CAP. I. STILUL DE VIAȚĂ ȘI SPORTUL: RELAȚIA CU CALITATEA VIEȚII, VALORILE ȘI DEZVOLTAREA PERSONALĂ 1.1. Stilul de viață 1.1.1 Scurt istoric al… [627535]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT

STILUL DE VIAȚĂ ȘI SPORTUL
LA TÂN ĂRA GENERAȚIE

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT :
Prof. dr. Petru Iluț

DOCTORAND: [anonimizat]

2012

2

Cuprins ul tezei

INTRODUCERE

CAP. I. STILUL DE VIAȚĂ ȘI SPORTUL: RELAȚIA CU CALITATEA VIEȚII, VALORILE ȘI
DEZVOLTAREA PERSONALĂ
1.1. Stilul de viață
1.1.1 Scurt istoric al conceptului
1.1.2 Definiții și teorii
1.1.3 Tipuri și modele de analiză
1.2. Calitatea vieții – domeniu de referință în evaluarea stilului de viață
1.2.1. Definiții
1.2.2. Indicatori și domenii ale calității vieții
1.2.3. Dimensiunea subiectivă a calității vieții: stare de bine, satisfacție, fericire
1.3. Stilul de viață: valori, atitudini și dezvoltare personală
1.3.1. Stilul de v iață sportiv din perspectivă socio -psihologică
1.3.2. Importanța valorilor sociale în stilul de viață
1.3.3. Dezvoltarea personală și stilul de viață
1.3.4. Efectele practicării sportului ca stil de viață asupra calității vieții
1.3.5. Stil de viață sportiv la tineri
1.4. Considerații cri tice privind abordările stilului de viață și calității vieții

CAP. II. DETERMINAREA CONCEPTULUI DE SPORT/ACTIVITĂȚI SPORTIVE
2.1. Originea și dezvoltarea sportului
2.2. Definirea conceptului de sport/activitate sportivă
2.3. Sportul – fenomen cultural

CAP. III. SOCIOLOGIA SPORTULUI
3.1. Apariția și dezvoltarea sociologiei sportului
3.2. Teorii ale sociologiei aplicate în domeniul sportului
3.3. Sportul, genul și incluziunea/integrarea socială
3.4. Participarea tinerilor la activitățile sportive
3.4.1. Conceptul de tânără generație
3.4.2. Angrenarea tinerilor în activitățile sportive

3 CAP. IV. CADRUL TEORETIC, STATISTIC ȘI METODOLOGIC AL CERCETĂRII
4.1. Fundal teoretic și date statistice privind generația tânără și stilul de viață: cadrul sociologic al
demersulu i empiric
4.2. Meto dologia cercetării: cantitativ și calitativ
4.2.1. Metoda anchetei sociologice
4.2.2. Interviul
4.2.3. Avantaje și dezavantaje: interviu versus anchetă prin chestionar
4.3. Designul cercetării proprii: combinarea metodelor
4.4. Limitele cercetării

CAP. V. C ERCETAREA CANTITATIVĂ: STILUL DE VIAȚĂ AL TINERILOR, MOTIV DE
SPERANȚĂ SAU FACTOR DE RISC ÎN CALITATEA VIEȚII
5.1. Obiective, variabile, eșantion
5.2. Expunerea și interpretarea rezultatelor
5.2.1. Timpul liber. Activități specifice timpului liber și satisfacție/ bucurie
5.2.2. Semnificația timpului liber și relația cu școala, socializarea și alte aspecte ale vieții
5.2.3. Activitățile sportive și jocurile, funcțiile subiective ale sportului și jocurilor
5.2.4. Determinanții sociali și consecințele psihosociale ale timpului liber
5.3. Concluziile cercetării: activitățile fizice/sportive în economia timpului liber

CAP. VI. CERCETAREA CALITATIVĂ: SPORTUL ȘI STILUL DE VIAȚĂ ÎN VIZIUNEA
TINERILOR ȘI EXPERȚILOR
6.1. Focus grup: ce spun studenții
6.2. Interviuri: opinii ale persoanelor sem nificative în științele sportului
6.3. Concluziile investigației calitative

CONCLUZII GENERALE

Bibliografie
ANEXE:
Anexa 1 – Chestionarul aplicat tinerilor
Anexa 2 – Elemente adiționale de analiză statistică
Anexa 3 – Ghid focus grup
Anexa 4 – Ghid de interviu

Lista de tabele
Lista de figuri

4

Structura rezumatului

1. Argument introductiv ………………………………………………………………………………………..p. 5

2. Cadrul conceptual -teoretic al lucrării ……………. ………………………………………………….p. 6

3. Cadrul de analiză: tendințe privind practicarea mișcării fizice ca stil de viață …….p. 11

4. Demersul empiric ……………… ……………………………… …………………….. …………………….. ..p. 16

5. Concluzii le generale ale tezei ……… …………………………………………………. .p. 31

Bibliografia tezei ……………………………………………………………………………………………. …….. ..p. 33

CUVINTE CHE IE: stil de viață ; generație tânără ; timp liber ; valori, atitudini și dezvoltare
personală ; dezvoltare socială ; bunăstare subiectivă , bunăstare obiectivă ; calitatea vieții ; sport
de masă ; cultura sportului ; corporalitate și aparență fizică ; postmodernism și globali zare.

5
1. Argument introductiv

Deoarece în literatura din diverse arii de interes există o largă consensualitate cu privire
la valoarea psiho -socială a sportului atât pentru individ cât și pentru societate , subiectul
angrenării sportului în sti lul de viață se impune ca unul de mare relevanță în societatea
contemporană, în particular în cea românească. Prin demersul doctoral am încercat să îmbin
problemele specifice ale lumii sportului (tendințe, fenomene, factori potențatori) și cele de ordin
macro- și mezo -social legate de prezența mișcării fizice în stilul de viață al tinerilor , în
particular al tinerilor români (date statistice și studii de specialitate), un mixaj destul de
complex, fiind vorba de două domenii aparent neînrudite. Însă bogata intersecție disciplinară
„sociologia sportului” s-a dovedit adecvată nevoilor de cunoaștere și de căutare de soluții cu care
am inițiat demersul doctoral. În acest sens, am apelat la o diversă literatură de specialitate
(sociologie, psihologie, științele s portului, fiziologie) , arătând cât de strânse sunt
interdependențele dintre sport și societate, și seria de efecte reciproce și circulare care au loc în
cadrul și între fenomenele legate de cele două arii. Pe parcursul elaborării tezei, atât în părțile
teoretice și statistice, cât și în interpretările capitolelor de cercetare, am pus accent pe perspectiva
sociologică .
Lucrarea de față s -a născut dintr -o dublă nevoie : pe de o parte a fost implicat in teresul
meu particular față de aria sportului (ca pro fesionist și cadru didactic) , pe de altă parte
preocuparea tradusă prin îngrijorare firească, cu privire la rata totuși redusă de participare a
tinerilor la activitățile sportive, începând cu perioada copilăriei mici, și până la cea a liceului,
facultății și angajării în muncă și viața de familie. Se știe că habitusurile se formează de
timpuriu, împreună cu valorile, atitudinile și comportamentele întâlnite în mediul proxim
(familie, școală, grup de prieteni). Deși, formal, școala acoperă această nevoie, s e pare că
formalizarea, instituționalizarea sportului prin curriculă nu trezește suficient entuziasm ș i
aderență în rândul tinerilor. Îngrijorarea menționată nu este una normativ -idealistă (ar trebui să,
ar fi bine să …), ci se raportează realist la spaț iul social și la toate evidențele și tendințele
medicale și psihologice, socio -economice și demografice (unele dintre acestea destul de
pesimiste ca prognoză pe termen mediu și lung) ceea ce am încercat să reflect și în teza de
doctorat .
Textul este struc turat pe șase capitole , din tre care trei teoretice și trei de cercetare.
Acestea reflectă tensiunea permanentă între spațiul valorico -simbolic și mentalitar legat de sport,
sportificare, corporalitate, respectiv cel societal, structural (economic, demograf ic, al politicilor
sociale și educaționale).

6
2. Cadrul conceptual -teoretic al lucrării

Primul capitol , „Stilul de viață și sportul: relația cu calitatea vieții, valorile și
dezvoltarea personală” , cel mai voluminos dintre capitolele teoretice , tratează prob lematica
complexă a raporturilor dintre temele enunțate prin prisma științelor sportului, sociologiei,
psihologiei și psihologiei sociale. Astfel, am arătat că abordarea stilurilor de viață este o arie cu
implicații în toate aceste domenii disciplinare. Am utilizat aici o vastă bibliografie de
specialitate, descriind și câteva metode de analiză a stilurilor de viață, tendințe statistice și
paradigme consacrate. Capitolul atinge următoarele puncte de interes relevante :
În subcapitolul 1.1. „ Stilul de viață” (scurt istoric al conceptului , definiții și teorii , tipuri
și modele de analiză ) am pornit de la conceptul de „ stil de viață ”, apărut în aceeași perioadă și
având un nucleu explicativ comun, și anume procesul de socializare – începutul secolului XX –
în științele umane moderne, ca un concept sociologic (Max Weber – stilul de viață este văzut ca
un indicator al statutului , având funcția de integrare a individului) și psihologic (Alfred Adler –
care definește stilul de viață ca efortul de adaptare a individu lui la mediul înconjurător , ca o
reacție adaptativă) , realizând o descriere a evoluției conc eptului, până în prezent, înregistrându –
se o creștere a interesului pentru problematica stilului de viață, cup rinzând noi dimensiuni
analitice față de perioada cla sică a domeniului , pe fondul unor factori și tendințe psiho -sociale:
abordările culturaliste câștigă tot mai mult teren, dimensiunea culturală fiind din ce în ce mai
prezentă în teoretizările diferitelor fenomene culturale; cultura de masă devine o sursă de
identitate și stil de viață („cultura de consum”); stilul de viață devine un concept de intersecție:
dintre public și privat, între social și personal, între cultură globală și cultură locală, între cultură
de masă și cultură de elită (Johansson, 1994, p. 267, apud Chiribucă, 2004). Ca acțiune
individuală, maniera de a trăi viața este influențată în principal de structura societală, apoi de
structura socială și abia apoi de individ, apărând astfel distincția dintre trei tipuri de patternuri de
acțiune: f orme de viață ( forms of life ), moduri de viață ( ways of life ) și stiluri de viață ( lifestyles ),
care sunt relaționate după modelul cuibului: de pildă, stilurile de viață pot fi abordate ca relații
între determinanți individuali (valori, interese, preferinț e etc.) și cei structurali (societali și
sociali) (Rosengren, 1994, apud Chiribucă, 2004). Există și alte categorizări relevante, cum ar fi
taxonomia propusă de Grunert et al. (1993, p. 9), care abordează stilul de viață după trei mari
componente: constrân geri exterioare (de mediu, structurale), stilul cognitiv (constructele
mentale, procesele mentale legate de percepție, scopuri, valori, intenții) și stilul de răspuns
(comportamentul actual). Cele mai importante și frecvente perspective teoretice și aplica tive
diferite în domeniu sunt: comportamentul consumatorului , psihologia cognitivă , structuralismul

7 și post-structuralismul . Ca metode consacrate în cercetarea problematicii stilurilor de viață sunt
(Cathelat, 1990; Chiribucă, 2004; Comșa și Chiribucă, 199 9; Ferréol, 1998): AIO (Atitudini,
Interese, Opinii), creată de Institutul CREDOC, bazată pe o abordare mecanicistă: stilul de viață
ca și condiții de existență și manieră de a fi; SOCIO -STYLES SYSTEME, creată de CCA
(Centrul de Comunicări Avansate) din Fr anța, condus de B. Cathelat, bazată pe o abordare
socioeconomică ș i unde fiecare rubrică se descompune în socio -stiluri (Cathelat, 1985, apud
Ferréol, 1998, p. 206); VS și VALS ( Value Survey a lui M. Rokeach, respectiv Values and Life
Styles ), corespunzând abordării culturaliste, sunt puncte de referință în analiza comparativă (de
pildă, protocoalele European Surveys , ale căror rezultate sunt baze de referință în realizarea
hărților mentalitare). O altă tipologie sintetică, ce inventariază studiile c u privi re la stilurile de
viață, le încadrează în funcție de tipul raționamentului în construirea tipologiilor (inductiv sau
deductiv) și în raport cu modalitatea de culegere a datelor (chestionar – modalitate cognitivă,
respectiv chestionar, dar și observație – modalitate manifestă) (Grunert et al., 1993) . Aici, am
descris și unele demersuri de cercetare realizate în spațiul național, privind diverse aspecte ale
stilurilor de viață, de către sociologi români, cum ar fi: C. Zamfir (1989 ), D. Sandu (1999), B.
Voicu și M. Voicu (1999, 2007), D. Chiribucă (2004), M. Comșa (2006), I. Hosu (2002) etc.
Subcapitolul 1.2. „ Calitatea vieții – domeniu de referință în evaluarea stilului de viață”
(definiții , indicatori și domenii ale calității vieții , dimensiunea subiectivă a calității vieții: stare
de bine, satisfacție, fericire ) îndosariază sintetic tipologia definițiilor, cadrul conceptual, teoretic
și metodologico -aplicativ (prin expunerea unor indici și indicatori de evaluare a calității vieții, pe
domenii) al ariei calit ății vieții, una de larg interes atât pentru științele sociale, economice,
psihologice, cât și pentru domeniul politicilor sociale și ale celui legislativ. Sunt tratate relațiile
dintre calitatea vieții și satisfacția vieții , starea de bine (bunăstarea) ob iectivă și subiectivă
(percepția calității vieții) , tratând aici și „fericirea” . Am descris aici și câteva demersuri empirice
realizate în țara noastră pentru evaluarea calității vieții (cele mai relevante sub egida Institutului
de Cercetare a Calității Vi eții), menționând cercetările realizate de câțiva cunoscuți, deși puțini,
specialiști români: C. Zamfir, I. Mărginean, S. Bălțătescu.
1.3. „ Stilul de viață: valori, atitudini și dezvoltare personală ” (stilul de viață sportiv din
perspectivă socio -psiholo gică, importanța valorilor sociale în stilul de viață , dezvoltarea
personală și stilul de viață , efectele practicării sportului ca stil de viață asupra calității vieții ,
stil de viață sportiv la tineri ) se bazează pe o dublă raportare a stilului de viață l a sport:
psihologică și socială. Se extind astfel subiecte privind cultura consumului și economia timpului
liber, relația dintre elite și inovație, caracteristicile stilului de viață sportiv . În continuare, am
expus o serie de elemente constitutive și taxo nomice ale valorilor, reținând o distincție clasică
între valorile factuale (trăite de indivizi și reflectate în atitudini sau preferințe) și cele normative

