CAP.1. CONSIDERENTE TEORETICE REFERITOARE LA [611580]

CAP.1. CONSIDERENTE TEORETICE REFERITOARE LA
PERFORMANȚELE FINANCIARE ALE UNEI FIRME

1.1 DEFINIȚII ALE CONCEPTELOR DE „PERFORMANȚĂ” ȘI
„PERFORMANȚĂ FINANCIARĂ”

Conceptul de performanță constituie o preocupare continuă pentru orice organizație.Termenul
este de origine latină, unde cuvântul performare constă în finalizarea unei activități propuse,
dar semnificația actuală provine din limba engleză. Substantivul performance traduce maniera
cu care organizația își atinge obiectivele, la succesul acesteia sau la modul general, cât de bine
este realizată o activitate sau un lucru. Tot în limba engleză, se întâlnește sintagma high-
performing1 care face referire la organizația care funcționează la un standard mai înalt decât
cel mediu. Performanța ridicată reprezint ă un obiectiv ce poate fi atins de către acea
organizație care deținte rezultate financiare excepționale, este preocupată permanent de
satisfacția clienților și angajaților săi, organizația care încurajează inovația. În limba română,
conceptului i se atrib uie trei accepțiuni și este încadrat în categoria de excelență conform
Dicționarului explicativ al limbii române2. Prima accepțiune echivalează termenul cu un
„rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într -o întrecere sportivă”. Prin extindere,
termenul dobândește și înțelesul de „realizare deosebită într -un domeniu de activitate ”, iar în
final, „cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. ”
În domeniul economic, conceptul de performanță prezintă dificultăți în defin ire cauzate de
interpretările polivalente existente, astfel nu există o definiție general acceptată.Pe parcursul
timpului, conceptului i -au fost atribuite o serie de accepțiuni, pornind de la faptul că acesta se
poate defini sau analiza din prisma capabilității unei organizații de a -și îndeplini obiectivele
stabilite.Fiind o explicație incompletă din cauza faptului că este o apreciere subiectivă,întrucât
depinde în totalitate de obiectivele urmărite, conceptului i s -a adaugat înțelesul de măsură a
valorii create de organizație, de ameliorare a cuplului cost -valoare. Accepțiunile moderne ale
performanței fac legătura între aceasta și conceptele sale înrudite precum : profitabilitate,
productivitate, eficacitate și eficiență.

1 Cambridge Dictionary, http://dictionary.cambridge.org/
2 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p.778

Conceptul de performanță f inanciară reprezintă ansamblul de rezultate financiare ale unei
entități economice. Se consideră că acest concept constituie principalul obiectiv al măsurării
performanțelor unei organizații, fiind de asemenea privită ca o componentă a managementului
finan ciar. Definirea conceptului presupune că acesta este „reflectarea asupra potențialului
economic și a solidității financiare ale unei entități economice, obținută în urma analizării
unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico -financiari calcu lați pe baza datelor
din situațiile financiare anuale și periodice, denumite situații financiare) și calitativi. ”3
Organizația a cărei performanță financiară este deosebită, atrage mai mult interes asupra
acțiunilor sale, prețurile acestora fiind dirijate într-o măsură considerabilă de către succes și
de asemenea, va fi asigurată o prezență durabilă pe piață.

1.2 PRINCIPALII INDICATORI FINANCIARI

Organizațiile întocmesc trei categorii de documente financiar – contabile cu scopul
eficientizării activității financiare. Prima categorie este compusă din documentele financiare
întocmite în conformitate cu legile contabile, a doua categorie din documentele de raportare a
impunerilor și ce de -a treia categorie din documente realizate pentru uzul managerilor.
Anali za performan țelor financi are folosește drept surse principale de informații documentele
financiare cu caracter obligatoriu conform legii contabilității nr. 82/1991. Acestea sunt făcute
publice și redau imaginea de ansablu a organizației din punct de vedere al activelor, pasivelor,
veniturilor și cheltuielilor în decursul exercițiului financi ar care durează de regula un an, fiind
posibilă astfel verificarea evoluției privind performanțele financiare și poziția financiară.
Documentele contabile a căror import anță este majoră sunt bilanțul contabil alături de contul
de profit și pierdere.
Bilanțul este considerat „fotografia” organizației deoarece cuprinde atât totalitatea
elementelor de activ, ce pot fi văzute asemenea unei alocări de fonduri, grupate după na tură,
destinație și lichiditate, cât și totalitatea elementelor de pasiv, privite ca surse de finanțare,
grupate după natură, proveniență și exigibilitate.
Contul de profit și pierdere, denumit și contul de rezultate, reprezintă o grupare a elementelor,
în funcție de activitățile și obiectele strategice ale firmei, astfel veniturile și cheltuielile vor fi

