori generali.

Tabel A. 24 Asocierea dintre prevalența consumului/consumului excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, la respondenți și indicii generali privind relațiile din cadrul familiei

influența celui/celei mai bun/ă prieten/ă și a anturajului

Grafic A. 12 Distribuția subiecților în funcție de consumul

compulsiv/excesiv (beție) de alcool al celui/celei mai bun/ă prieten/ă

(diferența până la 100% reprezintă frecvențe ale răspunsului NU)

Întrebați dacă cel/cea mai bun/ă prieten/ă:

consumă des mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice (bere, vin, spirtoase) o singură dată (consum compulsiv) – 14,4% dintre adolescenți au răspuns pozitiv, iar 62,1% dintre respondenți au infirmat;

ajung des în starea de beție (consum excesiv) – 8,4% dintre adolescenți au răspuns pozitiv, iar 72,6% au infirmat.

Referitor la consumul excesiv de alcool al prietenilor cu care petrec cea mai mare parte a timpului, 57% dintre adolescenți au declarat că în anturajul lor se consumă excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate:

Grafic A.13 Distribuția subiecților în funcție de consumul excesiv de

alcool al prietenilor cu care petrec cea mai mare parte a timpului

4,8% fac parte dintr-un grup de prieteni în care toți membrii au „experimentat” starea de beție;

11,9% – mai mult de jumătate dintre prieteni;

11,2% – jumătate dintre prieteni;

29,1% – mai puțin de jumătate dintre prieteni.

Conform celor menționate în capitolul anterior, relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o relație biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități).

Grafic A 134 Distribuția respondenților în funcție de consumul/consumul

excesiv de băuturi alcoolice și proporția prietenilor din anturaj care

consumă excesiv alcool cu inducerea stării de ebrietate

Astfel:

dintre adolescenții care nu au consumat băuturi alcoolice până la această vârstă:

aproximativ 2/3 (59,9%) fac parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice;

aproximativ 1 din 10 (11,5%) fac parte din grupuri în care mai mult de jumătate/toți membrii grupului consumă excesiv băuturi alcoolice;

dintre adolescenții care au consumat băuturi alcoolice până la această vârstă:

aproximativ unul din 5 respondenți (22,5%) face parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice;

22,8% fac parte din grupuri în care mai mult de jumătate/toți consumă excesiv băuturi alcoolice;

dintre adolescenții care nu au consumat excesiv băuturi alcoolice, cu inducerea stării de ebrietate până la această vârstă:

aproximativ doi din 5 respondenți (41,2%) fac parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice;

11,6% sunt afiliați grupurilor în care mai mult de jumătate/toți consumă excesiv băuturi alcoolice;

dintre adolescenții care au consumat excesiv băuturi alcoolice, cu inducerea stării de ebrietate până la această vârstă:

doar 10,2% dintre respondenți fac parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice;

43,3% sunt afiliați grupurilor în care mai mult de jumătate/toți dintre membrii grupului consumă excesiv băuturi alcoolice.

Tabel A. 25 Distribuția respondenților în funcție de probabilitatea

de a accepta propunerea prietenului să consume

alcool pentru a sărbători promovarea unui test

Întrebați dacă ar accepta propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături), se remarcă următoarele:

mai puțin de ½ dintre subiecți (43,3%) au respins categoric posibilitatea ca ei să accepte;

tot aproximativ ½ dintre respondenți (44,5%) au optat pentru variantele de răspuns puțin probabil/probabil;

aproximativ unul din 10 adolescenți (12,2%) a declarat că va accepta, în mod sigur, propunerea.

Se observă de asemenea că proporția respondenților care au confirmat că ar accepta propunerea crește la 13,8% în cazul celor care au declarat că au mai consumat de-a lungul vieții alcool, ajungând până la 23,3% în cazul celor care au experimentat starea de ebrietate cel puțin o dată în viață.

Tabel A. 26 Asocierea dintre prevalența consumului/ consumului excesiv de alcool, de-a lungul vieții la respondenți și consumul compulsiv/excesiv de alcool de către cel mai bun/ă prieten/ă, proporția prietenilor din anturaj care consumă excesiv alcool și acceptarea propunerii prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test

Asocierea dintre consumul de alcool compulsiv/excesiv de către persoane din anturajul adolescentului sau acceptarea propunerii prietenului de a consuma alcool, pentru a sărbători promovarea unui test, și consumul/consumul excesiv de alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, al respondentului este semnificativă statistic:

proporția adolescenților care au consumat, cel puțin o dată în viață, alcool este mai mare în cazul respondenților al căror cel mai bun/ă prieten/ă consumă:

des mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice o singură dată (94,7%), decât în cazul în care respectivul/a prieten/ă nu consumă compulsiv alcool (84,2%) – OR este 3,31;

au consumat excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată în viață, (95,9%), decât în cazul în care respectivul/a prieten/ă nu a ”experimentat” niciodată starea de ebrietate (84,7%)– OR este 4,21;

situația este valabilă și pentru consumul excesiv de alcool, cel puțin o dată în viață, al respondentului (68,4% față de 36,5% și 74,2% față de 37,9%) – OR este 3,76, respectiv 4,72;

tentația de a accepta propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test, este direct proporțională cu consumul/consumul excesiv de alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, a respondentului;

cu cât crește proporția de adolescenți din anturaj care consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, crește și proporția de respondenți care au declarat că au consumat alcool (de la 71,3% la 92,9%) sau au experimentat starea de beție cel puțin o dată de-a lungul vieții (de la 16,6% la 74%).

abilități de competență socială și percepția asupra propriei persoane

Asocierea dintre prevalența consumului de alcool/ consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii este semnificativă statistic.

Tabel A. 27 Asocierea dintre prevalența consumului de alcool la respondenți și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii

Astfel, conform datelor:

adolescenții care au declarat că au consumat alcool cel puțin o dată în viață comparativ cu cei care nu au consumat niciodată alcool:

declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu doresc (87% față de 79%; OR – 1,78) și ajută pe cineva care are nevoie (85,9% față de 82,3%; OR – 1,31);

consideră într-o mai mare măsură că trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva (87,5% față de 83,2%; OR – 1,42) și că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică (86,2% față de 82,5%; OR – 1,33);

au o imagine bună despre propria persoană – ”capabil să fac lucrurile la fel de bine ca majoritatea persoanelor” (86,4% față de 77,2% – OR 1,87), nu sunt timizi – dezacord cu ”mă simt foarte stânjenit când trebuie să spun ceva în clasă” (86,8% față de 84,2% – OR 1,24) și au multe interese și pasiuni (86,4% față de 81%; OR – 1,49);

hotărâți – ”când decid să fac ceva, întotdeauna îmi duc activitatea până la capăt” (86,1% față de 79,3%; OR-1,61), neinfluențabili – ”când am decis ceva nu contează ce gândesc prietenii mei” (86,4% față de 84,1%; OR-1,21) și independenți – ”respect doar regulile pe care vreau eu să le respect” (86,6% față de 83,6%; OR-1,26);

au un nivel crescut pentru IGTP1 (86,7% față de 84,5%; OR-1,20) și scăzut pentru IGTP2 (86,3% față de 84,1%; OR-1,19)și IGTP3 (86,6% față de 83,7%; OR-1,26);

Tabel A. 28 Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool la respondenți și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii

adolescenții care au experimentat starea de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, comparativ cu cei care nu s-au îmbătat niciodată:

declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să fac ceva ce nu doresc (42,3% față de 35,4%; OR – 1,18) și nu sunt timizi – dezacord cu ”mă simt foarte stânjenit când trebuie să spun ceva în clasă” (43,4% față de 38,1% – OR 1,24);

sunt mai agresivi: "singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful" (47,2% față de 35,9%; OR – 1,60); dezacord pentru "întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică" (46,4% față de 40,5%; OR – 1,27) și acord pentru "trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva" (44,2% față de 37%; OR – 1,35);

sunt impulsivi – dezacord pentru "cântăresc toate posibilitățile înainte să decid asupra unei acțiuni” (49,4% față de 39,9%, OR- 1,47), lipsă de responsabilitate – acord pentru "adeseori mă răzgândesc fără să mă gândesc la consecințe" (42,7% față de 38,1%, OR- 1,21), rebeli – respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte (43,5% față de 36,2%, OR-1,36) și fără capacitate de finalizare – deși au decis ceva, nu întotdeauna își duc activitatea până la capăt (51,7% față de 40,6%; OR- 1,56);

au un nivel crescut pentru IGTP1 (45,9% față de 37,4%; OR-1,42) și scăzut pentru IGTP2 (42,3% față de 39,3%; OR-1,13) și IGTP3 (45,9% față de 33,9%; OR-1,65).

implicarea în activitățile școlare sau extrașcolare (petrecerea timpului liber)

Absența de la orele de școală, indiferent de motiv, se asociază semnificativ statistic cu:

consumul de alcool – relația între variabile este însă slabă (coeficientul Phi = – 0,05) sau cel mult modestă (coeficientul Phi > 0,10, cea mai mare asociere fiind în cazul absențelor pentru că s-a chiulit de la orele de curs); șansa să nu consume alcool cel puțin o dată de-a lungul vieții pentru un subiect care nu a lipsit în ultimele 30 de zile nici o zi de la școală este mai mare (OR – 1,33, 2,59 respectiv 3,08) decât șansa unui subiect care absentează de la orele de curs;

consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate – relația între variabile este și în acest caz slabă/modestă, cea mai mare asociere fiind în cazul absențelor pentru că s-a chiulit de la orele de curs); conform coeficienților Lambda sau tau al lui Goodman și Kruskal se observă că relația este mai puternică în condițiile în care consumul excesiv de alcool este variabilă dependentă, iar numărul de zile absentate de la școală este variabilă independentă.

Tabel A. 29 Asocierea dintre prevalența consumului /consumului excesiv de alcool și implicarea în activitățile școlare

De asemenea, preferințele pentru petrecerea timpului liber se asociază semnificativ statistic cu:

consumul de alcool – relația între variabile este însă slabă (coeficientul Phi < 0,10 pentru întâlnirile cu prietenii pentru a ne distra pe seama altora și folosirea internetului) sau modestă (coeficientul Phi > 0,30 pentru petrecerea timpului liber în oraș: discotecă/cafenea/petreceri etc.); șansa ca un adolescent care preferă să-și petreacă timpul liber în discotecă/cafenea etc., întâlnindu-se cu prietenii pentru a se distra pe seama altora sau folosind internetul (chat, muzică, jocuri etc.) să consume băuturi alcoolice este mai mare de 2,74; 1,58 respectiv 1,64 comparativ cu un adolescent care are alte preferințe pentru petrecerea timpului liber;

consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate – relația între variabile este slabă în asocierea cu preferința pentru practicarea unui sport/participarea la evenimente sportive (coeficientul Phi = 0,09), modestă în asocierea cu ceilalți itemi (coeficientul Phi între 0,10 și 0,30); OR este între 1,45 – practicarea unui sport/participarea la evenimente sportive și 2,92 – distracția în oraș (discotecă/cafenea/petreceri etc.); iar în cazul itemului – alte hobby-uri (cântat, desenat etc.) – asocierea este negativă: proporția celor care au declarat că au ajuns cel puțin o dată de-a lungul vieții în starea de ebrietate este mai mare în cazul adolescenților care nu preferă acest mod de petrecere a timpului liber (coeficientul < 0).

Tabel A. 30 Asocierea dintre prevalența consumului /consumului excesiv de alcool (beție) și preocupări extrașcolare

relația cu școala/colegii de școală

Prevalența consumului de alcool se asociază semnificativ statistic cu itemii privind relația subiectului cu școala: cea mai mare proporție de adolescenți care nu au consumat niciodată alcool de-a lungul vieții au declarat că le place foarte mult școala și respectă ceea ce le spun profesorii (OR=1,96).

Tabel A. 31 Asocierea dintre prevalența consumului de alcool și relația cu școala

Și în privința consumului excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, există o asociere semnificativă statistic cu relația subiectului cu școala: crește invers proporțional cu atracția față de școală, este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu respectă ceea ce le spun profesorii (șansa de a nu consuma excesiv alcool pentru un adolescent care respectă ceea ce îi spun profesorii este de 2,69 mai mare comparativ cu un adolescent care nu respectă ceea ce îi spun profesorii) și pentru care nu contează rezultatele școlare (șansa de a nu consuma excesiv alcool pentru un adolescent pentru care rezultatele sale școlare sunt importante este mai mare de 2,93 comparativ cu un adolescent care declară că pentru el nu contează rezultatele sale școlare).

Tabel A. 32 Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool ( ebrietate) și relația cu școala

cunoștințe, percepția consecințelor și riscurilor consumului de alcool și opinii privind motivația debutului/consumului de alcool

Grafic A 145 Distribuția respondenților în funcție de răspunsurile la

“Știu tot ce trebuie să știu despre alcool și efectele sale”

4 din 5 adolescenți (82,1%) consideră că știu tot ce trebuie să știe despre alcool și efectele sale (49,8%- acord total și 32,3% – acord parțial), iar diferența de 17,9% de adolescenți declară că nu au cunoștințe suficiente în această privință (unul din 10 adolescenți – 11,6% au optat pentru varianta de răspuns „dezacord total”).

Deși asocierile între variabile sunt modeste (coeficientul Phi <0,20), sunt semnificative statistic: proporția adolescenților care, cel puțin o dată în viață, au consumat alcool sau au ajuns la starea de ebrietate și consideră că știu totul despre alcool și efectele sale este mai mare decât a celor care apreciază că nu dețin informațiile respective.

Tabel A. 33 Asocierea dintre opinia pe care o au adolescenții privind nivelul cunoștințelor despre alcool și efectele sale și prevalența consumului/consumului excesiv de alcool

Ca și în cazul tutunului, adolescenții au o percepție diferită a riscurilor consumului de alcool în funcție de tipul și frecvența acestuia:

un pahar – două în fiecare zi („doza socială” acceptată conform mitului că alcoolul în cantitate mică are proprietățile unui medicament) – unul din 10 adolescenți (14,3%) consideră că nu există niciun risc, jumătate dintre ei (51,4%) apreciază că există riscuri scăzute și doar 21,3% evaluează cu riscuri mari consumul regulat de alcool, în cantități mici;

Grafic A 156 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la

întrebarea „Cât de mult crezi că riscă oamenii să își producă

un rău fizic sau de altă natură dacă consumă alcool…?”

consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice (model de consum de tip „BINGE DRINKING”- consum compulsiv) în fiecare week-end este apreciat ca având riscuri mai mari: nici un risc – 4,5%, riscuri scăzute – 24,4%, iar riscuri mari – peste jumătate dintre respondenți (55,6%);

în ambele cazuri există proporții mari de non-răspunsuri: 13%, respectiv 15,6%.

Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate) de-a lungul vieții și percepția riscurilor pe care le implică consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice (model de consum de tip „BINGE DRINKING”) în fiecare week-end, deși semnificativă statistic, este slabă, neglijabilă (coeficientul lambda <0,2).

Tabel A. 34 Asocierea dintre prevalența consumului excesiv de alcool de-a lungul vieții și percepția riscurilor pe care le implică consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice (consum compulsiv) în fiecare week-end

Referitor la percepția consecințelor pe care consideră că le-ar putea avea consumul de alcool asupra unui tânăr de vârsta sa se observă că o proporție mare de adolescenți consideră că alcoolul este:

”primul pas” către consumul excesiv de alcool (75,8%);

un motiv de conflict cu părinții (75,3%), cu autoritățile (poliția) – 67,5% și chiar cu prietenii din anturaj care nu consumă alcool (41,8% – procent mai mic comparativ cu cele anterioare, dar trebuie ținut cont de faptul că prevalența consumului de alcool, de-a lungul vieții, este de 85,5% și numai 21,4% dintre adolescenți au declarat că nici unul/una dintre prietenii cu care petrec cea mai mare parte a timpului nu au „experimentat” starea de beție);

o cauză a performanțelor școlare scăzute (68,3%);

duce la angajarea în relații sexuale pe care ulterior le regretă (66,2%);

generează afecțiuni medicale (67,2%) și dependență (50,5%);

implică probleme financiare (50,5%).

Îngrijorător este faptul că sunt și elevi care atribuie și efecte pozitive consumului de alcool:

67,5% declară că s-ar distra mai bine,

consideră că alcoolul este un mijloc de reducere a stresului: „uiți de griji și de probleme personale” (66,3%) și „se simte mai relaxat” (57%);

aproximativ ¼ dintre adolescenți consideră consumul de alcool ca un ”mijloc” de socializare: „mai încrezător în forțele proprii și mai sociabil” (27,6%), „mai prietenos, comunicativ”(25,1%) și popular (19,5%).

Grafic A 167 Distribuția subiecților în funcție de percepția riscurilor pe care le implică consumul de alcool- % (diferența până la 100% reprezintă răspunsurile negative)

Tabel A. 35 Asocierea dintre prevalența consumului de alcool/ consumului excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate) de-a lungul vieții și percepția riscurilor pe care le implică consumul de alcool

Comparând adolescenții care au consumat cel puțin o dată în viață băuturi alcoolice cu cei care nu au băut niciodată alcool, se observă diferențe (asocieri semnificative statistic, dar slabe sau modeste ca intensitate) în cazul adolescenților care în privința riscurilor pe care le implică consumul de alcool cred că:

nu implică dependență (89,8% față de 81,7%; OR = 1,98) și primul pas către consumul excesiv de alcool (88,6% față de 85,8%; OR = 1,29);

nu generează probleme cu prietenii care nu consumă alcool (88% față de 82,7%; OR = 1,54);

este un mijloc de reducere a stresului: „uiți de griji și de probleme personale” (87,2% față de 83,1%; OR = 1,38) „se simte mai relaxat” (89,2% față de 81,4%; OR = 1,98) și „se distrează mai bine” (89,2% față de 78,8%; OR = 2,23).

De asemenea, comparând adolescenții care au „experimentat” cel puțin o dată în viață starea de ebrietate cu cei care au declarat că nu s-au îmbătat niciodată, se observă o proporție mai mare (asocieri semnificative statistic, dar slabe sau modeste ca intensitate) în cazul adolescenților care în privința riscurilor pe care le implică consumul de alcool

nu consideră că:

este un motiv de conflict cu părinții (51,7% față de 37,7%; OR=1,77), cu prietenii care nu consumă alcool (46,2% față de 34,2%; OR=1,65) sau cu poliția (46,7% față de 38,3%; OR=1,41);

generează dependență (51,8% față de 30,6%; OR=2,44) și probleme cu sănătatea (48,7% față de 37%; OR=1,62) și este ”primul pas” către consumul excesiv de alcool (54,7% față de 36,7%; OR=2,09);

implică performanțe scolare scăzute (49% față de 37,6%; OR=1,60)și probleme financiare (46,4% față de 36,1%; OR=1,53);

cred că este un mijloc de

reducere a stresului: „se distrează mai bine” (48,3% față de 26,6%; OR=2,58), „se simte mai relaxat” (45,9% față de 35%; OR=1,58) și „uiți de griji și de probleme personale” (44,1% față de 35,5%; OR=1,43);

socializare „este mai prietenos, comunicativ” (47,6% față de 38,9%; OR=1,43).

Analiza problemelor avute de către subiecții intervievați în ultimele 12 luni din cauza consumului de alcool și droguri, a fost făcută pe două segmente:

”probleme” fizice și pierderi materiale,

probleme de relaționare (prieteni, părinți, profesori) și probleme școlare.

Tabel A. 36 Distribuția subiecților în funcție de problemele pe care au declarat că le au avut în ultimele 12 luni- %

Datele din tabelul anterior indică faptul că, pentru adolescenți, consumul de alcool/droguri a început să constituie o cauză a violenței fizice, a deteriorării relațiilor cu familia/anturajul/profesorii și a scăderii performanțelor școlare:

dintre elevii care au declarat că au avut probleme în ultimele 12 luni: unul din 10 (9,59%) a avut probleme datorită consumului de alcool și 1,1% datorită consumului de droguri;

o treime (32,9%) dintre probleme s-au datorat consumului de alcool, iar 3,7% datorită consumului de droguri.

Un alt aspect important urmărit în studiu este opinia adolescenților privind motivația pentru care este consumat alcoolul: subiecții au fost rugați ca din 17 variante de răspuns să aleagă 3 care consideră că au cea mai mare importanță în debutul/consumul de alcool. Au fost obținute următoarele rezultate (sunt similare consumului de tutun – diferă proporțiile):

I cauză/motiv – anturajul/prietenii (46,6%), dorința de senzații tari (30,8%) și curiozitatea, tentația (6,9%);

II cauză/motiv – anturajul/prietenii (21,3%), problemele personale (18,3%) și curiozitatea, tentația (17,6%);

III cauză/motiv – prostia (17,8%), dorința de a-și modifica dispoziția „vor să se simtă bine” (17,6%) și depresia (10,2%).

La alte motive au fost menționate: aniversări („ziua de naștere”), distracție/petreceri, „pentru a prinde curaj”/„timiditate”, „decepțiile în dragoste/certurile din cuplu”, „de supărare”, „plăcere personală”, dependență („poftă, gât uscat”, „din obisnuință”, „gustul”), „de sete”, „plăcere personală”, „inspirație”, „instinctul”, „lipsa stimei de sine”, „pentru a se simți siguri pe ei”, „imitarea anumitor persoane”, „pentru a părea mai mari”, „vedetism”, „pentru sănătate”, „atmosfera din locul respectiv”, „stres la școală”.

Tabel A. 37 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Care crezi că sunt motivele/cauzele care îi determină pe unii tineri să încerce sau să consume alcool?” după cele 3 opțiuni(alegeri)-%

Fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii) se observă că :

cele mai importante 4 motive/cauze sunt: anturajul/prietenii (menționat de 23,4% dintre respondenți), problemele personale (11,2%), dorința de senzații tari (11,1%) și curiozitatea, tentația (11%);

cele mai puțin importante sunt: obligați de cineva (0,8%), sărăcia (0,8%), alte motive decât cele menționate în chestionar (0,7%) și pentru a slăbi (0,4%).

Tabel A. 38 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Care crezi că sunt motivele/cauzele care îi determină pe unii tineri să încerce sau să consume alcool?” fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii)

Tabel A. 39 Distribuția subiecților în funcție de opinia privind motivele care îi determină pe unii tineri să debuteze/consume alcool și consumul/consumul excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată, de-a lungul vieții -%

Analizând răspunsurile privind motivele care îi determină pe unii tineri să debuteze/consume alcool în funcție de faptul dacă au consumat vs. nu au consumat alcool cel puțin o singură dată, de-a lungul vieții, se observă că:

adolescenții care au consumat alcool cel puțin o singură dată în viață au optat într-o mai mare măsură pentru: anturajul/prietenii, probleme personale, dorința de senzații tari, vor să se simtă bine, bani mulți, teribilism și imitarea modelelor din filme;

adolescenții care au declarat că nu au consumat alcool niciodată au optat într-o mai mare măsură pentru: curiozitate/tentație, prostie, climat familial, depresie, plictiseală/singurătate, nivel educațional și cultural redus, informații false/lipsă despre efectele consumului, sărăcie, obligați de cineva și pentru a slăbi;

În funcție de faptul dacă au consumat vs. nu au consumat excesiv alcool (cu inducerea stării de ebrietate) cel puțin o singură dată, de-a lungul vieții, se observă că:

adolescenții care au consumat excesiv alcool, cu experimentarea stării de ebrietate, cel puțin o singură dată în viață au optat într-o mai mare măsură pentru: dorința de senzații tari, vor să se simtă bine, bani mulți, teribilism, plictiseală/singurătate și imitarea modelelor din filme;

adolescenții care au declarat că nu s-au îmbătat niciodată au optat într-o mai mare măsură pentru: anturajul/prietenii, probleme personale, curiozitate/tentație, prostie, climat familial, depresie, nivel educațional și cultural redus, informații false/lipsă despre efectele consumului, sărăcie, obligați de cineva, pentru a slăbi.

H. Profil consumator/neconsumator

În vederea sintetizării datelor prezentate mai sus și realizării unui „portret robot/profil” al principalelor variabile explicative pentru consumul de alcool și consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, toți itemii analizați anterior au fost introduși într-un model de segmentare (CHAID).

consumul de alcool cel puțin o dată de-a lungul vieții – au rezultat următoarele modele:

Tabel A. 40 Rezultate CHAID – privind consumul (cel puțin o dată, de-a lungul vieții) sau nu de alcool

Conform celor expuse anterior, în realizarea unui „portret robot” al adolescentului care consumă alcool au importanță:

accesibilitatea (dificultate procurare _vin), consumul unui alt drog (consumul de tutun de-a lungul vieții) și anturajul (câți dintre prietenii cu care petrec cea mai mare parte a timpului liber se îmbată) – care au fost incluse în toate modelele;

și următoarele variabile socio-demografice: sexul respondentului, cumpără alcool ca să sărbătorească reușita la test, IGRF3, IGRF1, IGS1, atitudine tată _fumat, mama_ajunge des în starea de beție.

Având în vedere că am urmărit realizarea unui „portret robot” al principalelor variabile predictive pentru consumul de alcool, am optat pentru al doilea model pe baza căruia se pot face predicții cu o eroare de 14,5% având în vedere că se urmărește predicția pentru consumul de alcool (97,4%). Primul model, deși prezice mai bine adolescenții care nu au consumat niciodată alcool (33,6% față de 16,9%), este un model mai extins (30 de noduri de bifurcație cu 20 de noduri terminali față de modelul 2 care are 19 noduri de bifurcație cu 13 noduri terminali) are o eroare de predicție totală doar cu 1% mai mică (13,5%).

Fig. A.1 Arborele segmentării pentru consumul de alcool de-a lungul vieții-model 1

Fig. A.2 Arborele segmentării pentru consumul de alcool de-a lungul vieții-model 2

Conform modelului 2 au rezultat următoarele profile (noduri finale):

N14 (99,7 %- da pentru consum de alcool) – este de sex masculin, fumează și declară că poate oricând dorește șă-și procure vin;

N17 (99%) – face parte dintr-un anturaj în care mai mult de jumătate dintre membri consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietat, fumează și declară că poate ușor șă-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N16 (96,1 %) – face parte dintr-un anturaj în care se consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate (mai puțin de ½, sau ½), fumează și declară că poate ușor șă-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N13 (96,1 %) – este de sex feminin, fumează și declară că poate oricând dorește șă-și procure vin;

N18 (94,1 %) – declară că nu știe dacă prietenii din anturajul cu care își petrece timpul liber consumă alcool excesiv (cu inducerea stării de ebrietate), fumează și declară că poate ușor șă-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N6 (91,5%) – nu fumează sau nu au răspuns la întrebare și declară că poate oricând dorește șă-și procure vin;

N15 (88,9 %) – face parte dintr-un anturaj în care nici unul din membri nu consumă excesiv (cu inducerea stării de ebrietate), fumează și declară că poate ușor șă-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N3 (85,3 %) – îi este dificil să-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N8 (83% – da) – nu fumează sau nu au răspuns la întrebare și declară că poate ușor șă-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N12 (66%) – declară că nu știe dacă prietenii din anturajul cu care își petrece timpul liber consumă alcool excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) și a optat pentru varianta de răspuns nu știu/nu răspuns la întrebarea privind dificultatea cu care poate să-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N11 (64,7 %) – face parte dintr-un anturaj în care se consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate (mai puțin de ½, ½, mai mult de ½, toți) și a optat pentru varianta de răspuns nu știu/nu răspuns la întrebarea privind dificultatea cu care poate să-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N10 (51,3 %) – face parte dintr-un anturaj în care nici unul din membrii nu consumă excesiv (cu inducerea stării de ebrietate) și a optat pentru varianta de răspuns nu știu/nu au răspuns la întrebarea privind dificultatea cu care poate să-și procure vin dacă dorește acest lucru;

N5 (nu-52,9% și da- 47,1%)- subiecții au declarat că le este imposibil să-și procure vin în cazul în care ar dori acest lucru; este singurul nod pentru care proporția celor care au declarat că nu au consumat niciodată alcool este mai mare decât a celor care au consumat alcool cel puțin odată de-a lungul vieții.

II. consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții

Tabel A. 41 Rezultate CHAID – privind consumul excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate)

Având în vedere că am urmărit realizarea unui „portret robot” al principalelor variabile predictive pentru consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, am optat pentru al doilea model pe baza căruia se pot face predicții cu o eroare de 25,4%. Primul model, deși are un risc de estimare mai mic (21,9%), este un model mai extins (39 de noduri de bifurcație cu 25 de noduri terminali față de modelul 2 care are 29 noduri de bifurcație cu 18 noduri terminali) și conține variabila privind aprecierea posibilității ca anul următor să consume excesiv alcool. Conform modelului 2 au rezultat 7 profile (noduri finale în care proporția celor care au declarat că au ”experimentat” starea de beție este mai mare decât proporția celor care nu au ajuns niciodată la starea de ebrietate):

N16 (92,5 %- da pentru consum excesiv de alcool) – în ultimele 30 de zile a chiulit mai mult de 2 zile de la școală, a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături);

N15 (84,5%) – în ultimele 30 de zile a chiulit 1-2 zile de la școală, a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături);

N17 (73,6 %) – NR la întrebarea privind câte zile a chiulit de la școală în ultimele 30 de zile, a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături);

N19 (69,7%) – este fumător, a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și probabil ar accepta propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături);

N14 (61,7 %) – în ultimele 30 de zile nu a chiulit nici o zi de la școală, a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături);

N22 (57,5%) – a consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții, este fumător și puțin probabil probabil să accepte propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături)/NR;

N28 (52,4%) – este de sex masculin, fumează și declară că nu ar accepta cu siguranță propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar”, iar magazinul de băuturi este alături).

Fig. A3. Arborele segmentării pentru consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, de-a lungul vieții-model 1(nodurile de bifurcație 1, 3 și5)

Fig. A4. Arborele segmentării pentru consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate, de-a lungul vieții-model 1 (nodurile de bifurcație 2 și 4)

Fig. A5. Arborele segmentării pentru consumul excesiv de alcool de-a lungul vieții-model 2

I. Raport de șanse și regresie logistică binară

I. Folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au consumat alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au băut niciodată, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului:

în model au fost introduse variabilele independente care au arătat o asociere semnificativă în analiza bivariată (p<0,05) și un raport de șanse (Odd Ratio) mare – OR>1;

utilizând metoda pașilor în varianta înapoi a fost realizat un model care se păstrează și utilizând metoda simultană (enter);

am optat pentru un model predictiv redus/restrâns fiind eliminați 2 predictori (O1_C_cunoștințe privind drogurile și efectele lor și O2_B_opinia privind riscurile pe care le presupune fumatul în fiecare zi a unui pachet de țigări sau mai mult) și relația dintre variabilele A10_B_atitudine mama față de consumul de băuturi alcoolice al adolescentului * A1_B_consum compulsiv des de alcool de către mamă) deoarece creșteau puterea explicativă a modelului doar cu 0,3% (de la 48,2% la 48,5%);

Testul G2 al rapoartelor de verosimilitate este: G2 (51) = 1724,77 pentru p < ,01 (valoare semnificativă statistic);

Testul Hosmer și Lemeshow ca măsură a potrivirii este nesemnificativ statistic (p = 0,359; 2(8) = 8,805), deci nu respinge ipoteza nulă ce afirmă că nu există diferențe între valorile observate și cele prezise de model sau, altfel spus, datele rezultate, estimate pe baza modelului explicativ, nu sunt semnificativ diferite de valorile observate;

Criteriul Bayesian Ajustat de Informare (BIC) este negativ (- 1269,54);

eficiența explicativă a modelului (evaluarea gradului de asociere între VI și VD):

R2al lui Cox și Snell = 0,262, iar R2 al lui Nagelkerke = 0,482 – deci VI incluse în model explică aproximativ între 26,2% – 48,2% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum);

Tabel A. 42 Indicatori de bază ai mărimii efectului în regresia logistică (consumul de alcool cel puțin o dată în viață)

gradul de corectitudine a predicțiilor pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 este de 90,1% răspunsuri corecte sau, altfel spus, aproximativ 9 din 10 subiecți pot fi identificați corect; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care au consumat alcool cel puțin o dată în viață (gradul de sensibilitate este 97% și cel de specificitate – 45,9%). Pentru o valoare critică de clasificare de 0,7 gradul de sensibilitate scade la 92,4%, dar crește cu mai mult de 15 procente gradul de specificitate – 62,6%.

Tabel A. 43 Clasificarea subiecților pe baza datelor observate (culese) și a celor estimate ( consumul de alcool cel puțin o dată în viață)

Tabel A.44 Coeficienții logit și raportul șanselor pentru predictorii modelului de regresie logistică ( consumul de alcool)

Notă – categorii de referință: A1_B – nu + nu știu/nu am văzut + nu am mamă; T1_B – fumează ocazional+nu fumează+ nu știu/nu am văzut+nu am mamă; A10_B – mi-ar permite+mi-ar interzice total+m-ar pedepsi+nu m-ar aproba+i-ar fi indiferent+nu știu; A1_B – nu + nu știu/nu am văzut + nu am mamă; A10_B – nu mi-ar permite acasă+mi-ar interzice total+m-ar pedepsi+nu m-ar aproba+i-ar fi indiferent+nu știu; T7_B – mi-ar permite + nu mi-ar permite acasă+ m-ar pedepsi+nu m-ar aproba+i-ar fi indiferent+nu știu; A10_A- nu mi-ar da/îmi dau voie să consum băuturi alcoolice deloc + nu m-ar aproba + m-ar pedepsi+NS/ NR; A2_B – nu + NS/nu am văzut+ nu am mamă; Q10_C- nu + NS/NR; A2_A – nu + NS/ nu am văzut + nu am tată; Q8_N- acord; Q8_B – acord total; Q7_A – nu au școală+ maxim 8 clase +școala profesională +studii universitare și peste + nu știu; D20_A- da (mai puțin de jumătate + jumătate+mai mult de jumătate+toți); D20_B – niciunul/una +mai puțin de jumătate + jumătate; D20_A da (mai puțin de jumătate + jumătate+mai mult de jumătate+toți); D20_C – da (mai puțin de jumătate + jumătate+mai mult de jumătate+toți); D20_C – niciunul/una; A3_A – ușor+dificil+imposibil+NS/NR; A3_D – dificil+imposibil+NS/NR; A3_D – NS/NR; A3_A – imposibil +NS/NR; P8_A – dezacord total; T3_A – niciodată; Q2_ vârsta: 20 ani și peste; T3_B – nu; Q1_ sex – feminin; Q11_B – nu; P5_A – acord + NR; P8_D – acord total; P8_E – dezacord; IGS1- nivel scăzut (0-10); P3_A – acord total; P3_B – acord total; O1_B – dezacord parțial/total + NR; O1_A – accord; D19_M- nu; O2_B- niciun risc+ riscuri mari+NS; O2_D- niciun risc+ riscuri scăzute+NS; D2_B – sigur nu.

În condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile, se constată că

cel mai important factor în adoptarea comportamentului este familia: adolescenții care provin din familii în care mama consumă compulsiv des alcool și fumează zilnic au de 12,8 ori mai multe șanse să consume și ei alcool; de asemenea, cei care provin din familii în care mama consumă compulsiv des alcool și tolerează consumul de alcool (interzice doar consumul acasă) au de 7,5 ori mai multe șanse să consume și ei alcool; șansele cresc de 4,5 ori și în cazul adolescenților a căror mamă deși nu tolerează consumul de tutun, permite consumul de băuturi alcoolice. Atitudinea de indiferență a tatălui crește de 4,5 ori șansele ca adolescenții să consume alcool, iar cea de tolerare/acceptare (mi-ar da/îmi dă voie să consum băuturi alcoolice + nu mi-ar da/imi dau voie acasă) de 1,4 ori. Consumul des de alcool, în cantități mari, în familie crește de 2,3 ori șansele ca și copii să consume la rândul lor alcool, cea mai mare influență având-o comportamentul mamei: șansele cresc de 3,6 ori în cazul în care mama consumă excesiv alcool până la starea de ebrietate și de 1,8 ori în cazul în care tatăl consumă excesiv alcool până la starea de ebrietate. Relațiile din interiorul familiei și nesupravegherea copiilor în timpul liber influențează în mod semnificativ consumul de alcool al copiilor: șansele cresc de 1,9 ori în cazul adolescenților care infirmă că în familia lor se discută despre problemele fiecăruia și de 1,7 ori în cazul celor care declară că părinți lor nu știu unde își petrec nopțile de sâmbătă. De asemenea, nivelul de școlarizare al tatălui influențează consumul de alcool al copiilor: șansele cresc de 1,6 ori în cazul adolescenților care provin din familii în care tatăl are studii medii;

alt factor cu mare importanță în adoptarea comportamentului este anturajul: adolescenții care fac parte din grupuri în care se consumă excesiv alcool au de 1,8 ori mai multe șanse să consume și ei băuturi alcoolice, șansele crescând cu pănă la 15,6 ori în cazul celor care nu au în anturaj niciun prieten cu rezultate școlare bune, iar mai mult de jumătate dintre ei fumează. De asemenea, șansele cresc cu până la 4,3 ori în cazul în care adolescentul respectiv are prieteni care obișnuiesc să-și sărbătorească succesele cu consum de alcool. De menționat, însă, că apartenența la grupuri în care membrii grupului, deși nu au niciunul/una rezultate școlare bune, nici nu consumă excesiv alcool, scad șansele ca respectivul adolescent să consume băuturi alcoolice;

disponibilitatea băuturilor alcoolice (bere și vin) crește cu până la 3,6 ori șansele ca tinerii să consume alcool. Astfel, în cazul adolescenților care au declarat că pot să procure vin oricând doresc, șansele ca ei să și consume sunt de 4,1 ori mai mari, acestea reducându-se la jumătate (OR-1,96) pentru cei care declară că le este ușor și 1,71 ori pentru cei cărora le este dificil să-și procure vin. Conform datelor, imposibilitatea procurării de vin acționează ca un factor de protecție deoarece scade șansele că adolescentul respectiv să consume băuturi alcoolice;

anumite caracteristici personale și de personalitate, consumul regulat al altor droguri (tutunul) și vârsta de debut în consumul acestora, precum și preferințele de petrecere a timpului liber cresc șansele ca adolecenții să consume alcool:

OR – 7,51 pentru subiecții care sunt în dezacord parțial cu itemul „când decid să fac ceva, întotdeauna îmi duc activitatea până la capăt”, OR – 1,48 pentru cei care sunt în dezacord cu itemul „singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alții să înțeleagă cine este șeful”, OR – 1,42 pentru cei care au optat pentru variantele de răspuns dezacord total/parțial sau acord parțial pentru itemul „cântăresc toate posibilitățile înainte să mă decid asupra unei acțiuni” și OR – 1,37 pentru cei care au declarat că respectă doar regulile pe care vor;

OR – 5,2 pentru cei care au fumat prima țigare la 14 ani și OR -1,64 pentru cei care fumează zilnic;

OR-1,5 pentru subiecții cu vârsta de 14-17 ani (cu OR -1,68 pentru 18 ani și OR-1,75 pentru 19 ani) și OR – 1,53 pentru cei de sex masculin;

OR – 1,20 pentru adolescenții care preferă să-și petreacă timpul liber în oraș (discotecă/ cafenea/petreceri etc.);

relația subiectului cu școala poate crește cu până la 3,1 ori șansele ca adolecenții să consume alcool: pentru cei care au declarat că nu prea respectă ceea ce le spun profesorii OR este 2,68, iar pentru respingerea grupului de egali OR este de 1,83 (acord parțial) și 1,65 (dezacord parțial/total);

opiniile privind efectele și consecințele consumului de alcool și tutun pot crește șansele ca adolecenții să consume alcool: OR – 2,03 pentru cei care consideră că știu totul despre alcool și efectele sale și OR – 1,53 pentru cei care consideră că nu știu totul despre nicotină și efectele sale, iar pentru cei care consideră că relația cu părinții s-ar putea deteriora în cazul în care ar consuma droguri ilegale, șansele ca ei să consume alcool sunt cu 1,53 ori mai mari. De menționat că șansele consumului de alcool scad în cazul adolescenților care, deși cred că fumatul în fiecare zi a unui pachet de țigări sau mai mult implică riscuri scăzute, consideră că există riscuri mari în cazul consumului compulsiv de alcool în fiecare weekend.