8 (valorizate de grupurile sociale). Secvența teoretică apelează la autorii consacrați în studiul
valorilor și a relației acestora cu stilul de viață, dezvoltarea personală, satisfac ția și fericirea (G.
Hofstede, 1980, 2001; R. Inglehart, 1990, 1995; M. Rokeach, 1979; R. Ryan și E. Deci, 2001; S.
Schwartz, 1992 ; Veenhoven, 1993, 1994, 2004 ), dar și la aut ori români ( P. Andrei, S. Bălțătescu,
2003, 2007; M. Comșa, 2006; P. Iluț, 2004, 2009 ; Voicu, 2007 ). O importantă secțiune este ai ci
cea care abordează practicarea sportului de către tineri, realizând o conexiune între activitatea
fizică în general în so cietate și cea a tinerilor, bazată pe studii și tendințe înregistrate privind
acest fenomen. O concluzie aici ar fi că în ultimele trei decenii sportul de masă a cunoscut o
amploare deosebită, atât datorită creșterii duratei de timp liber, precum și inform ării publice cu
privire la statisticile care certifică legătura dintre mișcarea fizică regulată și gradul de sănătate al
indivizilor. Această creștere este însă mai vizibilă în statele occidentale, în comparație cu cele în
curs de dezvoltare (cum ar fi Eur opa Centrală și de Est), și cu atât mai mare apare discrepanța în
raport cu cele slab dezvoltate. Principala cauză a aces tei situații este nivelul de trai, deci
bunăstarea materială, de unde și o mai mică disponibilitate de loisir prin sport, iar aceasta n u
apare doar datorită unui nivel de trai scăzut propriu -zis, ci și datorită stresului cotidian al
asigurării nevoilor concrete, de bază. Nu este însă de neglijat nici componenta mentalitară
(valori, atitudini, opinii) în apelul la mișcare fizică pentru săn ătate, relaxare, de -stresare etc. Tot
în această secvență am inclus un preambul al analizei teoretice (vezi secțiunea 3 a prezentului
rezumat – Cadrul de analiză: tendințe privind practicarea mișcării fizice ca stil de viață ) de la
care va pleca și cercet area noastră empirică.
1.4. „ Considerații critice privind abordările stilului de viață și calității vieții ” trece în
revistă principalele critici, generate mai ales de vastitatea și vaguitatea celor două concepte,
reprezentând descrieri ale unor aspecte pa rticulare ale vieții. Neavând un aparat teoretico –
metodologic propriu, acestea riscă să nu ofere o imagine constantă și validă asupra unei realități
globale, iar înregistrările cu privire la calitatea vieții comportă diferențe de la o evaluare la alta ,
fiind greu de operat corelații între evaluările subiective și cele obiective (Ferries, 2004; Wallace
și Abbot, 2007). O altă problemă este cea a evaluărilor subiective prelevate prin sondaje (apar
probleme cu privire la standardele concrete la care se raport ează opiniile celor care răspund
întrebărilor specifice gen: „cât de satisfăcut sunteți?” etc.) sau chestiunea dezirabilității sociale
(pentru mulți respondenți, a declara că au o stare emoțională proastă sau o stimă de sine scăzută
este dificil, chiar dac ă resimt aceste stări, ceea ce distorsionează rezultatele – Iluț, 2004). În
funcție de coordonatele timp și spațiu apar de asemenea probleme de validitate a rezultatelor . O
altă critică vine pe linia combinației dintre indicatori, teorii și interpretări ec onomice,
sociologice și psihologice care este necesară, dar produce și dileme (abordarea calității vieții este
prin esența sa una de rang individual (psihologică), pe când studiile sociologice insistă pe

9 dimensiunea culturalistă, societală în interpretăril e aduse, de multe ori acestea fiind opuse celor
psihologice). Apoi, generalizările teoretice nu reușesc să acopere larga plajă de condiționări
cauzale dintre stări, evenimente, situații și declarațiile efective. Și metodologic apar lacune,
deoarece studiil e despre calitatea vieții și stilul de viață se bazează pe indicatori singulari ,
impunându -se deci analize factoriale ale datelor colectate prin chestionarele validate empiric
(Walace și Abbott, 2007; Ferries, 2004). La nivel practic -acțional, se mai pune problema
raportului dintre costurile implementării programelor de optimizare a calității vieții și
rezultatele efective . Cu toate aceste impedimente, se înregistrează o evoluție ascendentă și
interesului pentru teoriile și metodele de înegistrare, în paral el cu o conectare integrată a acestor
studii în politicile guvernamentale și mondiale.
Al doilea capitol , „Determinarea conceptului de sport/activități sportive” este un
capitol liant, care face legătura între cele două mari domenii angajate în lucrare, de monstrând
strânsele interdependențe dintre acestea, și cuprinzând subcapitole despre originea și dezvoltarea
sportului, definirea conceptului de sport/activitate sportivă și sportul ca fenomen cultural.
Din antichitate până în prezent, sportul a cunoscut o serie de schimbări, însă esența
acestei activități umane s -a păstrat intactă. După cum se arată în White paper on sport (2007),
sportul este un domeniu al activității umane ce reprezintă un interes major pentru cetățenii UE,
având un potențial enorm în a ducerea lor împreună, indiferent de vârstă sau origine sau nivel de
pregătire. Pe lângă faptul că sportul îmbunățățește sănătatea cetățenilor Europei, are o latură
educațională, îndeplinind mai multe roluri la nivel social, cultural și recreațional. Noile valențe
ale sportului ca fenomen social major în societățile contemporane sunt trat ate mai ales pe linie
culturală . Chintesența acestui fenomen sunt Jocurile Olimpice, un spectacol mondial care
ilustrează importanța artei în relație cu sportul, performanța , valorile sportive universale, deci
globalizarea acestuia.
Al treilea capitol, „Sociologia sportului” , tratează apariția și dezvoltarea sportului, teorii
ale sociologiei în domeniu, sportul, genul, incluziunea socială și participarea tinerilor la
activitățile sportive. Discutând despre evoluția sociologiei sportulu i, ale cărei prime dezvoltări au
avut loc în Mar ea Britanie, SUA, Germania și Franța , am arătat că sociologia sportului se
conturează ca subdisciplină distinctă începând cu anii ’60, perioadă considerată ca fiind una
dintre cele mai prolifice în furnizarea de metode, teorii și subiecte de studiu, care s -au produs de
atunci până în prezent.
Am marcat apoi contribuțiile fondatorilor sociologiei (Emile Durkheim, Max Weber și Karl
Marx), unde se amplasează paradigma durkheimiană, cea weberiană , teoriile marxiste , urmate
de abordările bazate pe studiile culturale , paradigma interacționismului simbolic și perspectiva
fenomenologică (G.H. Mead, W.I. Thomas, C.H. Cooley și H. Blumer), teoriile constr uctiviste

10 (A. Schutz, P. Berger, Th. Luckmann), perspectiva foucaultiană și curentul postmodernist (în
relație cu globalizarea) inițiat de Neugarten (1982) și dezvoltat generos de o serie de autori
contemporani (Giulianotti, 2005; Ritzer, 2007). Sintetizân d ideile unor clasici ai domeniului
precum Norbert Elias și Pierre Bourdieu, sau cele ale lui Michel Foucault, am arătat faptul că
individul își poate găsi acceptarea socială și prin intermediul sportului, și că în timp ce sportul
modern facilitează unele viziuni privind evoluția corporală optimă, riscul accidentării și efortul
permanent rămân legate, ca și cadru general, de modelele clasice ale inegalității sociale.
Aderența la lumea sportului generează puternice legături emoționale la nivel individual și
colectiv, dar contribuie major la raționalizarea și valorificarea spațială , prin ajustări reciproce
ale sensurilor acordate performanței în termeni de importanța alocată timpului și distanțelor,
cuantificată în performanțe/recorduri (Giulianotti, 2005), pr ecum și la raportarea corporală
(Gavriluță, 2010; Gr ünberg, 2010).
Subiectele tratate , în funcție de ponderea acestora, în lucrările specifice sociologiei sportului,
sunt în prezent în primul rând cele care abordează genul, sexualitatea, etnicitatea, rasa , clasa
socială, situația socioeconomică, cetățenia, interacțiunea dintre acestea, iar în al doilea rând cele
care tratează globalizarea, post -colonialismul, politica sportivă, celebritatea, marketing -ul, și
publicitatea. O altă linie de subiecte urmărește fitness -ul, exercițiul, concepțiile societale despre
corporalitate, dizabilitatea, reabilitarea și sănătatea (Harris, 2006).
Am conturat și relevanța sportului pentru generația tânără , explorând concepte relevante
cum ar fi cel de „generație” , „socializar e”, „dezvoltare a individului”, prin prisma diverselor
teorii psihologice și sociologice, punctând, pentru tema lucrării, că alături de activitățile sportive
propriu -zise, există o serie de practici, cunoștințe despre igienă, nutriție, antrenament și refac ere
ce, împreună, alcătuiesc sintagma cultura fizică , extrem de importantă în educarea tinerei
generații. Aici, accesul la resurse și programe poate fi un factor determinant în participarea
copiilor, adolescenților și tinerilor la activitățile fizice.
O aprofundare a acestor direcții de studiu, legată de practicarea sportului de către tineri ca
și componentă a stilului de viață, este expusă în subcapitolul 3.4.2. „Angrenarea tinerilor în
activitățile sportive”. Astfel, am continuat preambul ul analitic al părții aplicate a tezei , demarat
în secțiunea 1.3.5. Arătând că relația dintre tineri, stilurile lor de viață și rolul implicării în sport
diferă în funcție de interpretarea situației tinerilor , în prezent fiind evident că în procesul de
dezvoltare a adole scenț ilor, dictonul “Eu vreau să -mi trăiesc viața” al lumii moderne este tot mai
greu de pus în aplicare. În sprijinul acestei afirmații vin datele statistice care arată o tot mai mare
incidență a problemelor psihosomatice (printre care cele mai cunoscute afecțiuni sunt depresia,
anxietatea, fobiile, anorexia și bulimia), la fel ca și a ratelor de delicvență și devianță în rândul
celor tineri și foarte tineri, ceea ce probează că mulți dintre adolescenții lumii moderne au

11 dificultăți în a se adapta cerințel or psiho -sociale, conducând la tensiuni și discordanțe în
dezvoltarea acestora. Adaptarea cu succes a tinerilor la propriile abilități de dezvoltare, depinde
în mare măsură de două elemente: încrederea în propriile abilități și competențe în diverse
domeni i; extinderea și calitatea resurselor personale și sociale pentru intervenții suportive.
Astfel, am pus problema dacă participarea activă la sport poate contribui la diminuarea
solicitărilor zilnice și poate susține dezvoltarea adolescenților și tinerilor („Poate sportul să
asigure sprijin în acest sens ?”) Răspunsurile posibile se dovedesc dilematic e, inclusiv din
perspectiva ofertelor venite din partea cluburilor sportive. Oricum, această interogație largă a
constituit punctul de plecare al obiectivelor propriei cercetări .

