CAP.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [631582]

– 4 –
CUPRINS
CAP.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . – 5 –
1.1 Rețele mobile și servicii de rețele mobile celulare ………………………….. ………………………….. ………. – 5 –
1.2 Rețele GSM ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. – 5 –
1.3 Rețele 3G ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. – 6 –
1.4 Reteaua 4G (LTE: Long Term Evolution) ………………………….. ………………………….. …………………. – 7 –
1.5 Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. – 9 –
CAP.2 Caracteristici ale rețelei 4G ………………………….. ………………………….. ………………………….. . – 10 –
2.1 Dezvoltare 4G ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… – 10 –
2.2 Ev aluarea rețelelor de nouă generație ………………………….. ………………………….. ……………………… – 11 –
2.3 Alocarea resurselor radio în cadrul rețelelor LTE ………………………….. ………………………….. ……… – 12 –
2.4 Diversitatea Transmisiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… – 14 –
CAP.3 Tehnologii radio din rețeaua 4G ………………………….. ………………………….. ……………………….. – 15 –
3.1 Tehnica OFDMA (Orthogonal Frequency Division Multi plex Access) ………………………….. ……. – 15 –
3.2 Generarea de semnal Orthogonal Frequency Division Multiplex Access in programul Matlab .. – 16 –
3.3 Tehnica SAE (System Architecture Evolution) ………………………….. ………………………….. ……….. – 19 –
3.4 Multiple -antenna techniques ( tehnici multi -antenă) ………………………….. ………………………….. …. – 20 –
3.5 Tehnica „ MIMO spatial multiplexing ” la eNB pentru 1 sau 2 mobile ………………………….. ……… – 21 –
3.6 Recepție cu diversitate la mobil („UE RxDiv”) ………………………….. ………………………….. ………… – 22 –
3.7 Cyclic Delay Diversity ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… – 23 –
3.8 TxDiv cu SFBC la stația de bază (eNB) ………………………….. ………………………….. ………………….. – 23 –
3.9 Beam steering (Beamforming) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… – 24 –
3.10 Single – User MIMO pentru un singur mobil ………………………….. ………………………….. …………. – 25 –
3.11 Multi – User MIMO pentru mai multe mobile ………………………….. ………………………….. ………… – 25 –
3.12 RxDiv (“Receive Diversity”) la eNB ………………………….. ………………………….. …………………….. – 26 –
CAP.4 Determinarea bugetului conexiunii pe o rețea LTE ………………………….. ……………………….. – 27 –
4.1 Valori tipice ale parametrilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. – 27 –
4.2 Modele de propagare utilizate la calculul pierderii pe cale ………………………….. …………………………. – 29 –
CAP. 5 Rețeaua 4G în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… – 31 –
CAP.6 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … – 35 –
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. – 36 –

– 5 –
CAP.1 Introducere
1.1 Rețele mobile și ser vicii de rețele mobile celulare
Dezvoltarea într -un ritm alert a rețelelor mobile a venit pe fondul creșterii accentuate a
numărului de echipamente mobile de calcul și a aplicațiilor care presupun o mobilitate ridicată a
utilizatorilor. Necesitatea interconectării facile si rapide a echipamentelor și rularea în aceleași
condiții a apli cațiilor au determinat o serie de organisme internaționale si companii din domeniul
comunicațiilor și tehnicii de calcul să facă demersurile necesare realizării unor noi standard.
Pentru a oferi servicii de comunicații mobile este necesară cunoașterea rețelelor prin care
este posibilă realizarea acestor servicii. Calitatea serviciului, oferită utilizatorului, calitate pe care
o percepe acesta, SQE, depinde de mai mulți factori, obiectivi și subiectivi. Dintre aceștia se pot
enumera:

 Calitatea transmisi ei oferită de rețea ,
 Calitatea informației oferită de ofertantul serviciului ,
 Calitatea și accesibilitatea interfeței de comunicație prin care se realizează serviciul ,
 Conținutul informației oferite și adaptarea acesteia la necesitățile clienților etc.

În prezent, serviciile de comunicație mobilă se pot oferi folosind diferite rețele de
comunicație, cu conectarea utilizatorului prin intermediul unui canal radio. [1]
1.2 Rețele GSM
Apariția și dezvoltarea GSM a devenit necesară deoarece sistemele de comun icații ale
anilor 1980 -1990 nu mai reușeau să facă fața cererii de mijloace de comunicație în domeniu și
nici solicitărilor la care erau supuse din partea noilor servicii, în special a celor de transmisii de
date. Pentru a face față noilor solicitări și ț inând seama de progresele realizate în tehnicile de
comunicație și în tehnologia circuitelor, pentru realizarea GSM s -a apelat la prelucrarea digitală
(numerică) a semnalelor.
Aceasta oferă numeroase avantaje tehnice în raport cu tehnicile de prelucrare a
semnalelor folosite de sistemele de generația 1 de comunicații mobile. În acest mod GSM se
încadrează, împreună cu alte sisteme de comunicații, în generația a doua de sisteme de
comunicație. [2]

– 6 –

Generația 2+ a GSM reprezintă în concepția europeană o punte de trecere către rețelele de
comunicații mobile digitale terestre, mai complexe și cu posibilități sporite, de generația a treia,
3G. În sistemele 2+, se introduc trei tipuri noi de sisteme, deri vate și compatibile GSM:
a) GPRS;
b) HSCSD;
c) EDGE.
1.3 Rețele 3G
Rețelele de comunicații mobile de generația a treia, 3G, sunt cunoscute în documentele
ITU sub acronimul de IMT – 2000, iar varianta lor pentru Europa este denumită cu acronimul
UMTS. IMT – 2000 și, în particular, UMTS are capacitatea de a oferi numeroase servicii, în
special servicii multimedia și transmisii de date în modul pachet, cu viteze mari de transmisie.
Problema cea mai delicată, ce trebuie rezolvată pentru noile sisteme, este cea a transmisiunii la
interfața radio.
Soluția care prezintă cele mai mari avantaje, în special pentru transmisiile care necesită
viteze mari la interfața radio, este cea de CDMA de bandă largă WCDMA.
Generația 3 (3G), oferă viteze de transmisie mari, până la 2 Mbit/s (în unele variante
chiar până la 8 Mbit/s). Prezintă po sibilități multiple pentru servicii multimedia de calitate și
pentru operare în medii diferite. Funcționează în banda de frecvențe de 2 GHz. Exemple de
asemenea sisteme sunt WCDMA și TD/CDMA. Sunt sisteme cu prelucrarea digitală a
semnalului. La nivel mond ial, 3G este desemnat și ca IMT -2000, iar varianta dezvoltată în
Europa este denumită UMTS. Apariția primelor sisteme 3G a avut loc în anii 2001 -2002. La
baza dezvoltării 3G se află sistemele din generația 2G. [3]
Una dintre tehnologiile standardizate utl izată în rețelele de telefonie mobilă de tip 3G
este WCDMA.
Tehnologia WCDMA (Wideband Code Division Multiple Access) acces multiplu cu
diviziune prin cod, presupune împrăștierea semnalului ce urmează să fie transmis într -o bandă de
frecvență mai largă
Un alt standard de folosit pe scară largă în rețelele de comunicații mobile digitale este
TD-CDMA (Time Division – Code Division Multiple Access ) și reprezintă un sistem dezvoltat