Simulând 3 situații diferite pentru un adolescent de 15 ani și de sex masculin s-au obținut următoarele:

Tabel A.45 Coeficienții logit și probabilitatea de a consuma sau nu alcool pentru 3 adolescenți de 15 ani și sex masculin

Deoarece am optat pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 putem spune că:

în primele 2 cazuri (B1 și B2) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă a consumat alcool cel puțin o dată în viață (p1= 0,99; p2= 0,765), decât de a susține contrariul (q1 = 0,000007356, q2 = 0,235);

în cel de-al treilea caz (B3) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă nu a consumat alcool niciodată în viață (p= 0,141), decât de a susține contrariul (q = 0,859).

II. Folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au consumat excesiv alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au ajuns niciodată la starea de ebrietate, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului:

în model au fost introduse variabilele independente care au arătat o asociere semnificativă în analiza bivariată (p<0,05) și un raport de șanse (Odd Ratio) mare – OR>1;

utilizând metoda pașilor în varianta înapoi a fost realizat un model care se păstrează și utilizând metoda simultană (enter);

Testul G2 al rapoartelor de verosimilitate este: G2 (36) = 3953,13 pentru p < ,01;

Testul Hosmer și Lemeshow ca măsură a potrivirii este nesemnificativ statistic (p = 0,351; 2(8) = 8,899);

Criteriul Bayesian Ajustat de Informare (BIC) este negativ (- 3631,78);

eficiența explicativă a modelului (evaluarea gradului de asociere între VI și VD):

R2al lui Cox și Snell = 0,499, iar R2 al lui Nagelkerke = 0,677 – deci VI incluse în model explică aproximativ între 49,9% – 67,7% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum);

Tabel A. 446 Indicatori de bază ai mărimii efectului în regresia logistică (consumul excesiv de alcool cel puțin o dată în viață)

gradul de corectitudine a predicțiilor pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 este de 84,6% răspunsuri corecte; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care nu au consumat excesiv alcool cel puțin o dată în viață. Pentru o valoare critică de clasificare de 0,3 gradul de sensibilitate scade la 77,9%, dar crește gradul de specificitate – 91,5%.

Tabel A. 457 Clasificarea subiecților pe baza datelor observate (culese) și a celor estimate ( consumul excesiv de alcool cel puțin o dată în viață)

Tabel A.48 Coeficienții logit și raportul șanselor pentru predictorii modelului de regresie logistică ( consumul excesiv de alcool)

Notă – categorii de referință: A8 – nu consum băuturi alcoolice niciodată, A6_D – niciodată, A6_E – niciodată, A7- nu consum alcool + șampanie +alcopop, A6_C- restul variantelor de răspuns, T4_A- nu, T5- restul variantelor de răspuns, A6_A – restul variantelor de răspuns, A6_B – restul variantelor de răspuns; Q8_I – dezacord parțial + acord parțial/total, A2_C – nu + NS/nu i-am văzut+nu am frate/soră, Q9_F – da, datorită consumului de droguri + alte cauze+nu, A1_B – nu + NS/nu i-am vazut+nu am mamă, Q5 – restul variantelor de răspuns, Q8_G – dezacord total, Q8_N- acord total; D20_C- niciunul/una +NS; Q11_E – nu, A12_H – nu, A12_B- da, P6_B – nu, P6_A – nu, Q4 – a IX-a; P10_A – nu + sub 50 RON, A3_A – restul variantelor de răspuns.

În condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile, se constată că

cel mai important factor în adoptarea comportamentului este consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun): adolescenții care apreciază că gradul de ebrietate la care au ajuns ultima dată când au consumat alcool a fost peste medie (amețit: 6-10) au de 26,77 ori mai multe șanse să consume excesiv alcool comparativ cu un adolescent care nu a consumat niciodată băuturi alcoolice (șansele fiind de doar 4,55 ori mai mari în cazul adolescenților care apreciază că gradul de ebrietate la care au ajuns ultima dată când au consumat alcool a fost sub medie); vărsta mică de debut în consumul de vin, tărie, alcoopop, bere și șampanie cresc între 1,43 și 6,34 ori șansele consumului excesiv de alcool și, de asemenea, în funcție de tipul de băutură alcoolică consumat cel mai des, șansele unui consum excesiv alcool cresc între 2,31-2,71; consumul de tutun și fumatul zilnic a mai mult de 16 țigări cresc între 1,85 și 2,21 ori șansele consumului excesiv de alcool până la starea de ebrietate;

alți factori importanți în adoptarea comportamentului sunt normele educative inconsistente, proveniența din familii monoparentale (doar tată) și modelele de consum din cadrul familiei care cresc șansele consumului excesiv de alcool până la starea de ebrietate între 1,47 și 3,23;

consumul excesiv de alcool în cadrul anturajului cresc între 1,46 și 2,69 ori șansele unui consum excesiv de alcool al adolescentului;

opinia privind consecințele consumului de alcool, absenteismul de la școală și preferința pentru petrecerea timpului liber la jocuri mecanice, precum și apropierea/ dobândirea statutului de major cresc șansele consumului excesiv de alcool până la starea de ebrietate între 1,29 și 2,21;

accesibilitatea și disponibilitatea tutunului și băuturilor alcoolice (berea) cresc și ele șansele consumului excesiv de alcool până la starea de ebrietate între 1,42 și 2,13.

Simulând 3 situații diferite pentru un adolescent, pentru o valoare critică valoare critică de clasificare de 0,5 putem spune că:

în primele 2 cazuri (B1 și B2) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă a consumat excesiv alcool cel puțin o dată în viață (p1= 0,99; p2= 0,728) decât de a susține contrariul (q1 = 0,0000026, q2 = 0,2713);

în cel de-al treilea caz (B3) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă nu a consumat excesiv alcool niciodată în viață (p= 0,145) decât de a susține contrariul (q = 0,854).

Tabel A.49 Coeficienții logit și probabilitatea de a consuma sau nu excesiv alcool pentru 3 adolescenți

4.3.3. Consumul de medicamente fără prescripție medicală și droguri ilicite

Substanța ilegală consumată cel mai des de minorii sub 15 ani este canabisul, urmată de inhalanți (de exemplu: lipici, aerosoli). Țările care înregistrează date privind consumul de droguri la vârste mai mici raportează creșteri semnificative ale prevalenței consumului de canabis în timpul adolescenței, în special între 11–12 și 15–16 ani. În schimb, prevalența consumului de substanțe inhalante înregistrează o creștere nesemnificativă sau chiar zero după vârsta de 11–12 ani. După Campbell Ross copiii ce abuzează de droguri urmează de obicei un anumit tipar: 85% dintre cei care au experiența țigărilor devin dependenți de nicotină; dintre aceștia 81% vor încerca marijuana, iar dintre cei care fumează marijuana 65% sunt predispuși la a încerca droguri mai tari.

Incitarea tinerilor la consumului de droguri ilegale sau promovarea consumului în rândul acestora face obiectul unor pedepse dure în numeroase țări. Vânzarea de droguri ilegale în apropierea școlilor sau locurilor destinate tinerilor este, de asemenea, sancționată sever. În anumite țări, nu instanțele decid măsurile pentru tinerii toxicomani, ci municipalitățile sau serviciile de protecție a copilului care țin cont de serviciile sociale disponibile pentru fiecare individ. În cazul în care persoanele foarte tinere compar în instanță, există adesea tendința de a-i trimite la tratament în loc de a-i urmări în justiție. În România, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, secțiunea a 2-a, art. 88, prevede dreptul copilului de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, prin interzicerea vânzării de solvenți copiilor, fără acordul părților sau reprezentantului legal.

A. Gradul de cunoaștere a drogurilor ilegale

Grafic D.1 : Distribuția respondenților în funcție de răspunsurile la întrebarea

„ Ați auzit vreodată de …?” (diferența până la 100% reprezintă NR)

În primă fază a fost analizat gradul de familiarizare, de cunoaștere a drogurilor ilegale, observându-se următoarele:

cele mai cunoscute droguri sunt cocaina, heroina și marijuana/hașișul, patru din cinci adolescenți declarând că au auzit de ele (82,8%, 82,7%, respectiv 81,3%);

următoarele două droguri cunoscute sunt ecstasy-ul și tranchilizantele sau sedativele (Extraveral, Rudotel, Diazepam, Fenobarbital etc) menționate de aproximativ ¾ din populația interogată (72,8% și 70,7%);

cel mai puțin cunoscut drog ilegal de către elevi este GHB – ul cunoscut doar de un procent de 9,1% dintre adolescenți.

la alte droguri au fost menționate: aurolac, booze, cânepa, canabis, cofeina, codeina, cristale, combinația: mărar cu nuc și papură, dct, Delirium, dorro, (medicamente) de animale, epinelibrina, iarbă, joint, lița chinezească, mac sălbatic, metamfetamină, morfina, nicotină, opiu, Polo, prozium, Regenon, Romparchin, Salvia, scunk, speed, steroizi, tusin și vicodin.

În funcție de numărul de droguri ilicite de care declară că au auzit, distribuția adolescenților este următoarea: 12,4% – nu au auzit de niciun drog ilicit; aproximativ 1/3 dintre adolescenți (35,5%) – declară că au auzit de maxim 5 droguri ilicite, doi din 5 adolescenți (43,1%) declară că au auzit de 6-8 droguri ilicite, iar 21,4% dintre adolescenți declară că au auzit de 9-13 droguri ilicite. Se observă că media este 6,6/5,8; mediana este 6, iar modul este 5; histograma este ușor asimetrică (înclinare a distribuției scorurilor, în sensul de deplasare a valorii modale la stânga) pozitiv, putând fi tratată ca o distribuție normală, și platicurtică (mai aplatizată – 0,131/-0,401) comparativ cu distribuția normală.

Tabel D. 1 Distribuția subiecților în funcție de numărul de droguri de care declară că au auzit

B. Prevalența consumului de droguri în prezent și previziuni legate de consumul acestora în viitor

Comparativ cu alte studii, realizate în America sau Europa, în România consumul de droguri se menține, cel puțin deocamdată la nivele scăzute. Astfel, analiza rezultatelor obținute privind prevalența consumului de-a lungul vieții de droguri ilicite, în funcție de tipul de drog consumat arată că:

9,8% dintre adolescenți au declarat că au consumat cel puțin o dată pe parcursul vieții, cel puțin un drog;

cel mai consumat drog ilicit în rândul celor chestionați este marijuana/hașișul, 4,8% dintre elevi declarând că au consumat acest drog cel puțin o dată pe parcursul vieții;

Tabel D.2 Prevalența consumului de droguri ilegale în

funcție de tipul de drog consumat

o prevalență ridicată este înregistrată și în ceea ce privește consumul tranchilizantelor/ sedativelor fără prescripția medicului, (înregistrându-se un procent de 3,6% pentru consumul până la această vârstă) sau în combinație cu alcool (3,3% au declarat că au consumat alcool împreună cu medicamente);

pentru ecstasy – prevalența de-a lungul vieții este de 1,6%;

iar celelalte droguri au un procent de sub 1%- consum până la această vârstă.

Analiza frecvenței consumului de marijuana arată că mai mult de jumătate dintre subiecți au consumat de1-2 ori (consum experimental):

2,8% de-a lungul vieții (58,33% dintre respondenții care au declarat că au consumat cel puțin o dată în viață marijuana),

1,8% în ultimele 12 luni (58,1% dintre respondenții care au declarat că au consumat cel puțin o dată în ultimele 12 luni marijuana)

0,8% în ultimele 30 de zile (57,1% dintre respondenții care au declarat că au consumat cel puțin o dată în ultimele 12 luni marijuana).

Grafic D.3 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile privind

probabilitatea ca în următorul an, începând de acum, să consume droguri

(diferența până la 100% este proporția celor care au optat pentru „imposibil”)

Referitor la probabilitatea ca în următorul an să consume droguri:

numai 4 din 5 adolescenți exclud cu siguranță adoptarea unui astfel de comportament (au optat pentru varianta de răspuns „imposibil”): 80,7% – fumat marijuana (iarbă) sau hașiș, 86,3% – inhalat o substanță (aurolac etc.) pentru a se simți mai bine și 84,4% – consumul unui alt drog ilegal;

proporția celor care au refuzat să răspundă la întrebare este similară: 5,6%, 5,6% și 5,9%;

proporția celor care au declarat că este posibil sau foarte posibil să fumeze marijuana (iarbă) sau hașiș este de 6,6% (apropiată de prevalența de-a lungul vieții – 4,8%);

proporția celor care au declarat că este posibil/foarte posibil să fumeze marijuana (iarbă) sau hașiș sau să consume un alt drog ilegal este de 11,2% (apropiată de prevalența de-a lungul vieții – 9,8%);

cei mai mulți dintre respondenții care au optat pentru variantele de răspuns posibil/foarte posibil privind probabilitatea unui consum de marijuana în următorul an, sunt cei care au consumat deja marijuana sau hașiș (există o asociere semnificativă statistic, pozitivă, moderată ca intensitate); de fapt, se constată că o dată cu creșterea numărului de ocazii de consum, se amplifică și proporția celor care declară că este posibil/foarte posibil să fumeze marijuana (iarba) sau hașiș în următorul an (asociere semnificativă statistic, pozitivă, relație foarte slabă ca intensitate);

șansa ca un subiect care a consumat marijuana sau hașiș cel puțin o dată de-a lungul vieții să consume și în viitor (foarte posibil + posibil) este de 37,6 ori mai mare decât în cazul unui subiect care nu a consumat niciodată, iar pentru un subiect care a consumat vreodată marijuana sau hașiș există de 20,65 ori mai multe șanse să consume (foarte posibil + posibil) și în viitor.

Tabel D. 3 Asocierea dintre consumul de marijuana sau hasis și probabilitatea adoptării acestui comporatament și în viitor

C. Vârsta de debut în consumul de droguri

Conform datelor cei mai mulți dintre subiecți au declarat că au început consumul droguri de la vârsta de 16 ani sau mai târziu. Dacă în studiul realizat în 2004 fumatul era “oarecum asociat cu maturitatea, cifra celor care nu au fumat niciodată se prăbușește vizibil după 14 ani (vârsta buletinului)”, în cazul de față am putea spune că maturitatea este asociată „oarecum” cu consumul de droguri deoarece după 14 ani crește foarte mult proporția celor care au debutat în consumul de tranchilizante sau sedative, marijuana sau hasis, alcool împreună cu pastile (medicamente) sau alte droguri ilicite.

Dacă avem în vedere toate substanțele incluse în studiu, se poate observa și o anumită evoluție (secvențialitate) a adoptării comportamentului de a consuma droguri. Astfel, în funcție de vârsta de debut:

consumul de bere, șampanie și vin – mod 9 ani sau mai devreme, mediana 13 ani;

consumul de tutun (fumat-prima țigare) – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 14 ani;

consumul de tărie și alcopop și starea de ebrietate – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 15 ani;

fumat zilnic – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 16 ani sau mai târziu;

consum alte droguri – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 16 ani sau mai târziu.

Tabel D.4 Distribuția subiecților în funcție de vârsta de debut în consumul diferitelor tipuri de droguri

D. Asocierea cu caracteristicile socio-demografice

sex și vârstă

Tabel D.5 Asocierea dintre sexul respondentului și consumul de droguri

Consumul de droguri până la această vârstă diferă în funcție de sexul respondentului: adolescenții de sex masculin tind să consume mai mult droguri ilicite decât cei de sex feminin care consumă, în schimb, într-o măsură mai mare tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului (2 variază între 4,4 și 92,4, iar coeficientul phi < 0,2 indicând o relație foarte slabă între sex și consumul de droguri ilicite).

Riscul ca un subiect de sex masculin, comparativ cu un respondent de sex feminin, să consume droguri ilicite este mai mare de 6,6 ori pentru heroină, de 4,5 ori pentru crack, de 3,7 ori pentru ecstasy/ steroizi anabolizanți, de aproximativ 3 ori pentru marijuana/hașiș, LSD/alte halucinogene sau cocaină și de 2 ori pentru ciuperci halucinogene sau amfetamine. Riscul ca un subiect de sex feminin, comparativ cu un respondent de sex masculin, să consume tranchilizante/sedative fără prescripția medicului este mai mare de 1,6 ori.

Tabel D.6 Asocierea dintre statutul de minor/major al respondentului și consumul de droguri

De asemenea, deși relația este foarte slabă (coeficientul phi < 0,2), există asociere semnificativă statistic între statutul de minor/major al respondentului și consumul de-a lungul vieții a oricărui tip de droguri și cel de marijuana sau hașiș, ecstasy, tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului, alcool împreună cu pastile (medicamente), amphetamine, metadonă (OR majori /minori variază între 1,74 și 4,67).

Tabel D.7 Asocierea pe sexe dintre anul de studiu (clasa) și consumul de droguri

nivelul de școlarizare – deși indicatorul mărimii efectului indică o relație foarte slabă (coeficientul phi < 0,2), anul de studiu se asociază semnificativ cu consumul de droguri de-a lungul vieții existând însă diferențe în funcție de sexul respondentului:

feminin- asocieri semnificative doar pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului pentru care există un consum mai mare pentru adolescentele din nivelul superior de liceu;

masculin – asocieri semnificative pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului, ecstasy, amfetamine, alcool împreună cu pastile (medicamente), halucinogene, GHB și alte droguri.

mediul de rezidență – se observă că: proporția de adolescenți care au declarat că de-a lungul vieții au consumat cel puțin o dată droguri, este cea mai mare în rândul respondenților care au locuit numai în mediu urban, urmată de cea a subiecților care au locuit atât în mediul urban, cât și rural, iar cea mai mică proporție este pentru cei care au locuit doar în rural. Coeficientul phi crește dacă se are în vedere doar consumul de marijuana sau hașiș, iar cea mai mare asociere se înregistrează în cazul asocierii dintre consumul oricărui tip de drog și adolescenții de sex masculin din clasele mai mari.

Tabel D.8 Asocierea dintre rezidență, sex și anul de studiu și consumul de droguri

situația familială

Tabel D.9 Asocierea dintre prevalența consumului de droguri/

marijuana sau hașiș de-a lungul vieții și situația familială

Consumul de droguri/ marijuana sau hașiș se asociază semnificativ statistic (relații foarte slabe – coeficientul phi < 0,2) cu:

indicele general al nivelului de educație al părinților (consum mai mare pentru nivel de școlarizare mai mare – OR de 1,9, respectiv 2,4);

itemul „tipul de familie în care locuiește subiectul” (consum mai mare pentru adolescenții care provin din familii monoparentale/reconstituite/fără părinți –OR de 1,4 și 2,4);

itemul „în familia mea există cineva care are probleme cu legea” (consum mai mare pentru adolescenții din familii în care există astfel de probleme – OR de 3,5 și 6,3).

E. Influența factorilor de risc și de protecție

accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor – gradul de disponibilitate și accesibilitate (puterea de achiziție a indivizilor) influențează în mod decisiv consumul, iar disponibilitatea mai mare din anumite zone nu numai că influențează începerea consumului de drog, ci și continuarea sau reluarea lui după o perioadă de întrerupere.

Grafic D.4 : Distribuția respondenților în funcție

de modul în care i-au fost oferite droguri

Întrebați dacă li s-au oferit vreodată droguri, unul din 5 (20,7%) adolescenți au răspuns afirmativ: 11% declarând că le-au fost oferite gratis și doar 4,4% că le-au fost oferite contra cost. Se observă însă diferențe în funcție de sex (proporția fetelor care declară că le-au fost oferite droguri fiind mai mică decât cea a băieților cu 8,1%), de ciclu de învățământ (diferență de 5,2% între proporția celor din ciclu inferior de liceu și cei din clasele XI-XIII) și perioada de contact cu mediul urban (diferență de 13,2% între proporția celor care au declarat că au locuit doar în urban și cei care au locuit doar în rural), diferențe care ar putea constitui o explicație/cauză a celor observate anterior la asocierea dintre consumul de droguri și caracteristicile demografice ale respondenților: prevalențe mai mari pentru subiecții de sex masculin, cei din clasele XI-XIII (care implicit au și, marea majoritate, peste 17 ani) și care au locuit doar în urban.

Grafic D.5 : Distribuția respondenților în funcție de aprecierea dificultății cu care ar putea

procura unele droguri dacă ar dori acest lucru (diferența până la 100% reprezintă NS/NR)

În cazul în care adolescentul ar dori să facă rost de droguri:

mai greu de procurat (imposibil + foarte greu + greu) sunt heroina (44,9% dintre subiecți), cocaina (44,1%), ecstasy (43,2%) și amfetaminele (43%);

mai ușor de procurat (oricând vreau/destul de ușor/ ușor) sunt marijuana/ hașiș (13,9%) și tranchilizantele/ sedativele (10,5%).

Pentru a facilita comparația, scalele ordinale au fost transformate în scale cu valori de la [-3 la 3]; se observă că:

histogramele sunt moderat asimetrice: distribuții alungite spre stânga (Skewness < 0) și aplatizate (platicurtice – Kurtosis < 0), comparativ cu distribuția normală;

modul este 0 pentru toate drogurile;

mai ușor de procurat sunt marijuana/hașiș (cannabis) (media = – 0,61, suma = – 4601) și tranchilizantele/sedativele (media = – 0,69, suma = -5162);

mai dificil de procurat sunt heroina (media = – 0,80, suma = -6024), amfetaminele (media = – 0,78, suma = -5862) și cocaina (media = – 0,77, suma = -5793);

ecstasy ocupă un loc intermediar (media = – 0,74, suma = -5571).

Tabel D.10 Aprecierea dificultății procurării de droguri – indicatori ai tendinței centrale și dispersiei

Comparativ cu situația la nivel european, în România, cel puțin deocamdată, accesibilitatea drogurilor ilicite pentru adolescenți este scăzută. Astfel, pentru canabis, perceput ca fiind cel mai accesibil dintre toate drogurile ilicite, conform rezultatelor ultimei cercetări ESPAD:

o treime dintre elevii de 16 ani declară că este relativ ușor/foarte ușor de procurat, dacă doresc acest lucru (medie pentru toate țările participante);

cele mai mici valori s-au înregistrat în Armenia (4%), Finlanda și România (fiecare cu 12%), Cipru și Ucraina (fiecare cu 13%);

cele mai mari valori sunt raportate de Cehia (66%), Danemarca (59%), Spania (55%), Slovacia (52%) și UK (51%).

Tabel D.11 Distribuția respondenților în funcție de răspunsurile la întrebarea

„Dacă ai dori să faci rost de droguri, acest lucru ar fi posibil…?”

În cazul în care subiectul ar dori să facă rost de droguri, acest lucru ar fi posibil:

la școală sau în apropierea școlii pentru aproximativ unul din patru respondenți -28,9% (7,8% – ușor/foarte ușor/oricând dorește, iar 21,1% – greu/foarte greu);

în cartierul unde locuiește sau în locurile unde petrece timpul liber (discoteci, baruri etc.) pentru unul din trei adolescenți – 33% (12,3% – ușor/foarte ușor/oricând dorește, iar 20,7% – greu/foarte greu), respectiv 36,2% – (19,9% – ușor/foarte ușor/oricând dorește, iar 16,3% – greu/foarte greu).

Un alt aspect urmărit în studiu, util în vederea stabilirii celor mai indicate locuri de desfășurare a programelor de reducere a cererii și ofertei, este opinia adolescenților privind locațiile de unde ar putea cumpăra mai ușor marijuana/hașiș care, așa cum arătam anterior, este considerat drogul cel mai ușor de procurat. Au fost obținute următoarele rezultate:

I opțiune – discoteca (33,1%), pe stradă sau în parc (4,3%) și cu ajutorul internetului (3,4%);

II opțiune – cu ajutorul internetului (13,6%), în casa dealerului (9,4%) și pe stradă sau în parc (7,8%);

III opțiune – într-un bar (16,4%), cu ajutorul internetului (8,6%) și în casa dealerului (2,1%).

Fără a ține cont de ordinea mențiunii (alegerii) se observă că cele mai importante surse sunt: locurile de petrecere a timpului liber – discotecile și barurile (47,6% dintre respondenți) și internetul (21,9%).

Tabel D.13 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „În care din următoarele locuri știi/ai auzit că ai putea cumpăra mai ușor marijuana/hașiș dacă ai vrea?” fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii)

La alte locuri au fost menționate atât locuri stabile (locuința unui prieten/a altor cunoștințe, liceul „H…”/Gr. Sc. „G.M….”, în baruri de streaptease, la colțul străzii noaptea ori gara sau un loc părăsit), cât și variabile (unde dorește dealerul, diferite locuri/locuri marcate, locuri/străzi retrase, pe la petreceri, prin cartier), atât cartiere din centrul orașului/cartiere de smecheri, cât și de la periferie/cartiere rău famate sau cartierul în care locuiește respondentul/dealerul, precum și alte orașe (de ex: București, Brașov)/în orașe mari sau alte țări (de ex. Italia)/în străinătate. De menționat, că unii elevi s-au axat pe persoană (amic/ de la prieteni care au/ cunoștințe/de la prieteni/„trebuie să cunosti cine vinde”), aceasta fiind în general din anturajul adolescentului, și nu pe locații, iar în câteva cazuri au menționat fie locuri accesibile inclusiv copiilor „la țară pe marginea gârlei” , fie o posibilă producție proprie „în grădină”.

Având în vedere că, exceptându-i pe cei 9,8% dintre adolescenți care au declarat că au consumat droguri, alți 10,9 % (818 subiecți) confirmă faptul că, deși nu au consumat, au avut posibilitatea să încerce marijuana sau hașiș, este necesar ca activitățile de prevenire să se axeze pe promovarea unor modalități de petrecere a timpului liber sub supravegherea adulților (ex practicarea de activități sportive

sub supravegherea antrenorilor) și întărirea abilităților sociale: promovarea valorilor pozitive, întărirea abilităților adolescentului de a înfrunta provocările pe care le presupune integrarea socială și creșterea capacității individului de a rezista la presiunea anturajului.

În privința modalității de procurare a drogurilor pe care le-au consumat, dintre cei care au consumat cel puțin o dată în viață, cei mai mulți au declarat că le-au fost date de un prieten mai mare decât ei sau că le-au consumat la comun/împărțite într-un grup de prieteni.

Accesibilitatea drogurilor se asociază semnificativ statistic cu consumul de droguri cel puțin o dată de-a lungul vieții (ca intensitate, relația dintre variabile este modestă pentru ecstasy, alcool împreună cu pastile și tranchilizante sau sedative fără prescriptia medicului și moderată pentru canabis și toate drogurile).

Tabel D.16 Asocierea dintre prevalența consumului de droguri de-a lungul vieții și accesibilitatea drogurilor

De asemenea, și disponibilitatea drogurilor se asociază semnificativ statistic cu consumul de droguri cel puțin o dată de-a lungul vieții (relația dintre variabile este modestă sau moderată ca intensitate):

se constată că o dată cu creșterea gradului de disponibilitate se amplifică și proporția celor care au declarat că au consumat droguri;

cele mai mari valori ale intensității relației s-au înregistrat în asocierea cu disponibilitatea drogurilor la școală sau în apropierea școlii pentru marijuana sau hașiș și ecstasy, în asocierea cu disponibilitatea drogurilor în cartierul unde locuiește pentru canabis, ecstasy și toate drogurile și în asocierea cu disponibilitatea drogurilor în locurile de petrecere a timpului liber pentru marijuana sau hașiș, toate drogurile, ecstasy și alcool împreună cu pastile (medicamente).

Tabel D.17 Asocierea dintre prevalența consumului de droguri de-a lungul vieții și disponibilitatea drogurilor în diferite locații (școală/apropierea școlii, cartierul unde locuiește și locurile unde petrece timpul liber)

consumul de droguri al membrilor familiei, a celui/celei mai bun/ă prieten/ă și al prietenilor din anturaj

Teoria interacțiunii sau a socializării selective (Denise B. Kandel, 1980) susține că adolescenții sunt expuși influenței mai multor agenți de socializare dintre care părinții, grupul de prieteni, școala și mass-media au o importanta majoră. Cea mai mare importanță pentru adoptarea unor comportamente legate de consumul de droguri o au: părinții și grupurile de prieteni .

Tabel D.18 Distribuția subiecților în funcție de

consumul de droguri al membrilor familiei

Ca și în cazul altor studii, consumul de droguri de către membrii familiei are valori scăzute, explicabil și prin faptul că persoanele adulte (părinții) au avut vârsta adolescenței în perioada comunismului când accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor ilicite era scăzută (pentru tutun și alcool, droguri licite și în consecință acccesibile, așa cum arătam anterior, prevalențele de-a lungul vieții sunt mai mari).

Deși, ca intensitate, relația este slabă sau modestă, asocierea dintre consumul de droguri, în general, și de canabis al adolescenților și consumul des de alcool sau cel de droguri în cadrul familiei este semnificativă statistic. Dacă în cazul în care, în familie se consumă des alcool în cantități mari, riscul ca adolescentul să consume droguri este mai mare de aproximativ 3 ori comparativ cu respondenții care provin din familii în care nu există un astfel de comportament, în cazul în care în familie se consumă droguri acest risc este de 4,6 ori mai mare pentru toate drogurile și de 11,8 ori mai mare pentru canabis (marijuana sau hașiș).

Tabel D.20 Distribuția subiecților care au declarat că

cel/cea mai bun/ă prieten/ă au consumă droguri

Mai puțin de 2% dintre subiecți au declarat că cel/cea mai bun/ă prieten/ă consumă droguri, iar 6,9% că prieteni din anturajul cu care petrec cea mai mare parte a timpului consumă marijuana sau alte droguri.

Grafic D.6 : Distribuția respondenților în funcție de probabilitatea de a accepta

propunerea să fumeze hașiș la o petrecere (în condițiile în care prietenul său acceptă)

Întrebați dacă ar accepta propunerea să fumeze hașiș la o petrecere (în condițiile în care dorește să se integreze social în grupul respectiv, iar prietenul său acceptă), 3/4 subiecți au respins categoric posibilitatea ca ei să accepte, 15,6% au optat pentru variantele de răspuns puțin probabil/probabil, iar 3,4% dintre adolescenți au declarat că ar accepta, în mod sigur, propunerea prietenului. Asocierea dintre acceptarea propunerii de a fuma hașiș la o petrecere și consumul respondentului, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de droguri, marijuana sau hașiș, tranchilizante sau sedative, alcool împreună cu pastile (medicamente) sau ecstasy este semnificativă statistic, relația dintre itemi fiind însă una foarte slabă, neglijabilă.

Tabel D.21 Asocierea dintre prevalența consumului de-a lungul vieții la respondenți și acceptarea propunerii de a fuma hașiș la o petrecere în condițiile în care dorește să se integreze social în grupul respectiv iar prietenul său acceptă

consumul de tutun, alcool și consum excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate

Deși anterior arătam că, având în vedere toate substanțele incluse în studiu, se poate observa o anumită evoluție (secvențialitate) a adoptării comportamentului de a consuma droguri (în funcție de vârsta de debut: 13 ani – consumul de bere, șampanie și vin, 14 ani – fumat-prima țigare, 15 ani – consumul de tărie și alcopop și starea de ebrietate, 16 ani sau mai târziu – fumat zilnic și consum alte droguri), conform datelor din tabelul alăturat, asocierile dintre prevalența consumului de tutun, alcool și consum excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate) de-a lungul vieții de către respondenți și consumul de droguri al acestora, deși semnificative statistic, sunt ca intensitate cel mult modeste – < 0,3 (chiar slabe în cazul asocierii cu consumul de alcool <0,1).

Totuși, în cazul celor care fumează sau consumă alcool/consumă excesiv alcool până la ebrietate, proporția adolescenților care au consumat cel puțin o dată droguri până la această vârstă este mai mare, șansele adoptării acestui tip de comportament crescând:

pentru cei care au fumat cel puțin o dată în viață între 4 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 12 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș);

pentru cei care au consumat alcool cel puțin o dată în viață între 2,6 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 9,1 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș);

pentru cei care au consumat excesiv alcool până la ebrietate cel puțin o dată în viață între 2,2 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 10 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș).

Se observă deci că, fumatul, consumul de alcool și consumul excesiv alcool până la ebrietate au cea mai mare influență asupra consumului de marijuana sau hașiș și cea mai mică asupra consumului de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului.

preocupări în timpul liber

Preferințele pentru petrecerea timpului liber se asociază semnificativ statistic cu consumul de droguri/marijuana sau hașiș (relație modestă între variabile). Astfel, proporția adolescenților care au consumat droguri, cel puțin o dată până la această vârstă, și preferă: distracția în oraș (discotecă/cafenea/petreceri etc), întâlnirile cu prietenii pentru a se distra pe seama altora, folosirea internetului (chat, muzică, jocuri etc), jocurile mecanice și nu au alte hoby-uri este cel puțin dublă comparativ cu respondenții care nu au consumat niciodată droguri (OR variază între 1,09 și 3,16).

Tabel D.23 Asocierea dintre preocupările de timp liber ale respondenților și consumului de droguri/marijuana sau hașiș

cunoștințe, percepția consecințelor și a riscurilor consumului de droguri și opinii privind motivația debutului/consumului de droguri și măsuri pentru reducerea consumului de droguri

Grafic D.7 : Distribuția respondenților în funcție de răspunsurile la

“Știu tot ce trebuie să știu despre drogurile ilicite și efectele lor”

3 din 5 adolescenți (61,8%) consideră că știu tot ce trebuie să știe despre drogurile ilicite și efectele lor (29,1%- acord total și 32,7% – acord parțial), iar diferența de 38,2% declară că nu au cunoștințe suficiente în această privință (1/4 dintre adolescenți – 23,3% au optat pentru varianta de răspuns „dezacord total”). Deși asocierea între variabile este foarte slabă (coeficientul Phi <0,2), este semnificativă statistic: proporția adolescenților care, cel puțin o dată în viață, au consumat droguri/marijuana sau hașiș și consideră că știu totul despre drogurile ilicite și efectele lor este mai mare decât a celor care apreciază că nu dețin informațiile respective.

Tabel D.24 Asocierea dintre opinia pe care o au adolescenții privind nivelul cunoștințelor pe care le au despre drogurile ilicite și efectele lor și prevalența consumului de marijuana sau hașiș

Ca și în cazul tutunului și alcoolului, adolescenții au o percepție diferită a riscurilor consumului de droguri în funcție de frecvența acestuia:

proporția celor care consideră că riscurile sunt mari crește concomitent cu frecvența consumului: de la 62,1% (o dată sau de două ori) la 65,3% (ocazional) și 79,6% (frecvent) – în cazul marijuana sau hașiș și de la 61% (o dată sau de două ori) la 65,7% (ocazional) și 79,7% (regulat) – în cazul celorlalte droguri;

proporția celor care consideră că riscurile sunt scăzute scade invers proporțional cu frecvența consumului: de la 18,2% (o dată sau de două ori) la 13,7% (ocazional) și 3,5% (frecvent) – în cazul marijuana sau hașiș și de la 17,1% (o dată sau de două ori) la 12,9% (ocazional) și 2,3% (regulat) – în cazul celorlalte droguri;

există proporții mari de non-răspunsuri: între 15,3% și 19,6% (aproximativ unul din 5 respondenți).

Tabel D.25 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Cât de mult crezi că riscă oamenii să își producă un rău fizic sau de altă natură dacă consumă …?

Referitor la percepția consecințelor pe care consideră că le-ar putea consumul de marijuana sau alte droguri ilicite asupra unui tânăr de vârstă similară se observă că cel puțin ¾ dintre adolescenți consideră adoptarea acestui comportament:

un motiv de conflict cu autoritățile (poliția) – 86,4%, cu părinți (85%) și chiar cu prietenii din anturaj (74,7%);

o cauză a performanțelor școlare scăzute (88%), concentrării cu dificultate (78%) și dificultăților în urmărirea unei conversații (86,2%);

duce la raporturi sexuale fără protecție (79,5%) și la angajarea în relații sexuale pe care ulterior le regretă (78,5%);

generează afecțiuni medicale (87,6%), dependență (87,2%), spitalizări de urgență/internări în camera de gardă (85,1%) și mania persecuției (81,6%);

implică probleme financiare (74,5%).

Îngrijorător este faptul că sunt și elevi care atribuie efecte pozitive consumului de marijuana sau alte droguri ilicite:

cred că ar trăi mai intens (67,5%) și s-ar distra mai bine (48,7%);

consideră că este un mijloc de reducere a stresului: „se simte mai relaxat” (59,9%) și „este un tânăr fericit” ( 53,5%);

percep consumul de droguri ca un ”mijloc” de socializare: „mai încrezător în forțele proprii și mai sociabil” (38,2%), „mai prietenos, comunicativ”(16,7%) și popular (19,5%).

Grafic D.8 Distribuția subiecților în funcție de percepția riscurilor pe care le implică consumul de droguri ilicite

Referitor la atitudinea adolescenților față de consumul de droguri se constată următoarele:

14% consideră consumul de droguri amuzant;

20% cred că drogurile ajută oamenii să trăiască viața la maximum;

19,8% consideră că poliția nu ar trebui să urmărească tinerii care încearcă droguri;

jumătate (49,3%) consideră că multe activități sunt mult mai periculoase decât consumul de droguri;

mai mult de 1/3 (38,4%) cred că fumatul de marijuana nu duce la dependență psihică;

mai mult de 1 din 4 subiecți (26,1%) nu apreciază consumul de droguri ca fiind unul dintre cele mai mari rele care se întâmplă în țara noastră;

15% nu consideră că legile care îngrădesc consumul și traficul de droguri ar trebui să fie mai restrictive;

unul din 10 respondenți (10,9%) nu ar fi de acord cu desfășurarea în școli de lecții despre adevăratele pericole la care se expun cei care consumă droguri;

8,3% nu sunt de acord cu faptul că un tânăr nu trebuie sub nici o formă să consume droguri.

Tabel D.26 Asocierea dintre atitudinea față de consumul de droguri și consumul de droguri, cel puțin o dată, de-a lungul vieții

S-a verificat dacă atitudinea față de consumul de droguri diferă în funcție de consumul de droguri/ canabis cel puțin o dată în viață și conform rezultatelor putem spune că: subiecții care au consumat cel puțin o dată de-a lungul vieții droguri/canabis consideră într-o mai mare măsură decât cei care nu au consumat niciodată că fumatul de marijuana nu duce la dependență psihică, consumul de droguri este amuzant, multe activități sunt mult mai periculoase decât consumul de droguri, drogurile ajută oamenii să trăiască viața la maxim și că poliția nu ar trebui să urmărească tinerii care experimentează consumul de droguri. Indicatorul mărimii efectului indică o relație modestă între variabile (coeficientul phi < 0,20).