3. Cadrul de analiză : tendințe privind practicarea mișcării fizice
ca stil de viață

Pe parcursul lucrării, am expus principalele tendințe reieșite din selecțiunile statistice și
din rezultatele studiilor realizate în domeniu. Expun ma i jos o sinteză a acestora:
Studiile ar ată la unison că, la tinerii aceleiași generații, în stilul de viață apar aspecte
diferențiatoare precum cele de gen, etnie, nivel socioeconomic. Apoi, nivelul activităților
fizice se diminuează, progresiv, odată cu trecerea de la liceu la facultate, iar genurile de
activitate, la nivelul studenților, sunt în general insuficiente pentru a îmbunătăți sănătatea și
tonusul fizic al tinerilor. Majoritatea cercetărilor indică faptul că aproape toți înregistrează o
descreșt ere a activității fizice imediat după absolvire (Brettschneider, 2004; Kilpatrick et al.,
2005 ).
În ultima perioadă, în statele occidentale cu precădere, dar și în cele în curs de dezvoltare,
numărul participanților la sportul de masă a crescut semnificat iv, indivizii, pe baza studiilor
publicate în mass -media, a difuzării informațiilor în mass -media și a propriilor experiențe,
ajungând la concluzia că efectele stresului cotidian provocat de atmosfera locului de muncă,
calitatea relațiilor cu ceilalți, po ate fi combătut prin mișcare/sport/activitate fizică. Pe de altă
parte, așa cum reiese și din răspunsurile oferite de specialiști ( cercetarea calitativă prezentată
în Capitolul 6 ), participarea la sporturile de performanță , mai ales la cele clasice, este î n
scădere în Europa și în România. E le nu le mai oferă tinerilor satisfacțiile corespunzătoare
noilor valori care operează în societate. Creșterea aderenței la sportul de masă este mai
vizibilă în statele occidentale, în comparație cu cele în curs de dezvo ltare (cum ar fi Europa
Centrală și de Est), și cu atât mai mare apare discrepanța în raport cu cele slab dezvoltate. În
lucrare, am pus accent pe acest factor defavorizant, apelând la date statistice naționale și

12 europene (ASR, 2009, 2010; Eurostat, 2009, 2010) care dovedesc că loisirul este mult
diminuat cu cât societatea are o situație economică mai precară. Dealtfel, trimiterile la date
statistice sunt frecvente în mai multe secțiuni ale lucrării, deoarece ele completează
explicațiile teoretice și studi ile mai specifice. Principala cauză a acestei situații (frecvențele
mai mici de activism în general – inclusiv fizic – în angrenajul general al stilului de viață) se
dovedește a fi nivelul de trai / bunăstarea materială , de unde și o mai mică disponibilita te de
loisir prin sport, iar aceasta nu apare doar datorită unui nivel de trai scăzut propriu -zis, ci și
datorită stresului de zi cu zi generat de asigurarea nevoilor concrete, de bază. Prima întrebare
firească pe care ne -am pus -o în analiză, a fost: Își pot permite tinerii români să cheltuiască
pentru recreere, cultură și sănătate ? Apelul la statistică este necesar și util pentru a putea
desfășura unele comentarii pertinente la subiectul nivelului de trai . Conform datelor Eurostat
prelevate în 2010, în ma joritatea statelor europene, cheltuielile cu locuința ocupă cel mai
mare procent din cheltuielile unei familii. În România, ponderea banilor pentru alimente
depășește capitolul locuință. Este adevărat că cei mai mulți români sunt proprietarii
locuințelor l or, cele mai multe achiziționate după 1989, ceea ce explică rata mai mică a
cheltuielilor la noi la acest capitol (diferența apărând cu precădere din rata redusă a
chiriașilor, dar nu și din cota de pla tă a utilităților). Astfel, în ț ara noastră, din total ul
cheltuielilor, 29,1% se alocă pe mâncare (față de media europeană de 12,9%!). Comparativ
cu un stat fost comunist vecin (Ungaria), dar și cu state mai bogate (Germania sau
Luxembourg), precum și cu media UE, reiese că nivelul de trai, de unde derivă și stilul de
viață al românilor, este foarte scăzut, fapt care se reflectă în comportamentele de loisir
(inclusiv apelul la hoteluri și restaurante, precum și achiziția de haine și încălțăminte –
indicatori direcți ai nivelului de trai). Cheltuielile destinat e culturii și recreerii (unde intră și
sportul ca loisir): cărți, spectacole, activități recreative sunt cele mai reduse la români, dintre
europeni. Din totalul cheltuielilor unei gospodării românești, doar 4,9 procente sunt destinate
acestui segment, apro ape la jumătatea mediei europene, de 8,9 procente.
Nu este însă de neglijat nici componenta mentalitară (valori, atitudini, opinii) în practicarea
mișcării fizice pentru sănătate, relaxare, reducerea stresului etc. Așa cum arată Ritzer (2007)
și Giulianott i (2005), se poate vorbi despre o cultură a mișcării fizice , prezentă în mai mare
sau mai mică măsură la nivel societal, dar este intens propagată instituțional și prin mass –
media. Ca stil de viață , 40% dintre europeni au „privitul la televizor” ca modalit ate de
consum a timpului liber, pe când pentru România procentul urcă spre 50% (bărbații mai mult
decât femeile, care sunt mai mult implicate în socializare). „Activitățile legate de computer”
(în speță internet) sunt preponderente mai ales la tineri. Stat istic, în economia timpului liber,
„practicarea sporturilor” ocupă poziții minore în comparație cu alte activități cotidiene în

13 timpul liber, atât în Europa, cât și în România, după cum arată recentul sondaj HETUS
(Harmonised European Time Use Survey , 2010 ). Același sondaj european arată că în cazul
tinerilor de sub 25 de ani, peste 65% folosesc internetul ca modalitate a cea mai frecventă de
utilizare a timpului liber, la tinerii români procentul fiind de 62%.
Cu privire la raportul stil de viață – tânăra generație în practicarea sportului , am expus o
strategie teoretico -analitică pe care am încercat să o dezvolt în diverse subcapitole „d e
legătură” și apoi să o verific prin cercetarea proprie. Aceasta se bazează pe următoarele idei
de pornire , bazate pe t endințe societale:
A. Se poate constata în primul rând că sportivii propriu -ziși (de performanță sau vizând
performanța) par să aibă o situație privilegiată : activitatea acestora se bazează pe o tradiție
îndelungată în sistemul sportiv; pot fi siguri și pot beneficia de imaginea lor publică: pentru
spectatori, mass -media și sponsori, sportivii sunt extrem de atractivi.
B. În al doilea rând însă, statisticile ne oferă și un alt tablou: cu precădere în societățile
prospere, din ce în ce mai puțini tineri o ptează pentru o carieră propriu -zisă în sport . Apare
astfel un paradox: deși entuziasmul pentru sport este mai mare ca niciodată, și deși niciodată
nu s-au înregistrat atât de mulți tineri făcând sport, a devenit destul de problematică aderența
profesionis tă la aceste sporturi a respectivilor practicanți. În multe state europene, incidența
participării depline la sporturile de performanță (prin profesionalizare) a scăzut considerabil,
după cum arată cifrele statistice recente (Brettschneider, 2004; Youth i n Europe Report –
Eurostat, European Comission, 2009).
Încercând să aflăm din ce motiv a apărut această tendință, și cum poate fi ea stopată , ne-
am concentrat nu atât pe sportul de performanță în sine (ca sistem care oferă beneficiile
menționate), cât pe contextul socio -cultural în care trăiesc tinerii în lumea contemporană, a
stilului lor de viață și a imaginii acestora despre sport . De aici derivă , în mod logic, și o
mare parte din interesul pentru sporturile de masă, de întreținere/loisir . În analiză am avut
în vedere trei cadre distincte, pe care le -am urmărit și în interpretările demersului empiric
propriu:
 Am luat în considerare condițiile în care tinerii europeni cresc și trăiesc astăzi , iar legat de
aceasta, stilul lor de viață , care reflectă feno menele și schi mbările din societățile moderne
(4.1. „Fundal teoretic și date statistice privind generația tânără și stilul de viață: cadrul
sociologic al demersului empiric”). În timp ce valorile sistemului social tradițional au
descrescut fără a fi înlocu ite cu noi alternative suficient de puternice, pentru mulți corpul a
devenit ultimul bastion în care poate fi păstrat sensul propriei identități. Nu doar relația
dintre corp și identitate devine mai puternică, ci și legăturile dintre fizic și stil de viaț ă.

14 Oamenii devin din ce în ce mai preocupați de managementul și aparența corporală , ambele
fiind constituente ale sinelui și ale simbolului social (Gavriluță, 2010; Foucault, 1987;
Giulianotti, 2005). Dar noua viziune asupra corpului trebuie să țină seama și de calitatea și
puterea resurselor disponibile . Deci stilurile de viață asociate acestei noi viziuni existențiale
trebuie privite și dintr -o perspectivă societal -structurală . Această permanentă tensiune între
așteptările cu mare încărcătură hedonistă și realitățile economico -sociale nefavorabile se pot
repercuta asupra echilibrului individual, restrângând numărul de opțiuni potențiale și dorite
de către tineri, doar la cele accesibile. Este în mare parte cazul tinerilor din România, și poate
deveni o sur să de frustrare, nemulțumire și chiar nepăsare față de propriul echilibru, inclusiv
față de sănătate, dar și față de ordinea socială, predispunând la anarhism (individual și/sau
colectiv). Am adus argumente statistice în favoarea îngrijorării privind efect ele crizei
mondiale din ultimii ani care, împreună cu dezechilibrele demografice, vor afecta în primul
rând tinerii, care vor trebui să susțină, din plata taxelor și asigurărilor, o societate îmbătrânită
și marcată de crize mondiale succesive, cu risc de c ronicizare (Powell, 2011).
 Am încercat să realizez o permanentă analiză a culturii sportive , unele tendințe actuale și
strânsa legătură dintre sport și stilurile de viață ale adolescenților / tinerilor (3.4.2.
„Angrenarea tinerilor în activitățile sport ive”). Reluând rezultate ale studiilor și teoretizărilor
expuse în secvențe ale capitolelor teoretice, am accentuat că sportul reprezintă mai mult
decât suma sporturilor instituționalizate și discipline sportive. În special tinerii, dar și adulții,
pot să se simtă cât de “sportivi” doresc, în mod subiectiv să fie, prin apelul la diverse forme
de mișcare, printre care este notabilă cea rezervată în exclusivitate tinerilor ( the youth -only-
zone): sporturi de amuzament, sporturi extreme, cele de aventură și ris c sunt sinonime cu
noțiunea generală de sport. Totuși, nu trebuie pierdut din vedere faptul că disciplinele
sportive tradiționale cum ar fi atletismul continuă să reprezinte imaginea sportului autentic.
Și atâta vreme cât disciplinele sportive tradiționale în Europa sunt legate de cluburi, trebuie
luată în considerare situația acestor cluburi sportive și atractivitatea lor pentru tineri în
general: a) Cluburile sportive , a căror decădere din sfera de interes a tinerilor a fost prezisă
de mulți, constituie î ncă organizațiile de tineri numărul 1 din multe state europene ( Youth in
Europe Report – Eurostat, European Comission, 2009); b) În Germania, aproximativ fiecare
al doilea adolescent care are vârsta între 12 și 18 ani este membru al unui club sportiv
(Bret tschneider, 2004); c) În Europa, nivelul de participare în cluburi și organizații sportive
a stagnat în ultimii 20 de ani la un nivel înalt ( Youth in Europe Report – Eurostat, European
Comission, 2009); d) În interiorul sistemului sportiv s -au realizat sch imbări care par să fie
mai degrabă jocuri cu sumă negativă – câștigarea unui tip de sport înseamnă pierderea
altuia , astfel sporturi tradiționale cum ar fi atletismul, gimnastica și handbalul au pierdut

15 mult teren, în favoarea unor sporturi noi; e) Ceea ce așteaptă adolescenții de la cluburi este
evident: experiența grupului, dar și experiența distracției individuale – tendința poate fi
descrisă ca a refuza solidaritatea de grup și a căuta un club de distracție (“Not a lot of club,
but a lot of fun”); f) Adolescenții doresc un sport care să nu impună disciplină strictă, care să
le lase spațiu pentru auto-organizare, spontaneitate și creativitate (Youth Lifestyle,
European Comission Survey, 2010). Acesta este motivul pentru care se formează din ce în ce
mai m ulte subculturi, inclusiv în sport. D
 așa cum arată analize riguroase privind motivațiile și comportamentul, detaliate și în primul
capitol al lucrării noastre, nu se confirmă preconcepția conform căreia tinerii caută doar
distracție. Pentru generația de t ineri din prezent, sportul trebuie să fie legat de achiziționarea
de deprinderi , altfel nu e distractiv ; g) În același timp, activitățil e care se caută sunt cele care
promit gratificație rapidă sub forma distracției și un sens al existenței. Nu sunt la fel de
atractive distracția și succesul care vin după ani de antrenamente, privațiuni și ascetism.
Aceasta este prima explicație a faptului că disciplinele sportive t radiționale pierd din
susținere, i ar cluburile se pliază pe această schimbare de cerere, prin ofertarea unor tipuri noi
de sporturi , care să corespundă așteptărilor; h) O altă schimbare care a apărut în ultimii ani
este că tinerii așteaptă ca activitățile sportive să fie nu doar amuzante, dar să ofere și emoție
și risc , și să fie neplictisitoare . “Căutarea surescitării într -o lume neinteresantă” ar fi dictonul
acestor preferințe ale tinerilor; i) Sportul reprezintă un studiu de caz pentru cultul corpului ,
ca recunoaștere socială și prestigiu în cadrul agentului de socializare cheie la această vârst ă:
grupul de prieteni. În concluzie, însumând trăsăturile tinerei generații și aplicându -le stilului
de viață, putem spune că aceștia se află la intersecția dintre viziunea hedonistă și cea a
dezvoltării personale .
 În finalul analizei, pe baza datelor ob ținute prin cercetarea proprie, am formulat unele
concluzii sintetice privind posibilitățile de recrutare și integrare a tinerei generații în aria
sportului, fie el de performanță sau de masă . Atât datele statistice și studiile de specialitate,
cât și rez ultatele proprii, arată că un rol major în calitatea vieții și stilul de viață sănătos îl are
bunăstarea materială și societală. Acestea se traduc nu doar în resurse individuale, ci și în
facilități publice care încurajează, dezvoltă și mențin interesul pe ntru un stil de viață activ,
inclusiv prin practicarea sportului. Am făcut numeroase referiri și la sportul de performanță,
el fiind nucleul dur, catalizatorul interesului pentru activitate fizică, eventual dorința de
performanță, pentru copii și tineri. A m abordat sportul într -un spectru larg, analizând ambele
lui forme (profesionist, respectiv de masă/loisir), iar itemii incluși în cercetare se
concentrează pe practicarea exercițiilor fizice de orice tip, în economia timpului liber la
tinerii clujeni.

