Cap. I. Repere biblice, patristice, psihopedagogice de aplicare a educației religioase [308626]
CUPRINS
Introducere
Cap. I. [anonimizat], psihopedagogice de aplicare a educației religioase
I.1 Repere biblice de aplicare a educației religioase
I.2 Repere patristice de aplicare a educației religioase
I.3 Mijloace psihopedagogice de aplicare a educației religioase
I.3.1 Metode didactice utilizate în educația religioasă
I.3.2 Dezvoltarea psihologică a copilului
I.3.2.1 [anonimizat] 6 la 10 ani
I.3.2.1 [anonimizat] 10 la 13 ani ……………………………………………………………..
Cap. II. Pastorația copiilor prin activități catehetice
II.1 Proiecte catehetice destinate copiilor în Patriarhia Română……………………………………..
II.1.1 Proiectul național "Hristos împărtășit copiilor"
II.1.2 Proiectul național "Alege Școala"
II.2 Ghiduri catehetice și alte resurse catehetice ………………………………………………….
II.2.1 Ghidurile catehetice
II.2.2 Curriculum biblic
II.2.3 Îndrumătorul catehetic
II.2.4 Jurnalul catehetic
II.2.5 Alte resurse catehetice
Cap. III. Strategii practice de aplicare în parohii
III.1 Pași de implementare
III.2 Desfășurarea activităților
III.2.1 Activități catehetice
III.2.2 Activități artistice și culturale
III.2.2.1 Atelier de pictură și desen
III.2.2.2 Atelier de literatură
III.2.2.3 Atelier de creație
III.2.2.4 Atelier de teatru
III.2.2.5 Atelier de muzică și cântare bisericească
III.2.2.6 Vizionare de filme și documentare
III.2.3 Activități de relaxare și divertisment
III.2.3.1 Jocuri și activități sportive
III.2.3.2 Pelerinaje, excursii, drumeții
III.2.3.3 Tabere creștine
III.2.4 Premieri și aniversări
III.2.5 Concursuri
III.2.6 [anonimizat].1 Centrul cultural catehetic ”Sf. Împăraț Constantin ș Elena” din Medgidia
IV.2 [anonimizat] ”Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia
Concluzii
Anexe
Bibliografie generală
INTRODUCERE
Activitatea catehetică este una dintre dimensiunile fundamentale ale misiunii încredințate de Hristos Bisericii. [anonimizat], avându-[anonimizat] a acestei învățături trebuie adaptate la contextul cultural al fiecărei epoci.
Poate cea mai mare provocare pentru Biserică o constituie în prezent educația creștină a copiilor și tinerilor. Epoca actuală este marcată de o [anonimizat], [anonimizat], globalizarea economică și culturală. Toți acești factori conjugați acționează simultan asupra ființei umane cu o [anonimizat], psihologilor și pedagogilor și a tuturor celor care simt o răspundere oarecare pentru destinul uman al generației tinere actuale.
[anonimizat] – nu mai pot fi suficiente pentru educația creștină a [anonimizat] a [anonimizat] o [anonimizat]. În această direcție se plasează și abordarea noastră din această lucrare de a pune în lumină proiectele și programele catehetice și pastorale care se desfășoară acum în Patriarhia Română prin utilizarea metodelor și tehnicilor nonformale de educație și dezvoltare personală creștin-ortodoxă în sprijinul activităților cu tinerii și copiii din parohii.
Un pas important în lucrarea catehetică asupra copiilor și tinerilor l-a făcut Biserica prin faptul că a reușit să reintroducă, după 1990, ora de religie în școală. După aproape 50 de ani de ateism metodic în școala românească, reparația culturală și spirituală operată prin revenirea la ora de religie a fost una considerabilă. Prin intermediul ei copiii și tinerii au luat cunoștință de bogăția și frumusețea învățăturii moral-religioase a Evangheliei, de istoria universală și locală a creștinismului, de moștenirea culturală și spirituală incomparabilă pe care Biserica creștină a lucrat-o și lăsat-o popoarelor europene din Răsărit și din Apus. Totuși, această abordare educațională a rămas cumva închisă în rigorile și limitele spațiului școlar.
Educația creștină a copiilor și tinerilor încredințată orei de religie din școală nu și-a aflat întotdeauna continuarea și împlinirea firească în familie și în comunitatea parohială; nu s-a știut cum, nici de părinți și nici de preoți. Lucrurile au rămas adesea la un nivel teoretic, accentul a căzut pe caracterul informativ (adică pe asimilarea de cunoștințe religioase), în defavoarea celui formativ (ce vizează modelarea caracterului și a personalității în acord cu idealul Evangheliei).
Ne aflăm deci, la o răscruce a orientării educative creștine a copiilor și tinerilor. Se impune o regândire a rolului și vocației profesorului de religie și a implicării preotului, catehetul parohial, în actul educațional.
În acest context, lucrarea noastră se dorește a fi un studiu efectuat
în lumina învățăturii biblice și patristice despre pastorația copiilor;
a modelelor psiho-pedagogice aflate în acord cu aceste învățături;
prin raportare la proiectele catehetice aflate în prezent în derulare în Biserica Ortodoxă Română;
pe baza modestei experiențe personale a unuia ce este implicat de câțiva ani într-un asemenea proiect;
din care să rezulte elementele constitutive ale unei viziuni cuprinzătoare privind educația creștin-ortodoxă a copiilor și tinerilor prin intermediul metodelor și tehnicilor nonformale. Scopul nostru concret este ca roadele acestei cercetări să vină în sprijinul activităților pe care le desfășurăm cu tinerii și copiii din parohie și, dacă se dovedește viabil, să împărtășim această experiență și celor care vor să ni se alăture în această lucrare.
Ca slujitor al Bisericii, fiind înconjurat de copiii parohiei și înțelegând importanța acordării atenției micilor enoriași, am socotit de bine să aprofundez tema pastorației copiilor, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Implicarea mea, începând cu anul 2011, în cele 2 proiecte ale Patriarhiei: ”Hristos împărtășit copiilor” și ”Alege Școala” , încurajările copiilor, părinților, colegilor, de a continua cele începute, dar și dorința mea de a mă perfecționa în această lucrare pastoral-misionară a Bisericii, m-au determinat să pornesc această lucrare de cercetare și de pune în lumină materialul catehetic disponibil pentru copii, preoți și profesori, precum și programele și metodele ce se pot derula în fiecare parohie.
Suntem convInși că atenția îndreptată spre aceste „tinere vlăstare" ale Bisericii poate juca un rol important în rezolvarea problemelor complexe ale societății modeme și mai mult poate forma o comunitate creștin-ortodoxă pe „piatra" Hristos.
I. Repere biblice, patristice, psihopedagogice de aplicare a educației religioase
Educația religioasă este activitatea principală pe care educatorul o desfășoară pentru a favoriza creșterea religioasă a copilului sau descoperirea sentimentului religios, pe baza unor principii biblice, dar și cu îndrumarea prin povestioare cu morală, pilde sau a unor jocuri, metode și mijloace specifice.”Idealul evanghelic al împărăției lui Dumnezeu nu se poate înfăptui decât prin educație și instrucție: prin moralizarea, înnobilarea și desăvârșirea oamenilor. Strădania aceasta are la baza faptul ca omul este perfectibil, educabil” ceea ce înseamnă că pentru fiecare om este posibilă cunoașterea tainelor cerești.
Educația religioasă creștină are la bază atât două adevăruri de credință subliniate în Sfânta Scriptură: întruparea Domnului Iisus Hristos și existența sufletului uman, care poate fi modelat prin educație, cât și grija permanentă a educatorului de a orienta fiecare copil spre minunata lume a credinței. După înviere, Mântuitorul i-a trimis pe apostoli la propovăduire: „Mergând, învățați toate neamurile” (Matei 28,19), arătând prin aceasta faptul că îndemnul spre educația religioasă – ale cărei finalități nu pot fi atinse în orice condiții – este valabil pentru totdeauna, dar scoate în evidență și importanța grijii pe care educatorul e obligat să o manifeste în opera de catehizare a copilului.
I.1. Repere biblice de aplicare a educației religioase
Încă din Vechiul Testament, tocmai datorită nevoii sale de atenție, grijă, educație, copilul apare ca un dar al lui Dumnezeu, mai ales că la evrei nașterea de prunci era o binecuvântare a lui Dumnezeu și în vederea nașterii Mântuitorului așteptat. Domnul poartă de grijă copiilor orfani și este apărătorul drepturilor lui (Exod 22,21; Psalmul 68,6); El și-a arătat duioșia părintească și grija de educator față de Israel, «pe când Israel era copil», în vremea ieșirii din Egipt și a șederii în pustiu (Os 11, 1-4).
Mai mult, Dumnezeu lucrează prin copii planurile Sale și nu ezită să-i aleagă pe unii dintre aceștia ca primi beneficiari și mesageri ai revelației și mântuirii Sale. Micul Samuel primește cuvântul lui Yahweh și îl transmite cu fidelitate (1 Sam 1-3); David este preferat fraților săi mai mari (I Sam 16,1-13); tânărul Daniel se arată mai înțelept decât bătrânii lai Israel, salvând-o pe Suzana (Dn 13,44-50).
I.1.1. Mijloace biblice de aplicare a educației religioase în Vechiul Testament. O mare parte dintre cărțile Vechiului Testament furnizează o serie de sfaturi sau modele educativ-morale, în care se oglindesc, fără o cronologie anume, principii educative au ca scop întărirea relației dintre om și Dumnezeu. De atlfel, după cum sunt formulate și primele patru porunci din Decalog. Ținta educației vetero-testamentare era dobândirea înțelepciunii, a credinței în Dumnezeu și în poruncile și legile Lui. Menținerea unei relații permanente cu Dumnezeu, concretizată prin respectarea poruncilor, conducea la un mod de viață teocentric, specific lumii iudaice.
Familia este laboratorul în care se transmite educația în această perioadă. Familia nu avea numai datoria de a asigura condițiile materiale de dezvoltare a copiilor, ci și obligația de cultivare spirituală a acestora, de împlinire a personalității. Grija față de educația moral-religioasă a copiilor era foarte apreciată. Ceea se poate observa și la recensământul realizat la Templu, când Mântuitorul avea vârsta de 12 ani și le vorbea preoților și cărturarilor, spre admirația acestora, din legea revelată de Dumnezeu. Părinții erau chemați să cultive în sufletele copiilor virtuțile dreptății, toleranței, păcii etc. Foarte important pentru atingerea acestui scop era exemplul propriu. În timp ce copiilor li se cerea să dea ascultare părinților, să-i cinstească și să nu-i disprețuiască (cf. Ieș. 20, 12; Deut. 5, 16; Sir. 3, 1-16; Pilde 1, 8; 4, 1-4; 6, 20-23), părinților li se cerea în egală măsură înțelegerea necesităților afective și materiale ale copiilor. Scrierile Sfintei Scripturi îi dezaprobă pe părinții care nu-și inițiază copiii, neglijându-i: «Rușine tatălui este fiul neînvățat; [ . .] Fiica înțeleaptă face bogat pe bărbatul său» (Sir. 22, 3-4).
Mama era cea care transmitea și iniția copilul în partea afectivă, emoțională, empatică, în iubirea față de semeni și față de Dumnezeu. Un deziderat care a rămas valabil până în zilele noastre. Dacă instruirea și educarea băiatului reveneau tatălui, educarea fetei rămânea în sarcina mamei. Misiunea ei consta în a-i face cunoscut fiicei importanța implicării în viața de familie, sfătuind-o să devină, pe cât posibil, o soție ideală, plină de înțelepciune. Considerată una dintre cele mai importante virtuți, înțelepciunea devenea mult mai prețuită decât orice altă moștenire de care ar fi beneficiat tânăra ( cf. Pilde 8, 11; 31, 10). De asemenea, hărnicia și supunerea se numărau și ele printre virtuți, ceea ce oferea femeii posibilitatea de a avea mai multe preocupări.
Mama trebuia să vegheze cu atenție la creșterea și educarea fiicei sale, pentru a nu eșua sau pentru a nu îmbrățișa forme degradante de existență (cf. Sir. 22, 3). Instruirea sau inițierea ei se făceau conform tradiției și legilor divine. Nu avea voie să frecventeze școala, pentru că existau interdicții clare în acest sens, și de aceea însușirea învățăturii Legii se făcea simplu, pe cale orală, acasă. Metodele folosite în educația fetelor erau stricte, precise și uneori aspre. Încă din copilărie (cf. Sir. 7, 24), prin inițierea atentă a mamei, fata se pregătea pentru viață. Se pretindea de la ea, ca și de la băiat, un anumit comportament și o anumită stare de spirit: sfințenie, agerime, capacitate de înțelegere, păzirea de patimi etc. (cf. Pilde 7, 22-24). Până la vârsta căsătoriei, fata se afla numai în apropierea mamei, care încerca să o ferească de eventuale pericole (cf. Sir. 7, 25; 42, 9-14). Scopul acestei educații era formarea unei bune soții, a unei mame devotate, dar și a unei persoane educate în spirit religios, a unei persoane de onoare care, la rândul ei, va transmite propriilor copii un model de viață inspirat din cărțile sfinte.
Tatăl era și el prezent în procesul educațional, inițiindu-l pe băiat atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere al integrării în comunitatea din care făceau parte. În perioada vetero-testamentară relația dintre „tată" și „fiu" se asemăna cu cea contemporană dintre învățător și școlar (cf. Pilde 2, 1;3, 1;4, 1;4, 10;5, 1-20). Educația paternă nu acorda atenție numai introducerii tânărului în tradiția israelită, ci și formării generale a acestuia. Băiatul, aflat sub protecția educațională a tatălui, cunoștea până la vârsta de 20 de ani care era rolul său în comunitate, care erau obligațiile sale militare și ce responsabilități avea în raport cu semenii. Chiar inițierea în arta scrisului și a cititului era practicată de la o vârstă foarte fragedă (Jud. 8, 14 face cunoscut faptul că tânărul era instruit în arta scrisului: «Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale»; Deut. 6, 9).
Copiii participau împreună cu părinții lor la slujbele oficiate în temple ( cf. I Reg. 1; 4, 1-21 ). Li se oferea astfel ocazia să învețe alături de ceilalți membri ai adunării religioase cum se aduceau jertfe, cum se cântau psalmii sau cum se pregăteau anumite sărbători. Era un mod indirect de inițiere în tainele religiei și, în consecință, de cunoaștere a legilor sau a poruncilor divine.
Pe lângă familie, care apela uneori la măsuri aspre pentru a-și educa copiii, leviții au vegheat și ei la realizarea legăturii între om și Dumnezeu. Ei nu au fost educatori în sensul strict al cuvântului, dar au încercat să facă cunoscut adevărul legilor, avertizând că oamenii pot fi atât răsplătiți, cât și pedepsiți pentru faptele lor. Aceștia au imprimat o viziune asemenea proverbului după faptă și răsplată.
Educația israelită nu era însă numai în atenția familiei și a leviților. Bătrânii locului dobândeau o autoritate juridică, ceea ce le permitea să îi judece aspru pe cei care nu respectau legile divine. De asemenea, îi însoțeau pe preoți și pe proroci, cântau psalmi, amintindu-le mereu oamenilor că ființa umană este perfectibilă. Pentru ei, arhetipul educațional era Dumnezeu, modelul absolut către care omul trebuia să se privească spre a-și desăvârși, educația sau existența.
Vechiul Testament este, printre altele, un „cod al bunelor maniere”, așa cum le-a descoperit Dumnezeu oamenilor în Legea Sa. Prin tipul de educație pe care ni-l prezintă, acesta urmărește nu numai îmbunătățirea relației între om și Dumnezeu, ci și a relațiilor interumane.
I.1.2. Mijloace biblice de aplicare a educației religioase în Noul Testament.
Îndemnul Mântuitorului de a lăsa copii să vină la El, scoate în evidență atât curăția sau sinceritatea copiilor ca fiind condițiile esențiale ale intrării în Împărăția cerurilor, dar și rolul covârșitor pe care-l au educatorii sau persoanele care se ocupă cu catehizarea copiilor, în ceea ce privește îndrumarea spirituală a acestora.
Noul Testament nu cuprinde citate care să se refere în mod direct la educația copiilor, deși sfaturile evanghelice, îndemnurile la sfințenie pot fi aplicate și copiilor, respectând nivelul acestora de înțelegere. Cu toate acestea, în Noul Testament se întâlnesc referiri la copii și la copilărie, principalii termeni grecești întrebuințați fiind teknon, teknion, paidion, mikros, nepios, brephos sau pais.
Sunt subliniate, în sfintele evanghelii, trăsături care țin de puritatea sau curăția spirituală ale copiilor, precum smerenia ( Mt. 18, 2), modestia și integritatea sa morală (Mt. 9, 13-15).
Hristos chiar propune un model de mântuire în persoana pruncului (Mt. 18, 3; Le. 18, 17). Dobândirea smereniei și a curăției pruncilor era condiția esențială pentru a fi «cel mai mare în Împărăția cerurilor». Copiii îi simbolizează pe adevărații ucenici, că «a unora ca ei este împărăția cerurilor» (Mt 19,14). Iisus Însuși Se identifică cu aceste ființe mici, condiționând prezența Sa de atitudinea omului față de copii: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul dintre acești copii, pe Mine Mă primește (Mc. 9, 37).
Deși adesea se spune că mama trebuie să se ocupe de educație copiilor, totuși, ambilor părinți li se cere să aibă această preocupare (cf. Lc. 11, 13). Sunt și unele îndrumări are să-i ajute pe părinți în efortul lor de a-i crește frumos pe copii (vezi Mt. 5, 44; 7, 11). Aceste îndrumări fac referire la exemplul pe care-l dau părinții propriilor copii prin felul lor de a fi, de a se purta. Cu atât mai mult,, acest model pe care îl primeau copiii, trebuia să-i îndemne și spre o viață virtuoasă, după poruncile Domnului: «Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului» (Ef. 6, 4; Col. 3, 21).
Foarte important pentru creșterea armonioasă era și felul cum copilul se raporta față de părinți prin ascultare (Col. 3, 20). Motivul nu este întâmplător, ci are un temei profund creștin: «Căci aceasta este bineplăcut Domnului». Întregul cuprins al învățăturii își găsește sensul dacă se află sub autoritatea Domnului, amintind totodată și de porunca dată lui Moise: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție» (leș. 20, 12). Astfel, dacă supunerea și ascultarea conduceau către mântuire, atitudinea opusă acestora, revolta împotriva părinților, avea drept consecință nefastă moartea (Mc. 7, 10: «Și cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa cu moarte să se sfârșească»). Porunca a cincea, de fapt, facea legătura dintre cinstirea părinților și cinstirea lui Dumnezeu ca Tată. Are un dublu înțeles.
Copiii învățau comportamente demne de urmat nu doar în familie, ci și în societate, de exemplu, prin participarea la adunările euharistice ale creștinilor din primele veacuri, Copiii participau la viața culturală și religioasă a comunității. Faptele Apostolilor vorbesc despre femeile care erau însoțite de copii la rugăciune (Fapte 21,5), iar unele texte sinoptice amintesc, de asemenea, de prezența copiilor în Templu ( cf. Mt. 21, 15). Faptele Apostolilor amintesc, de asemenea, de prezența copiilor atunci când relatează despre convertirea unor familii la credința creștină, care mai apoi s-au botezat (Cor. 1, 16; 16, 15; Fapte 16, 15, 33). Se știe că printre cei vindecați sau înviați de Iisus se aflau și copiii. Putem să enumerăm învierea fiicei lui Iair, unul dintre mai-marii sinagogilor (cf. Mc. 5, 22-42); învierea fiului văduvei din Nain (cf. Le. 7, 11-16); vindecarea fiicei unei păgâne din Fenicia Siriei, care era demonizată (cf. Mc. 7, 24 ș.u.; fiica acesteia este vindecată de la depărtare) și a fiului epileptic demonizat al unui necunoscut din mulțime (cf. Mc. 9, 14, 27; Mt. 17, 14; Le. 9, 38). Toți au fost înviați sau vindecați la stăruințele părinților. Faptele Apostolilor mai fac referire și la alte momente în care sunt prezenți copiii. Astfel, amintim vindecarea unei slujnice cu duh pitonicesc, de ghicire (cf. Fapt. 16, 16-18), sau învierea tânărului Eutihie, care a adormit în timpul cuvântării Sfântului Apostol Pavel, căzând mort.
Nu în ultimul rând, copiii au fost de față la minunile Mântuitorului (înmulțirea celor 5 pâini și 2 pești – Ioan 6, 5-14) și au ascultat învățăturile evanghelice, adevărate mijloace educaționale care privesc pe toți, indiferent de vârstă, indiferent din ce categorie socială făceau parte. Hristos dorea să-i salveze pe toți: prunci, copii, tineri, bătrâni. El insista asupra modului de viață al oamenilor, pentru că acesta juca un rol foarte mare în dobândirea unei conduite moral-religioase în general, și în păstrarea unei relații armonioase cu Dumnezeu, în special. Așadar nu vârsta unui om era importantă atunci când se vorbea despre valoarea lui morală, ci străduința lui de-a parcurge etapele vieții în conformitate cu legile divine.
Dintre mijloacele educaționale ale Noului Testament amintim: rugăciunea (cf. Mt. 6, 7-13), deoarece este primul mijloc educațional ce apropie omul de Dumnezeu. Valoarea acesteia crește atunci când are loc în mijlocul familiei sau în comunitatea oamenilor. Cel de-al doilea mijloc educativ ce stă în strânsă legătură cu rugăciunea este postul. Mântuitorul vorbește și despre post, făcând cunoscut atât modul cum trebuie el practicat, cât și folosul pe care îl pot avea oamenii de pe urma lui.
Apoi sfatul, care poate însemna îndemnul, încurajarea, sfătuirea, nu poate fi neglijat, fiind și el un mijloc de educație în Noul Testament. Mântuitorul nu dă sfaturi sofisticate, pe care să nu le înțeleagă orice ființă umană, ci acestea sunt învățături simple, cum ar fi: «Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide» (Mt. 7, 7). Sfântul Apostol Pavel folosește, de asemenea, în epistolele sale ca mijloc educațional sfatul, îndemnul (cf. Ef. 5; Rom. 12; I Tes. 4, 1-7; Tim. 5, 1-3; Tit 2, 1-6; Filip. 4, 1-6). Sfatul este urmat de exemplu, dându-i puterea de care are nevoie pentru a fi urmat. Acesta din urmă este unul dintre cele mai preferate mijloace promovate de Sfânta Scriptură în general.
Noul Testament Îl face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu ca exemplu pozitiv demn de urmat (cf. Mt. 16, 24; In 12, 26), ce poate fi foarte eficace pentru atingerea asemănării cu Dumnezeu. Hristos este exemplul absolut al blândeții, al smereniei și al răbdării (cf. Mt. 11, 29; 20, 27 ș.u.) Apostolul Pavel vorbește foarte des despre efectul pe care îl are exemplul în viața de zi cu zi a comunității (cf. Filip. 3, 17; I f;Tes. 1, 7; II Tes. 3, 9; I Tim. 4, 12; Tit 2, 7).
Toți cei care au fost sfătuiți și cărora li s-a prezentat și modelul pe care trebuiau să-l urmeze aveau nevoie de traducerea în faptă a cunoștințelor pe care și le împropriaseră. Iubirea, credința, nădejdea, cunoașterea adevărului, blândețea, mila și smerenia nu se puteau dobândi decât printr-un exercițiu continuu. Mântuitorul nu era interesat numai de instruirea celor care greșeau sau erau dornici de cunoaștere, ci punea accentul pe educația integrală a tuturor, recomandându-le îmbogățirea atât a sufletului, cât și a trupului, cu virtuțile indispensabile atingerii idealului desăvârșirii.
Pe lângă mijloacele educative amintite, omul, de-alungul vieții sale, avea nevoie și de stimulente educative, cum ar fi răsplata și pedeapsa. În Evangheliile sinoptice ne întâlnim cu mângâierea și încurajarea ca forme de exprimare a răsplatei. Mântuitorul spunea: «Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi» (Mt. 11, 28). Răsplata era folosită pentru încurajarea punerii în practică a principiilor creștine (cf. Mt. 25, 32-36), uneori fiind însoțită de laudă. Sfântul Apostol Pavel vorbește despre răsplata binefacerilor, iar lauda o interpretează ca fiind spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră (II Cor. 1 O, 8). Dacă unii ascultau și săvârșeau fapte deosebite, atrăgând răsplata, alții se dovedeau a persista în greșeală. De aceea, pentru a li se atrage atenția asupra faptelor lor, pentru a fi readuși la calea cea bună, pedeapsa era considerată un mijloc eficient ce trebuia, uneori, pus în aplicare. Pedeapsa putea să reprezinte numai simpla mustrare prin care se arătau greșelile făcute (cf. Mt. 15, 8; Mc. 7, 6), însoțită în același timp de grijă și de iubire. Mântuitorul folosește în tot procesul Său educațional reproșul, certarea (cf. Mt. 21, 13), dojana (cf. Mt. 23, 23-30), ocara (cf. Mt. 23, 3), preferând totuși iubirea ca mijloc de formare a caracterelor creștine. Arta pedagogică de care a dat dovadă a îmbinat bunăvoința cu autoritatea, creând o armonie între mijloacele educaționale amintite.
Nu este de neglijat un mijloc educațional neamintit mai sus, care nu este în nici un caz cel din urmă, ci într-o pedagogie creștină primul: harul Duhului Sfânt. Sfântul Apostol Pavel le scria locuitorilor din Roma: «De asemenea și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite» (Rom. 8, 26). Prin aceasta pedagogia nou-testamentară se revelează a fi o pedagogie harică, existențială, ce vizează însăși interioritatea umană și parcurgerea de către om a celui mai lung drum din lume, cel de la minte la inimă.
I.2. Repere patristice de aplicare a educației religioase
Educația creștină a copiilor a fost în toată atenția Bisericii creștine încă din primele veacuri, însă nu pentru încreștinare, ci pentru păstrarea vieții spirituale creștine de la taina Sf. Botez curată și nepătată. Întâietatea ce s-a dat convertirii creștine a candidaților la botez maturi, ținând seama de masa păgână a timpului, nu a exclus grija Bisericii pentru formarea creștină a copiilor. Pe lângă familie, Biserica s-a ocupat de instrucția religioasă a copilului: copiii trăiesc viața Bisericii, participă la manifestările cultice, cântă împreună cu ceilalți și se împărtășesc cu Sfânta Cuminecătură în fața poporului
Interesul Bisericii pentru copii se evidențiază și din textele vechi ale slujbelor. Astfel, în sfânta Liturghie din Constituțiile apostolice diaconul se roagă lui Dumnezeu zicând: ,,Să ne aducem aminte de pruncii Bisericii. Ca Domnul desăvârșindu-i în frica Lui să-i ducă la măsura vârstei. Iar preotul se roagă zicând: „Stăpâne Dumnezeule Atotțiitorule [ … ] celor care sunt în neștiință dă-le putere, pe prunci îi înzdrăvenește, tinerețile le întărește, pe cei care învață povățuiește-i”. Și în altă parte spune: ,,[ … ] Adu-ți aminte de pruncii din poporul tău, ca să nu lepezi pe nici unul din noi.
Această participare a copiilor la viața cultică a Bisericii a format și formează cea mai desăvârșită formă a educației creștine. Eusebiu de Cezareea își îndreaptă apelul către slujitorii Bisericii din timpul său, arătându-le importanta pregătirii sufletești a copiilor înainte de maturitate: ”Lăsați copii să învețe devreme, căci aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Sufletul care primește încă din vârsta fragedă asemenea întipăriri, nu poate să i se mai șteargă cu ușurință teama de Dumnezeu. Inima tânără primește ușor ceea ce aude și pătrunde adânc în suflet ca și pecetea în ceară. Numai dacă sunt îndreptați după botez de la cele rele și sunt conduși pe drumul cel drept, ceea ce este bun și se pare ca ceva obișnuit și ca a doua natură și nu-l mai schimbă așa ușor cu cele rele, cu atât mai mult cu cât obișnuința îi duce către cele bune”. Prin urmare încă din veacul al treilea creștin, când Biserica era mai organizată, vedem ca ea poartă grijă deosebită pentru educația creștină a copiilor botezați.
Sf. Grigore de Nazianz cauta necontenit sa deștepte interesul credincioșilor pentru luminarea copiilor. Iubirea sa față de copii reiese și din poeziile sale; astfel într-una din ele, spune că cel ce-și bate joc de copii, își bate joc chiar de Dumnezeu. Iar Sf. Vasile cel Mare cauta să dezvolte dragostea creștinilor pentru copii, chiar pentru cei străini spunându-le episcopilor că: ”trebuie sa fie părinți pentru copii”, căci după cum spune cu alt prilej ,,Dumnezeu a așezat pe Episcopi și pe preoți în al doilea loc al părinților, încredințându-le instruirea copiilor lor în cele religioase”
Deasemenea în omiliile și catehezele Sf. Ioan Gura de Aur, aflăm îndatorirea pe care și-a luat-o Biserica creștină pentru instruirea religioasă a copiilor: ,,Învățați pe copiii voștri să cunoască tainele Bisericii. Invățați-i dreptatea, curățenia, înțelepciunea, vitejia sufletului, lnvățați-i să se cunoască pre sineși și dacă se vor cunoaște pre sineși, vor cunoaște și pre Dumnezeu”. Iar când vorbește despre educația copiilor, Sf. Ioan arată importanța educației religioase pentru copii și modul cum se poate săvârși mai bine: ,,Că precum se va întipări când va fi mic, așa va rămâne și când va fi mare, ca și un copac, de-I va îndrepta oricine când sunt mădulările lui mici rămâne drept, iar de-l va lăsa strâmb, când se va întări nu se îndreptează ci se frânge”.
Prima grijă deci a părinților de copii, după sfatul catehetic al Sfinților Părinți, era de a-i îndrepta la Biserică: „S-a născut copilul? Tu imitează pe Ana; află exact ce a făcut aceia; du și tu imediat copilul tău la Biserică. Care dintre voi nu ar dori ca copilul său să devină un Samuil mai de grabă, decât un împărat al întregii lumi? Dar de ce nu ar fi posibil ? Nu se poate fiindcă nu voiești, fiindcă nu dai copilul tău acelora care pot să-l formeze astfel … Ana n-a zis: voi aștepta ca sa crească copilul, ca sa se mai familiarizeze cu lucrurile omenești, … ci a făcut un singur lucru …” Prin urmare catehizarea copiilor era o regulă, pe când botezul copiilor intrase ca o tradiție obișnuită în sânul Bisericii.
În legătură cu elementele pedagogiei religioase, Părinții Bisericii propun următoarele:
Rugăciunea, obișnuința la rugăciune, care trebuie să se facă în comun cu părinții și cu cei mari, pentru că: ,,copiii se deprind în cunoașterea trăirii duhovnicești din iubirea ce o arată cei mari pentru ea, de aceea trebuie ei să fie îndrumați la rugăciune de la vârsta preșcolară”, spune Sfântul Vasile cel Mare.