Un alt aspect urmărit în studiu a fost opinia adolescenților privind motivele pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri, dar și cele care îi determină pe alții să nu consume droguri ilicite. Subiecții au fost rugați ca din 18 variante de răspuns să aleagă 3 care consideră că au cea mai mare importanță în debutul/consumul de droguri ilicite, respectiv din 12 variante de răspuns să aleagă 3 care consideră că au cea mai mare importanță în a-i determina pe tineri să nu consume. Au fost obținute următoarele rezultate:

I cauză/motiv pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri – dorința de senzații tari (54,2%), anturajul/prietenii (31,4%), curiozitatea (2,7%) și problemele personale (2,6%);

II cauză/motiv pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri – anturajul/prietenii (39,2%), problemele personale (13,4%) și curiozitatea, tentația (12,2%);

III cauză/motiv pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri – curiozitatea, tentația (19,7%), prostia (17,8%) și resurse financiare mari „bani mulți” (10,6%);

fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii) se observă că cele mai importante 3 motive/cauze pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri sunt: anturajul/prietenii (menționat de 24,1% dintre respondenți), dorința de senzații tari (19,3%) și curiozitatea, tentația (11,4%);

la alte motive pentru care unii tineri încearcă/consumă droguri au fost menționate: „este alegerea lor”, „neimplicarea părinților”, „depresia” , „fițe” „probleme sentimentale”, „pierderea unei persoane apropiate”, „lipsa de comunicare cu cei apropiați”;

Tabel D.27 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Ce crezi că îi determină pe unii tineri să încerce sau să consume droguri ilicite?”

Tabel D.28 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Ce crezi că îi determină pe unii tineri să NU încerce/ consume droguri ilicite?”

I cauză/motiv pentru care unii tineri nu încearcă/consumă droguri: frica de moarte (46,9%), conștiința (24,4%) și teama de dependență/de a nu se mai putea lăsa (11,3%);

II cauză/motiv pentru care unii tineri nu încearcă/consumă droguri: rezistență la influența anturajului (28%), teama de dependență (16,8%) și frica/respectul față de părinți (12%);

III cauză/motiv pentru care unii tineri nu încearcă/consumă droguri: frica/respectul față de părinți (19,5%), pasiunea pentru un anumit hobby (16,8%) și campaniile din mass-media (13,5%);

fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii) se observă că cele mai importante motive/cauze pentru care unii tineri nu încearcă/consumă droguri sunt: rezistența la influența anturajului (menționat de 16,2% dintre respondenți), frica de moarte (16,4%), conștiința (13,7%), frica/respectul față de părinți (11% dintre respondenți) și teama de dependență (10,9%).

Cele mai eficiente măsuri pentru a-i opri pe cei mai mulți tineri să încerce/consume droguri ilicite sunt în opinia adolescenților următoarele:

I măsură – pedepsirea aspră a celor care consumă droguri (78%), mai multă comunicare între părinți și tineri (10,1%) și existența unor psihologi în școli cu care adolescenți să poată discuta (4,5%);

II măsură – pedepsirea aspră a celor care vând droguri (31%), mai multă comunicare între părinți și tineri (22,5%) și existența unor psihologi în școli cu care adolescenți să poată discuta (18,2%);

III măsură – informare intensă prin mass-media despre efectelor drogurilor (23,9%), mediatizarea centrelor de dezintoxicare și reabilitare unde tinerii care consumă droguri să poată cere ajutor (21,5%) și mai multă comunicare între părinți și tineri (12,8%);

la alte măsuri au fost menționate: neimplicarea sau chiar legalizarea: „este alegerea lor/fiecare cu viața lui/nicio masură, o fac pe pielea lor”, „legalizarea consumului/nu aș opri consumul/ voi nu sunteți normali [n.a. consumatorii da]”, măsuri dure: „bătaie cât cuprinde/i-aș omorî/împușcarea traficanților/pedeapsa cu moartea/pedeapsa cu moartea pentru traficanți/legi mai aspre, cu sancțiuni extreme” sau mai blânde orientate către tratament și religie: „izolarea/mai multe centre de dezintoxicare/mersul pe calea credinței/ morala”, măsuri de prevenire a ofertei de droguri: „desființarea "fermelor" de droguri/oprirea producției/scumpirea drogurilor”, măsuri care vizează cadrul școlar: „mai puțin stres în școli/mai multe ore de dirigenție/ profesori mai puțin exigenți/ psihologi în școli”, precum și măsuri generale: „fapte reale pentru conștientizare/ sunt și alte măsuri de a-i opri pe tinerii care consumă/ mediatizarea/modificarea sistemului economic, legislativ și executiv” ;

fără a ține cont de ordinea opțiunii (alegerii) se observă că, în opinia adolescenților, cele mai eficiente măsuri pentru a-i opri pe cei mai mulți tineri să încerce/consume droguri ilicite sunt:

pedepsirea aspră a celor care consumă droguri – 27,3%;

mai multă comunicare între părinți și tineri – 15,1%;

pedepsirea aspră a celor care vând droguri – 11,8%;

existența unor psihologi în școli cu care adolescenții să poată discuta – 11,6%;

mediatizarea centrelor de dezintoxicare și reabilitare unde tinerii care consumă droguri să poată cere ajutor – 8,8%;

informare intensă prin mass-media despre efectelor drogurilor – 8,7%;

organizarea mai multor activități de petrecere a timpului liber – 6,8%;

Cele mai puțin eficiente, în opinia adolescenților, sunt: mai multe ore de dirigenție în care elevii să fie informați asupra efectelor drogurilor – 5,7% și mai multă comunicare/înțelegere din partea profesorilor față de tineri – 3,7%.

Tabel D.29 Distribuția subiecților în funcție de răspunsurile la întrebarea „Ce măsuri ai lua pentru a-i opri pe cei mai mulți tineri să încerce / consume droguri ilicite?”

F. Profil consmator/neconsumator – în vederea sintetizării datelor prezentate mai sus și realizării unui „portret robot/profil” al principalelor variabile explicative pentru consumul de canabis cel puțin o dată de-a lungul vieții, s-au realizat două modele de segmentare (CHAID):

Tabel D.30 Rezultate CHAID – privind consumul (cel puțin o dată, de-a lungul vieții) sau nu de canabis

Deși, pe baza celui de al doilea model se pot prezice corect doar 67,9% dintre consumatori (spre deosebire de 69,8% pentru primul model), fiind o diferență de doar 1,9% am optat pentru cel de-al doilea deoarece în cazul acestuia se reduce numărul de noduri finale: de la 51 la 40. Au rezultat următoarele profile /tipologii (noduri finale) în care proporția celor care au consumat cel puțin o dată marijuana sau hașiș este mai mare decât a celor care nu au consumat niciodată (anexa 19):

N 46 (100%) – apreciază că tatăl l-ar pedepsi dacă ar afla că fumează, declară că este puțin probabil să accepte să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test, le-au fost oferite droguri atât gratis cât și contra cost și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite;

N 51 (88,9%) – au alocat resurse pentru cumpărare de băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile (10,1 – 15 RON), exclud (posibil/aproape imosibil/imposibil/NR) consumul de băuturi alcoolice anul viitor, ar accepta (probabil/puțin probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și fac parte din grupuri unde mai puțin de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N19 (85,7%) – nu au răspuns la întrebarea privind consumul de droguri de către prietenii din anturaj, dar au declarat că le-au fost oferite droguri atât gratis, cât și contra cost;

N9 (83,7%) – declară că ar accepta cu siguranță să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și fac parte din grupuri unde mai puțin de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N 32 (81,8%) – au alocat resurse pentru cumpărare de băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile (15,1 – 50 RON), ar accepta (sigur da/probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și au declarat că nu știu dacă prietenii din anturaj consumă droguri ilicite;

N 37 (80%) – au început să fumeze zilnic la 12-13 ani, declară că este sigur că nu ar accepta să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test sau nu răspund la întrebare și au declarat că nu știu dacă prietenii din anturaj consumă droguri ilicite;

N27 (75,4%) – declară că este foarte posibil ca anul viitor să consume băuturi alcoolice, ar accepta (probabil/puțin probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și fac parte din grupuri unde mai puțin de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N 53 (71,4%) – au alocat resurse pentru cumpărare de băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile (15,1 – 50 RON), exclud (posibil/aproape imposibil/imposibil/NR) consumul de băuturi alcoolice anul viitor, ar accepta (probabil/puțin probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și fac parte din grupuri unde mai puțin de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N 12 (65,7%) – declară că este foarte posibil să fumeze anul viitor și fac parte din grupuri unde mai mult de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N 35 (62,5%) – evaluează la 8 (pe o scară de la 1 la 10) nivelul de ebrietate la care au ajuns ultima dată când a consumat alcool, declară că este puțin probabil să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test sau nu răspund la întrebare și au declarat că nu știu dacă prietenii consumă droguri ilicite;

N 30 (60,9%) – consideră că s-ar certa cu părinții dacă fumează, declară că nu ar accepta cu siguranță să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test sau nu răspund la întrebare și fac parte din grupuri unde mai puțin de jumătate dintre membri consumă droguri ilicite;

N4 (58,7%) – fac parte din grupuri în care toți membrii au consumat droguri ilicite;

N 43 (57,1%) – au frați/surori care consumă inhalante, au început să fumeze zilnic la 11-15 ani, declară că nu i-au fost oferite droguri/nu răspund la întrebare și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite;

N57 (53,8%) – au declarat că fac parte din grupuri în care mai mult de jumătate consumă excesiv alcool până la starea de ebrietate, au alocat resurse pentru cumpărare de băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile (maxim 15RON) sau nu au răspuns la întrebare, ar accepta (sigur da/probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test și au declarat că nu știu dacă prietenii din anturaj consumă droguri;

N 45 (51%) – au mai mult de 17 ani, declară că ar accepta (probabil/foarte probabil) să consume alcool pentru a sărbători trecerea unui test, le-au fost oferite droguri, atât gratis, cât și contra cost și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite;

N 21 (50%) – au început să fumeze zilnic la 10 ani, declară că nu le-au fost oferite droguri/nu răspund la întrebare și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite.

G. Raport de șanse și regresie logistică binară

Folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au consumat marijuana sau hașiș, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au consumat niciodată, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului:

în model au fost introduse variabilele independente care au arătat o asociere semnificativă în analiza bivariată (p<0,05) și un raport de șanse (Odd Ratio) mare – OR>1;

utilizând metoda pașilor în varianta înapoi a fost realizat un model care se păstrează și utilizând metoda simultană (enter);

Testul G2 al rapoartelor de verosimilitate este: G2 (39) = 1391,58 pentru p < ,01;

Testul Hosmer și Lemeshow ca măsură a potrivirii este nesemnificativ statistic (p = 0,132; 2(8) = 12,46);

Criteriul Bayesian Ajustat de Informare (BIC) este negativ (- 1097,02);

eficiența explicativă a modelului (evaluarea gradului de asociere între VI și VD):

R2al lui Cox și Snell = 0,226, iar R2 al lui Nagelkerke = 0,729 – deci VI incluse în model explică aproximativ între 22,6% – 72,9% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum);

Tabel D.31 Indicatori ai mărimii efectului în regresia logistică (consumul de marijuana sau hașiș cel puțin o dată în viață)

gradul de corectitudine a predicțiilor pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 este de 98% răspunsuri corecte; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care nu au consumat marijuana sau hașiș cel puțin o dată în viață. Pentru o valoare critică de clasificare de 0,3 gradul de sensibilitate scade la 98,5%, dar crește gradul de specificitate – 76,2%.

Tabel D.32 Clasificarea subiecților pe baza datelor observate (culese) și a celor estimate ( consumul de marijuana sau hașiș cel puțin o dată în viață)

Tabel D.33 Coeficienții logit și raportul șanselor pentru predictorii modelului de regresie logistică ( consumul de marijuana sau hașiș)

Notă – categorii de referință: O2_E- NS; O2_F – nici un risc+ riscuri scăzute + riscuri mari; O3_F – dezacord total; D19_B- da; A8- nu consum băuturi alcoolice niciodată; D15_J – nu; T3_A – 11 ani sau mai devreme +16 ani sau mai târziu + niciodată; D6- nu + NR; D8- imposibil + NS/NR; D2_C – puțin probabil + sigur nu; A3_A – ușor + imposibil + dificil + NS/NR; P10_A- nu; T7_A- restul variantelor de răspuns; Q8_N – acord parțial + total; Q8_E – acord parțial + total; Q10_D – nu; D20_D – niciunul/una; T1_D – nu + NS/nu am văzut + nu am prieten; P8_E – dezacord total + parțial; P8_B – dezacord total + parțial; Q1- feminin; relația subiectului cu școala: IGS2 (P3_A_respect mult ceea ce îmi spun profesorii + P3_C_rezultatele mele școlare contează pentru mine).

În condițiile menținerii la valori constante a celorlalte variabile, se constată că

cel mai important factor în adoptarea comportamentului este opinia privind riscurile pe care le implică consumul experimental de marijuana sau hașiș: adolescenții care consideră că nu există niciun risc, dacă se încearcă marijuana sau hașiș o dată sau de două ori, au de 36,7 ori mai multe șanse să consume comparativ cu un adolescent care declară că nu știe care sunt riscurile. Se observă că riscul de consum crește invers proporțional cu mărimea riscului perceput: OR niciun risc – 36,7; OR riscuri scăzute-12,96 și OR riscuri mari – 5,08. Deși într-o măsură mai mică, șansa ca un adolescent să consume marijuana sau hașiș crește și în cazul în care respectivul subiect: declară că nu știe ce riscuri implică consumul experimental de ecstasy (OR – 4,19) și consideră că consumul de droguri ilegale nu generează probleme cu autoritățile care supraveghează respectarea legii (OR-3,90), dar este amuzant (OR – 2,20);

alt factor cu mare importanță în adoptarea comportamentului este consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun) și alte droguri ilicite: OR între 6,26 și 13,52 în funcție de gradul de ebrietate la care apreciază că a ajuns ultima oară când a consumat alcool; OR – 6,63 în cazul în care a consumat vreodată ecstasy și OR- 3,77 pentru cei care au debutat în consumul de tutun la 12 ani;

disponibilitatea drogurilor ilicite crește cu până la 10 ori șansele ca tinerii să consume marijuana sau hașiș. Astfel, în cazul adolescenților care au declarat că le-au fost oferite droguri, atât gratis, cât și contra cost OR este 10,63, pentru cei cărora le-au fost oferite gratis OR- 8,55 și pentru cei cărora le-au fost oferite contra cost OR – 2,67; disponibilitatea și exemplul grupului de egali cresc de aproximativ 9 ori șansele respective; de asemenea, OR este între 3,37-9,64 în funcție de gradul de dificultate cu care pot obține marijuana sau hașiș dacă doresc acest lucru; lipsa restricțiilor în privința procurării de bere crește și ea de 5,76 ori șansele consumului de marijuana, iar alocarea de resurse financiare pentru cumpărarea de țigări crește de 3,66 ori șansele respective;

atitudinea părinților față de consumul de droguri, normele educative inconsistente și modelele de consum din cadrul familiei cresc șansele consumului de marijuana ale adolescenților: atitudinea indiferentă a tatălui față de consumul de tutun al propriului copil de 5,38 ori, consumul de droguri de către un membru al familiei de 5,28 ori, iar problemele de control a copiilor de către părinți de aproximativ 2 ori (OR -1,89 pentru lipsa supravegherii modului de petrecere a timpului liber de către copii și OR-1,66-pentru lipsa unor reguli clare de comportament în cadrul familiei);

apartenența la un grup de prieteni consumatori de droguri și consumul de tutun al celui/celei mai bun/e prieten/e triplează șansele unui adolescent de a consuma marijuana sau hașiș (OR -3,12, respectiv 2,72):

atitudinea de răzvrătire, inconsecvența, sexul individului și slaba implicare în viața școlară cresc și ele șansele unui consum de marijuana de către adolescenți: OR-3,93 pentru cei care declară că respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte, OR- 1,39 pentru cei care declară că se răzgândesc adeseori, fără să se gândească la consecințe, OR-1,19 dacă este o persoană de sex masculin (de fapt, un rol important îl are modul de internalizare a rolurilor sociale și a percepției că încălcarea acestora de către persoanele de sex masculin este mai puțin gravă decât în cazul persoanelor de sex feminin) și OR – 1,36 dacă scorul pentru implicarea școlară (P3_A_respect mult ceea ce îmi spun profesorii + P3_C_rezultatele mele școlare contează pentru mine) scade cu un punct.

Simulând, pentru o valoare critică de clasificare de 0,5, 3 situații diferite pentru un adolescent de sex masculin s-au obținut următoarele:

în primele 2 cazuri (B1 și B2) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă a consumat marijuana sau hașiș cel puțin o dată în viață (p1= 0,99; p2= 0,756) decât de a susține contrariul (q1 = 0,00008, q2 = 0,244);

în cel de-al treilea caz (B3) există o probabilitate mai mare de a afirma că persoana respectivă nu a consumat marijuana sau hașiș niciodată în viață (p= 0,141) decât de a susține contrariul (q = 0,859).

Tabel D34 Coeficienții logit și probabilitatea de a consuma sau nu marijuana/ hașiș pentru 3 adolescenți de sex masculin

Concluzii

O mai bună cunoaștere a consumatorilor permite înțelegerea amplorii acestui fenomen și a principalilor factori de vulnerabilitate și, deși cercetarea prezentată are unele limite (cele 8 județe din care s-a constituit baza de date pentru analiză nu sunt din toate regiunile țării, iar pentru drogurile ilicite, din cauza numărului mic de consumatori nu a putut fi realizată o analiză completă), analiza realizată se dorește a creea o imagine clară și obiectivă a situației actuale a consumului de droguri în rândul tinerilor din România și a fi un pas către scăderea acestui deficit de informare.

Studiul de față se bazează pe modelul factorilor de risc și de protecție utilizat în studiile realizate de specialiștii Institutului Național privind Abuzul de Droguri (NIDA -National Institute on Drug Abuse, SUA) și a avut ca obiective specifice: evaluarea gradului de familiarizare (cunoaștere) a drogurilor ilegale și a nivelului de consum al diferitelor substanțe psihoactive în rândul populației școlare; cunoașterea caracteristicilor socio-demografice ale consumatorilor de droguri și identificarea unor modele de consum; identificarea unor opinii, atitudini și cunoștințe în rândul adolescenților în ceea ce privește consumul de droguri și identificarea factorilor de risc și de protecție pentru populația școlară din învățământul preuniversitar.

A. Prevalența și frecvența consumului, familiarizarea cu drogurile ilicite și tipurile de droguri consumate, vârstă de debut, locații de consum și previziuni legate de consumul acestora în viitor:

consumul de produse alcoolice înregistrează cel mai înalt nivel al prevalenței consumului de droguri (85,5%), ceea ce confirmă faptul că alcoolul este un drog social larg acceptat. Aproximativ jumătate dintre adolescenți au declarat că, cel puțin o dată în viață, au fumat (57,3%) și/sau au consumat excesiv alcool până au ajuns la starea de ebrietate (41,2%), iar aproximativ unul din 10 (9,8%) că au consumat: marijuana sau hașiș – 4,8%, tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului – 3,6%, alcool împreună cu pastile (medicamente) -3,3%, ecstasy – 1,6% sau alte droguri ilicite (amfetamine, steroizi anabolizanți, heroină, cocaină, halucinogene etc.);

pentru consumul actual (în ultimele 30 de zile) prevalențele sunt: fumat -30%, consum de alcool- 54,4%, consum excesiv de alcool – 13,4% și consum de marijuana- 1,4%;

îngrijorător este faptul că foarte puțini rămân la stadiul unui consum experimental: doar 16,5% dintre cei care au consumat alcool, mai puțin de jumătate dintre cei care au fumat cel puțin o dată în viață (22,2%) și 2,8% dintre cei care au consumat marijuana;

referitor la adoptarea unor astfel de comportamente și în viitor, exclud cu siguranță posibilitatea (au optat pentru varianta de răspuns „imposibil”) pentru consumul de tutun – 41%, pentru cel de alcool- 33% și pentru consumul excesiv de alcool- 42,9%, iar în privința drogurilor ilicite proporția celor care au declarat că este posibil/foarte posibil să fumeze marijuana (iarbă) sau hașiș sau să consume un alt drog ilegal este de 11,2%;

dintre băuturile alcoolice, berea se află pe primul loc între preferințele adolescenților, fiind menționată de un procent de 62,7% dintre subiecți, urmată de vin (12,3%), băuturile cu un grad ridicat de alcool, cum ar fi whisky, cognac și amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate (7,6%). Băieții preferă într-o mai mare proporție berea, vinul sau băuturile alcoolice tari, iar fetele preferă mai mult șampania și alcoop-ul, iar respondenții de sex masculin consumă excesiv băuturi alcoolice, până la inducerea stării de ebrietate, într-o mai mare măsură decât fetele;

cele mai cunoscute droguri sunt cocaina, heroina și marijuana/ hașișul, patru din cinci adolescenți declarând că au auzit de ele (82,8%, 82,7%, respectiv 81,3%); următoarele două sunt ecstasy și tranchilizantele/sedativele menționate de aproximativ ¾ din populația interogată (72,8% și 70,7%), iar cel mai puțin cunoscut drog ilegal de către elevi este GHB – ul (doar 9,1% dintre adolescenți); la alte droguri au fost menționate: aurolac, booze, cânepa, canabis, cristale, iarbă, joint, mac sălbatic, metamfetamină, morfina, nicotină, opiu, Polo, Regenon, Romparchin, Salvia, scunk, speed, steroizi etc. (de menționat că există adolescenți care au acces la tot felul de droguri cărora nu le cunosc compoziția „era adus din Olanda și nu știu ce era”);

frecvența consumului: 21,6%- fumează zilnic (dintre care 8,9% fumează aproximativ 1 pachet de țigări/ zilnic); 4,1% au consumat alcool zilnic (0,8 % dintre respondenți au declarat că au consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate în fiecare zi), iar 0,2% – au consumat marijuana în fiecare zi;

vârsta de debut: dacă avem în vedere toate substanțele incluse în studiu, se poate observa o anumită evoluție (secvențialitate) a adoptării comportamentului de a consuma droguri: consumul de bere, șampanie și vin – mod 9 ani sau mai devreme, mediana 13 ani; consumul de tutun (fumat-prima țigare) – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 14 ani; consumul de tărie și alcopop și starea de ebrietate – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 15 ani; fumat zilnic și consum alte droguri – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 16 ani sau mai târziu;

locații unde au consumat ultima dată – atât pentru tutun, cât și pentru alcool ultima dată consumul a avut loc în cele mai multe cazuri la domiciliul propriu/ al altcuiva sau în scara/ spatele blocului unde adolescenții ar trebui să fie sub supravegherea părinților (fumat -34,7%, consum alcool – 49,4%) și locații de petrecere a timpului liber: discotecă, biliard, bar, cofetărie, restaurant, pizzerie (fumat – 25,9%, consum alcool – 35%); băieții fumează în locuri publice într-o proporție mai mare decât fetele; subiecții minori ( 17 ani) fumează mai mult la domiciliul propriu/altei persoane și pe stradă, în parc, pe plajă sau în aer liber, iar cei de 18 ani și peste fumează într-o proporție mai mare în locații de petrecere a timpului liber (pizzerie/restaurant/bar/discotecă) și într-o instituție de învățământ (la școală); adolescentele obișnuiesc să consume într-o proporție mai mare alcool la domiciliu propriu/al altei persoane (colegi, prieteni, vecini, rude), iar subiecții de sex masculin consumă alcool într-o proporție mai mare în locuri publice: locații de petrecere a timpului liber, la școală sau pe stradă, în parc, pe plajă etc;

B. Asocierea cu caracteristicile socio-demografice

sex – cu excepția tranchilizantelor/ sedativelor, pentru toate drogurile menționate în chestionar se înregistrează un consum mai mare în cazul băieților comparativ cu fetele, raportul de șanse (OR) masculin/feminin fiind supraunitar;

vârstă – deși relația este slabă/modestă, există asociere semnificativă între vârstă și consumul de tutun, proporția consumatorilor crescând o dată cu vârsta. Statutul de minor/major al respondentului, determină diferențe în privința consumului de alcool, a consumului excesiv de băuturi alcoolice, cu inducerea stării de ebrietate, precum și în privința tipului de băutură alcoolică consumată cel mai des: minorii consumă într-o proporție mai mare șampanie, iar respondenții majori consumă într-o proporție mai mare bere, alcopop, vin sau băuturi cu un grad mai ridicat de alcool (whisky, cognac sau amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate); există asociere semnificativă statistic și cu consumul de-a lungul vieții a oricărui tip de droguri și cel de marijuana sau hașiș, ecstasy, tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului, alcool împreună cu pastile (medicamente), amfetamine, metadonă;

școlarizare (anul de studiu) – proporția consumatorilor de tutun crește concomitent cu anul de studiu: dacă în clasa a IX-a majoritari sunt cei care nu au fumat niciodată, din clasa a X proporția se inversează, procentul celor care au fumat cel puțin o singură dată în viață crescând până la 2/3 (68,6%) pentru subiecții în clasa a XIII-a; iar respondenții din nivelul inferior de liceu consumă/consumă excesiv băuturi alcoolice într-o proporție mai mică decât cei din nivelul superior de liceu. Pentru drogurile ilicite există diferențe în funcție de sex: feminin – asocieri semnificative doar pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului pentru care există un consum mai mare pentru adolescentele din nivelul superior de liceu, iar masculin – asocieri semnificative pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului, ecstasy, amfetamine, alcool împreună cu pastile (medicamente), halucinogene, GHB și alte droguri pentru care există un consum mai mare pentru cei din nivelul superior de liceu (XI- XIII);

mediul de rezidență- cea mai mare proporție de adolescenți care au declarat că au fumat/ au consumat băuturi alcoolice/ consumat excesiv alcool/ au consumat droguri ilicite cel puțin o dată de-a lungul vieții au locuit doar în urban;

situația familială – consumul de tutun/droguri/marijuana sau hașiș este mai mare pentru adolescenții care provin din familii monoparentale/reconstituite/fără părinți; de asemenea, consumul de tutun/alcool excesiv/droguri/marijuana sau hașiș – este mai mare pentru cei din familii cu probleme legale sau din familii în care părinții au un nivel de școlarizare superior, iar consumul de tutun/alcool/ alcool excesiv este mai mare pentru cei din familii în care se consumă alcool în cantități mari și droguri;

C. Asocierea cu factori de risc și de protecție

accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor – peste 2/3 (69,2%) dintre adolescenții și-ar putea procura țigări ușor/oricând doresc, aproximativ 7 din 10 adolescenți și-ar putea procura vin (77%), bere (77%) și șampanie (64,5%) ușor sau oricând doresc, iar pentru tărie și alcopop situația este valabilă pentru ½ dintre respondenți (51,2%, respectiv 47,3%). Unul din 5 adolescenți (20,7%) declară că i s-au oferit droguri (11% – gratis) și în cazul în care ar dori să facă rost de droguri mai greu de procurat sunt heroina, cocaina, ecstasy și amfetaminele și mai ușor marijuana/hașiș și tranchilizantele/ sedativele. Adolescenții au o accesibilitate la alcool mai mare în locațiile de petrecere a timpului liber (bar/ restaurant/ discotecă) decât în magazinele care vând astfel de produse (51,2% față de 38%) și, deși legislația românească are prevederi clare privind interzicerea vânzării de tutun și alcool minorilor, diferența dintre subiecții de 15-17 ani și cei de 18 ani și peste, care declară că, dacă doresc, pot face rost ușor/ oricând doresc este relativ mică (tutun:1,8 și alcool între 2,8% și 12% în funcție de tipul băuturii). Compararea răspunsurilor subiecților care învață în unități de învățământ din urban, cu cele ale respondenților care învață în rural, susține ipoteza că aplicarea prevederilor legale privind vânzarea produselor din tutun este mult mai strictă în mediul rural față de urban și invers pentru băuturile alcoolice. În cazul drogurilor ilicite, se observă însă diferențe în funcție de sex (proporția fetelor care declară că le-au fost oferite droguri fiind mai mică decât cea a băieților cu 8,1%), de ciclu de învățământ (diferență de 5,2% între proporția celor din ciclu inferior de liceu și cei din clasele XI-XIII) și perioada de contact cu mediul urban (diferență de 13,2% între cei care au locuit doar în urban și cei care au locuit doar în rural), diferențe care ar putea constitui o explicație/cauză a celor observate anterior la asocierea dintre consumul de droguri și caracteristicile demografice ale respondenților: prevalențe mai mari pentru subiecții de sex masculin, cei din clasele XI-XIII (care implicit au și, marea majoritate, peste 17 ani) și care au locuit doar în urban. În cazul în care subiectul ar dori să facă rost de droguri, acest lucru ar fi posibil la școală sau în apropierea școlii pentru aproximativ unul din patru respondenți -28,9%, iar în cartierul unde locuiește sau în locurile unde petrece timpul liber pentru unul din trei adolescenți – 33%, respectiv 36,2%, cele mai importante surse fiind: discotecile și barurile (47,6%) și internetul (21,9%). Accesibilitatea și disponibilitatea țigărilor/alcoolului/drogurilor se asociază semnificativ statistic cu consumul cel puțin o dată de-a lungul vieții.

consumul de droguri al membrilor familiei – aproximativ 50% dintre respondenți au părinți care fumează (tatăl – 49,6%, mama – 30,8%) și 34,2% au frați/ surori care consumă tutun zilnic sau ocazional; unul din 5 respondenți (20,4%) are tată care consumă frecvent mai mult de 5 băuturi alcoolice consecutiv, iar tatăl a 10,6% dintre adolescenți ajunge frecvent la starea de ebrietate; 8,4% dintre adolescenții chestionați au frați/ surori care consumă compulsiv alcool, iar 4,1% dintre subiecți au frați/ surori care ajung frecvent la starea de ebrietate. Consumul de droguri ilicite de către membrii familiei are valori scăzute (sub 1%), explicabil și prin faptul că persoanele adulte (părinții) au avut vârsta adolescenței în perioada comunismului, când accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor ilicite era scăzută (pentru tutun și alcool, droguri licite și în consecință acccesibile, prevalențele sunt mai mari). Există o asociere semnificativă statistic între consumul de tutun al membrilor familiei și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții a adolescenților, cele mai influente persoane fiind fratele/sora; pentru consumul de alcool al adolescentului sunt semnificative, atât asocierile cu consumul compulsiv al fratelui/surorii și al tatălui, cât și cu „experimentarea” frecventă a stărilor de ebrietate de către tată/frate/soră; consumul excesiv de băuturi alcoolice al adolescentului este influențat de consumul compulsiv și excesiv al tatălui, mamei și al fratelui/surorii; în privința drogurilor ilicite, în familiile unde se consumă des alcool în cantități mari, riscul ca adolescentul să consume droguri este mai mare de aproximativ 3 ori (2,75-pentru toate drogurile și 3,13- pentru marijuana/hașiș) comparativ cu cei care provin din familii în care nu există un astfel de comportament, iar în cazul în care în familie se consumă droguri, acest risc este de 4,63 ori mai mare pentru toate drogurile și de 11,8 ori mai mare pentru canabis;

atitudinea părinților față de consumul copiilor- deși tutunul și alcoolul dăunează grav sănătății adolescenților, faptul că ei înșiși fumează îi determină pe unii părinți să fie toleranți cu consumul de tutun al propriilor copii: doar aproximativ 2/3 dintre părinți le-ar interzice categoric să fumeze/i-ar pedepsi/ nu i-ar aproba (tatăl-63,4%, mama – 64,6%), iar mai mult de 10% le/le-ar permit/e să fumeze sau le-ar fi indiferent și aproximativ 5% le/le-ar interzice să fumeze în casă. Nivelul de tolerare crește în cazul alcoolului, care este un drog social larg acceptat: doar aproximativ 1 din 3 părinți (tați – 36,9%, mame – 39,8%) le-ar interzice categoric/i-ar pedepsi/nu i-ar aproba, iar 13,6 % – dintre tați, respectiv 11,6% dintre mame le/ le-ar permit/e să consume alcool și 12,2 % – dintre tați, respectiv 10,8% dintre mame nu le/ le-ar da voie să consume alcool acasă sau le-ar fi indiferent. Adolescenții ai căror părinți sunt mai toleranți (sunt indiferenți/permit adoptarea comportamentului/interzic doar fumatul în casă) sunt mult mai tentați să consume tutun, față de cei ai căror părinți le-ar interzice în mod categoric să fumeze/ar dezaproba/ar pedepsi adoptarea acestui comportament și, de asemenea, nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților influențează consumul/consumul excesiv de alcool al adolescenților. Nivelul de tolerare al părinților este influențat de consumul propriu și crește atunci când copiii dobândesc statutul de majori;

autoritatea și implicarea părinților în educația copiilor și legătura emoțională între părinți/ tutore și copii – se observă o asociere semnificativă statistic între indicatorii generali și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții: șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGRF1, IGRF2, IGRF3 și IGSRP să fumeze/să consume alcool/să consume excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este mai mare decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel ridicat pentru indicatorii generali menționați;

consumul de droguri al celui/celei mai bun/ ă prieten/ă și influența prietenilor și colegilor – întrebați despre comportamentul de consum al celui/ celei mai bun/ ă prieten/ă, 35,3% au declarat că acesta/ aceasta fumează (10,4% fumează zilnic și 24,9% ocazional), 14,4% – consumă des mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice (bere, vin, spirtoase) o singură dată, 8,4% – că ajung des în starea de beție (consum excesiv), 1% inhalează aurolac/prenadez, 1,8% – consumă marijuana/hașiș și 1,1% alte droguri ilegale; în privința prietenilor cu care petrec cea mai mare parte a timpului: 68,1% au declarat că în anturajul lor se fumează, 57% că se consumă excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate, iar 6,9% că prieteni din anturajul cu care petrec cea mai mare parte a timpului consumă marijuana sau alte droguri. Cel puțin în cazul alcoolului, relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci se produce o relație biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități). Astfel, dintre adolescenții care nu au consumat/consumat excesiv băuturi alcoolice până la această vârstă: doar 12% sunt afiliați grupurilor în care mai mult de jumătate/toți membrii grupului consumă excesiv băuturi alcoolice, iar 59,9%, respectiv 41,2% fac parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice, comparativ cu cei care au consumat/consumat excesiv băuturi alcoolice până la această vârstă: 22,8%, respectiv 43,3% fac parte din grupuri în care mai mult de jumătate/toți consumă excesiv băuturi alcoolice și doar 22,5%, respectiv 10,2% din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice. Implicarea adolescentului într-un grup particular în care ceilalți membri manifestă atitudini favorabile consumului de droguri, crește probabilitatea ca individul să devină consumator:

majoritatea adolescenților (76,3%) care au cel mai bun/ ă prieten/ă fumător/e au fumat și ei, cel puțin o dată în viață (OR – 3,74) și cu cât crește proporția prietenilor din anturaj care fumează, crește și proporția de respondenți care au declarat că au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții (de la 28,7% la 89,6%);

șansele ca adolescentul să consume/consume excesiv alcool sunt mai mari în cazul respondenților al căror cel mai bun/ă prieten/ă consumă compulsiv/ excesiv alcool, decât în cazul în care respectivul/a prieten/ă nu consumă compulsiv alcool/ nu a ”experimentat” niciodată starea de ebrietate și cu cât crește proporția de adolescenți din anturaj care consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, crește și proporția de respondenți care au declarat că au consumat alcool (de la 71,3% la 92,9%) sau au experimentat starea de beție (de la 16,6% la 74%);

3,4% dintre adolescenți au declarat că ar accepta, în mod sigur (6,7%- probabil), să fumeze hașiș la o petrecere (în condițiile în care dorește să se integreze social în grupul respectiv, iar prietenul său acceptă), iar asocierea dintre acceptarea propunerii de a fuma hașiș la o petrecere și consumul respondentului de: droguri, marijuana sau hașiș, tranchilizante sau sedative, alcool împreună cu pastile (medicamente) sau ecstasy este semnificativă statistic;

abilități de competență socială și percepția asupra propriei persoane – analiza datelor indică o asociere semnificativă statistic:

proporția celor care s-au declarat nefumători (nu au fumat niciodată/au încercat în trecut, dar au renunțat) este mai mare în cazul celor care: ajută cu ușurință pe cineva care are nevoie, nu consideră că singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alții să înțeleagă cine este șeful, că trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva, că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică, au o imagine bună despre sine deși sunt mai timizi, sunt mai cumpătați, disciplinați și hotărâți;

între prevalența consumului/consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii. Astfel, adolescenții care au declarat că au consumat alcool cel puțin o dată în viață, comparativ cu cei care nu au consumat niciodată alcool: consideră într-o mai mare măsură că trebuie să dai de înțeles când ești furios pe cineva, dar că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică, au o imagine bună despre propria persoană, nu sunt timizi și au multe interese și pasiuni, sunt hotărâți și independenți, declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu doresc și ajută pe cineva care are nevoie; iar adolescenții care au experimentat starea de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, comparativ cu cei care nu s-au îmbătat niciodată: sunt mai agresivi, impulsivi, fără responsabilitate, rebeli și fără capacitate de finalizare a acțiunilor, declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să fac ceva ce nu doresc și nu sunt timizi;

relația cu școala/ colegii de școală și implicarea în activitățile școlare și extrașcolare (petrecerea timpului liber) – prevalența consumului de tutun crește invers proporțional cu atracția față de școală, este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu prea respectă ceea ce le spun profesorii și pentru care nu prea contează rezultatele școlare, absentează de la orele de curs, preferă pentru petrecerea timpului liber să meargă în discotecă/ cafenea/ petreceri etc., să se întâlnească cu prietenii pentru a se distra pe seama altora și la jocuri mecanice și nu au alte preocupări/ hobby-uri. Absența de la ore se asociază semnificativ statistic și cu consumul de alcool și consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate; șansele ca un adolescent să consume/consume excesiv alcool cresc pentru cei care preferă să-și petreacă timpul liber în discotecă/ cafenea etc., întâlnindu-se cu prietenii pentru a se distra pe seama altora sau folosind internetul pentru chat, muzică, jocuri etc. Cei mai mulți dintre adolescenții care nu au consumat niciodată alcool au declarat că le place foarte mult școala și respectă ceea ce le spun profesorii, iar prevalența consumului excesiv de alcool este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu respectă ceea ce le spun profesorii și pentru care nu prea contează rezultatele școlare. De asemenea, proporția adolescenților care au consumat droguri ilicite și preferă: distracția în oraș (discotecă/ cafenea/ petreceri etc), întâlnirile cu prietenii pentru a se distra pe seama altora, folosirea internetului (chat, muzică, jocuri etc), jocurile mecanice și nu au alte hoby-uri este cel puțin dublă comparativ cu respondenții care nu au consumat niciodată droguri;

cunoștințe, percepția consecințelor consumului de droguri și opinii privind motivația debutului /consumului de droguri – majoritatea adolescenților consideră că dețin toate informațiile necesare despre alcool, nicotină și drogurile ilicite și efectele acestora (82,1%, 63,4% și 61,8%). Adolescenții au însă o percepție diferită a riscurilor în funcție de tipul și frecvența consumului: fumatul zilnic a cel puțin un pachet de țigări implică riscuri mari pentru 77,6%, iar fumat ocazional doar pentru 20,8%; consumul regulat de alcool, în cantități mici (un pahar – două zilnic ,”doza socială” acceptată conform mitului că alcoolul în cantitate mică are proprietățile unui medicament) este evaluat cu riscuri mari de 21,3%, în timp ce consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice în fiecare week-end este apreciat ca având riscuri mai mari de 55,6%; în cazul consumului de marijuana/hașiș proporția celor care consideră că riscurile sunt mari crește concomitent cu frecvența consumului: de la 62,1% – o dată sau de două ori, la 65,3% -ocazional și 79,6% – frecvent, iar în cazul celorlalte droguri de la 61% – o dată sau de două ori la 65,7% – ocazional și 79,7% – regulat. Proporția celor care, cel puțin o dată în viață, au consumat tutun/ alcool/ droguri/ marijuana sau hașiș este mai mare în cazul adolescenților care consideră că știu totul, decât a celor care apreciază că nu dețin informațiile respective. Îngrijorător este faptul că sunt și adolescenți care atribuie efecte pozitive consumului de tutun, alcool, marijuana sau alte droguri ilicite. Referitor la atitudinea față de consumul de droguri se constată că: 14% îl consideră amuzant, 19,8% consideră că poliția nu ar trebui să urmărească tinerii care încearcă droguri; 15% nu consideră că legile care îngrădesc consumul și traficul de droguri ar trebui să fie mai restrictive; jumătate (49,3%) consideră că multe activități sunt mult mai periculoase decât consumul de droguri, iar unul din 10 respondenți (10,9%) nu ar fi de acord cu desfășurarea în școli de lecții despre adevăratele pericole la care se expun cei care consumă droguri. Referitor la opinia privind cauzele/ motivele care determină debutul/ consumul de tutun/ alcool/ droguri ilicite pentru toate substanțele incluse în studiu pe primul loc se situează anturajul/ prietenii (tutun-74,8%, alcool-23,4%, droguri ilicite – 24,1%); pentru tutun au mai fost indicate și curiozitatea, tentația (51,7%) și prostia (28,8%), pentru alcool: problemele personale (11,2%), dorința de senzații tari (11,1%) și curiozitatea, tentația (11%), iar pentru droguri ilicite: dorința de senzații tari (19,3%) și curiozitatea, tentația (11,4%). Pentru droguri ilicite a fost solicitată și opinia privind cele mai importante motive/ cauze pentru care adolescenții consideră că unii tineri nu încearcă/ consumă droguri: rezistența la influența anturajului (16,2%), frica de moarte (16,4%), conștiința (13,7%), frica/ respectul față de părinți (11%) și teama de dependență (10,9%). În opinia adolescenților, cele mai eficiente măsuri pentru a-i opri pe cei mai mulți tineri să încerce/ consume droguri ilicite sunt: pedepsirea aspră a celor care consumă droguri – 27,3%, mai multă comunicare între părinți și tineri – 15,1%, pedepsirea aspră a celor care vând droguri – 11,8%, existența unor psihologi în școli cu care adolescenții să poată discuta – 11,6%, mediatizarea centrelor de dezintoxicare și reabilitare, unde cei care consumă droguri să poată cere ajutor – 8,8%, informare intensă prin mass-media despre efectelor drogurilor – 8,7% și organizarea mai multor activități de petrecere a timpului liber – 6,8%; iar cele mai puțin eficiente sunt: mai multe ore de dirigenție în care elevii să fie informați asupra efectelor drogurilor – 5,7% și mai multă comunicare/ înțelegere din partea profesorilor față de tineri – 3,7%.

consumul de substanțe psihoactive – șansa ca un adolescent, care a consumat cel puțin o dată în viață băuturi alcoolice, să fumeze este de 4,53 mai mare comparativ cu șansa unui subiect care nu a băut niciodată băuturi alcoolice; iar în cazul celor care au ajuns cel puțin o dată în viață la starea de ebrietate, șansa ca un subiect să fumeze este de 5,85 mai mare comparativ cu un subiect care nu a consumat excesiv alcool niciodată în viață. De asemenea, în cazul celor care fumează sau consumă alcool/ consumă excesiv alcool până la ebrietate, proporția adolescenților care au consumat cel puțin o dată droguri până la această vârstă este mai mare, șansele adoptării acestui tip de comportament crescând: pentru cei care au fumat între 4 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 12 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș); pentru cei care au consumat alcool între 2,6 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 9,1 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș) și pentru cei care au consumat excesiv alcool până la ebrietate între 2,2 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 10 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș). Se observă deci că, fumatul, consumul de alcool și consumul excesiv alcool până la ebrietate au cea mai mare influență asupra consumului de marijuana sau hașiș și cea mai mică asupra consumului de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului.