– 7 –
pe baza unui concept de acces multiplu care folosește diviziunea de frecvență , de timp și de cod.
Un canal fizic este caracterizat prin frecvență, cod de împrăștiere și slot de timp.
Componenta CDMA este utilizată pentru a realiza diversități de interferență, precum și
pentru a se obține un pas relativ fin al vitezelor de transmis ie, fără variații mari ale puterii medii.
Componenta TDMA se bazează pe structura de timp folosită în GSM și este folosită pentru a
construi interfața UTRA, pentru a asigura un transfer facil între GSM și UMTS și pentru a
micșora numărul de coduri care tr ebuie să fie procesate simultan, deci pentru a face detecția
multi -utilizator posibilă chiar de la începutul aplicării UMTS.
Purtătoarea de bandă largă adoptată face posibilă folosirea unor viteze mari de utilizator
și oferă avantajul diversității de frecvență .[4]
1.4 Reteaua 4G (LTE: Long Term Evolution)
Pentru rețeaua 4G se pot da mai multe definiții, cea mai simplă dintre ele fiind aceea că
este o generație de rețele radio, ce completează și va înlocui, în viitor, rețelele 3G. Termenul de
rețea 4G a apărut pentru prima dată la începutul anului 2003, ca o inițiativă de cercetare și
dezvoltare, la nivel academic, ca și un cadru de discuții pentru evoluții viitoare, având ca
principal scop eliminarea problemelor semnalate în 3G. [5]
În favoarea dezvoltă rii 4G au existat o serie largă de argumente:
 Pentru 3G există standarde multiple și cu toate astea întâmpină dificultăți în a asigura un
roaming global. De asemenea prezintă dificultăți în asigurarea portabilității serviciului
precum și a interoperabilității.
 3G nu este suficient pentru a satisface necesitățile unor aplicații de înaltă performanță
precum: video cu prezentare de mișcare, multimedia, teleconferințe de calitate.
 Fiind necesare lărgimi de bandă mai mari, în structura 3G nu pot fi implementate unele
scheme de modulație mai eficiente decât cele folosite.
Chiar dacă cei de la 3GPP au creat standardele și pentru familia GSM/UMTS, standardele
LTE sunt complet noi. Principalele obiective pentru LTE sunt:
 Îmbunătățirea eficienței spec trale,
 Interfață standard care să suporte mai mulți utilizatori ,
 Creșterea vârfului ratei de date (download și upload) ,
 Lățime de bandă scalabilă ,

– 8 –
 Eficiență spectrală îmbunătățită ,
 Toată rețeaua IP ,
 Interfață care să suporte o multitudine de utilizatori.
Rețelele LTE vor avea rolul de a compensa decalajul la nivelul transferului de date dintre
fluxurile de transfer cu rate foarte ridicate din rețelele wireless fixe, rețele locale LAN și
respectiv rețelele mobile de comunicații. [5]
Standardul LTE (Long Te rm Evoultion) reprezintă reprezintă ultimul pas în evoluția de
la serviciile de telefonie mobilă 3G (de exemplu, GSM la UMTS, de la HSPA la LTE sau
CDMA la LTE) . LTE se bazează pe standarde elaborate în cadrul proiectului 3GPP ( 3rd
Generation Partnership Project), a cărei echipă este membră a ETSI ( European
Telecommunications Standards Institute ). De asem enea când vorbim despre LTE, ne referim și la
Evolved UMTS Terrestrial Radio Access (E -UTRA) și Evolved UMTS Terrestrial Radio
Access Network (E-UTRAN). În figura 1 se poate observa un site Orange. [5]

Figura 1.1 Site radio Orange

– 9 –
1.5 Motivarea alegeri i temei
Cea mai nouă generație a tehnologiei de comunicații fără fir este 4G. Aceasta a fost
dezvoltată de 3GPP. Rețeaua LTE este astfel concepută încât să coexiste cu celelalte rețele
3GPP, dar și cu rețele non -3GPP, fapt ce constituie un avantaj major față de rețelele rivale.
În lucrarea prezentată este descrisă structura sistemului, obiectivele de performanță din
această nouă generație de tehnologie de acces, dar și stadiu în care se află implementată și
dezvoltată această tehnologie pe teritoriul țării noastre. Implementarea s oluțiilor 4G a crescut
odata c u nevoia d e mobilitate și servicii de înaltă calitate oferită clienț ilor.

Figura 1.2 Testarea unei conexiuni 4G

– 10 –
CAP.2 Caracteristici ale re țelei 4G
2.1 Dezvoltare 4G
Internetul mobil a devenit accesibil utilizatorilor odată cu lansarea la nivel mondial a
tehnologiei și rețelelor HSPA (High Speed Packet Acces) și disponibilitatea tot mai ridicată de
terminale de tip 3G: stick -uri (modem) broadband USB și nu în ultimul rând notebook -uri dotate
cu module integrate HSPA. [7]
NGMN (Next Generation Mobile Networks) a dezvoltat standardele și prioritățile care se
impun re țelelo r mobile de generație următoare , iar 3GPP se va ocupa cu dezvoltarea pe termen
lung a LTE.
Dintre prioritățile LTE se remarcă latență mai scăzută pentru transferul datelor,
capacitatea de a adresa canale cu lățime de bandă crescută de 20 MHz și nu î n cele din urmă
costul total de întreținere, scopul final al NGMN și 3GPP fiind acela de a asigura trecerea la o
tehnologie nouă mai performantă. [8]
Performanțele LTE corespund cerințelor NGMN, dar nu sunt foarte bune raportat la
parametrii cheie KPI (Key Performance Indicators) ca eficiența spectrală și performanța la
marginea celulei de comunicație. Din acest motiv dezvoltarea LTE va continua și după Release –
8 pentru a se ridica la nivelul cerințelor operatorilor și cerințelor ITU pentru noul spectru al
tehnologiilor viitoare. [6]
Standardul 3GPP LTE a ajuns deja la o versiune stabilă la prima sa apariție specificația 8
(Release -8), însă se pune problema cât de performant este acest standard în condițiile
implemetarii sale în practică.
LTE constituie o bază bună de pornire pentru inovațiile tehnologice care vor urma in
evolutia rețelelor UMTS, dar este necesar ca performanța lor să fie justificată comparativ cu
prețul și complexitatea acestora.
Are loc, in cadrul mai multor proiecte, – ca de exemplu EAS Y-C (Enablers for Ambient
Services and Systems part C Wide Area Coverage) – o analiză a performanțelor retelelor LTE
versiunea 8 si a noilor concepte utilizate, cum este tehnologia MIMO (Multiple Input Multiple
Output), și testări de laborator sau măsurăto ri în teren cu o platformă de test la nivel de multi -site
(locație/co -sitting). [7]

