Cap II . FUNDAMENTAREA TERORETICA [309699]

Cap II . FUNDAMENTAREA TERORETICA

ADRIANA LICENTA

2.1. PRIVIRE DE SINTEZA ASUPRA ARHITECTURII COLOANEI VERTEBRALE

2.1.1. TIPURI DE TINUTA

2.2. GENERALITATI ALE BOLII SCHEUERMANN

2.2.1.Etiopatologie

2.2.2.Anatomie patologica

2.2.3.Simptomatologie clinica

2.2.4.Tablou clinic.

2.2.5.Evaluare clinica

2.3. TRATAMENT

2.3.1. Hidrotermoterapia

2.3.2.Electroterapia

2.3.3. Kinetoterapia

2.3.4.Masaj

2.3.5.[anonimizat],[anonimizat],2010;

[anonimizat]-[anonimizat] a III-a , ProEditura si Tipografie Bucuresti,2014;

[anonimizat]-[anonimizat],1995 ;

[anonimizat],Bucuresti, 1981 –Conf.Dr.IOAN DRAGAN .

[anonimizat], Editura AXA

Anatomia si fiziologia omului : compediu-Cezar Th. Niculescu ,Editura Corint,2009 ;

[anonimizat]-Kinetoterapie-admitere ciclul II studii universitare de Masterat,U.N.E.F.S.,Editura Tana Cart 2011-Cristian R. Chiribuc ;

[anonimizat],ADRIAN TEGHIU;

KINETOTERAPIA/PHYSIOTHERAPY- [anonimizat],Editura Universitatii din Oradea,2006 .

Conf.Univ. [anonimizat]-[anonimizat] ,Bucuresti,2006 ;

[anonimizat],[anonimizat],Bucuresti 1987 ;

N.ROBANESCU-[anonimizat],1976

[anonimizat], Editura Fundatia Romania de Maine Bucuresti , 2006 .

[anonimizat]-[anonimizat] a XI-a u

Dinu M.Antonescu –[anonimizat],Editura Medicala Bucuresti,2010 .

CAP II. FUNDAMENTARE TEORETICA

2.1. PRIVIRE DE SINTEZA ASUPRA ARHITECTURII COLOANEI VERTEBRALE

2.2. GENERALITATI ALE SCOLIOZEI

2.2.1.Etiopatologie

2.2.2.Anatomie patologica

2.2.3.Simptomatologie clinica

2.2.4.Tablou clinic.

2.2.5.Evaluare clinica si imagistica

CAPITOLUL I

INTRODUCERE IN PROBLEMATICA TEMEI

ACTUALITATEA TEMEI

Privita pe intreaga suprafata a globului, deviataia scoliotica are diverse arii de raspandire . [anonimizat] ,America de Sud si India .

Scolioza este una dintre cele mai frecvente boli ale copiilor și adolescenților . Lipsa unei preocupari constante si competente in domeniul deformarilor coloanei vertebrale face ca Romania sa detina unul dintre primele locuri din Europa in ceea ce priveste numarul bolnavilor cu forme grave de scolioza .

[anonimizat].

In tara noastra primele operatii pentru corectarea scoliozei au fost facute in 1999 la Clinica “Grigore Alexandrescu ” [anonimizat] a devenit centrul cu cea mai mare adresabilitate a [anonimizat] a consultatiilor fiind de peste 1000 de pacienti .

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Motto: Să cercetăm cele ce s-[anonimizat]zente și să aplicăm cele învățate (Hipocrate).

Incidența tot mai crescută a problemelor de statică vertebrală în rândul copiilor și tinerilor reprezintă principalul motiv al alegerii acestei teme.

Stilul de viață dezorganizat, aplecarea tot mai scăzută către un trai sănătos, orientarea către tehnologie și tehnologizare, dobândirea de bunuri materiale, făra a mai acorda importanță sacrificiilor făcute în acest scop sunt doar câteva din motivele ce știrbesc cu ușurință sănătatea generațiilor actuale. Petrecem tot mai puțin timp în aer liber, iar grijile împovărează umerii de la vârste din ce în ce mai fragede.

Diagnosticarea cât mai precoce și corectă și elaborarea unui program kinetic chiar și igieno-dietetic cresc calitatea vieții încă din momentul instituirii acestora.