D. Profil consumator/ neconsumator – în vederea sintetizării datelor, toți itemii analizați anterior au fost introduși într-un model de segmentare (CHAID):

tutun – sunt fumători toți (N48 -100%) adolescenții care declară că în timpul liber îi preocupă alte hobby-uri (cântat, desenat etc.), își pot procura țigări ușor sau oricând doresc, că este probabil/ sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres și că este posibil ca anul viitor să fumeze. Cei mai puțini adolescenți care fumează (N56 – 55,3%) sunt cei care – au un scor scăzut pentru indicatorul IGTP1(scor scăzut < 8), declară că atât fratele/sora, cât și cel/cea mai bun/bună prieten/ă nu fumează sau optează pentru variantele de răspuns nu știu/nu i-am văzut/ nu am prieteni sau nu au răspuns la întrebare, nu au consumat niciodată excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate și declară că este imposibil ca anul viitor să fumeze;

consum de alcool – 99,7 % (N14) dintre adolescenții de sex masculin, care fumează și declară că pot oricând doresc șă-și procure vin, au consumat alcool de-a lungul vieții; proporția cea mai mică de adolescenți care au consumat alcool sunt cei care au declarat că le este imposibil să-și procure vin în cazul în care ar dori acest lucru (N5-47,1% este singurul nod pentru care proporția celor care nu au consumat niciodată alcool este mai mare decât a celor care au consumat alcool cel puțin odată de-a lungul vieții);

consum excesiv de alcool (ebrietate) -92,5 % (N16) dintre adolescenții care în ultimele 30 de zile au chiulit mai mult de 2 zile de la școală, au consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test; proporția cea mai mică de adolescenți (52,4% – N28) care au ajuns la starea de ebrietate sunt cei de sex masculin, care fumează și declară că nu ar accepta cu siguranță propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test;

marijuana sau hașiș – toți adolescenții (N 46) care apreciază că tatăl i-ar pedepsi dacă ar afla că fumează, că este puțin probabil să accepte să consume alcool pentru a sărbători reușita la un test, că i-au fost oferite droguri, atât gratis, cât și contra cost și declară că fac parte din grupuri unde nu se consumă droguri ilicite. Dintre cei care au început să fumeze zilnic la 10 ani, declară că nu le-au fost oferite droguri/nu răspund la întrebare și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite, 50% au consumat cel puțin o dată marijuana sau hașiș (N 21).

E. Raport de șanse și regresie logistică binară – folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au fumat/au consumat alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au fumat/nu au consumat alcool niciodată, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului. Au rezultat:

pentru consumul de tutun (fumat) – un model în care VI incluse explică între 42,1% – 56,8% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 79,6% răspunsuri corecte sau, altfel spus, aproximativ 8 din 10 subiecți pot fi identificați corect; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care au fumat cel puțin o dată în viață (gradul de sensibilitate este 80,8% și cel de specificitate – 78,0%). Pentru o valoare critică de clasificare de 0,7 gradul de sensibilitate scade la 69,6% și crește cu mai mult de 10 procente gradul de specificitate – 91,5%. Cel mai important factor predictiv al consumului de tutun îl reprezintă alocarea și, implicit, disponibilitatea de resurse pentru cumpărarea de țigări (OR între 5,3 și 11 pentru CI de 95%). Urmează ca importanță consumul celui mai bun prieten și îndemnul acestuia de a fuma împreună (OR maxim – 4,3), implicarea școlară (importanța pe care o acordă rezultatelor pe care le are la învățătură), consumul și consumul excesiv de alcool, consumul de tutun în cadrul anturajului, satisfacția față de relația pe care o are cu tatăl, percepția privind riscurile fumatului, accesibilitatea țigărilor și alocarea de bani pentru cumpărarea de alcool etc.

pentru consumul de alcool – un model în care VI incluse explică între 26,2% – 48,2% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 90,1% răspunsuri corecte; modelul reușește să ofere o mai bună predicție a cazurilor de subiecți care au consumat alcool cel puțin o dată în viață (gradul de sensibilitate este 97% și cel de specificitate – 45,9%). Pentru o valoare critică de clasificare de 0,7 gradul de sensibilitate scade la 92,4%, dar crește cu mai mult de 15 procente gradul de specificitate – 62,6%. Cei mai importanți factori predictiv al consumului de alcool sunt exemplul exercitat de mamă (consum compulsiv de alcool și fumat) și atitudinea acesteia față de consumul de alcool și tutun al copilului (OR poate ajunge până la 70 pentru CI de 95%). De asemenea, foarte importantă este și atitudinea tatălui față de consumul de alcool al adolescentului. Alți factori predictivi importanți ai consumului sunt: consumul des de alcool în cantități mari în familie, implicarea părinților în educația copiilor („în familie discutăm despre problema fiecăruia” și „părinți mei știu unde îmi petrec nopțile de sâmbătă”) și nivelul de școlarizare al tatălui, anturajul (prieteni fără rezultate scolare bune, dar care fumează și consumă excesiv alcool), și accesibilitatea băuturilor alcoolice (bere și vin), vârsta la care au debutat în consumul de tutun și la care au început să fumeze zilnic, statutul de minor/ major și sexul și preferința de a-și petrece timpul liber în oraș (discotecă/ cafenea/ petreceri etc.).

pentru consumul excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate) – un model în care VI incluse explică între 49,9% – 67,7% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 84,6% răspunsuri corecte. Modelul de regresie indică faptul că un risc mai mare de a consuma excesiv alcool până la starea de ebrietate este influențat de: consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun), vârsta de debut în consumul acestora și cantitatea consumată; normele educative inconsistente, proveniența din familii monoparentale (doar tată) și modelele de consum din cadrul familiei; consumul excesiv de alcool în cadrul anturajului; opinia privind consecințele consumului de alcool, absenteismul de la școală și preferința pentru petrecerea timpului liber la jocuri mecanice, precum și apropierea/ dobândirea statutului de major; accesibilitatea și disponibilitatea tutunului și băuturilor alcoolice (berea);

pentru consumul de marijuana sau hașiș – un model în care VI incluse explică între 22,6% – 72,9% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 98% răspunsuri corecte. Modelul de regresie indică faptul că un risc mai mare (probabilitate 72,9%) de a consuma marijuana sau hașiș este influențat de: opinia privind riscurile pe care le implică consumul de droguri ilegale (îndeosebi consumul experimental de marijuana/ hașiș sau ecstasy); consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun) și alte droguri ilicite; disponibilitatea drogurilor licite și ilicite; atitudinea părinților față de consumul de droguri, normele educative inconsistente și modelele de consum din cadrul familiei; apartenența la un grup de prieteni consumatori de droguri și consumul de tutun al celui/celei mai bun/e prieten/e; atitudinea de răzvrătire, inconsecvența, sexul individului (de fapt, un rol important îl are modul de internalizare a rolurilor sociale și a percepției că încălcarea acestora de către persoanele de sex masculin este mai puțin gravă, decât în cazul persoanelor de sex feminin) și slaba implicare în viața școlară.

În urma analizei de ansamblu a rezultatelor obținute, putem constata că toate ipotezele au fost confirmate: consumul de substanțe psihoactive în rândul elevilor cuprinși în sistemul educațional este o realitate, consumul fiind influențat de un cumul de factori de risc: atitudini și modele de comportament din partea părinților, consumul de droguri legale/ ilegale de către cel mai bun/ă prieten/ă și anturaj, accesibilitatea drogurilor, percepția riscurilor privind consumul de tutun/ alcool/ droguri ilicite și abilități scăzute de competență socială. De asemenea, prevalența consumului de droguri ilicite (mai ales a canabisului) este mai ridicată în rândul celor care au consumat/ consumă tutun și/ sau alcool, decât în rândul celor care nu au consumat/ nu consumă.

Cap. 5 Concluzii și propuneri

Referitor la contextul social și cultural al problematicii în discuție, a devenit deja axiomatic faptul că abuzul de droguri are, așa cum arătam în primul capitol, efecte negative pentru persoana care le consumă și familia acestuia prin consecințele fizice, psihologice și afective, de comportament și de ordin financiar pe care le are, pentru comunitatea respectivă, deoarece cresc costurile legate de acordarea asistenței medicale și menținerea ordinii și aplicarea legii și chiar pentru mediul înconjurător, care este afectat prin distrugerea de suprafețe forestiere în favoarea culturilor de mac opiaceu și contaminarea apelor cu substanțe chimice utilizate la fabricarea ilicită a stupefiantelor.

Utilizarea ilegală a drogurilor este strâns legată de rata criminalității: pe de o parte, este un mijloc facil prin care traficanții pot câștiga imense sume de bani într-un timp relativ scurt (conform statisticilor ONU, producerea și comercializarea drogurilor ocupă locul al doilea ca beneficii, după piața armamentului), de cealaltă parte, persoanele care se droghează intră adesea în conflict cu sistemul normativ pentru a-și susține viciul. Realitatea este că, în acest sinistru joc, pierd atât consumatorii și familiile lor, micii dealerii care vând droguri la colț de stradă (pentru că cei mai mulți devin ei înșiși victime ale drogului și în acest caz banii pe care îi câstigă de abia le susțin viciul), cât și întreaga societate deoarece unele grupuri teroriste își finanțează activitățile cu fonduri obținute din droguri și o mare parte din banii publici sunt necesari pentru eforturile guvernului și forțelor de ordine de a stabiliza economia și ordinea publică. Deși, cel puțin deocamdată, nu a putut fi realizată o comparație între calculul costurilor serviciilor oferite de echipele multidisciplinare implicate în tratamentul unui consumator de droguri și costurile criminalității (pagubele provocate, victimizare, proceduri judiciare etc.), în mod cert și în cea de-a doua rundă a jocului sunt pierderi de ambele părți. Astfel, din nou pierd consumatorii sau dependenții de droguri condamnați la detenție pentru că încarcerarea are șanse mici să rupă ciclul drogurilor și criminalității (diferite studii arată eșecurile politicilor de tratament și reabilitare în penitenciar a infractorilor dependenți de droguri și, treptat, practicienii din justiția penală încep să concluzioneze că închisoarea nu este cel mai eficient răspuns), cât și comunitatea respectivă deoarece sunt necesare, din nou, alte resurse financiare și umane.

Având în vedere caracterul mondial, generalizat (distincțiile care se făceau cândva între țările consumatoare dezvoltate și țările producătoare în curs de dezvoltare nu mai sunt relevante) și dinamic (în ultimii 100 de ani au avut loc schimbări privind numărul de consumatori de droguri, tipul de droguri consumate, modele și locurile de consum, vârsta consumatorilor, dimensiunea și diversificarea rețelelor de traficanți etc.) al problemei drogurilor, găsirea unui răspuns realist și eficace la această problemă este, în continuare, o prioritate. Aderarea tuturor statelor la Convenția din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, Convenția din 1971 și Convenția din 1988 reprezintă condiția sine qua non a unui control eficient al drogurilor la scară mondială. Nu este însă suficient ca toate statele să adere la cele trei tratate principale, ci se impune ca dispozițiile acestora să fie eficiente și ca statele să aplice măsuri adecvate de control, adaptate în permanență situației reale.

Legile inițiate la puțin timp după Convenția din 1961 sunt centrate pe diferite tipuri de droguri (canabis, coca și opium) stabilind, în același timp, și mai multe măsuri generale de control pentru toate substanțele narcotice. Un prim pas în direcția adaptării la situația reală, l-a constituit împărțirea drogurilor, în funcție de efectele pe care le generează asupra organismului uman și inducerea stării de dependență, în două mari categorii: droguri puternice și droguri ușoare. Astfel, în prezent, deși există state care nu fac nicio diferențiere (Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Franța etc.), în cele mai multe țări măsurile legislative sunt diferite în funcție de gradul de periculozitate al drogului: canabis și alte droguri/„drog ușor” și „droguri tari” (hard-drugs); A (heroină, cocaină, LSD, XTC, ciupercile), B (codeină, amphetamine) și C (canabis, barbituricele, benzodiazepine); droguri foarte periculoase (care pot cauza moartea prin supradoză sau daune grave aduse sănătății); substanțe lipsite de uz terapeutic sau droguri narcotice și substanțe psihotrope.

O primă consecință a acestui demers a constituit-o faptul că, din punct de vedere al răspunderii penale, în multe state europene, consumul individual de droguri ușoare, cu referire expresă la consumul de canabis, beneficiază de o oarecare toleranță, mergând până la permiterea consumului în locații și condiții bine definite (de ex.: în Olanda). Canabisul a devenit astfel unul dintre subiectele cele mai controversate pentru că deși, conform tratatelor internaționale, principiile active ale canabisului, THC și dronabinolul (delta-9-THC), sunt clasificate ca substanțe psihotrope și, în majoritatea SM este drogul ilicit cel mai frecvent implicat în comiterea infracțiunilor legate de droguri, în particular, este frecvent deosebit de alte substanțe și are un tratament special fie legislativ, fie în practica judiciară. Discuții în acest sens au existat și în România, dar având în vedere că experimentul regimului de toleranță a consumului în anumite cantități și locații, în scopul scăderii infracționalității asociate, s-a dovedit a fi un eșec, existând deja propuneri legislative de sancționare cel puțin administrativă a deținerii pentru consum, și că în țara noastră mai sunt multe de făcut în privința asistenței consumatorilor de droguri, consider inoportună o astfel de decizie, cel puțin în perioada actuală.

În prezent, din perspectiva controlului consumului de droguri există mai multe abordări:

scoatere de sub incidența legii sau consum sub supraveghere medicală – adepții abordării permisive susțin dezincriminarea folosirii și posesiei în scop personal a unor droguri de ”risc mic” și propun, pentru limitarea accesului consumatorilor, ca drogurile ușoare să fie controlate prin preț la fel ca și în cazul alcoolului și țigărilor. Ei își susțin opinia argumentând că, pe de o parte, cercetările medicale au indicat că abuzul de marijuana este mai puțin dăunător sănătății decât consumul regulat a unor cantități excesive de băuturi alcoolice și accesul liber la droguri ușoare scade consumul drogurilor tari care dau dependență și provoacă efecte ireversibile, iar pe de altă parte că, deși s-au cheltuit foarte multe resurse umane și financiare, s-au obținut doar rezultate modeste pentru reducerea ofertei.

O metodă mai rezonabilă de punere în practică a acestei abordări o reprezintă consumul sub supraveghere medicală: camerele de injectare de droguri. Deși sunt contrare dispozițiilor din tratatele internaționale în materie de control al drogurilor (care limitează consumul de droguri la scopuri medicale sau științifice), aceste locuri, unde persoanele pot să își injecteze droguri dobândite ilegal, sunt considerate măsuri de reducere a consecințelor negative ale consumului de droguri și în prezent, în Europa, există 62 astfel de programe în 36 de orașe din 4 țări: Suedia, Germania, Olanda și Spania. Și acest tip de măsură îl consider inoportun pentru România, cel puțin până când vor exista mai multe comunități terapeutice care să întregească lanțul terapeutic și să permită persoanelor dependente de droguri să aibă o opțiune viabilă la consumul de droguri.

există state care ignoră problema și nu au măsuri în acest sens sau, și mai grav, contestă existența unor astfel de probleme. Majoritatea acestor țări sunt din Africa, au resursele materiale limitate, autoritățile nu au experiență, cadrele medicale sunt insuficiente și rețeaua farmaceutică este insuficient organizată sau, cum este cazul Somaliei, se confruntă cu consumul abuziv de khat, substanță care în prezent nu se află sub control internațional. Toate acestea, precum și lipsa unor măsuri de cooperare pe plan regional și internațional, ca și neaderarea unui număr important de țări africane la tratatele internaționale au determinat inexistența unor măsuri legislative adecvate care să descurajeze traficul și consumul de stupefiante, acestea reducându-se la interzicerea importului de substanțe sedativ – hipnotice și benzodiazepine în Republica Guinea și a substanțelor psihotrope în Madagascar.

restrictivă/represivă – în încercarea de a găsi modalitatea cea mai eficientă de combatere a traficului de droguri, cele trei Convenții fundamentale ale Națiunilor Unite limitează orice folosire de droguri și substanțe psihotrope la scopuri medicale și științifice. Deși stipulează că posesia, inclusiv pentru uz personal, trebuie să fie considerată ilicită în toate cazurile în care nu este în mod expres autorizată prin lege, permite țărilor care urmează o abordare medical-socială a consumului de droguri, să nu fie îngrădite de această prevedere. Astfel, decizia de a conferi sau nu statut penal infracțiunilor de posesie, achiziționare sau cultivare pentru uz personal depinde de legislația specifică fiecărei părți, fiecare stat având propria combinație de factori în stabilirea posesiei ca infracțiune sau contravenție.

Per ansamblu, reglementarea juridică în domeniu este foarte diferită și indică, în linii mari, cum abordează statul respectiv consumul și deținerea de droguri pentru uz personal: penal/administrativ, pentru toate drogurile sau doar în cazul unui anumit tip de drog și ce autorități au competențe în domeniu: poliție, justiție, sănătate etc. Astfel, sistemele legislative din UE sunt structurate astfel:

a) este dezaprobată o asemenea activitate, dar statul nu intervine – așa-zisa dezincriminare:

toleranță legislativă – legile nu interzic folosirea (nu posesia) drogurilor;

toleranță în ceea ce privește acuzarea unor activități minore (posesia și folosirea în scop personal a unor cantități foarte mici de drog), deși legea prevede sancționarea săvârșirii lor;

b) statul intervine, dar nu penal, ci administrativ sau civil;

c) statul sancționează penal (pedeapsa cu închisoarea) avându-se în vedere tipul și cantitatea drogului.

În consecință:

incriminarea consumului de droguri poate să fie indirectă (sancționarea actelelor premergătoare consumului, cum ar fi posesia), doar pentru un anumit drog (ex. opiu) sau doar pentru utilizarea în anumite condiții (de ex.: la locul de muncă, colectivă sau în public), fie poate exista represiunea oricărei forme de utilizare și în funcție de încadrarea la contravenție sau infracțiune să se aplice sancțini mai mult sau mai puțin severe: tratament de dezintoxicare, închisoare/amendă cu alternativa tratamentului de dezintoxicare sau amendă/ordonanță de limitare a libertății/închisoare;

posesia de droguri pentru consumul propriu (încriminarea indirectă a folosirii drogurilor) este interzisă în mod expres în toate SM, dar nu în toate este considerată infracțiune; poate fi sancționată fie pentru netoxicomani, fie pentru toxicomani și în diverse moduri: cu sancțiune administrativă (amendă, suspendarea carnetului de conducere, etc.), în unele cazuri suspendată dacă persoana acceptă să urmeze tratament (indiferent dacă este prima utilizare sau se ține cont dacă este recidivă și se acceptă tratamentul ca alternativă doar pentru prima utilizare); cu amendă/ închisoare sau muncă corecțională/închisoare sau muncă în folosul comunității (în unele cazuri suspendată prin tratament/probațiune); cu detenție fiind asimilată traficului de stupefiante, pedepsele variind în funcție de circumstanțele agravante (consum în preajma minorilor) sau clasarea („soft-drugs”/”hard-drugs) și cantitatea drogurilor. În practică, o persoană acuzată doar de posesie de droguri nu va fi neapărat și condamnată, puterea de decizie a procurorilor și a instanțelor fiind destul de amplă, depinzând de multe ori de circumstanțele individuale, locul comiterii infracțiunii (urban sau rural), cantitatea și natura drogului deținut;

comercializarea de droguri pentru întreținerea propriului consum – distincția între traficanți și consumatorii-traficanți poate fi reglementată legislativ, dealerii- consumatori beneficiind de circumstanțe atenuante în stabilirea pedepselor (Austria, Belgia, Cehia, Grecia, Slovenia, Spania, Ungaria) sau, deși nu se face distincție legală între traficanți și traficanți-consumatori, situația în care o persoană vinde droguri în scopul finanțării propriului consum poate fi considerată o infracțiune mai puțin gravă (Polonia), ori executarea pedepsei poate fi amânată dacă persoana condamnată pentru infracțiunea de trafic de droguri este consumator dependent și este de acord să urmeze tratament de dezintoxicare (Germania).

De asemenea, rolul cantității și modul de definire a acesteia, în legislațiile UE privind drogurile, sunt destul de variate și arată că nu există un consens european în această privință: în unele țări cantitățile care delimitează infracțiunile (posesie sau furnizare) sunt definite strict, în vreme ce în altele cantitățile sunt orientative și servesc doar la determinarea (stabilirea) pedepsei pentru o aceeași infracțiune.

În pofida diferențelor expuse anterior, în multe domenii discuțiile la nivel european sunt dominate însă de consens. Existența unei structuri instituționale europene – Centrul european de monitorizare a drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA/OEDT) – care furnizează date, analize și informații obiective, relevante și comparabile la nivel european cu privire la droguri, toxicomanie și consecințele acestora, a permis adoptarea de către Consiliul Uniunii Europene, în decembrie 2004, a strategiei UE privind drogurile pentru 2005-2012 care stabilește două direcții generale: atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății, bunăstare și coeziune socială (în sensul prevenirii și reducerii consumului de droguri, precum și a efectelor negative ale drogurilor asupra sănătății) și asigurarea unui nivel înalt de securitate pentru publicul larg prin acțiuni împotriva producției și furnizării de droguri/traficului transfrontalier, precum și împotriva infracționalității legate de droguri. În acord cu direcțiile propuse, țintele principale ale Strategiei Europene Antidrog privesc, printre altele: diminuarea semnificativă a prevalenței consumului ilicit de droguri și recrutarea de noi consumatori (în special în rândul tinerilor până în 18 ani), prevenirea trecerii de la consum experimental la consum regulat, creșterea semnificativă a numărului toxicomaniilor tratate cu succes prin dezvoltarea și îmbunătățirea unui sistem de asistență efectiv, integrat și bazat pe rezultate științifice, coordonarea și cooperarea internațională, precum și informarea, cercetarea și evaluarea măsurilor inițiate. Planul de Acțiune privind drogurile al UE reflectă o abordare globală, integrată și multidisciplinară, a fenomenului drogurilor și reprezintă pe de o parte un cadru pentru politicile naționale, iar pe de altă parte un exemplu concret al consensului între SM în ceea ce privește direcțiile de acțiune.

Astfel, deși există diferențe între sistemele legislative existente la nivel european, datorită Strategiei Europene Antidrog și a Planului de Acțiune aferent, există și puncte comune:

principiul conform căruia politicile în domeniu trebuie să aibă un caracter global și multidisciplinar;

nevoia de a fundamenta acțiunile pe o bună înțelegere a situației, de a evalua strategiile/programele/ proiectele/măsurile privind drogurile, de a împărtăși experiența legată de ceea ce funcționează (este eficace și eficient) și de a coopera în vederea obținerii unor beneficii comune oricând este posibil;

lărgirea sferei de aplicare a strategiilor astfel încât să includă, alături de drogurile ilicite și substanțele licite care creează dependență, cum sunt alcoolul, tutunul și medicamentele, policonsumul sau chiar alte tipuri de comportament (ex.: dependența de jocurile de noroc sau electronice);

acordarea unei atenții sporite abordării consumului în locuri specifice, cum ar fi la locul de muncă și spații recreative;

concentrarea asupra grupurilor vulnerabile: copiii străzii sau care provin din școli speciale, copii neglijați și tineri din familii disfuncționale și populația din cartiere cu risc ridicat sau grupuri etnice;

reducerea expunerii tinerilor la droguri: prevenire (în școală, comunitate), intervenții timpurii (de exemplu: consiliere), soluțiile preventive adaptate grupurilor la risc (de exemplu: familiile consumatorilor care au în întreținere copii), programe de tratament care vizează în mod particular nevoile adolescenților și ale infractorilor tineri (mai ales pentru cei aflați la prima încălcare a legii, majoritatea consumatori de canabis), mărirea pedepselor pentru infracțiunile care pun în pericol/implică minorii;

măsuri de descurajare a utilizării personale a canabisului, cum ar fi: mărirea comunicării cu utilizatorii de canabis, mai ales cei foarte tineri, informarea și instruirea părinților, profesorilor, profesioniștilor media, personalului din închisori/poliție, măsuri împotriva site-urilor Internet care oferă informații cu privire la cultivarea și consumul de canabis și promovarea cooperării între profesioniștii din sănătate și cei din educație pentru problemele asociate cu canabisul;

amplificarea posibilităților de tratament și acordarea unei mai mari atenții intervențiilor menite să-i redirijeze pe dependenții de droguri dinspre sistemul penal către opțiunile de tratament și reabilitare;

înființarea de unități de tratament specializate pentru: copiii și tinerii sub 18 ani, consumatorii de droguri afectați de co-morbiditate psihiatrică, femei, consumatorii de canabis sau de cocaină/amfetamină;

servicii pentru consumatorii aflați în închisori, în conformitate cu legislația națională;

abordarea problematicii reducerii consecințelor negative asociate consumului de droguri (harm reduction) unde există cel puțin tendința de a permite deținerea și furnizarea de seringi sterile pe baza unei legislații explicite;

o mai bună implementare a măsurilor de reducere a deceselor provocate de consumul de droguri (de ex.: accesul mai ușor la tratament; măsuri de reducere a riscurilor pentru consumatorii de droguri care părăsesc penitenciarul; cursuri de prim ajutor pentru consumatorii de droguri, pentru a-i învăța să reacționeze în situații de urgență; formarea personalului sanitar privind abordarea riscurilor policonsumului de droguri);

abordarea problemei tulburării ordinii publice ca urmare a consumului de droguri – protejarea comunității locale față de consecințele negative ale consumului de droguri, toxicomaniei și traficului de droguri;

modificarea pedepselor prevăzute în sensul unei distincții mai evidente între infracțiunile de posesie a drogului pentru consumul personal și cele de trafic și procurare de droguri (pedepse mai aspre în cazul celor din urmă) și un interes crescut pentru justiția terapeutică/de reabilitare care tratează abuzul de droguri ca o „boală biopsihosocială” prin dezvoltarea de alternative ce pot amâna, evita, înlocui sau completa sentința privativă de libertate (ex. munca în folosul comunității și tratamentul împotriva dependenței de droguri) mai ales pentru consumatorii de droguri problematice (ceea ce reflectă o nouă viziune: perceperea acestora ca pacienți cu afecțiuni medicale și psihosociale).

Strategiile naționale privind drogurile încep să aibă efecte: chiar dacă nu este încă posibil să se afirme că scopul general de reducere a cererii și ofertei a fost atins, este neîndoielnic că strategiile naționale privind drogurile au atins importante obiective specifice.

Aderarea la convențiile internaționale a permis României armonizarea legislației interne, în domeniul drogurilor, cu cea internațională. Dar, deoarece prevederile convențiilor și protocoalelor internaționale conțin însă numai măsuri generale iar transpunerea acestora în legislația internă a fost făcută foarte diferit de statele semnatare, motiv pentru care există, așa cum arătam anterior, mari diferențe legislative în domeniu, cooperarea dintre România și alte țări se axează pe combaterea traficului. Având în vedere însă că România din țară de tranzit a devenit țară consumatoare și, din 2004, există o schimbare de abordare a fenomenului (termenul de toxicoman a fost înlocuit cu cel de consumator/consumator dependent și se ia în considerare o abordare complexă atât din perspectivă medicală, cât și din perspectivă biologică și socială), ar trebui depuse eforturi pentru încheierea de protocoale cu țări cu experiență în tratarea și reinserția profesională și socială a consumatorilor (de ex. Franța sau Spania), pentru a beneficia de sprijinul și experiența specialiștilor din țările respective.

În protocoalele încheiate până în prezent, deși din partea țărilor partenere sunt desemnate, în general, instituțiile care au atribuții în domeniu, din partea României ca autorități competente sunt desemnate, în majoritatea cazurilor, Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Administrației și Internelor. Agenția Națională Antidrog este desemnată ca autoritate competentă din 2005. Pentru eficientizare ar fi recomandabil ca în viitor protocoalele în domeniu să fie semnate, din partea României, de către Agenția Națională Antidrog.

Primele preocupări ale autorităților române pentru reglementarea și contracararea acestui fenomen, concretizate în inițiative legislative, au fost inițiate la sfârșitul secolului XVII. Analizând reglementările respective se observă că acestea sunt axate pe combaterea traficului ilicit: cui se puteau vinde (numai farmaciștilor, doctorilor și fabricanților de medicamente), cine le putea vinde (doar personal calificat), cum (se limitează comercializarea în mediul farmaceutic și se instituie reguli clare de funcționare a spițeriilor și norme de conduită pentru spițeri) și ce (prevederi privind substanțele care puteau fi comercializate și cantitățile permise), precum și atribuțiile poliției (autorizarea și controlarea spițeriilor, popularizarea actelor normativ referitor la droguri și prevenirea traficului de droguri). În anul 1921 se înființează Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale, care preia de la Ministerul de Interne atribuțiile de control și organizare medicală și farmaceutică.

Prima lege în domeniu (Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante) apare în 1928, iar în 2000 este adoptată Legea nr. 143 care ține cont de prevederile convențiilor internaționale și se inspiră și din legislația altor țări din Europa Occidentală urmărind înăsprirea măsurilor față de traficul de droguri și încurajarea celor dependenți de droguri de a urma un tratament adecvat pentru dezintoxicare.

Pe parcursul anului 2004, cadrul legislativ creat a fost întărit prin emiterea legislației secundare, menite să susțină și să eficientizeze aplicarea legilor: norme referitoare la caracteristicile programelor integrate de asistență, respectiv etapele de acordare a serviciilor de asistență medicală, psihologică și socială și criteriile de orientare într-un astfel de program; sunt introduse noțiuni de management, respectiv manager de caz; este descris circuitul terapeutic al persoanelor incluse în program și este întărit rolul Centrelor de Evaluare, Prevenire și Consiliere Antidrog al căror personal coordonează, planifică și monitorizează serviciile de asistență medicală, psihologică și socială.

În anul 2005 sunt aduse clarificări privind: modul de acordare a asistenței integrate și continue consumatorilor de droguri, etapele managementului de caz, realizarea planului individualizat de asistență, funcționarea serviciilor de asistență medicală, psihologică și socială, sunt definiți și descriși furnizorii de servicii și, pentru prima dată în România, este reglementată activitatea de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction). În contextul aderării la Uniunea Europeană, anul 2006 a fost marcat din punct de vedere legislativ de adoptarea unor măsuri care să stabilească cadrul instituțional și juridic adecvat aplicării directe a prevederilor regulamentelor emise de instituțiile UE.

Un pas important în plan legislativ l-a reprezentat inițierea unui nou Cod penal. Urmând modelul sistemelor juridice europene, faptele penale au fost clasificate în “crime” și “delicte” (delictele fiind sancționabile în principal prin muncă în folosul comunității și prin sistemul zilelor-amendă). Prin dispozițiile noului Cod penal referitoare la instituția amânării pedepsei și a renunțării la pedeapsă coroborată cu dispozițiile Legii nr. 522/2004, a fost creat cadrul juridic specific pentru asistența consumatorilor de droguri care comit infracțiunea de deținere în vederea consumului, prin includerea acestora în Programul integrat de asistență, și a fost facilitată intervenția Serviciului de probațiune în procesul de reintegrare socială a consumatorilor de droguri judecați pentru o altă infracțiune (conexă consumului) prevăzută de Codul penal.

În prezent se poate afirma că, în România, cadrul legislativ este pe deplin conturat și aliniat standardelor europene în domeniu. La ora actuală însă, deși luate fiecare în parte toate reglementările juridice adoptate în perioada 2000-2009 erau necesare, cadrul legislativ în domeniu este foarte stufos, dificil și foarte des modificat: legi, hotărâri, ordonanțe, ordine adoptate de Parlament, Guverne, Ministere și Agenții (de ex.: există cel puțin 10 acte legislative care stabilesc tipul substanțelor supuse controlului național). De asemenea, este greu adaptabil nevoii actuale a societății românești și inventivității celor care vând ierburi etnobotanice.

Un alt punct slab îl reprezintă implementarea legilor. Situațiile în care legea prevede obligativitatea testării sunt: 1. dacă există indicii temeinice că persoana respectivă face trafic, 2. pentru sportivii care au a participant la o competiție sportivă/au obținut recorduri naționale și 3. în cazul accidentelor de circulație/la solicitarea polițistului rutier pentru conducătorii vehiculelor și tramvaielor și pentru instructorii auto atestați să efectueze instruirea practică. Dacă pentru primele 2 situații există și mijloacele tehnice, certificate, de punere în aplicare, pentru testarea conducătorilor auto nu se poate efectua testare decât pentru consumul de alcool, testarea pentru droguri ilicite fiind una excepțională. De asemenea, sistemul legislativ actual stabilește sistemul de colectare a datelor rezultate din activitățile de prevenire și asistență. Punerea în aplicare a reglementărilor lasă însă de dorit: deși din 2004, evidența centralizată a datelor rezultate din activitățile de asistență a consumatorilor este o atribuție a Agenției Naționale Antidrog (Direcția Observatorul Român de Droguri și Toxicomanie), pentru că unitățile medicale nu sunt în subordinea agenției și legea nu prevede sancțiuni în caz de nerespectare, foarte multe dintre acestea nu raportează cazurile de asistență ca urmare a consumului de droguri și nici toate urgențele non-fatale (cazurile de supradoză).

Dependența apare după o perioadă de consum regulat, timpul parcurs fiind determinat de cantitate, frecvență și mod de administrare, precum și de factorii de vulnerabilitate individuală și contextul în care are loc consumul de droguri. Printre soluțiile aplicate cu succes în țările europene se numără: asigurarea accesului utilizatorilor la servicii de dezintoxicare și de înlocuire a consumului de droguri cu substituenți medicamentoși (de tipul metadonă), accesul la seringi (programele de harm-reduction pot preveni eficient infecția cu HIV sau alte riscuri asociate consumului de droguri pentru cei care nu opresc consumul din motive variate sau care recidivează), accesul la servicii de post-cură, tratamentul online (structurat fie ca un program de autoasistență preadaptat fără contacte cu consilierii, fie sub forma unui program structurat cu contacte programate), programe de intervenție punctuală: adăposturi sociale de urgență, centre de zi terapeutice, grupuri de întâlnire pentru persoane dependente, etc.

În Europa, principalele modalități utilizate pentru tratarea problemelor legate de droguri sunt detoxificarea, intervențiile psihosociale (includ consilierea, terapia cognitiv-comportamentală, gestionarea de caz, terapia de grup și de familie, prevenirea recăderilor etc.) și substituția de opiacee. Din păcate, deși tratamentul există, este foarte scump, de lungă durată (în genere egal cu perioada necesară pentru a ajunge la dependență), eficiența lui nu depășește 50% în cel mai bun caz, iar eficacitatea intervențiilor depinde de colaborarea dintre serviciile de sănătate publică (care asigură condițiile de tratament și recuperare fizică și mentală) și serviciile de asistență socială care au un rol important, decisiv chiar, în protecția socială și refacerea emoțională. Studiul privind caracteristicile generale ale serviciilor de tratament din Europa arată o predominanță clară a tratamentului asistat medical, principala substanță folosită fiind metadona și că în majoritatea țărilor, tratamentul pentru dependența de droguri este asigurat în mare măsură în ambulatoriu, fie prin centre de tratament specializate, fie prin intermediul medicilor generaliști (excepție Letonia și Turcia unde tratamentul este asigurat în cea mai mare parte în spitale). Trebuie menționat însă că, deși eficacitatea programelor bazate pe substituția cu metadonă a fost demonstrată, deoarece menține substanțial dependența fizică și prezența sa a fost raportată în numeroase decese ca urmare a consumului de droguri, metadona este contestatã totuși de unii specialiști ca tratament eficient al dependenței opioide și unele comunități au restrâns sau chiar au interzis tratamentul cu metadonă. Elaborarea de produse de substituție „mai sigure” (adică substanțe care pot fi deturnate mai greu spre piața neagră) face probabilă deplasarea tratamentului dependenței de droguri tot mai mult către cabinetele de medicină generală și reprezintă, în același timp, un proces de normalizare, care permite tratarea dependenței de droguri ca o boală cronică, de tipul diabetului.