– 11 –
2.2 Evaluarea rețelelor de nouă generație
Rețelele celulare nu pot fi caracterizate foarte bine de legături singulare. Interferențele,
alocarea resurselor, precum și calea de propagare și mediul au un rol foarte mare asupra
performanței finale a sistemului. Pentru a putea ține cont de toti acesti factori, va fi nevoie să se
țină cont de cât mai multe interferențe, urmărite în mai multe sectoare și site -uri. [8]
Sistemul de transmisie downlink pentru E -UTRA, modurile FDD și TDD este bazat pe
OFDM. Într-un sistem OFDM, spectrul de frecvențe disponibile este împărțit în mai multi
transportori, numiț i sub -transportori, care sunt ortogonali reciproc. Fiecare dintre aceste sub –
transpo rtatori sunt independent modulați de un flux de date cu rata scazută . [9]
OFDM este util izat în WLAN, WiMAX, precum și î n tehnologiile DVB. OFDM are mai
multe avantaje: robustetea împotr iva fading -ului multicale și arhitectura eficientă a receptorului.
Rețelele celulare nu pot fi caracterizate foarte bine de legături singulare. Interferențele,
alocarea resurselor, precum și calea de propagare și mediul au un rol foarte mare asupra
performanței finale a sistemului. Pentru a putea ține cont de toti acesti factori, va fi nevoie să se
țină cont de cât mai multe interferențe, urmărite în mai multe sectoare și site -uri. Simulările și
testele în condiții reale trebuie să țină cont de parametri cheie de performanță PKI, precum viteza
de transfer și întârzierea.
Dar cei mai importanți factori sunt experiența și pretențiile utilizatorului de rețea, factori
foarte greu de atins, ei depinzând de diferitele aplicații utilizate. Figura 2 .1 reprezinta un semnal
OFDM. [8]
În domeniul timp, un interval de gardă poate fi adăugat la fiecare simbol pentru
combaterea interferent ei simbolurilor OFDM din cauza întâ rzierilor ce pot surveni pe canal. În
E-UTRA, interval de garda este un prefix ciclic care se introduce înainte de fi ecare simbol
OFDM. [8]

– 12 –

Figura 2 .1 Reprezentarea în Frecvenț a-Timp a unui semnal OFDM [8]

În practică, semnalul OFDM poate fi generat prin procesarea semnalului digital utilizând
IFFT ( Transformata Fourier rapidă inversă ).
Figura 2 .2 ilustrează cartografierea unui flux serie de simboluri QAM la N fluxuri
paralele, utilizate ca recipiente de domeniu de frecvență pentru IFFT.

Figura 2 .2 Lanțul generării semnalului OFDM [9]
În contrast cu un sistem de transmisie OFDM, OFDMA permite ac ces m ultiplu a
utilizatorilor pe lațimea de bandă disponibilă . Fiecarui ut ilizator i se atribuie o
resurs ă/timp/frecvență specifică . [10]
2.3 Alocarea resurselor radio în cadrul rețelelor LTE
În cazul rețelelor LTE, unui utilizator i se poate aloca minim un PRB („physical resource
block”), spre deosebire de rețelele WiMAX, unde se alocă resurse radio sub forma unor
subcanale, formate la rândul lor dintr -un anumit număr de subpurtătoare.
Acest bloc PRB este format din 12 subpurtătoare succesive (180 kHz) și are o lungime în
timp egală cu 14 durate de simbol OFDM (1 ms). [11]

– 13 –

Figura 2.3 Alocarea resurselor radio în rețeaua LTE. [12]

Simbolul OFDM corespunde având o lățime de bandă de 15 kHz pentru o subpurtătoare
și are lungimea egală cu 66.7 μs.
Un cadru este format din 10 subcadre și are lungimea de 10ms, iar un subcadru este
fomat din două sloturi de lungimea de 0.5 ms fiecare.

Figura 2. 4 Exemplu de subcadru în rețeaua LTE. [13]

Diferența dintre FDD și TDD este aceea a modului de organizare a informației, lungimea
cadrelor LTE fiind aceeași pentru ambele.

– 14 –
Deciziile de alocare a resurselor radio se iau la nivel de PRB (sau de subcadru) ceea ce
conferă algoritmului de alocare un nivel bun de granularitate, obținându -se astfel debite ridicate
atât pe DL cât și pe UL.

Figura 2.5 Lățimea benzilor de frecvență posibile și numărul de PRB conținute [13]
2.4 Diversitatea Transmisiei
Rețelele celulare nu pot fi caracterizate foarte bine de legături singulare. Interferențele,
alocarea resurselor, precum și calea de propagare și mediul au un rol foarte mare asupra
performanței finale a sistemului.
Pentru a putea ține cont de toți aceș ti factori, va fi nevoie să se țină cont de cât mai multe
interferențe, urmărite în mai multe sectoare și site -uri. Simulările și testele în condiții reale
trebuie să țină cont de parametri cheie de performanță PKI, precum viteza de transfer și
întârzierea. Dar cei mai importanți factori sunt experiența și pretențiile utilizatorului de rețea,
factori foarte greu de atins, ei depinzând de diferitele aplicații utilizate. [14]
Complexitatea sistemu lui și a terminalelor trebuie să fie rezonabile, odată cu costul și
consumul de energie. Toate interfețele specificate vor fi compatibile, pentru a se realiza
interoperabilitatea echipamentor multi -vendor. Posibilitatea funcționă rii simultane în pereche
(Frequency Division Duplex / Modul FDD) și nepereche spectrului de frecvențe (Time Division
Duplex / TDD mode).

– 15 –
CAP.3 Tehnologii radio din rețeaua 4G

Serviciile de transport sunt serviciile ce presupun asigurarea transferului informației, la
un anumit debit, între două interfețe (puncte de acces în rețea) diferite. Teleserviciile presupun
asigurarea unei comunicații între două terminale distincte din re țea și eventual între aplicațiile
corespunzătoare.
Serviciile auxiliare (suplimentare) au ca scop îmbunătățirea (prin adăugarea de noi
facilită ți) a serviciilor de transport ș i a teleserviciilor în GSM. O imagine a relației între servicii le
de transport ș i teleservicii este prezentată în figura 3. 1 [14]

Figura 3. 1 Relația servicii de transport -teleservicii [13]
3.1 Tehnica OFDMA (Orthogonal Frequency Division Multiplex Access)
OFDMA este o versiune „ multi -user” a renumitei tehnici de modulație digitală: OFDM
(Orthogonal frequency -division multiplexing). Accesul multiplu în cadrul tehnologiei OFDMA
se realizează prin alocarea unor grupuri de sub -purtătoare diferite unor utilizatori diferiți din
cadrul rețelei.