În lucrarea de față am încercat să ating toate aceste aspect pentru o cât mai bună înțelegere a acestei patologii și a modului în care putem să intervenim în prevenirea și corectarea deviațiilor coloanei.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTARE TEORETICA

2.1. PRIVIRE DE SINTEZA ASUPRA ARHITECTURII COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrala este o lunga coloana mediana si posterioara , numita si rachis , formata din suprapunerea celor 33-34 de piese osoase, vertebrele . Urmarite de sus in jos, vertebrele raspund : gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului .

In functie de regiunile anatomice unde sunt plasate ,se deosebesc :

Vertebrele cervicale raspund gatului . Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7 si impreuna formeaza coloana cervicala ;

Vertebrele toracale raspund toracelui .Ele sunt in numar de 12 si se noteaza de la T la -T12, formand impreuna coloana toracala ;

Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la L1 la L5 si impreuna formeaza coloana lombara .

Vertebrele coloanei cervicale ,toracale si lombare sunt oase mobile si independente ,ele se mai numesc din aceasta cauza vertebre adevarate .

Vertebrele sacrale ,in numar de 5 ,si vertebrele coccigiene ,in numar de 4-5,corespund pelvisului . Ele se sudeaza ,dand nastere la doua oase : sacrul,respectiv coccisul ; fiind oase sudate intre ele,se mai numesc si vertebre false .

In medie ,lungimea coloanei vertebrale este de 73 de cm la barbati si de 63 de cm la femei, reprezentand astfel aproximativ 40% din lungimea totala a corpului .

Coloana vertebrala nu este rectilinie . Prezinta 2 feluri de curburi : in plan sagital si in plan frontal .

Curburile in plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea inainte ,cand se numesc lordoze,fie cu convexitatea inapoi cand se numesc cifoze.

La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru :

Curbura cervicala , cu convexitatea inainte ;

Curbura toracala , cu convexitatea inapoi ;

Curbura lombara, cu convexitatea inainte ;

Curbura sacro-coccigiana,cu convexitatea inapoi ;

In timpul vietii intrauterine ,coloana vertebrala prezinta o singura curbura ,cu convexitate inapoi. La nou-nascut,coloana vertebrala prezinta un unghi lombosacral ce separa cifoza cervicotoracala de cea sacrococcigiana . Lordoza cervicala apare in lunile 3-5 si este rezultatul ridicarii capului de catre sugar .Lordoza lombara apare in jurul varstei de 2 ani si se datoreaza statiunii verticale si locomotiei . Deci curburile sagitale sunt dobandite postnatal .

Curburile in plan frontal sunt mai putin pronuntate decat cele in plan sagital .In mod obisnuit se intalnesc :

Curbura cervicala , cu convexitate la stanga ;

Curbura toracala ,cu convexitate la dreapta ;

Curbura lombara ,cu convexitate la stanga ;

Curbura toracala este primara ,fiind determinata de tractiunea muschilor mai dezvoltati la membrul superior drept ; celelalte doua curburi sunt compensatorii ,avand scopul de a restabili echilibrul corpului . La stangaci , curburile frontale sunt indreptate in sens invers .

Coloana vertebrala reprezinta cel mai important segment al aparatului locomotor .De ea sunt legate toate celelalte segmente ce alcatuiesc trunchiul (torace si bazin) si pe ea se insera membrele superioare si inferioare .

Tabel 2.1. Mușchii regiunii posterioare a trunchiului și ai cefei

Anatomia și fiziologia omului: Compediu / Cezar Th. Niculescu (2009)

Tabel 2.2. Mușchii anterolaterali ai toracelui

Anatomia și fiziologia omului: compediu / Cezar Th. Niculescu (2009)

Tabel 2.3. Mușchii anterolaterali ai abdomenului

Anatomia și fiziologia omului: compediu / Cezar Th. Niculescu (2009)

2.2. GENERALITATI ALE SCOLIOZEI

Termenul de „scolioza ” este derivat din cuvantul grec „scoliosis” ,care inseamna curbura, termen introdus de Hippocrate si mai apoi impus de Galien (131-201 d.Hr.) pentru a descrie diversele curburi sau inflexiuni ale coloanei vertebrale si in particular deviatia sa laterala .

