Cap1 Rolul Contabilității În Analiza Economico Financiară [603780]

1
CAPITOLUL I – ROLUL CONTABILITĂȚII ÎN ANALIZA
ECONOMICO -FINANCIARĂ
1.1. Rolul contabilității . Definiție și scurt istoric
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, ce are ca scop „măsurarea, evaluarea,
cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor
obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice, în care scop trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea infor mațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât
și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiil e
publice și alți utilizatori .”1
Contabilitatea a luat naștere odat ă cu apariția necesitații oamenilor de a ține eviden ța obiectelor .
În secolul XV, Luca Pacioli a publicat „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et
Proportionalita ”, o lucrare de matematică care conține un capitol numit „Tratat de contabilitate in partidă
dublă ” în care se evidențiază metodele contabile pe care le foloseau comercianții venețieni in perioda
renașterii , cunoscut sub denumirea de sistem de contabilitate dub lă.
După revoluția din decembrie 1989, Romania a trecut la economia de piață , implicit reformarea
sistemului contabil, prin care s -au implementat standardele internationale de contabilitate (International
Accounting Standards).
1.2. Informația . Monismul si dualismul în contabilitate
Informația reprezintă o comunicare sau un mesaj care conține elemente noi în raport cu
cunoștințele prealabile ale utilizatorului ei. Creșterea folosirii informațiilor în rezolvarea problemelor
umane a făcut ca informația să fie considerată o resursă economică. Nevoia de informații, între care și
cele contabile, joacă un rol important și este din ce în ce mai pregnantă în contextul schimbărilor din
mediul concurențial.
Multitudinea nevoilor informaționale ale di verșilor utilizatori de informație contabilă determina
construirea a doua reprezentări ale aceleiași realități: o reprezentare inerna și o altă exerna. În plan formal,
această reprezentare își găsește concretizarea în existența a două componente în sistemu l informațional
contabil al întreprinderii: una care red ă îndeosebi imaginea firmei în exterior – contabilitatea financiară
și o altă care descrie procesele interne ale întreprinderii – contabilitatea de gestiune.
1Legea contabilității nr.82/1991, republic ată în iunie 2007

2
Contabilitatea financiară sau generală are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul
extern, pentru determinarea periodică și sintetică a sitautiei patrimoniale și financiare, cât și rezultatul
oprațiilor efectuate. Informațiile contabilității financiare au caracter retrospec tiv și se fac publice, prin
divulgarea produselor ei (situații fiannciare sau documente contabile de sinteză). În cele mai multe țări,
contabilitatea financiară este reglementată, iar situațiile financiare pe care le produce, fiind destinate
terțiolor într eprinderii, constituie obiectul normalizării, atât pe plan național cât și pe plan internațional.
Contabilitatea de gestiune, denumită și contabilitatea analitică sau manageriala, are rolul de a
servi ca instrument în luarea deciziilor de către managemen tul firmei. De regulă, ea nu este reglementată
la nivel național. Marile întreprinderi își definesc proceduri stricte și detaliate privind organizarea
contabilității de gestiune, având în vedere specificul activității și nevoile interne de informare.
Infor mațiile contabilității de gestiune sunt destinate exclusiv conducerii firmei, nefiind publicate în
exterior (nedivulgabile, secrete).
Sub raportul organizării sistemului informațional contabil al unei întreprinderi, se delimitează
două concepte: monismul contabil și dualismul contabil . Monismul contabil presupune existența unui
singur circuit de informații contabile, atât pentru funcțiile interne cât și pentru cele externe. Separarea
celor două categorii de informații reprezintă dualismul contabil.