Figura 3.2 Alocarea resurselori în cazul OFDMA. [ 14]

– 16 –
3.2 Generarea de semnal Orthogonal Frequency Division Multiplex Access in programul
Matlab
Pentru o pținerea de semnal OFDM s -au folosit urmatoarele linii de cod:
% Generator de semnal OFDM IEEE 802.11 a
% modulaț ie 32 QAM

clc;
close all;
clear all;
n = 256; % Nr. de biț i pentru procesare
x = randint(n,1); % flux random de date binare
M = 32; % mărimea semnalului constelaț ie
k = log2(M); % Nr. de biț i pe simbol
xsym = bi2de(reshape(x,k,length(x)/k).','left -msb'); % Conversia din biți x î n k-bit simboluri.
y = modulate(modem.qammod(M),xsym); % Modulaț ie folosind 32 -QAM.
tu=3.2e -6;% perioada utilă a simbolului
tg=0.8e -6;% lungimea intervalului de siguranță
ts=tu+tg; % durat a totală a simbolului
nmin=0;
nmax=64 ;% numărul total de subpurtă toare
scb=312.5e3;% spațierea subpurtă toarelor
fc=3.6e9 ;% frecvenț a purtatoarei
Rs=fc;
tt=0:1/Rs:ts;
TT=length(tt);
k=nmin:(nmax -1);
for t=0:(TT -1)
phi=((y(k+1).').*exp((1j*2*(((t*(1/Rs)) -tg))*pi/tu).*((k -(nmax -nmin)/2))));
s(t+1)=real(exp(1j*2*pi*fc*(t*(1/Rs))).*sum(phi));
end
plot(tt,s,'b');

– 17 –
Această tehnologie a fost aleasă pentru LTE deoarece utilizează eficient spectrul de
frecvențe alocat.

Figura 3.3 Cazul OFDM – spectrele se suprapunn [15]

În cazul tehnologiei OFDM banda de frecvențe se utilizează mai eficient datorită
suprapunerii spectrelor. Această suprapunere se poate realiza în cazul unei sincronizări între
emițătorul și receptorul O FDM. Ac eastă sincronizare permite eșanț ionarea corectă a semnalului
util recepționat, exact în momentul în care toate semnalele care se suprapun cu semnalul util au
valoarea 0. [14]

Figura 3 .4 Sub-purtătoarel e OFDM sincronizate la recepție [14]

Utilizarea mai multor sub -purtătoare pentru transmiterea informației în cadrul OFDM
face ca simbolurile obținute să fie de o mai lungă durată, fapt ce determină un avantaj deosebit în
cazul propagării semnalului radio.

– 18 –

Figura 3.5 Exemplu de se mnal OFDM format din 4 sub-purtătoare [14]

La emisie se mai adaugă un prefix ciclic pentru a proteja informația de unele erori ce
apar în cazul propagării pe căi multiple a undelor radio (în cazul mediilor dispersive), ceea ce
reprezintă de fapt o parte a semnalului de la sfârșitul duratei simbolului ce este adăugată la
începutul aceluiași simbol. [14]
Prin utilizarea CP („Cyclic Prefix”) se adaugă informație redundan ță care produce o
scădere a debitului util de informație, dar pe lângă acest dezavantaj CP poate duce la eliminarea
definitivă a interferenței inter -simbol (ISI).

Figura 3.6 Utilizarea prefixului ciclic: a) fără CP și b) cu CP [15]

– 19 –
Se observă în figura anterioară, o a doua componentă sinusoidală (reprezentată prin lin ie
punctată), care apare în cazul propagării pe trasee multiple și datorită căreia ortogonalitatea
purtătoarelor nu mai este respectată la recepție, astfel putând apărea erori.
Prefixul ciclic are rolul de a reface ortogonalita tea purtătoarelor (atâta timp câ t lungimea
CP es te mai mare decât cea mai mare întârziere a celei de -a doua purtătoare).
3.3 Tehnica SAE (System Architecture Evolution)
În cadrul LTE este necesară o arhitectură de rețea îmbunătățită (evoluată) datorită
creșterii ratei de transfer și a întârzierilor re duse ale pachetelor.
Există o strânsă legătură între cele două rețele 3GPP: LTE și UMTS, datorită interfețelor
S3 și S4, între SGSN („Serving GPRS Support Node”) – din cadrul UMTS și MME cu S -GW –
din cadrul LTE, după cu m se poate observa în figura 3.7 [15]

Figura 3.7 Arhitectura rețelei LT E în coexistență cu rețeaua UMT[15]

Următoarele entități de rețea se pot distinge în nucleul rețelei („ core network ”), din cadrul
LTE:

– 20 –
 S-GW („Serving Gateway”): realizează legătura dintre stațiile de bază („eNodeB”) și
partea de „core network”;
 MME („Mobility Management Entity”): mobilitate („handover”), asigurare adresă IP
(„mobile IP”);
 HSS („Home Subscriber Server”)/AAA („Authentication, Authorization and
Accounting ”): asigură securitatea rețelei prin autentifica rea și autorizarea
utilizatorilor;
 PCRF („Policy and Charging Rules Function”): asigură funcția de taxare a
utilizatorului rețelei în funcție de profilul acestuia;
 PGW („PDN Gateway”): interconectează rețeaua LTE cu alte rețele de date (ex.:
WWW, WiMAX, CDMA2000), alocare adreselor IP utilizatorilor, algoritmi de QoS ;
 ePDG („Enhanced Packet Data Gateway”): interconectează rețeaua LTE cu rețele de
tipul WLAN.
Se poate observa faptul că rețelele non -3GPP (CDMA2000, WiMAX și WLAN) sunt
conectate din punctu l de vedere al datelor direct la P -GW, acestea fiind considerate sigure.
Rețele de tip WLAN, considerate ca fiind nesigure și neavând un sistem de autentificare (în
conformitate cu cel impus de LTE prin AAA) sunt conectate printr -un ePDG, fapt ce asigură o
securitate suplimentară. [15]
3.4 Multiple -antenna techniques ( tehnici multi -antenă)
Una din principalele probleme ale sistemelor de telecomunicații o reprezintă aceea a
semnalelor multiple sosite la recepție, semnale provenite în urma mai multor reflexii ale aceluiași
semnal de la emisie. Astfel se utilizează tehnologia MIMO (Multiple Inp ut Multiple Output),
unde aceste semnale provenite din reflexii pot constitui un avantaj care pot duce la o creștere a
ratelor de transfer. Utilizarea mai multor antene atât la emisie cât și la recepție face ca semnalele
provenite din diferite reflexii să poată fi distinse între ele.
Sunt specificate schemele multi -antenă 2 x 2, 4 x 2 și 4 x 4, [eNB x mobil], însă până în
prezent au fost implementate doar primele 2, deoarece este dificilă adăugarea unui număr mare
de antene la receptor. La stațiile de bază în principiu nu sunt probleme, dar la mobile
dimensiunea acestora introduce anumite restricții: în mod normal antenele ar trebui amplasate la
jumătate de lungime de undă distanță între ele (f=2.1 GHz => λ/2 ≈ 14cm).