3 Banca Națională a României – Regulament nr. 5 din 22.iul.2002

repartizate în categoria de exploatare sau financiare. Analizând dimensiunea veniturilor și
cheltuielilor va face posibilă explicarea modului de constitui re al rezultatului și vor fi generate
informații cu privire la modul de gestiune al organizației.
Documentele contabile menționate au în comun rezultatul net sub formă de profit sau
pierdere, „cu deosebirea că bilanțul constată rezultatul net, în timp ce c ontul de rezultate
explică modul lui de formare ”4. Acestea împart analiza financiară în două componente și
anume : analiza financiar ă pe bază de bilanț și analiza financiară pe baza contului de profit și
pierdere, ce vor genera o serie de indicatori al căror scop este de apreci ere a performanțelor
financiare deoarece „ceea ce poate fi măsurat, poate fi îmbunătățit ”5.

1.2.1 Analiza financiară pe bază de bilanț

În evaluarea performanțelor financiare pe baza bilanțului contabil trebuie să se țină cont de un
set de reguli pentru ca analiza să fie una veritabilă. Aceste reguli fac referire la necesitatea
luării în considerare a tendințelor printr -o analiză bilanțieră a cărei perioade să fie cu prinsă
între 3 și 5 ani, aflarea trendului general prin compararea performanțelor individuale cu cele
ale ramurii din care face parte organizația și analizarea politicilor de finanțare, a planurilor de
expansiune și a modalităților de implementare a filoso fiei manageriale. Regulile au scopul de
a reda o imagine cât mai amplă asupra organizației deoarece pe baza analizei se vor elabora
previziuni și se vor adopta decizii.
Principalii indicatori financiari întâlniți în analiza financiară pe bază de bilanț pot fi grupați în
cinci categorii (indicatori de structură a activului, cât și a pasivului, indicatori combinați : de
rentabilitate, de lichiditate și solvabilitate și de gestiune), având ca scop studiul utilizărilor
efectiv realizate și al surselor ce au fina nțat aceste utilizări.
I. Indicatori de structură ai activului
I.1. Raportul dintre activele imobilizate și activele totale – arată evoluția tuturor
imobilizărilor (IMOB) în totalul activelor (AT)
𝐴𝐼𝑇=𝐼𝑀𝑂𝐵
𝐴𝑇

4 Busuioceanu, S. – Bazele contabilității. Îndrumar pentru seminar , 1997, pag. 29
5 Peter Drucker, http://autori.citatepedia.ro

I.2. Raportul dintre activele curente și activele totale – analiza acestuia prin raportarea
activelor circulante (AC) la activele totale (AT) poate releva creșterea stocurilor ce
trebuie corelată cu creșterea volumului producției sau a disponibilităților pentru a
putea fi reflectate posibilitățile de plată
𝐴𝐶𝑇=𝐴𝐶
𝐴𝑇
II. Indicatori de structură ai pasivului
II.1. Solvabilitatea patrimonială – reflectă independența financiară a organizației prin
observarea ponderii proprii (CPR) în pasivele totale (PT)
𝑆𝑃=𝐶𝑃𝑅
𝑃𝑇
II.2. Rata globală de îndatorare – arată contribuția datoriilor (DAT) la total pasive (PT)
𝑅𝐺𝐿=𝐷𝐴𝑇
𝑃𝑇
II.3. Rata de îndatorare – prezintă raportarea datoriilor financiare (DATF) la total pasive
(PT), pentru a observa dacă organizația este capabilă să reziste la șocurile externe, ce
ar putea genera pierderi și totodată, arată independența acesteia
𝑅𝐼=𝐷𝐴𝑇𝐹
𝑃𝑇
III. Indicatori de rentabilitate
III.1. Rentabilitatea financiară – cunoscută și sub denumirea de rentabili tate a
capitalurilor proprii, ra portează profitul ne t (PN) la capitalurile proprii (CPR) pentru a
observa câștigul net obținut de către acționari
𝑅𝑓=𝑃𝑁
𝐶𝑃𝑅
III.2. Rata rentabilității după activele patrimoniale – se calculează ca raport între
profitul brut (PBR ) și activele totale (AT) pentru evidențierea eficienței elementelor
materiale în activitățile desfășurate de către firmă și prezintă importanță în cazul
obținerii unui anumit profit în raport cu anumite standarde sau cu concurența
𝑅𝑎𝑝=𝑃𝐵𝑅
𝐴𝑇
IV. Indicatori ai lichidității și solvabilității
IV.1. Lichiditatea generală – arată capacitatea firmei de a face față tuturor datoriilor
(DAT) cu ajutorul activelor circulante (AC) pe care le deține
𝐿𝑔=𝐴𝐶
𝐷𝐴𝑇