16

4. Demersul empiric

Începând cu al patrulea capitol , am demarat partea de cercetare empirică a lucrării,
considerând aici că este necesar să realizez un subcapitol ca fundal teoretic și date statistice
privind generația tânără și stilul de viață ( cadru so ciologic al demersului de cercetare propriu ),
urmat de subcapitole care descriu metodologia, designul și limitele cercetării . Toate aceste
secțiuni constituie „firul” analitico -interpretativ al părții de cercetare , expusă în Capitolul 5
„Cercetarea cantit ativă: Stilul de viață al tinerilor, motiv de speranță sau factor de risc în
calitatea vieții” și Capitolul 6 „Cercetarea calitativă: sportul și stilul de viață în viziunea
tinerilor și experților ”.
Am suplimentat cercetarea cantitativă (anchetă pe bază de chestionar ) cu un demers
calitativ (un focus grup cu studenți, respectiv interviuri individuale cu specialiști în științele
sportului, dar și activând în diverse ramuri sportive ). Această strategie metodologică
combinatorie a avut ca scop conectarea inf ormațiilor obținute prin diferite nivele de aprofundare
a subiectului în vederea găsirii unui cadru explicativ, analitico -interpretativ în identificarea unor
soluții posibile de creștere a interesului față de activitățile sportive în general în rândul tine rilor,
ca viziune, strategie și proiect necesar e în vederea adoptării unui stil de viață sănătos, a
creșterii calității vieții (bunăstare fizică și psihică, îmbătrânire activă, creșterea speranței de viață
etc.), sursă de prosperitate societală pe termen s curt, mediu și lung .

Principalele rezultate ale cercetării proprii sunt:
I. Cercetarea cantitativă :
Chestionarul a fost realizat prin combinarea unor instrumente consacrate în analiza stilului
de viață și loisirului (ISSP 2007 – Leisure Time and Spo rts Questionnaire și FRESH 2006 –
Lifestyle, education, fitness ). Prelucrarea și analiza statistică a datelor s -a realizat prin
intermediul programelor SPSS și Microsoft Excel – analiza de frecvențe și analiză factorială /
inferențială.
Obiectivul general al cercetării a fost de a decripta tendințele privind atitudinea și
preferințele tinerilor față de activitățile fizice -sportive, felul în care aceștia își petrec timpul liber,
(lectură, participarea la evenimente culturale, excursii/drumeții, urmărirea de programe tv sau
desfășurarea unor activități pe calculator, etc.). Obiectivele specifice au constat în determinarea
sporturilor practicate și a celor agreate (preferate), locul unde se desfășoară activitățile, cât de
frecvent, pe ce durată, etc. de aseme nea, s -a urmărit dacă există o relație pozitivă între abordarea

17 unui stil de viață activ (prin practicarea în mod frecvent a activităților fizice/sportive) și starea de
sănătate a indivizilor, dar și între practicarea activităților fizice și starea de feri cire
percepută/declarată. Itemii chestionarului au fost construiți în scopul atingerii acestor obiective.
Am urmărit dacă există diferențe de opinii în funcție de variabilele sociodemografice: categorie
socioeducaț ional ă, vârstă și gen.
Sondajul s -a realizat pe un lot de 300 de tineri clujeni, validând u-se în final 280 de
chestionare. Eșantionul de tineri a acoperit structura socioeducaț ional ă largă a categoriei (elevi,
studenți, angajați) , urmărind o eșantionare teoretică, a cărei reprezentativitate am co nsiderat că
acoperă scopurile cercetării. Configurația eșantionului este următoarea:

Figura 1: Structura eșantionului după categorie socioeducațională – nivel de educație al respondenților

Figura 2: Structura eșantionulu i după genul respondenților

În urma investigație i, punctez câteva rezultate , extrăgând unele tendințe cu grad mai mare
de generalitate și deschidere , raportându -le, în interpretare și analiză , la situația socială mai
largă :

18
Din datele cercetării noastre a reieșit că 75% dintre respondenții tineri au declarat că au un
stil de viață mai degrabă activ (64.6% dintre femei, față de 82.0% dintre bărbați – o diferență
semnificativă statistic, pe genuri):

Figura 3: Mediile scorurilor privind percepția asupra pr opriului stil de viață în funcție de categoria
socioeducaț ional ă și de sex
Însă din altă întrebare a rezultat că aproape 20% dintre ei nu întreprind niciun gen de
activitate fizică mai specifică, circa un sfert preferă relaxarea și odihna în timpul liber ș i
cca o treime dezvoltarea altor aptitudini. De asemenea, atât frecvența cât și durata medie
a activităților fizice săptămânale se dovedesc reduse din punctul de vedere al necesarului
de activități pentru o bună stare de sănătate :

Tabelul 1: Frecvența act ivităților fizice săptămânale
Frecvența Procent Procent Valid Procent Cumulativ
Valid niciodată 15 5.4 5.4 5.4
o data 72 25.7 25.7 31.1
de 2 ori 75 26.8 26.8 57.9
de 3 ori 54 19.3 19.3 77.1
de 4 ori 26 9.3 9.3 86.4
4+ 38 13.6 13.6 100.0
Total 280 100.0 100.0

Tabelul 2: Timpul alocat activității fizice
Câte minute alocati fiecarei sedinte de activitate fizica?
Frecvența Procent Procent Valid Procent Cumulativ
Valid deloc 1 .4 .4 .4
<30 minute 107 38.2 38.2 38.6
30-60 minute 106 37.9 37.9 76.4
>60 minute 66 23.5 23.5 100.0
Total 280 100.0 100.0

19

Figura 4: Mediile scorurilor la itemul privind timpul alocat pentru activitat e fizică în funcție de categoria
socioeducațională și de gen

Femeile par să prefere mai mult alte activităț i fizice de loisir (plimbări, excursii) decât cei de
gen masculin, care tind spre cele sportive (fotbal, baschet, ciclism etc.).

O concluzie integrativă la ace ști itemi este că, î n economia timpului liber, sportul ocupă
deci un loc important pentru mai pu țin de un sfert dintre tinerii din eșantion.

Hobby -urile de mai multe tipuri sunt mai degrabă o manieră masculină de petrecere a
timpului liber, ceea ce apare și pe plan mondial. În eșantionul nostru, femeile optează mai
puțin pentru dezvoltarea unor apt itudini, socializare activă, sporturi etc., în comparație cu
bărbații. Ele practică mai puțin decât bărbații sporturi organizate sau activități de grup care
presupun mișcare, preferând sporturi individuale, aerobe sau mixte, sau odihna și relaxarea
etc.

Tabelul 3: Distribuția răspunsurilor cu privire la tipurile de eforturi predominante – total eșantion
Frecvența Procent Procent Valid Procent Cumulativ
Valid aerob 102 36.4 36.7 36.7
anaerob 36 12.9 12.9 49.6
mixt 140 50.0 50.4 100.0
Total 278 99.3 100.0
Lipsă 99 2 .7
Total 280 100.0

20 În funcție de categoriile sociodemogr afice urmărite, rezultatele se grupează astfel:

Tabelul 4: Tipul predominat de efort, după variabila gen
Ce tip predominant de efort efectuati pe parcursul
activitatilo r fizice?
Total aerob anaerob Mixt
Genul
subiectilor feminin Count 78 16 51 145
% Genul subiectilor 53.8% 11.0% 35.2% 100.0%
% tipul predominant de
efort 76.5% 44.4% 36.4% 52.2%
% of Total 28.1% 5.8% 18.3% 52.2%
masculin Count 24 20 89 133
% Genul subiectilor 18.0% 15.0% 66.9% 100.0%
% tipul predominant de
efort 23.5% 55.6% 63.6% 47.8%
% of Total 8.6% 7.2% 32.0% 47.8%
Total Count 102 36 140 278
% Genul subiectilor 36.7% 12.9% 50.4% 100.0%
% tipul predominant de
efort 100.0% 100.0% 100.0% 100.0%
% of Total 36.7% 12.9% 50.4% 100.0%

Se conturează și aici împletirea mai strânsă dintre comportamentul mai intens de socializare
prin intermediul activităților fizice în cazul bărbaților, față de femei, variantele mixte
desemnând o s erie de sporturi de echipă, preferate mai ales de reprezentanții sexului
masculin. Femeile, în schimb, se orientează spre sporturi individuale, care presupun mai
degrabă mișcare, de preferință în aer liber, în vederea păstrării tonusului sau relaxare pur ș i
simplu.

Figura 5: Mediile răspunsurilor privind preferința pentru un anumit tip de efort în funcție de categoria
socioeducațională și sex

21 Reiese că, deși d iferențele pe genuri sunt semnalate în între aga lume, în studiul nostru,
precum și datele stat istice naționale apare un decalaj semnificativ mai mare între genuri
cu privire la mișcarea fizică și practicarea sporturilor .

Datele obținute arată că tinerii manifestă tendința de a face nu doar puțină mișcare, dar și
slabă calitativ și nesusținută pro fesionist . Am intepretat situația adoptând explicațiile teoriei
învățării sociale și cele ale reproducerii generaționale a valorilor, atitudinilor și
comportamentelor, care se repercutează asupra stilului de viață. În plus, mai apare și
problema subculturi i tineretului de tip postmodern, unde o parte din valori nu sunt
concentrate în primul rând pe sănătate, ci pe „a te simți bine”, „a te distra”, „a -ți trăi viața”,
refuzând controlul, disciplina, efortul susținut pe care le implică sportul instituționaliza t. S-ar
putea ca aceste rezultate să reflecte și respectivul ambient mentalitar care s -a răs pândit și la
tinerii de la noi. Mai jos apar variantele preferate de desfășurare a mișcării fizice (rezultat
care nu este echivalent cu numărul efectiv de practican ți curenți ):

Tabelul 5: Distribuția răspunsurilor privind locul unde se desfășoară ședințele de pregătire
Frecvența Procent Procent Valid Procent
Cumulativ
Valid in cadrul unui club/ unei sali 93 33.2 33.5 33.5
acasa 53 18.9 19.1 52.5
in aer liber 132 47.1 47.5 100.0
Total 278 99.3 100.0
Lipsă 99 2 .7
Total 280 100.0

Apelul la specialiști întrunește mai puțin de un sfert din opțiunile respondenților:

Tabelul 6: Distribuția răspunsurilor privind apelul la cadre specializate în desfășurare a activităților
fizice/sportive

Frecvență Procent Procent valid Procent Cumulativ
Valid activitate sportiva
organizata 68 24.3 24.3 24.3
activitate sportiva
desfasurata dupa
programe individuale 212 75.7 75.7 100.0
Total 280 100.0 100.0

22 Propriil e rezultate susțin datele statistice pe subiectul stilului de viață sedentar: dacă e ca
românii de vârstă medie, dar și tinerii, să pună în balanță relaxarea în fața televizorului sau
internetul cu formele active și sănătoase de relaxare, majoritatea vor o pta pentru prima
formulă.
Concluzia este că la această situație concură o combinație de motive, printre care cele mai
importante sunt mentalitatea și lipsa resurselor.
Cele mai apreciate scopuri asociate mișcării fizice/sportului (ca scor acordat), în fun cție de
categorie socioeducațională , care este o variabilă relevantă în analiza noastră (categorii de
tineri și implicit de etape de vârstă tânără) sunt prezentate în F igura 6. Ceea ce se poate
remarca aici mai specific este faptul că, mai ales angajații , pun preț pe aspecte legate de
sănătate (tonus muscular, greutate, capacitate cardiovasculară), pe când elevii de liceu pun
cu ceva mai mult accent, pe lângă tonus și creșterea mobilității, pe controlul greutății .