– 21 –
În funcție de tipul legăturii (DL sa u UL) și având în vedere caracteristicile canalului radio
sunt folosite diferite tehnici multi – antenă. [16]
Tehnici multi – antenă folosite în DL:
 „MIMO spatial multiplexing ” la eNB pentru 1 sau 2 mobile;
 RxDiv (“Receive Diversity”) la mobil (UE);
 TxDiv (“Transmit Diversity”) cu SFBC („ Space -Frequency Block -Code”) la stația de
bază (eNB);
 „Cyclic Delay Diversity (CDD)” la eNB, împreună cu „spatial multiplexing”
 „Beam steering”;
3.5 Tehnica „ MIMO spatial multiplexing ” la eNB pentru 1 sau 2 mobile
La stația de bază (eNB) este implementat algoritmul MIMO cu multiplexare spațială. În
cazul în care algoritmul se aplică pentru un singur mobil, atunci acesta poartă numele de SU –
MIMO („Single User MIMO”).

Figura 3.8 Exemplu de multiplexare sp ațială cu 2 a ntene (DL SU -MIMO)[15]

Tipul modulației și cuvintele de cod utilizate la precodare se selectează în funcție de
informațiile disponibile la eNB asupra condițiilor canalului radio. Acestea su nt folosite pentru a
îmbunătăți procesul de transmitere a informa ției. Cuvintele de cod sunt prestabilite și sunt
conținute de o „carte de coduri” ( codebook ).

– 22 –
Înainte de a fi emise, datele sunt precodate cu acele cuvinte de cod. Cuvintele sunt alese
pe baza informațiilor primite de la mobile. Indicii cuvintelor de cod ce egalizează canalul radio
cel mai bine sunt indicii din „ codebook ”, ce sunt transmiși de la mobile către eNB.
Cu ajutorul acestei tehnici se transmit date în paralel pe mai multe sub -purtătoare către
mobil, obținându -se astfel debite ridicate pe DL.
Există posibilitatea ca diferite cuvinte de cod să fie alocate unuia sau chiar două mobile,
caz în care se implementează MU -MIMO („ Multi user MIMO ”). [15]
3.6 Recepție cu diversitate la mobil („UE RxDiv”)
Această tehnică face referire la modul SIMO („Sing le Input Multiple Output”). Este
implementată în cadrul tuturor tipurilor de mobile LTE, cu algoritmul MRC („Maximum Ratio
Combining”).
Semnalele radio ce sosesc la antena de recepție suferă diferite transformări ca urmare a
propagării prin medii dispersiv e caracterizate de diferie tipuri de fading.
Un mobil poate combina într -un mod util cele două semnale, obținându -se astfel în final
un singur semnal mai puternic.
În practică s -au constatat îmbunătățiri ale semnalului de până la 3dB, în condițiile unui
raport SNR scăzut (condiții radio defavorabile). [15]

Figura 3.9 Exemplu de diversitate la recepție în cazul a două căi slab corelate [16]

– 23 –
3.7 Cyclic Delay Diversity
În cadrul acestei tehnici se adaugă unele întârzieri pe calea de transmisie a anumitor
semnale, doar în cazul folosirii mai multor antene la emisie. Această tehnică este folosită și în
cadrul rețelelor WiMAX, având drept scop reducerea impactului unor posibile anulări ale
semnalului, ce pot apărea atunci când același semnal este transmis de c ătre mai multe antene
printr -un canal radio cu spectru lat.
Semnalele de la recepție se pot însuma sau se pot anula reciproc, î n sens benefic, în
funcție de faza lor, acestea ducând la producerea unui semnal mult mai puternic. Astfel se
introduce o întârziere între diferitele căi de transmisie, cu scopul de a defaza semnalele
respective.

Figura 3.10 Efectul introducerii unei înt ârzieri pe o cale de transmi sie [17]

Valoarea întârzierii optime este de regulă de ordinul milisecundelor și variază în funcție
de condițiile radio, de la un mediu de transmisie la altul. [15]
3.8 TxDiv cu SFBC la stația de bază (eNB)
Această tehnică este întâlnită la eNB și folose ște „Space Frequency Block Coding”
(SFBC). Această metodă de codare este întâlnită și în cazul WiMAX 802.16, unde se transmite
perechi de simboluri OFDM în ordine temporală inversă, spre deosebire de LTE unde se
folosește un singur cuvânt de cod ce este tr ansmis pe 2 sau 4 antene. Datele sunt întrețesute pe
diferite sub -purtătoare pe fiecare antenă, după un criteriu prestabilit.
Această tehnică este identică cu cea utilizată în UMTS, singura diferență fiind aceea că în
LTE procesul este realizat în buclă d eschisă, pe când la UMTS, se folosea un algoritm în buclă
închisă. [15]

– 24 –
3.9 Beam steering (Beamforming)
Această tehnică se bazează pe introducerea anumitor defazaje și a variației amplitudinilor
semnalelor aplicate antenelor de la eNB. Scopul este acela de a direcționa cea mai mare parte a
puterii de emisie într -o anumită direcție.
Aceiași tehnică poate fi folosită și la recepție, unde scopul este acela de a face receptorul
mai sensibil la semnalele provenite dintr -o anumită direcție.
Ca și la MIMO, în cazul „beamforming” -ului se folosesc cuvinte de cod, pentru o etapă
de precodare. Diferența este aceea ca la „beamforming” se folosește un singur cuvânt de cod.
Acest cuvânt este folosit cu scopul de a corela semnalele emise de diferitele antene ale eNB, p e
când la MIMO semnalele trebuiau să fie decorelate.
Astfel cu ajutorul „beamforming” se pot obține:
1. funcționarea și în cazul mobilelor cu o singură antenă;
2. date transmise pe aceleași frecvențe către mobile situate în poziții diferite ale celulei;
3. rate de transfer îmbunătățite și în cazul unui SINR scăzut (la marginea celulei);

Figura 3.11 Beamforming. [17]