Scolioza este o boala evolutiva,caracterizata printr-o deviatie in trei planuri spatiale cu una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale ,vizibile in plan frontal,insotita de rotatia vertebrelor si aparitia gibozitatii costale,cu tendinta la compensare superioara si inferioara a curburilor, dar fara tendinta la reducerea completa a acesteia prin suspendare, decubit .

Fig.2.1. –Scolioza,plan frontal Fig.2.2.-Scolioza,plan sagital Fig.2.3.-Scolioza,plan transversal

Adrian N.Ionescu caracterizeaza scolioza: „o deviatie constanta a coloanei vertebrale in plan frontal, care se poate realiza sub forma unei simple inclinari laterale, a unei incurbari partiale sau totale, sau a unui sistem de doua sau mai multe curburi in sens opus, insotita intotdeauna de rotatia corpilor vertebrali si aparitia gibozitatii costale ”.

Dupa definitia data de Alexandru Radulescu „ scolioza este o deviatie laterala permanenta a coloanei vertebrale, pe o intindere mai mare sau mai mica, pe care bolnavul poate, intr-un anumit stadiu al deformatiei,sa o diminueze voluntar, dar niciodata sa o reproduca invers pe aceeasi directie ”.

Aceasta deviatie a coloanei vertebrale, care in cazurile grave ajunge sa semene cu litera „S”, este sursa unor suferinte fizice serioase : reducerea capacitatii respiratorii, asimetria toracelui si afectarea organelor interne, dar si a unor suferinte emotionale care duc la izolare, scaderea increderii si stimei de sine si dificultati de integrare in socetate .

Deformarea coloanei vertebrale in scolioza este reprezentata de curbura primara si curburile secundare .

Curbura primara este reprezentata de segmentul de coloana vertebrala care prezinta in plan frontal o rotatie a vertebrelor componente .

Curburile secundare, compensatorii,sunt curburile supra- si subiacente celei primare, avand orientarea in sens contrar acesteia. Vertebrele sufera o torsiune in ax vertical ,fiind intoarse in partea convexa a curburii .

Rotatia vertebrelor in regiunea toracala antreneaza deformari ale intregii cutii toracice,coastele de partea convexitatii indepartandu-se una de alta, in timp ce in partea concavitatii ele se apropie .

De multe ori, in practica curenta atitudinea scoliotica este confundata cu scolioza propriu-zisa,si de aici apar o serie intraga de greseli terapeutice, cum ar fi recomandarea de corset sau nesfarsitele sedinte de kinetoterapie .

Scolioza afecteaza in special fetele (75-80% din cazuri, in majoritatea statisticilor) si apare de regula la varsta pubertatii sau chiar cu cativa ani inaintea acesteia .

In 2-3% din cazuri, scoliozele apar inca de la nastere, din cauza unor malformatii ale vertebrelor sau coastelor, iar 6-7% se datoreaza altor cause : boli neuromusculare,neurofibromatoza, infirmitate motorie cerebrala .

Restul de 91-92%, scoliozele idiopatice,apar in jurul pubertatii si au o cauza insuficient elucidata.

2.2.1.Etiopatologie

Mai mult ca in orice afectiune,in scolioza,existenta unor prejudecati ce se transmit din generatie in generatie,fac ca tara noastra sa aiba un numar foarte mare de copii cu forme grave de scolioza,care se prezinta tardiv la primul consult si care ulterior sunt tratati incorect.

Alexandru Radulescu atrage atentia asupra faptului, verificat clinic, ca un anumit tip constitutional neuroendocrin are predispozitie particulara pentru instalarea scoliozelor .Este vorba de tipul astenic, cu facies alungit, cu tulburari tiroidiene, cu membre subtiri si cu o fire inchisa si nesociabila ,studioasa si cu o pudoare exagerata .

Cu toate ca exista foarte multe studii referitoare la etiologia scoliozei ,cauza acestei boli ramane aproape necunoscuta .

Sunt incriminati,de catre majoritatea cercetatorilor, factori intrinseci si factori extrinseci .

Factorii intrinseci determinanti pentru transmiterea bolii sunt legati de mostenirea genetica si anomalii hormonale .

De la inceput trebuie combatuta ca fiind complet gresita teoria conform careia scolioza apare din cauza pozitiei vicioase a copilului in banca,la birou,la calculator,a ghiozdanului prea greu .