1 2 3 4 5bucuria de a exersacresterea capacitatii
cardiovascularecresterea mobilitatiicontrolul greutatiicresterea tonusului
muscular
(1=deloc important, 5=foarte important )elevi liceu
studenti
angajati

Figura 6: Semnificația activității fizice, pe categorii socioeducaț ional e
În concluzie, între sănătate și corporalitate (aspect fizic) există o balansare cu cât vârsta
este mai mică, înspre ultima . De semenena, „bucuria de a exersa” este cu ceva mai importantă
pentr u angajați, descrescând în valoare, insidios, cu cât descrește și vârsta respondenților.
Datorită semn ificației statistice scăzute, me nționez că aceste date nu au o semnificație statistică
propriu -zisă, având doar o valoare orientativă în interpretare și a naliză.
Nu întâmplător, ca sporturi cel mai frecvent practicate , apar cele necostisitoare , astfel:

Tabelul 7: Tip de sport/activitate fizică cel mai frecvent
Frecvența Procent Procent Valid Procent Cumulativ
Valid fotbal 53 18.9 19.1 91
nu partici p la nici un sport 49 17.5 17.6 17.6

23 alergare non -competițională
(jogging) 35 12.5 12.6 38.1
baschet 23 8.2 8.3 71.9
aerobic/step aerobic/tae -bo 22 7.9 7.9 25.5
fitness 13 4.6 4.7 52.5
înot 13 4.6 4.7 58.6
ciclism 12 4.3 4.3 44.6
dansuri de s ocietate (latine, hip –
hop, jazz -dance, balet) 11 3.9 4 99.3
culturism 9 3.2 3.2 47.8
handbal 5 1.8 1.8 92.8
rugby 5 1.8 1.8 95.3
arte marțiale/karate 4 1.4 1.4 39.6
tenis de masa 4 1.4 1.4 63.7
haltere 2 0.7 0.7 54
role 2 0.7 0.7 60.1
tenis de câmp 2 0.7 0.7 62.2
pescuit 2 0.7 0.7 100
atletism 1 0.4 0.4 39.9
biliard 1 0.4 0.4 40.3
gimnastica artistica/sportiva 1 0.4 0.4 52.9
gimnastica ritmica 1 0.4 0.4 53.2
judo 1 0.4 0.4 59
parașutism 1 0.4 0.4 59.4
schi 1 0.4 0.4 60.4
skateboarding 1 0.4 0.4 60.8
sporturi cu motor 1 0.4 0.4 61.2
badmington 1 0.4 0.4 61.5
hockey 1 0.4 0.4 93.2
polo 1 0.4 0.4 93.5
Total 278 99.3 100.0
Lipsă 99 2 .7
Total 280 100.0

În funcție de gen, distribuția opțiunilor este următoarea :

Tabelul 8: Sporturi practicate, în funcție de gen (frecvențe simple)
Gen/sport
practicat Nu
participă Aerobic
etc. Jogging Fitness Gimnastică
ritmică Înot Baschet Fotbal Dansuri Total
Femei 34 20 27 12 1 9 5 2 9 147
Bărbați 15 2 8 1 0 4 18 51 2 131
Total 49 22 35 13 1 13 23 53 11 278

Cuplând preferințele pentru anumit e sporturi cu semnificația sporturilor/mișcării fizice dar și
cu impedimentele menționate în practicarea acestora, am conturat două motive descurajante
esențiale pe care le declară t inerii investigați: lipsa facilităților suficiente pentru sportul de
masă și lipsa banilor . Ultima impune și căutarea unei slujbe la cei foarte tineri, chiar dacă
sunt încă studenți sau căutarea unei a doua slujbe part -time pentru angajați, ceea ce reduce
din timpul liber disponibil .

24 În figura de mai jos avem distribuția impedimentelor, grupând eșantionul de tineri pe două
intervale de vârstă, corespunzătoare teoretic unor etape de viață diferite (și implicând stiluri
de viață și responsabilități diferite) :
3.74.61.62.81.14.11.32.24.53.84.34.7
1lipsa facilitatilor in apropiere
lipsa resurselor financiare
sanatatea personala
ingrijirea unui copil
ingrijirea unui varstnic
lipsa timpului
17-23 ani
24-30 ani

Figura 7: Scorurile medii înregistrate în menționarea impedimentelor, pe două categorii de vârstă tânără

În susținerea acestor rezultate vin și cele de la întrebarea privind câți bani sunt dispuși să
aloce . A reieșit că tinerii chestionați nu sunt dispuși să investească prea mulți bani pentru a
practica sport la modul sistematic, supravegheat (forme organizate), care este și cea mai
complexă și corectă formă de menținere a sănătății. Majoritatea subiecților (54,5%) declar ă
că ar da între 50 și 80 de lei lunar pentru un abonament, iar 21,8% dintre ei, de la 80 până la
100 de lei lunar. Deși mișcare se poate face și fără costuri materiale, literatura de specialitate
și studiile subliniază că există o asociere pozitivă direct ă între venituril e mici și practicarea
mișcării fizice (în general stilul de viață sănătos). Această relație de condiționare s -a verificat
și în studiul nostru.

Itemii privind gradul de fericire și opinia privind starea de sănătate au oferit rezultate
previzibile: legat de gradul de fericire declarat , nu apar diferențe semnificative între
categoriile socioeducaționale sau între bărbați și femei. Peste 60% dintre subiecți se declară
„destul de fericiți”, iar 30% „foarte fericiți”, ceea ce este un scor bun r aportat la datele
statistice naționale și internaționale (Eurostat, 2010). Nu trebuie să omitem faptul că avem
de-a face cu tineri, ale căror caracteristici de vârstă principale sunt optimismul și lipsa grijilor
majore; autoevaluarea stării proprii de sănă tate conturează tendința aproape egală a
respondenților de a opina că au o sănătate bună și foarte bună (cumulând cca trei sferturi din

25 eșantion). Dat fiind faptul că aceștia sunt tineri, acesta e ste un rezultat scontat. Urmărind să
evidențiem dacă există serii de corelații pozitive (prin analiză inferențială) între rezultatele
stării de fericire și ale celei de sănătate declarate de subiecții cercetării, și alte teme legate
de stilul de viață care cuprinde mișcarea fizică , s-a conturat că: nu s-a putut dem onstra o
corelație pozitivă, semnificativă statistic, între “stil de viață activ/sportiv” și “fericire
declarată” ; se semnalează o corelație pozitivă, deși relativ slabă, între starea de sănătate
declarată și implicarea în activități fizice, inclusiv spor tive; între importanța acordată
activităților fizice și starea de sănătate apare de asemenea o corelație pozitivă ; există o
tendință semnificativă de asociere pozitivă a stilului de viață activ cu starea bună de
sănătate ; apare o oarecare tendință a respon denților de a afirma că au niveluri mai ridicate de
fericire dacă aderă la un stil de viață activ , chiar dacă nu apare o corela ție pozitivă
semnificativă statistic; apare o corelație pozitivă între durata alocată sportului și starea de
sănătate ; se confirm ă corelațional presupoziția că starea de sănătate este cu atât mai bună
cu cât frecvența activităților fizice este mai mare . Există o serie de suprapuneri de variabile
și raporturi de condiționare, cum ar fi că orientarea spre scopuri pro -sport are legătur ă, direct
sau imediat, cu starea de sănătate, sau că e foarte probabil ca cei sănătoși să aibă deja un stil
de viață sănătos, “deschiderea spre sport” fiind realizată anterior etc. Dar determinările
pozitive dintre vârsta tânără, fericire și sănătate, stil ul de viață sportiv și sănătate, fericire
și stil de viață activ etc. sunt oricum bi -direcționale . Cercetarea noastră a reconfirmat aceste
realități legate de caracteristicile de vârstă și stil de viață.
Concluzia finală a cercetării cantitative este că stilul de viață al tinerilor incluși în
cercetare reflectă mai degrabă asocierea unor factori de risc în raport cu activitatea fizică,
deci implicit cu sănătatea și dezvoltarea lor armonioasă, avertizând asupra unor efecte
serioase pe termen mediu și lung în calitatea vieții și bunăstarea bio -psiho -socială individuală .

II. Rezultatele investigațiilor calitative

A. Prima investigație calitativă (focus -grup pe baza unui ghid de interviu semistructurat ),
s-a realizat prin participarea a 10 studenți a flați în anii de studii 1 și 2 de la specializările
kinetoterapie și psihologie din cadrul Universității Babeș -Bolyai, în decembrie 2011. Întrebările
au atins în linii mari aceleași subiecte tratate în investigația cantitativă: cea mai frecventă
modalitate de petrecere a timpului liber la tinerii din ziua de azi, în general; adiacent – interesul
față de lectură ; modul de petrecere a timpului liber preferat de subiecți (comportament efectiv);
tipul de practicant al activităților fizice de timp liber (regulat , ocazional, nepracticant), tipul de

26 efort preferat în prezent (aerob, anaerob, mixt); adiacent, sportul preferat/dorit , indiferent dacă îl
practică sau nu în prezent; scopul/motivele individuale ale practicării sportului; factorii care
descurajează practi carea sportului (impedimente); existența și dominanța relațiilor pozitive
între practicarea mișcării fizice și elemente ale well -being : starea de sănătate, relaxare/starea de
bine, dezvoltare personală, stima de sine etc.; evaluarea cantitativă și calitati vă a educației fizice
din curricula școlară și discuții pe marginea unor posibile optimizări sociale și individuale
pentru ca orele de educație fizică și sport din școală/liceu să fie mai atractive sau să le insufle
elevilor un stil de viață echilibrat și sănătos; soluții identificate pentru creșterea interesului
pentru exerciții fizice și sport la tineri și adulți.

Concluziile discuțiilor focalizate sunt:
Referitor la cea mai frecventă modalitate de petrecere a timpului liber, în general, la
tinerii de azi, a rezultat că: majoritatea participanților afirmă că tinerii își petrec, în general,
timpul liber utilizând calculatorul / rețelele de socializare ; urmate de alte tip uri de distracție și
relaxare, altele decât sportul, unde ieșirea în cluburi/baruri/ discoteci cu prietenii este dominantă;
apar pe locul al treilea sporturile de echipă practicate frecvent în timpul liber; lectura nu pare să
fie o preferință a tinerilor, în percepția subiecților, motivele fiind „lipsa timpului” dar și
„inutilitatea lectur ii”.
Modalitățile efective de petrecere a timpului liber la subiecții din cadrul focus -grupului
sunt: pe primul loc apare relaxarea prin mijloace mai degrabă pasive din punct de vedere fizic ,
iar beneficiile menționate la activitățile de loisir acoperă mai mult nevoi psihologice, satisfacții
sociale (prieteni, dezvoltarea abilităților, distracție) decât de ordin fizic propriu -zis; pe al doilea
loc se situează dezvoltarea unor abilități personale, pasiuni ; se menționează și sportul ca loisir,
beneficiile percepute fiind sănătatea (a fi în formă), respectiv relaxarea activă . O discuție aici a
cuprins importanța educației școlare în sens larg (începând cu școala primară, gimnaziul și liceul
și continuâd și cu anii de facultate), unde se menționează expres rolul activităților
extracurriculare mai ales în anii de liceu, dar și la facultate, având efecte semnificative asupra
sentimentului de apartenență la grup și asupra stimei de sine . Astfel, sportivii, actorii amatori,
artiștii din cadrul liceului obțin vizi bilitate extracurriculară, pe când cei care practică sportul ca
plăcere sau activează ca voluntari nu sunt atât de bine cotați. În schimb, ei obțin o stare de
satisfacție și apreciere în grupul mai restrâns de cunoscuți, deci au beneficii similare celor
„celebri”. Mai mult, încrederea în sine a celor care participă la activități extracurriculare vine
și din faptul că ei au unele privilegii și control asupra spațiului, precum și pentru că astfel își pot
manifesta abilitățile de lideri sau diversele competenț e, asigurându -și dezvoltarea personală,

27 corporală și psihologică și asigurându -și astfel o bună stimă de sine (Dumitriu 2008; Gavriluță,
2010; Giulianotti, 2005; Telama et al., 2005).
Legat de frecvența practicării activităților fizice, tipul de efort pre ferat și motivele
opțiunii , tendințele majore sunt: majoritatea subiecților sunt amplasați undeva între practicanți
regulat de sport/activități fizice și practicanți ocazionali , iar ca tip de efort, cel mai frecvent
apare cel aerob, urmat de cel mixt și ap oi anaerob ; apar unele diferențe pe sexe după tipul de
sport practicat în mod regulat ; este preferată forma organizată , sub îndrumarea unui specialist,
avantajele fiind controlul evoluției fizice și deprinderilor, dar și legăturile cu grupul de
coechipieri și cu organizația sportivă (instituție, club); ca sporturi preferate , altele decât cele
practicate în prezent, se evidențiază natația, ca sport complex ce îmbină avantajele fizice și
psihice cu cele sociale, urmat de tenisul de câmp și de fotbal; motivele combină dorința de
relaxare cu petrecerea plăcută și sănătoasă a timpului, provocarea cu dezvoltarea deprinderilor;
ideea generală a discuției a condus la concluzia că pentru a fi atractiv, un sport trebuie să ofere o
combinație de avantaje ; motivațiile p rincipale insistă pe aspecte legate de socializare, dar sunt
menționate și aparența corporală, forma fizică/tonusul, sănătatea și starea de bine psihologică.
S-a conturat în final ideea că a devenit mai puternică relația dintre corp și identitate , precum și
legătura dintre fizic și stil de viață .
Prin urmare, am concluzionat că tinerii sunt din ce în ce mai preocupați de
managementul și aparența corporală , ambele fiind constituente ale sinelui și ale simbolului
social, dar și surse de capital (economic, s ocial, cultural), corpul având o cotă de valoare care
poate fi convertită în celelalte forme de capital menționate (Brettschneider, 2004; Foucault,
1987; Gavriluță, 2010; Giulianotti, 2005). Promovarea statusului capitalului corporal pentru
tineri pare să fie legat direct de creșterea în importanță a sporturilor și activităților fizice pe care
le practică culturile tineretului (sporturi de echipă cu precădere, dar și natația – care asigură un
corp armonios). Aceasta vorbește de la sine despre rolul major pe care îl joacă sportul în viața
cotidiană a tinerilor, explicațiile venind pe linia teoriei învățării sociale (Bandura, 1987, apud
Iluț, 2001).
Motivele principale pentru care studenții participă la activitățile sportive pot fi
sintetizate astfel: mențin erea stării de sănătate și aparența corporală , urmate de controlul stress –
ului (beneficii psihofiziologice ), apoi socializarea (beneficiile sociale). Nu par să conteze foarte
mult întrecerea, competiția și aprecierea în sport. Comparând diversele argumente din cadrul
discuției, atunci când am atins explicit problema avantajelor generale ale sportului a reieșit că
beneficiile menționate par să se grupeze mai degrabă spre socializare, aparență corporală și
stare de bine psihologic , pe când atunci când e vorba de cazul personal, accentul cade pe
sănătate și tonus, adiacent pe aparență corporală, iar socializarea apare mai jos în ierarhie .