Tehnici multi -antenă folosite în UL:
 Single -User MIMO pentru un singur mobil
 Multi -User MIMO pentru mai multe mobile
 RxDiv (“Receive Diversity ”) la eNB;

– 25 –
3.10 Single – User MIMO pentru un singur mobil
Tehnica „SU -MIMO” nu a fost încă implementată practic, deoarece ar necesita ca
mobilul să aibă doi transmițători, ceea ce ar duce la costuri mai ridicate ale echipamentelor (UE)
și la durate de viață m ai mici ale acumulatorilor. [18]
3.11 Multi – User MIMO pentru mai multe mobile
Tehnica Multi – User MIMO presupune ca două mobile, fiecare cu câte un transmițător,
să emită pe aceeași frecvență și în același timp. Este asemănătoare tehnicii „SU -MIMO” ,
singura diferență fiind aceea că antenele de emisie se află de această dată la mob ile diferite.
Această tehnică produce o capacitate de transmisie mai mare pe UL, chiar dacă nu se
sesisează o creștere fizică a ratei de transfer pe UL.

Figura 3.12 . „MU -MIMO” pe uplink. [18]

Datorită faptului că antenele de emisie se află la echipamente diferite, la locații diferite,
semnal ele emise pot fi considerate de corelate, caracteristică esențială pentru sistemele MIMO.
Astfel un eNB poate cere mai multor mobile să emită în același timp și pe aceleași frecvențe,
anumite cuvinte de cod, cu scopul de a obține informații referitoare la timpul de emisie,
sincronizarea în frecvența și puterea de emisie, rezultând astfel o îmbunătățire a procesului de
transmisie a datelor pe UL. [18]

– 26 –
3.12 RxDiv (“Receive Diversity”) la eNB
Această tehnică este identică cu tehnica de recepție cu diversitate la mobil („UE RxDiv”),
folosită în UL, care face referire la modul SIMO („Single Input Mult iple Output”). Singura
diferență dintre cele două tehnici este aceea că în acest caz este implementată la eNB și nu la
mobil.
În cadrul 3GPP se mai discută despre implementarea tehnicii „ cooperative MIMO ”, ce
presupune de această dată o comunicare între eNB.
Principiul de bază este acela că eNB -urile schimbă date între ele de această dată
(deoarece între acestea s unt legături cu rate mari de transfer), pentru ca mai multe eNB să poată
să emite date pe DL către același mobil. Există însă câteva dificultăți în implementarea acestei
tehnici, cum ar fi transferul datelor între eNB cu întârzieri sub 1ms. [18]

– 27 –
CAP.4 Determinarea bugetului conexiunii pe o rețea LTE

4.1 Valori tipice ale parametrilor
Implementarea unei noi RAN (Radio Access Network), presupune inițial calcularea
tuturor posibilelor pierderi și câștiguri de la emițător la receptor, prin dife rite medii (aer, cablu,
ghid de undă, fibră optică, etc.), dintr -un sistem de telecomunicații. Calculele estimează
atenuarea maximă a semnalului permisă între telefonul mobil și antena stației de bază.
În următorul tabel sunt prezentați parametrii (practi ci) folosiți pentru calcularea
caștigurilor și a pierderilor în funcționare standardului LTE. [16]

Parametru Valoarea tipică
Puterea maximă de transmisie. O valoare
tipică pentru celulele stației de bază, la
conectorul antenei este de 20 -69 W.
43 – 48 dBm
Câștigul antenei stației de bază. Depinde de producător
Pierderile pe cablu între conectorul stației
de bază și antenă. Pierderile de pe cablu
depind de lungimea și grosimea cablului și
de banda de frecvență. Multe din
instalațiile de azi au capete RF, unde
amplificatoare de putere sunt aproape de
antena făcând pierderile pe cablu foarte
mici.

1 – 6 dB
Stația de bază EIRP, Calculat ca și A + B –
C
Nivelul de zgomot la un terminal mobil.
Depinde de banda de frecvență. Separarea
duplex și lățimea de banda alocată.
6 – 11 dB
Terminalul de zgomot poate fi calculat:
“K (Constanta Boltzmann) x T (290K) x
bandwidth ”.

-104.5 dBm pentru 50 de blocuri de resurse

– 28 –
Lățimea de bandă depinde de rata de biți,
care definește numărul de blocuri de
resurse. Vom presupune 50 de blocuri de
resurse, egal cu 9 MHz, transmisie pentru
1 Mbps pentru download. (9 MHz)
Calculat ca și E + F
Raportul semnal – zgomot din simulări sau
măsurători. Valoarea depinde de modulație
și schemele de codificare, care la rândul l or
depind de rata de date și numărul de
blocuri de resurse alocate.

-9 to -7 dB
Calculat ca și G + H
Limita de interferență evidențiată raportat
la creșterea nivelului de zgomot termic
datorat altei celule.
Se presupune un factor – G de aproximativ
-4dB, care corespunde la o limită de
interferență de: 10*Log10(1+10^(4/10)) =
5.5 dB.

3 – 8 dB
Canalele de control superioare includ
semnalele de referință, PBCH, PDCCH și
PHICH. 10 – 25 % =0.4 – 1.0 dB
Câștigul antenei echipamentului mobil. Depinde de producător
Pierderi. Depinde de dispozitiv

Tabelul 4 .1. Parametrii (practici) necesari calculării bugetului LTE. [20 ]

– 29 –
4.2 Modele de propagare utilizate la calculul pierderii pe cale
Un model de propagare descrie valoarea medie semnalului recepționat și corelează
valoarea maximă admisă a pierderii pe calea de propagare în funcție de raza maximă a celulei.
Modelele de propagare care se utilizează la proiectarea rețelelor depinde de:
 Mediul înconjurător: urban, rural, suburban, mediu deschis, pădure, mare.
 Distanță.
 Frecvență.
 Condițiile atmosferice.
 Interior/Exterior.
Cele mai comune modele sunt: Walfish –Ikegami, Okumura –Hata, Longley –Rice, Lee și
Young. Dintre toate aceste modele c ea mai folosită metodă în spațiul urban este Okumura –Hata,
fiind descrisă de următoarele relații:
Pentru arii urbane:
𝐿𝑢=69.55+26.16∗log(𝑓)−13.82∗log(ℎ𝐵)−𝐶𝐻+[44.9−6.55∗log(ℎ𝐵)]∗log(𝑑)
Pentru orașe mici și medii:
𝐶𝐻=0.8+(1.1∗log(𝑓)−0.7)∗ℎ𝑀−1.56∗log(𝑓)
Pentru orașe mari:
𝐶𝐻={8.29∗(log(1.54∗ℎ𝑀))2−1.1, 𝑑𝑎𝑐ă 150 ≤𝑓≤200
3.2∗(log (11.75∗ℎ𝑀))2−4.97, 𝑑𝑎𝑐ă 200 <𝑓≤1500
Unde: L u – calea de pierderi în ariile urbane, măsurată în dB
hB – înălțimea antenei stației de bază, măsurată în m
hM – înălțimea antenei stației mobile, măsurată în m
f – frecvența transmiterii, măsurată în MHz
CH – factorul de corecție a înălțimii antenei, măsurată în dB
d – distanța dintre stația de bază și echipam entul mobil, măsurată în km . [20]
V.3 Cartografierea căii de propagare.
Pentru pierderile pe calea de propagare cu valori de până la 164 dB și luând în
considerare valoril e din tabelul următor (Tabelul 4 .2), zonele de celule care pot fi acoperite cu
LTE sunt zonele de celul e prezentate pentru benzile de frecvență de 900, 1800, 2100 și 2500
MHz în figura 4.1