Aceasta teorie nu poate explica de ce boala apare intr-o proportie atat de mare la fete si de ce primele semen de deformare apar exact in perioada pubertatii, si nu la varste mult mai mici,cand temperamental copiilor,fete si baieti,este de natura sa antreneze pozitii incorecte .

De exemplu primatele bipede nu fac scolioza . Modul de viata si activitatea acestor vietuitoare, ar trebui sa favorizeze deformarea coloanei vertebrale .

Se confirma in acest mod ca boala scoliotica este apanajul rasei umane si nu se datoreaza pozitiei vicioase . Astfel se dovedeste inca o data ca determinarea genetica este cea hotaratoare , iar declansarea bolii se produce la pubertate .

De asemenea s-a constatat ca scolioza este mai frecventa la copiii cu mame mai in varsta. Alte studii arata ca riscul de a dezvolta scolioza idiopatia este de 7 ori mai mare la copiii cu rude apropriate care au fost tratate de scolioza .

Printre factorii extrinseci incriminati pentru dezvoltarea scoliozei ,cel mai enuntat este legat de importanta producerii de melatonina de catre glanda pineala .

Studiile au aratat ca adolescentii bolnavi de scolioza evolutiva au un nivel de melatonina semnificativ scazut in raport cu bolnavii cu scolioza neevolutiva sau cu cei sanatosi, fara scolioza.

Machida, Dubousset si colaboratorii au facut experimente pe puii de gaina de 1-5 zile. Prin smulgerea glandei pineale, s-a constatat ca puii in proportie de 100% au dezvoltat o scolioza .

Puii de gaina pinealectomizati au devenit unul din cele mai eficiente modele de scolioza idiopatica . Machida si colaboratorii au atribuit aparitia scoliozei descresterii secretiei de melatonina . Intr-un studiu ulterior, ei au demonstrate posibilitatea prevenirii aparitiei scoliozei prin administrarea de melatonina la puii de gaina pinalectomizati .

In acest sens, determinarea nivelului de melatonina poate constitui un marker de predictibilitate a evolutiei unei scolioze .

2.2.2.Examen clinic

Examenul clinic incepe cu evaluarea copilului inca de la nastere, pentru a se descoperi formele congenitale cu deformari vertebrale , si trebuie continuat de medicul de familie, medicul scolar, dar foarte importanta este examinarea copilului de catre parinti, cei care pot depista cel mai usor orice deformare care apare la nivelul coloanei vertebrale si al toracelui .

Dupa ce pacientul a fost interogat asupra antecedentelor personale,familiale si ereditare, examinarea clinica trebuie facuta cu pacientul dezbracat, descult si in ortostatism .

Trebuie precizate morfotipul,starea musculara si cutanata ,forma picioarelor si a genunchilor , echilibrul bazinului,lungimea membrelor inferioare,amplitudinea miscarilor articulare ale soldurilor .

Apecierea deviatiei vertebrale se face prin masurarea curburilor laterale si sagitale, a inaltimii gibozitatii, a denivelarii umerilor si varfurilor omoplatilor .

Privit din spate, se poate observa o eventuala deformare a coloanei vertebrale,care la copilul sanatos trebuie sa fie complet rectilinie .

Privit din fata, poate fi observata deformarea cutiei toracice si o eventuala inegalitate a umerilor sau bazinului .

La aplecarea spre inainte, se observa uneori o deformare posterioara a toracelui,gibozitatea costala care evidentiaza rotatia vertebrala .

Se stabilesc numarul, forma si sensul curburilor. Deviatiile coloanei pot fi lungi cu o singura incurbare numite dupa sensul convexitatii dreapta sau stanga sau scurte, cu una sau mai multe curburi .

Cu ajutorul firului cu plumb se stabileste daca curburile sunt sau nu echilibrate . In cazul unei scolioze echilibrate, indiferent de numarul si marimea curburilor, firul cu plumb plasat in dreptul pretuberantei occipitale externe trece prin santul interfesier .

O scolioza este dezechilibrata atunci cand firul cu plumb cade lateral de santul interfesier si se apreciaza marimea dezechilibrului dupa distanta in centimetri de la santul interfesier la firul cu plumb .

Examinarea subiectului in pozitie culcat, in deplina relaxare musclara , permite aprecierea reductibilitatii deformatiei in descarcare . Se face astfel distinctia intre atitudinea scoliotica , care dispare complet in descarcare, si scoliozele structurale,care persista in pozitia culcat .