28 Răspunsurile mai clasice la întrebarea „în general” decurg din viziunea clasică legată de raportul
pozitiv dintre sport și s ănătate, ponderând rezultatul prin efectul dezirabilității sociale . Reies
implicit și avantajele activităților fizice pe termen lung (familie, carieră, viață socială ca adult),
așa cum arată și literatura din domeniu (Havighurst, 1972, apud Telama et al., 2005; Weiss,
2001).
Impedimentele generale în practicarea activităților fizice menționate de participanți
sunt: mentalitatea sau lipsa educației cu privire la importanța practicării activităților sportive ;
lipsa timpului suficient ; infrastructura/facili tățile sportive (insuficiente, învechite sau
neatractive). Lipsa unei culturi a mișcării fizice la nivel societal este principala concluzie la acest
subiect, care se asociază strâns cu gradul de dezvoltare socioeconomică .
Relația pozitivă prioritară între mișcare fizică și avantajele fizice și psiho -sociale sunt
ordonate în următorul fel: avantajele venite pe linia sănătății (oferită în mod direct de practicarea
sportului) sunt cel mai strâns legate de cele de ordin psihologic (stima de sine, relaxarea, st area
de bine). Gradul de sănătate estimat de subiecți este influențat de durata și de frecvența cu care
se desfășoară ședințele de activitate fizică/sportivă; o altă combinație frecventă este între
beneficiile de ordin fizic în general (sănătate, aspect fi zic / tonus) și cele ale dezvoltării
personale , și de asemenea, stima de sine ridicată și o sănătate bună reprezintă baza stării de
bine; dezvoltarea personală apare și ea menționată, deși mai rar, ca un avantaj direct al
practicării sportului . Din nou, co mparând ce se consideră benefic în general prin activitatea
fizică cu ce este efectiv perceput ca benefic pentru individul în sine , vedem că accentul se mută
pe aparența corporală, starea de bine psihologic și socializare. Deși sănătatea rămâne avantajul
principal al practicării sportului menționat, am sesizat orientarea tinerilor subiecți înspre valorile
individualiste și postmoderne.
Comparând rezultatele (tipurile predominante de relații) obținute cu cele șase tipuri
„occidentale” de stil de viață la ti neri (Brettschneider, 2004), la subiecții noștri, atât cei din
cercetarea cantitativă, cât și din cea calitativă, regăsim întrucâtva două tipuri dominante care se
apropie de genurile: „Nu sportului” și „Tânăr, activ și încrezător”, respectiv alte două tipu ri care
apar și ele destul de frecvent: „Arătând bine și simțindu -te grozav” și „Doar să mă simt bine”. În
schimb, la noi nu s -au conturat cele două tipuri centrate doar pe aspect fizic și pe practicarea
sportului/exercițiilor doar în vederea prezentării d e sine („Musculosul” și „Corpul ca obiect al
dorinței”). Am apreciat astfel că studenții se află la intersecția dintre viziunea hedonistă și cea a
dezvoltării personale , deși nu renunță nici la valorile și atitudinile clasice față de sport
(Brettschneider, 2004; Erickson, 2008; Sleap et al., 2006; Telama et al., 2005). Ca în orice
societate globalizată, și tinerii români, mai ales studenții, manifestă trăsăturile Generației Y
(Tulgan și Martin, 2001).

29 Cu privire la raportul calitate/ cantitate a orelor de e ducație fizică și identificarea unor
soluții , am ajuns la următoarele concluzii: se apreciază că numărul orelor de educație fizică este
insuficient ; calitatea profesorilor și a cadrului instituțional este văzută în general ca
satisfăcătoare, aducându -se su gestii asupra gradului de implicare a elevilor (feed -back-ul oferit
de ei la ore), mai buna pregătire și implicare a cadrelor didactice etc; pentru creșterea gradului
de eficiență și atractivitate a orelor de educație fizică și sport , se insistă mai ales p e schimbările
de la nivel instituțional/organizațional (suplimentarea orelor de educație fizică și sport,
elaborarea de programe accesibile și totodată atractive pentru copii/elevi, îmbunătățirea
infrastructurii, remunerare decentă a cadrelor de specialita te, implicarea universităților și școlilor
în pregătirea profesorilor), unele opinii punctează importanța implicării comunității în
dezvoltarea infrastructurii, promovarea competiției/ -iilor sportive inter -școli, precum și rolul
familiei în promovarea impo rtanței orelor de educație fizică și sport; optimizarea orelor de
educație fizică și sport vizează următoarele măsuri: introducerea unei palete mai largi de opțiuni
în ceea ce privește ramurile sportive abordate pe parcursul orelor, îmbunătățirea comunicăr ii
profesor -elev/student, conținutul orelor de educație fizică și sport să fie dominat de jocuri
dinamice/sportive, profesorul să fie cât mai creativ, deoarece ora de sport este de regulă
plictisitoare/neatractivă, necesitatea promovării competiției/emulaț iei sportive între clase etc.
Posibilitățile de creștere a interesului pentru sport și exerciții fizice în general oferite de
participanții la focus grup sunt: importanța mass -mediei în promovarea valorilor sportului la
toate nivelurile; punerea la dispozi ție a unei infrastructuri mai atractive , facilitarea accesului la
infrastructură prin scăderea prețurilor la abonamente și echipamente, crearea de spații pentru
alergare, piste pentru biciclete/role cu acces gratuit, sprijinul comunității față de mișcarea
sportivă prin creșterea numărului spațiilor adecvate mișcării fizice ca loisir, cu acces liber sau la
prețuri mici, facilitarea înființării asociațiilor sportive .

B. În mare măsură, ideile de mai sus sunt susținute și de intervențiile celor trei experți ,
principalele rezultate ale celei de-a doua investigații calitative (colectate prin interviu
semistructurat ). Interviurile s -au realizat în perioada decembrie 2011 -ianuarie 2012, iar analiza
acestora s -a realizat în februarie -martie 2012. Cei trei intervie vați pot fi considerați și
informatori -cheie , fiind cadre didactice la facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității
„Babeș -Bolyai”. Am considerat că aceștia au cel puțin patru surse de informație și competență:
obținută de -a lungul anilor din act ivitatea cu proprii studenți; informații provenite de la cadre
didactice din învățământul preuniversitar de la activitățile de perfecționare (concursuri de grad
didactic, titularizări, grade didactice etc.); din activitățile de antrenoriat, organizări și a rbitrări și

30 jurizări de concursuri, adică în general implicare directă și intensă în sporturi de performanță și
de amatori; din demersuri de cercetare în domeniul educației fizice și a sportului.

Principalele idei care s -au conturat în urma discuțiilor p ot fi sintetizate astfel:
În urma analizei opiniilor specialiștilor reiese că, deși nu se menționează ca scop în sine
pentru practicarea de către tineri a activităților fizice și sportului, contribuția sportului la
procesul de dezvoltare și socializare al tinerilor este implicită. În schimb, experții pun
accent explicit pe beneficiile legate de sănătate . Dacă sănătatea este menționată mai rar
de către studenții de la focus grup, ea apare ca argument la specialiști aproape de fiecare
dată, avertizând asupra riscurilor sedentarismului pe termen mediu și lung (vezi, în acest
sens, și Wollgam, 2008; Zaidi și Zolyomi, 2012).
Din analiza convorbirilor, așa cum arată și concluziile focus -grupului, reiese asocierea
complexă, pe mai multe paliere, dintre cultura miș cării fizice la nivel societal și gradul
de dezvoltare socioeconomică , legătură pe care s -a insistat dealtfel pe tot parcursul tezei.
În ce privește cultura și mentalitatea , apare menționată tendința de neglijare a mișcării
fizice de către tineri printre a ctivitățile de loisir, unde predomină modalitățile de relaxare
în fața calculatorului, ieșirea în cluburi etc., deci se deplânge lipsa orientării spre
mișcarea fizică. Se conturează ideea că și aici, ca și în alte domenii de activitate, factorii
de ordin s tructural sunt strâns împletiți cu cei mentalitari , iar educația prin școală și
familie sunt și ele extrem de importante. Concluzia de fundal la acest subiect este că la
noi nu există o cultură solidă a practicării sportului .
Cele mai funcționale soluții menționate de experții intervievați în vederea diseminării
importanței mișcării fizice și în creșterea participării tinerilor la activități fizice sunt: se
pune în primul rând accent pe educația pro -sport de tip continuu, dar se propun și soluții
macro -structurale care țin de legislație și implicarea instituțiilor locale și naționale. O
idee care întrunește acordul celor trei este accesul ieftin sau gratuit la spații destinate
sportului și activităților fizice de loisir, ca o metodă de încurajare a sportului de masă .
Sunt unele idei care vizează și procesul educativ propriu -zis (soluții venite „din
interior”): creșterea numărului de ore la disciplinele sportive instituționalizate prin
curricula școlară, dar și modernizarea, flexibilizarea și creșterea calităț ii actului
educațional sportiv, idee care este în acord și cu așteptările studenților participanți la
focus grup.

31
5. Concluziile generale ale tezei
În final, am sintetizat câteva idei generale , bazate pe propriile analize și asociate cu
teoriile și studiile consacrate subiectului:
A. Scăderea interesului adolescenților și tinerilor față de sportul instituționalizat ,
față de sporturile clasice este un fenomen care apare mai ales în societățile prospere, după cum
arată tendințele statistice recente. P aradoxul este că, deși niciodată nu s -au înregistrat atât de
mulți tineri făcând sport, în multe state europene incidența participării depline la sporturile de
performanță (prin profesionalizare) a scăzut considerabil ( Youth in Europe Report – Eurostat,
European Comission, 2009). O explicație aici ar fi că în „societatea riscului”, stilul de viață
extrem de divers al tinerei generații este mult accentuat de globalizare, care propagă valorile
postmodernismului și aduce lipsă de coerență și motivare pe aceast ă linie.
B. Cu toate acestea, așa cum arată specialiștii în domeniu, rămâne valabil rolul
determinant al activității fizice și sportului în procesul de dezvoltare și socializare al tinerilor ,
completând educația formală și nonformală prin: crearea și ext inderea relațiilor sociale;
adoptarea adecvată a rolului de gen; acceptarea și aprecierea propriului corp; dobândirea
independenței emoționale față de părinți sau alți adulți; conturarea unei indentități și personalități
distincte în grupul de sportivi sau de prieteni cu care desfășoară activitățile fizice de timp liber;
pregătirea pentru mariaj sau viața de familie; socializarea anticipatorie pentru muncă, prin
responsabilizare, susținerea efortului și prin atingerea obiectivelor propuse; dezvoltarea unei
percepții realiste, a unei ideologii integrate despre lume; adoptarea unui comportament social
responsabil, prin regulile implicite ale grupului; asigurarea unei dezvoltări personale, nu doar de
ordin fizic, armonioase.
C. În comparație cu mediile socia le tradiționale unde predominau relațiile și
mentalitățile omogene, cu roluri clar distribuite astăzi, mai ales pentru cei tineri, nu doar relația
dintre corp și identitate devine mai puternică, ci și legăturile dintre fizic și stil de viață . Ideea
este su sținută și de literatura de specialitate, pe baza studiilor care arată că managementul și
aparența corporală sunt constituente ale sinelui și ale simbolului social, dar și surse de capital
(economic, social, cultural). Astfel, corpul are o cotă de valoare care poate fi convertită în
celelalte forme de capital menționate , după cum teoretizează specialiștii (Foucault, 1987;
Gavr iluță, 2010; Giulianotti, 2005) .

32 D. Menționarea „mentalității” de către tinerii studenți dar și de către specialiștii
intervievați, ca factor major implicat în lipsa de interes pentru sport a românilor în general aduce
în prim plan, ca interpretare, teoria învățării sociale, dar și teoriile reproducerii culturale. Se
poate vorbi despre slaba manifestare a culturii sportului și a mișcăr ii fizice la nivel societal în
România, deși este propagată la nivel instituțional și prin mass -media în toată lumea, prin
globalizare (Ritzer, 2007; Giulianotti, 2005). Faptul că la noi cultura sportului nu este suficient
împărtășită de către indivizii ob ișnuiți, întărește ceea ce indică și datele statistice naționale și
europene: în general loisirul este cu atât mai slab reprezentat în capitolul cheltuieli/gospodărie,
cu cât societatea are o situație economică mai precară (ASR, 2009, 2010; Eurostat, 2009, 2010).
Deci un nivel de trai scăzut, conduce la o mai mică disponibilitate de loisir prin sport, iar aceasta
nu apare doar datorită bunăstării materiale reduse, ci și datorită stresului de zi cu zi, luptei pentru
procurarea celor necesare traiului (nevoi de bază). Pe acest din urmă aspect au insistat și cei trei
experți intervievați. În al doilea rând, o țară mai puțin dezvoltată nu are suficienți bani pentru a
oferi cetățenilor săi servicii sportive satisfăcătoare, în termeni de cantitate și calitate, cee a ce face
pertinente și realiste aprecierile tinerilor participanți la focus -grup și experților cu privire la
facilitățile insuficiente.