– 30 –

Tabelul 4.2 Valori pentru pierderile pe calea de propagare. [20]

Figura 4.3 Mărimea celulelor în kilometrii. [20]
În comparație cu alte sisteme de comunicații mobile cu prelucrare digitală a semnalului
precum GSM, GSM2+ sau UMTS, LTE nu are parte de pierderi semnificative toate astea făcând
ca pachetul de servicii oferit să fie mult superior.
Parametrii
Okumura – Hata Urban
Interior Suburban
Interior Rural
Interior Rural
Exterior
Înălțimea antenei stației de bază 30 50 80 80
Înălțimea antenei mobilului 1,5 1,5 1,5 5
Câștigul antenei mobilului 0,0 0,0 0,0 5,0
Deviația standard
datorată fadingului
lent (dB)
8,0 8,0 8,0 8,0
Probabilitatea locației 95 95 95 95
Factorul de corecție 0 -5 -15 -15
Pierderile interne 20 15 0 0
Marginile fadingului len (dB) 8,8 8,8 8,8 8,8

– 31 –
CAP. 5 Rețeaua 4G în România

În România, serviciile 4G au debutat la sfârșitul anului 2012. Țara noastră este una dintre
cele mai dezvoltate țări în ceea ce privește acoperirea 4G, dintre statele din vestul Europei.
“Telekom , Orange, RCS&RDS, Vodafone si 2K Telecom vor plati 682,14 milioane euro
pentru licentele telecom in frecventele de 800, 900, 1.800 si 2.600 MHz, suma fiind sub va loarea
de pornire a licitaț iei, de 726,8 milioane euro”, ANCOM (Autoritatea Națională pentru
Administrare și Reglementare în Comunicații). ANCOM este instituția care protejează interesele
utilizatorilor de comunicații din România. Serviciile telecom de generația a patra sunt furnizate
pe baza spectrului de frecvențe achiziționat. [23]
Cu toate că, potrivit calculului pentru costul de pornire al licențelor, valoarea licitației se
ridica la 726,8 milioane de euro, costul total a fost sub cel estimat. Astfel, marile companii de
telefonie mobilă din România vor plăti, treptat, sumele stabilite in urma licitației. 726,8 milioane
de euro. “Vodafone România va plăti 228,52 milioane euro, Orange România 227,14 milioane
euro, C osmote România 179,88 milioane euro, RCS&RDS 40 milioane euro, iar 2K Telecom 6,6
milioane de euro ”.[ 21]

Figura 5 .1. Câștigători licențe și taxele de licență. [21]

– 32 –
În urma licitației, Cosmote România și -a adjudecat un bloc în banda de 800 MHz, două
blocuri în banda de 900 MHz, 5 blocuri în banda de 1.800 MHz și 2 blocuri în banda de 2.600
MHz, valabile pentru perioada 2014 – 2029. Astfel, operatorul și -a reînnoit drepturile de utilizare
asupra portofoliului de spectru deținut în prezent, majorandu -l totodată cu 58%.
Orange România a obținut două blocuri în banda de 800 MHz, două blocuri în banda de
900 MHz, 4 blocuri în banda de 1.800 MHz și 4 blocuri în banda de 2.600 MHz, valabile pentru
perioada 2014 – 2029. De asemenea, Orange România a caștigat și licențe pe termen scurt în
banda de 900 MHz – 5 blocuri, respectiv în banda de 1.800 MHz – 3 blocuri, valabile pentru
perioada 1 ianuarie 2013 – 5 aprilie 2014. Operatorul va beneficia de licențe pentru un portofoliu
de resurse de spectru cu 84% mai mare decât în prezent. [23]
RCS&RDS și -a adjudecat un bloc în banda de 900 MHz, valabil pentru perioada 2014 –
2029. Odată cu intrarea în banda de 900 MHz, RCS&RDS și -a majorat portofol iul de spectru cu
29%.
Vodafone România a caștigat două blocuri în banda de 800 MHz, două blocuri în banda
de 900 MHz, 6 blocuri în banda de 1.800 MHz și un bloc de 15 MHz în banda de 2.600 MHz,
valabile pentru perioada 2014 – 2029. De asemenea, operatoru l a caștigat și licențe pe termen
scurt în banda de 900 MHz – 5 blocuri, respectiv 3 blocuri în banda de 1.800 MHz, valabile
pentru perioada 1 ianuarie 2013 – 5 aprilie 2014. Vodafone România va beneficia de licențe
pentru un portofoliu de resurse de spect ru cu 78% mai mare decât în prezent.
Compania 2K Telecom a caștigat două blocuri de 15 MHz în banda de 2.600 MHz,
valabile pentru perioada 2014 – 2029. [21]

Figura 5 .2. Distribuția pe câștigători a spectrului licitat (MHz). [22]