IV.2. Lichiditatea relativă – privită ca raport între activele circulante (AC) și
datoriile pe termen scurt (DTS) arată capacitatea firmei de a onora obligațiile pe
termen scurt
𝐿𝑟=𝐴𝐶
𝐷𝑇𝑆
IV.3. Testul acid – evidențiază lichiditatea firmei, prin sublinierea faptului că
stocurile (ST) au un grad de lichiditate mai mic în comparație cu celelalte active
circulante (AC), deci acoperirea datoriilor curente (DTS) prin intemediul acestora
este îngreunată
𝐿𝑇𝐴=𝐴𝐶−𝑆𝑇
𝐷𝑇𝑆
IV.4. Lichiditatea imediată – arată în ce măsură datoriile pe termen scurt (DTS) pot
fi acoperite cu ajutorul activelor care pot fi transformate cel mai ușor în lichidități,
respectiv disponibilitățile (DISP) formate din casa și conturile la bănci alături de
investițiile financiare pe termen scurt ( INV TS), fiind un mod de apreciere a
solvabilității pe termen scurt
𝐿𝐼=𝐷𝐼𝑆𝑃 +𝐼𝑁𝑉𝑇𝑆
𝐷𝑇𝑆
IV.5. Solvabilitatea generală – raportează activele totale (AT) la capitalurile
împrumutate (CIMP) pentru a evidenția marja de credit a organizației, adică
transformarea activelor în lichidități pentru plata datoriilor
𝑆𝐺=𝐴𝑇
𝐶𝐼𝑀𝑃
V. Indicatori de gestiune
V.1. Rotația stocurilor – măsoară numărul mediu de zile de stocare în funcție de
categoriile de stocuri
𝑅𝑀𝐹=𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑓 ă
𝐶𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖ț𝑖𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑓 ă∙360
𝑅𝑀𝑃=𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒
𝐶𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖ț𝑖𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒∙360
𝑅𝑃𝐹=𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑒 𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑒
𝐶𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑡∙360
V.2. Rotația creditului clienți – măsoară numărul mediu de zile în care organizația poate
acorda credit comercial clienților săi
𝐷𝐶𝐿=𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒 𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛 ț𝑖+𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑠𝑐𝑎𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 −𝐴𝑣𝑎𝑛𝑠𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖 (𝑐𝑢 𝑇𝑉𝐴)∙360

V.3. Rotația creditului furnizori – măsoară numărul mediu de zile în care organizația
beneficiază de credit comercial din partea furnizorilor săi
𝐷𝐹𝑍=𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖 −𝐴𝑣𝑎𝑛𝑠𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑙ă𝑡𝑖𝑡𝑒
𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑎𝑙 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟∙360

V.4. Viteza de rotație a activelor imobilizate – raportează cifra de afaceri (CA) la
imobilizări (IMOB) pentru a putea observa eficiența utilizării celor din urmă
𝑉𝑅𝐴𝐼=𝐶𝐴
𝐼𝑀𝑂𝐵

V.5. Viteza de rotație a activelor totale – raportează cifra de afaceri (CA) la activele totale
(AT) pentru a exprima capacitatea de a genera vânzări în funcție de activele folosite
𝑉𝑅𝐴𝑇 =𝐶𝐴
𝐴𝑇