Examenul tegumentelor are o deosebita importanta pentru incadrarea etiologica a scoliozei . Se noteaza astfel prezenta petelor „cafe-au-lait” ,sau existenta a unei pilozitati pe linia mediana, ceea ce ne face sa atribuim afectiunii o cauza neurologica .

Un examen neurologic amanuntit trebuie sa insoteasca examinarea oricarei diformitati spinale . Trebuie notata orice anomalie a reflexelor osteotendinoase sau cutanate (Babinski,de exemplu) prezenta tulburarilor de sensibilitate, a celor de echilibru (semnul Romberg) .

Prezenta unor anomalii cat de mici trebuie sa conduca la efectuarea examenului neurologic de catre un specialist .

2.2.3. Examen imagistic

Dupa examinarea clinica, se face o radiografie din fata si din profil a intregii coloane vertebrale, o radiografie a crestei iliace si o radiografie a pumnului, ultimele doua in vederea aprecierii varstei osoase .

Examenul imagistic in cazul scoliozei este esential pentru urmatoarele considerente :

Confirma sau infirma diagnosticul stabilit clinic ;

Evalueaza gravitatea scoliozei ;

Poate stabili diagnosticul etiologic ;

Poate da indicatii privitoare la evolutivitatea bolii ;

Radiografia de fata trebuie facuta in pozitia “ in picioare ”, cu bazinul echilibrat, in incidenta postero-anterioara la fete,pentru a proteja sanii si ovarele , si in incidenta antero-posterioara la baieti ,protejand testiculele cu un sort de plumb .

Radiografia de profil, efectuata cu bratele la orizontala, permite analiza curburilor rahidiene de profil si, de asemenea, permite analiza bazinului osos si a extremitatii proximale a celor doua femururi ,fiind indispensabila analizei balantei pelvirahidiene .

Prin caracterul sau evolutiv, scolioza presupune efectuarea a numeroase radiografii, care pot expune pacientul la o suprairadiere .

Numerosi autori au incercat in lucrarile lor sa stabileasca riscul de iradiere si, implicit, de aparitie a cancerului cu diferite localizari, in cazul expunerilor repetate .

S-a constatat ca se pot efectua radiografii la un interval de 6 luni la copii cu forme evolutive de scolioza, respectandu-se incidenta postero-anterioara la fete si antero-posterioara la baieti .

In cazul radiografiilor de profil, este de preferat ca acestea sa se efectueze numai la inceputul si sfarsitul tratamentului .

De o deosebita importanta este determinarea reperelor radiologice prin identificarea vertebrelor limita superioara si inferioara si a vertebrei “varf” .

Vertebrele limita superioara si inferioara sunt vertebrele cele mai inclinate in raport cu orizontala din partea superioara si inferioara a curburii scoliotice ,iar vertebra varf este vertebra cea mai indepartata de vertical care coboara din relieful apoizei spinoase a vertebrei T7 (Fig.2.4.) .

Fig.2.4.- Repere radiologice Fig.2.5.- Determinare unghiului Cobb

Pentru determinarea magnitudinii unei scolioze, mai intai se identifica tipul de curbura in raport cu nivelul vertebrei varf si apoi se masoara unghiul COBB , reprezentat de unghiul format prin intersectia tangentei la platoul superior al vertebrei limita superioara cu tangent la platoul inferior al vertebrei limita inferioara (Fig.2.5.) .

Rotatia vertebrala este masurata dupa tehnica propusa de Nash si Moe, care claseaza in 5 grade simetria si echidistanta pediculilor vertebrali de marginile laterale ale corpilor vertebrelor varf, adica vertebrele cele mai rotate ( Fig.2.6.) .

Fig.2.6.-Masurarea rotatiei vertebrale Fig.2.7.- Testul Risser

Masurarea in grade a rotatiei vertebrale poate fi determinata intr-un mod exact cu ajutorul torsiometrului lui Perdriolle, care, gradat din 5 in 5 unitati, permite o evaluare a rotarii vertebrei varf ( unghi de rotatie ) , sau a vertebrelor intermediare (unghi de rotatie specifica) .