Marii cateheți ca pedagogi creștini, au utilizat rugăciunea ca prim și esențial mijloc pentru educația religioasă și au apreciat puterea rugăciunii, socotind după cuvintele apostolilor, întreaga viața creștină ca o mare rugăciune. Rugăciunile catehumenilor de odinioară, nu erau ceva memorizat, ci adânc înțeles, pentru ca mărturisirea să fie conștientă, din convingere șă pătrunsă de duhul credinței.
Sf. Clement Alexandrinul alexandrin arată cât de importantă este rugăciunea, săvârșită de omul înțelept în orice loc și cu orice ocazie, arătând apoi cum este transformat omul aflat în relație directă cu Dumnezeu: „Dacă prezența unui om bun îl face mai bun pe cel de lângă el fie datorită rușinii, fie datorită respectului, cum să nu fie cu cale să ajungă mai bun cel care are necontenit alături de el pe Dumnezeu, și prin cunoașterea lui și prin viața lui, și prin mulțumirea pe care I-o aduce lui Dumnezeu?[ … ] Unul ca acesta este cel care-i convins că Dumnezeu este lângă el în orice clipă și în orice loc. [ … ] Pentru noi e sărbătoare toată viața, pentru că suntem convinși că Dumnezeu este lângă noi totdeauna și în orice loc. Lucrăm pământul lăudând pe Dumnezeu; călătorim pe mare înălțând laude lui Dumnezeu; și ne ducem și în cealaltă viețuire cu gândul la Dumnezeu.”
Clement susține apoi necesitatea rugăciunii în comun, îndeosebi cea săvârșită de toți creștinii în Biserică, punând în evidență dimensiunea eclezială a vieții creștine . Efectul pe care rugăciunea îl are în viața noastră este descris de pedagogul alexandrin astfel: ,,Și, ca să vorbesc mai cu îndrăzneală, rugăciunea este o convorbire cu Dumnezeu. Chiar dacă ne rugăm în șoaptă[ … ] Dumnezeu aude neîncetat rugăciunea noastră cea lăuntrică. De aceea când ne rugăm ridicăm capul, întindem mâinile la cer și ne ridicăm în picioare la rostirea ultimelor cuvinte ale rugăciunii; și mergem, prin râvna duhului nostru, pe urmele rugăciunii spre Ființa cea spirituală. Căutăm prin cuvintele noastre să depărtăm trupul de pământ, facem ca sufletul să zboare în înălțime prin dorul nostru după cele mai bune și ne silim să intrăm întru «cele sfinte», privind cu dispreț legătura cea trupească.”
Sf. Ioan Gură de Aur, vede posibilă și adâncirea istorioarelor biblice, prin puterea rugăciunii: ,, Copilul să învețe sa se roage cu ardoare și căldura inimii. Copilul are un suflet delicat format și inima proprie pentru pietate și rugăciune, Iacob nu era cel mai tânăr dintre frați când se ruga? Vârsta copilului nu află oboseală la rugăciune. De aceea, învață-l pe copil să se roage cu căldura inimii și să fie veghetorul Bisericii toată viața”
Sf. Vasile cel Mare redă rugăciunii însemnătatea unei principale virtuți religioase: „Nimic nu este mai util pentru întărirea credinței și nu mai puțin a inimii, decât rugăciunea exprimată prin psalmi, prin imne religioase, prin cântări duhovnicești, în orice împrejurări de lucrare în viață”
Discuții între părinți și copii despre temele religioase. Învățarea și memorarea unor psalmi, rugăciuni, tropare și cântări, colinde ale Bisericii. ,,Să învețe imnuri dumnezeiești” și „să învețe să psalmodieze lui Dumnezeu”.
Învățătorul creștin este dator să facă cunoscute prin propovăduire și explicare poruncile și învățăturile creștine. Descoperite în Sfânta Scriptură, acestea sunt primele mijloace ale educației. Prin porunci și prin harurile tămăduirilor, Cuvântul vindecă însuși sufletul.
Pildele și regulile sunt alte mijloace prin care pot fi educați copiii. Faptele Pedagogului Însuși stau pildă vie pentru toți pedagogii creștini. El nu prezintă numai pilde, reguli și porunci, ci toate sunt parte a vieții Sale. Ceea ce le poruncește „copiilor" împlinește El în chip desăvârșit, de aceea devine model de urmat, întruparea absolută a propriei învățături și pedagogii. Pedagogul alexandrin consideră exemplul ca fiind cea mai puternică învățătură. Având un astfel de Pedagog, copiii sunt motivați pentru urmarea principiilor Sale pedagogice.
Participarea la slujbele Bisericii. Acolo, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, copilul va fi încântat și va gusta bucuria duhovnicească auzind diferitele istorisiri care-i vor fi cunoscute, fiindcă le-a auzit și acasă .
Sf. Ioan în omiliile sale, explică părinților folosința copiilor prin participarea la cultul divin: misteriile serviciului nostru divin sunt pline de îndurare divină și milostivire; căci după marea sa milostivire s-a îndurat pentru păcatele noastre….. Pentru noi însă se roagă copiii, pentru a căror sinceritate stă împărăția cerurilor deschisă. Acest fel de rugăciune ne învață că cel ce are inima cucernică și simplă ca a copilului, poate avea multă îndurare dela Dumnezeu pentru păcatele sale.
Sf. Grigore de Nisa, arătând bucuria sa cea mare pentru participarea credincioșilor la cult în sărbători cu toți membrii familiei, în cuvântarea sa cea de a treia la sărbătorile Sf. Paști, stăruiește mai ales asupra participării copiilor la serviciul divin, pe care o apreciază cu cele mai elogioase cuvinte: „Copilul participă la fastul sărbătorii cu hainele schimbate după chipul trupesc, căci după cel sufletesc încă nu are nevoie, fecioara are o bucurie nemăsurată în inimă, pentru că idealul nădejdiilor ei îl vede sărbătorit cu atâta strălucire. Și după cum albinele tinere sboară din căldura stupurilor lor la aer și lumină și se lipesc de creanga unui arbore intrând împreună, asemenea se aduna și aceste tinere odrasle la aceasta sărbătoare”
Cântarea religioasă a fost socotită de Sfinții Părinți indispensabilă pedagogiei creștine. Sf. Vasile apreciind muzica religioasă, afirmă că prin muzică „copii vor fi educați”; „cântarea psalmilor răcorește inima” și de aceea o socotește ca pe o binefăcătoare și liniștitoare de oboselile zilei.Cântarea psalmilor este siguraanța tinerilor, podoaba celor înaintați în vârstă și mângîierea copiilor.
Cântarea creștină este nedespărțită de rugăciune și cântarea copiilor în biserică alături de ceilalți credincioși, se ridică după cum spune Sf. Vasile „către Dumnezeu prin rugi ca valurile care se zbat de țarmuri”. Cântarea religioasă este desigur o rugăciune, care face să participe tot sufletul în rostirea ei, și deci un mijloc de educat sufletele tinere și de a canaliza mai ușor adevărurile evanghelice.
Clement Alexandrinul apreciază cântarea copiilor, care aduc laudă sinceră prin cântarea lor, cu glas curat pentru Hristos, cel ce-i iubește, în „Stromatele” sale, socotind muzica drept o podoabă și o punere în ordine a moravurilor creștine.
Postul. Alături de rugăciune, postul joacă în concepția Sf. Clement Alexandrinul un important rol educativ: Bun este postul unit cu rugăciunea (Tob. 12, 8). Concepția clementină asupra postului nu este una materială, care prevede simpla abținere de la anumite mâncăruri, ci înglobează și o dimensiune spirituală. Postul de came și lactate de miercurea și vinerea trebuie ținut evident, dar nu spre a ne arăta oamenilor că postim. Dar acesta nu este de ajuns, deoarece „postul, ca să spun pe scurt, înseamnă îndepărtarea de toate păcatele; și a celor cu fapta, și a celor cu cuvântul, și chiar a celor cu gândul”. Astfel, el are o profundă dimensiune ascetică, care presupune o luptă mult mai grea decât simpla diferențiere între anumite feluri de mâncare. Este o luptă duhovnicească a omului dusă nu numai împotriva faptelor rele, ci și împotriva oricărui cuvânt care ne iese din gură, și împotriva oricărui gând rău. Pentru aceasta este nevoie de trezvie, o stare neîncetată de veghe și de autocontrol.
Sf. Taine. Cu tot postul și rugăciunea, totuși omul nu poate stabili o legătură profundă cu Dumnezeu și nu se poate schimba cu propria putere. Piedica este păcatul din el, ucigașul sufletului, care îl stăpânește ținându-l departe de Dumnezeu. Iertarea de păcate se primește însă numai prin Sfintele Taine ale Bisericii: Botezul, Pocăința și Euharistia. Drumul spre atingerea idealului creștin nu este unul simplu uman, ci unul divino-uman, harul dumnezeiesc fiind mereu alături de ființa umană.
Botezul este, în concepția lui Clement din Alexandria, acea baie prin care ne sunt spălate toate păcatele, aducându-ne luminarea harului divin. Dumnezeu ne înfiază, și astfel putem deveni desăvârșiți, ceea ce înseamnă că suntem nemuritori.
Din cauza ispitelor puse la cale de cel rău și a pasiunilor noastre, nu reușim să ne menținem în această stare de grație și cădem. De aceea Dumnezeu a rânduit o nouă Taină care să ne întoarcă din nou la Dumnezeu. Este vorba de Pocăință. Creștinul trebuie să-și recunoască neputința, să conștientizeze păcatul care 1-a doborât și să se întoarcă la Dumnezeu. ,,Cel care ia iertare de păcate nu trebuie să mai păcătuiască. În afară de prima și singura pocăință de păcate stă în fața celor aleși iarăși o pocăință, care curățește locul sufletului de păcatele săvârșite, ca să se întemeieze credința”.
Dar cele două Taine prezentate mai sus sunt încununate de cea a Împărtășaniei cu Trupul și Sângele Domnului. În prima carte a Pedagogului, teologul alexandrin scrie: ,,Cuvântul este totul pentru copil: și Tată, și Mamă, și Pedagog, și Hrănitor. Că spune El: Mâncați Trupul Meu și beți Sângele Meu! Această mâncare, pe care numai El poate s-o dea, ne-o oferă Domnul: ne dă Trupul Său și varsă Sângele Său. Nimic nu le lipsește copiilor ca să poată crește”.
Sfânta Scriptură și meditația religioasă
Structura liturghiei catehumenilor, care pe lângă imne și rugăciuni, avea, și are și astăzi, pericope din Sf. Scriptură, cu explicarea lor prin predică, ne face pe deplin dovada, ca tradiția ortodoxa încadra în cateheză elementele meditației religioase biblice.
De fapt centrul de gravitate al tuturor școlilor catehetice, era tocmai această explicare a Sf. Scripturi. Iar caracterizarea felului de a lucra al acestor școali, era tocmai în funcție de interpretarea Sf. Scripturi, alegoric, literal, ori după uzul textelor. Școalele catehetice la începutul lor, nu faceau exegeza biblică pentru știința pura teologica, ci lucrau practic, pentru instruirea tinerilor cu cunoștințele biblice ale catehumenilor lor.
Astfel se pot citi diferite sfinte istorii pentru copiii mici și se poate studia Sf. Scriptură pentru copiii cei mai mari. ,,Să nu crezi că este de prisos să audă des Sfânta Scriptură … Să le fim exemplu și să-i obișnuim să consacre timp citirii Sfintei Scripturi", subliniază Sfântul Ioan Gură de Aur;
Chiar pentru copii, Sf. Ioan Hrisostom găsește necesară cunoașterea anumitor pericope din Sf. Scriptură, bine istorisite și explicate, începându-se aceasta lucrare din partea părinților: ”Să nu ne mulțumim numai cu explicațiile date în Biserică în cele câteva ore. Fiecare venit acasă să-și ia în mâna Sf. Scriptură, să parcurgă din nou textele pe care le-am dezvoltat, dacă vrea sa tragă un folos. Lectura zilnică da interpretarea sănătoasă”
Abordarea pluridisciplinară
Părinții Bisericii nu se limitează numai la învățătura cuvântului dumnezeiesc, ci propun, îndeamnă ca elevii să fie educați mai complex în școlile inferioare, să asimileze cunoștințe de matematică, gramatică, elemente de didactică elenă, muzică, istorie și zoologie, pe când în școlile superioare să se predea la alegere scriitori clasici, așa cum propune Sfântul Vasile cel Mare în cuvântul său monumental către tineri „dacă din cuvintele elinilor este ceva folositor”, dând și modul studiului textelor clasice , gramatica și retorica, astronomia și alte materii superioare după prototipul școlilor catehetice ale Alexandriei și Antiohiei. Desigur pentru lecțiile treptei inferioare, istoria naturii, zoologia, își întemeiau propunerea lor spunând că din acestea elevii iau motivul de a concluziona existența proniei dumnezeiești și slava Creatorului, iar de la exemplele animalelor se fac mai înțelepți, precum de exemplu din purtarea de grijă a berzei față de berzele mai bătrâne vor primi un imbold ca tineri, cum spune Sfântul Vasile cel Mare, de a fi „iubitori de tată și de mamă”.
Grija față de sănătatea trupească
Omul trebuie să fie sănătos, de aceea Clement prezintă în operele sale mijloace pedagogice menite să mențină sănătatea și frumusețea fizică de la vârsta copilăriei până la bătrânețe. Pentru el sunt, astfel, foarte importante modul de hrănire, îmbrăcămintea, exercițiile fizice și odihna. Educația fizică trebuie făcută însă concomitent cu cea spirituală, care are o întâietate incontestabilă, deoarece sufletul este partea cea mai nobilă a omului. Mai mult decât atât, educația fizică slujește celei spirituale. Educația intelectuală și cunoașterea diferitelor științe (geometria, muzica, astronomia, filosofia) sunt și ele importante, dar nu îl pot duce pe om la mântuire.
I.3. Mijloace psihopedagogice de aplicare a educației religioase
I.3.1. Metode didactice utilizate în educația religioasă
Metodele didactice reprezintă „ansamblul procedeelor de executare a operațiilor implicate în activitatea învățării, într-un flux continuu de acțiuni în vederea atingerii obiectivelor propuse”.
Cuvântul „metodă" provine din limba greacă, din combinarea a două cuvinte: odos = cale și methe = spre. În știință, metoda este definită ca fiind „o cale de cunoaștere" care produce informații, strategii, principii, legi, paradigme.
În pedagogie, metoda devine „o cale” necesară pentru dobândirea cunoștințelor și capacităților proiectate la nivelul obiectivelor procesului de învățământ, valorificând principiile specifice de proiectare și de realizare a activităților didactice, în termeni de comunicare – cunoaștere – creativitate.
Alegerea metodelor reprezintă o etapă importantă în proiectarea didactică, de aceea profesorul trebuie să aibă în vedere următorii factori: tipul de lecție, obiectivele operaționale, resursele activității de predare – învățare, competența și personalitatea sa, unitatea dintre conținut și metodă.
Metodele utilizate la ora de Religie pot fi clasificate în trei categorii: a) metode de comunicare și asimilare a cunoștințelor; b) metode de cunoaștere a realității religioase și c) metode fundamentate pe acțiune. Metodele de comunicare și asimilare a cunoștințelor sunt utilizate în mod
frecvent, deoarece au rolul de a contribui la însușirea corectă și completă a adevărului revelat, asigurând fundamentul aplicării lor în viață.
Comunicarea noilor cunoștințe se face prin expunere sau conversație. Astfel, se pot distinge : metode expozitive și metode interogative.
1. Metode expozitive
Prin metodele expozitive, prezentarea noilor cunoștințe se face pe cale orală, folosind: povestirea, explicația, descrierea, argumentarea, prelegerea, expunerea universitară, expunerea cu oponent.
Povestirea „este expunerea orală, de către profesor, a unor întâmplări reale sau imaginare astfel încât să faciliteze însușirea noilor cunoștințe, să dezvolte anumite sentimente și să formeze atitudini pozitive la elevi”. În predarea Religiei pot fi utilizate povestiri cu conținut moralizator din evenimentele biblice, din viețile sfinților, din viața zilnică, care să ajute la atingerea obiectivelor propuse.
Exemple:povestiri din Vechiul Testament: Cain și Abel, Noe și potopul, Copilul ascultător de părinți: Isaac; Povestiri din Noul Testament: Botezul Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim; Povestiri despre viețile unor sfinți: Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Botezătorul.
Explicația este metoda expozitivă prin care se lămurește o noțiune, un nume propriu, un fapt, o parabolă din Sfânta Scriptură, o poruncă dumnezeiască, o normă morală. Ea trebuie să fie corectă din punct de vedere doctrinar, să fie completă, să fie expusă clar. Este esențială pentru înțelegerea conținutului din domeniul religios. Elevii își vor însuși progresiv un anumit număr de termeni religioși, pe care îi vor utiliza apoi în enunțuri orale și scrise.
Exemple:
– la ciclul primar: Sfânta Biserică este casa lui Dumnezeu; Sfintele icoane sunt locurile noastre de rugăciune, acasă sau la Sfânta Biserică;
– la ciclul gimnazial:Sfânta Treime, Dumnezeu-Om, Întruparea Mântuitorului.
Descrierea este și ea o metodă expozitivă care „prezintă caracteristici ale obeiectelor, fenomenelor, locuitorilor, urmărind, în special, aspectele fizice ale acestora”.
Într-o oră de Religie descrierea nu trebuie să se oprească la simpla observare a caracteristicilor exterioare, ci aceasta trebuie însoțită de evidențierea legăturilor dintre aspectele fizice ale obiectelor, fenomenelor, lucrurilor și semnificația acestora în plan religios.
Exemple: descrierea unor locuri din Țara Sfântă; descrierea alcătuirii Sfintei Biserici; descrierea modului în care a fost răstignit Mântuitorul.
Argumentarea „este metoda expozitivă prin care se formulează un raționament, în vederea susținerii unei anumite idei în legătură cu care există sau ar putea să existe opinii diferite”.
În predarea Religiei, prin argumentare se formează și se întăresc convingerile despre adevărurile religioase și se înlătură învățăturile greșite. În argumentare trebuie folosite dovezi bazate pe autoritate ( din Sfânta Scriptură, din Sfânta Tradiție, din Istoria Bisericii), dovezi raționale și dovezi bazate pe experiență (luate din viața unor personalități religios-morale, din mărturiile scrise din experiența proprie). Faptele și datele prezentate trebuie să fie convingătoare și să nu se contrazică între ele.
Exemple: argumentarea dumnezeirii Fiului, Iisus Hristos; argumentarea gravității păcatului asupra vieții creștinului.
Prelegerea constă în „expunerea de către profesor a unui volum mai mare de cunoștințe, bine organizate și sistematizate, și presupune o mai mare maturitate receptivă a elevilor” .
Expunerea cu oponent este o formă dramatizată a expunerii propriu-zise, ce presupune prezența celui de-al doilea cadru didactic (sau a unui elev instruit în acest sens).
Exemple: Învățătura creștină despre mântuire (clasa a IX-a).
Elevii studiază în prealabil o minimă bibliografie referitoare la această temă. Profesorul de Religie rostește o alocuțiune în cadrul căreia înfățișează principalele învățături, puncte doctrinare, opinii ale unor teologi referitoare la subiectul în cauză, ceea ce crează o bază de dezbateri imediate, cu scopul de a problematiza conținutul de idei, de a interpreta cele expuse în prelegere.
Metodele expozitive constituie o cale simplă, directă și rapidă de transmitere a unor cunoștințe. Prin faptul că elevilor li se oferă cunoștințe de-a gata, aceste metode predispun la pasivitate și absența spiritului critic. Supralicitarea acestor metode conduce la formalism și superficialitate în învățare, iar feedback-ul este mai slab. Cu toate acestea, metodele expozitive nu trebuie înlăturate, ci utilizate corespunzător, prin alternarea sau combinarea cu alte tipuri de metode sau prin imprimarea unei note activizante sau euristice.
2. Metode interogative
Dintre metodele interogative utilizate în predarea-învățarea Religiei fac parte: conversația, problematizarea și dezbaterea. Aceste metode sunt utilizate pe baza dialogului dintre dascăl și elevi și au ca scop stimularea și dirijarea învățării.
Conversația este utilizată în vederea transmiterii de cunoștințe prin intermediul dialogului. Are un caracter formativ în vederea dezvoltării personalității religios-morale a elevilor. Este folosită în toate tipurile de lecții, alături de alte metode și poate fi organizată pe baza conținutului învățării, a întâmplărilor din viața elevilor, a evenimentelor din societate, a informațiilor din mass-media.
Conversația poate avea două forme: conversația catehetică și conversația euristică. Conversația catehetică este folosită cu scopul de a reproduce cele observate, descoperite și asimilate de elevi, sub conducerea profesorului. Conversația euristică se bazează pe învățarea conștientă și se folosește atunci când noile cunoștințe pot fi desprinse din cunoștințele anterioare ale elevilor, din analiza unor fapte, a unor evenimente. Această formă a conversației valorifică maieutica lui Socrate. Dialogul proiectat de cadrul didactic la nivelul acestei metode poate fi dirijat prin secvențe de întrebări-răspuns, care solicită reproducerea cunoștințelor asimilate, dar și prin întrebări-problemă, care stimulează gândirea elevului la nivelul unor explicații, aplicații, analize-sinteze, interpretări, aprecieri critice.
Exemplu:
La lecția Judecata, patimile și Răstignirea Domnului ( clasa a VII-a) se pot pune întrebări de tipul:Pentru ce mai marii poporului L-au acuzat pe Hristos pentru a-L ucide? De ce fariseii și cărturarii nu L-au recunoscut pe Hristos ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Care au fost acuzațiile aduse Mântuitorului?
– Exemple pentru conversația euristică: Care sunt principalele părți din interiorul unei biserici? Cine promite Apostolilor că va trimite Duhul Sfânt și când face această făgăduință?
Problematizarea este „o metodă interogativă care urmărește realizarea activității didactice prin lansarea și rezolvarea unor situații problemă”. Trebuie subliniată „multifuncționalitatea structurală a acestei metode, care intră ușor în combinație cu alte metode: lucrări experimentale, analize de caz, dezbaterea, expunerea, lucrările practice etc.”. Această metodă presupune o antrenare plenară a personalității elevului, a componentelor intelectuale, afective și voliționale. Valoarea formativă a acestei metode este indiscutabilă: se consolidează structuri cognitive, se stimulează spiritul de explorare, se formează un stil activ de muncă, se cultivă autonomia și curajul în editarea unei poziții proprii.
Exemplu: Sfânta Biserică – Trup tainic al lui Hristos (clasa a VIII-a).
Elevii citesc textul: ,,Hristos este Cap Bisericii, al cărei Mântuitor și este" (Efeseni 5, 23), precum și textul: ,,Rămâneți în Mine și Eu în voi … " (Ioan 15, 4-6). Elevii desprind concluzia că „nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cine nu are Biserica mamă". Credinciosul care se desprinde de Biserică în care este Hristos și Harul divin, moare sufletește, pentru că nu are viață duhovnicească din trupul tainic al lui Hristos.
Dezbaterea tip Panel este o altă metodă didactică care poate fi utilizată cu eficiență în orele de Religie și care constă în „realizarea unui schimb de opinii între un grup de persoane relativ strâns, care emit idei și un alt grup-auditoriu care receptează, pune întrebări sau comentează șirul de idei emise”. Modelatorul trebuie să afișeze o atitudine de imparțialitate și să dirijeze discuțiile despre tema aleasă, să umple golurile, să atragă atenția participanților dacă s-au abătut de la subiect.
Ședințele tip Panel se pretează la acele lecții de Religie care predispun pe elevi la multiple interpretări, puncte de vedere diverse, făcându-i să se accepte și să se respecte reciproc. Elevii pot fi motivați spre formarea deprinderii de a citi atent și conștient, a deprinderii de a se exprima frumos și corect, a deprinderii de a utiliza în diferite situații educaționale termenii nou învățați.
Exemplu:
– Maica Domnului – Fecioara Maria sau mama a mai multor copii (clasa a VII-a).
Se pornește de la lectura unor texte din Sfintele Evanghelii (Matei 13, 56; Marcu 6, 3) în care se vorbește despre „frații și surorile Domnului”: Iacov, Iosif, Iuda, Simeon. Se emit mai multe opinii pe baza acestei teme, iar concluzia din final va fi că aceștia nu sunt copiii Mariei, Maica Domnului, ci membri mai îndepărtați ai familiei, ai căror mamă este o altă femeie cu numele de Maria.
Alături de metodele de comunicare orală, în orele de Religie pot fi utilizate și cele de comunicare scrisă: lectura explicativă și lectura și interpretarea textului biblic.
Lectura explicativă constă în „citirea textului ce urmează a fi studiat, însoțită de explicarea cunoștințelor noi, prezentarea materialului didactic, discutarea conținutului textului, sintetizarea ideilor principale și aprofundarea sensului noțiunilor întâlnite, prin fixarea cunoștințelor, asociere, apreciere și generalizare”
Exemplu: La lecturarea textului referitor la Pogorârea Duhului Sfânt (clasa a VII-a) citirea se face pe fragment, explicându-se cuvintele și expresiile noi ale textului: Cincizecimea, limbi de foc, pogorâre.
Lectura și interpretarea textului biblic este o altă metodă utilizată des în orele de Religie. Practica citirii Sfintei Scripturi este foarte veche și a fost urmată de explicarea textului biblic de către persoane special pregătite pentru aceasta.
Exemplu: În cadrul orei de Religie, Manualul de Religie și Sfânta Scriptură nu trebuie să lipsească de pe băncile elevilor. Manualul este folosit de către elev pentru a citi lecția ce i-a fost predată de către profesor, pentru a clarifica și a aprofunda mai bine cunoștințele receptate mai puțin sau incomplet.
Sfânta Scriptură este Cartea Cărților, Adevărul revelat. Elevii doresc să știe mai mult, să afle răspunsuri la întrebările care-i frământă, de aceea sunt dornici de a citi Scriptura. Lecturarea acesteia nu este ușoară pentru elevi, dar profesorul de Religie trebuie să îi ajute și să îi inițieze în citirea și tâlcuirea cărții sfinte.
Pentru a arăta că în Sfânta Scriptură sunt „cuvintele vieții veșnice" (Ioan 6, 68), Domnul Iisus Hristos îi îndeamnă pe creștini să citească textul sfânt (Ioan 5, 39), făcând El Însuși acest lucru în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 16-21).
În primele secole creștine, interpretarea Sfintei Scripturi a fost puternic influențată de școlile exegetice din Alexandria și Antiohia, care propuneau interpretarea alegorică, respectiv interpretarea literală a Sfintei Scripturi.
Mișcarea protestantă a redus explicarea textului biblic doar la sensul literal. A fost eliminat, ca regulă de interpretare, consensul unanim al Bisericii, considerând că „interpretul Scripturii este Scriptura”.
În interpretarea textelor biblice, întâlnite în lecții sau propuse de elevi spre a fi explicate, dascălul va păstra învățătura Bisericii și îi va îndemna să evite interpretarea litera lă a Bibliei.
Un alt tip de metode utilizate în activitatea didactică de astăzi sunt cele de cunoaștere a realității religioase: observarea directă, studiul de caz, exemplul, rugăciunea.
Observarea directă este o metodă prin care profesorul de religie urmărește a-i conduce pe elevi spre cunoașterea lui Dumnezeu, prin contemplarea creației. Această metodă valorifică modelul cercetării științifice clasice prin intermediul unor raționamente inductive și deductive care asigură investigarea directă a unor obiecte, fapte, evenimente, relații, corelații.
Perfecționarea metodei vizează asigurarea saltului de la observație sistematică, dirijată de profesor, la observarea sistematică, realizată independent de elev prin valorificarea procedeelor de diferențiere a instruirii, aplicabile în diferite situații didactice, în condițiile unui învățământ diferențiat, pe grupe sau individual. La ora de Religie se pot efectua anumite observații cu caracter explorator asupra unor fenomene ale vieții sociale sau culturale: fapte curente, obiceiuri și datini, manifestări religios-culturale.
Studiul de caz este „o metodă de cunoaștere a realității religioase ce elaborează acțiunea didactică prin intermediul unor situații reale care oferă premise inductive și deductive pentru realizarea unor concluzii cu valoare de reguli, principii. Această metodă oferă elevilor posibilitatea confruntării directe cu o situație critică, cu un caz aparte”.
O situație care se pretează cercetării și predării prin această metodă ar putea fi judecarea și condamnarea lui Iisus Hristos. Avantajele utilizării acestei metode reies din faptul că îi solicită pe elevi în culegerea anumitor informații, în analiza, elaborarea și argumentarea unei decizii, în evaluarea alternativelor și în desprinderea unor concluzii.
Exemplul acționează în mod deosebit asupra comportamentului moral al elevilor, la care tendința spre imitare este mai prezentă decât la adulți.
Domnul Iisus Hristos este Modelul prin excelență: ”[ … ] învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihna sufletelor voastre” (Mt. 11, 29). Prin lucrarea Sa mântuitoare, El S-a făcut pe Sine pildă vie, căci „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același”(Evr. 13, 8).
Elevii caută să-și găsească în mediul în care trăiesc anumite modele după care să-și conducă viața morală: părinții, profesorii, colegii, prietenii.
Profesorul de Religie trebuie să aibă o conduită care să-l recomande ca exemplu. El va oferi elevilor criterii după care să-și poată alege cele mai bune exemple de conduită morală. Pentru exemplificare poate folosi: Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, filme și articole cu conținut religiosmoral.
Rugăciunea poate fi considerată o metodă specifică educației religioase care constă în îndrumarea tânărului creștin asupra modului în care să se roage.
Prin rugăciune se înțelege convorbirea omului cu Dumnezeu și una dintre modalitățile prin care creștinul poate ajunge să-L cunoască. Rugăciunea particulară trebuie completată cu cea în comun, care-i învață pe creștini să se roage, depășind propriile interese pentru toată lumea, întrucât mântuirea este posibilă numai în comuniune. Profesorul de Religie are misiunea de a-i ajuta pe elevi să-și formeze deprinderea de a se ruga.
Un al treilea tip de metode utilizate în orele de Religie sunt cele fundamentate pe acțiune: jocul didactic, dramatizarea, exercițiul moral, metoda îndrumării teoretice și practice. Acestea sunt folosite când se urmărește pregătirea elevilor în vederea desfășurării unei acțiuni intelectuale sau practice.
Jocul didactic este „o metodă de învățământ prin care profesorul folosește în scop didactic disponibilitatea elevilor pentru joc, în vederea realizării obiectivelor propuse”.
Întrucât jocul este una dintre acțiunile caracteristice copilului, prin jocul didactic li se poate dezvolta capacitatea de a se adapta la situațiile noi și de a acționa independent pe parcursul întregii acțiuni. În plan instructiv-educativ, contribuțiile jocului didactic sunt importante deoarece, pentru reușita acestei acțiuni, elevul se antrenează cu toate disponibilitățile sale fizice, intelectuale și afective.
Exemplu: Se pot adopta jocuri didactice, de tipul celor cu întrebări din Noul și Vechiul Testament (,,Cine știe câștigă") sau de tipul celor puse sub formă de rebusuri, întrebări cu răspuns la alegere, întrebări la care răspunsul este dat prin completarea în căsuțe libere, de către elev, fraze începute care pot fi terminate de către elev.
