Cap1 Rolul Contabilității În Analiza Economico Financiară [603779]

1
CAPITOLUL I – ROLUL CONTABILITĂȚII ÎN ANALIZA
ECONOMICO -FINANCIARĂ
1.1. Rolul contabilității . Definiție și scurt istoric
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu măsurarea,
evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a
rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice , în care scop trebuie să asigure
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la
poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale
acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții,
instituțiile publice și alți utilizatori .
Contabilitatea a luat naștere odata cu apariția necesitații oamenilor de a ține eviden ța obiectelor .
În secolul XV, Luca Pacioli a publicat Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et
Proportionalita , o lucrare de matematică care conține un capitol numit Tratat de contabilitate in
partidă dublă în care se evidențiază metodele contabile pe care le foloseau comercianții venețieni in
perioda renașterii , cunoscut sub denumirea de sistem de contabilitate dublă.
După revoluția din decembrie 1989, Romania a trecut la economia de piață , implicit r eformarea
sistemului contabil, prin care s -au implementat standardele internationale de contabilitate
(International Accountin g Standards).
1.2. Informația . Monismul si dualismul în contabilitate
Informația reprezintă o comunicare sau un mesaj care conține elemente noi în raport cu cunoștințele
prealabile ale utilizatorului ei. Creșterea folosirii informațiilor în rezolvarea problemelor umane a făcut
ca informația să fie considerată o resursă economică. Nevoia de informații, între care și cele contab ile,
joacă un rol important și este din ce în ce mai pregnantă în contextul schimbărilor din mediul
concurențial.
Multitudinea nevoilor informaționale ale diverșilor utilizatori de informație contabilă determina
construirea a doua reprezentări ale aceleia și realități: o reprezentare inerna și o altă exerna. În plan
formal, această reprezentare își găsește concretizarea în existența a două componente în sistemul
informațional contabil al întreprinderii: una care red ă îndeosebi imaginea firmei în exterior –
contabilitatea financiară și o altă care descrie procesele interne ale întreprinderii – contabilitatea de
gestiune.

2
Contabilitatea financiară sau generală are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu
mediul extern, pentru determinarea periodică și sintetică a sitautiei patrimoniale și financiare, cât și
rezultatul opra țiilor efectuate. Informațiile contabilității financiare au caracter retrospec tiv și se fac
publice, prin divulgarea produselor ei (situații fiannciare sau documente contabile de sinteză). În cele
mai multe țări, contabilitatea financiară este reglementată, iar situațiile financiare pe care le produce,
fiind destinate ter țiolor într eprinderii, constituie obiectul normalizării, atât pe plan național cât și pe
plan internațional.
Contabilitatea de gestiune , denumită și contabilitatea analitică sau manageriala, are rolul de a
servi ca instrument în luarea deciziilor de către managemen tul firmei. De regulă, ea nu este
reglementată la nivel național. Marile întreprinderi își definesc proceduri stricte și detaliate privind
organizarea contabilității de gestiune, având în vedere specificul activității și nevoile interne de
informare. Infor mațiile contabilității de gestiune sunt destinate exclusiv conducerii firmei, nefiind
publicate în exterior (nedivulgabile, secrete).
Sub raportul organizării sistemului informațional contabil al unei întreprinderi, se delimitează
două concepte: monismul contabil și dualismul contabil . Monismul contabil presupune existența
unui singur circuit de informații contabile, atât pentru funcțiile interne cât și pentru cele externe.
Separarea celor două categorii de informații reprezintă dualismul contabil.

1.3. Utiliz atorii informației contabile
Comisia internațională a standardelor contabile (International Accounting Standards Commitee)
vizează satisfacerea necesităților informaționale pentru șapte categorii de utilizatori: investitorii,
salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clien ții, guvernele/ administrațiile și publicul.
a) Managerii stabilesc politica contabilă și sunt responsabili cu elaborarea situațiilor fiannciare.
Folosesc o paletă largă de informații în susținerea deciziilor ce privesc activitatea întreprinderii.
b) Investitori i sunt persoanele care furnizează capital în condiții de risc cu scopul de a obține
profit. Atât ei, cât și consilierii lor sunt interesați de riscul inerent investițiilor în care s -au
angajat sau se vor angaja, cât și de rață rentabilității pe care aceste a o produc sau o vor produce.
Drept urmare, investitorii au nevoie de informațiile care să -i ajuta să ia decizia asupra
momentului în care să cumpere, să păstreze sau să vândă părți din capital.
Într-o economie financiară, alocarea resurselor monetare presupune o serie de tranzacții
financiare sau tranzacții privind activele financiare tranzacționate în piața financiară.

3
c) Creditorii sunt terții care acordă împrumuturi întreprinderii, pentru o dura tă stabilită în
prealabil, în schimbul unei renumera ții (dobând ă) și cu obligația de a rambursa banii până la o
dată scadentă. Creditorii sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de sistemul de garanții
(ipoteci, gaj), componente ale activului bilanțier. Intr -o situație de lichidare a societății, creditul
ipotecar este achitat înaintea creditelor care nu dispun de nicio garanție.
d) Partenerii comerciali ai întreprinderii sunt reprezentați de clienții și furnizorii săi. Aceștia
sunt inter esați de informații contabile care să le permită formularea unei idei asupra situației
financiare și durabilitatea activității societății.
Furnizorii, că orice alți creditori, sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de orice
alte informații ca re să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată. În
funcție de aceste infromatii, ei își pot proiecta politica de vânzări către întreprinderi.
Clienții au nevoie de informații contabile care să le permită evaluarea continuității
activității întreprinderii, în vederea aprecierii riscului de aprovizionare.
e) Salariații sunt interesați de informațiile referitoare la stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii
unde sunt angajați . De interes sunt și informațiile referitoare la modul și nivelul de remunerare
sau mărimea oportunităților oferite de companie.
f) Administratia Public ă (statul) folosește datele financiar -contabile ale organizațiilor pentru
stabilirea conturilor naționale și elaborarea de previziuni macroeconomice.

4

5

Ghid elaborare proiect diploma :
http://www.managusamv.ro/images/pdf4/Licenta_Ghid_elaborare_proiect_diploma_2018_2019.pdf

Bibliografie:
• Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate
• https://en.wikipedia.org/wiki/Luca_Pacioli
• Patrimoniul întreprinderii – Valentina Capotă
• Tratat de contabilitate financiară vol. I – Niculae Feleaga/ Ion Ionașcu
•