E. Soluțiile în vederea diseminării importanței mișcării fizice și în creșterea participării
tinerilor la activități fizice pe care le -am identificat pe par cursul elaborării lucrării core spund în
mare măsură celor stabilite în urma discuțiilor din cercetarea calitativă, dar se bazează și pe
studiile din domeniu:
adoptarea unei agende în politicile sociale și educațional e de la noi, care să pună accent pe
educația pro -sport de tip continuu;
implicarea mass -media în propagarea valorilor privind beneficiile sportului asupra sănătății
și creșterii calității vieții, în ideea promovării culturii sportului în rândul populației ;
realizarea de baze sportive, spații verzi, infrastructură , pentru a stimula participarea
cetățenilor la activități fizice de masă – conceptul central este aici „sportul pentru toți”;
soluții privind creșterea accesului la sportul pentru toți , care țin d eopotrivă de eforturile
macro -structurale, dar și de cele comunitare și micro -instituționale (organizații, asociații,
cluburi), și prin aceasta facilitarea accesului ieftin sau gratuit la spații destinate sportului și
activităților fizice de loisir, ca o m etodă de încurajare a sportului de masă .
În final, apreciez ca idee relevantă a lucrării faptul că o abordare integrată, holistică, a
educației pentru și prin sport este cea mai în măsură să acopere lipsurile de informare, de
activism, de facilități etc. î n vederea adoptării și menținerii unui stil de viață sănătos , mai ales în
cazul tinerilor . Pe această idee de fundal se bazeaz ă dealtfel și propunerile noastre .

33
Bibliografia tezei

Amaratunga, D., Baldry, D., Sarshar, M., Newton, R. (2002). Quantitative and qualitative
research in the built environment: aplication of „mixed” research approach, Work Study ,
vol. 51, nr. 1, MCB UP Limited: 17 -31.
Arnaud, L. (2008). Identity as a project: art and sport in the service of urban development
policies. Internatio nal Journal of Cultural Policy , vol.14, no. 4: 431 -444.
Arteaga, S., Maureen M. (2004). Adolescent Females, Physical Activity, Encyclopedia of
Applied Developmental Science . SAGE Publications. Disponibil la http://www.sage –
ereference.com/applieddevscience /Article_n9.html. ultima accesate la 17 aprilie 2010
Atkinson, L.R., Atkinson, R. (1990). Introduction to Psychology . Orlando: Harcourt Brace
Jovanovich Publishers.
Baciu, A. (2008). Aspecte sociologice și psihologice ale fenomenului sportiv . Cluj -Napoca: Ed.
Napoca Star.
Basch, C. (1987). Focus Group Interview: An Underutilized Research Technique for improving
Theory and Practice, Health Education Behavior , 14: 411.
Bălțătescu, S. (2003). Abordări psihosociale ale satisfacției și fericirii, Calitatea vieț ii, vol. 14,
Oradea: 1 -13.
Bălțătescu, S. (2007). Stabilitate și schimbare în nivelurile și structura bunăstării subiective:
România 1997 -1999, Calitatea vieții , vol. 18, nr. 1 -2: 125 -136.
Beaulieu, E. (2004). La notion de conditions de vie en sciences so ciales une exploration de la
littérature. Disponibil la www.crises.uquam.ca , ultima accesare 20 iunie 2010.
Berger, B., Motl, R. (2001). Physical Activity and Quality of Life . În R. Singer, H. Hausenblas,
C. Jan ell (Eds.). Handbook of Sport Psychology (pp. 636 -671). U.S.A: John Wiley & Sons,
Inc.
Bosanquet, N., Rainbow, H. (2009). The Long Term Costs of Lifestyle Risks. Pathways to
Change: A Case Study in the UK, European Papers on the New Welfare , Paper No. 13/2009,
disponibil la http://eng.newwelfare.org/2009/10/10/the -long-term-costs -of-lifestyle -risks –
pathways -to-change -a-case-study -in-the-uk/#.T41QDdkye8B , ultima accesare la 13 aprilie
2012.
Brettschneider, W. -D. (2004). Study on young people’s lifestyles and sedentariness and the role
of sport in the context of education and as a means of restoring the balance . In European
Report “Young people’s lifestyles and the role of sport involvement”, European Comission,
Brussels. Disponib il la http://ec.europa.eu/sport/library/documents/c1/doc374_en.pdf .,
ultima accesare 12 ian. 2012.
Camfiled, L., Skevington, M. (2008). On Subjective Well -being and Quality of L ife, Journal of
Health Psychology 13: 764 -775.
Cathelat, B. (1990). Socio -Styles -Systeme . Paris: Ed. d’Organizations.
Chelcea, S. (2004). Metodologia cercet ării sociologice . Bucure ști: Ed. Economic ă.
Chiribucă, D. (2003). Tranziția postcomunistă și recon strucția modernității în România . Teză de
doctorat, Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca.
Chiribucă, D. (2004). Tranziția post -comunistă și reconstrucția modernității în România . Cluj –
Napoca: Ed. Dacia -Eikon.
Coaffee, J. (2008). Sport, culture and the modern state: emerging themes in stimulating urban
regeneration in the UK, International Journal of Cultural Policy , vol. 14, no. 4: 377 –397.
Comșa, M. (2006). Stiluri de viață în România după 1989 . Cluj -Napoca: Ed. Presa Universitară
Clujeană.
Comșa, M., Chiribucă, D. (1999). Despre consum și practica timpului liber. În M. Berevoescu,
D. Chiribucă, M. Comșa, N. Grigorescu, A. Lăzăroiu, S. Lăzăroiu, M. Pană, L. Pop și E.

34 Stănculescu. Fețele schimbării. Românii și provocările tranziției (pp. 257 -269).
Bucure ști: Ed. Nemira.
Crotty, M. (2003). The Foundations of Social Research – Meaning and perspective in the
research process . London: Sage Publications Ltd.
Delhey, J., Bohnke, P., Habich, R., Zapf, W. (2002). Quality of Life in a European Perspective:
The Eur omodule as a new instrument in comparative welfare research, Social Indicators
Research , Vol. 58, No. 1 -3: 161 –175.
Diener, E. (2006). Guidelines for national indicators of subjective well -being and ill –
being, Journal of Happiness Studies , 7(4): 397 –404.
Diener, E. (1994). Assesing subjective wel -being: Progress and opportunites, Social Indicators
Research , 31: 103 -157.
Dissart, C., Deller, S. (2000). Quality of Life in the Planning Literature , Journal of Planni ng
Literature , 15: 135 -161.
Donnely, P. (2006). Interpretive Approaches to the Sociology of Sport. În J. Coakley & E.
Dunning (eds.). Handbook of Sports Studies (pp. 77 -91). London: Sage Publications Ltd.
Dumazedier, J. (1962). Vers une civilisation de s loisirs . Paris: Le Seuil.
Dumitriu, I.C. (2008). Personal development. Educational implications. În Education and
academic research structures of the knowledge – based society (pp. 134-147). Sibiu: Ed.
Alma Mater.
Dumitru, I.Al. (2001). Personalitate. Atitudini și valori. Aspecte psihoindividuale și
psihosociale , Timișoara: Editura de Vest.
Earl, B. (2007). The Practice Of Social Research , USA: Thomas Learning Inc. Belmont, CA.
Eccles, J., Gootman, J. (2002). Community programs to promote youth developm ent. Committee
on Community – Level Programs for Youth. Board on Children, Youth, and Families,
Commission on Behavioral and Social Sciences Education . Washington, DC.
Erickson, T. (2008). Plugged in: The Generation Y guide to thriving at work . USA: School
Publishing.
Ferrante, J. (2008). Sociology A Global Perspective , USA: Thomson Learning Inc., Belmont,
CA.
Ferréol, G. (1998). Socio -stiluri (Socio -styles). În G. Ferréol, P. Cauche, J. -M. Duprez, N.
Gadrey, M. Simon (Eds.). Dicționar de sociologie (pp. 206-207). Iași: Ed. Polirom.
Ferriss, A. (2004). The Quality of Life Concept in Sociology , The American Sociologist , vol. 35,
nr. 3: 37 -51.
Flick, U. (2002). Qualitative Research – State of the Art, Social Science Informati on, 41: 5 -24.
Fritz, J. – H. (201 0). Socialization. În Encyclopedia of Identity . Disponibil la http://www.sage –
ereference.com/identity/Article_n258.html , ultima accesare la 17 aprilie 2011.
Galloway , S. (2005). Quality of Life and Well -being: Measuring the Benefits of Culture and
Sport: Scottish Executive Education Department , Victoria Quay, Edinburgh, EH6 6QQ.
Gavriluță, C., Gavriluță, N. (2010). Sociologia sportului. Teorii, metode, aplicații . Iași: Ed.
Polirom.
Gilchrist , P., Wheaton, B. (2011). Lifes tyle sport, public policy and youth engagement:
examining the emergence of parkour , International Journal of Sport Policy and Politics .
Disponibil la
http://brighton.academia.edu/PaulGilchrist/Papers/806257/Lifestyle_sport_public_policy_a
nd_youth_engagement_examining_the_emergence_of_parkour , ultima accesare
29.10.2011.
Giddens, A. (2000). Sociol ogie. București: Ed. ALL.
Giulianotti, R. (2005). Sport. A critical sociology . Cambridge, UK: Polity Press.
Gratton, C., Jones, J. (2004). Research methods for sport studies . London: Routledge.
Grünberg, L. (2010). Corpul ca informație în societatea supra vegherii de azi. În L. Gr ünberg
(coord.). Introducere în sociologia corpului. Teme, perspective și experiențe întrupate
(pp. 28 -42). Iași: Ed. Polirom.

35 Grunert, G., K., Brunsko, K., Bisp, S. (1993). Food -related lifestle: Development of cross –
culturally valid instrument for market surveillance . Aarhus School Business: MAAP,
working paper NO 14.
Hamel, J. (2001). The focus group method and contemporary French sociology, Journal of
Sociology , 37: 341.
Hargreaves, J., Mc. Donald, I. (2006). Cultural Studie s and the Sociology of Sport. În J. Coakley
& E. Dunning (eds.). Handbook of Sports Studies (pp. 48 -60). London: Sage Publications
Ltd.
Harris, J. (2006). Sociology of Sport Expanding Horizons in the Subdiscipline. National
Association for Kinesiology a nd Physical Education in Higher Education , 58: 71 -91.
Hatos, A. (2002). Sport și societate. Introducere in sociologia sportului , Oradea: Editura
Universității din Oradea
Hartley, J. (2004). Case study research. In C. Cassell & Gillian Symon (Eds.), Essent ial
guide to qualitative methods in organizational research (pp. 323 -333). London: Sage.
Harvey, R. (2000). Social research methods: qualitative and quantitative approaches , London:
Sage Publications, Inc.
Helsing, D. (2010). Human Development, Political and Civic Leadership . Retrieved April 17,
2011, from http://www.sage -ereference.com/civicleadership/Article_n76.html .
Hosu, I. (coord.). (2002). Youth issues and challenges i n South -Eastern Europe . Cluj -Napoca:
Civitas Foundation for Civil Society
Hubbard, T. (2008). Contemporary sport sociology and ancient Greek athletics, Leisure Studies ,
vol. 27, no. 4: 379 -393
Hugson, J. (2004). Sport in the „city of culture”, Internation al journal of cultural policy , 10(3):
319-330
Iluț, P. (1997). Abordarea calitativă a socioumanului, concepte și metode . Iași: Editura Polirom
Iluț, P. (2001). Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie . Iași: Ed. Polirom
Iluț, P. (2004). Valori, atitudini, și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie ,
Iași: Ed. Polirom.
Inglehart, R., Welzel, C. (2005). Cultural Change and Democracy: The Human Development
Sequence , New York and Cambridge: Cambridge University Press.
Kahneman, D ., Diener, E., Schwarz, N. (1999). Well being: The foundation of hedonic
psychology . New York: Rusell Sage Foundation.
Kail, V., Cavanaugh, J. (2008). Human Development: A Life Span View . Belmont:
Wadsworth/Cengage Learning.
Kilpatrick, M., Hebert, E., B artholomew, J. (2005). College Students’ Motivation for Physical
Activity: Differentiating Men’s and Women’s Motives for Sport Participation and
Exercise, Journal of American College Health , vo. 54, no.2: 87 -94.
Kitzinger, J., Barbour, R. (1999). Introduc tion: The Challenge and Promise of Focus Groups. În
R. Barbour and J. Kitzinger (Eds). Developing Focus Group Research: Politics, Theory
and Practice (pp. 1 -20). London: Sage.
Kohlbacher, F. (2006). The Use of Qualitative Content Analysis, Case Study Rese arch. vol. 7,
no. 1, art. 21: 1 -30.
Krueger, R. (1998). Developing Questions for Focus Groups. Focus group kit, no. 3 . Thousand
Oaks, CA: Sage.
Kyröläinen, H., Santtila, M., Nindl, B. C., & Vasankari, T. (2010). Physical Fitness Profiles of
Young Men Ass ociations Between Physical Fitness, Obesity and Health, Sports
Medicine , 40(11): 907 -920. Disponibil la EBSCO host, ultima accesare la 28 -10-2011.
Laberge, S., Kay, J. (2002). Pierre Bourdieu’s sociocultural theory and sport practice. In J.
Maguire și K. Yo ung (Eds.), Theory, sport and society (pp. 239-266). London: Sage.
Lavoie, M. (2006). Economics and Sport. În J. Coakley & E. Dunning (eds.). Handbook of
Sports Studies (pp. 157 -170). London: Sage Publications Ltd.