La ora de Religie pot fi utilizate diverse tipuri de jocuri didactice, în funcție de: resursele folosite, forma de exprimare, conținutul instruirii, procesele psihice stimulate.
Dramatizarea (jocul de rol) este „o metodă care constă în promovarea unei discuții plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidență directă asupra unui subiect ales”. Subiectul „de jucat" trebuie să fie familiar elevilor, să fie extras din viața lor curentă. Unii elevi joacă rolurile respective, improvizând o scenă de conflict și apelând la mimică, gestică, iar ceilalți vor interveni pentru atenuarea sau stingerea conflictului.
În orele de Religie pot fi folosite jocurile pe diverse teme: Cain și Abel, Iisus și Pilat, Iisus și fariseii, Apostolii Mântuitorului. Realizarea pieselor religioase îi ajută pe elevi să înțeleagă frumosul din artă, să trăiască emoții estetice, să-și dezvolte capacitățile creatoare și să-și pună în valoare talentele artistice.
Exercițiul moral constă în „executarea în mod repetat și conștient a unor fapte și acțiuni, în condiții relativ identice, sub îndrumarea profesorului, cu scopul formării unor deprinderi de practică liturgică și de comportament moral”.
La Religie exercițiul poate facilita apariția și întărirea unor conduite, cum ar fi: rugăciunea corectă, închinarea în fața icoanelor, adoptarea unui comportament corect în biserică și în mod deosebit, în timpul săvârșirii unor ceremonii.
Metoda îndrumării teoretice și practice precede sau însoțește desfășurarea unei activități practice, ajungând la precizarea modului de comportare a elevilor în anumite condiții și la deprinderea unor reguli de comportament.
Necesitatea utilizării acestei metode este dată de faptul că profesorul trebuie să cultive predispoziția religioasă a elevilor, care se exprimă prin sentimentul religios și se concretizează printr-o seamă de acte și atitudini morale, rituri, ceremonii și practici religioase. Această metodă, specifică învățământului religios, se poate utiliza și în lecțiile de Religie cu conținut liturgic. În explicația și demonstrația practicii liturgice, regulile date trebuie să corespundă scopului urmărit, care vizează atât latura informativă, cât și pe cea formativă.
Profesorul de Religie mai poate utiliza în activitățile instructiveducative pe care le desfășoară împreună cu elevii și alte metode didactice, cum ar fi: metoda alianței, demonstrația, descoperirea didactică, modelarea didactică, algoritmizarea, brainstorming-ul, instruirea programată.
Metoda alianței este „o metodă specifică de realizare a educației religioase sau de catehizare în grup, pusă în evidență de o serie de metodicieni catolici”. Modelul acestei metode își are originea în însăși maniera lui Hristos de a Se raporta la cei doisprezece Apostoli în punerea bazelor răspândirii învățăturii Sale.
Această metodă constă, înainte de toate, în „a fi laolaltă" cu tinerii și „a-i face să devină". Adolescentul are nevoie de cineva pentru a trăi și a se afirma. Căutările sale trebuie aprobate și confirmate de ceilalți.
Demonstrația reprezintă „acțiunea didactică de prezentare a unor obiecte și fenomene din natură și societate, reale sau substituite, în vederea stimulării capacității elevilor de descoperire și argumentare a esenței acestora”. ,,A demonstra" înseamnă „a arăta", ,,a prezenta" obiecte, procese, acțiuni, reale sau artificiale. Gesticulația preotului când face rugăciunea în fața elevilor săi, pentru ca ei să observe elementele motrice constitutive ale acesteia, este un exemplu de demonstrație didactică la ora de Religie. Și limbajul poate constitui un suport al demonstrației, în măsura în care un nivel „mai concret" al acestuia potențează explicitări mult mai abstracte.
Exemple:
Pentru predarea-învățarea Religiei putem folosi: demonstrația cu ajutorul reprezentărilor grafice (hărți, planșe, icoane);
demonstrația cu ajutorul desenului pe tablă;
demonstrația cu ajutorul tehnicilor modeme audio-vizuale.
De asemenea, la orele de Religie se pot folosi casete video despre Țara Sfântă, despre mănăstiri din țară sau din alte țări ortodoxe, despre manuscrise și tipărituri bisericești.
Descoperirea didactică este „o metodă de învățământ apropiată mai mult de învățarea prin cercetare, care inițiază elevul în specificul cercetării, fără a considera că rezultatul este ceva nou pentru domeniu, ci doar pentru el”Unele opinii consideră că descoperirea nu este o metodă în sine, ci însăși strategia euristică de învățare, cu sistemul de metode coresunzătoare implicate: observația, munca cu manualul, experimentul, modelarea etc.
Premisa de la care se pleacă constă în delimitarea a ceea ce este util și oportun să dăm elevului de-a gata și ceea ce este necesar să lăsăm acestuia să descopere prin propria inițiativă.
Exemplu: La lecția Chemarea Apostolilor la propovăduire (clasa a VII-a) li se cere elevilor să citească din Sfânta Scriptură Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, capitolul al 10-lea, versetele 1-4, apoi să identifice numele celor 12 Apostoli aleși de Mântuitorul.
Algoritmizarea este o altă metodă didactică, des utilizată în predarea Religiei, care „angajează un lanț de exerciții dirijate, integrate la nivelul unei scheme de acțiune didactică standardizată, care urmărește îndeplinirea sarcinii de instruire în limitele demersului prescris de profesor în sens univoc”. Reușita metodei depinde de calitatea algoritmilor aleși de a interveni ca modele operaționale care eficientizează activitatea de învățare prin intermediul aplicării unor reguli, formule sau coduri de acțiune didactică exacte și riguroase.
Brainstorming-ul reprezintă „o variantă a dezbaterii în activitățile specifice pedagogiei adultului, în domeniul formării inițiale și, mai ales, în cadrul formării continue a cadrelor didactice”. Această metodă urmărește realizarea unei dezbateri în cadrul unui grup de douăzecitreizeci de persoane care dețin un anumit standard informațional valorificabil pe baza întrebărilor-problemă lansate de cadrul didactic. Scopul central îl reprezintă enunțarea a cât mai multe puncte de vedere, căci nu calitatea contează, ci cantitatea. De aceea se admit și ideile așazise bizare, nonstandard. Nimeni nu are voie să critice, să contrazică, să ironizeze. Evaluarea propriu-zisă a soluțiilor preconizate se realizează după un anumit timp, prin compararea și selectarea ideilor valabile sau prin combinarea acestora în complexe explicative sau operaționale pentru problema pusă.
Din datele relatate anterior se poate concluziona faptul că, activitatea de predare-învățare-evaluare beneficiază, practic, de numeroase metode didactice.
Calitatea muncii cadrului didactic depinde de modul cum sunt utilizate aceste metode; ele constituie o sursă însemnată de creștere a eficacității și eficienței învățământului. Alicându-se metode diferite se pot obține diferențe esențiale în pregătirea elevilor. De asemenea, însușirea unor cunoștințe noi poate deveni mai dificilă sau mai ușoară pentru unii și aceeași elevi, în funcție de metodele utilizate. În același timp, se poate constata că exersarea funcțiilor intelectulae este condiționată nu numai de conținuturile date, ci și de forma în care acestea sunt aduse la cunoștința elevilor, adică metodele utilizate.
Nu există act de predare și învățare care să nu includă, cu necesitate, în structura lui, un anumit fel de a se proceda, o anumită tehnică de execuție, de realizare a acțiunii respective. Fiind cel mai intim legată de activitatea cadrului didactic, metoda este și terenul pe care se poate manifesta cel mai mult spiritul său de inovație și creativitate didactică.
Alte metode utilizate în activitatea didactică de astăzi Lumea contemporană se caracterizează printr-o nouă revoluție științifică și tehnică, prin preocupări tot mai intense pentru protejarea mediului înconjurător, prin democratizarea societății pe plan mondial, prin creșterea spiritului de cooperare, prin organizarea timpului liber pentru divertisment, educație permanentă și interes față de promovarea valorilor morale etc. Noua revoluție științifică și tehnică se manifestă prin dezvoltarea tehnologiilor de vârf și printr-o gigantică mișcare de idei, de invenții și de descoperiri, care au drept consecință informatizarea societății, mobilitatea profesiunilor, apariția unor discipline noi, cu implicații asupra conținutului și metodologiei învățământului, amplificându-i caracterul formativ-educativ și democratic.
Ideea fundamentală a reformei învățământului este aceea de a crea structuri pentru o democratizare reală a învățământului și o creștere a eficienței școlii românești. Noile structuri ce vor fi create vizează toate nivelurile învățământului, conținuturile acestuia (planuri, programme, manuale), obiectivele pedagogice, metodologia proceselor de predareînvățare-evaluare.
Ca urmare a acestor imperative au fost conturate noi metode didactice, care contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ, desfășurat în școală. Dintre aceste metode fac parte: metoda instruirii programate, metoda instruirii asistată de ordinator, cubul, analiza de situație, turul galeriei, mozaicul, metoda KL W, metoda ciorchinelui, metoda photolangage.
Instruirea programată este o metodă modernă care organizează acțiunea didactică, aplicând principiile ciberneticii la nivelul activității de predare-învățare-evaluare, concepută ca „un sistem dinamic, complex, constituit dintr-un ansamblu de elemente și interrelații”.
Metoda instruirii asistată de ordinator (IAO) este „metoda care valorifică principiile de modelare și de analiză cibernetică a activității de predare-învățare-evaluare în contextul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale”. Procesul informatizării instruirii reflectă progresele uriașe înregistrate la nivelul unui model cultural afirmat gradual, la scară socială, prin: dezvoltarea tehnologiilor de informare și comunicare; aplicarea acestor tehnologii la nivelul unor servicii informaționale; extinderea lor ca sisteme informaționale, integrabile și la nivel individual în „casa electronică", operabilă inclusiv, sau mai ales, în plan educațional.
Instruirea asistată pe ordinator devine astăzi o nouă cale de învățare eficientă, valabilă la toate nivelurile, treptele și disciplinele (pre )școlare și universitare. Resursele sale interactive angajează practic „o modalitate de articulare a diferitelor categorii de valori, teorii și cunoștințe existente în planurile și programele școlare de astăzi și de mâine”.
Cubul este o altă metodă modernă aplicată cu succes în activitatea didactică și se numește astfel deoarece are forma unui cub desfășurat. După precizarea ternei, pe fiecare față a cubului elevul va avea de realizat diverse sarcmi: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. La final cubul va putea fi reconstituit și stabilite câteva concluzii.
Analiza de situație este o metodă asemănătoare cu cea a studiului de caz. Ceea ce le diferențiază este faptul că, în studiul se face referire la evoluția unui obiect (persoană), iar în analiza de situație se studiază condiția care determină evoluția entității (persoană, obiect, fenomen). Această metodă pune accent pe: redarea (povestirea) unei situații, analiza cauzelor reale sau presupuse, precizarea condițiilor care au determinat apariția acestei situații, analiza minuțioasă a acestor indicii, trasarea concluziilor.
Turul galeriei este o metodă care impune împărțirea colectivului (patru sau cinci grupe). Se stabilește o ternă, după care aceasta va fi tratată de fiecare grupă, fără stabilirea strategiilor și metodelor. Se expun apoi rezultatele activității ca într-o galerie. În timp ce fiecare își prezintă activitatea desfășurată, celelalte fac comentarii asupra celor audiate.
Mozaicul este o metodă modernă de învățământ ce presupune parcugerea următorilor pași: anunțarea ternei, pregătirea formatorului cu fișa de lucru, împărțirea colectivului în grupe de câte patru, distribuirea fișelor la fiecare grupă. Trebuie precizat faptul că sarcinile de pe fișa de lucru diferă de la o echipă la alta. După studiul tematic, fiecare elev devine „expert" în informația respectivă. Experții într-o anumită problemă se vor roti în celelalte grupuri. Cunoștințele sunt sistematizate de către profesor și comunicate tuturor elevilor.
Metoda KLW (în termeni educaționali – Ce știu ?/Ce vreau să știu ?/Ce-am învățat?). După anunțarea ternei, se cere elevilor să realizeze un tabel cu cele trei rubrici. Copiii sunt împărțiți în echipe și completează tabelul. La final se citesc și comentează cele notate. Metoda facilitează transferul rapid de informații și captează, într-un mod deosebit, atenția elevilor.
Metoda ciorchinelui se aplică în scopul definirii unor concepte. Se folosesc cunoștințele (experiențe) acumulate. Se notează o noțiune într-un cerc, după care în alte cerculețe, legate unul de celălalt, se scriu sinonime sau unele expresii ale căror înțeles este legat de noțiunea dată. Se discută idee cu idee și se face o judecată de valoare asupra ideilor elaborate de elevi. Astfel se asigură accesibilitatea informațiilor și, totodată, participarea activă a elevilor.
Metoda photolangage reprezintă crearea unui ansamblu de fotografii sau desene variate puse la dispoziția elevilor ca „intermediar" pentru a facilita conversația pe un subiect dat. Poate fi o serie generală aleatorie sau specializată, axată pe o anumită temă. Grupajul de fotografii este folosit pentru a realiza o punte de comunicare între cadrul didactic și elev, având ca intermediar tema de discuție propusă.
Metoda presupune patru etape: prezentarea obiectivului și a derulării activității; etapa de selecție individuală, la alegere; lucrul în grup pe baza alegerilor individuale; analiza lucrărilor.
I.3.2. Mijloace de aplicare a educației religioase în funcție de dezvoltarea psihologică a copilului
Înainte de a aborda subiectul referitor la conținutul și metodele educației creștine, trebuie să ne concentrăm atenția asupra copiilor pe care dorim să-i educăm. Care sunt stadiile pe care ei le parcurg, care sunt nevoile și disponibilitatea lor de a învăța, care sunt interesele și capacitățile lor? Pentru că lucrarea de față se adresează în special pastorației copiilor din ciclul primar și gimnazial vom prezenta doar copilăria de la 6 la 10 ani și copilăria târzie, de la 10 la 13 ani.
Copilăria mijlocie, de la 6 la 10 ani. Copiii din această grupă de vârstă au ieșit pe deplin din lumea imediată a mediului familial. Ei merg la școală, au prieteni și adversari proprii, de care părinții nu știu. Ei singuri trebuie să judece și să stabilească relații. Trebuie să se conformeze regulilor și relațiilor unei lumi mai mari – școala, vecinătatea, strada, tabăra de vară. Fac comisioane sau merg singuri la magazin pentru a cumpăra ceva. Învață să cunoască regulile – nu doar cele stabilite de părinții lor, ci și cele ale școlii sau cele reprezentate de polițiștii de pe stradă, sau regulile stabilite de alți copii. Tot ceea ce admiteau fară tăgadă până acum este treptat testat și supus comparației. Pe cât de mult crește recunoașterea legilor și a regulilor, pe atât se mărește și tentația de a le încălca – de a fura lucruri, de a vorbi urât, de a invidia pe alții pentru ceea ce au.
Copilul trebuie să stabilească un nou tipar al relațiilor cu semenii lui. Mulți copii resimt o mare dificultate în a armoniza aceste relații. Ei nu se mai mulțumesc să rămână singuri în munca și în jocul lor, deși nu au învățat cum să se joace și să muncească împreună. Spiritul de ceartă manifestat la această vârstă este un fel de expresie embrionară a spiritului de grup, întrucât ei încearcă să stabilească noi tipare și tocesc marginile ascuțite. Ei pot suferi conștient din cauza sentimentului de trădare sau de respingere în relația lor cu alți copii. Cel mai bun prieten al unui copil își face brusc un alt prieten și, chiar dacă acest fapt este temporar, suferința produsă este puternică și reală. Profesorul are un prestigiu uriaș, înlocuindu-l cumva pe cel al părintelui. Noi dușmănii și prietenii lărgesc și îmbogățesc mediul emoțional.
Pe parcursul acestei perioade are loc o importantă dezvoltare mentală. Simțul cauzei și al efectului se dezvoltă, la fel și capacitatea de a organiza și a clasifica ceea ce este concret și real pentru el. Este interesat de crearea unui plan simplu și de îndeplinirea lui. Acest fapt se reflectă în jocul lor. Dar el nu înseamnă pur și simplu repetarea unei acțiuni plăcute – târârea jucăriilor, realizarea unor simple structuri din cuburi, aruncarea și prinderea mingii; poate fi destul de antrenant și complicat, cum ar fi formarea unui club sau a unor simple jocuri în echipă, jocul de-a războiul, de-a spitalul sau simularea vorbirii la radio ori la televizor, interpretarea rolului unei secretare sau trăirea unor aventuri în care interpretează un rol.
Această schimbare de mentalitate va influența și interesul manifestat față de povești. Ei vor manifesta interes în raportul cauză-efect și, în ascultarea povestirilor biblice, ei vor arăta interes pentru planul lui Dumnezeu față de lume. ”Scopul nostru este acela de a trezi în copil conștientizarea prezenței lui Dumnezeu, a acțiunii Lui în viața noastră, a relației noastre cu Dumnezeu. Istorisirile biblice sunt tocmai o reflectare a acestei realități, realitatea unei întâlniri cu Dumnezeu”.
Care sunt ideile doctrinare, ,,ideile despre Dumnezeu aflat în relație cu omul” pe care le putem transmite copiilor din categoria de vârstă șapte-zece ani? Ei sunt pregătiți să primească ideea de Dumnezeu drept creator al universului. Ideea poate căpăta înțeles religios numai dacă ne minunăm în fața lumii create. Din păcate, manualele de religie nu merg mai departe de niște simple expresii sentimentale legate de frumusețea stelelor, a norilor și a munților. Copiii ar trebui să trăiască experiența minunării față de evenimentele naturale. De exemplu, cuvintele biblice „Apoi a zis Dumnezeu: «Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod» pot avea o semnificație pentru copii dacă ei privesc întregul proces. Astfel pot fi realizate simple experimente sau poate fi arătat un film despre creșterea plantelor. Multe alte aspecte ale creației pot fi ilustrate în moduri similare. Copiii pot ajuta la realizarea unor postere despre utilizarea apei, a focului, a atmosferei etc. Va fi de mare folos pentru profesor ca el să se familiarizeze cu manualele de științe folosite la clasa corespunzătoare din școlile publice, pentru a ilustra în moduri imaginative istorisirea creației. Astfel, în mintea copilului, se va crea o punte peste hiatul dintre ceea ce învață la școala de duminică și ceea ce învață în școala publică, hiat ce pregătește calea de izolare a religiei într-un compartiment aparte, cel al „cunoștințelor de duminică", ce nu are nimic în comun cu „cunoștințele din timpul săptămânii".
Altă idee despre Dumnezeu, pe care copiii sunt gata să o asimileze, este aceea că Dumnezeu are grijă de noi, că ne protejează. Și aici trebuie să ne confruntăm cu experiența de viață a copiilor, cu capacitatea lor înnăscută de a supune lucrurile testului comparației. La televizor ei văd tot felul de accidente și de evenimente tragice, care fac parte din „meniul" zilnic al copilului. Istorioare biblice, precum cea despre cei trei tineri aruncați în cuptorul încins, nu trebuie folosite ca dovadă că noi nu trebuie să ne temem de foc. Mesajul istorioarei este răspunsul dat de cei trei tineri regelui: Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna ta, o, rege! Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi (Daniel 3, 17-18).
Există numeroase întâmplări biblice care ne relatează despre pronia lui Dumnezeu în momente de pericol, despre faptul că Dumnezeu îi lasă pe oameni să sufere uneori, dar întotdeauna Își aduce aminte de ei și le întoarce suferința în bine. Copiii pot recunoaște că dificultățile ar putea fi necesare pentru a călăuzi o persoană. Istoria lui Iosif, cea a lui Balaam si a asinului său, a Profetului Iona si a multor altora sunt relevante în acest scop.
Deși este prea devreme pentru a discuta cu copiii problematica suferinței și, în special, cea a suferinței drepților, uneori acest lucru este inevitabil. Putem creiona în mintea lor imaginea lui Iisus Hristos ca Cel care a fost nevinovat, dar Care a acceptat suferința, însă suferința și moartea Sa nu au însemnat sfârșitul, întrucât El S-a ridicat din morți. Dacă copiii au asimilat într-adevăr cu mintea și cu compasiunea inimii lor istoria Patimii și a Învierii Mântuitorului, atunci le-am oferit un fundament pentru o abordare creștină a problemei suferinței.
Până când copiii nu acumulează un bagaj de istorioare biblice ușor de reținut și care să le placă, care să reflecte iubirea, grija și pronia lui Dumnezeu, este mai mult decât inutil să-i învățăm simplele afirmații de genul ”Dumnezeu ne iubește”, ,,Dumnezeu este iubire” ,,Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu”.
Un aspect foarte dificil al educației religioase este cel al deprinderii copiilor cu rugăciunea. La o vârstă mai fragedă, simpla acțiune de a sta în picioare sau de a îngenunchea, de a-și face semnul crucii sau de a repeta anumite cuvinte este suficientă pentru a considera că copilul se roagă. Acum, rugăciunea lor zilnică oscilează între o repetare obligatorie a rugăciunilor învățate pe dinafară și o rugăciune de cerere, uneori spontană: ,,Te rog, Doamne, fa ca mâine vremea să fie bună!", ,,Ajută-mă să primesc de ziua mea o bicicletă!", ,,Ajut-o să se facă bine!" Ambele aspecte ale rugăciunii sunt valide și legitime, dar mai este nevoie de încă ceva. Acest „încă ceva" nu poate fi impus de nimeni, el poate doar să se nască în sufletul copilului. Datoria dascălului este cea de a se asigura că obiceiul rugăciunii rămâne un fel de disciplină și că ea nu devine ceva mecanic, înlăturându-se astfel posibilitatea unei rugăciuni autentice. Este util să li se sugereze copiilor că ei se pot ruga pentru motive ce îi preocupă în mod real – pentru cineva pe care îl cunosc și care este bolnav sau care are un necaz, spre a mulțumi lui Dumnezeu pentru un dar special pe care l-au primit, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu într-o situație dificilă.
După cum am observat, copiilor din această categorie de vârstă li se pare mai dificil să participe la slujbele bisericești. Ei îi deranjează mai puțin pe adulți și sunt mai familiarizați cu slujbele, dar deseori le consideră extrem de plictisitoare.
O oarecare instruire liturgică poate fi foarte folositoare. Interesul față de ceea ce văd în biserică, va fi stimulat prin studierea arhitecturii bisericii, cu explicația scopului, a semnificației și a utilizării obiectelor. Învățarea despre sfinții și despre întâmplările zugrăvite în icoane le oferă ceva la care să se uite și să mediteze. Faptul că înțeleg ordinea Liturghiei, succesiunea momentelor ei majore, îi va ajuta să urmărească slujba. Procesul de învățare a acestor lucruri ar trebui să implice foarte multă activitate creativă din partea copiilor – modele simple, diagrame, poze, calendare etc.
Mai eficientă decât toate aceste etape de instruire este găsirea unor ocazii în care copiii să participe activ la slujbe. Să se permită unui cor junior să cânte câteva răspunsuri, să fie primiți în altar cât de mulți băieți este posibil, fetele să fie implicate în decorarea bisericii, în punerea și în scoaterea lumânărilor, în distribuirea de fluturași etc. Ori de câte ori are loc o procesiune ar trebui făcut un efort special pentru a-i implica și pe copii. Pot fi găsite diferite ocazii, potrivit obiceiurilor și tradițiilor locale, dar este important să se păstreze în minte dorința de a găsi prilejuri pentru participarea activă a copiilor.
Atât profesorii, cât și părinții pot direcționa atenția copiilor asupra observării unor aspecte din timpul slujbei bisericești. De câte ori folosește preotul Evanghelia? Cum și când folosește cădelnița? Câte procesiuni există în timpul Sfintei Liturghii? Câți sfinți poți recunoaște în icoane? Astfel de întrebări și altele asemănătoare pot fi distribuite copiilor de către profesor înainte de a participa la Sfânta Liturghie și rezultatele pot fi verificate în duminica următoare.
Pentru copiii din categoria de vârstă șase – zece ani putem trece puțin mai departe în explicarea semnificației Sfintei Împărtășanii. Accentul principal rămâne pe Cina cea de Taină și pe ceea ce a făcut și a zis Iisus. Putem adăuga acum ideea de daruri. Primirea și oferirea de daruri înseamnă mult pentru copiii de această vârstă. Ei mizează pe daruri, așteaptă daruri și se gândesc la daruri. De asemenea, sunt și foarte nerăbdători să le ofere – să pregătească cadouri de Ziua Mamei, să alcătuiască nesfârșite liste cu oameni cărora își propun să le ofere daruri de Crăciun – toate acestea sunt foarte importante pentru ei. Le putem povesti istorioare din Vechiul Testament despre unele daruri și sacrificii aduse lui Dumnezeu și aceste întâmplări vor servi drept fundament pentru înțelegerea darului constând în viața Sa, oferit nouă de Iisus Hristos. Ideea de jertfa nu ar trebui să fie o chestiune menționată doar o singură dată, ea poate fi ilustrată și prezentată prin mai multe istorioare. Sfânta Împărtășanie este darul oferit nouă de Iisus Hristos, sfânta hrană, sfânta masă pe care El o împărtășește cu noi, pentru ca noi să putem trăi cu El. Noi acceptăm acest dar și încercăm să-I aducem micile noastre daruri, încercând să trăim așa cum Își dorește El să trăim. Aceste idei trebuie să fie prezentate prin istorioare și exemple, cu explicații foarte scurte și simple; dar impresionarea minții copilului cu aceste imagini servește drept un fel de pregătire pentru creștere și înțelegere.
Un eveniment major al experienței liturgice a copiilor din timpul copilăriei mijlocii este participarea la Taina Spovedaniei. Cele trei Taine pe care le-au primit până acum le-au fost administrate fără a se pretinde înțelegere din partea lor. Dar Taina Pocăinței implică un sentiment și o înțelegere reale, personale.
General vorbind, copiii din această categorie de vârstă acceptă principiul supunerii. ,,A fi bun" înseamnă a-și asculta părinții, profesorii. A nu-i asculta înseamnă „a fi rău". De asemenea, ei recunosc și acceptă principiul de „drept și nedrept”: de obicei sub forma protestului împotriva nedreptății manifestate față de ei: ,,Profesorul este nedrept!" „Ai trișat!" Băieții vor tinde să admire bravada și curajul ca pe o virtute, chiar și atunci când sunt folosite neînțelept, cum ar fi cățăratul într-un loc periculos. Fetele vor fi mai deschise în exprimarea sentimentelor de tandrețe, de compasiune și de afecțiune. Gelozia, sentimentele de inferioritate, de respingere sunt destul de dese, dar aproape involuntare, neraționalizate. ,,Păcatele" recunoscute sub această denumire de către copii sunt, în general, încălcarea unor reguli sau săvârșirea a ceva interzis. Neatenția având ca urmare o nenorocire, cum ar fi spargerea a ceva sau cauzarea unui accident, este ușor considerată drept păcat. Copiii acceptă rară tăgadă standardele familiei și le folosesc ca grilă, pentru a discerne între bine și rău.
Conceptul creștin de moralitate pe care trebuie să-l predăm copiilor merge mai profund însă. Trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că păcatul semnifică mai degrabă o destrămare a relațiilor decât încălcarea unei reguli. În practică, aceasta însemnă că, pe parcursul copilăriei, noi trebuie să dezvoltăm în copii aprecierea relațiilor personale, începând cu relațiile cu oamenii aflați în imediata apropiere și continuând cu relațiile cu Dumnezeu. Copilul trebuie să experimenteze ce înseamnă „a fi de încredere" și „a avea încredere", să înțeleagă și să recunoască ceea ce simt alți oameni, să aibă compasiune și să fie prietenoși, să ierte și să fie iertați, să primească și să ofere ajutorul. Putem face aceasta prin istorioare alese astfel încât copiii să se identifice cu evenimentele relatate în ele. Permițându-le copiilor să „interpreteze" spontan și să dramatizeze povestirea, îi ajutăm să înțeleagă mai bine semnificația ei.
Copilăria târzie, de la 10 la 13 ani. La această vârstă copiii sunt mai puțin spontani și mai conștienți de sine. Spre sfârșitul copilăriei târzii, o persoană a acumulat știința, atitudinile și standardele de bază care îi vor defini personalitatea. Copiii sunt capabili să asambleze ideile creștine fundamentale la care au fost expuși, într-o viziune asupra lumii destul de coerentă, chiar dacă simplă. Misiunea educației creștine pe parcursul acestei perioade este să-i ajute în acest demers. Ea trebuie să fie relevantă pentru experiența lor de viață, pentru interesele și curiozitatea lor, pentru cunoștințele secularizate pe care le dobândesc în școală, pentru relațiile umane pe care le dezvoltă. Cu alte cuvinte, doctrina creștină care li se predă trebuie să devină parte din propria lor gândire și cunoaștere a vieții, ca o experiență totalizatoare.
Considerăm că următoarele teme ar trebui să se regăsească în conținutul educației oferite în ultimele clase de gimnaziu ale școlii duminicale:
Dumnezeu Creatorul: Cât de multe ne poate spune știința despre originile lumii noastre? Cum se potrivesc acestea cu credinta noastră crestină? Crearea omului si teoria evoluției. Responsabilitatea omului în lumea creată de Dumnezeu. Ce sunt minunile? Viitorul lumii noastre.
Iisus Hristos: Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Toti acesti termeni sunt familiari copiilor, dar ei trebuie să capete sens. Nu trebuie predat doar aspectul doctrinar referitor la Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, ci și semnificația lui Iisus Hristos în viața personală a fiecăruia. Ce înseamnă pentru mine Iisus Hristos? În ce fel viața mea este influențată de El? Cred că ar trebui acordată o anumită atenție istoricității Noului Testament și valabilității sale, ca document istoric. Ar trebui explicat conceptul de tradiție bisericească și validitatea ei. Semnificația mântuirii nu ar trebui predată într-un mod care să facă trimitere la un eveniment care a avut loc acum 2000 de ani, ci la faptul că este reală și importantă în viața fiecăruia. Ce înseamnă mântuirea în viața elevului de 11 ani? Îl poate interesa?
Sfântul Duh: Copiii au învățat să vorbească despre Sfântul Duh în rugăciune, ei cunosc relatările evanghelice despre Epifanie și Cincizecime. Ideea lor cu privire la Sfântul Duh este aproape inevitabil asociată cu evenimente din trecut, dar cred că, până când ating vârsta de 11-12 ani, copiii sunt capabili să înțeleagă ideea de Dumnezeu-Sfântul Duh și de putere de viață dătătoare a Sfântului Duh, care-i afectează în mod personal, în propria lor viață desfașurată aici și acum. Una dintre temele cruciale pentru această perioadă o reprezintă învățarea înțelegerii semnificației Tainei: Ce sunt Sfintele Taine? Cum mă afectează? În ce fel se modifică viața mea prin primirea Sfintelor Taine? Tot acum este importantă și dezvoltarea ideii despre Sfântul Duh ca prezență reală în propria lor experiență de viață.