Ca răspuns la evoluția fenomenului drogurilor, în societatea românească a fost îmbunătățit cadrul instituțional: a fost extinsă la nivel național rețeaua Centrelor de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog și au fost înființate Centre de Asistență Integrată în Adicții, creându-se premisele unei oferte adecvate și standardizate de servicii de asistență medicală, psihologică și socială pentru consumatorii de droguri. De asemenea, în scopul îmbunătățirii calității intervențiilor, au fost elaborate Standardele sistemului național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, instrument bazat pe bunele practici în domeniu. Din păcate, schimbările din primul trimestru al anului 2009 au avut un impact negativ asupra structurii sistemului național de implementare a politicilor publice antidrog (blocarea activității și a unor programe și proiecte, migrația personalului specializat, instruit și perfecționat profesional în decursul a 5 ani de zile și pierderea unor finanțări importante).

Heroina rămâne drogul pentru care sunt înregistrate majoritatea admiterilor la tratament. Această adresabilitate, nu exprimă în mod necesar situația consumului identificată prin intermediul studiilor, fiind mai degrabă corelată cu oferta de servicii care rămâne în continuare insuficientă. Consumatorii sunt prinși într-un cerc vicios din care par să nu mai poată ieși. Pe de o parte există o ofertă abundentă de droguri, iar pe de altă parte lipsesc serviciile adecvate calitativ și cantitativ care să îi ajute să renunțe la dependență:

pacienții sunt tratați pentru dependența fizică dar, neexistând unități pentru tratarea dependenței psihice, ei se întorc în același mediu și la același anturaj. Deși din 1995, când au început să bată la porțile spitalelor de psihiatrie primii pacienți dependenți de droguri, numărul consumatorilor de droguri a crescut, în România nu există, în prezent, în sistemul public (al asigurărilor sociale), nicio comunitate de terapie (există doar câteva centre rezidențiale de tip comunitate terapeutică, private sau înființate de ONG-uri, care fie pot acorda asistență la puține persoane, fie sunt inaccesibile financiar consumatorilor);

circuitul de asistență a consumatorilor este, în cele mai multe cazuri, întrerupt din cauza lipsei de prestatori de servicii:

tratamentul de substituție cu metadonă este derulat, în prezent, doar în București, Bihor și Iași;

instituții specializate în tratamentul minorilor consumatori există doar în București și Cluj;

deși, indiferent de tipul de servicii, cel mai bine dezvoltat sistem de asistență pentru consumatori este în București, distribuția serviciilor pe sectoare este însă inegală și nu reușesc să acopere solicitările pentru substituția cu metadonă existând liste de așteptare;

în județul Brașov niciuna din instituții nu asigură asistență specifică și cu un grad mare de specializare, cum ar fi substituția cu metadonă și nu există niciun ONG cu grup țintă consumatori de droguri ilicite;

în județul Iași de asemenea nu există organizații neguvernamentale care să se adreseze în special consumatorilor de droguri ilicite, iar CAIA este semifuncțional deoarece nu mai are personal specializat care să asigure managementul de caz și evaluarea consumatorilor de droguri și în consecință serviciile Centrului de asistență integrată în adicții au fost accesate de un număr redus de persoane;

în județul Constanța fie nu este recunoscută/depistată existența consumatorilor de droguri fie, deși este recunoscută existența lor, aceștia beneficiază doar de testarea prezenței drogurilor și de servicii medicale de urgență și niciuna din instituții nu asigură substituție cu metadonă, în general fiind luate „măsuri de susținere a funcțiilor vitale”, iar Centrul de Sănătate Mintală Minori asigură doar servicii de psihiatrie pentru pacienții minori);

există diferențe între instituții, de același tip, dar din orașe diferite, în modul de punere în aplicare a atribuțiilor (de ex. unele DGASPC consideră că trebuie să acorde asistență minorilor, altele că au doar obligația de a-i referi către instituții specializate, în speță CPECA);

deși legislația prevede o asistență totală a consumatorilor (măsuri de formare profesională: îmbogățirea cunoștințelor, abilităților și practicilor profesionale și a celor de căutare și obținere a unui loc de muncă) și au fost încheiate protocoale cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu există reglementări legislative specifice privind reabilitarea și reinserția socială și profesională a foștilor consumatori;

lipsa și/sau slaba dezvoltare a programelor și serviciilor de sănătate publică, care se adresează atât consumatorilor de droguri injectabile, cât și altor grupuri la risc (persoane implicate în sexul comercial, persoane care trăiesc pe stradă, foști deținuți), determină o creștere a nivelului de vulnerabilitate față de infecția cu HIV și în rândul populației generale;

deși serviciile pentru persoanele cu probleme legate de droguri au fost extinse, producerea de noi droguri ilicite, „la modă”, determină mereu rămânerea acestora cu un pas în urmă. Majoritatea celor care se prezintă la centrele de tratament pentru o problemă legată de droguri au consumat mai multe substanțe, motiv pentru care este necesar să se elaboreze metode mai bune de raportare privind acest aspect de importanță cheie al consumului de droguri și adaptarea permanentă a modalităților de intervenție pentru a se ține cont de noile metode de consum de droguri, în special de policonsum și de consumul combinat de substanțe psihoactive licite și ilicite

în anumite perioade, rezultatele obținute au fost afectate de repetatele reorganizări ale structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de instabilitatea pe posturi a specialiștilor, de dotarea tehnică și numărul redus al acestora în raport cu evoluția și dimensiunea fenomenului.

Măsurile de prevenire a consumului ilicit de droguri vizează două direcții generale:

reducerea cererii de droguri care include acțiuni la nivele multiple în funcție de: momentul cronologic al fenomenului (primară, secundară și terțiară), populația țintă căreia i se adresează (universală, selectivă și indicată), mediul de aplicare (școlar, familial și comunitate), tipul măsurii implementate (informare, comunicare-sensibilizare și conștientizare, formarea de abilități și generarea unor comportamente alternative) și obiectivele urmărite (ex.: întârzierea vârstei de debut, evitarea oricărui tip de consum: experimental/repetitiv/problematic, evitarea trecerii de la consumul experimental la consumul repetat);

reducerea consecințelor negative asociate consumului (harm reduction) atunci când consumul de droguri și adoptarea unui comportament lipsit de riscuri individuale și sociale nu este posibilă. Cele mai cunoscute măsuri în acest sens sunt informarea și educarea cu privire la contaminarea cu HIV, hepatita B și C și programele de schimb de seringi.

De fapt, a preveni cererea de droguri nu înseamnă numai a informa cu privire la substanțe și la riscurile și consecințele asociate consumului lor, pentru că informarea, deși importantă, este insuficientă și multe programe de prevenire bazate numai pe informare au eșuat, ci promovarea dezvoltării integrale a adolescentului și favorizarea procesului de maturizare, astfel încât contactul cu drogurile, în cazul în care se produce, să nu ducă la abuz sau dependență. Cercetările au arătat că nu există o strategie unică de abordare care să fie eficientă pentru toate grupurile țintă, că strategiile combinate au o eficiență mai mare și că mult mai eficiente sunt măsurile care îl întăresc pe adolescent și îl fac mai puțin vulnerabil la presiunile exercitate de un mediu ce stimulează consumul de substanțe (prieteni, alte persoane de referință, mediile de comunicare, societatea):

dezvoltarea abilităților și resurselor personale (întărirea respectului de sine, a încrederii în propria persoană, a capacității de a tolera frustrarea și îmbunătățirea controlului emoțional, astfel încât motivația de a atinge anumite scopuri să depășească realitatea imediată și să îi permită un efort continuu);

promovarea alternativelor de petrecere a timpului liber care să ajute la alegerea unor stiluri de viață sănătoase, incompatibile cu uzul drogurilor.

În România, până în prezent au fost inițiate, în mare măsură prin parteneriat cu organizațiile neguvernamentale, măsuri și programe de prevenire care: se desfășoară la nivel național dar și local, acoperă toate populațiile țintă (populația școlară, familia, comunitatea, grupuri la risc, persoanele consumatoare/ dependenții), se adresează atât populației școlare, cât și părinților sau profesorilor/ specialiștilor din școli și implică toate resursele existente: autorități locale, ONG-uri, organizații ale părinților de copii dependenți, voluntari, mass-media, reprezentanți ai bisericii etc. Un punct slab îl reprezintă însă lipsa unui sistem de evaluare științifică a impactului pe care l-au avut adoptarea măsurilor politice/administrative și evenimentele (mediatice, comunitare, școlare) asupra consumului de droguri.

Proiectele și activitățile derulate nu au avut la bază, decât în mod excepțional, o cunoaștere exactă a fenomenului, iar implementarea măsurilor de prevenire a cererii de droguri pe baza prezumției că furnizarea, prin intermediul specialiștilor, de informații privind drogurile și riscurile asociate consumului de droguri vor acționa ca un factor de descurajare și ignorarea faptului că factorii sociali (vecinătatea, grupul de egali, normele) și cei personali (trăsăturile psihologice, deprinderile educaționale și emoționale) au o influență determinantă în inițierea consumului de droguri, pot conduce la intervenții ineficiente sau chiar nocive prin dezvoltarea comportamentelor „opoziționale” de către populația țintă. În cazul dependenței de droguri a preveni înseamnă a acționa la niveluri multiple, dat fiind că există mulți factori care pot favoriza consumul de droguri și care se regăsesc atât în societate, cât și în individul însuși, iar valorile și comportamentele indivizilor sunt influențate de ceea ce ei percep ca normalitate în mediul lor social. Este necesar deci să se intervină la vârste timpurii pentru a încuraja stiluri de viață și obiceiuri sănătoase și pentru a favoriza dezvoltarea abilităților și resurselor personale care să-l întărească pe adolescent, să îl facă mai puțin vulnerabil și să acționeze ca niște elemente de protecție față de presiunile exercitate de mediul ce stimulează consumul de substanțe (prieteni, alte persoane de referință, mediile de comunicare, societatea). Analiza situației de ansamblu prealabile și cunoașterea bunelor practici și a experiențelor disponibile la nivel internațional, constituie baza definirii clare a obiectivelor acțiunilor viitoare, a grupurilor țintă, a practicilor și componentelor de program eficiente, precum și a tipului de măsuri specifice și eficiente.

După cum deja notase Bandura (1986) și ulterior și alți autori, comportamentul este un rezultat al interacțiunii dintre mediu (contextul social ce influențează credințele sociale normative ale individului), situație (influențele culturale și de mediu asupra cunoștințelor și valorilor care influențează atitudinile) și persoană (existența de abilități sociale și perceperea propriei persoane). Conform teoriei interacționale a delincvenței, care combină elemente din teoria controlului și învățării sociale, comportamentul deviant este rezultatul, atât al legăturilor slabe ale persoanei cu societatea convențională, cât și al unui mediu social sărac în care să poată fi învățat și întărit un comportament adecvat. Adolescenții, care se află în strânsă legatură cu părinții lor și într-o relație sigură cu școala și alte activități convenționale, fapt care implică existența anumitor preocupări și totodată apartenența la rețele sociale convenționale care pot exercita control asupra lor și scad probabilitatea implicării în activități deviante, au o disponibilitate redusă de a adopta comportamente antisociale. La fel de importante sunt însă și trăsăturile de personalitate, caracteristicile psihologice și psihopatologice ale individului și predispoziția acestuia de a adopta un comportament de consum (ceea ce individul extrage din mediu, expectativele pe care le are asupra comportamentului și cunoștințele sale în legatură cu consecințele asupra stării de sănătate).

Trecerea la consumul de droguri poate fi un rezultat al socializării (în cadrul căreia un rol determinant îl au agenții de socializare primară: familia, școala și grupul de egali), al unei rupturi care se produce la nivelul percepției/asumării legăturilor cu normele prosociale sau al dependenței față de un stil de viață bazat pe consumul de droguri (depinde de tipul de drog, accessibilitatea acestuia și gradul de acceptare). Pentru a se produce însă un comportament stabil de delincvență este necesar un mediu social în care acesta să se poată învăța și în care să fie întărit, situație în care o mare importanță o au caracteristicile comunității din care individul face parte: dimensiune, mobilitate, distribuție pe vârste, oportunități sociale, sărăcie, familii numeroase, religie și instituții religioase (a fi într-un anturaj de/cu consumatori, cu valori în acest sens, este relevant pentru consolidarea acestui tip de comportament).

Influențele atitudinale, sociale și intrapersonale intervin într-un mod indepedendent și afectează într-o formă interactivă deciziile de a acționa sau nu într-un anumit mod. Relația dintre variable este dinamică și nu statică, bidirecțională între variabile și cu potențial de modelare în decursul evoluției individului. Modul de a se confrunta cu realitatea cotidiană și de a se vedea pe sine influențează în mod clar experiența adictivă care se poate converti într-o ”soluție magică” pentru a rezolva tot felul de activități și responsabilități care nu sunt adaptate vârstei, pentru a înfrunta mai bine situațiile de stres, dezamăgire, anxietate, durere, depresie, de compensare a eșecurilor individuale etc. sau de a arăta răzvrătire/opoziție față de orice autoritate și control asupra propriei vieți, atitudine prin care tinerii caută, în general, să-și manifeste independența personalității lor și să-și dobândească conștiința de sine.

Ulterior, dacă comportamentul adictiv a fost adoptat, individul respectiv este, în cele mai multe cazuri, respins de către comunitate și supus unui proces de stigmatizare, etichetare. Atribuirea unui rol puternic stigmatizat toxicomanului, îl obligă pe individul dependent să se asocieze cu alți indivizi consumatori pentru a putea adera la normele și valorile create de subcultura consumatorilor de droguri și pentru a putea găsi un sprijin în aceste norme și valori. Includerea individului în subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepției de sine, facilitând acestuia transformarea într-un dependent de "carieră".

În consecință, în stabilirea obiectivelor prevenirii se au în vedere trei elemente cheie, care conturează patru strategii de intervenție:

drogurile – strategia de control care include stabilirea normelor de reducere a cererii și ofertei de droguri și asigurarea îndeplinirii lor (controlul se exercită asupra consolidării comportamentelor prin intermediul administrării de pedepse; de ex. interzicerea cultivării anumitor plante și preparării anumitor substanțe și eliberarea rețetelor speciale pentru anumite categorii de substanțe);

persoana – strategia de influență (abordează nivelurile cognitive și informaționale, acționând prin activități persuasive, educaționale, bazându-se pe influența mediilor de comunicare în masă) și strategia de dezvoltare a competențelor (care cuprinde activități de tip educațional care au ca scop dezvoltarea de abilități și capacități de rezistență la situațiile de risc ale consumului de droguri);

mediul – strategia configurării mediului (se referă la crearea și dezvoltarea de medii care să nu faciliteze abuzul de substanțe și la crearea de activități constructive care să reprezinte alternative la consumul de droguri).

În concluzie, primul pas în stabilirea unor măsuri de prevenire eficiente constă în cunoașterea dimensiunilor și specificului problemei:

cifre orientative privind prevalența consumului, tipuri de substanțe utilizate preponderent, vârsta de debut etc;

care sunt categoriile de risc/vulnerabile (ex: anumite grupuri etnice, copiii străzii, copii neglijați și tineri din familii disfuncționale, tinerii infractori, prostituate etc);

factorii de risc și de protecție pentru o colectivitate/țară;

cunoașterea situației de ansamblu prealabile (activitățile existente și conținutul acestora, precum și cunoștințele, opiniile și atitudinile populației țintă).

Prezentarea succintă, în cadrul primului capitol, a situației la nivel mondial și european arată că, în prezent, situația este relativ stabilă în multe țări, existând chiar semne de populație în curs de îmbătrânire, fapt care reflectă probabil o incidență redusă. Chiar dacă în ultimii ani nu s-au înregistrat creșteri importante și există dovezi privind stabilizarea sau scăderea consumului de canabis în special în rândul tinerilor, situația rămâne critică deoarece nivelurile consumului de droguri sunt încă ridicate, iar media vârstei de debut a scăzut de la 19 ani în anii ’60 la 12 ani pentru copiii anilor ’80. De asemenea, deși canabisul continuă să fie drogul cel mai des produs, traficat și consumat (2007: 142,58 -190,27 milioane de persoane), crește proprția celor care consumă droguri mult mai periculoase (cocaină și heroină, care se mențin în top, metamfetamină, amfetamină și ecstasy sau noi droguri „la modă”) și consumul recreațional de droguri (ketamină, GHB, LSD și ciuperci halucinogene), iar o nouă trăsătură importantă a fenomenului consumului de droguri în UE, este policonsumul de substanțe psihoactive, inclusiv alcool și tutun, care pune mari probleme sistemelor de monitorizare și tratament a drogurilor, concentrate până acum pe monoconsum. Dealerii devin foarte inventivi în ceea ce privește procedeele de producție și gamele de produse și găsesc noi oportunități de comercializare care, cel puțin deocamdată, nu încalcă/ocolesc legea: magazinele de vise „magazine legale de droguri false” și cele online. Internetul oferă tot mai multe oportunități de promovare și vânzare a ciupercilor halucinogene, fără a oferi însă și informații complete cu privire la riscurile pentru sănătate.

O analiză a datelor statistice privind cererea de tratament evidențiază o predominanță a admiterilor la tratament pentru opiacee în Asia și Europa (în anul 2007, la nivel mondial aproximativ 15,16 – 21,13 milioane de persoane, la nivel european 403.089 de persoane, iar la nivel național 1891). La nivelul UE, conform datelor OEDT pentru perioada 1997-2007, se observă că, din 24 de țări, doar Spania, Belgia și Slovacia au avut cele mai multe admiteri la tratament în primii ani ai perioadei de referință (1998-2000), în alte 13 țări cele mai mari valori înregistrându-se în anii 2005-2007 (în top se află UK și Germania pentru care raportul pe cei 10 ani – 2007:1997- este de 4,7, respectiv 4,2). De asemenea, în perioada 2006 – 2007, opt țări au raportat că a crescut, atât numărul de consumatori care au început tratamentul pentru consumul primar de heroină, cât și procentul lor din numărul total al pacienților.

Heroina continuă să fie principalul factor responsabil de morbiditate și mortalitate legate de consumul de droguri, injectarea rămânând, în continuare, modul predominant de administrare cel puțin în unele dintre noile SM în care consumul de heroină este de dată mai recentă. Se estimează că există între 1,2 și 1,5 milioane de consumatori de opiacee problematici în UE și Norvegia, majoritatea acestora fiind consumatori de heroină, iar dintre CDI se extimează că ar putea fi infectați cu virusul HIV aproximativ 3 milioane (18,9%) la nivel mondial, dintre care 1 milion la nivel european (cele mai mari valori înregistrându-se în Europa de Est). De asemenea, un alt semnal de alarmă este dat de rata infecției provocate de virusul hepatitei C (VHC) considerată „epidemia ascunsă a Europei”: în 2006-2007 jumătate dintre țări raportau niveluri de peste 40 % pentru HVC (peste 60% în Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Polonia, Portugalia, Marea Britanie, Norvegia și România).

Principala cauză de deces în consumul de stupefiante rămâne supradoza: în perioada 1990 -2006, s-au înregistrat la nivel european peste 135 000 de decese induse de droguri (o medie de 22 de decese la o populație de un milion de europeni cu vârsta între 15 și 64 de ani, majoritatea fiind bărbați cu o vârstă medie de treizeci și cinci de ani). Referitor la decesele legate indirect de consumul de droguri, se estimează că în 2006, peste 2100 de persoane au fost victime ale HIV/SIDA, iar traumele (accidente, omucideri și alte acte de violență) și sinuciderea ar putea fi cauza a cel puțin 25 % din mortalitatea consumatorilor problematici de droguri.

În privința situației din România, cercetarea, la nivel național, privind cunoștințele, atitudinile și practicile legate de consumul de droguri licite și ilicite în populația generală a arătat o ușoară scădere a consumului de tutun, alcool și droguri ilicite. Astfel în 2007, comparativ cu 2004, prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții a scăzut de la 62,1% la 55,3%, cea pentru consumul de alcool de la 87,1% la 81,7%, iar pentru droguri ilicite de la 1,7% la 1,5%. Dacă în privința datelor privind consumul de tutun și alcool nu am motive să cred că nu ar reflecta situația reală, consider însă că datele privind consumul de droguri ilicite trebuie privite cu rezervă având în vedere că:

pe de o parte, doar 2 studii sunt insuficiente pentru a stabili o tendință, iar subiectul (cel puțin în privința consumului de droguri ilicite), fiind unul foarte sensibil și sancționat, atât legal, cât și social există tendința ca informațiile să fie filtrate de către respondenți prin mecanismele de auto-protecție,

pe de altă parte studiul ESPAD-2007 a arătat, comparativ cu anii anteriori (1999, 2003), o tendință de creștere în consumul oricărui tip de drog ilegal în rândul elevilor de 16 ani, iar studiul GPS -2007 pentru grupa de vârstă 15-24 ani o creștere a prevalenței consumului de canabis (de la 2,7% la 3,7%). De asemenea, proporția admiterilor noi la tratament din anii 2007 și 2008 este mai mare decât cea a recidivelor. Cum bine se știe că cei mai expuși sunt adolescenții și tinerii, iar solicitarea tratamentului se face, în general, după mulți ani de consum este posibil, mai degrabă, ca la ora actuală să vedem doar vârful aisbergului, iar fenomenul să ia o amploare greu de controlat într-un timp relativ scurt (cum s-a întâmplat de fapt și în alte țări europene, ilustrativă în acest sens fiind declarația făcută în 1978 revistei franceze L’Express de către John Warner, șeful serviciilor americane antidrog pentru cooperare cu țările vest-europene: „Vă aflați (vest-europenii) în fața unei crize teribile. Dumneavoastră veți trăi ceea ce am cunoscut noi în Statele Unite în anii ’60, când am înregistrat cea mai mare cotă a consumului de droguri. Ceea ce rămâne dramatic este că exemplul nostru nu v-a servit la nimic”);

de asemenea, trebuie luat în considerare și că: numărul admiterilor la tratament ca urmare a consumului de substanțe psihoactive a rămas relativ stabil în perioada 2001-2008 (valori mai mici de 2134 cât s-a înregistrat în 2001), dar numărul unităților medicale din cadrul MS care raportează date a scăzut din 2005; deși din 2007 numărul centrelor publice, private sau susținute de către organizații neguvernamentale care acordă asistență (de ex: centrele CAIA ale ANA, centrul ARENA, clinica Psymotion) a crescut, cel puțin în București, nu reușesc să acopere solicitările pentru substituția cu metadonă și există liste de așteptare, fiind necesară stabilirea unor criterii de prioritizare; iar la numărul consumatorilor tratați în ambulatoriu sau în unitățile spitalicești trebuie adăugat și cel al celor tratați de detenție (ex. în 2009, în sistemul penitenciar au fost incluse în program de substituție 39 de persoane).

Cu toate acestea, studiile la nivel național aduc informații extrem de valoroase și necesare pentru orientarea prevenirii cererii de droguri și implementarea de măsuri eficace și eficiente: tipuri de substanțe utilizate preponderent pe grupe de vârstă, vârsta de debut, categoriile de risc/vulnerabile, opinii, atitudini și percepții, accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor, factorii de risc și de protecție etc.

Conform analizei datelor statistice disponibile pentru perioada 2000- 2008 și a rezultatelor studiilor naționale și locale existente, prezentată în capitolul 2, în privința situației la nivel național se observă următoarele aspecte:

consumul de alcool și tutun se menține la valori crescute: aproximativ una din două persoane de 15-64 de ani au fumat sau au experimentat starea de ebrietate cel puțin o dată în viață (tutun -55,3%, consum de alcool -81,7%, consum excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate – 56%), iar datele pentru consumul persoanelor de 15-24 ani nu sugerează vreo schimbare pentru viitor. De asemenea, evaluarea rapidă a situației consumului de heroină injectabilă indică o ușoară creștere a numărului de consumatori problematici de droguri în București: 2007-16.900, 2008-17.400, 2009-17.767;

drogul ilicit cel mai experimentat de populația de toate vârstele este canabisul, celelalte droguri fiind încercate cu precădere de persoanele de 15-34 ani. Prevalența consumului de-a lungul vieții de droguri ilicite înregistrează cele mai ridicate valori la persoanele cu vârsta între 25 și 34 ani, cu excepția consumului de ecstasy, canabis și inhalante care sunt raportate mai ales de către tinerii de 15-24 ani;

există discrepanță între cunoștințe și comportamente: de ex., deși populația deține cunoștințe generale corecte despre consecințe (atât fumători cât și nefumători consideră fumatul și fumatul pasiv un pericol pentru sănătate), acestea generează într-o mică măsură și atitudini corespunzătoare;

consumul de tutun, alcool și droguri ilicite este mai mare la persoanele de sex masculin, comparativ cu cele de sex feminin, iar bărbații, spre deosebire de femei, au încercat, cel puțin o dată în viață, toate tipurile de droguri ilegale. Comparativ cu celelalte regiuni ale țării, prevalența consumului de droguri ilegale are valori mai mari în București unde se consumă și toate tipurile de droguri;

rezultatele studiului calitativ privind evaluarea serviciilor de asistență a consumatorilor de droguri și alcool, în regiunile Cluj, Iași, București, Brașov și Constanța, au conturat următorul profil al consumatorului pentru copii: droguri ilicite (majoritatea de heroină), de sex masculin, din mediul urban și toate mediile sociale și pentru adulți: droguri injectabile (heroină), predomină sexul masculin, de 19/20-30 de ani, medii sociale diferite, fără asigurare medicală, din urban, majoritatea la prima internare;

vârsta medie de debut în consum este, cel puțin pentru drogurile licite, în jur de 12 ani: tutun – 12,96 ani și alcool – 12,44 ani, debutul precoce fiind însă întâlnit tot mai des (de ex: pentru alcool – cea mai mică vârstă declarată a fost de 3 ani, canabis – 11 ani, pentru ecstasy -14 ani);

studiile realizate în rândul consumatorilor de droguri injectabile (în general, beneficiari ai serviciilor de schimb de seringi din București) arată că: drogul cel mai consumat este heroina care este administrată preponderent pe cale injectabilă și zilnic, perioada de consum pe cale injectabilă fiind în medie de circa 5 ani (de cel puțin 6 luni până la 12 ani); debutul în consumul de droguri are loc la vârsta adolescenței (25% au început înainte de 15 ani și 75% înainte de 18 ani), fiind urmat în scurt timp de administrarea pe cale intravenoasă între (13 ani și 31 de ani, cu o vârstă medie la prima administrare de 19,5 ani), cei mai mulți consumatori fiind inițiați de persoane cunoscute (prieteni, vecini, iubit/iubită, mai rar un membru al familiei care este deja dependent). Majoritatea sunt bărbați, având vârsta medie de aproximativ 18-20 ani și ar putea fi încadrați în două tipuri de consumatori : unul de risc maxim, format din indivizi fără resurse și fără educație, în proporție semnificativă de etnie romă, incluzând persoane care practică sexul comercial, care au probleme mari de delincvență etc. și altul de risc moderat, format din persoane care sunt încă prinse în sistemul de învățământ (inclusiv în cel de lungă durată) care mai au resurse financiare proprii sau de la familie (care lucrează), sunt mai bine informați, etc.

în perioada 1996-2001, se remarcă creșterea de 11,5 ori a numărului de persoane admise la tratament ca urmare a consumului de substanțe psihoactive, concomitent cu scăderea mediei de vârstă a consumatorilor (de la 20-22 de ani la 16-17-18 ani) și creșterea numărului de consumatori de heroină injectabilă. Din 2002, numărul admiterilor la tratament este oscilant având o tendință de scădere până în 2006 (cu 29,1% mai puțin decât în 2002), pentru ca ulterior să crească doi ani consecutiv, astfel încât în 2008 ajunge la o valoare similară cu cea din 2002. Deși ultimele rapoarte naționale sugerează o stabilizare a fenomenului, se observă că datele nu susțin o astfel de concluzie mai ales dacă se au în vedere și argumentele expuse anterior (pg.308-309). Cel mai frecvent se solicită asistență medicală pentru consumul de heroină (administrată preponderent pe cale injectabilă) și se remarcă concentrarea cazurilor de asistență pentru consum de heroină în București și creșterea cazurilor noi de admiteri la tratament, pe fondul dezvoltării rețelei de servicii. Analiza datelor conturează următorul profil al consumatorului de droguri care solicită tratament: de sex masculin, cu vârsta mai mică de 30 de ani, fără ocupație/șomer, din București, consumator de heroină pe cale injectabilă; deși datele privind indicatorii sociali sunt puțin comparabile sau incomplete, ne ajută să întregim profilul consumatorilor care solicită tratament: fără ocupație (dar care alocă, conform studiului MARA realizat în 2008, sume variind între 30 de milioane și 150 de milioane de lei vechi pe lună; modalitățile cele mai frecvente prin care consumatorii obțin banii necesari sunt: furatul din magazine, practicarea sexului comercial, cerșitul, vânzarea de droguri și chiar vânzarea propriei locuințe) și cu un nivel mediu de educație (studii liceale între 52% în 2003 și 70,5% în 2007), aproximativ jumătate locuiesc împreună cu părinții și aproximativ ¼ împreună cu partenerul și au diferite probleme psihice. Deși în România este imposibil în prezent să se realizeze o monitorizare a costurilor reale, conform ordinelor MS, costul mediu pentru pacientul tratat a crescut de la 77 € (2001) la 161€ (2005), pentru ca în perioada 2006 – 2008 să scadă la 130 €.

tendința bolilor infecțioase asociate consumului de droguri este stabilă și similară cu cea existentă la nivel regional: valori reduse pentru HIV, sub-raportată pentru HVB și cu valori peste media europeană pentru HVC; folosirea în comun a echipamentelor de injectare, practicarea sexului neprotejat (de multe ori, cu parteneri multipli) și adresabilitate redusă la testarea pentru HIV sau HVC și la serviciile medico-sociale sunt comportamente frecvent întâlnite; adesea se preferă refolosirea seringilor nu forțați neapărat de lipsa acestora, ci mai ales pentru a evita situații neplăcute la cumpărarea din farmacii și datorită disponibilității reduse în locuri și la ore neobișnuite, când subiecții aflați în criză au nevoie urgentă de ele; s-a constat că procentul cel mai mare al cazurilor de infecție cu VHC se înregistrează în rândul persoanelor cu un istoric de consum al drogurilor pe cale injectabilă mai mare de 5 ani (71,2%) și că probabilitatea de apariție a infecției VHC este de 0,7 ori mai mare în rândul CDI din programele de schimb de seringi comparativ cu a CDI din programele de tratament;

în continuare, raportările pentru decesele ca urmare a consumului de droguri sunt disponibile doar pentru București, deși în acest moment și laboratoarele din Timișoara și Iași au capacități de detecție similare. Dar, chiar și pentru București există argumente care susțin ipoteza unui număr real mai mare al deceselor ca urmare a consumului de droguri. Deși, în ultimii 2 ani numărul cazurilor de decese ca urmare a consumului de droguri este în ușoară creștere, specialiștii consideră că schimbarea nu poate fi în mod sigur atribuită creșterii reale a numărului de consumatori sau schimbărilor în consum, ci este mai degrabă determinată de îmbunătățirea capacităților de detecție de laborator și de o creștere a concentrației dozelor de stradă. Majoritatea persoanelor decedate ca urmare a consumului de droguri sunt persoane de sex masculin și cu vârsta mai mică de 30 de ani. În 2008, se remarcă o răspândire mult mai uniformă, ca distribuție geografică, a locului de deces față de ani anteriori, când zona Rahova-Ferentari concentra mai mult de jumătate din cazuri. Creșterea numărului de decese pentru persoane sub 19 ani și a numărului de persoane cu istoric cunoscut de consum de droguri, concomitent cu creșterea mediei de vârstă (2007- 21,2 ani; 2008- 25,26 ani) sugerează, atât un nou ”val” de consumatori, cât și consumatori cu un istoric de consum de lungă durată. Opiaceele rămân, în continuare, principala cauză de deces (există creștere atât a proporției pentru intoxicațiile cu opiacee, cât și a cazurilor în care persoana respectivă era pacient cunoscut cu tratament de substituție) și decesul survine cel mai frecvent la domiciliul persoanei;

în privința ofertei pe piața ilicită (producție, surse de furnizare și modele de trafic) și a capturilor de droguri, evoluția este fluctuantă, ceea ce face imposibilă trasarea unei tendințe de manifestare. În prezent, ca și în anii precedenți, România continuă să fie mai ales un spațiu de tranzit al drogurilor de mare risc (existând însă posibilități de producere a drogurilor naturale și sintetice, precum și de cultivare ilegală de plante din care se extrag droguri), menținerea la nivel scăzut a cantităților pentru distribuția internă fiind influențată de: numărul redus de consumatori de droguri de mare risc; puterea de cumpărare scăzută (ce determină un preț de desfacere mai mic față de cel din țările vest-europene) și durata relativ mare necesară recuperării fondurilor investite. Cele mai multe capturi se regăsesc la nivelul Laboratorului Central București, iar „referior la zonele de distribuire se poate afirma că ele se găsesc în aproape toate sectoarele și cartierele Capitalei, predominante fiind cele locuite preponderent de rromi și cetățeni străini, în special iranieni, turci, irakieni”. În privința disponibilității percepută de populație, conform GPS-2007, la nivel național, mai mult de 20% din populația generală (15 și 64 ani) au declarat că este ușor să îți procuri diferite droguri în termen de 24 de ore (cel mai facil acces fiind declarat de către cei care locuiesc în capitală);

analizând comparativ, pentru perioada 2002-2008, evoluția numărului de admiteri la tratament, a cantităților de heroină confiscate și a prețului maxim la nivelul străzii pentru heroină se constată pentru primii 5 ani o evoluție corelată între cei 3 indicatori: creșterea numărului de capturi este însoțită atât de creșterea prețului, cât și de creșterea numărului de admiteri la tratament (scăderea accesibilității și disponibilității heroinei determină creșterea numărului de consumatori care solicită ajutor), iar scăderea numărului de capturi este însoțită, atât de scăderea/stagnarea prețului cât și de scăderea numărului de admiteri la tratament; în 2008, deși atât capturile cât și prețul minim cresc substanțial, se constată o scădere a numărului de consumatori care solicită ajutor (necorelarea cu scăderea capturilor de heroină este posibil să fie determinată însă de alți factori cum ar fi de exemplu: creșterea disponibilității în general, migrația consumatorilor către zone mai accesibile în privința disponibilității drogurilor, fluctuația €- Leu sau accesibilitatea/calitatea serviciilor de tratament);

numărul de infracțiuni la regimul drogurilor și precursorilor a crescut constant, astfel încât în anul 2008 se înregistrează o creștere de 8,4 ori față de 2000. De asemenea, numărul persoanelor cercetate pentru încălcarea dispozițiilor Legii 143/2000 a crescut în perioada de referință de 5,7 ori. Se observă însă faptul că, exceptând anul 2008, deși numărul persoanelor cercetate de parchete a crescut, ponderea celor trimise în judecată a scăzut (de la 55,4% în 2001 la 16,3% în 2007; pentru 2008 proporția este de 20,13%), înregistrându-se o creștere pentru cauze cu soluții de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală. De asemenea, din totalul condamnărilor la regimul drogurilor, ponderea pedepselor cu închisoarea, cu executarea pedepsei în penitenciar, a scăzut de la 92,1% în 2000, la 62,6%-2007, pentru ca în 2008 să crească, din nou, la 70,9%. Per ansamblu, ponderea persoanelor condamnate, de către instanțele de judecată, la pedeapsa cu închisoarea, cu executare în penitenciar, din totalul persoanelor cercetate de către IGPR și IGPF, pentru infracțiuni la Legea 143/2000 cu modificările și completările ulterioare, a scăzut de la 31,6% – 2000 la 11% – 2008. Conform datelor socio-demografice ale persoanelor cercetate, se poate contura următorul profil: sex masculin, între 18 și 30 de ani, naționalitate română, cu antecedente, nivel de școlarizare scăzut, fără ocupație și rezidența în București;

dacă inițial atenția presei era focalizată aproape în exclusivitate pe aspectele criminalități legate de droguri (mari capturi de stupefiante, rețele de trafic anihilate de poliție, spălarea de bani proveniți din traficul ilicit etc.), pe cazurile în care au fost implicate persoane publice (de ex. în 2005 principalul subiect a fost „Cocaina pentru VIP-uri” ) sau termeni de cod folosiți la nivelul străzii pentru a disimula anumite substanțe ilicite sau capturile de stupefiante și precursori, în prezent, articolele din mass-media vizează foarte mult latura socială și de sănătate publică (tratamentul adicțiilor, activitatea din centrele de substituție cu metadonă, activitățile de harm-reduction, campanii de prevenire), consumul de substanțe etnobotanice și weed shopuri, evaluarea fenomenului (cercetări și studii de specialitate, rapoarte naționale de evaluare și monitorizare) și schimbările din structura sistemului național de implementare a politicilor publice antidrog. Deși abordarea media s-a schimbat mult în ultimii ani, cercetarea privind respectarea drepturilor omului, realizată în anul 2007 de asociația Integration, arăta că încă consumatorii de droguri sunt supuși discriminării: dezvăluirea identității persoanelor și asocierea consumului de droguri cu alte acte infracționale;

persoanele care practică sexul comercial, copiii străzii și persoanele aflate în detenție sunt persoane cu risc ridicat în a deveni consumatori de droguri. Conform unui studiu, efectuat în anul 2005 de Departamentul de cercetare al Population Services International (PSI), în rândul persoanelor de sex masculin care practică sex cu alți bărbați, 5,8% consumaseră droguri în ultimele două luni (heroină, alte droguri, heroină și alte droguri), iar studiul realizat în anul 2008 de ANA, în București, a arătat că: 85% dintre respondente (N= 200 de persoane practicante ale sexului comercial) consumau în mod uzual heroină (9% aurolac, 2% amestec de heroină cu cocaină ”speed ball” și 1% cocaină), 72,5% dintre cele care au declarat consumul de droguri injectabile se injectaseră în ultimele 24 de ore, 27% dintre respondente au folosit în comun ace/seringi și doar 62% dintre subiecți au menționat că au accesat unul dintre serviciile medicale de asistență în ultimele 12 luni.

datele statistice privind consumatorii de droguri aflați în detenție arată o creștere continuă a numărului celor care se declară consumatori de droguri la intrarea în penitenciar, iar pentru ultimii ani, a proporției celor cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani (2004- 2,1%, 2005- 3,9%, 2007 – 6,1%, 2008-4,4%). Majoritatea sunt de sex masculin, se încadrează în grupa de vârstă 20–29 de ani și au consumat heroină pe cale injectabilă (2008-71,4%). Studiul național privind Prevalența consumului de droguri în sistemul penitenciar din România, realizat în anul 2006 de către ANA și ANP, arăta că: 7,1% dintre respondenți erau condamnați pentru infracțiuni la Legea 143 și că există consum de substanțe psihotrope în penitenciar: medicamente cu conținut psihotrop (14%), alcool (6,8%) și droguri ilicite (2% pentru tot eșantionul și 5,7% pentru deținuții care-și execută pedeapsa în penitenciarele din București), cel mai consumat drog fiind marijuana, urmat îndeaproape de heroină, hașiș, cocaină, ecstasy și metadonă (pentru eșantionul pe București: heroină, cocaină, canabis, ecstasy, metadona, amfetamine și LSD). 45,8% dintre deținuți au declarat că se aflau sub influența unei substanțe în momentul comiterii faptei pentru care au fost închiși, cei mai mulți indicând alcoolul – 86,3% și heroina – 9,7% (celelalte substanțe înregistrând o proporție mult mai redusă: medicamente-1,7%, hașiș -1,6%, cannabis -1,4%, cocaină-1%, ecstasy-0,1% și amfetamine-0,1%). Analiza corelațiilor dintre prevalența consumului de droguri ilicite de-a lungul vieții și caracteristicile socio-demografice ale deținuților ne indică următorul profil al utilizatorului de droguri ilicite: tineri (15 – 24 ani), au locuit în capitală înainte de detenție (45,2%); nu au absolvit decât studiile primare sau sunt fără studii ori erau înscriși într-o formă de învățământ (elev/student-36%), fără ocupație (30%), în concubinaj sau necăsătoriți și cu venituri mai mari decât media (36,6%). Studiul, realizat anul următor de ANP cu sprijinul fundației Romanian Angel Appeal, arată o creștere (posibil să fie o creștere a declarării/recunoașterii) a consumului de droguri: 5,7% dintre deținuți (la nivel național) au declarat că folosesc droguri injectabile (13% dintre deținuți au declarat că ei cunosc și alte persoane care folosesc droguri injectabile). 3,7% au folosit ace/seringi în comun cu alte persoane, iar analizele de sânge efectuate au evidențiat: o prevalență a infecției cu HVB de 17,4%, HVC- 3,9% și HIV- 2,1%;

consumul de droguri în grupurile de copii și tineri ai străzii- cercetarea realizată în 2002, în București, de organizația Salvați Copiii arăta că, mai mult de trei sferturi dintre aceștia (76%) încep să consume droguri între 14 – 18 ani, iar copiilor sub 14 ani le este caracteristic fumatul și, în cazul celor care trăiesc permanent în stradă, inhalarea de solvenți și, arareori, consumul de alcool. 90% dintre cei chestionați au declarat că fumează (vârsta de debut fiind 9-10 ani), 95% că au consumat sau obișnuiesc să consume zilnic băuturi alcoolice (debut între 7 – 8 ani pentru bere și la 11-12 ani pentru băuturi alcoolice tari și ”orice”), 86,4% dintre copiii și tinerii străzii au consumat "aurolac" (68,2% -fac asta în mod regulat, dintre care 35,1% de peste 4 ani, ajungând în anumite cazuri la nouă ani sau chiar mai mult; vârsta de debut este de 11-13 ani, de regulă, vârsta la care se ajunge în stradă prin renunțarea la familie), iar prevalența de-a lungul vieții a consumului de heroină era de 31,4% din care 12,8% au fost evaluați ca dependenți (își injectau drogul de cel puțin două, trei ori pe săptămână). Injectarea drogurilor tari (heroina) începe la 11-13 ani; zonele cele mai expuse din punctul de vedere al consumului de droguri puternice fiind Gara de Nord, Piața Victoriei și zona Pieței Unirea.