Fiindca scolioza reprezinta o deformare care se agraveaza permanent, numai aprecierea exacta a varstei osoase permite avaluarea evolutiei curburii, pentru ca adesea varsta osoasa nu corespunde varstei reale . Varsta osoasa este determinate cu ajutorul atlasului elaborate de catre Greulich in colaborare cu Pyle .

Evolutia sa este stabilita conform decalajului de osificare a oaselor incheieturii mainii, carpului, metacarpienelor si falangelor . La baieti exista o intarziere de maturitate osoasa de 2 ani in comparative cu fetele de aceeasi varsta .

Un alt procedeu ce este folosit pentru determinarea maturitatii osoase este testul Risser (de la 0 la 5 – Fig.2.7.) care masoara gradul de osificare a crestelor iliace , s-a dovedit a fi ceva mai eficient decat atlasul lui Greulich si Pyle . Radiografia de profil furnizeaza o imagine directa a osificarii vertebrelor prin identificarea a 6 stadii de osificare a inelelor vertebrale .

Deasemenea explorarea functiei respiratorii se impune mai ales in cazul scoliozele grave, care depsesc 100 de grade . Spirografia va evidentia, in cazurile grave, o diminuare semnificativa a capacitatii vitale .

2.3. TRATAMENTUL SCOLIOZELOR

In scolioza, mai mult decat in orice alta afectiune ortopedica, exista o standardizare, un protocol terapeutic ce nu da loc la nici un fel de interpretari .

Acest protocol a fost impus de Stagnara si este in functie de cate grade are curbura scoliotica (fig 2.3.1.), astfel :

De la 0-30 grade – kinetoterapie (gimnastica medicala);

De la 30-50 grade – kinetoterapie si tratament ortotic (corset);

Peste 50 grade – interventie chirurgicala ;

Fig.2.3.1.-Schema Stagnara ,unanim acceptata in tratamentul scoliozelor

2.3.1.TRATAMENTUL KINETOTERAPIC

Studii recente si riguroase arata ca tratamentul kinetoterapic nu are nici o eficacitate asupra unei scolioze evolutive (scolioze care la varsta de 14-15 ani depasesc 30 de grade) , cand este utilizata ca unic tratament .

In acest context, cu siguranta ca rezultatele bune raportate de unii se datoresc tratamentului unei scolioze neevolutive . Indiferent de tratamentul instituit, cu exceptia celui ortopedic si chirurgical, o scolioza evolutiva continua sa se agraveze in medie cu 1-2 grade pe an pana la cele mai inaintate varste .

Ca regula generala, kinetoterapia este considerata ca singur tratament pentru curburile moderate, suple, neevolutive . In celelalte cazuri ,se impune un tratament ortopedic sau chirulgical . Kinetoterapia are in acest caz un rol de insotire, de urmarire a evolutiei, de sustinere psihologica, de prevenire a decompensarilor .

Daca kinetoterapia nu poate impiedica evolutia unei scolioze, ea poate totusi permite incetinirea evolutiei acesteia si obtinerea unor progrese deosebite ale tehnicilor care vor fi folosite, mai ales in cazul celor ortopedice .

Kinetoterapia trebuie efectuata numai de specialisti atestati, iar peste valoarea de 30 de grade la copii sub 17 ani, trebuie asociata cu purtarea corsetului .

Obiectivele kinetoterapie in scolioze sunt :

Ameliorarea pozitiei coloanei ;

Cresterea flexibilitatii coloanei ;

Cresterea fortei musculare (abdominale si paravertebrale);

Ameliorarea respiratiei ;

In cazul scoliozelor juvenile, aceste obiective, concomitant cu purtatul corsetului, vor fi urmarite pe toata perioada cresterii, pana la stabilizarea scoliozei .

De asemenea trebuie incurajata orice forma de activitate fizica,inclusiv sportul de performanta . Nu trebuie contraindicate educatia fizica din programul scolar si trebuie incurajat sportul ,in special “inotul” care este foarte eficient ca mijloc asociat kinetoterapiei .

Concluzionand asupra acestor problem,Carlioz si Seringe, renumiti chirurgi ortopezi din Franta, spun : “ Nu exista tratament kinetoterapic al scoliozei evolutive . Nici un tratament propus nu a facut proba eficacitatii sale, deoarece nici un studiu nu a aratat rezultate pozitive asupra scoliozelor care au facut proba evolutivitatii lor . In acest cadru, kinetoterapia nu este numai inutila, dar in aceeasi masura daunatoare, caci explica din pacate intarzierea in adaptarea unui tratament eficace ” .