1.3. Utilizatorii informației contabile
Comisia internațională a standardelor contabile (International Accounting Standards Commitee)
vizează satisfacerea necesităților informaționale pentru mai multe categorii de utilizatori: investitorii,
salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, c lienții, guvernele/ administrațiile și publicul.
Managerii stabilesc politica contabilă și sunt responsabili cu elaborarea situațiilor fian anciare.
Folosesc o paletă largă de informații în susținerea deciziilor ce privesc activitatea întreprinderii.
Investitorii sunt persoanele care furnizează capital în condiții de risc cu scopul de a obține profit.
Atât ei, cât și consilierii lor sunt interesați de riscul inerent investițiilor în care s -au angajat sau se vor
angaja, cât și de rață r entabilității pe care acestea o produc sau o vor produce. Drept urmare, investitorii
au nevoie de informațiile care să -i ajuta să ia decizia asupra momentului în care să cumpere, să păstreze
sau să vândă părți din capital.
Într-o economie financiară, aloc area resurselor monetare presupune o serie de tranzacții
financiare sau tranzacții privind activele financiare tranzacționate în piața financiară.
Creditorii sunt terții care acordă împrumuturi întreprinderii, pentru o durată stabilită în prealabil,
în schimbul unei renumera ții (dobând ă) și cu obligația de a rambursa banii până la o dată scadentă.

3
Creditorii sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de sistemul de garanții (ipoteci, gaj),
componente ale activului bilanțier. Intr -o situație de li chidare a societății, creditul ipotecar este achitat
înaintea creditelor care nu dispun de nicio garanție.
Partenerii comerciali ai întreprinderii sunt reprezentați de clienții și furnizorii săi. Aceștia sunt
interesați de informații contabile care să le permită formularea unei idei asupra situației financiare și
durabilitatea activității societății.
Furnizorii, c a orice alți creditori, sunt intere sați de solvabilitatea întreprinderii și de orice alte
informații care să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată. În funcție de aceste
infromatii, ei își pot proiecta politica de vânzări către întreprinderi.
Clienții au nevoie d e informații contabile care să le permită evaluarea continuității activității
întreprinderii, în vederea aprecierii riscului de aprovizionare.
Salariații sunt interesați de informațiile referitoare la stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii
unde su nt angajați . De interes sunt și informațiile referitoare la modul și nivelul de remunerare sau
mărimea oportunităților oferite de companie.
Administratia Public ă (statul) folosește datele financiar -contabile ale organizațiilor pentru
stabilirea conturilor naționale și elaborarea de previziuni macroeconomice.

1.4 . Bilanțul contabil
1.4.1 . Definiția bilanțului contabil
„Bilanțul contabil este un document informațional de reflectare si control asupra relațiilor de
echilibru privind starea si mișcarea patrimoniului. Prin potențialul documentar, prin modul de participare
la circuitul „informație -analiză -decizie”, bilanțul se consituie ca baza de referință cu efect catalizator în
procesul conduceri i activitații economico -financiare ”2
Bilan țul contabil este o componentă situațiile financiare anuale, alături de contul de profit și
pierdere, situația fluxurilor de numerar, situatia modificărilor capitalurilor proprii și de notele explicative.
Bilanțul contabil poate fi considerat un instrumen t contabil foarte important in procesul de
conducere, deoarece poate sta la baza fundamentării deciziilor cu privirea la alocarea și utilizarea de
fonduri și, totodată oferă detalii privind drepturile si obligațiile titularului de patrimoniu în legatura cu
mijloacele economice.

2Hristea, A. M. (2015). Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. Editura Econimică.

4
Bilanțul este un document contabil care permite cunoașterea de la un moment dat, a patrimoniului
unei întreprinderi, patrimoniu definit ca ansamblu de drepturi si obligații. Acesta redă structurat, sub
formă de listă sau tabel, informații referitoare la resuersele unei întreprinderi precum si la modul în care
acestea sunt exploatate .