– 33 –
Taxele de licență urmea ză a fi achitate eșalonat, în funcție de blocurile de frecvențe
aferente, până la data de 30 noiembrie 2012, respectiv 30 iunie 2013, cu excepția licențelor
valabile până în banda de 900 MHz, respectiv 26 milioane de euro/bloc până la 30 noiembrie
2012, po trivit ANCOM.
Președintele ANCOM, Cătălin Marinescu, a declarat că trei dintre operatorii câștigători ai
licitației și anume, Cosmote România, RDS&RCS și 2K Telecom și -au asumat obligația
găzduirii MVNO. [23]
MVNO (Mobile Virtual Network Operator) sau operato rul mobil virtual este acela dintre
operatori care nu deține licența de utilizare a frecvențelor radio, ori întreaga infrastructură
proprie de rețea, astfel contractează acorduri cu operatori deținători de rețele de comunicații
mobile, pentru a le cumpăra, în scopul furnizării de comunicații sub propria marcă comercială.
În urma licitației, 676 de localități rurale, nedeservite de rețele de comunicații mobile în
bandă largă, urmează să beneficieze de acoperirea rețelelor HSPA, HSPA+ sau LTE.
Blocuri de fr ecvență însumând 90 MHz, nu au fost vândute. În cadrul licitației, operatorii
au putut licita pentru două tipuri de licențe :
 Pe termen lung – 15 ani, valabile până în aprilie 2029. ANCOM a scos la licitație 42
de blocuri pereche de câte 5 MHz, 14 în band a de 2.600 MHz, 15 în banda de 1.800
MHz, 7 în banda de 900 MHz, 6 în banda de 800 MHz, dar și 3 blocuri nepereche de câte
15 MHz, în banda de 2.600 MHz.
 Pe termen scurt – 1 an și 3 luni, valabile până în aprilie 2014. ANCOM a scos la licitație
10 blocuri pereche de 2,5 MHz în banda de 900 MHz și 6 blocuri de 5 MHz în banda de
1.800 MHz.
Cosmote, Orange și Vodafone utilizează benzile de frecvențe cuprinse între 880 și 960
Mhz, pentru a furniza servicii de telecomunicații de generația a doua, prin tehnologia GSM.
Serviciile de comunicații mobile de generația a treia (3G) sunt furnizate prin tehnologia
UMTS, în banda de frecvențe de 2.100 MHz. Drepturile de utilizare a frecvențelor din această
bandă de frecvențe sunt deținute de către Vodafone și Or ange. [23]
Orange România este liderul pe piața locală de telefonie mobilă, cu 10,5 milioane de
clienți, urmată fiind pe poziția a doua în clasament de Vodafone România, cu 7,79 milioane de
utiliztori. Compania Orange este controlată de către grupul France Tel ecom, iar compania
Vodafone este o parte a grupului britanic de telecomunicații mobile Vodafone.

– 34 –
Locul trei în clasament este ocupat de Cosmote România , controlat de OTE (Grecia),
fiind o divizie a grupului elen Cosmote. [25]
RCS&RDS deține o infrastructură d e telecomunicații pe support de fibra optică, cu
servicii de cablu TV, internet, telefonie mobilă și fixă. Compania este controlată de omul de
afaceri Zoltan Teszari și are acoperire în peste 200 de orașe din țară.
Compania 2K Telecom, activează pe piață ca furnizor de bucle locale și acces la internet
și a fost înființată în anul 2000. [24]

– 35 –
CAP.6 Concluzii

LTE este destinat să modifice fundamental experiența utilizatorului oferindu -i noi tipuri
de servicii și costuri atractive. Rețeaua se bazează în totalitate pe protocolul IP, astfel LTE se
axează pe transferul de date, dar și transferul de voce fiind posibil prin intermediul tehnologiei
VoIP („Voice over IP”).
În lucrarea prezentată este descrisă structura sistemului, obiective le de performanță din
această nouă generație de tehnologie de acces, dar și stadiu în care se află implementată și
dezvoltată această tehnologie pe teritoriul țării noastre.
Obiectivele LTE avute în vederea dezvoltării au fost:
 Accentul pe simplitate
 Viteza de transfer și latență mult îmbunătățite
 Flexibilitatea spectrului de frecvențe radio
 Cost mai mic pe bit
 Transport de mai multe pachete
Având o arhitectură de rețea evoluată și bazându -se pe cele mai performante tehnici din
cadrul telecomunicațiil or radio, tehnici ce au fost îmbunătățite în mod continuu de -a lungul
timpului (sisteme de antene multiple, OFDMA / SC -FDMA, tehnici de codare), standardul LTE
aduce numeroase avantaje față de rețelele precedente, fapt ce îi va aduce cu siguranță în viitor ul
apropiat statutul de standard majoritar în telecomunicații.

– 36 –
BIBLIOGRAFIE

[1] http://www.pdf -datasheet.com/LTE_WP_0703_RandS -pdf.html
[2]http://www.motorola.com/staticfiles/Business/Solutions/Industry%20Solutions/ Service%20Pr
oviders/Wireless%20Operators/LTE/_Document/Static%20Files/6834_MotDoc_New.pdf
[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/W -CDMA
[4]http://www.msqe. ase.ro/documente.html
[5] https://sites.google.com/site/lteencyclopedia/home
[6] Moray Rumney , (2009), “LTE and the Evolution to 4G Wireless: Design and Measurement
Challenges ”, Agilent Technologies.
[7 ]http://www.easy -c.de/index_en.html
[8] H. Akhavan et al . “Next Generation Mobile Networks beyond HSPA & EvDo,” NGMN
Alliance White Paper 3.0, Dec. 2006; www.ngmn.org
[9] 3GPP TR 36.913 v. 8.0.0, “Requirements for Further Advancements for E -UTRA (LTE –
Advanced),” June 2008.
[10] 3GPP TS 25.913 v. 7.3.0, “Requirements for Evolved UTRA (E -UTRA) and Evolved
UTRAN (E -UTRAN),” Mar. 2006.
[11] ] R. Irmer, Ed., “Next Generation Mobile Networks Radio Access Performance Evaluation
Methodology,” NGMN Alliance White Paper, June 2007; www.ngmn.org
[12] 3GPP TR 25.814 v. 7.1.0, “Physical Layer Aspects of Evolved UTRA,” Sept. 2006.
[13]ftp://www.kemt.fei.tuke.sk/MobilneKomunikacie/_materialy/Podklady/LTE/3GPPEVOLUT
IONWP.pdf
[14] http://en.wikipedia.org/wiki/OFDMA
[15] http://www.radio -electronics.com/info/cellulartelecomms/lte -long-term-evolution/3g -lte-
basics.php
[16] St efania Sesia, Issam Toufik and Matthew Baker, (2009), “LTE – The UMTS Long Term
Evolution: From Theory to Practice” , Wiley.
[17] http://www.apertonet.com/products/technology/bea mforming.html
[18] Borko Furht, Syed A. Ahson, (2009), “ Long Term Evolution : 3GPP LTE radio and cellular
technology ” , Taylor & Francis Group 3
[19] Agilent Technologies, „ 3GPP LTE: Introducing Single Carrier FDMA ”

– 37 –
[20] https://sites.google.com/site/lteencyclopedia/lte -radio -link-budgeting -and-rf-planning
[21] http://www.ancom.org.ro/ancom_106
[22]http://www.ancom.org.ro/uploads/links_files/24_09_2012_Rezultate_licitatie_spectru_radio
_.pdf
[23]http://www.comunic.ro/article/rezultatul -licita%C8%9Biei -4g-mul%C8%9Bumit -operatorii –
%C8%99i -statul -contra -peste -682-milione -euro-0
[24] https://forum.softpedia.com/topic/ 889090 -rcsrds -are-900mhz/page__st__36
[25] http://www.ancom.org.ro/spectru -radio_4688

– 38 –