În concluzie, putem spune că, deși consumatorii de droguri provin din cele mai diverse pături ale societății, unele categorii sociale sunt mai expuse la acest flagel și sunt mai tentate de consumul de droguri: bărbații comparativ cu femeile, persoanele tinere mai mult decât persoanele vârstnice, locuitorii orașelor (în special, cei din capitală) în comparație cu persoanele din mediul rural; persoanele necăsătorite/copii ai străzii/aflate în detenție, în comparație cu cele căsătorite și cu un cămin stabil.

Datele disponibile ne permit să punctăm și câteva aspecte orientative privind consumul de droguri licite și ilicite de către adolescenții și tinerii de 15-24 de ani:

comparativ cu situația la nivel european, România este, deocamdată, o țară cu prevalență scăzută în ceea ce privește consumul de tutun (inclusiv în privința proporției celor care au început să fumeze la 13 ani sau mai devreme și a celor care fumează zilnic), alcool (inclusiv consumul excesiv de-a lungul vieții și consumul compulsiv din ultimele 30 de zile) și droguri ilicite;

aproximativ una din două persoane de 15-24 de ani fumează (18,3% dintre elevii de gimnaziu, 52,9% dintre elevii de liceu și 67,5% dintre tinerii de 18-22 ani), patru din cinci consumă băuturi alcoolice (51,8% pentru grupa 11-14 ani, 78,8% pentru 15-18 ani și 85,8% pentru 18-22 ani), iar una din trei consumă excesiv alcool până la starea de ebrietate (2007-34%); studiile la nivel național indicând însă o posibilă tendință de scădere a consumului de tutun și alcool;

prevalența consumului de droguri ilicite este de aproximativ 4% – 6,7% (ajungând până la 10,7% pentru elevii din clasa a XII, 10,8% pentru tinerii în vârstă de 19-22 ani și 76% pentru copii și tinerii fără adăpost; incluzând și consumul de medicamente fără prescripția medicului poate ajunge la 14,5%, în creștere față de 2003 când a fost de 3,4%); drogul ilicit cel mai experimentat este canabisul (pentru care există semnale de creștere), iar pentru ecstasy și inhalante se înregistrează valori mai mari decât la restul populației;

unul din 5 adolescenți declară că fac parte din grupuri în care toți/majoritatea fumează (19,2%), iar 51,1% că părinții știu că fumează (M-56%, F- 46,9%); mai mult de jumătate dintre respondenți au declarat că fac parte din grupuri în care toți/majoritatea consumă alcool (58,1%), iar 4,6% că în familia lor se consumă zilnic alcool; unul din 5 adolescenți declară că în grupul lor de prieteni sunt persoane care consumă droguri (19,8%);

în anul 2000 fenomenul consumului de droguri era considerat o problemă gravă pentru România în opinia a 86% dintre respondenți, iar în 2009 – 48,4% dintre elevii de clasa a XII-a consideră că, la nivelul liceului în care învață, cea mai gravă problemă o reprezintă consumul de droguri, 22% recunosc că li s-au oferit droguri de către prieteni, cunoștințe sau alte persoane;

debutul în consumul de tutun și alcool sau experimentarea stării de ebrietate se face în jurul vârstei de 13 ani, pentru canabis cea mai mică vârstă declarată a fost de 11 ani (76,6% dintre consumatorii de canabis menționând o vârstă de debut mai mică de 24 ani), iar pentru ecstasy cea mai mică vârstă de debut declarată a fost 14 ani, iar cea mai mare de 30 ani;

analizând media europeană, pentru toate tipurile de droguri incluse în studiu, în privința procentului de elevi care au debutat în consum la cel mult 13 ani, se observă că pe primele locuri se află drogurile legale: țigările și băuturile alcoolice, ordinea fiind aproximativ aceeași cu percepția accesibilității (ușor/foarte ușor) acestora de către adolescenți. Ulterior crește consumul de tutun astfel încât cea mai mare prevalență de-a lungul vieții este cea pentru fumat (60%), iar consumul de bere trece pe locul secund (49%). Comparativ cu consumul de tutun și alcool, cel de droguri ilicite înregistrează valori relativ mici (cu excepția canabisului – 19%);

băieții fumează și consumă alcool și droguri ilicite într-o proporție mai mare decât fetele și consumul este mai mare pentru subiecții din marile orașe comparativ cu cei din mediul rural; bărbați au încercat, spre deosebire de femei, cel puțin o dată în viață, toate tipurile de droguri ilegale și există și un consum mai mare; conform studiului publicat în 2001 de către CSCPT, deși ponderea tinerilor (subiecți de 15-29) dependenți, de sex masculin este în continuare mai mare decât cea fetelor, se constată o tendință clară de reducere a acestui decalaj (de la un raport de 3:1 în anii '96-'97 la 2:1 în perioada de referință) și că majoritatea persoanelor de sex feminin declară că au ajuns la dependență fiind influențate de parteneri sau din dorința de a slăbi;

ca și în alte țări europene, adolescenții preferă să consume bere și vin și mai puțin băuturi spirtoase, iar consumul de alcool este influențat de suma de bani pe care tinerii o au la dispoziție, se face în cele mai multe cazuri la domiciliul propriu/sau al altei persoane ori în locații de petrecere a timpului liber (discotecă, bar, restaurant ) și se manifestă diferențiat în funcție de gen și de mediul de proveniență al individului;

există discrepanță între cunoștințele despre consecințele fumatului și consumului de alcool și comportamente; în privința riscurilor pe care le poate avea fumatul: 52% dintre elevi (53% băieți și 51% fete) consideră că fumatul ocazional nu are niciun risc sau cel mult un risc scăzut, iar 6% (8% băieți și 5% fete) că fumatul a unui pachet pe zi nu implică, de asemenea, niciun risc sau cel mult un risc scăzut; în privința consecințelor consumului de alcool: 5,3% cred că riscă puțin sau deloc dacă consumă 4 sau 5 băuturi în fiecare zi, iar 15% apreciază că este puțin posibil/foarte puțin posibil ca excesul de alcool să dăuneze sănătății (băieții percep un risc diminuat/inexistent în mai mare măsură decât fetele); cei mai mulți dintre respondenți apreciază că drogurile nu au efecte pozitive și consumul de droguri a fost asociat cu persoanele cu probleme; 21,6% dintre elevii din clasa a XII- a de liceu consideră că ar trebui permis consumul de marihuana în România;

principalele măsuri prin care pot fi reduse riscurile consumului de droguri sunt: măsurile de ordin social (cum ar fi informarea/educarea), măsurile legale și controlul social, iar cele mai importante persoane care ar trebui să acorde ajutor sunt: familia și medicii.

Fenomenul consumului de droguri în rândul elevilor de liceu a devenit o realitate care nu mai poate fi ignorată și chiar dacă pentru unii dintre ei consumul încă este doar ocazional, pericolul este crescut pentru că, de multe ori reprezintă primul pas în consumul regulat al drogurilor sau, și mai grav, drogurile sunt consumate în amestec la petreceri. Deși nu se poate afirma cu certitudine că vârsta de debut este în scădere, conform studiilor realizate până în prezent, cei mai expuși sunt adolescenți aflați la vârsta învățământului preuniversitar (ultimele clase de gimnaziu și liceu). Pornind de la aceste considerente am realizat un studiu privind consumul de droguri în rândul elevilor din învățământul preuniversitar (liceu și școli de arte și meserii), care să constituie un punct de plecare pentru planificarea activităților și a programelor de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților.

O mai bună cunoaștere a consumatorilor permite înțelegerea amplorii acestui fenomen și a principalilor factori de vulnerabilitate și, deși cercetarea prezentată are unele limite (cele 8 județe din care s-a constituit baza de date pentru analiză nu sunt din toate regiunile țării, iar pentru drogurile ilicite, din cauza numărului mic de consumatori nu a putut fi realizată o analiză completă), analiza realizată se dorește a fi un pas către scăderea acestui deficit de informare, o imagine clară și obiectivă a situației actuale a consumului de droguri în rândul tinerilor din România.

Studiul de față se bazează pe modelul factorilor de risc și de protecție utilizat în studiile realizate de specialiștii Institutului Național privind Abuzul de Droguri (NIDA -National Institute on Drug Abuse, SUA) și a avut ca obiective specifice: evaluarea gradului de familiarizare (cunoaștere) a drogurilor ilegale și a nivelului de consum al diferitelor substanțe psihoactive în rândul populației școlare; cunoașterea caracteristicilor socio-demografice ale consumatorilor de droguri și identificarea unor modele de consum; identificarea unor opinii, atitudini și cunoștințe în rândul adolescenților în ceea ce privește consumul de droguri și identificarea factorilor de risc și de protecție pentru populația școlară din învățământul preuniversitar.

La baza acestei cercetări stau următoarele ipoteze pe care studiul de față urmează să le confirme sau să le infirme după caz: 1. în rândul elevilor cuprinși în sistemul educațional sunt adolescenți care au consumat cel puțin o dată substanțe psihoactive; 2. dacă adolescenții frecventează locuri unde se consumă droguri legale/ilegale, atunci cresc șansele ca respectivii să devină consumatori; 3. dacă adolescenții sunt bine informați asupra efectelor nefaste ale drogurilor atunci vor avea o atitudine de respingere și refuz și nu vor mai fi tentați să consume droguri; 4. dacă în familia în care traiește adolescentul există consumatori de droguri legale/ilegale, atunci cresc șansele ca adolescentul să consume și el droguri și cu cât părinții sunt mai permisivi, cu atât crește riscul ca adolescenții să devină consumatori de droguri; 5.dacă adolescentul se află în anturaj cu consumatori de droguri și există o accesibilitate mai mare a drogurilor, atunci crește șansa ca adolescentul să devină consumator; 6. consumul de droguri apare mai frecvent la tinerii cu probleme psiho-sociale (probleme familiale, stimă de sine scăzută, rezistență scăzută la influența prietenilor, etc.) și 7. prevalența consumului de droguri ilicite (mai ales a cannabinoizilor) este mai ridicată în rândul celor care au consumat/consumă tutun și/sau alcool, decât în rândul celor care nu au consumat/nu consumă.

Baza finală (pe care s-a realizat analiza) cuprinde un număr de 7526 de cazuri (subiecți) din 8 baze de date, fiecare fiind rezultatul unui studiu reprezentativ, realizat în județele: Brăila, Buzău, Constanța, Dolj, Mureș, Neamț, Vâlcea și Vrancea. Culegerea datelor a fost realizată în colaborare cu specialiști ai Inspectoratelor Școlare Județene și directorii/alte cadre didactice (consilieri școlari/psihologi) din unitățile de învățământ cuprinse în eșantioanele județene, iar coordonarea culegerii datelor și introducerea în baza de date a fost realizată de specialiștii CPECA din județele respective, cărora le adresez mulțumiri pentru că au acordat tot sprijinul necesar pentru realizarea acestor cercetări.

În toate studiile locale, tehnica de anchetă utilizată a fost chestionarul autoaplicat, completat simultan de mai multe persoane. Chestionarul a avut 53 de întrebări grupate pe 4 secțiuni: date socio-demografice, tutun, alcool și droguri ilicite, aplicarea sa durând aproximativ 40-50 de minute (o oră de curs) și a fost testat pe 70 de respondenți (trei dintre aceștia cu istoric de consum de droguri ilicite) din București și județele Olt, Vaslui și Buzău. Conceperea chestionarului, testarea acestuia, eșantionarea și ponderarea eșantionului (pentru fiecare din județele menționate), realizarea machetei bazei de date, analiza și interpretarea datelor și redactarea raportului a fost realizată de subsemnata.

În prezenta cercetare, pentru analiza datelor (SPSS) a fost făcută ponderarea (criterii: anul de studiu – clasa IX/X/XI/XII/XIII, sex –M/F și mediu de școlarizare – urban/rural) în funcție de caracteristicile populației școlare din România în anul școlar 2007-2008. Pentru toate tipurile de substanțe psihoactive s-a făcut verificarea logică între cele trei prevalențe (de-a lungul vieții, în ultimul an și în ultimele 30 de zile), vârsta de debut și frecvența consumului. Pentru drogurile ilicite, relevinul (drog ilicit care nu există) a fost folosit ca întrebare de control, iar întrebarea privind consumul de marijuana a fost introdusă de două ori cu formulări diferite.

Rezultate

A. Prevalența și frecvența consumului, familiarizarea cu drogurile ilicite și tipurile de droguri consumate, vârstă de debut, locații de consum și previziuni legate de consumul acestora în viitor:

consumul de produse alcoolice înregistrează cel mai înalt nivel al prevalenței consumului de droguri (85,5%), ceea ce confirmă faptul că alcoolul este un drog social larg acceptat. Aproximativ jumătate dintre adolescenți au declarat că, cel puțin o dată în viață, au fumat (57,3%) și/sau au consumat excesiv alcool până au ajuns la starea de ebrietate (41,2%), iar aproximativ unul din 10 (9,8%) că au consumat: marijuana sau hașiș – 4,8%, tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului – 3,6%, alcool împreună cu pastile (medicamente) -3,3%, ecstasy – 1,6% sau alte droguri ilicite (amfetamine, steroizi anabolizanți, heroină, cocaină, halucinogene etc.);

pentru consumul actual (în ultimele 30 de zile) prevalențele sunt: fumat -30%, consum de alcool- 54,4%, consum excesiv de alcool – 13,4% și consum de marijuana- 1,4%;

îngrijorător este faptul că foarte puțini rămân la stadiul unui consum experimental: doar 16,5% dintre cei care au consumat alcool, mai puțin de jumătate dintre cei care au fumat cel puțin o dată în viață (22,2%) și 2,8% dintre cei care au consumat marijuana;

referitor la adoptarea unor astfel de comportamente și în viitor, exclud cu siguranță posibilitatea (au optat pentru varianta de răspuns „imposibil”) pentru consumul de tutun – 41% (dintre respondenți care nu au fumat până în prezent, 10,8% au declarat însă că este posibil/foarte posibil ca ei să fumeze în următorul an), pentru cel de alcool- 33% și pentru consumul excesiv de alcool- 42,9%, iar în privința drogurilor ilicite proporția celor care au declarat că este posibil/foarte posibil să fumeze marijuana (iarbă) sau hașiș sau să consume un alt drog ilegal este de 11,2%. Cei mai mulți dintre respondenții care au optat pentru variantele de răspuns posibil/foarte posibil privind probabilitatea unui consum de marijuana în următorul an, sunt cei care au consumat deja marijuana sau hașiș (șansa ca un subiect care a consumat marijuana sau hașiș cel puțin o dată de-a lungul vieții să consume și în viitor este de 37,6 ori mai mare decât în cazul unui subiect care nu a consumat niciodată, iar pentru un subiect care a consumat vreodată marijuana sau hașiș există de 20,65 ori mai multe șanse să consume și în viitor);

dintre băuturile alcoolice, berea se află pe primul loc între preferințele adolescenților, fiind menționată de un procent de 62,7% dintre subiecți, urmată de vin (12,3%), băuturile cu un grad ridicat de alcool, cum ar fi whisky, cognac și amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate (7,6%). Băieții preferă într-o mai mare proporție berea, vinul sau băuturile alcoolice tari, iar fetele preferă mai mult șampania și alcoop-ul, iar respondenții de sex masculin consumă excesiv băuturi alcoolice, până la inducerea stării de ebrietate, într-o mai mare măsură decât fetele;

gradul de familiarizare, de cunoaștere a drogurilor ilegale: cele mai cunoscute droguri sunt cocaina, heroina și marijuana/hașișul, patru din cinci adolescenți declarând că au auzit de ele (82,8%, 82,7%, respectiv 81,3%); următoarele două sunt ecstasy și tranchilizantele/sedativele menționate de aproximativ ¾ din populația interogată (72,8% și 70,7%), iar cel mai puțin cunoscut drog ilegal de către elevi este GHB – ul (doar 9,1% dintre adolescenți); la alte droguri au fost menționate: aurolac, booze, cânepa, canabis, cristale, iarbă, joint, mac sălbatic, metamfetamină, morfina, nicotină, opiu, Polo, Regenon, Romparchin, Salvia, scunk, speed, steroizi etc. (de menționat că există adolescenți care au acces la tot felul de droguri cărora nu le cunosc compoziția „era adus din Olanda și nu știu ce era”);

frecvența consumului: 21,6%- fumează zilnic (dintre care 8,9% fumează aproximativ 1 pachet de țigări/zilnic); 4,1% au consumat alcool zilnic (0,8 % dintre respondenți au declarat că au consumat excesiv alcool până la starea de ebrietate în fiecare zi), iar 0,2% – au consumat marijuana în fiecare zi;

vârsta de debut: dacă avem în vedere toate substanțele incluse în studiu, se poate observa o anumită evoluție (secvențialitate) a adoptării comportamentului de a consuma droguri: consumul de bere, șampanie și vin – mod 9 ani sau mai devreme, mediana 13 ani; consumul de tutun (fumat-prima țigare) – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 14 ani; consumul de tărie și alcopop și starea de ebrietate – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 15 ani; fumat zilnic și consum alte droguri – mod 16 ani sau mai târziu, mediana 16 ani sau mai târziu;

locații unde au consumat ultima dată – atât pentru tutun, cât și pentru alcool ultima dată consumul a avut loc în cele mai multe cazuri la domiciliul propriu/al altcuiva sau în scara/spatele blocului unde copii ar trebui să fie sub supravegherea părinților (fumat -34,7%, consum alcool – 49,4%) și locații de petrecere a timpului liber: discotecă, biliard, bar, cofetărie, restaurant, pizzerie (fumat – 25,9%, consum alcool – 35%); de remarcat că, deși mai puțin în cazul alcoolului, consumul are loc și în incinta școlii unde adolescenții ar trebui să fie sub supravegherea profesorilor (tutun- 22,6%, alcool – 0,8%); băieții fumează în locuri publice într-o proporție mai mare decât fetele; subiecții minori ( 17 ani) fumează mai mult la domiciliul propriu/altei persoane și pe stradă, în parc, pe plajă sau în aer liber, iar cei de 18 ani și peste fumează într-o proporție mai mare în locații de petrecere a timpului liber (pizzerie/un restaurant/bar/discoteca) și într-o instituție de învățământ (la școală); adolescentele obișnuiesc să consume într-o proporție mai mare alcool la domiciliu propriu/al altei persoane (colegi, prieteni, vecini, rude), iar subiecții de sex masculin consumă într-o proporție mai mare în locuri publice: locații de petrecere a timpului liber, la școală sau pe stradă, în parc, pe plajă etc;

B. Asocierea cu caracteristicile socio-demografice

sex – cu excepția tranchilizantelor/sedativelor, pentru toate drogurile menționate în chestionar se înregistrează un consum mai mare în cazul băieților comparativ cu fetele, raportul de șanse (OR) masculin /feminin fiind de 1,51 pentru consum de tutun, 2,11 – consum de alcool, 3,69 – consum excesiv de alcool (beție) și 3,28 – consum compulsiv de alcool; 6,6 – consum de heroină, 4,5 – consum de crack, 3,7- consum de ecstasy și steroizi anabolizanți, 3,1- cel de marijuana/hașiș și 2 – cel de LSD/alte halucinogene/ciuperci halucinogene, cocaină, alcool împreună cu pastile (medicamente) și amfetamine (pentru consum de tranchilizante/sedative fără prescripția medicului -OR feminin/masculin este 1,6);

vârstă – deși relația este slabă/modestă, există asociere semnificativă între vârstă și consumul de tutun, proporția consumatorilor crescând o dată cu vârsta. Statutul de minor/major al respondentului, determină diferențe în privința consumului de alcool (OR minori/majori = 1,44), a consumului excesiv de băuturi alcoolice, cu inducerea stării de ebrietate (OR minori/majori = 1,77), precum și în privința tipului de băutură alcoolică consumată cel mai des: minorii consumă într-o proporție mai mare șampanie, iar respondenții majori consumă într-o proporție mai mare bere, alcopop, vin sau băuturi cu un grad mai ridicat de alcool (whisky, cognac sau amestecuri de tărie cu băuturi nealcoolizate); există asociere semnificativă statistic și cu consumul de-a lungul vieții a oricărui tip de droguri și cel de marijuana sau hașiș, ecstasy, tranchilizante/sedative fără prescripția medicului, alcool împreună cu pastile (medicamente), amphetamine, metadonă (OR majori /minori variază între 1,74 și 4,67);

școlarizare (anul de studiu) – implicit, proporția consumatorilor crește concomitent cu anul de studiu: dacă în clasa a IX-a majoritari sunt cei care nu au fumat niciodată, din clasa a X proporția se inversează, procentul celor care au fumat cel puțin o singură dată în viață crescând până la 2/3 (68,6%) pentru subiecții în clasa a XIII-a, iar respondenții din nivelul inferior de liceu consumă/consumă excesiv băuturi alcoolice într-o proporție mai mică decât cei din nivelul superior de liceu. Pentru drogurile ilicite există diferențe în funcție de sex: feminin – asocieri semnificative doar pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/ sedative fără prescripția medicului pentru care există un consum mai mare pentru adolescentele din nivelul superior de liceu, iar masculin – asocieri semnificative pentru toate drogurile, marijuana sau hașiș și tranchilizante/sedative fără prescripția medicului, ecstasy, amfetamine, alcool împreună cu pastile (medicamente), halucinogene, GHB și alte droguri pentru care există un consum mai mare pentru cei din nivelul superior de liceu (a XI-a + a XII-a + a XIII-a);

mediul de rezidență- perioada de contact cu mediul urban influențează consumul: cea mai mare proporție de adolescenți care au declarat că au fumat/au consumat băuturi alcoolice/consumat excesiv alcool/au consumat droguri ilicite cel puțin o dată de-a lungul vieții au locuit doar în urban;

situația familială – consumul de tutun/droguri/marijuana sau hașiș este mai mare pentru adolescenții care provin din familii monoparentale/reconstituite/fără părinți; consumul de tutun/alcool excesiv/droguri/marijuana sau hașiș – este mai mare pentru cei din familii cu probleme legale sau din familii în care părinții au un nivel de școlarizare superior; consumul de tutun/alcool/alcool excesiv – este mai mare pentru cei din familii în care se consumă alcool în cantități mari și droguri;

C. Asocierea cu factori de risc și de protecție

accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor – peste 2/3 (69,2%) dintre adolescenții și-ar putea procura țigări ușor/oricând doresc, aproximativ 7 din 10 adolescenți și-ar putea procura vin (77%), bere (77%) și șampanie (64,5%) ușor sau oricând doresc, iar pentru tărie și alcopop situația este valabilă pentru ½ dintre respondenți (51,2%, respectiv 47,3%). Unul din 5 adolescenți (20,7%) declară că i s-au oferit droguri (11% – gratis) și în cazul în care ar dori să facă rost de droguri mai greu de procurat sunt heroina, cocaina, ecstasy și amfetaminele și mai ușor marijuana/hașiș și tranchilizantele/sedativele. Adolescenții au o accesibilitate la alcool mai mare în locațiile de petrecere a timpului liber (bar/ restaurant/discotecă) decât în magazinele care vând astfel de produse (51,2% față de 38%) și, deși legislația românească are prevederi clare privind interzicerea vânzării de tutun și alcool minorilor, diferența dintre subiecții de 15-17 ani și cei de 18 ani și peste, care declară că, dacă doresc, pot face rost ușor/oricând doresc este relativ mică (tutun:1,8 și alcool între 2,8% și 12% în funcție de tipul băuturii). Compararea răspunsurilor subiecților care învață în unități de învățământ din urban, cu cele ale respondenților care învață în rural, susține ipoteza că aplicarea prevederilor legale privind vânzarea produselor din tutun este mult mai strictă în mediul rural față de urban și invers pentru băuturile alcoolice. În cazul drogurilor ilicite, se observă însă diferențe în funcție de sex (proporția fetelor care declară că le-au fost oferite droguri fiind mai mică decât cea a băieților cu 8,1%), de ciclu de învățământ (diferență de 5,2% între proporția celor din ciclu inferior de liceu și cei din clasele XI-XIII) și perioada de contact cu mediul urban (diferență de 13,2% între cei care au locuit doar în urban și cei care au locuit doar în rural), diferențe care ar putea constitui o explicație/cauză a celor observate anterior la asocierea dintre consumul de droguri și caracteristicile demografice ale respondenților: prevalențe mai mari pentru subiecții de sex masculin, cei din clasele XI-XIII (care implicit au și, marea majoritate, peste 17 ani) și care au locuit doar în urban. În cazul în care subiectul ar dori să facă rost de droguri, acest lucru ar fi posibil la școală sau în apropierea școlii pentru aproximativ unul din patru respondenți -28,9%, iar în cartierul unde locuiește sau în locurile unde petrece timpul liber pentru unul din trei adolescenți – 33%, respectiv 36,2%, cele mai importante surse fiind: discotecile și barurile (47,6%) și internetul (21,9%). În privința modalității de procurare a drogurilor pe care le-au consumat, cei mai mulți au declarat că le-au fost date de un prieten mai mare decât ei sau că le-au consumat la comun/împărțite într-un grup de prieteni. Accesibilitatea și disponibilitatea țigărilor/alcoolului/drogurilor se asociază semnificativ statistic cu consumul cel puțin o dată de-a lungul vieții.

consumul de droguri al membrilor familiei – aproximativ 50% dintre respondenți au părinți care fumează (tatăl – 49,6%, mama – 30,8%) și 34,2% au frați/surori care consumă tutun zilnic sau ocazional; unul din 5 respondenți (20,4%) are tatăl care consumă frecvent mai mult de 5 băuturi alcoolice consecutiv, iar tatăl a 10,6% dintre adolescenți ajunge frecvent la starea de ebrietate; 8,4% dintre adolescenții chestionați au frați/surori care consumă compulsiv alcool, iar 4,1% dintre subiecți au frați/surori care ajung frecvent la starea de ebrietate. Consumul de droguri ilicite de către membrii familiei are valori scăzute (sub 1%), explicabil și prin faptul că persoanele adulte (părinții) au avut vârsta adolescenței în perioada comunismului, când accesibilitatea și disponibilitatea drogurilor ilicite era scăzută (pentru tutun și alcool, droguri licite și în consecință acccesibile, prevalențele sunt mai mari). Există o asociere semnificativă statistic între consumul de tutun al membrilor familiei și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții a adolescenților, cele mai influente persoane fiind fratele/sora (OR frate sau soră fumător-e/nefumător-e = 3,25; OR mama fumătoare/nefumătore = 1,86; OR tatăl fumător/nefumător = 1,57); pentru consumul de alcool al adolescentului sunt semnificative atât asocierile cu consumul compulsiv al fratelui/surorii și al tatălui (OR este de 2,06, respectiv 1,56), cât și cu „experimentarea” frecventă a stărilor de ebrietate de către tată/frate/soră (OR este de 1,50, respectiv 1,95); consumul excesiv de băuturi alcoolice al adolescentului este influențat de consumul compulsiv și excesiv al tatălui, mamei și al fratelui/surorii (OR este între 1,52 și 3,52); în privința drogurilor ilicite, în familiile unde se consumă des alcool în cantități mari, riscul ca adolescentul să consume droguri este mai mare de aproximativ 3 ori (2,75-pentru toate drogurile și 3,13- pentru marijuana/hașiș) comparativ cu cei care provin din familii în care nu există un astfel de comportament, iar în cazul în care în familie se consumă droguri acest risc este de 4,63 ori mai mare pentru toate drogurile și de 11,8 ori mai mare pentru canabis;

atitudinea părinților față de consumul copiilor- deși tutunul și alcoolul dăunează grav sănătății adolescenților, faptul că ei înșiși fumează îi determină pe unii părinți să fie toleranți cu consumul de tutun al propriilor copii: doar aproximativ 2/3 dintre părinți le-ar interzice categoric să fumeze/i-ar pedepsi/nu i-ar aproba (tatăl-63,4%, mama – 64,6%), iar mai mult de 10% le/le-ar permit/e să fumeze sau le-ar fi indiferent și aproximativ 5% le/le-ar interzice să fumeze în casă. Nivelul de tolerare crește în cazul alcoolului, care este un drog social larg acceptat: doar aproximativ 1 din 3 părinți (tați – 36,9%, mame – 39,8%) le-ar interzice categoric/i-ar pedepsi/nu i-ar aproba, iar 13,6 % – dintre tați, respectiv 11,6% dintre mame le/le-ar permit/e să consume alcool și 12,2 % – dintre tați, respectiv 10,8% dintre mame nu le/le-ar da voie să consume alcool acasă sau le-ar fi indiferent. Adolescenții ai căror părinți sunt mai toleranți (sunt indiferenți/permit adoptarea comportamentului/interzic doar fumatul în casă) sunt mult mai tentați să consume tutun, față de cei ai căror părinți le-ar interzice în mod categoric să fumeze/ar dezaproba/ar pedepsi adoptarea acestui comportament (OR este de 2,49 – tată, respectiv 2,54 pentru mamă) și, de asemenea, nivelul de tolerare (permisivitate) al părinților influențează consumul/consumul excesiv de alcool al adolescenților. Nivelul de tolerare al părinților este influențat de consumul propriu și crește atunci când copiii dobândesc statutul de majori, deși fumatul/consumul de alcool sunt dăunătoare pentru sănătate indiferent de vârstă;

autoritatea și implicarea părinților în educația copiilor și legătura emoțională între părinți/tutore și copii – aplicând analiza factorială, am redus numărul de variabile (12 itemi) la 4 factori (Indici Generali ai Relațiilor în Familie): IGRF1– cadru (norme) familial; IGRF2 – autoritatea părinților (supraveghere și implicare); IGRF3 – independență și nonviolență și IGSRP (IG satisfacție relație cu părinți). Se observă o asociere semnificativă statistic între indicatorii generali și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții: șansa ca un subiect care înregistrează un nivel scăzut pentru IGRF1, IGRF2, IGRF3 și IGSRP să fumeze/să consume alcool/să consume excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este mai mare (OR fumat: IGRF1 – 1,54, IGRF2 – 2,02, IGRF3 – 1,18 și IGSRP – 1,73; OR consum alcool: IGRF1 – 1,95, IGRF2 – 1,86 și IGSRP – 1,76 și OR consum excesiv de alcool: IGRF1 – 1,74, IGRF2 – 2,53, IGRF3 –1,12 și IGSRP – 1,41) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel ridicat pentru indicatorii generali menționați;

consumul de droguri al celui/celei mai bun/ă prieten/ă și influența prietenilor și colegilor – întrebați despre comportamentul de consum al celui/celei mai bun/ă prieten/ă, 35,3% au declarat că acesta/aceasta fumează (10,4% fumează zilnic și 24,9% ocazional), 14,4% – consumă des mai mult de 5 pahare de băuturi alcoolice (bere, vin, spirtoase) o singură dată, 8,4% – ajung des în starea de beție (consum excesiv), 1% inhalează aurolac/prenadez, 1,8% – consumă marijuana/hasis și 1,1% alte droguri ilegale (se remarcă și faptul că există adolescenți care au declarat că nu au prieteni buni); în privința prietenilor cu care petrec cea mai mare parte a timpului: 68,1% au declarat că în anturajul lor se fumează (dintre care 26,8% că fumează toți/mai mult de jumătate), 57% că se consumă excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate (4,8% fac parte din grupuri în care toți membrii au „experimentat” starea de beție), iar 6,9% că prieteni din anturajul cu care petrec cea mai mare parte a timpului consumă marijuana sau alte droguri (4,9% – mai puțin de ½, 0,8% – ½, 0,6% – mai mult de ½, 0,6% – toți). Cel puțin în cazul alcoolului, relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională (influența grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o relație biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități). Astfel, dintre adolescenții care nu au consumat/consumat excesiv băuturi alcoolice până la această vârstă: doar 12% sunt afiliați grupurilor în care mai mult de jumătate/toți membrii grupului consumă excesiv băuturi alcoolice, iar 59,9%, respectiv 41,2% fac parte din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice, comparativ cu cei care au consumat/consumat excesiv băuturi alcoolice până la această vârstă: 22,8%, respectiv 43,3% fac parte din grupuri în care mai mult de jumătate/toți consumă excesiv băuturi alcoolice și doar 22,5%, respectiv 10,2% din grupuri în care niciunul/una dintre prieteni nu consumă excesiv băuturi alcoolice. Întrebați dacă ar accepta propunerea prietenului de a fuma o țigară pentru a se calma, în cazul în care se află într-o situație de stres (un test important care ar urma să aibă loc a doua zi), 10,2% au declarat că vor accepta în mod sigur, iar 25,9% sunt nehotărâți (probabil/puțin probabil), iar sărbătorirea promovării testului (în condițiile în care au resurse financiare: „ceva bani de buzunar” și magazinul de băuturi este în apropiere) s-ar face, în mod sigur, prin consum de alcool de 12,2% dintre adolescenți (proporția crește la 13,8% în cazul celor care au declarat că au mai consumat de-a lungul vieții alcool, ajungând până la 23,3% în cazul celor care au experimentat starea de ebrietate). Implicarea adolescentului într-un grup particular în care ceilalți membri manifestă atitudini favorabile consumului de droguri, crește probabilitatea ca individul să devină consumator:

majoritatea adolescenților (76,3%) care au cel mai bun/ă prieten/ă fumător/e au fumat și ei, cel puțin o dată în viață (OR – 3,74) și cu cât crește proporția prietenilor din anturaj care fumează, crește și proporția de respondenți care au declarat că au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții (de la 28,7% la 89,6%), iar tentația de a accepta să fumeze pentru a se calma este foarte mare pentru cei care au fumat cel puțin o dată de-a lungul vieții (OR -13);

șansele ca adolescentul să consume/consume excesiv alcool sunt mai mari în cazul respondenților al căror cel mai bun/ă prieten/ă consumă compulsiv/excesiv alcool, decât în cazul în care respectivul/a prieten/ă nu consumă compulsiv alcool/nu a ”experimentat” niciodată starea de ebrietate (OR între 3,31 și 4,72) și cu cât crește proporția de adolescenți din anturaj care consumă excesiv alcool, cu inducerea stării de ebrietate, crește și proporția de respondenți care au declarat că au consumat alcool (de la 71,3% la 92,9%) sau au experimentat starea de beție (de la 16,6% la 74%). Tentația de a accepta propunerea de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test, este direct proporțională cu consumul/consumul excesiv de alcool al respondentului;

3,4% dintre adolescenți au declarat că ar accepta, în mod sigur (6,7%- probabil), să fumeze hașiș la o petrecere (în condițiile în care dorește să se integreze social în grupul respectiv, iar prietenul său acceptă), iar asocierea dintre acceptarea propunerii de a fuma hașiș la o petrecere și consumul respondentului de: droguri, marijuana sau hașiș, tranchilizante sau sedative, alcool împreună cu pastile (medicamente) sau ecstasy este semnificativă statistic;

abilități de competență socială și percepția asupra propriei persoane – aplicând analiza factorială, am redus cei 15 itemi la 4 factori: IGTP1 – capacitate decizională, preocupări și încredere în sine; IGTP2 – cooperare; IGTP3 – problem solving; IGTP4 – încredere în sine. Analiza datelor indică o asociere semnificativă statistic:

între IGTP1 și IGTP3 și prevalența consumului de tutun de-a lungul vieții: șansa ca un subiect care înregistrează un nivel mare pentru IGTP1 (scor > 7, maxim = 20)și scăzut pentru IGTP3 (scor 7, maxim = 12) să fumeze, cel puțin o dată de-a lungul vieții, este mai mare (OR: IGTP1 – 1,33 și IGTP3 – 1,48) decât șansa unui respondent care înregistrează un nivel scăzut pentru IGTP1(scor 7) și ridicat pentru IGTP3 (scor > 7). Proporția celor care s-au declarat nefumători (nu au fumat niciodată/au încercat în trecut, dar au renunțat) este mai mare în cazul celor care: ajută cu ușurință pe cineva care are nevoie, nu consideră că singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful, că trebuie să lași de înțeles când ești furios pe cineva, că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică, au o imagine bună despre sine (dezacord pentru câteodată mă gândesc că nu sunt bun de nimic) deși sunt mai timizi (se simt stânjeniți când trebuie să spună ceva în clasă), sunt mai cumpătați (cântăresc toate posibilitățile înainte să se decidă asupra unei acțiuni), disciplinați (nu respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte) și hotărâți (când decid să fac ceva, întotdeauna își duc activitatea până la capăt). Proporția celor care au început să fumeze la 9 ani sau mai devreme este mai mare în cazul subiecților cărora le este mai dificil să ajute pe cineva care are nevoie, sunt mai agresivi, nu au multe interese și pasiuni, nu au o imagine prea bună despre propria persoană, sunt mai delăsători/neglijenți și superficiali/impulsivi, nivel crescut pentru IGTP1 și scăzut pentru IGTP3;