1.4.2 Forma tul si structura bilanțului contabil
Bilanț ul contabil este simultan un model structural și global deoarece oferă informații despre
părțile componente ale patrimoniului dar și al caracteristicilor sale. Acesta înglobează trăsăturile comune
ale structurilor patrimoniului si le redă sub o formă organ izată, compusă din două structuri principale:
activul și pasivul.
Plecând de la conceptul de patrimoniu, o definiție completă a bilianțului poate fi interpretată in
mai multe moduri , care transmit ideea de echilibru continuu.
Abordat din punct de vedere economic, bilanțul contabil trebuie să reflecte informații despre
capitalurile titularului de patrimoniu, capitalurile ce sunt reprezentate de resurse și de modul de utilizare
a acestora, de unde derivă relația dintre utilizări și resurse.
Abordat din p unct de vedere juridic, bilanțul este reprezentat de dreptul (de proprietate și creanță)
și datoriile entității față de aportorii de capital pe bază de risc (asociaților).
Conform legislației in vigoare, blianțul contabil reprezintă documentul prin care sunt prezentate
sintetizat elementele de activ și elementele de pasiv ale unei entități la momentul incheierii unui exercițiu
financiar sau în orice alte condiții prevăzute de lege. Prin urmare, ambele abordări (economică sau
juridică) pot fi interpretate, in plan procedural, ca echilibrul dintre activ și pasiv (Activ = Pasiv).
Activul reprezintă o resursă care poate fi manipulată de o întreprindere in urma unor evenimente
din trecut . Activul, reprezentat prin totalitatea bunurilor economice (reale sau creanțe), poate fi remarcat
prin posibilitatea de conversie in numerar sau prin faptul că poate induce un potențial ridicat de producție,
din punct de vedere operațional. Activele sunt prezentate in bilanț crescător, în funție de capacitatea
elementului de activ de a se transforma în numerar, astfel, în măsura avansării în bilanț pe pozițiile de
activ, lichiditatea crește.
Pasivul reflectă structura organizatorică și destinația resursel or. Acesta este reprezentat in bilanț
de capitalurile proprii si datoriile față de terți. Dispunerea in bilanțul contabil a elementelor de pasiv se
face in ordinea exigibilității, pornind de la elementele cu cel mai îndepărtat termen de plată (capitalul
propriu) și terminând cu datoriile pe termen scurt (furnizorii). Elementele de pasiv sunt structurate în

5
patru mari categorii: capitaluri proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, datoriile si conturile de
regularizare și asimilate.

1.4.3 Rolul bilanțului contabil în contabilitatea unei firme
„Bilanțul prezintă valoric relațiile dintre mijloacele economice gestionate de titularul
ptrimoniului și de sursele de finanțare a acestor mijloace. Rolul bilanțului este și de a prezenta rezultatul
anual generat de gestionarea mijloacelor economice antren ate în procesele economico -financiare derulate
prin activitatea sa.”3
Rolul de valorificare a informațiilor pe care bilanțul contabil le ofer ă îi revine analistului
financiar, care este raspunzător de modul de abordare și prelucare a datelor. Analistul fi nanciar trebuie
să țină cont de momentul oportun al prelucrării datelor și, totodată acesta trebuie sa aibă in vedere atât
indicatorii reflectați din bilanț, cât si de factorii ce generează dinamica informațiilor.
Pentru a cunoaște capitalurile proprii, i mportanța identificării elementelor de activ și datoriilor
este evidentă , mai exact, determinarea capitalurilor proprii este profund influențată de corectitudinea cu
care sunt evaluate și identificate valoric elementele de activ și datoriile entității.
Bilanțul scoate în evidență raporturile cauzale ce au loc între bunurile materiale și resursele
financiare, oferă informații despre drepturile sau obligațiile titularului de patrimoniu și asigură legăturile
între repartizarea valorilor materiale și finanța rea acestora.
Cele mai folosite informații în luarea deciziilor manageriale sunt oferite de datele din bilanț ce
ajută la fundamentarea proceselor decizionale și controlează evoluția proceselor în mișcare c are afectează
structura elementelor de patrimoniu .