Biserica: Copiii posedă acum o idee destul de corectă despre biserică, înteleasă ca asezământ, ca adunare, ca instituție. Ei au experiența Sfintei Liturghii, a Sfintei Împărtășanii și a Spovedaniei. În același timp, cu toții resimt în viața de zi cu zi faptul că ei reprezintă o mică minoritate de ortodocși trăitori într-o societate neortodoxă. Mulți dintre prietenii lor nu sunt nici măcar creștini, mulți sunt evrei, alții agnostici. Prietenii lor creștini și deseori chiar unul dintre părinți pot fi romano-catolici sau protestanți. Cum se împacă toate acestea? Propria lor experiență în ceea ce privește oamenii le spune că ortodocșii nu sunt mai buni decât ceilalți. În conversațiile personale dintre ei, încearcă uneori să-și dea seama și de obicei ajung la concluzia că oamenii cred în multe feluri și că toate modurile sunt bune.
Viața noastră: Există multe idei despre viață, despre fericire și nefericire, despre ceea ce este important și ce nu este, despre scopul vieții, pe care copiii noștri le captează din mediul în care trăiesc. Reclamele TV identifică în mod constant conceptul fericirii cu un brand de deodorant sau de țigări, ori cu slăbitul, sau cu utilizarea unui anumit timp de șampon. A fi atractiv este țelul suprem. Programele familiale pe care le privesc copiii sau cărțile pe care le citesc conțin povești cu final fericit, dar, de obicei, acest final fericit este identificat cu succesul. Personajul pozitiv se dovedește a fi mai puternic decât cel rău; cei săraci devin bogați; Tarzan reușește mereu să salveze; Batman ajunge întotdeauna la timp; dreptatea prevalează asupra nedreptății.
Este necesar să introducem un înțeles creștin în demersul copilului de a înțelege ce este fericirea, nefericirea, succesul sau eșecul.Viețile sfinților, cum ar fi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, cele ale Sfinților Chirii și Metodie, ale Apostolilor Petru și Pavel, conferă suficient material pentru a discuta despre ceea ce reprezintă eșecul și succesul din punct de vedere creștin.
Toți copiii trebuie să înfrunte într-un moment sau altul problema îmbolnăvirii, ori a nefericirii sau a suferinței de o anumită natură. Cel puțin, îi învăța că există întotdeauna un anumit rost al suferinței. O cercetare interesantă a textului Evangheliei poate fi făcută de către copii, căutând cuvintele pe care le folosea Hristos atunci când vindeca suferinzii. În acel moment, noi putem pre-zenta ideea că Dumnezeu a creat o lume bună, nu și suferința. Duhul Răului a adus suferință în lumea noastră. Dumnezeu ne ajută să biruim suferința prefăcând-o în ceva bun, făcându-ne mai buni. (A se vedea, de exemplu, mențiunea Sfântului Pavel despre ghimpele din trup (ll Cor.12, 7).
Studiul Sfintelor Taine către sfârșitul copilăriei târzii ne permite să le înfățișăm copiilor numeroase aspecte ale sensului vieții. De exemplu, studierea Tainei Cununiei poate oferi, într-o formă foarte simplă, noi perspective asupra întregii teme a relațiilor dintre bărbat și femeie și a sexului – despre care, până la această vârstă, copiii au dobândit destul de multe informații și idei, provenind din diverse surse. Căutând la Facerea 1, 26-30 și Facerea 2, 24, elevii pot descoperi datoriile încredințate omului de Dumnezeu: să domine pământul și toate lucrurile create, să cultive roadele pământului, să se căsătorească și să aibă copii. Apoi, într-o discuție, poate fi evidențiat modul în care omul a folosit greșit aceste daruri. Responsabilitatea sa de a avea grijă de lume s-a transformat într-o dominație egoistă; utilizarea firească a roadelor pământului a devenit lăcomie și împreunarea a doi oameni, prin căsătorie, a devenit autosatisfacerea instinctelor fizice. Studierea ritualului Tainei Cununiei poate arăta cum creștinii sunt ajutați să stabilească adevărata valoare a unirii bărbatului cu femeia, în cadrul căsătoriei.
O altă temă evitată de obicei si fată de care copiii mai mari arată deseori un real interes este tema morții. Ce se întâmplă după moarte? De ce ne rugăm pentru morți? Moartea este un lucru rău sau bun? De ce permite Dumnezeu moartea copiilor și a tinerilor? Putem găsi referințe în doctrina Bisericii, dar oricare ar fi răspunsurile date, ele vor trebui să treacă testul realismului destul de pragmatic al copiilor. Răspunsurile noastre nu pot fi abstracte, ci trebuie să aibă un sens, în termenii experienței de viață a copiilor.
Cultul bisericesc: Multe lucruri pot fi făcute și în clasă, pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă semnificația slujbelor și să o exprime prin ceva făcut de ei înșiși. Rugăciuni familiare – Tatăl nostru, de exemplu – pot fi analizate în profunzime și pot fi realizate postere care să ilustreze tâlcuirea fiecărei cereri. Realizarea de banere, modele, diagrame, calendare și de alte obiecte care să accentueze semnificația ritualurilor și a sărbătorilor oferă copiilor ocazia de a-și exprima propria gândire. Realizarea unui film de către copii – de exemplu, pentru a ilustra cererile unei litanii – poate deveni o formă de învățare creativă.
Orice se face trebuie să aibă ca scop aprofundarea înțelegerii semnificației subliniate; lucrarea trebuie să fie un act creativ autentic din partea copilului; tehnica și realizarea proiectului nu trebuie să consume prea mult timp și să fie foarte complicate.
Dacă învață să cunoască părțile Bibliei folosite în timpul slujbelor bisericești la care participă și cum să găsească lecturile corespunzătoare, ei se vor familiariza și mai mult cu Scripturile.
Este general recunoscut faptul că ținerea sărbătorilor Bisericii (cu excepția Crăciunului și a Paștelui) s-a depreciat mult în societatea contemporană. Însăși ideea de festivism în legătură cu sărbătorile bisericești a dispărut în mare măsură. Astfel, prima noastră datorie este aceea de a-i pregăti pe copii pentru evenimentele calendaristice, prezentându-le semnificația, nu doar din perspectiva unei comemorări a unui eveniment care s-a petrecut cu mult timp în urmă, ci din punctul de vedere al importanței pe care o are el pentru mine acum. Și această explicație trebuie să treacă testul gândirii realiste a copiilor. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu poate fi prezentată ca un „punct de întâlnire" dintre Vechiul și Noul Testament, ceea ce suscită din partea copiilor doar un interes pur teoretic. Dar ea poate fi folosită pentru a le crește atitudinea de apreciere față de vârsta înaintată – a înțelepciunii, loialității, speranței și credinței membrilor familiei înaintați în vârstă-, însoțind-o cu o discuție despre modul în care oamenii bătrâni își aduc încă partea lor de contribuție la viață. Sau poate fi folosită pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă și mai profund persoana Născătoarei de Dumnezeu – Theotokos -, tânăra mamă care, în acel moment de bucurie, a ascultat rară teamă cuvintele „și prin sufletul tău va trece sabie". Mai sunt probabil și alte aspecte care pot fi accentuate. Astfel de lecții ar trebui predate înainte, astfel încât, atunci când vine sărbătoarea respectivă, copiii să știe ce înseamnă.
Deși este mai ușor să comunici la nivel intelectual cu copiii mai mari, este mult mai greu să pătrunzi în propria lor viață spirituală și morală. Mare parte a dificultății stă în faptul că, într-o anumită măsură, ei au învățat să se conformeze standardelor cerute. Când le place un adult – un preot, un profesor sau un prieten mai mare -, ei vor încerca să-l mulțumească oferind răspunsul corect și reacționând emoțional într-un mod care să câștige aprobarea. De aceea, nu toate sentimentele pe care le exprimă în exterior sunt cu adevărat autentice.
Mi se pare că la această vârstă noi trebuie să „luăm de bună" viața spirituală și morală a copiilor noștri. Știm că ea există, știm că ea funcționează și crește în modul său tainic. Trebuie să o respectăm pe ea și lucrările sale, chiar mi se pare că la această vârstă noi trebuie să „luăm de bună" viața spirituală și morală a copiilor noștri. Știm că ea există, știm că ea funcționează și crește în modul său tainic. Trebuie să o respectăm pe ea și lucrările sale, chiar și atunci când acestea rămân ascunse de ochii noștri. Noi o putem hrăni prin istorioare adecvate – biblice, istorice din viețile sfinților sau din viața de zi cu zi – și prin întrebări și discuții care îi ajută să obțină o perspectivă mai bună și să înțeleagă noi puncte de vedere. Dar, de cele mai multe ori ceea ce le râmâne din toate acestea ne este necunoscut nouă.
Întrucât copiii mai mari au atins un grad mai ridicat de maturitate și de independență, o nouă și importanta experiență poate fi adăugata vieții lor în biserică. Taberele de vară mănăstirești, retragerile în meditație și pelerinajele oferă ocazii de a învăța din experiența relațiilor personale și a împărtășirii unor responsabilități. Deși sunt încă prea mici pentru a planifica și a organiza ei înșiși astfel de expediții, copiii își diversifică experiența de viață și își manifestă independența când iau parte la astfel de proiecte.
Cap. II. Pastorația copiilor prin activități catehetice
Poate cea mai mare provocare pentru Biserică o constituie în prezent educația creștină a copiilor și tinerilor. Asistăm la transformări majore în societatea actuală, atât în exteriorul, cât și în interiorul acesteia. Astăzi, constatăm că s-a schimbat structura interioară a omului însuși. În acest context, al frământărilor multiple, al confuziilor de ordin existențial și spiritual, Biserica se află în situația de a găsi noi strategii de catehizare și de a asigura un dialog eficient, ziditor cu toți credincioșii ei, indiferent de vârstă, de timp sau de loc. „Făcând parte din tehnologia educațională colectivă, promovată de numeroase orientări psihopedagogice actuale, cateheza de grup, pe lângă faptul că oferă un cadru propice dezvoltării personalității moral-duhovnicești și stimulării creativității, este și un mijloc remarcabil de învățare a adevărurilor de credință și de formare duhovnicească atât a copilului, cât și a persoanelor de alte vârste. Se impune însă o nouă viziune catehetică, hristocentrică și pnevmatizată, care să aibă drept scop nu doar simpla informare teologică, ci înduhovnicirea copilului”. Un asemenea demers propune programele catehetice ale Patriarhiei Române, care are ca finalitate unirea cu Hristos și creșterea în Hristos.
III.1. Proiecte catehetice în Patriarhia Română
Procesul de revigorare a catehezei parohiale, desfășurat într-un mod organizat, dar și cel de reactivare a componentei didactice a slujirii preoțești au început odată cu implementarea programului catehetic „Hristos împărtășit copiilor”. Prin acest program, parohiile au fost îndemnate și susținute să-și reia structural activitatea catehetică cu copiii și tinerii, formând grupe catehetice pe diferite vârste. S-a pus la dispoziția preoților și cateheților un set de instrumente catehetice (curriculum biblic, ghidul pentru elevi și cateheți, cursuri de pregătire, metode și strategii de aplicare) necesare desfășurării unei cateheze în acord cu cerințele și exigențele actuale.
O contribuție majoră la optimizarea demersului catehetic parohial a reprezentat-o implementarea proiectului ”Alege Școala!”. Pentru o bună armonizare/dezvoltare a domeniului catehetic, la nivel central și eparhial s-au înființat birouri de catehizare a tineretului. Noua structură catehetică avea să se extindă la nivel de protopopiat sau de cerc misionar. Această inițiativă a generat înființarea unor sectoare sau departamente eparhiale de tineret, s-au înființat noi organizații de tineret, pe lângă cele deja existente (de ex. ATOR – Asociația „Tineretul Ortodox Român”). De menționat sunt și centrele cultural-catehetice care și-au făcut apariția, prin care s-au derulat activități și programe catehetice locale și regionale (tabere de creație, întâlniri ale tinerilor ortodocși – ITO, filantropie, voluntariat etc.), în unele cazuri, prin încheierea unor parteneriate cu unități de învățământ și cu alte instituții.
„Suntem martori ai reînchegării unei linii de pastorală-catehumenală dinamice, active, în Biserica Ortodoxă din România. Numai cine nu vrea sau e rău intenționat, nu vede eforturile și roadele din proiecte majore ca „Hristos împărtășit copiilor” sau ”Alege Școala!”, fără să amintim de sutele de inițiative ale comunităților parohiale care privesc pastorația și catehizarea tineretului și pruncilor”.
În mesajul adresat elevilor, părinților și profesorilor, la începutul anului școlar 2010-2011, Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL a rezumat esența acestor proiecte: ”În completarea orei de religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtășit copiilor" și „Alege Școala", propune să refacă legătura copiilor cu o comunitate vie, mărturisitoare și rugătoare. Prin aceste proiecte ea se străduiește să-i integreze pe copii în duhul prieteniei și al comuniunii, să prevină abandonul școlar în familiile sărace și în cele în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduiește să suplinească lipsa de afecțiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentați și-i încurajează să-și cultive talantul în folosul Bisericii și al societății”.
III.1.1. Proiectul național "Hristos împărtășit copiilor"
Istoric. Acest proiect a fost inițiat cu aproximativ 17 ani în urmă (1996) în America de WORDIRECT, o organizație creștină non-profit, dezvoltată de „Gospel Light Worldwide”, apoi a fost exportat în Europa. Spre deosebire de alte metodologii de studiu biblic, specifice, în general, lumii protestante, acest proiect este, dintru început, ortodox și a apărut ca reacție împotriva lumii secularizate americane. A fost derulat și de Biserica Ortodoxă Rusă, care s-a confruntat în ultimii ani cu secularizarea masivă și, care, de asemenea a gândit un proiect pentru tineri, prin care să-i aducă mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu și în care să se prezinte mesajul și Cuvântul lui Dumnezeu într-o formă atractivă, ușor de înțeles și de asimilat.
Până în prezent, proiectul a fost lansat și se află în plină desfășurare în următoarele țări: Albania, Armenia, Bosnia, Georgia, Egipt, Liban, Federația Rusă, Bielorusia, Polonia și România. Următoarea țară în care va fi lansat acest proiect este Grecia. În aceste țări s-au tradus și tipărit, cu adaptare la specificul și tradiția fiecărei Biserici locale, ghidurile catehetice ortodoxe publicate în limba engleză, avându-i ca autori pe Dr. Constance Tarasar, Pr. John Matusiak și Valerie Zahirsky
Programul catehetic s-a dezvoltat și pentru că, în general, în Biserica Ortodoxă lipsea cateheza biblică, fiind redusă în foarte multe situații la serviciul divin, fără a face obiectul unui studiu separat, mai aprofundat, decât în puține cazuri, unde vocația catehetică s-a dovedit un dar exemplar.
În România, proiectul a fost lansat de către Biserica Ortodoxă Română în parteneriat cu Organizația WorldVision România în anul 2006, potrivit hotărârii nr. 4508 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adoptată în ședința Sa din 17-18 ianuarie 2006, când s-a luat în discuție adresa Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nr. 9320/16.11.2005, cu privire la editarea unui ghid catehetic „Hristos împărtășit copiilor”. În urma discuțiilor în plen și la propunerea Comisiei Teologice și Liturgice, Sfântul Sinod aprobă editarea ghidului catehetic „Hristos împărtășit copiilor” în vederea distribuirii lui la parohiile din cadrul Patriarhiei Române.
După un experiment prelungit de doi ani și jumătate, s-a demonstrat că acest proiect este viabil și că acolo unde a fost implementat a avut roade, putând fi un proiect care să suplinească această nevoie a Bisericii și să o împlinească.
A doua hotărâre a Sfântului Sinod a avut loc în luna iulie a anului 2008 (hotărârea nr. 1924) adoptată în ședința Sa din 8-9 iulie 2008, când s-a luat în dezbatere referatul Sectorului teologic educațional nr. 1924/2008, cu privire la înființarea, în cadrul Sectorului teologic educațional al Patriarhiei Române, a unui Birou de catehizare a tineretului Birou de catehizare a tineretului, în vederea dezvoltării proiectului „Hristos împărtășit copiilor”.
Într-o primă conferință națională (27-28 august 2008, București) dedicată acestui proiect, au fost dezbătute toate provocările născute de acest proiect, până la acel moment. Tot ceea ce s-a consemnat atunci s-a sintetizat într-un set de recomandări și concluzii, care au fost prezentate Sfântului Sinod în ședința din 28 octombrie 2008 și care a aprobat în întregime acest set de recomandări (Hotărârea 5180) . Astfel, aceste recomandări au primit un temei legal, instituindu-se astfel o întreagă structură catehetică în Biserica noastră. Ca urmare a acestei hotărâri, la nivelul fiecărei eparhii din țară și din străinătate s-a dispus înființarea unui birou de catehizare a tineretului, desemnarea unui inspector responsabil cu reorganizarea catehezei la nivelul parohiei, activitatea catehetică urmând a constitui unul dintre criteriile de promovare a personalului clerical. Potrivit dispozițiilor date, în procesul verbal anual de inspecție a protopopilor, va fi inclusă și activitatea catehetică.
Astfel, proiectul „Hristos împărtășit copiilor“a fost preluat în totalitate de către Biserica Ortodoxă Română, fiind extins la nivelul întregii Patriarhii.
Scopul proiectului „Hristos împărtășit copiilor" este de a pune la dispoziția preoților și cateheților un set de instrumente catehetice de care au nevoie pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învățăturile biblice și a-i ajuta astfel să atingă maturitatea credinței, precum și de a organiza „Școala de Duminică” la nivelul parohiei, ca soluție pentru dezvoltarea unui profil moral autentic înrădăcinat în universul valorilor creștine.
Obiectivul general este aducerea copiilor și tinerilor mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu și de Biserică, prin modelarea sufletelor lor după chipul lui Hristos.
Nevoia acoperită de acest proiect provine, pe de o parte din necesitatea urgentă de a oferi copiilor Cuvântul lui Dumnezeu într-o formă atractivă, care să le deschidă inimile spre un set de valori autentice într-o lume seculară înțesată de pseudovalori, pe de altă parte din golul care s-a format în societatea românească, după perioada comunistă. Importanța proiectului rezidă în generația care acum se formează și devine responsabilă pentru viitorul țării.
Beneficiari. Proiectul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani din toate eparhiile și parohiile din Biserica Ortodoxă Română.
Complementaritatea cu ora de religie. Programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor” este un program instructiv complementar orei de Religie”. Relația dintre ora de religie și ora de cateheză propusă prin acest proiect este una de complementaritate, pentru că scopul final este același (formarea caracterului religios moral creștin, ca viață în Hristos prin Duhul Sfânt), cateheza având, totuși, unele avantaje majore. Ora de cateheză nu este constrânsă de o strategie exterioară Bisericii, ci este parte a misiunii Bisericii.
Nu este constrânsă de timp și nici de spațiu, întrucât preotul poate folosi pentru buna desfășurare a acestui proiect biserica sau spațiul eclezial și, de asemenea, prin aceste ore de cateheză se oferă copilului o viziune asupra învățăturii creștine, care depășește vârsta școlii și care se dorește să fie fundament pentru tot restul vieții. De asemenea, prin aceste ore desfășurate în biserică, copilul va rămâne în permanentă legătură cu biserica. Proiectul se adresează copiilor pentru că ei sunt cei mai expuși la pericolul secularizării și, de asemenea, ei vor fi enoriașii de mâine ai fiecărei parohii, cei care oferă un viitor Bisericii.
III.1.2. Proiectul național "Alege Școala"
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română, prin Sectorul teologic-educațional, în parteneriat cu Fundația World Vision România și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a inițiat și derulat, începând cu luna septembrie a anului 2009 și până în anul 2015, Proiectul ”Alege Școala”.
Proiectul „Alege Școala!“ nu este un proiect separat de activitatea de catehizare, el fiind gândit ca un mod de a ajuta preoții și copiii din parohii să înțeleagă mai bine metoda de catehizare a proiectului „Hristos împărtășit copiilor“ și să susțină începerea efectivă a activităților cu grupa de copii în parohie, acolo unde demersul catehetic este mai anevoios și să consolideze activitatea catehetică cu copiii, acolo unde ea este în desfășurare. proiectul „Alege Școala!“ este parte integrantă a programului de catehizare „Hristos împărtășit copiilor“, aplicat de Patriarhia Română, fiind dezvoltat împreună cu acesta.
Motivația Proiectului. Un punct de plecare important în realizarea acestui proiect l-a reprezentat pericolul abandonului școlar, pericol observat pentru un număr îngrijorător dintre copiii participanți la acest program și favorizat de o sumedenie de factori, cum ar fi: accentuarea sărăciei în zonele rurale, dar și în cele urbane marginale, plecarea părinților la muncă în străinătate, lipsa motivației de a continua studiile și de a rămâne în sistemul educațional, dar și lipsa de perspectivă socio-profesională pe fondul absenței din societatea timpului nostru a unui sistem de valori sănătos.
În acest context, obiectivul general al proiectului ”Alege Școala” îl constituie prevenirea și combaterea fenomenului de părăsire timpurie a școlii și prevenirea delincvenței juvenile, prin dezvoltarea și derularea unor activități catehetice, de tip „Școală de duminică" și „Școală după școală", organizate în fiecare parohie, precum și participarea copiilor la tabere de vară și concursuri de creație, toate vizând promovarea valorilor creștine în vederea sporirii motivației educaționale a elevilor cu vârste între 6 și 16 ani.
Obiectivele specifice:
OS1. Înființarea unui număr de 53 de Centre Educaționale Inovative "Alege Școala!", cu o abordare preventivă prin fumizarea serviciilor de consiliere și asistență educațională, prin organizarea de programe de tip „Școală după școală", "Școală de duminică", și una corectivă, prin fumizarea serviciilor de consiliere pentru părinți, prin dezvoltarea mecanismului de colaborare între actorii cheie, precum și implementarea campaniilor de conștientizare.
OS2. Fumizarea serviciilor de consiliere și asistență educațională, pentru un numar de 1.325 de elevi, provenind din regiunile specific, și sprijinirea participării acestora în mod regulat la activitățile educaționale specifice vârstei lor, pentru achiziția competențelor cheie, necesare menținerii în educație, inclusiv consilierea părinților acestora. Se va realiza profilul social și cel psihologic al elevilor selectați și se vor fumiza servicii de consiliere și asistență educațională. Consilierea părinților va fi realizată de către personalul centrelor înființate prin proiect, pentru a-i responsabiliza pe aceștia în legătură cu educația copiilor lor. Realizarea unui "tool-kit", în 7 module, pentru orientarea și consilierea elevilor și a factorilor implicați în proiect.
OS3. Dezvoltarea unui program cu caracter corectiv, pentru un numar de 318 persoane, care au părăsit timpuriu școala, de la nivelul ISCED 1-2, provenind din regiunile specific, avandu-se în vedere servicii de orientare și consiliere, educație remedială, sprijin financiar și campanii de conștientizare.
OS4. Organizarea a 13 campanii de creștere a gradului de conștientizare în regiunea specifică, în vederea informării, conștientizării, valorificării și diseminării informațiilor privind proiectul și rezultatele acestuia, adresate familiilor și comunităților, în legatură cu riscurile pe termen lung, pe care le reprezintă marginalizarea, neintegrarea școlară și social.
OS5. Dezvoltarea unui mecanism de colaborare între factorii cheie implicați in procesul educațional, respectiv școli, instituții locale, servicii publice sociale și de sănătate, ONG-uri și antreprenori locali, prin înființarea, dezvoltarea și consolidarea unei rețele și parteneriat, pentru prevenirea abandonului școlar, menținerea în educație, inclusiv prin schimbul de bune practici și integrarea acestora, vizite de studiu, organizarea de seminarii, conferințe.
Etapele dezvoltării proiectului la nivel național. Proiectul s-a încadrat în linia de finanțare a proiectelor strategice nr. 61, ,,A doua șansă în educație", axa prioritară 2, domeniul major de intervenție 2.2., ,,Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii".
I. În anul 2009, Patriarhia Română, în parteneriat cu Fundația World Vision România, a început implementarea proiectului ”Alege Școala” în 10 Eparhii, pe o perioadă de 34 de luni (septembrie 2009- iunie 2012), în trei Regiuni de dezvoltare – Nord-Est (județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui), Sud-Muntenia (județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman) și București- Ilfov.
II. Extinderea proiectului ”Alege Școala” la nivel național: pentru o perioadă de 36 de luni (august 2010 – iulie 2013) proiectul a cuprins de această dată 19 eparhii, din 5 regiuni de dezvoltare: Nord-Vest (județele Bihor, Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Cluj și Bistrița Năsăud), Sud-Vest (județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea), Sud-Est (județele Brăila, Buzău, Constanța, Tulcea, Galați și Vrancea), Vest (județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș) și Centru (județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu).
III. Din luna aprilie 2014, până în luna decembrie 2015, pentru o perioadă de 21 de luni, Fundația World Vision România, în parteneriat cu Patriarhia Română, a derulat Proiectul ”Alege Școala” în 12 județe ale țării, în 3 regiuni de dezvoltare: Vest (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș), Sud-Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea) și Nord-Vest (Bihor, Cluj și Bistrița-Năsăud), ce corespund aproximativ teritoriilor canonice a trei mitropolii – Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, Mitropolia Olteniei și Mitropolia Banatului – în cadrul cărora funcționează zece eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române.
IV. Din luna martie 2015, până în luna noiembrie 2015, pentru o perioadă de 9 de luni, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în parteneriat cu Patriarhia Română, a derulat Proiectul ”Alege Școala”, în 15 județe ale țării, în 4 regiuni de dezvoltare – Nord-Est, București – Ilfov, Sud Muntenia și Sud-Est, din mediul rural și urban de la nivelul învățământului preuniversitar, cu preponderență din zone foste industrializate, în care rata șomajului depășește cu 20% media existentă la nivel național și care sunt izolate, lipsite de mijloace de comunicații și infrastructura este slab dezvoltată.
Activitățile proiectului. Activitățile din cadrul acestui proiect sunt reflectate în trei direcții principale: acțiuni adresate formatorilor (sesiuni de formare), acțiuni adresate copiilor (prin activități tip Școala de Duminică și Școala după Școală (Afterschool), tabere de creație și un concurs cu premii) și acțiuni adresate părinților ( campanii de conștientizare).
1. Activități adresate formatorilor
În cadrul proiectului, au fost organizate mai multe sesiuni de formare, pentru preoții și profesorii de religie care să lucreze apoi cu copii în cadrul sesiunilor de cateheză. Printre formatori s-au numărat cadre universitare și academice, reprezentanții ai Ministerului Educației, preoți, reprezentanți ai Biroului de catehizare al Patriarhiei Române, experți din partea World Vision.
Fiecare sesiune de formare s-a desfășurat pe parcursul a două zile: prima zi fiind rezervată pregătirii teoretice, iar a doua, prezentării modalităților practice de aplicare a cunoștințelor dobândite.
Printre temele abordate în cadrul seminariilor de formare s-au regăsit: asumarea vocației de părinte în familie, impactul culturii televizorului asupra educației copilului, criza valorilor și lipsa de modele în relația biserică-școală-familie, drama abandonului școlar, reflecția și soluția pastorală a Bisericii, metode practice de educație religioasă în parohie.
Scopul sesiunilor de formare a fost specializarea participanților în elaborarea și derularea de activități de informare, sensibilizare și prevenire, îmbunătățirea gradului de motivație și de implicare voluntară a participanților, preoți, profesori, membri ai comunității și elevi, scăderea nivelului de toleranță față de abandonul școlar în familie, consolidarea relevanței Bisericii Ortodoxe Române pentru echilibrul societății românești.
Atelierul, sesiunea de formare, a avut la bază un manual și un suport de curs (un toolkit educațional structurat în 7 module) ce a oferit indicațiile și materialele necesare pentru a dezvolta sau îmbunătăți cateheza parohială.
2. Activități adresate copiilor
Proiectul a propus dezvoltarea unui program special pentru menținerea elevilor în educație și prevenirea părăsirii timpurii a școlii care a inclus:
Înființarea unui număr de 53 de centre inovative Alege Școala! cu o abordare preventivă, dar și una corectivă. Astfel s-a realizat serie impresionantă de așezăminte speciale dedicate activităților cu copiii și tineri, în preajma bisericii sau în curtea bisericii, având dotări adecvate funcției sale educaționale: bibliotecă, echipament de proiecție, compartimente memoriale (muzeu parohial, expoziție etnografică, galerie de artă, icoane etc.), având ocrotitori spirituali sfinți (Sf. Chirii al Ierusalimului la Tg. Mureș, Sf. Ioan de Kronstadt la Alba Iulia-Mihai Viteazul, Sf. Ciprian la Limba, Sf. Treime la Hăpria, Sf. Ioan Valahul la Cut, Sf. Eftimie la Tibru etc.), ori personalități cu o vocație catehetică exemplară (Teofil Părăianu la Alba Iulia-Orizont, Episcop Vasile Coman la Deal, Sebeș etc.).
Aplicarea toolkit-ului educațional în 7 module pentru orientarea și consilierea elevilor și a factorilor implicați în proiect.
Organizarea de activități tip Școală de Duminică și Școală după școală. ”Școala de duminică” și ”Școală după Școală” sunt programe de educație non-formală, care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani, parte a grupului țintă, vizat de proiectul ”Alege Școala”. Aceștia se reunesc în spații pusă la dispoziție de formatorul local, în cazul de față părintele paroh, în grup de minim 9 – 15 persoane și dezvoltă diverse activități: confecționarea unor craft-uri, pictură, desen, lectură, muzică, piese de teatru, sau chiar vizionarea unor filme. În interiorul grupului format, tinerii se pot exprima liber în legătură cu problemele care determină lipsa de interes față de școală, pot vorbi despre problemele care apar în mediul școlar, familial, sau în comunitatea în care trăiesc și pot astfel beneficia de consiliere și sprijin din partea formatorului. Temele de educație morală au fost corelate cu realitățile mediului din care provenea fiecare copil, în vederea conștientizării necesității școlii pentru formarea lor profesională viitoare. Toate acestea au avut ca scop crearea unei coeziuni a grupului, prin contactul direct față în față cu preotul, profesorul și noul grup de prieteni, cât și crearea de noi modele de orientare, care să impună ulterior un anume stil de gândire și comportament.
Organizarea a 12 sesiuni de tabere de creație și a unui concurs cu premii
Organizarea a 13 campanii de creștere a gradului de conștientizare adresate familiilor și comunităților în regiunea specifică în vederea informării, conștientizării, valorificării și diseminării informațiilor privind proiectul și rezultatele acestuia.
Dezvoltarea unei platforme virtuale pentru diseminarea informației și schimb de experiență. Prin intermediul acesteia s-a dorit dezvoltarea unui mecanism de colaborare între factorii cheie implicați în procesul educațional pentru prevenirea abandonului școlar și menținerea în educație.
3. Taberele de creație ”Licăr de lumină”
Taberele de creație ”Licăr de lumină” s-au desfășurat în perioada vacanțelor de vară conform unui grafic și unui program zilnic, pe grupe de vârstă, fiecare tabără având o perioadă de minim 5 zile. Taberele s-au ținut la Centrul Cultural Pastoral Sfântul Daniil Sihastrul de la Mănăstirea Durău, Centrul Social Pastoral Sfânta Cruce al Mănăstirii Caraiman, Centrul Social Cultural al Mănăstirii Miclăușeni și Complexul turistic Sfântul Nicodim al Mănăstirii Tismana.