Pentru a nu da nastere la interpretari confuze, constatam ca rolul kinetoterapiei nu este de neglijat in tratamentul deformarilor de ax ale coloanei vertebrale, dar nu trebuie fetisizat, ideala fiind combinarea tratamentului kinetoterapic cu cel ortotic .

2.3.2.TRATAMENTUL ORTOPEDIC

Conform criteriilor lui Stagnara purtarea corsetului este obligatorie daca scolioza depaseste 30 de grade si trebuie asociat cu sedintele de kinetoterapie .

In cazul recomandarii corsetului (fig.2.3.2.1.), trebuie facute doua remarci :

Corsetul este inutil la copiii a caror angulatie este sub 30 de grade , deoarece scolioza poate fi neevolutiva, iar purtarea lui nu este lipsita de incoveniente functionale si psihice;

Corsetul nu corecteaza curbura scoliotica, ci numai previne agravarea ei .

Fig.2.3.2.1.- Corsetul Cheneau-vedere din fata vedere din spate

Dupa cum se observa, nici tratamentul ortotic nu ofera rezultate spectaculoase, iar in acest caz, de mare importanta este momentul in care acesta este recomandat .

Este de la sine inteles ca rezultatele vor fi mult mai bune cand corsetul este prescris la un bolnav cu angulatie de 30 de grade, in comparative cu situatia cand se recomanda la valori de 70-80 de grade ale scoliozei .

In practica curenta, necunoasterea acestor fapte duce la situatii cand corsetul este recomandat la copii cu o coloana absolut dreapta, cu argumentul ca e mai bine sa prevenim decat sa tratam, sau situatii cand se recomanda corset dupa terminarea cresterii, la 18-19 ani, atunci cand nu mai are nici o utilitate .

Este foarte important de retinut ca rolul corsetului este de a stopa si nu de a corecta evolutia scoliozei , cu conditia ca acesta sa fie purtat 22 de ore din 24, cele 2 ore libere fiind rezervate pentru toaleta corporala si pentru kinetoterapie . Orice derogare de la acest orar are drept consecinta agravarea curburii .

In rare cazuri, utilizarea corecta a corsetului duce la o ameliorare substantiala,cuprinsa intre 10-20 grade .

2.3.3. TRATAMENT CHIRURGICAL

Cand valoarea curburii depaseste 40-50 de grade se impune interventia chirurgicala prin practicarea unei operatii ce vizeaza stabilizarea si corectarea coloanei vertebrale cu ajutorul unor implante : crosete,suruburi si tije .

Operatia pentru corectarea scoliozei este indicata dupa varsta de 13-14 ani tinand insa seama si de o serie intreaga de alte considerente .

Implantele metalice,tije, suruburi etc. raman pe loc toata viata si nu modifica semnificativ mobilitatea trunchiului .

Scopul tratamentului chirurgical este de a fixa coloana vertebrală redresată, oprind astfel evoluția

curburilor patologice. Principala metodă chirurgicală o constituie instrumentația Harrington, utilizată din 1962.

Operația constă în aplicarea unor tije metalice, de-a lungul coloanei vertebrale, cu rolul de a corecta curburile patologice. Avantajele acestei metode constau în mobilizarea precoce din pat a bolnavilor și reducerea indicațiilor de aparat gipsat postoperator la copiii mici.

Alte metode chirurgicale constau în : artrodeza rahidiană (fixarea mai multor vertebre între ele), osteotomii la nivelul corpurilor vertebrale sau metode combinate de fixare, tracțiune sau solidizare la nivelul vertebrelor.

Solutia chirurgicala trebuie sa ramana ca ultima posibilitate terapeutica sis a vizeze mai mult aspectul functional decat cel estetic .

2.3.4. METODE DE CORECTARE A POSTURII SI ALINIAMENTULUI CORPULUI

Metoda Klapp – apartine chirurgului cu acelasi nume si este utilizata pentru redresarea scoliozelor atat in scop terapeutic, cat si profilactic . Mai este denumita si metoda patrupediei, deoarece promoveaza aceasta pozitie .Metoda lui Klapp este bazata pe observatia autorului ca animalele cvadrupede nu fac niciodata scolioza.