1.5 Indicatorilor economico -financiari

1.5.1 Importanța i ndicatorilor economico -financiari în luarea deciziilor
Procesul de analiză economico -financiară începe cu o evaluare a situației economico -fiananciare,
urmând a stabili factorii care au determinat situția. Evaluarea constă în utilizarea unor elemente
măsurabile, elemente denumite în literatura de specialitate indicatori economico -financiari ce trebuie
3Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban (2014)Analiza economico -finaciară firmei. Editura
Economică

6
monitorizați continuu, astfel încât conducerea entității să ia deciziile la momentul oportun în vederea
atingerii obiectivelor companiei.
Procesul decizional este o acțiune ce acoperă atât perspectiva pe term en scurt, cât și cea pe termen
lung. Pentru îndeplinirea obiectivelor societății, conducerea societății își fundamenteză deciziile în baza
unor indicatori determinați de informațiile din bilanțul contabil.

1.5.2 Indicatori furnizați de siuațiile de sinteză
Indicatorul de lichiditate este indicatorul standard pentru masurarea lichidit ății. Acesta arată
măsura în care activele curente ofer ă garan ția acoperirii datoriilor curente din activele curente.
Lichiditatea unei firme este str âns legat ă de modul în care conducerea gestioneaz ă capitalul de lucru .
Prin deciziile luate, conducerea entiății poate expune pe compania la anumite riscuri care, dacă
sunt necontrolate, pot duce pană la insolvență sau faliment. Monitorizarea expunerii la risc se face pe
baza unor indicatori de risc. Gradul de îndatorare este principalul indicator de risc care arată posibilitatea
unei entități de a-și acoperi datoriile pe termen lung din rezerve și capitalul social.
Alături de identificarea riscurilor, un rol important al evalu ării stabilit ății financiare const ă în
identificarea poten țialelor efecte generate de volumul de datorii pe termen lung și de costul îndatorării.
Urmărirea efectelor se face masurand solvabilitatea enitații cu scopul prevenirii incapacității de plată.
Solvabilitatea evidențiază capacitatea unei entități de a -și onora obligațiile față de creditori, la termenul
de plată.
Monitorizarea m ișcării fluxurilor de trezorerie ale ent ității și capacitatea acesteia de a controla
capitalul circulant se realizează prin calcularea indicatori lor de activitate ce furnizează informații cu
privire la viteza de intrare sau iesire a fluxurilor de trezorerie a agentului economic. Totodată,
monitorizarea indicatorilor de activitate dezvăluie capacitatea de control a societății asupra capitalului
circulant si a activelor comerciale de bază.
Rentabilitatea este vazută, din punct de vedere financiar, ca un r ezultat favorabil , materializat
prin cre șterea veniturilor fa ță de cheltuielile efectuate și exprimă in mod cantitativ și sintetic rezultate
economice pozitive . Monitorizarea rentabilității unei intreprinderi se realizează prin rap ortarea
beneficiilor obținute la valoarea capitalului investit, iar acest lucru arată potențialul agenților economici
de a produce profit.
Unul dintre cei mai reprezentativi indicatori de măsurare a performanțelor economice ale unei
întreprinderi , la nivel microeconomic, este cifra de afaceri, un instrument indispensabil, ce exprimă
totalitatea veniturilor obținute din activități comerciale curente și care determină poziția în piață a

7
agentului economic, în cadrul domeniului său de activitate. Totod ată, cifra de afaceri pune în evidență
șansele entității de a -și dezvolta, exitende activitatea și pune în lumină capacitatea întreprinderii de a -și
vinde produsul sau serviciul, dar fară a oferi o imagine clară asupra rentabilității.
Evoluția cifrei de a faceri trebuie examinată in raport cu piața în care întreprinderea acționează ,
luând în considerare dinamica sectorului de activitate și evoluția concurenților

8

Ghid elaborare proiect diploma :
http://www.managusamv.ro/images/pdf4/Licenta_Ghid_elaborare_proiect_diploma_2018_2019.pdf

Bibliografie:
• 1Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate
• https://en.wikipedia.org/wiki/Luca_Pacioli
• Tratat de contabilitate financiară vol. I – Niculae Feleaga/ Ion Ionașcu
• Analiza economică și financiară a activității întreprinderii, Editura Econimică, 2015, Hristea
Anca Maria
• Vasile Robu, Ion Anghel, Elena -Claudia Șerban (2014)Analiza economico -finaciară firmei.
Editura Economică
•