Copiii au participat la trei ateliere de creație:
un atelier de creație religioasă, care a constat în confecționarea de diferite obiecte religioase din diverse materiale;
un atelier religios, care a cuprins activități legate de studiul Bibliei, de orientare turistică, de lecții demonstrative, rugăciunea de dimineață, seară, participarea la Sf. Liturghie;
un atelier de pictură, care s-a bazat pe desen și grafică.
Pe lângă aceste ateliere, tabăra a avut în fiecare seară și un film tematic, film care a fost urmată de o dezbatere cu copiii.
Prin participarea la activități de creație artistică, în cadrul atelierelor de educație plastică, dar și de dezvoltare a unor abilități practice din tabere, copiii și-au dezvoltat creativitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetică dar și motivația de a continua școala.
4. Concursul de creație ”Alege Școala”
Tema concursului din fost ”Biserica și Școala din sufletul meu” iar copiii participanți la concurs, s-au putut înscrie la una dintre cele trei secțiuni: literară, artistică și multimedia. Paleta de lucrări a fost largă, la secțiunea literară, copiii având de ales între eseu, scrisoare către Dumnezeu, articol de ziar, poezie, povestioară moralizatoare, rugăciune către Dumnezeu. Secțiunea artistică i-a inițiat pe școlari în desen sau pictură și fotografie. Tot aici au putut să descrie un joc imaginat chiar de ei. La secțiunea multimedia, copiii au avut de ales între a realiza un interviu audio sau video cu un preot sau profesor de religie, a face o prezentare Powerpoint sau a realiza un scurt metraj.
Obiectivele asumate și realizate prin concurs au fost : înțelegerea valorilor copilăriei ca etapă esențială în formarea personalității copiilor; stimularea creativității prin realizarea/redactarea unor creații artistice, plastice, literare sau teologice; dezvoltarea imaginației și a încrederii în talentul lor; utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise; dezvoltarea competențelor lingvistice și a abilităților artistice; interpretarea plastică a unui mod de a-și petrece copilăria; socializarea și culturalizarea elevilor și a comunității; integrarea copiilor de vârstă școlară și formarea unei atitudini favorabile față de școală; identificarea elevilor cu devieri comportamentale și cuprinderea lor într-un program de reabilitare socio-emoțională și comportamentală de tip „Școala de duminică".
Raportul final al proiectului ”Alege Școala”
„Alege Școala!" a reprezentat un proiect cu profunde ecouri pe plan național și internațional (peste 15.000 de preluări înregistrate în presa și peste 700.000 de postări în mediul online).
Grupul‑țintă înregistrat și monitorizat a cuprins 31.954 de copii vulnerabili, la care se adaugă un număr cel puțin egal de copii care au beneficiat indirect (în sensul în care nu au fost înregistrați) de activitățile proiectului, 1.808 părinți au fost înregistrați, la care se adaugă cel puțin 30.000 de părinți beneficiari neînregistrați care s‑au bucurat de beneficiile proiectelor, 11.790 de copii participanți la tabere; au fost organizate 295 de sesiuni de tabără, 3.363 de parohii implicate din cuprinsul întregii țări, 247 de sesiuni de formare pentru preoți, 127 de profesori angajați în proiect, 103 centre educațional-inovative înființate, două rețele virtuale create în proiecte, 106 persoane acreditate ca „lucrător de tineret”; au fost create: două cursuri de formare pentru preoți, un toolkit în șapte module pentru activități cu copiii, un curs de formare pentru ocupația „lucrător de tineret” și un volum de modele catehetice.
Ca beneficii s‑au acordat 33.488 de premii în cadrul concursurilor organizate în toate cele patru proiecte, cu o valoare ce depășește 4.000.000 lei și, de asemenea, s‑au acordat 11.800 de premii în cadrul taberelor pentru fiecare copil participant, ajutoare financiare lunare pentru familiile cu dificultăți în a‑și întreține copiii, în cuantum de 2.075 familii, cu o valoare de 300 lei lunar, subvenții pentru copiii participanți la programul „A doua șansă”, în cuantum de 400 lei lunar pentru 418 copii. La acestea se adaugă alte numeroase beneficii acordate centrelor înființate, coordonate de preoții responsabili angajați în proiect (103 centre) împreună cu școlile partenere. De asemenea, publicarea unui studiu, rezultat al cercetării realizate în proiect, intitulat „Studiu psihologic complex și integrat asupra factorilor de risc ai abandonului școlar”.
II.2 Ghiduri catehetice și alte resurse catehetice
II.2.1. Ghidurile catehetice. Aducerea Cuvântului lui Dumnezeu mai aproape de copii și tineri într-o formă atractivă și creativă, ușor de înțeles și de asimilat se realizează în cadrul proiectului „Hristos împărtășit copiilor“ prin intermediul ghidurilor catehetice (anexa 1). În total, vor fi editate 12 volume, fiecare volum fiind împărțit în două părți (două cărți distincte) a câte 18 lecții fiecare.
Până acum, această inițiativă s-a materializat prin tipărirea Ghidului de cateheză pentru parohii și a Îndrumarului pentru catehet pentru categoria 9-10 ani, având tema „Viața noastră cu Dumnezeu”, și pentru categoria 11-12 ani, cu tema „Cu noi este Dumnezeu”.
Ghidurile catehetice sunt concepute într-un limbaj aflat în concordanță cu nivelul de înțelegere al fiecărei vârste, de la 6 la 17 ani. Metoda folosită are trei componente: descoperirea, interacțiunea și aplicația.
Ghidurile catehetice nu se substituie manualelor de religie folosite în școli, nu le înlocuiesc, ci reprezintă instrumente complementare de lucru de care preoții și cateheții au nevoie pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învățăturile biblice și a-i ajuta astfel să atingă maturitatea întru credință. Sunt concepute astfel încât să asigure interactivitatea în cadrul lecțiilor de cateheză și implicarea directă a copiilor în procesul de învățare.
Noutatea pe care o aduc aceste ghiduri catehetice o reprezintă metoda modernă de predare a unor cunoștințe religioase (biblice, liturgice, istorice, aghiografice, iconografice), precum și accentul pe însușirea și aplicarea în viața de zi cu zi a acestor cunoștințe.
Predarea este centrată pe copil. Aceasta înseamnă că activitatea catehetului, înțelepciunea Sfintelor Scripturi, resursele curriculum-ului și puterea lui Dumnezeu sunt toate concentrate pe fiecare elev și către progresul său spre deplina maturitate spirituală.
Lecțiile aduc Cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu-l întotdeauna cu experiențele de viață personale ale copilului, extinzându-l și la nivelul familiei. Noutatea pe care o aduce „școala de duminică“ prin aceste ghiduri catehetice propuse o reprezintă metoda modernă de predare a unor cunoștințe religioase (biblice, liturgice, istorice, aghiografice, iconografice), precum și accentul pe însușirea și aplicarea în viața de zi cu zi a acestor cunoștințe. Fiecare lecție are, la sfârșit, o serie de îndrumări practice, strâns legate de conținutul respectivei lecții, reunite sub titlul “Acasă și în familie”. Catehizarea efectuată după metoda propusă în ghidurile „Hristos împărtășit copiilor” creează o adevărată emulație religioasă în sânul familiei, copilul fiind în permanență îndemnat să discute cu ceilalți membri ai familiei, să rezolve sarcinile propuse pentru acasă și să aplice, în viața de zi cu zi, cunoștințele dobândite prin cateheză.
Elevul este călăuzit să descopere el însuși adevărul prin activitatea proprie. Această metodă prezintă avantajul implicării active și directe, al participării afective și efective a lui la procesul învățării și al cunoașterii. Nu este vorba doar de acceptarea pasivă a unor cunoștințe gata formulate. Ea are menirea de a dezvolta capacitatea de autoinvestigație a copilului, punând bazele unei gândiri autonome, învățându-l să descopere, să știe ce și cum să caute, să problematizeze, să vadă dincolo de aparențe cauza interioară a manifestărilor comportamentale, a atitudinilor, „îl ajută să descopere esența vieții, nu numai cu mintea, ci cu întreaga lui ființă“.
II.2.2 Curriculum biblic
În volumul „Viața noastră cu Dumnezeu”, ce se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 9 și 10 ani, sunt propuse, pentru a fi tratate, 36 de teme, împărțite pe 2 semestre. Întregul curs din anul I inițiază textele biblice de bază care ajută la stabilirea relației noastre cu Dumnezeu, începând cu crearea lumii și terminând cu Pogorârea Duhului Sfânt.
Prima parte (18 teme) tratează evenimente petrecute în Vechiul Testament. Aceste teme sunt: „Dumnezeu creează lumea”, „Dumnezeu l-a creat pe om”, „Adam și Eva calcă porunca lui Dumnezeu”, „Ascultarea lui Noe”, „Credința lui Avraam”, „Dumnezeu își ține cuvântul dat”, „O mireasă pentru Isaac”, „Un târg necinstit”, „Visul lui Iacob”, „Împăcarea fraților”, „Dumnezeu îl păzește pe Iosif”, „Iosif își ajută familia”, „Dumnezeu îl cheamă pe Moise”, „Dumnezeu eliberează poporul Israel”, „Dumnezeu călăuzește pe poporul Său”, „Cele 10 porunci și slujirea lui Dumnezeu”, „Nașterea Domnului”, „Botezul lui Iisus”,
În cea de a II –a parte a doua parte temele propuse sunt din din Noul Testament: „Hristos Își alege ucenici”, „Oamenii vor să-L vadă pe Hristos”, „O rugăciune smerită”, „Întoarcerea fiului risipitor”, „Samarineanul milostiv”, „Hristos ne învață să ne rugăm”, „Cine este cel mai mare?”, „Hristos ne învață iubirea”, „Lucrătorii cei răi”, „Femeile mironosițe”, „Intrarea Domnului în Ierusalim”, „Hristos a murit pe cruce”, „Hristos a Înviat!”, „Oameni pe care faptele i-au arătat prieteni ai lui Hristos”, „Iisus Hristos, Dătătorul de viață nouă”, „Hristos a venit pentru toți oamenii”, „Hristos S-a înălțat la cer” și „Pogorârea Duhului Sfânt”.
Temele propuse copiilor cu vârsta între 11 și 12 ani sunt cuprinse în volumul intitulat „Cu noi este Dumnezeu”. Iată care sunt acestea: „Țara Bibliei”, „Consemnarea Bibliei”, „Poporul lui Israel”, „Judecătorii și regii poporului lui Dumnezeu”, „Proorocii mântuirii”, „Ioan Înaintemergătorul”, „Fecioara Maria se supune voii lui Dumnezeu”, „Mântuitorul Se naște!”, „Mântuitorul făgăduit crește”, „Ioan botează și predică”, „Botezul lui Iisus”, „Iisus Se pregătește pentru misiunea Sa”, „Chemarea ucenicilor”, „Iisus învață și vindecă”, „Împărăția lui Dumnezeu este aproape”, „Parabolele împărăției”, „Semne ale Împărăției lui Dumnezeu”, „Trimiterea ucenicilor” , „Cine zic oamenii că sunt Eu?”, „Mântuitorul ne arată slava lui Dumnezeu”, „Păcat și iertare”, „Întoarcerea la Dumnezeu”, „Învierea și Viața”, „Șase zile până la Paști”, „Osana Fiul lui David!”, „Semne ale sfârșitului”, “Venirea Mirelui”, “Cina cea de Taină”, “A venit ceasul!”, “De la moarte la Viață”, “Văzând și crezând”, “O întâlnire la malul mării”, “Născut din apă și din Duh”, “Iisus se întoarce la Tatăl”, “O alegere importantă” și “Pogorârea Duhului Sfânt”. Fiecare lecție conține istorisiri din Biblie, exerciții, activități, scurte pasaje de lectură și poezii. Acestea au menirea de a arăta cum este utilizată Biblia în rugăciunile, imnele și în celelalte elemente care formează cultul ortodox.
Și aceste ghiduri catehetice sunt fidele principiilor de bază ale educației religioase și educației în general. De aceea, fiecare lecție respectă următoarea structură:
La început, o activitate prin care elevii vor fi ajutați să descopere ceva, reflectând asupra unei experiențe de viață care se află în strânsă legătură cu tema scripturisitică predată;
Lecția scripturistică cu activități de revizuire și fixare a cunoștințelor;
Activități sau secțiuni prin care se leagă lecția scripturistică de tradiția fiecărei comunități de credință și, aplicativ, de experiența de viață axată pe tema în discuție;
Un verset biblic de memorat;
Colțul casei și familiei ce cuprinde o activitate practică care să fie realizată de copil în clasă sau acasă: craft-uri, desene, diferite colaje, ș.a.
II.2.3. Îndrumătorul catehetic
Alături de ghidurile pentru parohii, un sprijin util în susținerea preoților cateheți este Îndrumarul pentru catehet. Acesta conține sugestii pentru introducerea și utilizarea materialului biblic, liturgic, doctrinal și spiritual în demersul educațional. Totodată, include și un rezumat al textului biblic, cel puțin o activitate referitoare la textul biblic relatat, materiale folositoare la sărbătorile și praznicele anului bisericesc, viețile sfinților, descrieri ale icoanelor, alte activități și ilustrații. Sugestiile prezentate aici sunt generale, flexibile, lăsând loc pentru prezentarea lecției în stil propriu. La unele lecții se poate începe cu textul biblic, urmând a se discuta despre sărbătorile din acea perioadă liturgică sau a se efectua unele exerciții practice prevăzute în ghidul elevilor. În săptămâna premergătoare unui praznic mare se poate vorbi mai întâi despre sărbătoare și apoi se poate trece la textul biblic, care s-ar putea să nu aibă legătură cu sărbătoarea respectivă.
II.2.4. Jurnalul catehetic
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod nr. 5180/2008, preotul paroh va întocmi un jurnal pastoral pastoral catehetic catehetic sau un caiet de evidență catehetică. Acest jurnal va conține: planificarea calendaristică a catehezelor (ziua, ora, tema), numele și prenumele copiilor (anexa 13), prezența copiilor care beneficiază de orele de cateheză (anexa 9), evidențierea diferitelor aspecte pozitive/negative întâmpinate în derularea programului catehetic, rapoarte ale lecției de cateheză, fișă de activitate. Pe baza lui se va putea face monitorizarea, evaluarea și verificarea activității catehetice dintr-o parohie.
II.2.5. Alte resurse catehetice
Alături de ghidurile menționate, pentru pregătirea și susținerea eficientă a unei cateheze, preotul/catehetul mai are nevoie de o serie de alte materiale didactice care le poate folosi și care plac copiilor, cum ar fi:
Mica Biblie ce cuprinde, pe lângă pericope scripturistice atent selectate, in capitole si subcapitole purtand titluri edificatoare, un numar mare de ilustratii reproduse dupa o lucrare mai veche (Biblia in imagini, Leipzig, 1860) contribuind la o mai bună înțelegere a textului biblic, înlesnind asimilarea lui mai ales de catre copii si tinerii credinciosi;
Revista ”Chemarea Credinței”, revistă a Patriarhiei Române, care apare la fiecare 2 luni. Conținutul revistei se adresează tinerilor și copiilor, dar și familiilor creștine, fiind un mijloc de formare și informare a copiilor asupra învataturii de credinta ortodoxa. Revista îmbină într-un mod dinamic și interactiv elemente de cultură teologică cu cele vizuale și cu materiale educative și jocuri specifice copiilor. De asemenea, revista conține și materiale pe teme literare si artistice;
Cărți de rugăciune pentru copii;
Viețile Sfinților povestite copiilor, cum sunt cele de la Editura Iona;
Cărți cu istorioare duhovnicești pentru copii (cum sunt cele care ne-au ramas mostenire de la părintele Cleopa, tipărite la Editura Sihăstria), ce conțin foarte multe istorioare cu talc, adevarate si pline de intelepciune;
toolkit-urile educaționale inovative, cu 7 module „A doua șansă de educație", material folosit pentru predare în cadrul Proiectului național ”Alege Școala” ce cuprinde lecții și întâlniri adaptate nevoilor elevilor, cadrelor didactice, formatorilor și tutorilor/părinților, de folos pentru nevoia de eficientizare a instrumentelor educaționale și de adaptare a acestora la competențele solicitate pe piața muncii;
Volumul de modele catehetice ”Alege Școala” – modele de bină practică, în care se prezintă proiectele, activitățile, realizările catehetice ale celor mai active centre cultural-catehetice din parohiile implicate în Proiectul Alege Școala, din toată Patriarhia Română.
Cărți de colorat, cum sunt de exemplu cele de la Editura Sf. Mina, ce cuprind planșe de colorat pe diferite categorii: Biserica; Obiecte de cult; Mă pregătesc de Sf. Paști; Sfinții prietenii noștri din cer; Minunile, darurile lui Dumnezeu pentru noi; ș.a.;
”Ne jucăm și despre Dumnezeu aflăm” și ”Năpârstoc, hai la joc!” carți în care cei mici vor descoperi învățăturile de credință ortodoxă într-o formă accesibilă și atractivă pentru ei. Volumele conțin numeroase jocuri atractive, rebusuri, labirinturi, cuvinte încâlcite, ghicitori, trasee cu obstacole, litere amestecate și multe alte compoziții poznașe îi invită pe cititori să-și pună la lucru atenția și perspicacitatea;
”Cântând să ne bucurăm!”, destinată copiilor de toate vârstele, cartea cuprinde o selecție de 34 de compoziții muzicale, împărțite în patru categorii: cântece religioase, colinde, compoziții de inspirație folclorică și cântece patriotice. Alegerea lor nu a fost întâmplătoare. Cartea este mai mult decât o culegere de cântări sau un manual de muzică. Lucrarea conține o serie de activități atractive, menite să îi ajute pe cei mici să-și dezvolte cultura generală. De asemenea, exercițiile propuse îi provoacă pe copii să-și antreneze gândirea și atenția;
Cartea "Prin joc spre viață" este o premieră în ceea ce privește educația non-formală prin intermediul jocului. Cartea se dorește să fie o abordare din perspectivă ortodoxă asupra animației socio-educative și este rezultatul muncii pr. Ovidiu Panaite și al unui grup de specialiști.
Cărți ce conțin piese de teatru pentru copii, inspirate din evenimente scripturistice (Noul Testament);
Planșe didactice, manuale școlare pentru ora de religie ortodoxă, manuale auxiliare ortodoxe pentru copii, și multe alte materiale didactice care acum se găsesc la pangarele bisericilor și în librăriile ce vând carte ortodoxă;
Nu în ultimul rând sunt resursele catehetice de pe site-urile ortodoxe de pe internet. De exemplu pe blog-ul http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/ care a fost creat pentru a împărtăși unii altora din experiența în educarea ortodoxă a copiilor, fie că ea se desfășoară în cadrul proiectului de mai sus, fie că nu, sau nu încă, dar și pentru a pune la un loc resurse, idei și materiale care să vină în sprijinul educatorului (fie cateheți, fie părinți) precum și alte resurse educaționale adecvate temelor abordate. Un alt exemplu este site-ul http://www.orthodoxabc.com/ro/ Lecțiile pentru școlile catehetice ortodoxe sunt elaborate de părinți, în colaborare cu profesorii școlilor catehetice, și revizuite de preoți. Materialele sunt redactate în limbajul de zi cu zi și includ ilustrații colorate, jocuri de cuvinte și activități de colorat pentru a consolida lecțiile învățate. De asemenea, este inclusă o ediție a profesorului pentru ca tinerii elevi să poată profita la maximum de fiecare lecție.
III.3 Strategii practice de aplicare în parohii
III.1 Pași de implementare
În vederea aplicării proiectului “Hristos împărtășit copiilor” la nivelul parohiei, este necesară parcurgerea mai multor etape sau pași de implementare:
Participarea preoților (a cateheților) la sesiuni de pregătire pentru proiect, prilej cu care vor fi introduși în problematica pe care proiectul o abordează, metoda și instrumentele de lucru folosite. Aceste sesiuni se pot organiza de către inspectorul eparhial de cateheză, responsabil cu reorganizarea catehezei la nivelul parohiei, iar întâlnirile preoților (a cateheților) se pot realiza la protoierii sau la Centrele cultural-catehetice existente deja în fiecare eparhie;
Evaluarea nevoilor spirituale ale copiilor din comunitate. Acest lucru se poate face prin aplicarea unor instrumente de evaluare simple cum sunt de exemplu: chestionarul (anexa 5) și focus-grupul (este o convorbire simultană cu mai mulți participanti – interviu de grup). Preotul poate discuta cu enoriașii în biserică, poate face această evaluare atunci când efectuează diferite vizite pastorale la casele credincioșilor sau poate merge la școala sau școlile din localitate pentru a cere sprijin și pentru a întâlni copiii în cadrul orei de religie;
Mobilizarea și implicarea laicilor. Preotul va prezenta enoriașilor în biserică inițiativa înființării unui Centrul parohial pentru copii și tineri, pentru derularea proiectului național pentru copii, al Patriarhiei Române, ”Hristos împărtășit copiilor”, dar și pentru derularea altor proiecte catehetice. Va sublinia că prima etapă a proiectului presupune recrutarea voluntarilor care vor desfășura activitățile centrului. Se vor căuta și identifica enoriașii sau credincioșii cu experiență didactică școlară și extrașcolară (profesori de religie, studenți teologi, alte cadre didactice cu alte specializări, psihologi, medici, ș.a.), cu experiență în formarea copiilor și tinerilor și cu abilități deosebite de comunicare, care au potențial și care doresc să sprijine biserica în organizarea Centrului de zi sau Școlii duminicale. Se poate apela și la cei care lucrează în diferite instituții (Școala, Biblioteca) sau diferite ONG-uri și asociații de voluntariat. Proiectul poate fi promovat și prin afișe (anexa 2), pliante (anexa 6) vizite pastorale;
Determinarea surselor de finanțare. Fondurile se pot asigura din bugetul propriu, al parohiei, de la bugetul local (conform Legii administrației publice locale 215/ 2001 republicată, art. 36, al. 6, lit. c) sau din donații. Se poate apela la enoriași, la părinții copiilor, la diferiți donatori, în general oameni interesați să investească în educația religioasă și în generația de mâine. Va fi nevoie de fonduri pentru amenajarea unui spațiu (anexa 3), pentru achiziționarea materialelor de lucru, pentru materialele didactice și consumabile, ș.a.;
Amenajarea unui centru al copiilor și tinerilor parohiei. Aceasta activitate reprezintă un pas important în reușita întregului proiect, având în vedere faptul că o mare parte din activitățile pentru copii se vor desfășura în acest spațiu. Centrul poate fi amenajat fie în casa parohială, fie în casa de prăznuire, biblioteca parohiei, fie într-o anexă a bisericii (dacă spațiul permite de ex. clopotnița) sau la școală, într-o clasă, sau la caminul cultural. Poate fi și un spațiu oferit de primărie sau de persoane juridice/ fizice din cuprinsul parohiei, organizat astfel încât să fie un cadru ospitalier și stimulativ de petrecere a timpului liber pentru copiii și tinerii parohiei;
Poate fi gândit ca un cabinet de religie, care să fie dotat corespunzător, în funcție de posibilitățile parohiei, cu mese, scaune, cuier, flipchart, icoane, materiale specifice fiecărei grupe, etc. Ar fi mult de folos dacă s-ar dota și cu aparatură electro-tehnică: videoproiector, ecran proiecție, laptop sau desktop, multifuncțional. Poate fi amenajată și o mică bibliotecă și, în funcție de spațiul disponibil, în aceeași încăpere sau alături, pot fi montate și instalate diferite jocuri (masă ping pong, masă de fotbal, coș de basket, ș.a.);
Determinarea numărului de copii care vor participa la activități. Pentru o activitate optimă este suficient pentru început un grup minim de 9 – 15 copii care ar putea beneficia de întâlnirile din cadrul proiectului, dar se poate avea în vedere înscrierea unui grup mai mare de copii, în funcție de spațiu, resurse umane și financiare și de timpul alocat. Astfel întâlnirile cu copiii din cadrul proiectului se pot desfășura, în timpul școlii, sâmbăta sau duminica, iar în vacanțe, de luni până vineri;
Stabilirea grupelor de copii. Dacă sunt mai mulți copii înscriși sau dacă sunt de vârste diferite, este indicat să fie împărțiți copiii în grupe de lucru. Acest lucru va fi de folos atât la activitățile catehetice, pentru că lecția de cateheză va fi adaptată vârstei și nivelului de înțelegere a copilului, dar și la atelierele tematice unde copiii, având deprinderi și dezvoltări psiho-fiziologice diferite, în funcție de vârstă, vor putea să lucreze în echipă, mai ușor și mai repede;
Achiziționarea materialelor de curs (ghidurile pentru profesor și diferite auxiliare, caiete de religie pentru copii) și a altor materiale necesare organizării sesiunilor de cateheză biblică. Centrele cultural-catehetice înființate deja, pot fi un sprijin acum și pot împrumuta sau chiar dona ghiduri pentru profesor, carți, jocuri și materiale de lucru și alte lucruri și materiale de folos.
Achiziționarea materialelor didactice necesare, în funcție de vârstele grupelor de copii, pentru și cu care se vor organiza catehezele biblice; materiale și rechizite pentru a realiza activități practice: coli xerox, diferite tipuri de hârtie, foarfece, lipici, creioane colorate, pixuri, caiete, mape, markere, ecusoane, foi flipchart, agrafe, capse, capsator, plicuri, perforator, scocth, scaune, mese, etc.
Planificarea calendaristică a catehezelor (pe semestre), conform ghidurilor, precum și stabilirea zilelor de întâlnire și a orelor la care se fac aceste întâlniri. Planificarea calendaristică pentru fiecare grupă a centrului va fi alcătuită de coordonatorul de grupă, cu avizul preotului. Pentru grupa de cateheză se poate folosi ghidul catehetic ”Hristos împărtășit copiilor”, împreună cu ”Îndrumarul pentru catehet” (vol. I și II).
Orarul grupelor (anexa 8) va fi stabilit de voluntari și de persoanele implicate, împreună cu preotul, ținând cont de programul de studii al copiilor/ tinerilor implicați în proiect și de vacanțele acestora. Va fi întocmit astfel încât, în timpul școlii, Centrul parohial pentru copii și tineri să fie deschis sâmbăta și/sau duminica, minimum 2 ore, iar pe perioada vacanțelor, poate să fie deschis și în fiecare zi, chiar și în condițiile în care nici o grupă nu-și desfășoară o activitate planificată. Aceasta pentru faptul că pot veni copiii pentru activități sportive (fotbal, tenis, basket, ping-pong, ș.a.) sau pentru a se înscrie sau pentru a participa la diferite acțiuni de voluntariat inițiate de parohie. Voluntarii vor stabili, de comun acord cu preotul paroh, cum se va asigura permanența în centru.
Pentru început, până la finalizarea amenajării centrului și identificarea mai multor profesori și voluntari, copiii pot fi chemați duminica sau sâmbăta, iar activitățile se pot ține de preot și se pot desfășura în biserică (Școală de duminică).
Stabilirea unui buget necesar pe fiecare sesiune. De-a lungul desfășurării activităților pentru copii, pe lângă asigurarea materialelor didactice, a fișelor de lucru, consumabilelor (creioane, pixuri, acuarele, cartoane, ș.a.) preotul (catehetul) poate să ia în calcul și pregătirea unor stimulente pentru copii: dulciuri, sucuri, ceai, covrigi, chiar colivă și alte produse ce le plac copiilor.
Obținerea acordului părinților. Se poate alcătui sau se poate cere de la celelalte Centre cultural catehetice, o cerere de înscriere pentru copii, care să fie completată de părinți și în care să își dea acordul pentru participarea copilului la activități (anexa 7).
Determinarea unei metode de evaluare a impactului precum și a formei de recompensare/stimulare a celor care s-au implicat în organizarea sesiunilor, dar și a copiilor. Pe toată durata proiectului, coordonatorul de proiect (preotul sau catehetul) va urmări derularea activităților, atingerea obiectivelor și a rezultatelor propuse. Se vor întocmi evidențe ale copiilor și tinerilor înscriși în centru și ale activităților realizate. În ultimele două luni ale proiectului, se vor aplica chestionare la nivelul comunității (cadre didactice, colegi, vecini ai copiilor și tinerilor prinși în program) și se va întocmi un raport final, cuprinzând analiza SWOT. Evaluarea va ține cont de următorii indicatori:
cantitativi: numărul de copii/ tineri beneficiari și numărul de ore ale grupelor centrului parohial, numărul de întâlniri cu scop educativ, recreativ, filantropic, numărul de materiale achiziționate pentru grupele de copii și tineri, numărul temelor abordate în cadrul acestui program
calitativi: gradul de implicare a copiilor și tinerilor în activitățile proiectului, interesul și implicarea membrilor comunității/ autorităților locale în aceste acțiuni, dorința și interesul beneficiarilor pentru replicarea proiectului, tematica abordată.
III.2 Desfășurarea activităților
Activitățile din cadrul proiectului ”Hristos împărtășit copiilor”, reprezintă o alternativă creștină pentru petrecerea timpului liber al copiilor și tinerilor, cu implicații religioase, socio-culturale pe termen lung. Se pot organiza mai multe activități:
Activități catehetice
Activități artistice și culturale: Atelier de pictură și desen; Atelier de literatură; Atelier de creație; Atelier de teatru; Atelier de muzică și cântare bisericească; Vizionare de filme și documentare
Activități de relaxare și divertisment: Jocuri și activități sportive; pelerinaje, excursii, drumeții; tabere creștine;
Premieri și aniversări;
Concursuri;
Activități social-filantropice
Pentru reușita și realizarea în bune condiții a acestor activități sunt câteva aspecte practice care trebuiesc cunoscute și asumate:
În primul rând, copilul dorește să se detașeze (să scape) de tiparele existente în școală. El nu mai vrea o altă oră de religie, care își are limitele și neajunsurile ei. La biserică nu mai există constrângerea vreunei note. El vine din plăcere, pentru a afla lucruri noi. Se așteaptă să găsească altceva. De aceea, ”preotul este chemat, ca prin tactul său pastoral și prin experiența sa didactică, să asigure un climat psiho-afectiv relaxant. O asemenea atmosferă are ca efect consolidarea grupului, asigurarea continuității lui, stimulează gândirea, creativitatea, comunicarea, oferă echilibru interior, încredere personală în exprimarea opiniilor, favorizează propria cunoaștere. Astfel întâlnirile de la biserică, catehetice, artistice sau recreative devin o adevărată sărbătoare a dialogului și a frățietății, în care copilul se simte în elementul lui, se poate deschide, spune ce gândește, ce simte, ce îl frământă, întreabă la rându-i, are sentimentul susținerii, comuniunii și comunicării sincere cu preotul și cu colegii săi”.