între prevalența consumului/consumului excesiv de alcool cu inducerea stării de ebrietate și modul în care adolescenții se relaționează cu cei din jur, își percep propria persoană și iau decizii. Astfel, adolescenții care au declarat că au consumat alcool cel puțin o dată în viață comparativ cu cei care nu au consumat niciodată alcool: consideră într-o mai mare măsură că trebuie să dai de înțeles când ești furios pe cineva, dar că întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică, au o imagine bună despre propria persoană, nu sunt timizi și au multe interese și pasiuni, sunt hotărâți și independenți, declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să facă ceva ce nu doresc și ajută pe cineva care are nevoie, au un nivel crescut pentru IGTP1 și scăzut pentru IGTP2 și IGTP3; iar adolescenții care au experimentat starea de ebrietate, cel puțin o dată de-a lungul vieții, comparativ cu cei care nu s-au îmbătat niciodată: sunt mai agresivi ("singurul mod de a face față agresiunilor este să îi lași pe alți să înțeleagă cine este șeful" și dezacord pentru "întotdeauna există modalități de a rezolva problemele fără a apela la o forță fizică"), impulsivi (dezacord pentru "cântăresc toate posibilitățile înainte să decid asupra unei acțiuni”), fără responsabilitate (acord pentru "adeseori mă răzgândesc fără să mă gândesc la consecințe"), rebeli (respectă doar regulile pe care vor ei să le respecte) și fără capacitate de finalizare (deși au decis ceva, nu întotdeauna își duc activitatea până la capăt), declară că spun mult mai ușor "nu" atunci când cineva le cere să fac ceva ce nu doresc și nu sunt timizi, au un nivel crescut pentru IGTP1 și scăzut pentru IGTP2 și IGTP3.

relația cu școala/colegii de școală și implicarea în activitățile școlare și extrașcolare (petrecerea timpului liber) – prevalența consumului de tutun crește invers proporțional cu atracția față de școală, este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu prea respectă ceea ce le spun profesorii (OR = 2,4) și pentru care nu prea contează rezultatele școlare (OR = 1,76), absentează de la orele de curs, preferă pentru petrecerea timpului liber să meargă în discotecă/cafenea/petreceri etc. (OR=2,51), să se întâlnească cu prietenii pentru a se distra pe seama altora (OR =2,22) și la jocuri mecanice (OR =1,45) și nu au alte preocupări/hobby-uri (OR =1,44). Absența de la ore se asociază semnificativ statistic și cu consumul de alcool (OR între 1,33 și 3,08) și consumul excesiv de alcool, cu inducerea stării de ebrietate; șansele ca un adolescent să consume/consume excesiv alcool cresc pentru cei care preferă să-și petreacă timpul liber în discotecă/cafenea etc., întâlnindu-se cu prietenii pentru a se distra pe seama altora sau folosind internetul pentru chat, muzică, jocuri etc. (OR- 2,74; 1,58 și 1,64 respectiv 2,92; 2,39 și 1,76). Cei mai mulți dintre adolescenții care nu au consumat niciodată alcool au declarat că le place foarte mult școala și respectă ceea ce le spun profesorii (OR=1,96), iar prevalența consumului excesiv de alcool este mai mare pentru adolescenții care au declarat că nu respectă ceea ce le spun profesorii (OR – 2,69) și pentru care nu prea contează rezultatele școlare (OR – 2,93). De asemenea, proporția adolescenților care au consumat droguri ilicite și preferă: distracția în oraș (discotecă/cafenea/petreceri etc), întâlnirile cu prietenii pentru a se distra pe seama altora, folosirea internetului (chat, muzică, jocuri etc), jocurile mecanice și nu au alte hoby-uri este cel puțin dublă comparativ cu respondenții care nu au consumat niciodată droguri (OR variază între 1,09 și 3,16);

cunoștințe, percepția consecințelor consumului de droguri și opinii privind motivația debutului/consumului de droguri – majoritatea adolescenților consideră că dețin toate informațiile necesare despre alcool, nicotină și drogurile ilicite și efectele acestora (82,1%, 63,4% și 61,8%). Adolescenții au însă o percepție diferită a riscurilor în funcție de tipul și frecvența consumului: fumatul zilnic a cel puțin un pachet de țigări implică riscuri mari pentru 77,6%, iar fumat ocazional doar pentru 20,8% (riscuri scăzute: 9,7% respectiv 56,6%); consumul regulat de alcool, în cantități mici (un pahar – două zilnic ,”doza socială” acceptată conform mitului că alcoolul în cantitate mică are proprietățile unui medicament) este evaluat cu riscuri mari de 21,3% (jumătate – 51,4% apreciază că există riscuri scăzute), în timp ce consumul consecutiv a mai mult de 5 băuturi alcoolice în fiecare week-end este apreciat ca având riscuri mai mari de 55,6% (24,4% – riscuri scăzute); în cazul consumului de marijuana/hașiș proporția celor care consideră că riscurile sunt mari crește concomitent cu frecvența consumului: de la 62,1% – o dată sau de două ori, la 65,3% -ocazional și 79,6% – frecvent, iar în cazul celorlalte droguri de la 61% – o dată sau de două ori la 65,7% – ocazional și 79,7% – regulat. Proporția celor care, cel puțin o dată în viață, au consumat tutun/alcool/droguri/marijuana sau hașiș este mai mare în cazul adolescenților care consideră că știu totul decât a celor care apreciază că nu dețin informațiile respective. Îngrijorător este faptul că sunt și adolescenți care atribuie efecte pozitive consumului de tutun: mai mult de 1/3 (39,4%) cred că s-ar simți mai relaxați, 30,9% declară că s-ar distra mai bine, 18,8% cred că ar deveni mai populari, iar 17,5% consideră că ar deveni mai încrezători în forțele proprii și mai sociabili; pentru consumul de alcool: 67,5% declară că s-ar distra mai bine, că este un mijloc de reducere a stresului: „uiți de griji și de probleme personale” (66,3%) și „se simte mai relaxat” (57%), iar aproximativ ¼ dintre adolescenți consideră consumul de alcool un ”mijloc” de socializare: „mai încrezător în forțele proprii și mai sociabil” (27,6%), „mai prietenos, comunicativ”(25,1%) și popular (19,5%); iar în privința consumului de marijuana sau alte droguri ilicite cred că: ar trăi mai intens (67,5%) și s-ar distra mai bine (48,7%), că este un mijloc de reducere a stresului: „se simte mai relaxat” (59,9%) și „este un tânăr fericit” ( 53,5%) și, de asemenea, un ”mijloc” de socializare: „mai încrezător în forțele proprii și mai sociabil” (38,2%), „mai prietenos, comunicativ”(16,7%) și popular (19,5%). Referitor la atitudinea față de consumul de droguri se constată că: 14% îl consideră amuzant, 19,8% consideră că poliția nu ar trebui să urmărească tinerii care încearcă droguri; 15% nu consideră că legile care îngrădesc consumul și traficul de droguri ar trebui să fie mai restrictive; jumătate (49,3%) consideră că multe activități sunt mult mai periculoase decât consumul de droguri, iar unul din 10 respondenți (10,9%) nu ar fi de acord cu desfășurarea în școli de lecții despre adevăratele pericole la care se expun cei care consumă droguri. Există asocieri semnificative statistic, dar cu influență slabă/modestă, între consumul de tutun/alcool și percepția riscurilor pe care le implică consumul acestora și între consumul de droguri/ canabis și atitudinea față de consumul de droguri, iar consumul de alcool/droguri a început să constituie o cauză a violenței fizice, a deteriorării relațiilor cu familia/anturajul/profesorii și a scăderii performanțelor școlare. Referitor la opinia privind cauzele/motivele care determină debutul/consumul de tutun/alcool/droguri ilicite pentru toate substanțele incluse în studiu pe primul loc se situează anturajul/prietenii (tutun-74,8%, alcool-23,4%, droguri ilicite – 24,1%); pentru tutun au mai fost selectate și curiozitatea, tentația (51,7%) și prostia (28,8%), pentru alcool: problemele personale (11,2%), dorința de senzații tari (11,1%) și curiozitatea, tentația (11%), iar pentru droguri ilicite: dorința de senzații tari (19,3%) și curiozitatea, tentația (11,4%). Pentru droguri ilicite a fost solicitată și opinia privind cele mai importante motive/cauze pentru care adolescenții consideră că unii tineri nu încearcă/consumă droguri: rezistența la influența anturajului (16,2%), frica de moarte (16,4%), conștiința (13,7%), frica/respectul față de părinți (11%) și teama de dependență (10,9%). În opinia adolescenților, cele mai eficiente măsuri pentru a-i opri pe cei mai mulți tineri să încerce/consume droguri ilicite sunt: pedepsirea aspră a celor care consumă droguri – 27,3%, mai multă comunicare între părinți și tineri – 15,1%, pedepsirea aspră a celor care vând droguri – 11,8%, existența unor psihologi în școli cu care adolescenții să poată discuta – 11,6%, mediatizarea centrelor de dezintoxicare și reabilitare unde cei care consumă droguri să poată cere ajutor – 8,8%, informare intensă prin mass-media despre efectelor drogurilor – 8,7% și organizarea mai multor activități de petrecere a timpului liber – 6,8%; iar cele mai puțin eficiente sunt: mai multe ore de dirigenție în care elevii să fie informați asupra efectelor drogurilor – 5,7% și mai multă comunicare/înțelegere din partea profesorilor față de tineri – 3,7%.

consumul de substanțe psihoactive – șansa ca un adolescent, care a consumat cel puțin o dată în viață băuturi alcoolice, să fumeze este mai mare comparativ cu șansa unui subiect care nu a băut niciodată băuturi alcoolice (OR = 4,53); iar în cazul celor care au ajuns cel puțin o dată în viață la starea de ebrietate, șansa ca un subiect să fumeze este de 5,85 comparativ cu un subiect care nu a consumat excesiv alcool niciodată în viață. De asemenea, în cazul celor care fumează sau consumă alcool/consumă excesiv alcool până la ebrietate, proporția adolescenților care au consumat cel puțin o dată droguri până la această vârstă este mai mare, șansele adoptării acestui tip de comportament crescând: pentru cei care au fumat între 4 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 12 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș); pentru cei care au consumat alcool între 2,6 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 9,1 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș) și pentru cei care au consumat excesiv alcool până la ebrietate între 2,2 (pentru consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului) și 10 ori (pentru consumul de marijuana sau hașiș). Se observă deci că, fumatul, consumul de alcool și consumul excesiv alcool până la ebrietate au cea mai mare influență asupra consumului de marijuana sau hașiș și cea mai mică asupra consumului de tranchilizante sau sedative fără prescripția medicului.

D. Profil consumator/neconsumator – în vederea sintetizării datelor, toți itemii analizați anterior au fost introduși într-un model de segmentare (CHAID):

tutun – sunt fumători toți (N48 -100%) adolescenții care declară că în timpul liber îi preocupă alte hobby-uri (cântat, desenat etc.), își pot procura țigări ușor sau oricând doresc, că este probabil/sigur să accepte propunerea prietenului de a fuma în cazul în care se află într-o situație de stres și că este posibil ca anul viitor să fumeze. Cei mai puțini adolescenți care fumează (N56 – 55,3%) sunt cei care – au un scor scăzut pentru indicatorul IGTP1(scor scăzut < 8), declară că atât fratele/sora cât și cel/cea mai bun/bună prieten/ă nu fumează sau optează pentru variantele de răspuns nu știu/nu i-am văzut/nu am prieteni sau nu au răspuns la întrebare, nu au consumat niciodată excesiv alcool până la inducerea stării de ebrietate și declară că este imposibil ca anul viitor să fumeze;

consum de alcool – 99,7 % (N14) dintre adolescenții de sex masculin, care fumează și declară că pot oricând doresc șă-și procure vin, au consumat alcool de-a lungul vieții; proporția cea mai mică de adolescenți care au consumat alcool sunt cei care au declarat că le este imposibil să-și procure vin în cazul în care ar dori acest lucru (N5-47,1%; este singurul nod pentru care proporția celor care au declarat că nu au consumat niciodată alcool este mai mare decât a celor care au consumat alcool cel puțin odată de-a lungul vieții);

consum excesiv de alcool (ebrietate) -92,5 % (N16) dintre adolescenții care în ultimele 30 de zile au chiulit mai mult de 2 zile de la școală, au consumat băuturi alcoolice de-a lungul vieții și ar accepta sigur propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test; proporția cea mai mică de adolescenți (52,4% – N28) care au ajuns la starea de ebrietate sunt cei de sex masculin, care fumează și declară că nu ar accepta cu siguranță propunerea prietenului de a consuma alcool pentru a sărbători promovarea unui test;

marijuana sau hașiș – toți adolescenții (N 46) care apreciază că tatăl l-ar pedepsi dacă ar afla că fumează, că este puțin probabil să accepte să consume alcool pentru a sărbători reușita la un test, că i-au fost oferite droguri atât gratis cât și contra cost și declară că fac parte din grupuri unde nu se consumă droguri ilicite. Dintre cei care au început să fumeze zilnic la 10 ani, declară că nu le-au fost oferite droguri/nu răspund la întrebare și fac parte din grupuri în care nimeni nu consumă droguri ilicite, 50% au consumat cel puțin o dată marijuana sau hașiș (N 21).

E. Raport de șanse și regresie logistică binară – folosind regresia logistică în scop predictiv, s-au analizat caracteristicile ce diferențiază adolescenții care au fumat/au consumat alcool, cel puțin o dată de-a lungul vieții, de cei care nu au fumat/nu au consumat alcool niciodată, urmărindu-se stabilirea unui set de variabile care să realizeze o predicție cât mai corectă a comportamentului (în model au fost introduse variabilele independente care au arătat o asociere semnificativă în analiza bivariată: p<0,05 și un raport de șanse OR>1). Au rezultat:

pentru consumul de tutun (fumat) – un model în care VI incluse explică între 42,1% – 56,8% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 79,6% răspunsuri corecte sau, altfel spus, aproximativ 8 din 10 subiecți pot fi identificați corect. Cel mai important factor predictiv al consumului de tutun îl reprezintă alocarea și, implicit, disponibilitatea de resurse pentru cumpărarea de țigări (OR între 5,3 și 11 pentru CI de 95%). Urmează ca importanță consumul celui mai bun prieten și îndemnul acestuia de a fuma împreună (OR maxim – 4,3), implicarea școlară (importanța pe care o acordă rezultatelor pe care le are la învățătură), consumul și consumul excesiv de alcool, consumul de tutun în cadrul anturajului, satisfacția față de relația pe care o are cu tatăl, percepția privind riscurile fumatului, accesibilitatea țigărilor și alocarea de bani pentru cumpărarea de alcool etc.

pentru consumul de alcool – un model în care VI incluse explică între 26,2% – 48,2% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 90,1% răspunsuri corecte. Cei mai importanți factori sunt exemplul exercitat de mamă (consum compulsiv de alcool și fumat) și atitudinea acesteia față de consumul de alcool și tutun al copilului (OR poate ajunge până la 70 pentru CI de 95%). De asemenea, foarte importantă este și atitudinea tatălui față de consumul de alcool al adolescentului. Alți factori predictivi importanți ai consumului sunt: consumul des de alcool în cantități mari în familie, neimplicarea părinților în educația copiilor („în familie discutăm despre problema fiecăruia” și „părinți mei știu unde îmi petrec nopțile de sâmbătă”) și nivelul de școlarizare al tatălui, anturajul (prieteni fără rezultate scolare bune, dar care fumează și consumă excesiv alcool) și accesibilitatea băuturilor alcoolice (bere și vin), vârsta la care au debutat în consumul de tutun și la care au început să fumeze zilnic, statutul de minor/major și sexul și preferința de a-și petrece timpul liber în oraș (discotecă/cafenea/petreceri etc.).

pentru consumul excesiv de alcool (cu inducerea stării de ebrietate) – un model în care VI incluse explică între 49,9% – 67,7% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 84,6% răspunsuri corecte. Modelul de regresie indică faptul că un risc mai mare de a consuma excesiv alcool până la starea de ebrietate este influențat de: consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun), vârsta de debut în consumul acestora și cantitatea consumată; normele educative inconsistente, proveniența din familii monoparentale (doar tată) și modelele de consum din cadrul familiei; consumul excesiv de alcool în cadrul anturajului; opinia privind consecințele consumului de alcool, absenteismul de la școală și preferința pentru petrecerea timpului liber la jocuri mecanice, precum și apropierea/ dobândirea statutului de major; accesibilitatea și disponibilitatea tutunului și băuturilor alcoolice (berea);

pentru consumul de marijuana sau hașiș – un model în care VI incluse explică între 22,6% – 72,9% din variația probabilității VD de a fi 1(consum) sau 0 (neconsum), iar pentru o valoare critică de clasificare de 0,5 gradul de corectitudine a predicțiilor este de 98% răspunsuri corecte. Modelul de regresie indică faptul că un risc mai mare (probabilitate 72,9%) de a consuma marijuana sau hașiș este influențat de: opinia privind riscurile pe care le implică consumul de droguri ilegale (îndeosebi consumul experimental de marijuana/ hașiș sau ecstasy); consumul propriu de droguri legale (alcool, tutun) și alte droguri ilicite; disponibilitatea drogurilor licite și ilicite; atitudinea părinților față de consumul de droguri, normele educative inconsistente și modelele de consum din cadrul familiei; apartenența la un grup de prieteni consumatori de droguri și consumul de tutun al celui/celei mai bun/e prieten/e; atitudinea de răzvrătire, inconsecvența, sexul individului (de fapt, un rol important îl are modul de internalizare a rolurilor sociale și a percepției că încălcarea acestora de către persoanele de sex masculin este mai puțin gravă, decât în cazul persoanelor de sex feminin) și slaba implicare în viața școlară.

În urma analizei de ansamblu a rezultatelor obținute, putem constata că toate ipotezele au fost confirmate: consumul de substanțe psihoactive în rândul elevilor cuprinși în sistemul educațional este o realitate, consumul fiind influențat de un cumul de factori de risc: atitudini și modele de comportament din partea părinților, consumul de droguri legale/ilegale de către cel mai bun/ă prieten/ă și anturaj, accesibilitatea drogurilor, percepția riscurilor privind consumul de tutun/alcool/droguri ilicite și abilități scăzute de competență socială. De asemenea, prevalența consumului de droguri ilicite (mai ales a canabisului) este mai ridicată în rândul celor care au consumat/consumă tutun și/sau alcool, decât în rândul celor care nu au consumat/nu consumă.

PROPUNERI – În 20 de ani, România a făcut pași importanți în privința combaterii fenomenului drogurilor. Analiza realizată pe parcursul lucrării nu a avut ca scop evidențierea aspectelor pozitive, ci mai ales punctarea acelora care trebuie și ar putea fi îmbunătățite, pentru a obține rezultate mai bune și a salva, în ultimă instanță, viitorul unor adolescenți și tineri debusolați, fie nelăsându-i să pășească pe un drum de pe care cu greu se mai pot întoarce, fie dându-le încă o șansă celor care, indiferent de motive, au căutat un lucru bun într-un loc nepotrivit. Astfel, pentru o îmbunătățire semnificativă a situației, consider că, în completarea propunerilor menționate pe parcursul analizei, sunt necesare și următoarele măsuri pentru reducerea cererii de droguri:

Cadru strategic (general):

abordarea globală – elaborarea și optimizarea unui amplu sistem de reducere a cererii eficient și integrat și care să cuprindă măsuri de prevenire, intervenție timpurie, reducerea riscurilor asociate, consiliere, tratament, prevenirea recăderilor, reabilitare și reinserție socială;

lărgirea sferei de aplicare a strategiilor astfel încât să includă, alături de drogurile ilicite și substanțele licite care creează dependență, cum sunt alcoolul, tutunul și medicamentele, policonsumul sau chiar alte tipuri de comportament (ex.: dependența de jocurile de noroc sau electronice)

inițierea de măsuri în vederea susținerii reciproce între strategiile pentru prevenirea consumului de droguri ilicite și cele de sănătate publică destinate tinerilor (privind sănătatea mintală a adolescenților, abandonul școlar, petrecerea timpului liber, evitarea excluderii sociale pentru tineri vulnerabili sau familii defavorizate) și îmbinarea mai multor direcți de acțiune: sistemul de educație, mediul familial și grupurile de prieteni cât și comunitățile locale și sistemul social global;

dezvoltarea parteneriatului social (ONG-urile aferente, specialiști din școli, părinți, organisme publice, private sau mixte, comunități și autorități locale, reprezentanți ai bisericii, asociații profesionale, organizații ale tinerilor și ale părinților de copii dependenți, voluntari, mass-media, etc.) și consolidarea rolului ANA de coordonator național al luptei împotriva consumului ilicit de droguri;

accentuarea abordării locale, în implementarea programelor în funcție de factorii de risc și de protecție specifici pentru aceea comunitate;

fundamentarea științifică, realizarea de studii cu metodologie comună, care să permită evaluarea și compararea atât la nivel național, cât și la nivel internațional a caracteristicilor consumului de droguri;

selectarea tipurilor de măsuri cele mai adecvate în funcție de obiectiv/e și de populația/iile țintă (universale/selective/indicate) și evaluarea periodică și finală de către specialiști a eficienței și a eficacității măsurilor / programelor/strategiilor implementate;

vizarea obținerii de rezultate măsurabile cum ar fi de ex.: scăderea prevalenței, creșterea vârstei de debut, scăderea consumului (număr de doze sau frecvența injectării) sau creșterea calității vieții (de ex. câți s-au reangajat, au găsit locuință), raportarea reală a eșecurilor și elaborarea unor noi programe care să aibă la bază atât experiențele pozitive, cât și cele negative;

continuarea dezvoltării și sprijinirii schimbului de bune practici, încheierea de protocoale cu țări cu experiență în tratarea și reinserția profesională și socială a consumatorilor (de exemplu Franța sau Spania), pentru a beneficia de sprijinul și experiența specialiștilor din țările respective, și semnarea acestora de către/și de către ANA;

activități de promovare a serviciilor oferite de CPECA/CAIA prin campanii de presă și emisiuni TV, îmbunătățirea strategiilor de captare a clienților/programe pentru atragerea utilizatorilor și îmbunătățirea colaborării cu alte instituții la nivel local în scopul atragerii clienților care accesează aceste instituții și oferirii de servicii complementare;

elaborarea unor metode mai bune de raportare privind depistarea, înregistrarea și raportarea cazurilor de supradoza, policonsum și de consum combinat de substanțe psihoactive licite și ilicite și creșterea capacității de raportare a datelor privind monitorizarea fenomenului (indicatorii epidemiologici cheie: tratament, bolile infecțioase și decese, activități de harm reduction și prevenire etc.);

alocarea unor resurse financiare mai mari – implementarea programelor de prevenire, asistența medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială, activitățile de cercetare, monitorizare și evaluare reclamă fonduri substanțiale;

elaborarea unui sistem modern de monitorizare a costurilor sociale, atât în domeniul reducerii cererii cât și al reducerii ofertei de droguri, și de evaluare costuri/ beneficii a măsurilor implementate;

Cadru legislativ:

crearea premiselor unei adaptări mai ușoare și rapide a legislației la schimbările fenomenului (ex introducerea de noi substanțe, pe lista substanțelor supuse controlului, imediat ce sunt semnalate);

republicarea actualizată sau postarea pe site-ul ANA a legilor în vigoare și realizarea de emisiuni pentru informarea publicului și promovarea legislației în vigoare;

inițierea unor legi mai severe (și implicit a unor măsuri de pedeapsă în cazul nerespectării) care să restricționeze disponibilitatea și accesul, mai ales a tinerilor, atât la droguri licite (tutun și alcool), cât și la medicamentelor legale;

introducerea în sistemul juridic românesc de noi prevederi pentru sancționarea diferențiată a consumului de droguri ocazional/experimental (cel puțin în cazul consumului de canabis, când nu există antecedente și este vorba de adolescenți/tineri care urmează o formă de învățământ, măsurile pot include doar supravegherea pe o anumită perioadă de timp și obligația de a urma un tratament și a nu abandona școala);

punerea în aplicare/intrarea în vigoare a noului Cod penal și extinderea măsurilor de justiție terapeutică, care urmăresc să prevină contactul cu cultura criminalității din închisori și pun accent pe tratarea, reabilitarea morală și incluziunea socială și nu pe sancțiuni negative, atât pentru consumatori, cât și pentru dealeri – consumatori (perceperea dependenței ca fiind o circumstanță atenuantă și a consumatorului ca victimă a propriei infracțiuni);

sistem progresiv de pedepse pentru infracțiuni repetate și în raport cu cantitatea deținută;

măsuri legislative împotriva vânzării pe internet a substanțelor aflate sub control și a ”drogurilor legale” și supravegherea rețelelor de socializare care promovează vânzarea/consumul acestora;

controlul mai ferm al administrării (sub control direct sau sub formă lichidă greu de vândut pe piața neagră) și sancționarea penală a celor care facilitează deturnarea medicamentelor prescrise în tratamentul de substituție (de ex. metadonă) către circuite ilicite;

crearea condițiilor necesare implementării adecvate a legilor în vigoare (mă refer la mijloacele tehnice, certificate pentru testarea conducătorilor auto pentru consum de substanțe psihoactive);

prevederea de sancțiuni în cazul nerespectării reglementărilor legale privind colectarea datelor rezultate din activitățile de prevenire și asistență;

Cadru instituțional:

întregirea lanțului terapeutic (ex: unități pentru detox substitutiv și pentru dezintoxicare rapidă, centre de postcură și comunități terapeutice; programe low trashold gratuite, centre de criză, specializate pentru sevraj și consiliere, centre de zi, adăposturi de noapte, adăposturi sociale de urgență), asigurarea continuității intervențiilor terapeutice și diversificarea tipurilor de intervenții atât din punct de vedere medical, cât și psihologic și social;

amplificarea posibilităților de tratament și înființarea de unități de tratament specializate pentru: copiii și tinerii sub 18 ani, consumatorii de canabis și cei cu diagnostic dual;

creșterea capacității și a numărului centrelor publice sau private care furnizează servicii consumatorilor de heroină prin programe de metadonă sau de schimb de seringi;

îmbunătățirea sistemului de referire către programele de tratament și întărirea colaborării dintre rețeaua de sănătate mintală, rețeaua de asistență medicală primară și rețeaua de servicii sociale;

dezvoltarea asistenței cazurilor de supradoză în toate spitalele de urgență și includerea medicilor de familie în rețeaua de asistență a pacienților toxicomani;

analiza și îmbunătățirea programului Info-line (număr gratuit de informare) în vederea unei desfășurări eficiente;

mărirea numărului de personal cu atribuții în domeniu și asigurarea, în cadrul CPECA/CAIA, de echipe complete de specialiști;

înființarea unei specializări în adicții (competență), perfecționarea personalului existent și organizarea mai multor cursuri de formare pentru personalul de specialitate, precum și asigurarea formării pentru profesioniștii abilitați să intre în contact cu potențiali consumatori de droguri, îndeosebi tineri;

înființarea în fiecare unitate școlară, a cabinetelor de asistență psihopedagogică și perfecționarea activitații profesorilor-diriginte (prin absolvirea unor cursuri de psihologie a copilului, sociologia familiei, sociologia devianței juvenile, metode și tehnici de cunoaștere a personalitații elevului și a colectivelor de elevi etc.);

Tratament, reinserție și reintegrare:

creșterea calității, dar și a disponibilității și accesibilității serviciilor (de ex. tratament gratuit, program flexibil, locații accesibile etc.) destinate persoanelor consumatoare de droguri;

adaptarea permanentă a modalităților de intervenție pentru a se ține cont de noile modele de consum (în special de policonsum și consum combinat de substanțe psihoactive licite și ilicite);

o atenție deosebită în abordarea anumitor grupuri de consumatori de droguri: a celor cu probleme de lungă durată și cronice și a celor aflați în detenție;

uniformizarea procedurilor de identificare și tratare a cazurilor de supradoză;

elaborarea unui ghid de intervenție pentru minorii consumatori;

eliberarea metadonei din farmacii pe bază de rețetă și implicarea medicilor de familie în tratamentul toxico-dependenței;

lărgirea portofoliului de servicii oferite persoanelor dependente de alcool;

creșterea disponibilității și accesibilității programelor de schimb de seringi (reducerea riscurilor asociate consumului de droguri);

lărgirea serviciului de informare gratuită (Infoline) prin implementarea unui program de intervenție pe internet (care permite consumatorilor să obțină mai multe informații cu privire la modelele lor de consum și riscurile pentru sănătate asociate consumului) și mesaje transmise pe telefoanele mobile pentru informare și acordare de asistență;

dezvoltarea serviciilor orientate spre reinserția socială a beneficiarilor și dezvoltarea unor programe specifice de formare profesională pentru această categorie de beneficiari;

creșterea disponibilității și accesibilității serviciilor de suport pentru familiile consumatorilor;

dezvoltarea serviciilor de tratament și reducere a riscurilor asociate pentru deținuți și a serviciilor de reinserție la ieșirea din închisoare;

programe de școlarizare și formare de competențe profesionale și găsirea unui loc de muncă;

dezvoltarea serviciilor de reintegrare profesională (susținerea ”fostului” consumator în găsirea unui alt loc de muncă, conform pregătirii sale) și locuri de muncă protejate (angajatorul este susținut financiar, pe perioada cât consumatorul urmează tratament cu condiția reprimirii, după/în cursul tratamentului, la locul de muncă);

Prevenire:

derularea programelor care vizează prevenirea debutului în consumul de droguri trebuie începută din învățământul gimnazial și chiar primar și să vizeze atât drogurile legale (tutun, alcool și orice altă plantă neinterzisă, încă, prin lege) cât și ilegale;

concentrarea asupra grupurilor vulnerabile: copiii străzii, care au abandonat școala, cu probleme de comportament sau probleme de învățare, copii neglijați din familii disfuncționale, copii dintr-un context conflictual la nivel familial sau social și populația din cartiere cu risc ridicat sau grupuri etnice (cu cât este mai ridicat nivelul de risc al populației, cu atât trebuie să înceapă mai devreme și să fie mai intens efortul de prevenire);

acordarea unei atenții sporite abordării consumului în locuri specifice cum ar fi spațiile recreative (de ex.: educarea spre un stil de viață sănătos și modificarea obiceiurilor de distracție nocturnă care cresc posibilitatea inițierii consumului de droguri), la locul de muncă sau în trafic;

programele de prevenire trebuie să aibă ca obiectiv diminuarea impactului factorilor de risc (modele de consum familial, atitudine permisivă, influența negativă a grupului de prieteni, comunicare nonasertivă, relaționare deficitară, stima de sine scăzută, etc.) și creșterea influenței celor de protecție, care joacă un rol important în prevenirea sau cel puțin întârzierea debutului în consumul de droguri și trecerea de la consumul experimental/recreațional de droguri la cel regulat;

îmbinarea și susținerea reciprocă a mai multor direcții de acțiune: la nivelul familiei, la nivelul școlii și al comunității;

la nivelul familiei trebuie să urmărească: reducerea consumului de droguri legale și/sau ilicite al părinților, formarea și dezvoltarea abilităților sociale atât pentru părinți cât și pentru copii (ex. depinderi pentru o mai bună comunicare în familie, pentru disciplină și stabilirea de reguli ferme și consistente între părinți și copii), dezvoltarea abilităților de educare ale părinților și conștientizarea și motivarea acestora să se implice în prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri în rândul proprilor copii, având un rol activ în viața lor (supravegherea activităților, cunoașterea anturajului, a problemelor și a preocupărilor copiilor lor) și susținându-i în formarea și dezvoltarea abilităților necesare înfruntării provocărilor pe care le presupune integrarea socială;

programele de prevenire implementate în mediul școlar trebuie să se axeze pe: creșterea performanțelor școlare, a implicării și a responsabilității, dezvoltarea abilităților de compenteță socială (comunicare, autocontrol, rezistență la stres, atitudini personale hotărâte, capacitatea individuală de a-și rezolva problemele, de a tolera frustrarea și de a îmbunătăți controlul emoțional, astfel încât motivația sa de a atinge scopuri să depășească realitatea imediată și să îi permită un efort continuu, abilități de empatizare și de ajutorare a altor colegi, alegerea unor alternative pozitive de petrecere a timpului liber, menținerea relațiilor de grup pozitive etc.), rezistență la presiunea anturajului prin asumarea comportamentelor prosociale (interiorizarea valorilor și a normelor morale), consolidarea angajamentului personal împotriva consumului de droguri și formarea unor abilități cu rol de protecție: creșterea stimei de sine (încredere în propria persoană și siguranță), dezvoltarea abilităților adolescenților de a decide informat și în mod responsabil și întărirea deprinderilor de a refuza ofertele de droguri;

strategiile de prevenire concentrate pe familie au un mai mare impact decât cele care se centrează doar pe copii sau doar pe părinții; de asemenea, în depistarea minorilor consumatori ar trebui să fie implicați atât profesorii, cât și părinții prin dezvoltarea unei campanii de informare, deoarece aceștia nu știu să recunoască semnele consumului;

în cadrul programelor implementate în școli trebuie stabilite reguli clare în legatură cu consumul de droguri care se adresează atât elevilor, cât și profesorilor, creșterea autorității corpului profesoral (profesori/învățători, și mai ales diriginții, psihologi sau consilierii școlari etc.) și instruirea astfel încât să fie pregătiți pentru implementarea de programe antidrog în școală și să comunice eficient cu tinerii elevi pe astfel de teme;

includerea activităților de prevenire a consumului de droguri în programa școlară deoarece nu toți profesorii din școli sunt dispuși la activități extrașcolare;

asigurarea unei legături solide între școală și familie, intensificarea activităților educative extra-școlare, organizarea unor întâlniri interactive cu elevii în scopul discutării problemelor cu care se confruntă aceștia și găsirea unor mijloace adecvate de soluționare a lor care să înlăture posibilitatea apelării la droguri, existența unui program de audiențe destinat părinților cu copii-problemă; supravegherea permanentă a elevilor suspectați că ar putea fi sau deveni consumatori și cooptarea elevilor „problemă” în diferite cercuri școlare;

programele de prevenire implementate la nivel comunitar vizează: întărirea normelor împotriva consumului de droguri, asumarea reglementărilor și normelor anti-drog de către comunitate, cunoașterea și conștientizarea faptului că administrarea drogurilor duce la dependență și că are efecte foarte grave în primul rând asupra consumatorului, dar și asupra familiei și comunității, creșterea capacității de reacție a comunității (restructurare normativă), reducerea accesibilității și a disponibilității, restricții în publicitate;

autoritățile locale pot iniția programe de prevenire a consumului de droguri, dar și susținerea financiară pentru implementarea programelor de informare, de prevenire și combatere a consumului de stupefiante și a celor destinate adolescenților aflați în dificultate sau care consumă droguri; înființarea centrelor de zi adresate adolescenților care provin din familii în care părinții nu pot/oferă o socializare corectă și susținerea școlilor cu program prelungit și a ONG-urilor cu programe care se adresează tinerilor; dezvoltarea și diversificarea activităților și formelor de colaborare dintre instituțiile care au ca obiectiv de activitate problema minorilor; atragerea și implicarea unui număr cât mai mare de ONG-uri în activități de prevenire a consumului de droguri și a delicvenței juvenile și finanțarea unor modalități constructive de petrecere a timpului liber de către întreaga comunitate (ex. baze sportive);

campaniile mass- media trebuie să vizeze informarea obiectivă în legătură cu riscurile pe termen scurt, mediu și lung ale consumului de alcool și tutun, ale uzului, abuzului și dependenței de droguri ilicite (punând accent pe cele trei droguri utilizate frecvent de adolescenți: tutun, alcool, canabis, dar și pe plante etnobotanice și droguri recreative) și conștientizarea faptului că dihotomizarea drogurilor în droguri slabe sau puternice este un mit. Mesajele trebuie să fie adaptate grupului țintă (includerea informațiilor foarte ample și detaliate referitoare la droguri la vârste la care acestea încă nu au apărut în mediul obișnuit al copiilor și adolescenților poate deveni dăunătoare), să evite prezentarea unor imagini „catastrofale” a consumului de droguri (dacă li se spune că toate sunt deosebit de nocive, iar ei observă că totuși unele persoane le folosesc, vor considera că au fost păcăliți și că interdicția este doar în exces de severitate) și este recomandabil să se insiste pe diferențele între consum ocazional, din curiozitate și continuarea acestui tip de comportament, explicându-se mecanismul de instalare a dependenței;

realizarea de emisiuni tematice (cum a fost de ex. emisiunea „Alege Viața” difuzată de canalul 1 al Televiziunii naționale) de informare intensă asupra efectelor drogurilor, de modificare a perceperii eronate a consumului de droguri licite/ilicite ca normală și acceptabilă din punct de vedere social și formarea unei atitudini generale de respingere a consumului de droguri; organizarea unor programe educative autentice și de profunzime la radio și TV;

programele de prevenire trebuie să fie, pentru o mai bună receptivitate, specifice fiecărei vârste, să se bazeze pe peer education (educația între egali) și implementate pe termen lung, cu intervenții repetate, pentru consolidarea obiectivelor. Este deci foarte important, ca în conceperea planului de măsuri, activitățile să fie planificate luând în considerare modelele de bună practică și ca suport pentru acțiunile viitoare (cu accent atât pe o coordonarea unitară a acestora, cât și pe abordarea globală a fenomenului);

susținerea mai eficientă din partea statului, cu scopul ameliorării calității serviciilor de harm reduction existente, a programelor de schimb de seringi și a ONG-urilor, care desfășoară activități de outreach (muncă de teren) și ajung mult mai ușor la populațiile țintă.