1.2.2 Analiza financiară pe bază contului de profit și pierdere

Analiza financiară realizată pe baza contului de profit și pierdere generează trei grupe de
indicatori și anume : indicatori ai activității, indicatori ai rezultatului și indicatori compuși, cei
din urmă reunind elemente din bilanț cu cei ai contului, form ând astfel indicatori de sinteză
privind activitatea firmei.
I. Indicatori de activitate
I.1. Marja comercială – reprezintă un indicator a cărui importanță este deosebit de mare
pentru acele firme care desfășoară activitate de comerț deoarece scoate în evidență
excedentul diferenței dintre producția vândută și costul achiziției mărfurilor
𝑀𝐶 =𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑎 𝑣â𝑛𝑑𝑢𝑡 ă−𝐶𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖ț𝑖𝑒 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖
I.2. Producția exercițiului – a cărui importanță este majoră în cadrul firmelor industriale,
reprezentând valoarea activității de bază concretizată în producție, indiferent de
destinație
𝑃𝐸𝑋=𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑎 𝑣â𝑛𝑑𝑢𝑡 ă+𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑡 ă+𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑎 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 ă
I.3. Valoarea adăugată – este sub forma unei diferențe între producția exercițiului ( 𝑃EX)
și consumurile exterioare de la terți ( 𝐶𝑇𝐸𝑅 Ț𝐼), reprezen tând valoarea creată în plus de
către firmă prin utilizarea factori lor de producție care concură la activitatea sa
𝑉𝐴=𝑃𝐸𝑋−𝐶𝑇𝐸𝑅 Ț𝐼

II. Indicatori ai rezultatului
II.1. Excedentul brut de exploatare – reprezintă o marjă ce depinde în totalitate de natura
activității de exploatare și de competitivitate și pune în evidență o riginea capacității
potențiale de finanțare a investițiilor, remunerarea surselor externe, remunerarea
acționarilor și autofinanțarea
𝐸𝐵𝐸 =𝑉𝐴−𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙 −𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑒 ș𝑖 𝑡𝑎𝑥𝑒
II.2. Rezultatul exploatării – este sub forma unei diferențe dintre veniturile și cheltuielile
din exploatare și semnifică performanța comercială și industrială a firmei,
independent de politica financiară și fiscală
𝑅𝐸𝑋𝑃 =𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜 𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒 −𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
II.3. Rezultatul financiar – este rezultatul din activitatea financiară, ce cuprinde fluxuri
financiare și elemente care corespund riscurilor atașate
𝑅𝐹𝐼𝑁=𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒 −𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒
II.4. Rezultatul curent – este suma rezultatelor din activitățile desfășurate, înaintea
impozitării
𝑅𝐶𝑅𝑇 =𝑅𝐸𝑋𝑃 +𝑅𝐹𝐼𝑁
II.5. Rezultatul net – reprezintă soldul final rămas la dispoziția societății în urma aplicării
cotei de i mpozit, ce va fi utilizat în scopul creării resurselor financiare proprii pentru
dezvoltare și remunerarea acționarilor
𝑅𝐵𝑅=𝑅𝐶𝑅𝑇−𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡
II.6. Profitul exploatării – se regăsește în contul de profit și pierdere și exprimă profitul ce
ține cont doar de consumul de capital fix, fără a lua în calcul politica financiară și de
dividend

II.7. Profitul pe acțiune – se calculează sub forma unui raport între profitul destinat
deținătorilor de acțiuni comune ( PN AC) și numărul de acțiuni comune emise ( NAC) și
reprezintă partea din profit ce revine unei acțiuni
𝐸𝑃𝑆 =𝑃𝑁 𝐴𝐶
𝑁𝐴𝐶

III. Indicatori compuși
III.1. Rentabilitatea comercială – constituie raportul dintre profitul net (PN) la cifra
de afaceri (CA), utilizat pentru a arăta dacă firma generează sau nu suficiente vânzări