Așezarea copiilor în formă de U sau în cerc, pentru că acest lucru pe de o parte, le permite copiilor să-și vadă chipurile unii altora, iar pe de altă parte, liniștește gândirea, îmbunătățește concentrarea, diminuează neliniștea copiilor. ”Înșiruirea elevilor în sala de clasă, unii în spatele celorlalți pare atât de inofensivă, acest aranjament e nociv, generează distrageri și blochează inteligența. Înșiruirea elevilor le distruge spontaneitatea și siguranța în a-și expune ideile”.
Pentru o bună comunicare recomandăm ca în orice dialog, dintre copii preot sau catehet, precum și între copii, să se folosească prenumele (numele de botez) celui în cauză. Astfel, fiecare participant va purta un ecuson cu numele său. Din experiența noastră cunoaștem o serie din dificultăți întâmpinate de unii preoți în ceea ce privește cooptarea copiilor și a tinerilor în acest proiect, precum și în privința păstrării continuității grupului catehetic.
Alternarea activităților catehetice cu cele recreative și artistice. Fiecare lecție de cateheză se poate încheia, cu o activitate practică. Dacă activitățile sunt diverse, copiii nu se vor plictisi și vor dori să revină. Pot fi întrebați copiii ce vor să facă la următoarea întâlnire sau pot propune ei înșiși activități. De aceea, în afara lecțiilor de cateheză, preotul poate să implice copiii și în alte activități cu caracter formativ și recreativ: audiții și vizionări, tenis de masă, fotbal, volei, baschet, diverse jocuri, cercuri de pictură, literatură, muzică, folclor, teatru ș.a. Trebuie păstrat însă un echilibru între activitățile catehetice și cele recreative sau artistice.
Anunțarea/invitarea repetată a copiilor, în mod direct sau prin intermediul părinților (la sfârșitul Sfintei Liturghii sau a altor slujbe), afișarea anunțului la intrarea în biserică, publicarea repetată a anunțului în buletinul parohial sau pe site-ul parohiei;
Vizitarea copiilor la școală (se poate solicita sprijinul profesorului de religie sau a conducerii școlii). Preotul poate participa la ora de religie fie ca invitat fie ca și partener educațional. Copiii se bucură când preotul vine să îi vadă sau să desfășoare și la școală, din activitățile de la grupul de cateheză, oferindu-le astfel și copiilor care nu frecventează biserica (dar participă la ora de religie) posibilitatea de a cunoaște pe preot și de a afla că la biserică există un spațiu și timp dedicat copiilor.
Vizitarea copiilor acasă. Cu ocazia vizitelor pastorale de Crăciun, Bobotează, Paște și nu numai, preotul poate cunoaște mediul familial în care trăiește copilul. Așa va putea identifica mai bine, nevoile reale ale copilului sau familiei.
Coptarea profesorului de religie la activitățile de cateheză. Pe baza unui parteneriat între școală și biserică, este foarte bine când profesorul de religie este implicat la activitățile parohiei. De exemplu, profesorul poate veni, pe clase, în timpul orei de religie, cu copii la biserică pentru spovedit, împărtășit, activități catehetice. Poate organiza cu și pentru parohie, alături de copii, activități filantropice. Se poate implica cu copii în activități de voluntariat la biserică: pregătirea coronițelor pentru praznicul Floriilor, împodobirea bradului de Crăciun, ș.a. Apoi atât copiii cât și părinții care nu îl cunosc pe preot și activitățile de la biserică, au posibilitatea să afle de la profesorul de religie de modul frumos în care se poate continua ora de religie.
Implicarea copiilor în săvârșirea slujbelor religioase (rostirea crezului, a apostolului, implicarea în răspunsurile liturgice, aprinderea lumânărilor, tăierea anaforei, pregătirea cădelniței etc.).
Organizarea semestrială sau anuală a unor excursii sau pelerinaje la biserici, mănăstiri sau alte obiective de interes specifice zonei în care parohia și nu numai. Acestea au darul de a omogeniza grupul de cateheză, de a-i răsplăti pe copii, dar și de a duce noi copii care doresc să se înscrie și să participe la activitățile organizate de parohie.
Cu ocazia hramului bisericii sau la sărbătorile mari, preotul se poate îngriji de oferirea de mici premii sau cadouri (icoane, cărți etc.) copiilor, atât a celor înscriși la proiect cât și pentru ceilalți (de exemplu pentru cei care frecventează cursurile școlii aflate în proximitatea bisericii parohiale). Astfel, la sfârșitul anului școlar, pentru copiii cu rezultate bune la învățătură sau pentru olimpicii de la Religie, oferirea unei diplome din partea parohiei și a unui dar sau premiu, va motiva pe copii și pe părinții lor să reconsidere atât ora de religie cât și legătura cu biserica.
Aprecierea publică a copiilor în biserică, în fața credincioșilor, prezentarea publică a produselor realizate la cursul catehetic (icoane, desene, diverse obiecte etc.). Se poate organiza un Magazin al copiilor sau târguri de Paște, de Crăciun, cu scop filantropic, cu obiecte realizate sau donate de copii și credincioși. Aceste activități vor reuși să pună împreună părinții, copiii, bunicii, enoriașii și să îi apropie mai mult, să lucreze împreună, să facă fapte bune, să se sprijine unii de alții. Preotul va putea să aibă astfel, la biserică, o comunitate mărturisitoare, vie, dinamică, care pune rugăciunea în lucrare: ”Credința fără fapte, moartă este!” (Iacov, 2, 17)
Se poate realiza un blog sau site pe internet, pagină de Facebook, cu binecuvantarea ierarhului locului, unde se pot mediatiza activitățile parohiei și ale Centrului pentru copii, însoțite de filmări și fotografii, ca model de bune practici. De multe ori părinții nu participă la activitățile copiilor, dar doresc să vadă ce au făcut copiii la biserică. Totodată, pot prezenta, părinții sau enoriașii sau chiar preotul, folosindu-se de site-ul parohiei, ce activități frumoase se pot face la biserică cu și pentru copii, dar și pentru familiile creștine.
Pregătirea și susținerea unor concerte de colinde, scenete biblice, realizarea unor activități filantropice. Acestea permit preotului (catehetului) să valorifice dragostea și efortul copiilor, depuse la activitățile realizate, și oferă posibilitatea de a arăta copiilor că munca, dăruirea, jertfa lor, nu este în zadar, este plăcută lui Dumnezeu și oamenilor.
Este de un real folos de a-i invita și a-i implica și pe părinții copiilor în desfășurarea activităților Centrului parohial pentru copii și tineri, care pot deveni voluntari și susținători de nădejde. Am avut surpriza să primim de la părinți materiale didactice pe care le-au achiziționat pentru copii, să pregătească acasă prăjituri și dulciuri pentru copii, să ne ajute de-a lungul lecțiilor catehetice cu împărțitul fișelor de lucru și realizarea diferitelor teme catehetice împreună cu copiii, sau sprijinirea copiilor mai mici la decupaj, desene și alte activități, sau chiar alcătuirea costumelor pentru teatru religios.
Parteneriate cu diferite instituții: Primărie, Școală (anexa 4), Bibliotecă, diferite ONG și asociații de voluntariat, Crucea Roșie, Centre pentru persoanele cu dizabilități, etc. Educația în general și educația religioasă în special, ca acțiune socială organizată, presupune mai mulți factori: familia, școala și comunitatea. Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual și geografic de dezvoltare al copilului. ”Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părților componente. În acest sens, vin în ajutor proiectele de parteneriat educaționale care vizează întărirea relațiilor dintre părinți, elevi, dascăl și comunitate, creșterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaționali”.
III.2.1 Activități catehetice
Activitatea catehetică începe cu pregătirea preotului (catehetului). Această pregătire se derulează pe întreg parcursul săptămânii premergătoare întâlnirii cu tinerii sau copiii. El va începe cu lecturarea din Sfânta Scriptură a textului corespunzător lecției care urmează a fi prezentată copiilor. Apoi va parcurge cu atenție conținutul lecției din ghidul pentru copii, va lua contact cu exercițiile și aplicațiile ce urmează a fi derulate, va selecta sarcinile de îndeplinit în biserică și acasă, va pregăti fișele de lucru sau va confecționa materialele indicate în ghid, va alege metodele cele mai atractive și mai eficiente în vederea punerii în act a demersului educativ pentru atingerea obiectivelor propuse .
În abordarea fiecărei cateheze nu se va omite faptul că proiectul catehetic „Hristos împărtășit copiilor” utilizează un limbaj adecvat, în concordanță cu nivelul de înțelegere al fiecărei vârste, o metodă activă de predare și promovează educația centrată pe copil. Sunt doi factori pe care trebuie să-i avem în vedere dacă dorim ca procesul de predare/învățare să fie concentrat pe copil: ”În primul rând, trebuie să conștientizăm importanța copilului, scopul învățăturii scripturistice fiind acela de a schimba viețile copiilor, și să-l avem în vedere pe copil în toate aspectele planificării. O a doua implicație majoră este aceea că preoții/cateheții trebuie să folosească metodele cele mai eficiente prin care se realizează schimbul de informații, prin care se înregistrează schimbările de atitudine și de comportament ale copiilor cu care se lucrează. Cu alte cuvinte, este imperativ să se folosească doar acele metode de predare care pot determina o schimbare în viața fiecărui copil”.
“Centrarea pe copil” înseamnă că activitatea catehetului, înțelepciunea Sfintelor Scripturi, resursele curriculum-ului și puterea lui Dumnezeu sunt toate concentrate pe fiecare copil în parte și către progresul său spre deplina maturitate spirituală. Cu alte cuvinte, ”chiar și cele mai bune materiale de educație creștină și cel mai dedicat catehet pot avea un impact scăzut asupra copilului dacă nu este provocată o schimbare într-un anumit fel (prin ascultarea sau slava adusă lui Dumnezeu, sau perseverând în schimbările aflate deja în proces) ca rezultat al contactului său cu aceste elemente”.
Se va urmări prezentarea catehezei într-o manieră cât mai atractivă și creativă, angajând copiii în prezentare. Succesul catehezei va depinde de timpul acordat pentru pregătirea fiecărei cateheze. O importanță aparte pentru această etapă o reprezintă reținerea sugestiilor privitoare la desfășurarea lecției prevăzute în Îndrumarul pentru catehet. Reamintim că aceste sugestii au un caracter evident orientativ, lăsând loc pentru prezentarea catehezei în stil propriu.
Fiecare cateheză, dacă nu este precedată de o slujbă, este indicat să înceapă și să se termine cu o rugăciune. Rugăciunea va face ca ora de cateheză să se desfășoare într-o atmosferă harică. Un alt element demn de reținut este și acela că, o cateheză captivantă, atractivă și ziditoare pentru copii solicită și impune o atmosferă destinsă, dar plină de evlavie.
Pentru a exemplifica cele afirmate anterior vom da 2 exemple:
O lecție de cateheză pe care am ținut-o la centrul nostru în data de 5 februarie 2017 (fotografii anexa 12), pe care am detaliat-o și în revista ”Tomisul Ortodox” – Revistă de cultură și spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului:
”În prima duminică din luna februarie a anului 2017, la Școala de Duminică din parohia noastră, am vrut să le povestim copiilor despre Sf. Trei Ierarhi, ultima sărbătoare a bisericii care a precedat întâlnirea noastră cu copiii.
Am ales această temă pentru că sărbătoarea Sf. Trei Ierarhi este una dintre sărbătorile îndrăgite de români, mulți purtând numele sfinților ( chiar și dintre copiii înscriși la proiect), dar și pentru faptul că în prima duminică a lunii februarie, respectiv Duminica a XXXIII-a după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului, îl așteptam în vizită pastorală, la biserica noastră, Sf. Ap. Petru și Pavel din Medgidia, pe IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
Ne-am gândit că este un prilej deosebit și rar, ca să avem în mijlocul copiilor un ierarh al bisericii, care nu numai să le ofere binecuvântarea arhierească, dar să le și poată împărtăși din lucrarea ierarhilor de-a lungul timpului și să le vorbească despre o zi din viața unui ierarh, astăzi.
De aceea am pregătit două fișe [anexa 10] pentru activitatea catehetică și un semn de carte [anexa 11], pe care copiii să-l realizeze la activitatea practică.
La sfârșitul Sfintei Liturghii am adus copiii ( în acea zi au venit 27 de copii, cu vârsta între 5 și 12 ani) în clasa în care desfășurăm activitățile Școlii de Duminică, unde pregătisem și aranjasem din timp pe mese, fișele, pixuri, creioane colorate, lipici, carioci, foarfeci.
Am început de la versetul scripturistic: ”… nu uitați să faceți bine și să împărtășiți ceea ce aveți, pentru că lui Dumnezeu, astfel de jertfe Îi plac!” (Evrei 13, 16), povestindu-le apoi copiilor, cum 3 slujitori, mai mari ai bisericii, au pus în practică acest cuvânt al scripturii și au împlinit voia Domnului.
D-na Mocanu Mariana, profesoara de religie care ne ajută la cateheze, i-a îndemnat pe copii șă citească informațiile din fișa 1, apoi a completat noțiunile aflate de copii și cu alte evenimente și lucrări (spre folosul oamenilor și închinate Domnului) din viața sfinților, prezentându-le atât lucrările comune cât și cele speciale.
Copiii au concluzionat că Sf. Vasile cel Mare este ”brațul care lucrează”, Sf. Ioan Gură de Aur ”gura care vorbește”, iar Sf. Grigorie Teologul, ”capul care cugetă”.
Au completat apoi fișa 2, iar în loc să coloreze icoana de pe fișă, i-am îndemnat să coloreze și să alcătuiască un semn de carte cu Sf. Trei Ierarhi, care să fie folosit pentru manualul de religie de la școală. După ce au colorat, copiii au decupat semnul de carte și l-au pliat. Apoi au decupat de pe fișa 1, informațiile pe scurt despre fiecare sfânt și le-au lipit pe spatele semnului de carte, în dreptul sfântului corespunzător.
În acest moment al activității, a venit alături de noi și IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care le-a arătat copiilor cum pot împlini lucrările duhovnicești ale Sf. Trei Ierarhi, acasă, în familie, la școală și în viața de zi cu zi, și le-a răspuns la întrebări.
Copiii au fost încântați de activitate, au fost spontani în dialog, au apreciat vizita specială de care au avut parte și l-au îndemnat pe IPS Teodosie să revină în mijlocul lor.
La sfârșit au fost foarte curioși cu cine se vor întâlni data viitoare și ce vor face duminica viitoare la biserică.
Pentru al doilea exemplu de cateheză vom prezenta o altă activitate realizată de noi, la centrul nostru (fotografii anexa 14), o lecție de cateheză care îmbină elemente din activități de tip Afterschool (calcul matematic) cu cele de tip ”Școală de Duminică” (cateheze) având la bază lecția ”Prietenia” din toolkit-ul „Alege Școala!”:
Titlul activității: PRIETENIA
Scop: Formarea atitudinilor și a comportamentului responsabil într-o relație de prietenie.
Obiective:
Să înțeleagă sensul cuvântului „prietenie"
Să analizeze calitățile unui prieten
Să-și formuleze unele reprezentări despre prietenie
Să rezolve sarcini cu conținut divers în condiții de competiție
Să manifeste disponibilitatea de a învăța de la colegi
Să manifeste inițiativă în relații interpersonale
Resurse alocate:
Resurse umane: grupul de copii, preot, părinții copiilor, voluntari
Resurse materiale: 28 de cuburi din carton colorate diferit, cercuri din hârtie („Bănuți") fișe de lucru, creioane, carioci, cutie bomboane
Durata activității: 50 minute
Pregătirea activității: Am pregătit din timp un castel alcătuit din 28 de cuburi, colorate diferit, care avea în mijloc o cutie de bomboane, fișe de lucru, creioane, cutie cu bomboane, am ales o poveste din Cartea lui George W. Burns: ”101 povești vindecatoare pentru copii și adolescenți” și am confecționat cercuri din hârtie („Bănuți")
Captarea atenției: Am citit povestea terapeutică ”Cei 4 prieteni credincioși”
Descoperirea temei: În urma povestirii citite, am descoperit, alături de copii, 10 principii ale prieteniei
Metode, jocuri utilizate: Descrierea, Explicația, Conversația, Problematizarea, Jocul didactic, munca în echipă
Istorisirea biblică: Am povestit copiilor relația de prietenie a Domnului Hristos cu Sf. Apostoli, precum și învățătura Domnului Hristos: ”Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi!” (Ioan (15,13)
Interacțiunea: Pentru a pune în aplicare principiile prieteniei, am propus copiilor cucerirea Castelului prietenilor, spre a descoperi ”comorile” ascunse în el, prin rezolvarea unor probleme pentru minți istețe (i-am îndemnat pe copii să fie atenți la cerințe, la întrebări, să se ajute unii pe alții, să colaboreze, să lucreze repede și corect).
Am prezentat copiilor un castel alcătuit din 28 de cuburi. Am împărțit fișele de lucru.
Jocul s-a desfășurat pe trei echipe a câte 5 sau 6 membri. Fiecare echipă a avut un nume ,,Muzicienii", „Marinarii", „Doctorii". Fiecare echipă și-a ales un CĂPITAN. Fiecare membru al echipei a primit o insignă. Pentru fiecare răspuns corect echipa a primit bănuți.
Copiii au realizat sarcinile de lucru și au completat fișele.
În continuare, fiecare echipă și-a ales câte doi reprezentanți, care au răspuns la câte 4 GHICITORI în cel mai scurt timp. Ghicitorile au fost trase la sorți.
Fiecare echipă și-a făcut totalul „banilor" câștigați. A câștigat echipa cu cei mai mulți bănuți.
Am apreciat modul cum au colaborat, cum s-au comportat, cum au răspuns.
Au primit ca premiu cubul cel mare, care avea bomboane în el.
Viața în Biserică: În virtutea prieteniei și a colegialității, echipa câștigătoare a împărțit bomboane tuturor copiilor participanți.
Acasă și în familie: copiilor li s-au împărțit cuburile de la Castelul prieteniei, li s-au dat indicații cum pot confecționa și ei un Castel al prieteniei și au fost îndemnați să exerseze principiile prieteniei descoperite la lecție, alături de părinții lor, colegii și prietenii de joacă.
Evaluarea activității: Copiii și-au manifestat dorința de a mai participa la astfel de activități; au interacționat unul cu altul la mutarea și așezarea corectă a cuburilor, ajutându-se la rezolvarea sarcinilor de lucru. Au lucrat cu bucurie, repede, fără să se plictisească. La ghicitorile de la sfârșitul lecției, unde puteau aduna mai mulți bănuți, au colaborat mai mult, fiind foarte atenți, dând răspunsuri prompte, fără a prezenta semne de oboseală.
III.2.2 Activități artistice și culturale
Activitățile artistice și culturale sunt activități extrem de plăcute pentru copii și au un impact deosebit în sfera dezvoltării, pe mai multe paliere. Prin intermediul activităților artistice și culturale, copiii și tinerii au șansa de a se cunoaște mai bine și de a conștientiza care sunt valorile permanente ale credinței creștine și ale spiritualității românești.
Aceste activități sunt ușor de realizat, iar copiii se pot bucura de produsul muncii lor. De asemenea, activitățile sunt apreciate și pentru contextul de învățare considerat stimulativ, având avantajul unui mediu plăcut și fiind un bun catalizator al proceselor afective.
Arta oferă oportunități pentru derularea unor activități cu o componentă ludică, prin care s-ar putea acoperi nevoia de diversificare a învățării, cu impact și asupra motivării copiilor. Prin activități diverse, copiii se pot bucura de timpul petrecut la biserică și vor căpăta dorința de a cunoaște mai mult.
III.2.2.1 Atelier de pictură și desen
Prin intermediul acestui atelier, copiii au posibilitatea de a-și exprima emoțiile, sentimentele și trăirile prin intermediul limbajului plastic. La fiecare întâlnire din cadrul atelierului de pictură și desen copiii sunt provocați să-și folosească și să-și dezvolte imaginația, spiritul creativ, abilitățile de comunicare, încrederea, spiritul critic și bunul gust.
Temele propuse copiilor în cadrul atelierului pornesc de la observarea artei creștine, a icoanelor, care au darul, prin forme aparte de reprezentare și a simbolismului lor, să înfățișeze caracterul de rugăciune, de jertfă, mila, aspirația către Dumnezeu, meditația despre împărăția lui Dumnezeu – nevăzutul să-l facă văzut.
”Icoanele sunt un bun mijloc pentru copii să cunoască și să iubească pe Hristos și pe sfinți, încă de la o vârstă fragedă copilul poate să aibă deasupra patului sau pe pereții camerei sale icoana Domnului, a Maicii Domnului ori a unui sfânt. Icoanele îi stârnesc copilului întrebări la care tot prin ele primește câteodată răspuns. Icoanele ar trebui să ne vorbească nouă tuturor în mod direct, vizual. Adulții au tendința de a explica prin rațiune chiar și experiența lor vizuală, în vreme ce copiii înțeleg adeseori taine teologice profunde prin intermediul icoanelor, comparând, de pildă, cele două icoane: cea a Răstignirii cu cea a învierii. Ei nu pot să explice întotdeauna taina acestora în cuvintele cele mai potrivite, dar vorbele și expresia chipului lor arată că aceasta a pătruns inima și mintea lor.
O icoană poate fi un punct de pornire ideal în timpul unei lecții de religie: dar trebuie să-i acordăm întotdeauna respectul cuvenit unui obiect sacru, chiar și când se pune accentul pe aspectul ei pedagogic”.
Vorbind copiilor, cu dragoste și pe înțelesul lor, despre conținutul și sensul icoanei ortodoxe, ei vor învăța să vadă frumusețea icoanelor, să simtă sfințenia lor, să vadă în ele un ajutor în nevoința rugăciunii, și vor dori să deseneze, să coloreze sau să picteze chiar ei o icoană.
Și astfel, micii iconari, cu răbdare, minuțiozitate și multă sârguință, vor învăța și exersa tehnici ale desenului, picturii pe sticlă și pe lemn.
Desenul și pictura nu sunt doar o modalitate de autocunoaștere și de autodezvoltare, ci și un mijloc de comunicare și de intrare în relație cu ceilalți, prin utilizarea desenului în echipă. Culorile alese, tipul de instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafața ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante, selectarea lor îi ajută pe copii să comunice, să accepte și să colaboreze.
Posibilitatea de a lucra în echipă reprezintă, de asemenea, un avantaj esențial pentru crearea și dezvoltarea unor legături strânse de prietenie. Atelierul se dorește a fi un univers pentru toți copiii, indiferent dacă au sau nu înclinații artistice. Desenele, icoanele pe sticlă sau pe lemn, realizate în cadrul acestui atelier vor deveni o adevărată oglindă a fondului lor spiritual, care tinde spre unitate, dincolo de barierele temporale, spre dorința formării unei familii duhovnicești.
III.2.2.2 Atelier de literatură
Lectura face parte din actul învățării, iar pentru dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului este nevoie de această deprindere. Acesta descoperă lumea și o percepe prin propriile mecanisme pe care și le formează prin citit. Din cărți își poate lua modele din rândul personajelor, își poate construi idealuri pentru mai târziu sau poate găsi soluții la problemele pe care îl frământă. Se observă la unii copii, mai ales la cei cu probleme sociale, că lumea cărților este lumea unde ei se refugiază și de unde își iau curajul pentru a supraviețui.
Cu atât mai mult, atelierul de literatură devine un cadru propice lecturii, pentru copiii care iubesc lectura, discuțiile despre cărțile preferate și vor să-și facă noi prieteni, personaje de poveste sau de viață. Formatul cărților vine în sprijinul copiilor și le deschide fereastra către acea lume unde vor învăța, prin lectură, să-și dezvolte gândirea, creativitatea, vocabularul și vor putea să își exprime liber propriile trăiri și emoții.
Cărțile biblice din atelierul de literatură, iau în considerare modul de percepere al cititorilor în funcție de vârstă (preșcolari, școlari) și oferă fiecăruia, prin fondul de carte bogat și diversificat, posibilități pentru dezvoltarea creativității copilului în procesul cunoașterii eroilor și evenimentelor descrise în istoriile biblice. Tinerii cititori găsesc în paginile cărților o expunere clară a istoriilor biblice și ilustrații viu colorate.
Spre exemplu, Colecția Biblia ilustrată pentru copii, Editura Litera, București, 2011, Poveștile voastre preferate din Biblie prind viață în această colecție plină de culoare. Seria împarte Biblia în 12 cărți, fiecare incluzând 29 de povești. Copiii, sprijiniți de ilustrații, înțeleg ușor mesajul din aceasta versiune repovestită. Cărțile din serie: NOE și poporul credinței; IOSIF și evreii în Egipt; MOISE și poporul lui Dumnezeu; IOSUA și Pământul Făgăduinței; GHEDEON și vremea judecătorilor; DAVID și regatul lui Israel; ILIE și marii profeți; IISUS și primii ani de propovăduire; IISUS își învață discipolii; IISUS face miracole și vindecă bolnavi; IISUS și învierea; PAVEL și apostolii răspândesc Evanghelia.
Rezultatul activităților cu copiii din atelierul de literatură, este formarea convingerii că viața oamenilor nu poate fi trăită la voia întâmplării, ci în armonie cu natura, cu ceilalți semeni și cu Dumnezeu. Cuvântul Dumnezeului Veșnic este viu și lucrător, pătrunde până în adâncul sufletului și-i descoperă omului pe sine însuși, ne testează motivațiile, ne identifică necesitățile, ne învață, ne încurajează, ne îndreaptă, ne înviorează, ne susține, ne întărește și ne sfințește.
Pentru a le menține interesul și pentru a-i stimula intelectual pe copii, în atelierul de literatură, pe lângă citirea și interpretarea povestirilor biblice, a pildelor evanghelice, se utilizează și alte mijloace și materiale: labirinte, probleme ilustrate, imagini vesele, ghicitori bazate pe istorii din Biblie, imagini pentru găsirea de deosebiri între desene, planșe cu desene de finisat sau de colorat, fișe pentru unit punctele în ordine și de răspuns la întrebări interesante.
Cititorii nu se nasc, ci se educă. Iar performanța în lectură, ca în orice altceva, este dificil de atins și încă și mai greu de menținut, de aici întrebarea: Cum le vorbim copiilor noștri despre Dumnezeu?
”Modul în care predăm credința trebuie să fie unul rezonabil, jertfă bineplăcută lui Dumnezeu (Romani 12, 1), și, cu toate acestea, credința noastră trece dincolo de cadrul rigid al rațiunii. Sentimentul tainei sfinte a lui Dumnezeu, evlavia sau frica de Dumnezeu reprezintă o parte esențială a credinței noastre. Credința creștină implică recunoașterea tainei lui Dumnezeu, a întregii lumi, a unei întregi vieți dincolo de înțelegerea umană. Ea vede viața noastră aici și acum din perspectiva valorilor și a realităților aflate dincolo de experiența noastră. Cum putem noi, în încercarea de a-i învăța pe copii să „înțeleagă”, să-i învățăm, în același timp, ca să fie cuprinși de evlavie față de ceva dincolo de înțelegerea lor și a noastră?
Pentru ca această sarcină să fie și mai dificilă trebuie să recunoaștem faptul că, în mod firesc, copiii sunt mari realiști, plini de o prietenoasă curiozitate. Orice încercare de transmitere a vreunui fior, a vreunui simțământ de taină prin intermediul unor formulări verbale pur și simplu nu-i atinge.
De exemplu, cuvântul „frică” din expresia „frica de Dumnezeu” înseamnă ceva foarte diferit față de multele alte genuri de frică. Copiii sunt deschiși față de multe tipuri de frică – cum ar fi frica de întuneric, frica de zgomote puternice, frica de păianjeni etc. –, dar identificarea „fricii de Dumnezeu”, a ideii de evlavie, cu teama de lucruri înfricoșătoare – cu alte cuvinte, a-i speria pe copii – este, cu siguranță, foarte dezavantajos în învățarea cunoașterii lui Dumnezeu.
Din acest motiv, trebuie să fim extrem de atenți la limbajul pe care îl folosim în acest demers. Sarcina noastră în ceea ce privește sentimentul de evlavie al copiilor constă în a-i face să realizeze acțiunea lui Dumnezeu în limitele propriei lor experiențe de viață, ale cunoașterii evenimentelor naturale și ale capacității lor de raționalizare. În propriul ritm și în felul specific fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor dobândi sentimentul sfințeniei, un fel de evlavie față de taina lui Dumnezeu”.
Întâlnirile din atelierul de literatură pot fi coordonate de profesori de limba și literatura română, care doresc să se implice în activitățile parohiei. Aceștia propun, înainte cu 1-2 săptămâni, o carte de lecturat. La următoarea întrunire încep discuțiile/dezbaterile libere pe marginea a ceea ce au citit, care sunt moderate tot de profesorul de literatură, acesta poate pune întrebări: Ce v-a plăcut la text? Ce nu v-a plăcut? Cu ce alt text ați asociat lectura de azi?, apoi se notează ideile de reținut pe flipchart. Unul din copii, pe baza celor dezbătute, face o fișă de lectură pe care o arhivează în biblioteca atelierului de literatură.
Copiii cu aptitudini artistice pot să redea fragmente din cartea citită prin pictură, desene sau benzi desenate.
Pentru o stimulare și mai bună a creativității copiilor, se poate introduce și un concurs de scriere creativă și benzi desenate, cu recompense tot cărți sau dulciuri. Lectura și scrierea creativă vine în sprijinul copiilor, ajutându-i să descopere plăcerea lecturii, să relaționeze cu textul, să se exprime liber, în orice manieră li se pare mai expresivă și mai eficientă pentru ei. Între lectură și scriere creativă există o relație strânsă deoarece lectura influențează foarte mult felul în care copiii scriu despre ceea ce citesc sau modul în care scriu în general. De asemenea, activitățile de scriere dezvoltă competențele de lectură, ajutându-i pe copii să înțeleagă structura textelor.
În atelierul de literatură copiii sunt împreună într-un spațiu relaxat, în care citesc texte din literatură, referitoare la marile sărbători creștine, povesti, basme, legende, poezii și piese de teatru, dezbat și călătoresc în lumea fascinantă a cărților biblice, se întâlnesc și se identifică cu personajele lor preferate, în cadrul dramatizărilor și a pieselor de teatru puse în scenă.
Atelierul de literatură pune bazele bucuriei de a citi și a dragostei pentru cărți și reviste, indiferent de modul de prezentare (pe suport digital sau pe hârtie), acestea vor juca întotdeauna un rol important în viața copiilor, ca surse de informare și documentare sau de relaxare.
III.2.2.3 Atelier de creație
Atelierele de creație oferă copiilor experiențe educative, estetice, într-un mediu creativ și prietenos, le dezvoltă imaginația, creativitatea și spontaneitatea, facilitează deprinderea unor abilități exprimare artistică, determină satisfacția realizării unei lucrări finite și implicit creșterea încrederii în sine.
Materialele puse la dispoziția copiilor (cartoane colorate, fetru, adezivi, șnururi, materiale din natură etc.) prind viață în mâinile copiilor, care experimentează tehnici diverse de creație și artizanat, cu răbdare și tenacitate.
Copiii pot realiza desene, picturi, diferite crafturi – coșulețe de paști, felicitări tridimensionale pentru Nașterea Domnului, Sfintele Paști, Ziua Mamei, obiecte decorative prin tehnica origami, tehnica quilling, împletirea de brățări, metanii, cruciulițe, realizarea de icoane din diferite semințe de plante, bisericuțe din hârtie, ș.a.