Principiile acestei metode se bazeaza pe ideea ca orice pozitie, care mentine coloana paralela cu solul,elimina actiunea patologica a gravitatiei asupra deviatiei vertebrale .

Astfel, curburile scoliozelor adevarate sau atitudinale scad sau dispar, cand se trece din ortostatism in patrupedie cu trunchiul la orizontala, cu sprijin pe palme, si pe genunchi, bratele paralele cu coapsele, perpendicular pe sol, capul mentinut in extensie .

Klapp considera ca mersul patrupedic poate fi folosit in reeducarea scoliozelor sub forma :

Mersului incrucisat, util in corectarea curburilor unice ale coloanei vertebrale (mana si genunchiul opus se deplaseaza simultan) .

Mersului “in buestru” (ca usul,camila sau caii), util in corectarea scoliozelor cu dubla curbura, pentru ca la fiecare “pas” executat se produce o dubla incurbare a coloanei (mana si genunchiul de aceeasi parte se deplaseaza simultan) .

Singurul inconvenient al acestei metode este faptul ca pentru a da rezultatele scontate,este necesara mentinerea pozitiei cvadrupede pe tot timpul tratamentului , care dureaza de obicei luni si poate ani de zile . Acest lucru este bineinteles greu de acceptat si de catre micii pacienti si de catre parinti .

In cosecinta metoda Klapp este indicata doar pentru tratarea scoliozelor idiopatice de debut si a atitudinilor scoliotice .

2.Metoda von Niederhoeffer

Aceasta metoda se adreseaza tuturor pacientilor cu scolioza si foloseste contractia izometrica a musculaturii oblice-transversale a trunchiului cu scop de tonizare corectiva .

Von Niederhoeffer urmareste sa echilibreze musculature spatelui subiectului, pe parcursul instalarii deviatiei scoliotice, printr-o contractie izometrica maxima, repetata de cateva ori .

Tonifierea se adreseaza musculaturii concave, in special din varful curburii, pentru ca la acest nivel asimetria este cea mai mare .

3. Metoda Schroth

Metoda Katharinei Schroth este ”o gimnastica ortopedica” care acorda prioritate respiratiei, pentru asigurarea alinierii, detensionarii coloanei si a modelajului toracic corector .

Esential in exercitiile propuse este realizarea unei inspiratii maximale, in trei sau patru timpi, pe parcursul careia subiectul trebuie sa localizeze expansiunea toracica inspirand cranial si inspre concavitate si efectuand totodata corectia segmentelor corporale .

Expiratia se produce “golind gibozitatea” si urmand imediat dupa expansiunea hemitoracelui concav. Inspirul realizeaza expansiunea hemitoracelui concav in lateral, posterior si cranial, iar a hemitoracelui convex inauntru, anterior si cranial .

Expiratia se efectueaza cu “gura deschisa”,prelung, dar exploziv, cu timpi forte (de trei ori “haa”,de exemplu). Se pot adauga sunetele “ho-hou-hon”, dupa cum dorim sa localizam efectul, si anume sus, in partea medie ,sau jos .

Pentru a intelege efectele corectoare ale respiratiei de tip Schroth, trebuie sa se admita hipercorectia rahidiana in expiratie si expansiunea hemitoracelui concave odata cu expiratia hemitoracelui convex .

In gimnastica clasica, se redreseaza in inspiratie si se relaxeaza in expiratie .Schroth a simtit ca o hipercorectie este posibila cand balonul thoracic se dezumfla . Este imaginea mingii de fotbal care nu poate fi alungita pentru a lua forma unei mingi de rugby decat daca este dezumflata partial .

Se dezumfla balonul toracic pentru a destinde putin suprafata contentoare, pentru a elibera continutul si pentru a reusi astfel o corectie a acesteia .

Scolioza in “S”

Scolioza în „S” este o deficiență a coloanei vertebrale,care presupune existența a două deviații în plan frontal, convexitățile având sens alternativ.

Sunt frecvente scoliozele în „S” cu o curbură localizată la nivelul segmentului dorsal și alta la nivel lombar.

Scolioza în „S” se definește ținând cont de sensul curburii dorsale (exemplu: scolioză în „S” dreapta = curbura de la nivelul coloanei dorsale are convexitatea spre dreapta, iar curbura coloanei lombare are convexitatea spre stânga).