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Pavel (coord.); Pintilie, Ligia T.; Rus, Toma (2009) – Combaterea traficului ilicit de droguri- suport de curs universitar Master Prevenirea și combaterea consumului de droguri, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

Abraham, Pavel; Nicolăescu Daniela (2008) – Comunitatea terapeutică: metodă de tratament a persoanelor dependente de droguri, București: Civitas

Abraham, Pavel (coord.); Kirițescu, Victor Paul; Croitoru, Florentina Raluca și Crăciun, Ana Maria (2007)- Terapia prin substituție în managementul prevenirii dependenței de opioide și infecțiilor cu HIV/ SIDA (Traducere și adaptare: Substitution maintenance therapy in the management of opioid dependence and HIV/AIDS prevention: position paper / World Health Organization, UNODC, UNAIDS)

Abraham, Pavel; Nicolăescu Daniela (2006) – Justiția terapeutică. O nouă abordare în tratamentul consumatorului de droguri, Arad: Concordia

Abraham, Pavel (2005) – Capcana drogurilor, București:Detectiv

Abraham, Pavel (2005) – Justiția terapeutică. O nouă abordare în tratamentul consumatorului de droguri, Suport de curs, București

Abraham, Pavel; Roncov, Adela Lucia; Cărăușu, Cornel (2004) – Drogurile: aspecte juridice și psihosociale, Timișoara: Merton

Abraham, Pavel; Rus, Toma Vasile; Crăciun, Adriana (2004)- Drogurile: reglementări internaționale și interne, Cluj-Napoca: Dacia

Abraham, Pavel (coord), Cicu, Gabriel; Podaru, Dana; Moldovan, Ana Maria (2004) – Prevenirea și consilierea antidrog (Manual de formare în Prevenirea Antidrog), București, MIRA

Abraham, Pavel (2004) – Asistența și reabilitarea persoanelor consumatoare de droguri, București: Național

Abraham, Pavel; Rus, Vasile Toma; Crăciun, Adriana (2004) – Drogurile, reglementări internaționale și interne, Cluj-Napoca: Dacia

Abraham, Pavel; Nicolăescu Victor; Iașnic, Ștefăniță Bogdan (2001) – Introducere în Probațiune, București: Național

Abraham, Pavel; Pitulescu, Ion; Derșidan, Emil; Ranete, Ion (2000) – Dicționar de termeni juridici uzuali; explicativ – practic, București: Național

Achim, Gheorghe (1999) – Elemente metodologice criminalistice de investigare a unor forme de criminalitate cu caracter transfrontalier, București: Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”

Agapie, Monica (2005) – Mortalitatea ca urmare a consumului de droguri în România – între realitate și prejudecată, în Info-Drog, Buletin de Informare și Documentare, nr 2/2005

Albu, Petre (2007) – Crimă organizată în perioada de tranziție: o amenințare la adresa securității internaționale, București: MIRA

Albu, Petre; Baz, Adrian (2005) – Evoluții și tendințe ale ofertei de droguri în România în Info-Drog, Buletin de Informare și Documentare, nr 1/2005

Alecu, Gheorghe (2004) – Incriminarea traficului și consumului ilicit de droguri, Constanța: Europolis

Alecu, Gheorghe (2003) – Manual de educație antidrog, Constanța: CNAPM-SA

ALIAT (2004)- Buletin informativ al Proiectului MATRA „Educație continuă în adicții”

ALIAT & JELLINEK (2004)- Abuzul și dependența de substanțe: manual pentru studenții în medicină și medicii rezidenți psihiatri, București: Medica

ALIAT & JELLINEK (2004)- Proiectul MATROM: Educație continuă în domeniul adicțiilor, București

ALIAT & JELLINEK (2004)- Ghid de predare în domeniul consumului și abuzului de substanțe: sfaturi practice și instrumente pentru profesorii și formatorii care activează în sistemul medical, implicați în dezvoltarea curriculei și educație continuă, București

ANA (Agenția Națională Antidrog) (2004-2008)– „Info – Drog. Buletin de informare și documentare”, București: MAI

ANA (2005) – Standardele sistemului național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, București: MAI

ANA (2004) – Carte de învățături pentru neînvățați, București: MAI

Andrei, Paul (2009) – 240 de lei, drogul „etnobotanic”, articol Evenimentul zilei, 19.03.2009

ARAS (Asociația Română Anti-SIDA) (2003) – Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile – Manual pentru ofertanții de servicii, București

ARAS (2003) – Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile – Ghidul consumatorului de droguri injectabile, București

ARAS (2003) – Drogurile sunt ilegale, nu și discuțiile despre ele – buletin informativ nr2/4, București

ARAS – Argumente pentru prevenirea HIV/SIDA în rândul consumatorilor de droguri, Policy Brief: reducerea transmiterii HIV prin tratarea dependenței de droguri (traducere material publicat de Organizația Mondială a Sănătății în 2004 cu titlul Reduction of HIV Transmission through Drug-Dependence Treatment)

ARAS – Argumente pentru prevenirea HIV/SIDA în rândul consumatorilor de droguri, Policy Brief: Accesul la echipamentele sterile de injectare reduce transmiterea HIV (traducere material publicat de OMS în 2004 cu titlul Provision of Sterile Injecting Equipment to Reduce HIV Transmission)

ARAS – Argumente pentru prevenirea HIV/SIDA în rândul consumatorilor de droguri, Policy Brief: Reducerea transmiterii HIV prin programele de outreach (pe teren) (traducere material publicat de OMS în 2004 cu titlul Reduction of HIV Transmission through Outtreach)

ARAS – Argumente pentru prevenirea HIV/SIDA în rândul consumatorilor de droguri, Policy Brief: Reducerea transmiterii HIV în sistemul penitenciar) (traducere material publicat de OMS în 2004 cu titlul Reduction of HIV Transmission in Prisons)

Banciu, Dan (1992)- Control social și sancțiuni sociale, București: Hyperion XXI

Banciu, Dan; Rădulescu, Sorin N (2002)- Evoluții ale delicvenței juvenile în România-cercetare și prevenire socială, București: Lumina Lex

Banciu, Dan; Rădulescu, Sorin N; Teodorescu, Vasile (2002)- Tendințe actuale ale crimei și criminalității în România, București: Lumina Lex

Baconi, Daniela; Bălălău, Dan și Abraham, Pavel (coord) (2008) – Abuzul și Toxicodependența: Mecanisme, Manifestări, Tratament, Legislație, București: Editura Medicală

Băicuș, Cristian (2007) – Medicina bazată pe dovezi: cum înțelegem studiile, București: Medicală

Bellu-Bengescu, Cristian (2000) – Drogurile – alarmă națională! în Ferreol, Gilles (2000) – Adolescenții și toxicomania, Iași: Polirom

Bercheșan, Vasile; Pletea, Constantin (1997) – Drogurile și traficanții de droguri, Pitești: Paralela 45

Bogdan, Tiberiu; Sântea, Ioan (1996)- Victime și infractori, București: Niculescu SRL

Boncu, Ștefan; Dîrțu, Cătălin – Percepția devianței în funcție de abilitate în Neculau, Adrian; Gilles, Ferreol. (coord.) (1996)- Minoritari, marginali, excluși, Iași: Polirom

Boroi, Alexandru; Neagu, Norel; Radu-Sultănescu, Valentin (2001) – Infracțiuni prevăzute de Legea nr.143./2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, București: Rosetti

Boudon, Raymond (coord.) (1997) – Tratat de sociologie, București: Humanitas

Brenner, Joseph H.; Coles, Robert; Meagher, Dermot (1970) – Drugs & Youth- Medical, Psychiatric and Legal Facts, New York, Liveright

Breudan, Hughes (24 November 2006) – Treatment alternatives to prison punishment; a view of national legislations across the EU, Nicosia

Buneci, Petre; Butoi, Tudorel; Butoi, Ioana – Teodora (2002)- Elemente socio-juridice de control social pe terenul devianței speciale – perspectivă socio-juridică și psihologică asupra lumii interlope, București: Fundația România de Mâine

Camphell, Ross; Likes, Pat (2001) – Copii noștri și drogurile: pentru părinți cărora le pasă, București: Curtea Veche Publishing

Carmen Lopez Sancez și colab (2002) – Îndreptar privind alcoolul, tutunul și alte droguri, București:MAI,

Carroll, Kathleen M., (2007) – O abordare cognitiv comportamentală în tratamentul dependenței de cocaină. Manual de terapie pentru dependența de droguri, București: Detectiv

Chiorean, Mircea; Domuț, Vasile (2007) – Cuvântul care poate ucide – Drogurile, Oradea: Grafnet

Chopra, Deepak (2003) – Comportamente dependente, București: Curtea Veche

Cicu, Gabriel – Factori de risc și de protecție în consumul și abuzul de droguri, www.ana.gov.ro/rom/studii2.htm

Cicu, Gabriel – Comunitatea terapeutică. De la istorie la modelul teoretic, www.ana.gov/rom/Terapeutica.htm

Cicu, Gabriel – Programe de menținere cu antagoniști la opiacee, www.ana.gov/rom

Clocotici, Valentin și Stan, Aurel (2001) – Statistică aplicată în psihologie, Iași: Polirom

Coffin, Philip (2008) – Overdose: A Major Cause of Preventable Death in Central and Eastern Europe in Central Asia: Recommendations and overview of the situation in Latvia, Kyrgyzstan, Romania, Russia and Tajikistan, Harm Reduction Knowledge Hub for Europe and Central Asia, Eurasian Harm Reduction Network (EHRN)

Constantin, Valentin (2002) – Documente de bază ale comunității europene, Iași: Polirom

Copăceanu, Mihai (2009) – Consumul de droguri. O abordare psiho-socială, http://www.ideiindialog.ro/ articol_1108/consumul_de_droguri__o_abordare_psiho_sociala.html Legalizarea. Posibile consecințe

Costin Sima, Dana; Cace, Sorin (2003) (coord.) – Strada, între fascinație și servitute, București, UNICEF

Craiu, Nicolae (2004) – Economia subterană între Da/Nu, București: Economică

Crăciun, Petre (2004) – Alege viața – drogul înseamnă moarte. Interviuri esențiale. Codecs, Slatina.

Culic, Irina (2004) – Metode avansate în cercetarea socială: analiza multivariată de interdependență, Iași: Polirom

Cusson, Maurice (1992) – Devianța în Tratat de sociologie (coord. Raymond Boudon), București: Humanitas

Dagmar, Hedrich (2004)- European report on drug consumption rooms, EMCDDA

Dégi L. Csaba – Evoluția consumului de droguri între 1995 și 2002 în România, revista Calitatea Vieții, XV, nr. 1–2, 2004, p.1-9

Diaconescu, Gheorghe (1996) – Infracțiunile în legile speciale și legi extrapenale, București: All

Dima, Traian (2001) – Traficul și consumul ilicit de stupefiante. Combaterea prin mijloace de drept penal, București: Lumina Lex

Dima,Traian; Naghi, Corina – Din nou despre canabisul românesc: este drog sau plantă industrială ? în revista Dreptul, nr.5/2003

Drăgan, Jenică; Gheorghe, Alecu; Țipișcă, Mariana (2001) – Dreptul drogurilor, Constanța: Dobrogea

Drăgan, Jenică (2000) – Dicționar de droguri, București: Național

Drăgan, Jenică (1995) – Drogurile în viața românilor, București: Magicart Design

Drăgan, Jenică (1994) – Aproape totul despre… droguri, București: Militară

Dumitrașcu, Hanibal (2006) – Teoria și practica consilierii antidrog, suport de curs Master Teoria și practica consilierii antidrog (2006-2007) la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București

ENDIPP (Rețeaua Europeană a organizațiilor care activează în domeniul prevenirii consumului de droguri și a bolilor infecțioase asociate în mediul penitenciar). (2005). „Connections". Publicație lunară

Ferreol, Gilles (2000) – Adolescenții și toxicomania, Iași: Polirom

FICE (Fundația de Îngrijiri Comunitare) (2004) – Dependența de heroină: postcura – element cheie în construirea unei vieți fără droguri

Garcia Rodriguez, Jose și Lopez Sanchez, Carmen (2005) – Barbacana (manualul programului de prevenire a consumului de droguri, adresat elevilor de clasa a VII-a, traducere din limba spaniolă)

Gaudet, Etiene (2006) – Drogurile și adolescența, București: Minerva

Georgescu, Daniela; Moldovan, Ana-Maria și Cicu Gabiel (2007) – Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor, București: Detectiv

Gheorghe, Alecu (2004) – Incriminarea traficului și consumului ilicit de droguri, Constanța: Europolis

Gheorghiu, Dumitru (2004) – Statistică pentru psihologi, București: Trei

Gheorghe, Florian (2000) – Fenomenologia penitenciară, București: Oscar Print

Gheorghe, Gabriela; Răzvan, Paiu și Alina, Ionescu (2009)- Dependența de substanțe psiho-active: ghid practic pentru medicii de îngrijire primară, București: Pro Editură și Tipografie

Giddens, Anthony (2001) – Sociologie, București: All

Graham W Giles (2002) – Tranziții turbulente- Delicvență și justiție în România, București: Expert

Gorski, TerenceT., M.A., Kellz, John M., M.A., CSW (2007) – Prevenirea recăderilor la persoanele dependente de droguri. Manualul consilierului, București: Detectiv

Gorun, Gabriel Ștefan (2003) – Paradisuri artificiale – Toxicomaniile, București: Viața Medicală Românească

Graham, Giles W (2002) – Tranziții turbulente: delicvență și justiție în România, București: Expert

Grigorescu, Emanoil (1996) – Din ierburi s-au născut medicamentele, București: Albatros

Hasanov, Eldar H. (2002) – Lupta împotriva infracționalității legate de droguri: aspecte de drept internațional și comparat, București: Paideia

Hawkins, J.D.; Catalano, R.F.; Miller, J.Y. (1992) – Risk and protective factors for alcohol and other drug problems in adolescence and early adulthood: implications for substance abuse prevention”. Psychological Buttetin

Howitt, Dennis și Cramer, Duncan (2006) – Introducere în SPSS pentru psihologie, Iași: Polirom

Hriscu, Eugen (2009) – Diferența dintre efectul ilariant și cel toxic e mică, Evenimentul zilei

Hriscu, Eugen; Ioan, Magdalena (2004)- Prevenirea recăderilor – Caiet de lucru pentru clienți, București

Hriscu, Eugen; Ioan, Magdalena (2004)- Prevenirea recăderilor în tulburările legate de consumul de substanțe – Ghid practic pentru profesioniștii din domeniul sănătății, București: Medica

Hurdubaie, Ioan (2005) – Interpolul și traficul de droguri, Buletin de informare și documentare Info Drog nr 2

Hurdubaie, Ioan și Nicolăescu, Victor (2008) – Cadrul juridico-instituțional mondial antidrog: participarea României, București: Civitas

Hurdubaie, Ion (1999) – Spațiul penal paneuropean din perspectiva Consiliului Europei, București: Universul Pan

Inspectoratul General al Poliției Române (2002) – Manualul polițistului antidrog, București: MAI

International Harm Reduction Association (IHRA) (2008) – The Global State of Harm Reduction 2008 Mapping the response to drug-related HIV and hepatitis C epidemics

Iordache, Sorin (2009) – „Mâna lui Dumnezeu”, drogul venit prin căști, , articol Evenimentul zilei, 3.05.2009

Iovu Mircea (2003)- Droguri legale – ce nu spun politicienii și ziariștii, București: Monitorul Oficial

Jaba, Elisabeta și Grama, Ana (2004) – Analiza statistică cu SPSS sub Windows, Iași: Polirom

JELLINEK & ALIAT (2004) – Ghid de predare în domeniul consumului și abuzului de substanțe, București

Kandel, D.B. (1980) – Developmental stages in adolescent drug involvement. En: Lettireti, D.J.; Sayers, M.; Pearson, H.W. (Eds.).Theories of Drug Abuse: Selected Contemporary Perspectives. National Institute on Drug Abuse. Research Monograph 30. Rockville, MD.

Labăr, Adrian V. (2008) – SPSS pentru științele educației: metodologia analizei datelor în cercetarea pedagogică, Iași: Polirom

Lagerqvist, Jenny; Mickelsson Kajsa; Siamou, Ioanna (2005) – Fenomene emergente privind drogurile (trad. Hurdubaie Ioan), București: MAI

Lefter Aurora (2002)- Sănătatea – factor determinant al calității vieții tinerilor în Revista Română de Sociologie, nr.3-4, București

Lupu, Iustin; Zanc, Ioan (1999) – Sociologie medicală. Teorie și aplicații, Iași: Polirom

Mattick R.P., Breen C., Kimber J, Davoli M. (2002) – Methadone maintenance therapy versus no opioid replacement therapy for opioid dependence (Cochrane review). In: The Cochrane Library; Issue 4

Mărginean, Ioan (1982) – Măsurarea în sociologie, București: Editura științifică și enciclopedică

Mărginean, Ioan (2000)- Proiectarea cercetării sociologice, Iași: Polirom

Miclea, Damian (2001) – Cunoașterea crimei organizate, Ploiești: Pygmalion

Miftode, Vasile, (1995) – Metoda Sociologică. Metode și tehnici în cercetarea sociologică, Iași: Polirom

Mihai, Luminița (2006) – Consumul ilicit de droguri la minori și tineri: prevenție și recuperare, suport de curs 2006/2007, Master – Prevenirea și combaterea consumului de droguri, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București, Universitatea din București

Mihai, Luminița (2005)- Terapia și asistența persoanelor toxicodependente- note de curs, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București, Universitatea din București

Mihai, Luminița (2005) – 14 Pași în lumea drogurilor, București

Ministerul Sănătății (2004) – Îndreptar pentru formatori în domeniul tratamentului toxicodependenței

Mitrofan, Iolanda (2003) – Terapia toxicodependenței – posibilități și limite, București:SPER

Mosoiu, Andreea – Tratarea dependenței de opiacee (articol  PaginaMedicala.ro)

Muscat, Rihard (2006) – La recherche biomédicale dans le domaine des drogues (Cercetarea biomedicală în domeniul adicțiilor), București: MIRA

NIDA (National Institute on Drug Abuse) (1995) – Adolescent Drug Abuse: Clinical Assessment and Therapeutic Interventions, Research Monograph, No.156

NIDA (1997) – Preventing drug use among children and adolescentes. A research-based guide. US. Department of Health and Human Services. NIH (National Institute for Health) Publication Nș. 97-4212

Negreiros, Jorge (2006)– Cercetare psihologică în domeniul adicțiilor; traducere și adapatare, București: ANA, MAI

Niță, Doina și Iordan, Iuliana (2007) – Subiecte tabu: Drogurile…Chiar trebuie să vorbim despre asta?!, București: ANA, MAI

Ogien, Albert (2002)- Sociologia devianței, Iași: Polirom

Pașca,Valentin – Cânepa pentru fibre, drog sau doar plantă tehnică? în Revista de Drept Penal, nr.2/2002

Petrescu, Raluca (2009) – Au apărut magazine legale de droguri false, articol Evenimentul zilei, 19.03.2009

Pop, Luana Miruna (coord.), (2002) – Dicționar de Politici Sociale, București: Expert

Pop, Octavian (2002)- Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Timișoara:Mirton

Pop, Ștefan; Pleșca, Elena (2000) – Ghid antidrog, Sibiu: Universitatea Lucian Blaga

Pop, Ștefan (1999) – Prevenirea consumului de droguri, Sibiu: Universitatea Lucian Blaga

Popa, Marian (2008) – Statistică pentru psihologie: teorie și aplicații SPSS, Iași: Polirom

Porot, Antonie; Porot Maurice (1999) – Toxicomaniile, București: Științifică

Preda, Marian – Politici sociale și tendințe în prevenirea consumului de droguri, suport de curs universitar (2006/2007) Master IDD Prevenirea și combaterea consumului de droguri, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

Prepeliceanu D., Mihalcea C., Simache D., Ezechil D. (2001)- Situația drogurilor în România în Ghid de tratament în abuzul de substanțe psiho-active, București: InfoMedica

Prelipceanu, Dan; Voicu, Victor (2004)- Abuzul și dependența de substanțe psihoactive, București: Medica

Radu, Ioan; Miclea, Mircea; Albu, Monica; Nemeș, Sofia; Moldovan Olga; Syamoskozi, Ștefan (1993) – Metodologie psihologică și analiza datelor, Cluj-Napoca: Sincron

Rateau, Patrick (2004) – Metodele și statisticile experimentale în științele umane, Iași: Polirom

Rădulescu, Emil (2004)- Adio, țigări!, București: Viață și sănătate

Rădulescu, M. Sorin; Dâmboeanu, Cristina (2006) – Sociologia consumului și abuzului de droguri, București: Lumina Lex,

Rădulescu, M. Sorin (1999)- Consumul de droguri ca problemă socială în Devianță, criminalitate și patologie socială, București: Lumina Lex

Rădulescu, M. Sorin (1994)- Repere principale ale studiului sociologic al devianței în Homo Sociologicus- raționalitate și iraționalitate în acțiunea umană, București: Casa de editură și presă „Șansa”-S.R.L

Rădulescu, M. Sorin (1991)- Anomie, devianță și patologie socială, București: Hyperion XXI

Rădulescu, M. Sorin; Banciu, Dan (1990)- Introducere în sociologia delicvenței juvenile: adolescența – între normalitate și devianță, București: Medicală

Rășcanu, Ruxandra; Zivari, Mirela (2002) – Psihologie și Psihopatologie în dependența de drog, București: Ars Docendi

Remus, Vlad (2009) – Droguri de lux, vândute în club cu 700 € doza, articol Libertatea, 5.06.2009

Roberts, J.V., Stalans, L (2004) – Restorative sentencing: exploring the views of the public, Social Justice Research

Roibu, Ioan; Mircea, Alexandru (1997)- Flagelul drogurilor la nivel mondial și național, Timișoara: Mirton

Rotariu, Traian și Iluț, Petru (2006) – Ancheta sociologică și sondajul de opinie: teorie și practică, Iași: Polirom

Rotariu, Traian (coord.) – Metode statistice aplicate în științele sociale, Iași: Polirom

Salvați Copiii și Direcția de Sănătate Publică București (2002) – Drogurile îți curmă zborul! – Manual pentru părinți care vor copii cuminți, metode de prevenire, depistare și intervenție în cazul adolescenților care consumă droguri sau sunt în pericol de a o face

Salvați Copiii (2004) – Ghidul consilierului școlar pe probleme de sănătate. București: Speed Promotion

Sandu, Dumitru (1992) – Statistica în științele sociale. Probleme teoretice și aplicații pentru învățământul superior, București: Universitatea București

Sandu, Florin (2002)- Stop drogurilor, București: Sylvi

Sava, Florin A. (2004) – Analiza datelor în cercetarea psihologică. Metode statistice complementare, Cluj-Napoca: ASCR

Scheier, L.M.; Newcomb, M.D.; y Skager, R. (1994) – Risk, protection, and vulnerability to adolescent drug use: Latent variable models of three age groups, Journal of Drug Education, 24, p. 49-82

Schottenfeld RS, Pakes JR, Oliveto A, Ziedonis D, Kosten TR. (1997) – Buprenorphine vs methadone maintenance treatment for concurrent opioid dependence and cocaine abuse. Archives of General Psychiatry

Simache Daniela (1997)- Consumul de droguri- o nouă formă de devianță la tinerii români, Raport de cercetare CSCPT

Simache Daniela (2000)- Drogul ca mod de viață în Analele Universității Spiru Haret, Seria Sociologie-Psihologie, nr. 1, București: Fundația România de Mâine

Sorensen JL, Copeland AL (2000) – Drug abuse treatment as an HIV prevention strategy: a review. Drug and Alcohol Dependence; 59(1), p.17-31

Spirig, Harald (16-17 ianuarie 2007 – Austria, Strasbourg)- Diversionary arrangements for drug dependent offenders in six European countries — comparative overview on different experiences, 6th Meeting of the Expert Forum on Criminal Justice, (cea de-a 6-a reuniune a Forumului de experți asupra justiției penale al Grupului Pompidou, cu tema “Perspectiva europeanä a tribunalelor speciale de toxicomanie și alte alternative la încarcerare”)

Stelian, Ion (2008) – Repere ale jurisprudenței Curții de apel Ploiești în materia drogurilor – București: Lumina Lex

Stelian, Ion (2007) – Ofensiva drogurilor: dimensiuni socio-juridice, București: Detectiv

Stoica, Mihai Ghe.; Ioniță, Tudor (1997) – Drogul în drept. Doctrină și legislație internă și internațională, Arad: Mirador

Suceavă, Ion; Drăgan, Jenică (1999) – Manual de ecuație antidrog, București: Fadrom

Suceavă, Ion; Olaru, Petre (1989) – Paradis Iluzoriu. Lumea Drogurilor- o lume a degradării umane, București: Militară

Suceavă, Ion (1986) – Flagelul stupefiantelor, București: MI

Szczepanski, Jan (1972)- Controlul social în Noțiuni elementare de sociologie, București: Științifică

Șerban, Diana – Prevenirea Consumului de droguri și a traficului de ființe umane în rândul elevilor, Manual elaborat în cadrul proiectului « Stop trafficking in children and drug abuse in rural schools”

Ștefan, Cristian Eduard (2006) – Flagelul drogurilor, București: Cermaprint

Tigal, George Marius (2005) – De la plante la droguri. Trecut și prezent, București: Lucman

Tical, George; Olanda, Petru (2003) – Legislație Internațională Antidrog, Târgoviște: Pildner& Pildner

Țical,George (2003) – Manual antidrog, Târgoviște: Pildner& Pildner

Tihan, Eusebiu; Manole Gheorghe; Galetescu, Emanuel; Căpăstraru Cristian, Rusu Dragoș (2003) – Vademecum în toxicologia drogurilor – aspecte medicale, psihosociale și juridice, București: Institutul de ecologie socială și protecție umană Focus

Țurlea, Stelian – selecția textelor, traducere, comentarii și note (1991)- Bomba drogurilor, București: Humanitas

Tuukka Tammi și STAKES (2008)-Medicalising Prohibition: Harm Reduction in Finnish and International Drug Policy, Vaajakoski: Gummerus Printing

UNODC (2004)- Drug Tratment Courts Work

Vasile, Daniel; Gheorghe, Mihai; Voicu, Victor (2001) – Dependența de heroină, București: Medicală Amalteea

Vasile, Daniel; Gheorghe, M.D.; Ciurea, Radu; Tudor, Corina (2001)-Tratamentul farmacologic al dependenței de heroina, Revista română de psihiatrie nr 3-4/2001 (http://www.e-psihiatrie.ro/articol/tratamentul-farmacologic-al-dependentei-de-heroina)

Vasilescu, Lucian (coord.), (2005) – Dependența de heroină – postcura – element cheie în construirea unei vieți fără drog, Fundația de Îngrijiri Comunitare

Val Vâlcu (2004) Democratizarea heroinei, Ziarul Adevărul, 17.05.2004

Ward J, Mattick RP, Hall W. The use of methadone during maintenance tretment: pharmacology, dosage and treatment outcome. In Ward J, Mattick RP, Hall W, editors (1998) – Methadone maintenance treatment and other opiod replacement therapies, Amsterdam: Harwood Academic Publishers, p. 205-38

Weber R, Ledergeber B, Opravil M, Siegenthaler W, Luthy R.( 1990) – Progresion of HIV infection in misusers of injected drugs that stop injecting or follow a programme of maintenance treatment with methadone. British Medical Journal,301(6765), p.1362-5

Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu Lazăr (coord.), (1993) – Dicționar de sociologie, București: Babel

Surse electronice/ Site-uri relevante consultate

http://www.aliatong.ro (site-ul ONG ALIAT)

http://www.afladec.ro (site dedicat Hepatitei Virale C)

http://www.ana.gov.ro (site-ul Agenției Naționale Antidrog)

http://b.politiaromana.ro (site-ul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București)

http://www.ccmromania-gfatm.com, site-ul Consiliului de Coordonare al Fondului Global

http://www.cnlas.ro, site-ul Comisiei Naționale de Lupta Anti-SIDA

http://www.copii.ro, site-ul oficial al ANPDC

http://www.dhs.vic.gov.au/phd/dts/downloads/young.pdf – Department of Human Services (DHS)

http://www.educatiepentrusanatate.ro

http://www.emcdda.europa.eu – CEMDDD (site-ul Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri – în engl. EMCDDA sau Observatorul European de droguri și Toxicomanie – OEDT)

http://www.europa.eu.int/comm/public_opinion/flash/fl158_en.pdf- Young people and drugs [Tinerii și drogurile]

http://europa.eu.int/servlet ( EurLex: site cu noutăți legislative europene)

http://www.europol.europa.eu (site-ul Oficiului European de Poliție)

http://www.hbsc.org – HBSC (Comportamentul elevilor legat de sănătate)

http://www.incb.org (site-ul Biroului Internațional pentru Controlul Stupefiantelor, Raportul privind controlul internațional al stupefiantelor – http://www.incb.org/incb/en/ annual_report)

http://www.indaco.ro/resurse (site cu noutăți legislative)

http://www.interpol.int (site-ul Interpol)

http://www.just.ro (site-ul Ministerului Justiției)

http://www.legmed.ro (site-ul Rețelei Naționale de Medicină Legală din România)

http://www.mtc.ro (site-ul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării)

http://www.ms.ro (site-ul Ministerului Sănătății)

http://www.politiaromana.ro/Prevenire/index.htm (site-ul Inspectoratului General al Poliției Române)

http://www.pompidou.coe.int

http://www.pmu-wb-gf.ro (site-ul Programului Fondului Global pentru România)

http://www.presspro-medic.ro/ Revista online Medic.ro

http://www.raa.ro (pagina de web a organizației nonguvernamentale Romanian Angel Appeal)

http://www.reitox.emcdda.eu.int (extranetul Rețelei de informare a Punctelor Naționale Focale)

http://www.rhrn.ro (site-ul Rețelei Române de Reducere a Riscurilor)

http://www.salvaticopiii.ro (site-ul organizației nonguvernamentale Salvați Copiii România)

http://www.secicenter.org (site-ul SECI Center)

http://www.un.ro/unaids.html (site-ul Biroului Națiunilor Unite în România)

http://www.undoc.org (site-ul Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate)

http://www.en.wikipedia.org – enciclopedia on-line

http://www.reitox.emcdda.eu.int, extranetul Rețelei de informare a Punctelor Naționale Focale

Rapoarte

ANA (Agenția Națională Antidrog) (2006 – 2009) – Raport de evaluare privind stadiul realizării activităților prevăzute în Planul de acțiune în vederea implementării Strategiei Naționale Antidrog în perioada 2005-2008, București: MAI

ANA (2003- 2009) – Raport național privind situația drogurilor în România – Noi evoluții, tendințe și informații detaliate cu privire la temele de interes european (http://www.ana.gov.ro)

ANA (2003) – Raport de evaluare a fenomenului drogurilor în România, București

Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Corupției, România – Punctul Focal (1998, 1999, 2000) – Raport național privind problematica drogurilor în România – 1997, 1998 și 1999, București

CICS (Comisia Internațională pentru Controlul Stupefiantelor). (2005-2009). Raportul privind controlul internațional al stupefiantelor (INCSR) (http://www.incb.org/incb/en/annual_report.html)

CEMDDD (Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri). (2002). Raport Științific. Protocolul standard pentru statele membre UE privind colectarea și raportarea datelor pentru indicatorul epidemiologic cheie Decese ca urmare a consumului de droguri. [http://www.emcdda.europa.eu/?nnodeid=1419]

Department of Human Services (DHS) (1998) – Report on Young People and Drug Needs Analysis, www.dhs.vic.gov.au/phd/dts/downloads/young.pdf

Departamentul de Stat al SUA (2009) – Raportul privind Strategia Internațională de Control a Traficului de Narcotice, http://www.state.gov/p/inl/rls/nrcrpt/2008/

ICPC (Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității). (2003). Delincvența juvenilă. Evoluția delincvenței juvenile în perioada 1993 – 2003. (http://www.politiaromana.ro/Prevenire/index.htm)

INML (Institutul Național de Medicină Legală). (2007, 2008). Raportul asupra activității rețelei de Medicină Legală în anul 2006, 2007

Romanian Focal Point (Punctul Focal Național) EMCDDA (2001) – Romania – drug situation (România-situația drogurilor), București

OEDT (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie), (2005-2008) – Raportul anual: Situația drogurilor în Europa, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene http://www.emcdda.europa.eu/publications/annual-report; Rapoartele naționale ale punctelor focale Reitox http://www.emcdda.europa.eu/publications/national-reports; Profiluri de date ale țărilor – http://dataprofiles.emcdda.eu.int; analize generale de țară – http://www.emcdda.europa.eu/publications/ country-overviews; Buletinul statistic- http://www.emcdda.europa.eu/stats; diverse teme și analize, rezumate și extrase: http://www.emcdda.europa.eu/publications/selected-issues și http://www.emcdda.europa.eu/ publications/insights, Lisabona, Portugalia

OEDT (2005) – Lucrări tematice: Publicațiile pentru tineret, Lisabona [http://www.emcdda.europa.eu/index.cfm?fuseac]

OEDT (2006) – Hallucinogenic mushrooms: an emerging trend case study [Ciupercile halocinogene: studiu de caz privind apariția unei noi tendințe], EMCDDA Thematic Papers, EMCDDA, Lisbon

RHRN (Romanian Harm Reduction Network / Rețeaua Română de Reducere a Riscurilor). (2006). Raportul Programului “Prevenirea HIV în rândul adolescenților cu risc crescut din România”

United Nations, International Drug Control Programme (1997, 2006, 2008)- World Drug Report, Oxford University Press

Studii și cercetări

ANA- Lefter, Aurora (coord.), (2009) – Prevalența consumului de droguri în rândul elevilor din învățământul preuniversitar din județul Buzău (http://www.ana.gov.ro/rom/index.php)

ANA- Lefter, Aurora și Paiu, Răzvan, (2009) – Serviciile de asistență a consumatorilor de droguri și alcool, în regiunile Cluj, Iași, București, Brașov și Constanța

ANA- Abraham, Pavel (2008) – Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească, Cluj-Napoca: Napoca Star

ANA- Lefter, Aurora (2008) – Evaluarea serviciilor oferite consumatorilor de droguri în Mitulescu, Sorin (coord.) – Studii în domeniul tineretului – traiectorii și stiluri de viață, Ed. Didactică și Pedagogică, București

ANA- Lefter, Aurora și Tablan, Nicoleta (2008) – Consumul de droguri în rândul liceenilor din județul Neamț în Mitulescu, Sorin (coord.) – Studii în domeniul tineretului – traiectorii și stiluri de viață, Ed. Didactică și Pedagogică, București

ANA- Lefter, Aurora, Moga Alina și Badiu Nicoleta (2008) – Consumul de droguri în rândul adolescenților din județul Constanța în Mitulescu, Sorin (coord.) – Studii în domeniul tineretului – traiectorii și stiluri de viață, Ed. Didactică și Pedagogică, București

ANA- Lefter, Aurora, Botescu, Andrei și Agapie Monica (2007) – Studiu de prevalență a consumului de droguri în sistemul penitenciar din România – Info-Drog, Buletin de informare și documentare nr. 2 (6)/2007, MIRA

ANA (2004, 2007) – Prevalența consumului de droguri în România (http://www.ana.gov.ro/rom)

ANA – Abraham, Pavel (coord.), (2007) – Anchetă referitoare la prevalența infecțiilor HIV și/sau VHC în rândul consumatorilor de droguri injectabile din București aflați în tratament și programele de schimb de seringi

Agenția Națională pentru Sprijinirea Inițiativelor Tinerilor (ANSIT) (2007)- Fenomene de marginalizare și excludere socială în rândul tinerilor

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) (2007)- Studiul de estimare a prevalenței infecției HIV și hepatitelor B și C în rândul populației din penitenciare

ARAS (Asociația Română Anti-SIDA). (2005) – Consumul de droguri în rândul femeilor care practică sexul comercial. Raport de cercetare

Carmen, Matei și Bogdan, Moisuc (2006) – Consumatorul de droguri în mediul carceral, Iași

Centrul de calcul, statistică sanitară și documentare medicală (CCSSDM) (1995) – Ancheta privind autoevaluarea sănătății, gradul de autonomie a handicapatului și comportamentul populației față de sănătatea proprie: consumul de tutun și alcool

Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică Târgu-Mureș (2002) – Consumul de droguri, alcool și tutun în rândul preadolescenților și adolescenților din județul Mureș

Centrul pentru politici și servicii de sănătate (CPSS) (2007) – Cunoștințele, atitudinile și practicile populației generale referitoare la consumul de tutun și la prevederile legislative în domeniu

CPECA Harghita – Eva, Boros (2006)- Studiul cu privire la cunoștințele și prevalența consumului de droguri în rândul adolescenților din județul Harghita

CPECA Satu-Mare – Tarba Camelia, Ravas Irina, Boca Stefania, Campan Beatrix (2006) – Prevalența consumului de droguri în rândul liceenilor din județul Satu- Mare

CPSS (2004) – Fumatul și sănătatea publică în România: cunoștințe, atitudini și practici legate de consumul de produse din tutun în rândul populației generale din România

DSPMB (Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București). (2005). Studiu privitor la consumul de alcool în rândul elevilor din București

Eurobarometru (2004, 2008) – Young people and drugs [Tinerii și drogurile], Flash EB 158, 2004 (http://www.europa.eu.int/comm/public_opinion/flash/fl158_en.pdf) și Flash EB Series #233, 2008

HBSC – Comportamentul elevilor legat de sănătate (http://www.hbsc.org)

IMSS (Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate). ESPAD (The European School Survey Project on Alcoohol and Drugs- Proiectul European de Studiu al consumului de alcool și alte droguri în școli)- raport 1999, 2001, 2004, 2007- realizate de Swedish Council for Information on Alcohol and other Drugs sub coordonarea sociologului Bjorn Hibell (http://www.emcdda.europa.eu/themes/young-people)

IMSS (1998) – Evaluarea rapidă a situației consumatorilor de droguri injectabile în România (București, Constanța, Iași și Timișoara)

IPJ (Inspectoratul de Poliție Județean) și CPECA Iași (2002)– Studiu realizat în cadrul proiectului de intervenție antidrog

ISPB (Institutul de Sănătate Publică București) (2004) – Prevalența bolilor infecțioase în rândul toxicomanilor

László, Brassai; Sz Laura,Kolumbán; Beáta, Prezsmer și Mária Tóth (2003) – Consumul de tutun, alcool și drog și corelația acestui fenomen cu anumiți factori de risc în rândul elevilor din clasele VIII- XIII din Sfântu Gheorghe

OEDT (2009) – Rezumat: Raportul ESPAD pe 2007, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene

Preda, Marian (coord.); Buzducea, Doru; Grigoraș, Vlad și Lazăr, Florin (2008) – Raport Cercetare MARA – România (inclus în studiul: HIV prevention in Most At Risk Adolescents in South Eastern Europe and Ukraine)

Rădulescu, M. Sorin; Grecu, Florentina (2003)- Delicvența juvenilă în societatea contemporană – studiu comparativ între Statele Unite și România, București: Lumina Lex

RHRN (Romanian Harm Reduction Network/Rețeaua română de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri) (2004), UNICEF și Operations Research – Utilizatorii de droguri: comportamentul de injectare și comportamentul sexual – studiu privind atitudinile, cunoștințele și practicile utilizatorilor de droguri din București privind injectarea, comportamentul sexual și utilizarea prezervativului. Raport de cercetare.

RHRN și Operations Research (2004) – Reprezentarea media a discriminării împotriva consumatorilor de droguri. Presa și consumatorii de droguri: studiu de caz

RHRN, UNICEF și Operations Research (2004) – Utilizatorii de droguri: perspectiva farmaciștilor – studiu privind atitudinile și practicile farmaciștilor din București față de clienții utilizatorii de droguri

Salvați Copiii. (2005) – Consumul de droguri în rândul tinerilor din România – Raport de cercetare. București: Speed Promotion

Salvați Copiii. (2004) – Cercetarea cu privire la incidența HIV/SIDA și a infecțiilor cu transmitere sexuală pe stradă și în comunitățile de rromi

Salvați Copiii (2003) – Consumul de droguri în rândul copiilor și tinerilor din stradă. București: Expert

Salvați Copiii și DSP (2002) – Cunoștințele, atitudinile și tendințele elevilor de liceu din București în privința consumului de droguri

Simona, Popa; Costin, Militaru și Răzvan, Paiu (2005) – Evaluarea gradului de încadrare în muncă și de abandon școlar în grupul consumatorilor de droguri injectabile (din cadrul proiectului RED desfășurat de ARAS)

Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Facultatea de Științe Politice, Catedra de Sociologie (2008) -Barometrul adolescenței: Atitudini și stil de viață la nivelul elevilor de liceu (clasa a XII-a) din București

SNSPA, Facultatea de Științe Politice, Catedra de Sociologie (2009) -Barometrul adolescenței: Atitudini și stil de viață la nivelul elevilor de liceu de clasa a XII-a (studiu național)

STAKES (National Research and Development Centre for Welfare and Health) (1997) – Surveys of intoxicant – related cases in health and social services in Finland, Helsinki

Stoica Constantin, Ana și Constantin, Ticu – Percepțiile și atitudinile consumatorilor de drog (studiu comparativ realizat în România și Republica Moldova) în Gilles, Ferreol- coord. (2000) – Adolescența și toxicomania, Iași: Polirom, p 43-61

Studiu epidemiologic realizat în 1998 la nivelul populației din România în Rășcanu, Ruxandra; Zivari, Mirela (2002) – Psihologie și Psihopatologie în dependența de drog, București: Ars Docendi

UNAIDS, ANA și Angel Appeal România (2009) – Studiul de supraveghere epidemiologică și comportamentală HIV și Hepatite în rândul consumatorilor de droguri injectabile din București (Behavioral Surveillance Survey among Injecting Drug Users from Bucharest, Romania)