Atelierele sunt un bun prilej de povestit, de ascultat colinde, de împărtășit gânduri frumoase și de întărit comuniunea între generații – asemenea șezătorilor de odinioară.
III.2.2.4 Atelier de teatru
Teatrul este forma artistică de exprimare a ideilor și sentimentelor, cu valoare formativă și terapeutică Dintotdeauna teatrul a fost forma de educare a spectatorului în mod plăcut "pe nesimțite". Teatrul școlar se folosește de acest principiu pentru educarea copiilor într-o anumită direcție pe care și-o propune profesorul. Totodată îi învață pe copii pronunțarea corectă a cuvintelor, folosirea accentului, pantelor, mimicii și gesturilor potrivit cerințelor textului și scopului urmărit.
Atelierul de teatru poate fi un program alternativ de educație pentru copii și adolescenți. În cadrul atelierului nu se urmărește succesul actorilor-copii la public, ci dezvoltarea capacităților comunicaționale, învingerea emoțiilor și a blocajelor psihice, socializarea în cadrul segmentului social sau de vârstă.
Mediul în care se lucrează nu este unul concurențial, ci unul creativ. Se urmărește cultivarea spiritului de echipă, și nu a celui competitiv-distructiv. De asemenea, se urmărește exersarea spiritului ludic al copiilor, dezvoltarea creativității, îmbogățirea capacităților comunicaționale, lucrul în grup, deprinderea spiritului de cooperare.
Atelierul de teatru nu este o școală a vedetelor, ci un mediu în care copiii primesc o educație prin joc, prin căutare, prin verificarea propriilor forțe și abilități, prin auto-descoperire și cizelare.
Prin scenetele religioase se pot completa și fixa cunoștințele copiilor căpătate în orele de educație religioasă ce se desfășoară în școli. Luând parte la pregătirea spectacolului, copiii înțeleg mai bine contextul economico – istoric și geografic în care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, aducând speranța și bucuria mântuirii. De asemenea, costumațiile și accesoriile îi introduc pe copii în miezul evenimentelor petrecute acum 2000 de ani. Nu în ultimul rând, prin teatru se pot insufla copiilor calități sufletești precum: smerenia, dragostea, respectul, generozitatea, toleranța, spiritul de sacrificiu, curajul, sinceritatea, adevărul.
În egală măsură, teatrul de păpuși poate fi o metodă de educație și învățământ, care poate interveni în formarea unui copil. Cu ajutorul păpușilor putem oferi copilului exemple clare, îl putem face să distingă binele de rău, îl ajutăm să înțeleagă ceea ce este greșit și ceea ce este corect. Scenele jucate de păpuși contribuie la educarea sentimentelor de prietenie, de cooperare, de perseverență, de toleranță, de sinceritate, de bucurie a vieții.
Potrivit tradiției creștine în general, și ortodoxiei românești în special, prezentarea copiilor în fața celor doi „moși” buni, Moș Nicolae și Moș Crăciun, dar și a colindătorilor în fața gazdelor, se constituie într-un adevărat prilej de mărturisire a credinței, exprimată prin versuri, cântare și artă dramatică, roade ale unei laborioase pregătiri a copiilor și tinerilor în atelierul de teatru.
III.2.2.5 Atelier de muzică și cântare bisericească
Copiilor li se poate oferi prilejul de a-și exprima dragostea față de Dumnezeu și față de cei din jur, prin intermediul cântecului, de a-și înălța în comun rugăciunile, de a aduce laudă lui Dumnezeu prin acest atelier de muzică și cântare bisericească.
Atelierul de muzică poate fi un spațiu experimental menit să înlesnească apropierea copiilor de cântarea bisericească într-un mod plăcut și incitant. Îi putem ajuta pe copii să-și însușească deprinderi muzicale de bază și totodată să-și exerseze calitățile vocale. Sunt deja binecunoscute beneficiile educației muzicale prin dezvoltarea celor trei tipuri de inteligență: emoțională, intelectuală și spirituală. Acest tip de educație are un impact major în dezvoltarea copiilor.
Colindele, cântecele patriotice, cântările Sf. Liturghii, pricesnele, cântările bizantine pot fi prezentate copiilor, iar aceștia pot fi ajutați să le învețe și le pot intona la hramul bisericii, la diferite praznice, în timpul slujbelor bisericești, la zilele orașului sau comunei, la diferite evenimente culturale locale.
Se poate realiza un cor de copii, care să participe duminical la Sf. Liturghie, să pregătească diferite miniconcerte de muzică bisericească sau cu ocazia praznicelor bisericești Nașterea Domnului și Învierea Domnului.
Beneficiile atelierului de muzică și cântare bisericească pentru copii: dezvoltarea emoțională; dezvoltarea raționamentului; dezvoltarea abilităților de coordonare; dezvoltarea abilității de concentrare și disciplină, generând efecte benefice în capacitatea lor de asimilare și învățare.
Activitățile atelierului de muzică și cântare bisericească contribuie la dezvoltarea imaginației copiilor, a gândirii creative; oferă copiilor relaxare (muzica generează relaxare și, de asemenea pe termen lung, calmează stresul) și oportunități de socializare și lucru în echipă.
III.2.2.6 Vizionare de filme și documentare
Având în vedere faptul că perioada copilăriei este perioada în care copiii își definesc și aderă la anumite valori morale, caută să își facă prieteni și să adopte modele de viață peste tot în jurul său, considerăm că vizionarea filmelor educative, cu profunde valențe pedagogice, îi sensibilizează și îi determină să fie mai receptivi la nevoile din jur.
Filmele și documentarele sunt parte a educației multimedia, luând ca puncte de reper șapte premise ale teoriei constructiviste a învățării pe care educația multimedia le satisface: autenticitatea învățării, vizibilitatea învățării, competențe de gândire de ordin superior, învățarea prin metafore, finalitatea morală a educației și autoreglarea progresului de învățare.
Filmul și documentarul cu conținut biblic, selectat pentru a fi pe înțelesul copiilor, are calitatea de a-i emoționa pe copii, de a prezenta, ca document, evenimente istorice și religioase, de a-i învăța despre greșelile trecutului și de a oferi soluții subiective problemelor moral-creștine.
Filmele și documentarele cu conținut religios sunt adevărate comentarii despre evenimente și viață, prezintă episoade religioase cunoscute; aspecte legate de caracterul personajelor (slăbiciuni, calități, dileme); relația dintre personaje și dificultățile depășite; prezentarea unor modele biblice de comportament: răsplătirea binelui făcut (exemple: învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului, vindecarea slugii sutașului din Capernaum, învierea Tabitei etc.), iertarea (exemple: Iosif și frații săi, pilda fiului risipitor, Domnul Iisus Hristos, Sfântul Ștefan etc.), ajutorarea bolnavilor (exemple: vindecarea ologului de către Sfântul Petru), ajutorarea celor singuri (exemple: vindecarea slăbănogului de la Vitezda, pilda samarineanului milostiv, învierea fiului văduvei din Nain etc.).
Prin încărcătura emoțională pe care o poartă cu sine, în timpul proiectării filmului, indiferent de vârsta lor, copiii participă trup și suflet la acțiune, la împărtășirea de sentimente și informații, prin film, ei simt că trăiesc în pielea personajelor, reconstituie viețile sfinților și evenimente religioase.
În urma vizionării filmului, copiii practică deschiderea la comentariu, își formează deprinderea de a avea opinii. Limbajul filmului nu este doar direct, ci și sugerat. Sugestia îi familiarizează pe copii cu gândirea deductivă și inductivă, asociativă, creativă, laterală.
Filmele și documentarele pe teme biblice au un aport și impact major în înțelegerea evenimentelor religioase, în special pentru claritatea ilustrării acestora, apoi pentru noutatea informației, pentru originalitatea explicațiilor și pentru lămurirea unor curiozități personale. Interesul arătat de copii și tineri pentru vizionarea filmelor și documentarelor cu conținut religios, demonstrează preocuparea spontană, nedirijată, a acestora, preocupare ce trebuie să fie capitalizată în educația curriculară formală sau informală.
Desenele animate creștine, CD – urile și DVD – urile ce conțin aplicații cu conținut biblic (se explică Sf. Taine, diferite evenimente din istoria mântuirii, viețile sfinților ș.a.), filme creștine pentru copii și nu numai, pot constitui o bibliotecă audio-vizuală prin care copiii pot să pătrundă într-o lume spirituală din care să învețe marea lucrare a lui Dumnezeu de realizare a binelui în lume, prin fapte ale iubirii creștine.
Astfel, educația religioasă își dovedește valența sa primordial formativă, modelând caracterele în sensul cultivării comuniunii și solidarității, hărniciei și dărniciei, bucuriei și demnității umane.
III.2.3 Activități de relaxare și divertisment
Activitățile de relaxare și divertisment, definite pentru activitățile cu copiii în contextul prezentei lucrări, se pot desfășura sub forma jocurilor și activităților sportive; a pelerinajelor, excursiilor și drumețiilor; a taberelor creștine.
Fiecare dintre activitățile menționate oferă copiilor climatul motivațional propice, prilejul să interacționeze, să-și dezvolte abilitățile sociale, să coopereze; constituie cadrul prielnic pentru transformarea sufletească a copiilor, pentru îmbogățire spirituală.
Jocul este mișcare, gândire, senzație și simțire, explorare, exersare și învățare, contribuie în mod esențial la dezvoltarea abilităților motrice și sociale a copilului, îl ajută să dobândească autocontrol și încredere în sine, să aibă inițiativă, îl ajută să aibă o stare generală bună, fizică și psihică. Jocurile de relaxare, mișcarea și râsul realizează mecanismul de destindere psihologică și fizică, elimină aspectul de competitivitate din jocurile în care diversitatea se realizează prin integrarea tuturor în ”expansiunea” spiritului de echipă.
III.2.3.1 Jocurile și activitățile sportive
Jocurile sunt extrem de folositoare în întâlnirile și activitățile pentru copii. Jocul este, pentru copii, mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere.
În jocuri intervin, se dezvoltă și se exersează elementele creative, mobilitatea, comprehensiunea gândirii, capacitatea de a imagina soluții noi, aplicarea în practică a soluțiilor memorate și care sunt eficiente. Esența jocului este reflectarea și transformarea, pe plan imaginar, a realității înconjurătoare.
Jocul nu este numai o simplă distracție, ci, prin joc, copilul cercetează lumea, o prelucrează și o transformă în învățare, în experiență personală. De aceea, în timpul jocului, se desfășoară o variată activitate de cunoaștere.
Activitățile sportive îi învață pe tineri cât de important este să dai dovadă de corectitudine, de cinste pe parcursul jocului, deși acest lucru nu atrage mereu câștigarea unei poziții fruntașe într-o ierarhie. Antrenându-și corpul, copiii își antrenează mintea. Ei conștientizează că doar uniți pot învinge, că participarea la competiții înseamnă acumularea unei experiențe de joc, că au prilejul de a socializa și de a-și face noi prieteni, promovând valori morale precum onestitatea, demnitatea, respectul, adevărul.
Jocul devine terenul stimulării coeziunii ocupaționale, care permite dezvoltarea sociabilității. La școlarii mici, nivelul sociabilității este evidențiat de gradul de reciprocitate și stabilitate în alegerile preferențiale (formarea echipelor); acum, jocul conservă relațiile de prietenie și cooperare. La vârsta școlarilor mari, activitățile de jocuri de mișcare sunt prilejuri de manifestare a coeziunii grupului, a lărgirii expansiunii alegerilor preferențiale și la fete și la băieți; jocurile de mișcare, fiind mai competitive, motivează copiii în dorința de se remarca din punct de vedere fizic, motric și intelectual.
Atât jocul, cât și sportul (fotbal, volei, baschet, tenis etc.) sunt prilejuri de evaziune, desprindere și detașare de activitățile cotidiene, ca și de compensație. Deși aflate la niveluri motivaționale diferite și cu deosebiri în funcționalitatea esențială, și unele și altele exercită calități, formează educațional, tonifică și echilibrează psihic, integrează social.
Rivalitățile dintre copii se mențin numai la nivelul jocurilor, disputele încetând în afara acestora, având doar semnificația întrecerii pentru manifestarea curajului, forței sau dibăciei, pentru evidențiere în fața grupului.
Jocurile de mișcare, mult apreciate de copii, sunt jocuri dinamice, fac parte din jocurile cu reguli și au drept caracteristică folosirea exercițiilor corporale, fiind principalul mijloc de dezvoltare și educație fizică a copiilor. Ele au proprietatea de a crea veselie și entuziasm în grupul copiilor care se joacă și se străduiesc să respecte regulile. Respectarea regulilor contribuie la formarea capacității de abținere, stăpânire de sine; rezolvarea situațiilor din joc educă prezența de spirit, istețimea, viteza, îndemânarea, corectitudinea, inițiativa și spiritul de grup, de echipă.
Ca mijloc al activității fizice, jocurile de mișcare urmăresc ca într-o formă plăcută și accesibilă să perfecționeze deprinderile motrice de bază, să dezvolte calitățile motrice de viteză, îndemânare, rezistență și forță, să contribuie la educarea psihomotrică prin formarea sensibilității motrice, a simțului ritmului și echilibrului, a orientării în spațiu și a unor trăsături ale personalității. Specifice vârstei preșcolare și copilăriei mici, jocurile dinamice pregătesc copii pentru jocurile sportive competiționale ale vârstelor următoare ale preadolescenței și tinereții.
În viața cotidiană, sedentarismul și inactivitatea fizică domină comportamentul adulților faptul fiind sesizabil și în activitatea copiilor, din cauza modificării pattern-urilor jocurilor, prin intervenția mijloacelor tehnice moderne.
Și totuși jocurile de mișcare, rămân activitățile cele mai plăcute și accesibile pentru toți copiii, producând efecte imediat, dar și de durată, privind: experiențe pozitive, care motivează participarea viitoare; angajarea și provocarea de experiențe motrice; încurajarea independenței, a răspunsurilor personale și a învățării pozitive din diferite situații; opțiunea pentru practicarea exercițiilor fizice, ca activitate independentă în timpul liber.
Mișcarea nu este numai sănătate, ea este și plăcere în același timp.
Bucuria, satisfacția, plăcerea pentru mișcare, alături de parteneri de aceeași vârstă, succesul, afirmarea eului, motivează participarea copiilor, aproape în orice condiții, la jocurile vârstei, jocurile de mișcare.
Nici sporturile minții nu trebuiesc neglijate (șah, go etc.), având în vedere beneficiile pe care la aduce practicarea activităților sportive mentale: le dezvoltă gândirea logică; îmbunătățește concentrarea și aptitudinile matematice; încurajează inventivitatea, explorarea de noi idei și abordări; inspiră găsirea celei mai bune soluții, a celui mai bun plan; le dezvoltă capacitatea de a prevedea consecințele propriilor acțiuni și, nu în ultimul rând, îi învață pe copii să aibă o atitudine fair-play, să dea mâna la începutul și la sfârșitul unei partide, să accepte înfrângerea în mod demn.
Jocurile de societate, cunoscute și ca „board-games”, sunt o bună modalitate de relaxare și socializare, fiind recomandate atât copiilor cât și adulților. Prin interacțiunea jucătorilor, ele întrețin relațiile sociale, antrenează mintea și abilitățile fizice.
Jocurile de societate cuprind jocuri clasice precum remi (rummy), domino, jocuri de cărți, dame, dar și jocuri de strategie precum: Bingo, Scrabble, Nu te supăra frate!, Activity, Monopoly.
III.2.3.2 Pelerinaje, excursii, drumeții
Pelerinajul se poate defini drept un act de căutare a Lui Dumnezeu. Pelerinul se dăruiește unui efort duhovnicesc în scopul îmbogățirii sufletului său și nu se așteaptă la odihnă, timp liber sau relaxare. În timpul pelerinajului, Dumnezeu și omul se caută reciproc. Pelerinajul îmbracă profunde semnificații spirituale, fiind căutare și experiență a sensului sacru al existenței, înnoire a vieții spirituale, dar și eveniment misionar, întrucât pelerinii devin mesageri ai iubirii și ai bucuriei divine pe care o împărtășesc oamenilor.
Se pot organiza mai multe pelerinaje, excursii, drumeții, cu prilejul cărora copiii să viziteze numeroase schituri și mănăstiri, unde se pot închina sfintelor icoane făcătoare de minuni, raclelor ce adăpostesc fragmente din moaștele mai multor sfinți din Biserica Ortodoxă.
Pelerinajele au o mare valoare educativă și religioasă, reprezintă un prilej de aprofundare a cunoștințelor religioase și de comuniune de credință cu Dumnezeu, cu sfinții și cu semenii. La întoarcere, sufletele pelerinilor radiază lumina și bucuria de a fi întâlnit sfințenia. Împărtășind altora din propria experiență, ei devin misionari, contribuind la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în întreaga comunitatea în care trăiesc.
Excursiile și drumețiile la biserici și mănăstiri oferă copiilor nu numai momente de relaxare, ci și îmbogățirea lor spirituală, pot afla direct: informații referitoare la lăcașul de cult, la viața unor sfinți, modul în care a fost și este trăită credința ortodoxă, aspecte legate de viața personalităților religioase, pot să asculte sfaturile preoților duhovnici.
Nu trebuiesc ocolite obiectivele muzeale, grădinile botanice, casele memoriale, cetățile. Pot fi organizate și simple ieșiri de o zi în împrejurimi, spre a vizita obiectivele turistice locale.
III.2.3.3 Tabere creștine
Pentru copii, taberele creștine au fost adevărate trasee inițiatice în tainele credinței, în cunoașterea frumuseților țării dar și a propriei generații, întâlnite în orizontul credinței. În aceste vremuri agitate din punct de vedere spiritual, copiii captivați de calculator și televizor uită să se mai joace cu adevărat. Devin necomunicativi, se interiorizează, creându-și o lume imaginară și paralelă cu cea reală. În taberele creștine organizate de parohie sau de Patriarhia Română pot participa și copii copleșiți de nevoi familiale, materiale sau afective, maturizați înainte de vreme și care au uitat să se joace sau să zâmbească. ”Nu de puține ori organizatorilor le-a fost dat să întâlnească copii cu părinți divorțați și crescuți de bunici, copii orfani sau provenind din familii dezorganizate, numeroase și sărace”. Aceste tabere pot rămâne ca o mărturie vie a dragostei milostive a Domnului nostru Iisus Hristos pentru fiecare copil, indiferent de mediul din care provine acesta.
Taberele creștine se desfășoară într-un duh creștinesc, ce se manifestă printr-o armonie deosebită în relațiile dintre toți participanții taberei, de la coordonator și voluntari, la copii sau adolescenți. Rugăciunea colectivă îi adună pe participanții la tabără de două ori pe zi, dimineața și seara și, în funcție de implicarea lor, copiii descoperă modalitatea de comunicare cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Unele rugăciuni specifice, cum ar fi Crezul și cele începătoare, se rostesc împreună, iar cântările bisericești sunt intonate întotdeauna sub îndrumarea unei persoane din strana bisericii pentru un plus de claritate și pentru asigurarea identității cu obiceiurile bisericești.
Seara se ține slujba vecerniei în speranța că, atunci când vor merge acasă, copiii și adolescenții vor fi mai deschiși să participe la slujbele bisericii, odată familiarizați cu ele. Catehezele cu preotul taberei, care au loc imediat după rugăciuni, au rolul atât de a limpezi nedumeriri legate de credință, exprimate de copii și adolescenți, cât și de a-i informa despre Ortodoxia care, după 50 de ani de comunism și 20 de ani tulburi, nu s-a mai transmis în multe familii. Copiii au șansa de a descoperi, ca în primii ani de creștinism, cine este Mântuitorul, ce este Viața Veșnică, Cine este Sfânta Treime, despre ce vorbesc parabolele biblice și cui vorbesc, ce este Biserica, care sunt Tainele ei. De asemenea, pot afla despre cinstirea pe care creștinii o datorează Maicii Domnului și tuturor sfinților.
Programul activităților din taberele creștine oferă copiilor prilejul de a învăța diferite meșteșuguri în cadrul atelierelor propuse de organizatori. Copiii și adolescenții au posibilitatea să-și valorifice abilitățile sportive în cadrul jocurilor și activităților sportive, al competițiilor sportive cu multe campionate și probe de concurs.
Toate activitățile taberei, la un loc, contribuie la a-i integra pe tineri în viața comunității, în societate. Astfel tinerii învață că Biserica este bucurie, și este un spațiu al libertății curate.
Cu determinare și înțelepciune, preotul poate să transmită copiilor pe perioada taberei, valori, convingeri și învățăminte cât nu reușește într-un an întreg. În cadrul taberelor copiii învață ușor să cânte tropare, se spovedesc mai deschis, primesc răspunsuri la întrebările lor într-un cadru informal. Se simt liberi. Mediul este diferit de cel de la școală, pe care o asociază cu obligativitatea, cu restricțiile.
III.2.4 Premieri și aniversări
Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia, de a aprecia și iubi copiii și de ce nu, de a-i pregăti pentru un viitor sănătos, fericit și plin de succese.
În fiecare an se poate organiza la biserică, în ziua de 1 Iunie, Ziua Copilului. Copiii se simt valorizați, sunt sărbătoriți cu tort, se joacă și se bucură împreună de Ziua internațională a copilului.
Din experiența activităților proprii cu copiii, pot afirma că aceștia s-au împrietenit de-a lungul participării la activitățile Centrului parohial, și am avut surpriza și bucuria de a găzdui petrecerea de zi onomastică, pe care au sărbătorit-o împreună.
III.2.5 Concursuri
Lumea copilăriei cu valorile sale oferă copiilor posibilități de a crea în diferite domenii, de a-și dezvolta imaginația, aptitudinile și talentul. Prin organizarea unor concursuri locale sau participarea la diverse concursuri județene și naționale îi putem ajuta pe copii să înțeleagă această lume, să le cunoaștem mai bine preocupările, interesele și aspirațiile și să le oferim șansa ca acestea să fie evidențiate și fructificate. Totodată, concursurile au menirea de a-i ajuta pe copii să își descopere, prin activități de creație, noi aptitudini, să își formeze deprinderi, să promoveze practici noi privind învățarea si să realizeze schimbul de experiență între copii.
Copiii sunt atrași în mod iremediabil de acțiuni care-i fac să interacționeze, să-și întrebuințeze capacități ascunse sau, pur și simplu, să scape de rutina zilnică prin intermediul situațiilor inedite.
În această categorie își fac loc și concursurile școlare cu tematică diversă, dar, mai ales, competițiile care aduc ceva nou pentru copii, la nivel local, și care le oferă libertatea de a crea și de a împărtăși din propriile experiențe.
Astfel de concursuri la care copiii îmbină cunoștințele teoretice cu cele de creație literară și creație plastică, atestă încă o dată ideea că libertatea de expresie a copiilor, a tinerilor, dirijată de dăruirea îndrumătorilor lor, va duce la cultivarea lucrurilor benefice, atât de o parte, cât și de cealaltă. La astfel de competiții, unde nu se pune accentul pe cunoștințe religioase aprofundate, precum la olimpiadele, unde trebuie să respecte o anumită tematică, copiii sunt extrem de deschiși. Își exprimă sentimentele pe care le trăiesc mergând la biserică, iar aici, fie le aștern pe foaie, fie le împărtășește într-un cântec, o poezie, o compunere frumoasă sau o creație plastică deosebită.
Cei care le stau alături în descoperirea acestor lucruri minunate, profesorii de religie, ”învață unii de la alții”, chiar și de la copii, ”se îmbunătățesc profesional și personal”, schimbând impresii, experiențe, idei. Cel mai minunat aspect este însă că se simte atmosfera de sărbătoare, de comuniune între participanți, de comuniune între oameni și Dumnezeu.
III.2.6 Activități social-filantropice
În perioada copilăriei se dezvoltă mila, altruismul și generozitatea, dar numai cu ajutorul părinților, profesorilor și preoților. Aceste virtuți vor spori în sufletele copiilor noștri nu prin teorie, ci prin exemplu și practică în săvârșirea binelui. ”Una din trăsăturile vieții creștine în lume e cea care ne spune că trebuie să fim generoși, primitori, iubitori și atenți cu cei în nevoi. Aceste calități pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din fragedă pruncie. Ei pot învăța și din exemplul nostru să împartă din ce-i al lor cu alții și să participe la primirea oaspeților”. Copiilor li se va explica că unul din lucrurile plăcute lui Dumnezeu este milostenia. Ei pot fi ”Mesagerii iubirii lui Hristos” pentru copiii săraci, pentru bătrânii singuri și abandonați (bunici ”ai noștri”), pentru toți cei care au nevoie de ajutor.
”Lecțiile de la școală îi împiedică pe copii să onoreze întâlniri importante cu ei înșiși și cu familiile lor, întâlniri în cadrul cărora să învețe un alt fel de lecții: auto-motivația, perseverența, încrederea în propriile puteri, curajul, demnitatea și dragostea – și să nu uităm de întrajutorare, una dintre lecțiile cele mai importante, care se învață în viață acasă și de comunitate”.
Generozitatea, empatia și recunoștința se învață! Important este să le arătăm copiilor prin propriul exemplu cum și de ce avem nevoie de ele, și să le creăm cât mai multe contexte ca să le exerseze și să devină un firesc conștient al vieții lor.
Cap. V. Studiu de caz
V.1. Centrul cultural catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena”
din Medgidia
Date tehnice
Arhiepiscopia Tomisului, Protoieria Medgidia
Parohia: Sf. Împărați Constantin și Elena – Medgidia VI
Adresa: Str. Vâlcelelor, Nr. 2, Loc. Medgidia, Jud. Constanța, Cod postal 905600
E-mail: parohiamedgidia6@yahoo.ro
Site parohie: http://bisericamedgidia6.blogspot.com/
Înființat în: Decembrie 2010
Preoți coordonatori:
Preot Paroh: Ropotan Iulian, Telefon: 0730831594, E-mail: iulianropotan@yahoo.ro
Preot: Hordencu Irinel, Telefon: 0724504492, E-mail: pr.irinel@yahoo.com
Beneficiari: 40 de copii înscriși, dar la activitățile desfășurate au participat, la nivelul parohiei, peste 150 de copii și tineri cu vârsta cuprinsă între 6 – 18 ani, precum și părinții/bunicii acestora.
Resurse financiare:
donații, sponsorizări din partea unor persoane juridice, agenți economici, ONG-uri, Primărie;
suportul financiar al părinților;
donații din partea membrilor parohiei obținute în urma organizării unor colecte;
activitățile desfășurate în cadrul proiectului (de ex. realizarea unor icoane, metanii, felicitări, obiecte de artizanat care apoi au fost puse în vânzare).
Resurse materiale:
1 spațiu pentru desfășurarea activităților propuse în cadrul proiectului aflat în așezământul parohiei, la mansardă, în spațiul rezervat bibliotecii parohiale, în suprafață de 41 m².
flipchart, 5 mese, un birou, 40 de scaune, mobilier bibliotecă, cuier, PC, videoproiector, orgă, CD player, imprimantă multifuncțională;
cărți de specialitate, manuale, atlase, hărți, alte materiale suport pentru activități.
jocuri diverse (puzzle, scrabble, șah, jocuri de perspicacitate etc), mingi de fotbal, volei, baschet , corzi;
materiale audio/video;
alte materiale: mdf pentru icoane, lac, aracet, etc.
Consumabile lunare: birotică, papetărie, cerneală imprimantă, etc.
Parteneri: Primăria Medgidia, Școala Gimnazială ”I.L. Caragiale”, Școala Gimnazială ”Spiru Haret”, Cabinet Individual de Psihologie Gheorghe Florentina, Biblioteca Municipală Medgidia – Filiala Nord, Biblioteca ”I.N. Roman” Medgidia, SC Speranța Prod SRL, Parohia ”Sf. Apostoli Petru și Pavel”, Grădinița cu Program Prelungit ”Ion Creangă” Medgidia, familiile copiilor înscriși/participanți.
Proiecte desfășurate:
Inițiate de Patriarhie: ”Hristos împărtășit copiilor”, ”Alege Școala”.
Proiecte proprii: ”Dăruind vei dobândi”, ”Mesagerii iubirii lui Hristos”.
Povestea Centrului
Cunoscând importanța factorilor sociali, culturali și religioși, care pot influența în mod hotărâtor procesul de educare și formare a copiilor, pe de o parte, și având în vedere preocuparea constantă a Bisericii pentru creșterea și educația sănătoasă a generației tinere, pe de altă parte, am dorit să acordăm, prin realizarea unui Centrul parohial pentru copii și tineri, sprijinul necesar realizării acestui deziderat comun societății și Bisericii, la nivelul parohiei noastre.
Faptul că trăirea emoțională a orei de religie din școlile de stat își găsește continuarea firească pentru cunoașterea și exprimarea credinței de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, pentru asimilarea de cunoștințe și transmiterea credinței și culturii creștine, în mediul cel mai propice și cel mai natural al lor, și anume Biserica, am propus pentru copiii enoriașilor noștri acest proiect, ca o alternativă creștină pentru petrecerea timpului liber, cu implicații socio-culturale pe termen lung.
În principal, ne-am gândit să încercăm să suplinim sau să sporim acea asistență caldă, binevoitoare, iubitoare, de care adesea copii duc lipsă în zilele noastre, precum și cultivarea dimensiunii religioase a sufletului uman pe care școala, familia și societatea o pot împlini doar împreună cu Biserica.
Totul a început în luna noiembrie a anului 2010, când am propus lui Ciprian, un copil ce participa la fiecare Sf. Liturghie alături de mama sa, să ne ajute în altar (pe atunci avea 10 ani). Avea o carte cu povestiri religioase. I-am propus să facem schimb de cărți, noi având în altar o carte pentru copii, cu jocuri creștine. La următoarea Sf. Liturghie, a venit însoțit de un coleg care dorea și el să ajute la altar. I-am primit, le-am făcut ”instructajul”. La sfârșitul slujbei le-am mulțumit și i-am îndemnat să mai vină și să se gândească dacă ar vrea să facem mai multe lucruri interesante pentru copii, la biserică. Apropiindu-se Crăciunul, le-am propus pregătirea unor colinde și a unei scenete religioase. La următoarea Sf. Liturghie au mai venit cu 3 colegi.
Și așa, în ajun de Crăciun, eram la repetiții, alături de un cadru didactic ce a vrut să ne ajute ca voluntar, 12 copii, însoțiți de părinții lor (care lucrau la costumația copiilor și la decor). Nu putem uita cum, în ziua de Crăciun, după bucuria și entuziasmul copiilor și al credincioșilor ce s-au bucurat de sceneta noastră ”Irod și Magii”, rămași în Biserică, pentru a împărți daruri copiilor ce s-au trudit, am fost întrebați de copii: ”Și acum ce mai facem? Ne vedem săptămâna viitoare?”.
Și de atunci, tot răspundem pozitiv copiilor noștri, la dorința lor de a se bucura în biserică și a vedea în ”Casa Domnului” și casa lor, spațiul în care se bucură și creează, dăruiesc și se dăruiesc lui Dumnezeu și oamenilor.