36 Lee, J., Macdonald, D., Wright, J. (200 9). Young Men’s Physical Activity Choices: The impact
of Capital, Masculinities, and Location, Journal of Sport and Social Issues , 33: 59 -77.
Loda , M., Coleman , B., Backman, K. (2010). Walking in Memphis: Testing One DMO’s
Marketing Strategy to Millennials , Journal of Travel Research , February , vol. 49, 1: 46-
55., first published on May 19, 2009.
Lucuț, G., Rădulescu, S.M. (2000). Calitatea vieții și indicatorii sociali. Teorie – metodă –
cercetare . București: Ed. Luminalex.
Lupu, I. (2006). Calitatea vie ții în sănătate. Definiții și instrumente de evaluare, Calitatea vieții ,
vol. 17, nr. 1 -2: 1-21.
Macphall, A., Kirk, D. (2006). Young People’s Socialisation into Sport: Experiencing the
Specialising Phase, Leisure Studies , vol. 25, no. 1: 57 -54.
Maguire, J . (2006). Sport and Globalization. În J. Coakley & E. Dunning (eds.). Handbook of
Sports Studies (pp. 356 -369). London: Sage Publications Ltd.
Markova, I. (2004). Langage et communication en psychologie sociale: dialoguer dans les focus
groups, Bulletin de Psychologie 57: 231 –36.
Mărginean, I. (2002). Calitatea vieții percepute în România. În I. Mărginean și A. Bălașa (eds.).
Calitatea vieții în România (pp. 61 -108). București: Ed. Expert.
McAuley, E., Morris, S. (2007). State of the Art Review: Advances in Physical Activity and
Mental Health: Quality of Life , American Journal of Lifestyle Medicine 1: 389 -396.
McEvoy, P., Richards, D. (2006). A critical realist rationale for using a combination of
quantitative and qualitative methods, Journal of Research in Nursing , vol. 11(1): 66 –78.
Mennel, S. (2006). The contribution of Eric Dunning to the Sociology of Sport: The Foundation,
Sport in Society , vol, 9, no.4: 514 -532..
Michalos, A. (2004). Social Indicators Research 65, Kluwer Academic Publishers. Printe d in the
Netherlands: 27 -72.
Mihu, A. (2002). Sociologie generală . Cluj-Napoca : Ed. Napoca Star.
Mitrofan, L. (2007). Dezvoltarea personală – competență universitară transversală. O nouă
paradigmă educațională. București: Ed. Universității din București.
Morgan, D. (1988). Focus Groups as Qualitative Research . Newbury Park, CA: Sage.
Morgan, D., Krueger R. (1993). When to Use Focus Groups and Why, in D.L. Morgan (ed.).
Successful Focus Groups. Advancing the State of the Art (pp. 3 –19). Newbury Park, CA:
Sage.
Mroczek, D., Kolarz, C. (1998). The effect of age on positive and negative affect: A
developmental perspecive on happiness, Journal of Personality and Social Psychology ,
75: 1333 -1349.
Murray, M. (2007). Choosing a physically active lifestyle now! Strat egie 20, 4: 8. ultima
accesare la 28 -X-2011, pe ProQuest Central.
Neuman, L. (2007). Basic Of Social Research Qualitative and Quantitative Research
Approaches . USA: Pearson Education, Inc.
Nevid, J. (2008). Psychology: Concepts and Applications . USA: Hough ton Miffin Company.
Newman, B., Newman, P. (2008). Development through life: a psychosocial approach . Belmont:
Wadsworth/Cengage Learning.
Pedersen, S. (2004). Athletic Participation and Girls' Development. Encyclopedia of Applied
Developmental Science . SA GE Publications. 17 Apr. 2010. disponibil la
http://www.sage -ereference.com/applieddevscience/Article_n50.html , ultima accesare la
3 martie 2010.
Perkins, D., Noam, G. (200 7). Characteristic of sports -based youth development programs, New
Directions For Youth Development , no 115: 75 -84.
Philip, L. – J. (1998). Combining quantitative and qualitative approaches to social research in
human geography, Environment and Planning A 30: 261 –276.
Powell, N. (2011). Europe’s lost generation: no jobs or hope for the young, Globe and Mail , nov
7 2011, disponibil la http://www.theglobeandmail.com/report -on-business/international –

37 news/european/europes -lost-generation -no-jobs-or-hope -for-the-young/article2228489/ ,
ultima accesare la 8 noiembrie 2011.
Rapley , M. ( 2003). Quality of Life Research: A Critical Introduction . Cowan University,
Joondalup, 6027, Western Australia: SAGE Publications Ltd .
Ratzlaff, C., Matsumoto, D., Kouznetsova, N., Raroque, J., & R ay, R. (2000). Individual
psychological culture and subjective well -being. In E. Diener și E. M. Suh (Eds.), Culture
and subjective well -being (pp. 37 -60). Boston, MA: Massachusetts Institute of
Technology.
Rice, T., Steele, B. (2004). Subjective well -being and culture across time and space. Journal of
Cross -Cultural Psychology , vol. 35, no. 6: 633 -647.
Ritzer, G. (ed.) (2007). The Blackwell Encyclopedia of Sociology . Oxford: Blackwell Ltd., vol.
IX.
Robertson, R., White, K. (2003). Globalization: Critical Concepts in Sociology . London:
Routledge.
Roman, Gh., Batali, C. (2007). Antrenamentul sportiv. Teorie și metodică . Cluj -Napoca: Ed.
Napoca Star.
Rotariu, T., Iluț, P. (2006). Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică (ediția a
doua) . Iași: Editura Polirom.
Ryan, R.M., Deci, E.L. (2001). On Happiness and Human Potentials: a Review of Research on
Hedonic and Eudaimonic Well -Being, Annual Rewiew of Psychology , vol. 52: 141 -166.
Sandu, D. (1999). Spațiul social al tranziției . Iași: Ed. P olirom.
Savage, S., Collins -Mayo, S., Mayo, B., Cray, G. (2006). Making sense of Generation Y: the
world view of 15 – to 25 -year-olds. London: Church House Publishing.
Schifirneț, C. (1999). Sociologie . București: Ed. Economică.
Seabra, A., Mendoca D., Ma lina R., Maia J. (2007). Sports Participation Among Portuguese
Youth 10 to 18 Years, Journal of Physical Activity and Health , 2007, 4: 370 -380.
Sigelman, C., Rider E. (2008). Life-span human development . Belmont: Wadsworth/Cengage
Learning.
Sleap, M., Ell iott, B., Paisi M., Reed, H. (2007). The Lifestyles of Affluent Young People Ages
9 to 15 Years: A Case Study, Journal of Physical Activity and Health , 2007, 4: 459 -468.
Solomon, M., Barnossy, G., Askegaard, S. (1999). Consumer Behaviour. A European
Perspe ctive . New York: Prentice Hall.
Stevens, P. (1996). Focus Groups: Collecting Aggregate -Level Data to Understand Community
Health Phenomena, Public Health Nursing 13(3): 170 –6.
Stewart , K. J. (2002). Measuring Well -being and Exclusion in Europe's Regions (March).
Luxembourg Income Study Working Paper No. 303. Available at SSRN:
http://ssrn.com/abstract=324902 .
Telama, R., Nupponen, H., Pieron M. (2005). Physical activity among young people in the
context of l ifestyle, European Physical Education Review , 11: 115 -137.
Thomas, J., Nelson, J., Silverman, S. (2005). Research methods in physical activity . Champaign:
USA Human Kinetics.
Tomlinson, A., Ravenscroft N., Wheaton Belinda, Gilchrist P. (2005). Lifestyles sports and
national sport policy: an agenda for research, Report to Sport England. Disponibil la
http://brighton.academia.edu/PaulGilchrist/Papers/119290/Lifestyle_Sports_and_Nationa
l_Sport_Policy_An_Agenda_for_Research. Ultima accesare 29 -X-2011 .
Tulgan, B., Martin, C. (2001). Managing Generation Y: Global Citizens born in the Late
Seventies and Early Eighties . Amherst, USA: HRD Press, Inc.
Ungureanu, I. (1990). Paradigme sociologice . București: Ed. Humanitas.
Vaugrand, H. (2001). Pierre Bourdieu and Jean -Marie Brohm: Their Schemes of Inteligibility
and Issues towards a theory of Knowledge in the Sociology of Sport, International
Review for the Sociology of Sport , 36: 183 -201.
Verza, E., Verza F. (2000). Psihologia vârstelor . București: Pro Humanitate.

38 Voicu, B., Voicu, M. (2007). Valori ale românilor: 1993 -2006. O perspectivă sociologică , Iași:
Institutul European.
Walace, C., Abbot, P. (2007). From quality of life to social quality: Relevance for work and care
in Europe, în Calitatea Vieții, anul 17, nr. 1 -2: 109 -123.
Walseth, K. (2006). Sport and Belonging, International Review for the Soci ology of Sport , 41:
447-464.
Weiss, O. (2001). Identity Reinforcement in Sport: Revisiting the Symbolic Interactionist
Legacy, International Review for the Sociology of Sport , 36: 393 – 405.
Whannel, G. (2006). Sport and the Media. În J. Coakley & E. Dunnin g (eds.). Handbook of
Sports Studies (pp. 291 -308). London: Sage Publications Ltd.
WHOQOL Group (1995). The World Health Organization Quality of Life Assessment
(WHOQOL): Position paper from the World Health Organization. Social Science and
Medicine , 41(10): 1403 –1409.
Wibeck, V., Dahlgren, M., Öberg, G. (2007). Learning in focus groups: an analytical dimension
for enhancing focus group research, Qualitative Research , Sage, 7: 249.
Wilson, M. (2008). From Static Scanning to Volume Imaging : Generations Cli mbing to New
Levels Journal of Diagnostic Medical Sonography , July 2008 ; vol. 24, 4: 260-264, first
published on June 30, 2008.
Wollgam, G.H. (2008). Why the young generation does not care about the long life phenomenon
– ways to change this, European P apers on The New Welfare , The Turin Conference on
the New Welfare, Paper No.9 /2008, disponibil la
http://eng.newwelfare.org/2008/02/19/why -the-young -generation -does-not-care-about –
the-long-life-phenomenon -%E2%80%94 -and-ways -to-change -this/2/#.T41Gh9kye8B ,
ultima accesare 12 februarie 2012.
Zidanšek, A., Šlaus, I. (2009). Intertwining o f Ageing and Sustainability in Eastern Europe,
European Papers on The New Welfare , Paper No. 11 / 2009 , disponibil la
http://eng.newwelfare.org/2009/01/05/intertwining -of-ageing -and-sustainability -in-
eastern -europe/#.T41N5Nkye8A , ultima accesare la 4 ianuarie 2012.
Zaidi, A., Zolyomi, E. (2012). Active Ageing: What differential experiences across EU
countries? European Papers on The New Welfare , Counter -ageing policies, Paper No.17,
2011/2012, disponibil la http://eng.newwelfare.org/category/paper -no-17-
2011/#.T41MKtkye8A , ultima accesare 20 martie 2012.
Zamfir, C. (1997). Politici sociale – România în context European . București: Ed. All.
Zamfir, C. (1984). Indicatori și surse de variație a calității vieții . București: Ed. Academiei.
Zamfir, C. (1989). Stiluri de viață . București: Ed. Academiei.
*** Anuarul Statistic al Român iei (2010, 2011). Institutul Național de Statistică, București
(www.insse.ro )
*** Charte Europeene du Sport (1992), http://www.coe.int/t/dg4/sport/ .
*** Commission of th e European Communities (2011). Active ageing and solidarity between
generations – A statistical portrait of the European Union 2012 . Eurostat Statistical Books,
Luxembourg: Publications Office of the European Union.
*** Eurostat, European Comission (2009). Youth Report . Disponibil la
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Youth_in_Europe , ultima
accesare la 18 februarie 2012.
*** Eurost at, European Comission, Statistics (2010). Disponibil la
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics , ultima accesare 12 martie 2012.
*** Harmonised European Time Use Survey (2010). Final Report pdf.
*** Merriam -Webster’s Collegiate Dictionary (2002). London -New York: Webster Publishers.
*** Le sport chez les jeunes de 12 a 17 ans (2002). Bulletin statistique et d’etudes, France.
*** Lifestyle Research Survey Data Report (2005), National Health Co uncil, USA.
*** WHITE PAPER ON SPORT , Brussels, COM (2007). 391, http://ec.europa.eu/sport/white –
paper/doc/wp_on_sport_en.pdf .

39
Surse web :
*** http://brighton.academia.edu
***http://www.eurofound.europa.eu/areas/qualityoflife/eurlife/checkform.php?idDomain= –
1&Submit1=List
*** http://ec.europa.eu/sport/library/
*** http://eng.newwelfare.org
*** www.crises.uquam.ca
*** http://www.sage -ereference.com
*** www.za.uni -koeln.de/data/en/ issp/questionnaires/q 2007 /ZA4850_q_gb.pdf
*** http://freshfitness.ca/
*** http://www.issp.org/documents/issp2007.pdf
*** http://insse.ro
*** http://books.google.com/