pentru acoperirea cheltuielilor și dacă există suficient control asupra efectuării
cheltuielilor
𝑅𝐶𝑂𝑀 =𝑃𝑁
𝐶𝐴
III.2. Rentabilitatea activelor totale – arată capacitatea firmei de a genera câștiguri
nete substanțiale față de activele implicate, adică gradul de rentabilitate a întregului
capital investit, raportând profitul net (PN) la activele totale (AT)
𝑅𝐴𝑇=𝑃𝑁
𝐴𝑇
III.3. Rentabilitatea economică – exprimată în două moduri, primul fiind sub forma
unui raport între profitul înainte de plata dobânzii și a impozitelor (EBIT) și activele
totale, iar al doilea raportează profitul exploatării (PE) la activele totale (AT) pentru a
contura legătura dintre acestea și pentru realizarea comparațiilor între firme a căror
mărime a activelor este aproximativ egală
𝑅𝐸𝐶=𝐸𝐵𝐼𝑇
𝐴𝑇 𝑠𝑎𝑢 𝑅𝐸𝐶=𝑃𝐸
𝐴𝑇
III.4. Coeficientul de capitalizare bursieră – este rap ortul dintre cu rsul bursier al
acțiunilor ( 𝐶𝐴𝐶𝑇) și profitul pe acțiune (EPS) și este utilizat în scopul evidențierii
gradului de interes al acționarilor referitor la dorința de a plăti pentru eventualele
câștiguri obținute ulterior de la firmă
𝑃𝐸𝑅 =𝐶𝐴𝐶𝑇
𝐸𝑃𝑆
III.5. Randamentul dividendului – se calculează raportând dividendul pe acțiune
(DVD) la cursul bursier al acțiunilor ( 𝐶𝐴𝐶𝑇) pentru a putea fi remarcată legătura dintre
dezvoltarea firmei cu cea a pieței
𝑅𝐷=𝐷𝑉𝐷
𝐶𝐴𝐶𝑇
III.6. Rata distribuirii dividendelor – prin raportarea dividendului pe acțiune la
profitul pe acțiune (EPS) se observă modul distribuirii profitului între reinvestire și
plata dividendelor
𝑅𝐷𝑉𝐷 =𝐷𝑉𝐷
𝐸𝑃𝑆

III.7. Rata de acoperire a dobânzilor – raportează profi tul înainte de plata
dobânzilor și a impozitelor (EBIT) la cheltuielile cu dobânzile pentru a defini măsura
în care veniturile pot sa scadă, fără ca această scădere să determine probleme

financiare ca urmare a incapacității de onorare a dobânzilor anuale
𝑇𝐼𝐸 =𝐸𝐵𝐼𝑇
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑒

1.2.3 Actorii economici care utilizează informațiile financiare

Datorită faptului că situațiile financiare prezintă fidel performanța financiară a organizației ,
deoarece o definesc și o cuantifică prin intermediul ansamblului de indicatori prezentat, există
mai multe categorii de actori economici interesați.
În funcție de interesele utilizatorilor, aceștia pot fi grupați în șapte categorii, fiecare dintre ele
definind performanța în mod distinct.Princip alele categorii sunt următoarele :
a) Managerii, administratorii,asociații și acționarii firmei sunt interesați de performanța
globală a organizației pentru a putea stabili strategii de viitor
b) Creditorii doresc să cunoască solvabilitatea și lichiditatea organizației pentru a decide
dacă pun sau nu la dispoziție fonduri
c) Furnizorii și clienții prezintă interes privi nd stabilitatea organizației, renumele acesteia
și capacitatea sa de plată deoarece își doresc seriozitate în urma parteneriatului
d) Angajații și sindicatele doresc stabilitate și cunoașterea rentabilității organizației
pentru a putea observa capacitatea acesteia în legătură cu plata salariilor, a pensiilor și
oferirea unor oportunități profesionale
e) Statul prin organismele sale fiscale doresc să cun oască mărimea diferitelor elemente
precum profitul impozabil sau cifra de afaceri pentru a preleva drepturile cuvenite
f) Agențiile de valori imobiliare au nevoie de informațiile financiare pentru a stabili
eventuala achiziție a titlurilor de valoare emise de către organizație
g) Insituțiile ce asistă firmele în dificultate, cenzorii, experții contabili, judecătorii
sindici sunt interesați de acele informații pe baza cărora vor întocmi situațiile de care
au nevoie.

Bibliografie – capitolul 1
1. Sumedrea Silvia, „Management financiar ”, editura Universității Transilvania Brașov, 2011
2. Constantin Sanda, „ Analiza diagnostic și evaluarea întreprinderii ”, editura Universității
Transilvania Brașov, 2008
3. *** http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010 -04.I/24_CLAUDIU_MARIAN_GRUIAN.pdf
4. *** http://www.slideshare.net/vasileaida/gestiunea -financiara -a-intreprinderii
5. *** http://www.romcapital.ro/data_files/ROMCAPITAL -ghidul_investitorului_web.pdf
6. *** http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/16%20Petrescu%20S –
Performanta%20si%20risc%20in%20analiza%20financiara.pdf