Copiii au început să vină din ce în ce mai mulți. Nu ne mai descurcam, trebuia să inițiem noi activități, care să le placă copiilor, să adunăm materiale de lucru. Râvnă aveam, dar nu și pricepere.
Așa ne-a găsit proiectul Patriarhiei ”Hristos împărtășit copiilor”. Apoi la puțin timp și noul proiect, lansat în 2010, ”Alege Școala”.
Eram doar 2 preoți cu grija construcțiilor, a slujbelor, a credincioșilor. Am cerut sprijinul profesorilor de la școlile din vecinătatea parohiei.
Au răspuns ”prezent” pentru Domnul, mai mulți profesori cu inimă mare și spirit de jertfă și inițiativă. De-a lungul timpului au fost alături de noi: D-na prof. de religie Tatiana Băețică, D-na prof. de religie Cerchia Mirela, D-nul prof. de religie Țiplica Liviu, D-na doctor Jacola Niculina, D-na prof. de desen Priboianu Elena, D-na prof. de română Custara Elisabeta, D-na prof. de desen Dodiș Elena, D-nul prof. de muzică Dan Mititelu, D-na prof. de engleză Oprea Georgiana, D-na prof. de religie Mocanu Mariana, D-na psiholog Gheorghe Florentina ș.a.
La un moment dat, erau 10 profesori, 60 de copii înscriși la activități, cu activități derulate sâmbăta de la 13,00 la 16,00 și duminica de la 14,00 la 17,00.
Lucrau căte 2 profesori, unul pe săptămână, timp de o oră, în cadrul următoarelor activități: Educație moral-religioasă, Cerc de muzică, Cenaclu literar, Educație pentru sănătate, Atelier de creație, Cerc de limba română și engleză și un Cerc de pictură.
Odată cu stabilirea activităților, a voluntarilor, înscrierea copiilor, a fost nevoie de amenajarea unui spațiu special pentru copii în cadrul curții bisericii sau a așezământului parohial, care în 2011 se afla ca și stadiu de construcție, ”la roșu”.
Ne-am adunat în biserică de multe ori, apoi, odată cu definitivarea lucrărilor la așezământul bisericii, ne adunam în capela ce funcționa în cadrul așezământului sau în sala de mese.
În cele din urmă, datorită activităților copiilor ce s-au bucurat de un impact pozitiv la nivelul parohiei, s-a reușit amenajarea unui spațiu dedicat copiilor, la mansarda așezământului, în suprafață de 41 mp.
În anul 2015, parohia noastră, pentru activitățile pe care le-a derulat pentru copii, dar și pentru participarea noastră cu un grup de copii la proiectul național al Patriarhiei Române, ”Alege Școala”, desfășurat în anul 2011, am fost selectați pentru noua ediție a Proiectului. Acum centru nostru, prin donațiile de la proiect, a fost dotat cu tot ceea ce a fost nevoie pentru copii și activitățile catehetice, recreative și educative.
Activități desfășurate
Activități educative formale/nonformale:
Sunt multe activitățile care s-au derulat de-a lungul timpului:
Lecții de cateheză, de cântare religioasă, participare la slujbe ale bisericii. Copiii au aflat și au putut vedea mai aproape odoarele bisericii, obiecte sfinte din altar, veșmintele preotului. Au învățat religia prin cântec (și acum se mai cântă la activități cântecul ”Cele 10 porunci”), au intonat multe cântări bisericești pentru Sf. Liturghie. Nu numai duminica, la Sf. Liturghie, dar și în timpul anului, la alte slujbe bisericești, mai ales de Sf. Paști, copiii au venit și au participat, punând în practică cele învățate.
Audiții, vizionări materiale catehetice. Am vizionat desene animate creștine, filme pentru copii creștine (precum ”Viața lui Iisus”, pentru copii, dublat în limba română), despre Sf. Taine (DVD cu aplicații), folosind videoproiectorul și calculatorul, obținute ca donații, tot datorită copiilor.
Rugăciuni speciale pentru copii. La fiecare început de an școlar, în ziua de 14 septembrie, Înalțarea Sf. Cruci, copii au fost binecuvântați în cadrul Slujbei de deschidere a anului școlar care s-a oficiat în biserică, la sfârșitul Sf. Liturghii.
Premieri și aniversări. În fiecare an s-a organizat în data de 1 iunie la biserică, Ziua Copilului. S-a mâncat tort, copiii s-au jucat și bucurat de ziua internațională a copilului.
Copiii s-au împrietenit de-a lungul participării la activitățile Centrului și am avut surpriza și bucuria de a găzdui petrecerea de zi onomastică împreună.
Jocuri de interior/exterior. Jocurile au fost foarte folositoare la întâlnirile și activitățile noastre. Jocul nu a fost o simplă distracție, ci, prin joc, am încercat să-i ajutăm pe copii să cerceteze lumea, biserica, să prelucreze informațiile primite și să le transforme în învățare, în experiență personală.
Biblioteca vie (împărtășirea experienței de viață de către ”modele vii” – profesori, doctori, artiști, scriitori).
Concursuri. Copii au participat la diferite concursuri lansate în cadrul bisericii, Arhiepiscopiei sau Patriarhiei Române, obținând de fiecare dată rezultate bune, și chiar premii: aparat foto, sistem audio, tabletă, biciclete, diplome, cărți, iconițe.
Copiii au pregătit alături de părinți mâncare de post, pe care au adus-o la biserică. Au prezentat fiecare rețeta pe care au folosit-o sau au inventat-o. Rețetele au fost păstrate pentru concursul din ziarul Lumina. Mâncarea de post realizată de copii a fost împărțită săracilor.
Activități administrativ-gospodărești. Copiii, alături de părinți, bunici, enoriași și membrii ai Consiliului parohial au plantat pomi fructiferi în livada parohiei. Apoi au participat la de multe ori la curățenie în curtea bisericii sau în locașul bisericii.
Activități artistico-plastice:
Copiii au realizat desene, picturi, diferite crafturi – coșulețe de paști, felicitări tridimensionale pentru Nașterea Domnului, Sfintele Paști, Ziua Mamei, obiecte decorative prin tehnica origami, tehnica quilling, au împletit brățări, metanii, cruciulițe, au realizat icoane pe sticlă, au făcut bisericuțe din hârtie, ș.a.
Au confecționat mărțișoare pe care le-au dăruit mamelor, bunicilor, în biserică, au gătit mucenici pe care i-au împărțit, la sfârșitul Liturghiei, tuturor credincioșilor.
Activități filantropice:
În perioada copilăriei se dezvoltă mila, altruismul și generozitatea, dar numai cu ajutorul părinților, profesorilor și preoților. Aceste virtuți vor spori în sufletele copiilor noștri nu prin teorie, ci prin exemplu și practică în săvârșirea binelui. Copiilor li s-a explicat că unul din lucrurile plăcute lui Dumnezeu este milostenia. Ei pot fi ”Mesagerii iubirii lui Hristos” pentru copiii săraci, pentru bătrânii singuri și abandonați (bunici ”ai noștri”), pentru toți cei care au nevoie de ajutor.
În satele dimprejurul orașului Medgidia.
Copiilor li s-a povestit că în satele de la noi sunt mulți copii care nu au multe din lucrurile pe care le au ei la oraș, și s-ar bucura dacă ar primi daruri. Drept urmare s-au realizat colecte de către copii (haine, jucării, cărți, dulciuri), care au cumpărat sau au adus de acasă produse, apoi, la biserică, aceștia au ambalat obiectele sub forma unor cadouri.
Apoi au mers alături de părinți și preoți la sate (Movila Verde, Siminoc, Nisipari, Ivrinezu Mare, Poarta Albă) unde în biserica satului, chiar în ziua de Sf. Nicolae, au fost așteptați de ceilalți copii. Au împărțit daruri, iar la sfârșitul activității, la întoarcerea în biserică au primit din partea parohiei daruri, ca să învețe că ”Dăruind vor dobândi”.
În Comuna Mircea Vodă, Jud. Constanța. La Mircea Vodă s-a realizat un cimitir de onoare internațional unde până în 1937 s-a centralizat cea mai mare parte din eroii ce se aflau înhumați pe teritoriul dobrogean. La inițiativa Asociației Cultul Eroilor, după anul 2001 s a înființat Mănăstirea Înălțarea Domnului pentru o permanentă pomenire și cinstire a eroilor la Sf. Liturghie.
La mănăstire copiii au venit cu gândul de a-și aduce și ei prinosul de mulțumire și jertfă pentru eroi și pentru cei care se nevoiesc în mănăstire pentru pomenirea eroilor. Au ajutat la curațenia din cimitir și au adus de la credincioșii parohiei noastre diferite prinoase.
Au aflat istoricul mănăstirii și al cimitirului eroilor. După aceea, fiind ora prânzului au fost serviți la trapeza manăstirii cu bucate.
La sfârșit, pentru a oferi un sprijin concret mănăstirii, au primit de la maici șerbet realizat de acestea, pentru a-l pune în vânzare la ”Magazinul copiilor”, ajutând astfel mănăstirea pentru achitarea unei facturi de curent pe perioada iernii. La sfărșitul activității copii au primit colivă și câte o metanie fiecare.
Campanii social-umanitare:
Vizită misionară la Căminul de ”Bunici” (Centrul de îngrijire și Asistență – Poarta Albă, Jud. Constanța), unde prin prezența lor au adus lumină pe chipurile bătrânilor, copiii au învățat astfel, să mângâie pe cei întristați, să hrănească pe cei flămânzi, să adape pe cei însetați și să cerceteze pe cei bolnavi.
Un zâmbet pe chipul copiilor. Acțiunea dedicată copiilor de la Centrul de primire a copilului în regim de urgență i-a implicat pe copiii noștri în relaționarea cu alți copii orfani. Aici copiii au putut să vadă și să înțeleagă că sunt copii care nu trăiesc perioada copilăriei cu jocuri, râsete și bucurii alături de părinți, pentru care ,,acasă” nu este iubire, căldură sufletească, ci doar un loc unde să se adăpostească, unde să se hrănească și de unde, la vârsta majoratului să plece pentru a lua în piept greutățile vieții.
Au putut cunoaște acești copii fără familii, ,,îngeri” fără casă, cărora ei, alături de membrii bisericii (care i-au trimis ca reprezentanți ai parohiei) și părinții lor, le-au putut aduce puțină lumină și bucurie, înfrumusețăndu-le cât de puțin copilăria
Activități teatrale – Scenete de teatru și mici spectacole de colinde în fiecare an, de Nașterea Domnului.
Magazin al copiilor și Expoziții. Pentru colectare de fonduri, s-au realizat expoziții de Paște, de Crăciun, de Mărțișor, cu vânzarea produselor realizate de către copii, în cadrul atelierelor/cercurilor de creație. Așa s-a născut și ideea unui ”Magazin al copiilor”, pentru care aceștia au confecționat lucrări și obiecte decorative, au colectat jucării, jocuri diverse, pe care le-au valorificat și au adunat fondurile necesare achiziționării de daruri pentru nevoiași (copii sau bătrâni), pentru plata transportului în cadrul pelerinajului la mănăstiri și pentru organizarea excursiilor (cum a fost la Sf. Ioan Casian), pentru achiziționarea materialelor necesare activităților atelierelor de creație și pentru alte activități ale Centrului Cultural Catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.
Excursii și pelerinaje: Mănăstirea Sf. Ioan Casian, Mănăstirea Înălțarea Domnului din Dobrogea, Mănăstirea Caraiman, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Palatul Arhiepiscopal Constanța, ș.a.
Tabere. Participarea unui grup de copii, din cadrul centrului parohial, la tabăra creștină ”Licăr de lumină”, organizată la Mănăstirea Caraiman, unde au învățat multe ”meșteșuguri” frumoase, prin participarea la diferite cercuri de creație, a însemnat diversificarea activităților din cadrul centrului, și valorizarea acestora prin valorificarea lucrărilor realizate în cadrul ”Magazinului copiilor”.
Mărturisiri ale copiilor și persoanelor implicate
”Am fost bucuroasă să-mi petrec ziua de naștere împreună cu prietenii mei de la biserică. Am mâncat prăjituri, am cântat la orga electronică și am făcut un concurs de karaoke. Părintele a fost cu noi și a fost tare amuzant” (Puia Teodora, 10 ani)
”Părintele Irinel este un părinte foarte bun, calm, ne explică până înțelegem. Îmi place să merg la biserică pentru că e un loc în care te liniștești și înveți multe. Este important să mergem la biserică deoarece putem învăța să decupăm, să pictăm, rugaciuni.” (Laura, 9 ani)
”Acest moment privit prin inima și sufletul părintelui copilului este un moment de comuniune între toți enoriașii prezenți în Biserică în momentul binecuvântării copiilor, parcă simți și vezi cu ochii minții și sufletului cum rugăciunea înălțată către Dumnezeu se coboară ca o lumină de aur asupra copiilor îngenunchiați în fața Sf. Altar. Este un moment în care nu poți vorbi, poți doar simți un moment ce nu poate fi descris în cuvinte.” (Chiriac Daniela, 40 ani)
Pr. Paroh Ropotan Iulian: ” Îndrumând copiii spre Biserică ne facem împlinitori ai poruncii Domnului nostru Iisus Hristos care a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu" (Ev. după Marcu 10, 14). Îi consider pe copiii ce au participat de-a lungul timpului la activitățile Centrului Cultural Catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena” în rând cu ctitorii și binefăcătorii parohiei noastre. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să putem și mai departe să oferim oportunități de a-i pune împreună pe oameni în lucrarea Evangheliei Domnului Hristos.”
Pr. Irinel Hordencu: ”Prin bucuria, sinceritatea și optimismul lor, acești copii m-au motivat să fiu alături și împreună cu ei în toate activitățile organizate și derulate în parohie și nu numai, și m-au învățat că nici un obstacol nu este de neînvins.”
Rezultate obținute:
Prin îndreptarea atenției către copii, prin bucuria și lucrarea adusă de copii, am observat o implicare a părinților, bunicilor și a membrilor parohiei care au devenit mai interesați de activitățile și slujbele Bisericii, și au dorit să fie alături de copii la Sf. Liturghie și la activități filantropice.
Copii au ajuns de multe ori să fie reprezentanții parohiei noastre ca modele de dăruire, jertfă, bucurie, optimism, transmițând aceste lucruri tuturor enoriașilor noștri.
Amenajarea unui spațiu dedicat Centrului Cultural Catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena”, dotat corespunzător pentru desfășurarea activităților (bibliotecă cu un număr de 1500 volume, 5 mese, un birou, 40 de scaune, mobilier bibliotecă, cărți de specialitate, manuale, jocuri, icoane, flipchart, computer, videoproiector, orgă, imprimantă multifuncțională, consumabile/rechizite: creioane, pensule, hârtie etc.)
40 de copii înscriși permanent la activități;
Formarea unei echipei de implementare a proiectelor parohiale pentru copii: 2 preoți, 3 profesori de religie, profesori cu alte specializări, un psiholog, tineri, părinți, bunici – voluntari la activitățile organizate pentru copii.
Donații:
De la agenți economici: materiale de construcții în valoare de aprox. 5000 lei pentru spațiul destinat activităților pentru copii; materiale necesare activităților: mese, scaune, computer, videoproiector, orgă, jocuri diverse, consumabile, în valoare de 3000 lei;
Donații din partea Bibliotecii Municipale ”I.N. Roman” Medgidia: cărți de școală pentru biblioteca parohială, necesare copiilor pentru temele școlare;
Donații din partea membrilor parohiei obținute în urma organizării unor colecte, spre exemplu: 1200 lei care s-au folosit pentru pachetele copiilor participanți la activitatea ”Dăruind vei dobândi” și pentru a suplimenta contribuția la hainele, jucăriile, dulciurile aduse de copii și părinți pentru a fi donate copiilor de la sate;
Fonduri obținute în urma activităților desfășurate în cadrul proiectului ”Magazinul copiilor” (de exemplu 350 lei care s-au folosit pentru a achita autocarul ce a asigurat transportul copiilor).
De la Mitropolia Moldovei si Bucovinei, în cadrul Proiectului POSDRU/181/2.2/S/1515005 „Alege Școala” am primit laptop, sistem desktop, cameră video, videoproiector, copiator laser color, aparat foto în valoare de 10.000 lei la care s-au adăugat materiale de lucru, birotică, consumabile, jocuri, mingi, ș.a în valoare de peste 3000 lei.
Apariții media: Emisiunea ”Pași spre Educație” a televiziunii locale Alpha Media, a avut în data de 22 octombrie 2015 o ediție specială, în care au prezentat Centrul nostru
Diploma primită de la Patriarhia Romănă pentru grupa de cateheză a parohiei ”Sf. Împărați Constantin și Elena” din Medgidia pentru activitatea desfășurată (anexa 20)
Menționarea centrului nostru, ca model de bună practică în volumul Hristos împărtășit copiilor ”Alege Școala” – modele de bună practică, Editor Mitropolia Moldovei și Bucovinei, septembrie/octombrie 2015.
Spațiile și baza materială pusă la dispoziție și deținute de parohie, precum și dragostea unor oameni pentru lucrarea Bisericii, manifestată prin donații și sprijin efectiv, au asigurat infrastructura necesară viabilității și continuității Centrului Cultural Catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.
V.2. Centrul social-educațional
” Sf. Apostoli Petru și Pavel”
din Medgidia
Date tehnice
Arhiepiscopia Tomisului, Protoieria Medgidia
Parohia: Sf. Apostoli Petru și Pavel – Medgidia VI
Adresa: Str. Radu Negru, Nr. 16, Loc. Medgidia, Jud. Constanța, Cod postal 905600
E-mail: parohiamedgidia1@gmail.com
Site: http://parohiamedgidia1.blogspot.com/
Înființat în: martie 2016
Preoți coordonatori:
Preot Hordencu Irinel, Telefon: 0724504492, E-mail: pr.irinel@yahoo.com
Preot Paroh Ciobanu Petrică, Telefon: 0765202423, E-mail: diacon_petrica@yahoo.com
Beneficiari:
Beneficiarii direcți: 33 copii cu vârste cuprinse între 5 – 17 ani; Alți 67 de copii care au participat la activitățile proiectului (vezi anexa …)
Beneficiarii indirecți: familiile copiilor implicați în proiect; comunitatea parohială
Loc de desfășurare a activităților: Într-o anexă a parohiei, în suprafață de 50 mp, aflată în curtea bisericii
Parteneri: Parteneri: Primăria Medgidia, Școala Gimnazială ”Lucian Grigorescu”, Casa de cultură ”I.N. Roman” Medgidia, SC Speranța Prod SRL, Parohia ”Sf. Împărați Constantin și Elena” (CCC), Grădinița cu Program Prelungit ”Ion Creangă” Medgidia, Fundatia Porti deschise – Open Doors Foundation – Medgidia, Crucea Roșie – Medgidia, Scout Medgidia – Centrul Local de Cercetasi – Dapyx Medgidia, familiile copiilor înscriși/participanți.
Proiecte desfășurate și în desfășurare:
Inițiate de Patriarhie: ”Hristos împărtășit copiilor”, ”Alege Școala”.
Proiecte proprii:”Mesagerii iubirii lui Hristos”.
Povestea Centrului
Lângă biserica ”Sf. Ap. Petru și Pavel” din Medgidia se află Școala gimnazială ”Lucian Grigorescu”. Am observat câțiva copii de la școală care veneau, înainte de a intra la ore sau în pauze, intrau în biserică, se închinau, apoi porneau către școală. În fiecare duminică, fiind aglomerat în biserică, priveam cu tristețe cum rămâneau pentru puțină vreme, afară, copii, alături de părinții lor, apoi plecau degrabă, neputându-se bucura de bogăția Sf. Liturghii. În unele zile, dascălii de religie, aduceau copii în biserică pentru lecții deschise și apoi iarăși degrabă, se întorceau la școală.
Astfel, copiii erau doar în trecere, sporadic, în biserică, iar noi am dorit să-i ținem cât mai mult cu Hristos, să creem oportunități și activități frumoase, care să-i facă pe copii să rămână cât mai mult la biserică și să aștepte cu nerăbdare următoarea întâlnire.
Am procedat astfel: Într-o anexă a parohiei, de fapt un garaj în suprafață de 50 mp, aflat în curtea bisericii, (recondiționat de fostul preot paroh Zgură Gheorghe, pentru ca să fie o sală e clasă pentru implementarea în parohie a proiectului ”Alege Școala” în anul 2011) am amenajat un spațiu dedicat Centrului Cultural Catehetic pe care am reușit să-l dotăm cu tot ce trebuie: 12 pupitre, un birou, 12 scaune, mobilier bibliotecă, cărți de specialitate, manuale, jocuri, icoane, flipchart, computer, videoproiector, orgă, imprimantă multifuncțională, consumabile/rechizite: creioane, pensule, hârtie etc.
Pentru că parohia dispune și de o sală de mese și bucătărie, ne-am hotărât ca să începem initial cu un proiect social, de tip ”Afterschool”. Am găsit profesori voluntari la Școala ”Lucian Grigorescu” de lângă biserică, care ne-au identificat 12 copii ce provin din familii vulnerabile și care au fost înscriși la proiect.
Astfel, am înscris 12 copii, din clasele I-IV, care după ore, de luni până vineri, să vină la biserică, să servească masa de prânz și apoi să își facă temele alături de profesorii voluntari.
Pentru că doream să continui activitățile petru copii derulate la cealaltă parohie, având experiența proiectelor ”Hristos împărtășit copiilor” și ”Alege Școala”, am făcut invitație tuturor credincioșilor în biserică, să-și anunțe copiii și nepoții că duminica, la sfârșitul Sf. Liturghii, dorim să le oferim un timp și un spațiu unde să-și manifeste credința și iubirea față de Dumnezeu, să devină veseli și creativi, dornici de a crește frumos în și cu Hristos.
Catalizatorul proiectului parohiei noastre, ”Mesagerii iubirii lui Hristos”, a fost o parte dintre copiii de la parohia ”Sf. Împărați” din Medgidia – obișnuiți cu programul ”Hristos împărtășit copiilor” – care m-au urmat (eu fiind coordonator al activităților recreativ-educative pentru copii de acolo) atunci când am fost transferat de la parohia ”Sf. Împărați Constantin și Elena”, în martie 2016, la Parohia ”Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Acești copii au fost model și plămadă pentru grupul de copii din noua parohie, care au fost invitați duminică de duminică, să li se alăture acestora, după săvârșirea Sf. Liturghii, să rămână în lăcașul bisericii și să descopere câte lucrări frumoase pot face și câte lucruri pot dobândi.
Activități desfășurate:
Activităti de tip ”Afterschool”: Activitătile din cadrul Centrului de zi pentru copii de tip ”Afterschool” se desfăsoară pentru un grup de 12 copii înscrisi în program, din clasele I – IV, de luni până vineri, după-amiaza, între orele 12.00-14.30. Centrul de zi furnizează, în mod gratuit, servicii educationale si sociale care constau în : a) supravegherea si instruirea competentă a elevilor din ciclul primar (efectuarea temelor), după orele de curs scolare, de luni până vineri, până la preluarea copiilor de către părinti; b) servirea mesei de prânz în cadrul cantinei sociale a parohiei
Activităti de tip ”Scoala de Duminică”: Cursurile catehetice desfăsurate în Parohia noastră au ca scop păstrarea si transmiterea Evangheliei în duhul ortodox românesc, însusirea de către copii a valorilor moral-religioase, cunoasterea tradițiilor religioase si a istoriei Bisericii, folosirea corectă a limbajului din sfera religioasă si, nu în ultimul rând, transmiterea limbii si a elementelor de cultură română.La „Scoala de duminică” sunt bineveniti toți copiii cu vârste cuprinse între 6-13 ani.
Lectiile sunt gratuite. Fiecare întâlnire duminicală oferă o experientă inedită si constructivă (anexa 2), în care toti participantii descoperă valorile crestine ale generozitătii, înteleg beneficiile lucrului în echipă si ale voluntariatului, cultivă valorile prieteniei, cooperării si învătării prin joc.
Activităti artistico – plastice: La aceste activităti s-au realizat desene, picturi, diferite crafturi,, felicitări obiecte decorative prin tehnica origami, tehnica quilling, confectionarea de brătări, metanii, cruciulite, icoane pe sticlă s.a.
Aniversări. Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi copiii și de ce nu, de a-i pregati pentru un viitor sănătos, fericit și plin de succese. De aceea, în fiecare an pregătim de 1 iunie pentru copii jocuri, sucuri, tort și mule activități recreative
De asemenea, ca și în cealaltă parohie, unii copii au dorit să-și sărbătorească onomastica la biserică, alături de ”prietenii de la biserică”!
Premieri. În fiecare an ne străduim să îi premiem pe copiii de la activități dar și pe copiii de la Școala ”Lucian Grigorescu” din Medgidia (partenerul nostru educațional), care au obținut rezultate bune la Olimpiada de Religie
Activităti Teatrale: Scenete de teatru cu ocazia sărbătorilor de Pasti (anexa 16), de Crăciun si de hramul bisericii (29 iunie) si mici spectacole de colinde în fiecare an, de Nasterea Domnului.
Teatru de păpuși. Educația prin teatru vine să dezvolte intelectul și personalitatea copilului.Teatrul poate fi o metodă de educație și învățământ, care poate interveni în formarea unui copil. Cu ajutorul păpușilor putem oferi copilului exemple clare, îl putem face să distingă binele de rău, îl ajutăm să înțeleagă ceea ce este greșit de ceea ce este corect. Scenele jucate de păpuși contribuie la educarea sentimentelor de prietenie, de cooperare, de perseverență, de toleranță, de sinceritate, de bucurie a vieții …
Jocuri recreative de interior si exterior: Prin jocuri special alese se dezvoltă o curiozitate statornică si concentrarea, initiativa si perseverenta, increderea in sine, simtul ordinii, abilitatea de a lua decizii, simtul responsabilitatii, se pot dobândi deprinderi de autocontrol precum si autodisciplina.
Concursuri:
3 copii înscriși la ”Școala de Duminică” din parohia noastră, au fost premiați de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, pentru câștigarea locului I în Eparhia Tomisului, la Concursul Național ”Biserica și Școala din sufletul meu”.
În anul 2017 , eleva Irimia Iuliana, înscrisă la Centrul nostru a fost premiată de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, pentru câștigarea locului I în Eparhia Tomisului, la Concursul Național ”Icoana și Școala mărturisirii” (anexa 19).
Activităti Filantropice:
Târgul de Paște al copiilor. Este o acțiune care a mobilizat copii, părinți și a impresionat mulți oameni, de fapt o expoziție cu vânzare de produse confecționate sau donate de copii care se organizează în fiecare an.. Sumele obținute din vânzări sunt folosite în scop caritabil. De exemplu în anul 2016, s-au strâns 1350 lei care au fost dăruiți (alături de încă 350 lei – colectă la sfârșitul Sf. Liturghii) familiei Chirea, pentru operațiile la picior ale fiului Marian, elev silitor (și din păcate în suferință) al Liceului N. Bălcescu din Medgidia.
Campanii social-umanitare:
În urma activității filantropice ”Târg de Mărțișoare” (anexa 15), organizată la parohia noastră, anul acesta, ce a avut drept scop strângerea de fonduri pentru susținerea activităților de recuperare ale copiilor/tinerilor cu dizabilități de la Centrul de Zi ”Zâmbet și Culoare” din Municipiul Medgidia, cu ajutorul enoriașilor și a celor ce au cumpărat mărțișoarele De exemplu anul acesta s-a adunat suma de 1573 lei, ce a fost predată responsabilor de la Centru.
Colectă de rechizite noi și donații în bani.
Odată cu începerea anului școlar, ne străduim să cumpărăm copiilor noștri rechizitele necesare. Din păcate sunt și copii săraci care nu au rechizite pentru școală. De aceea, pentru acești copii nevoiași, ne-am gândit să organizăm o acțiune social-filantropică, un târg de toamnă al copiilor (anexa 17), cu vânzare de produse donate de copii. Iar în data de 2 septembrie 2018, la sfârșitul Sf. Liturghii, am plecat către satul Parpanița, Jud. Vaslui, pentru a aduce copiilor din acest sat, la început de an școlar, rechizite noi, banuții strânși (3445 lei) pentru cumpărarea mai multor rechizite, jucăriile și toate obiectele donate pentru ei, la Târgul de toamnă al copiilor, organizat în parohia noastră.
Excursii si pelerinaje:
Excursiile contribuie la lărgirea cunostințelor teoretice, întregesc efectul instructiv – educativ al activitătii didactice, realizând – în acest mod, legătura dintre teorie si practică. Lectiile-excursie asigură stimularea curiozitătii, dezvoltându-se dorinta de călătorie în scopul cunoasterii. Prin excursiile cu elevii, pe plan afectiv, se trezesc sentimente de pretuire si atasament. Apoi, excursia dezvoltă, la copii, spiritul de prietenie, de vointă, disciplină si credintă în Dumnezeu, mai ales când sunt de vizitat obiective religioase.
Rezultate obținute:
Amenajarea unui spațiu dedicat Centrului social-educațional ”Sf. Apostoli Petru și Pavel”, dotat corespunzător pentru desfășurarea activităților: 12 birouri pentru copiii de la Afterschool, un birou PC, 30 de scaune, mobilier bibliotecă, cărți de specialitate, manuale, jocuri, icoane, flipchart, computer, videoproiector, orgă, imprimantă multifuncțională, consumabile/rechizite: creioane, pensule, hârtie etc.).
33 de copii înscriși permanent la activități;
Formarea unei echipei de implementare a proiectelor parohiale pentru copii: 2 preoți, 2 profesori de religie, profesori cu alte specializări, un psiholog, tineri, părinți, bunici – voluntari la activitățile organizate pentru copii.
Existența unui fond pentru copii în valoare de 2500 lei
Implicarea copiilor, a părinților și bunicilor în campaniile social-umanitare și filantropice inițiate de parohie
Mai multe activități de voluntariat realizate de copii și tineri
Realizarea mai multor parteneriate cu diferite instituții locale și naționale, ONG, ș.a.
Publicarea lucrărilor elevei Petre Adela Elena, înscrisă la Centru nostru, în revista ”Chemarea Credinței” (pentru copii și familia creștină) a Patriarhiei Române, (anexa 18)
Gramata chiriarhală primită în anul 2017 de Pr. Irinel Hordencu, coordonatorul activităților pentru copii de Centrul social-educațional al Parohiei Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia (anexa 21)
Diploma omagială, primită de la Patrarhia Română, în anul 2017, de Pr. Irinel Hordencu (anexa 22)
Apariții media: Emisiunea ”Atenție la Educație” a televiziunii locale Media TV, a avut în data de 13 august 2018 o ediție specială, în care au prezentat Centrul nostru
Centrul nostru pentru copii a fost menționat ca model de bună practică fiind totdată obiectul cercetării știițifice pentru lucrarea de doctorat „HRISTOS ÎMPĂRTĂȘIT COPIILOR” – REDIVIVA CATEHIZĂRII PAROHIALE: CONTEXT, CONȚINUT, STRATEGII DIDACTICE realizată de Pr. Constantin-Sorin Lungoci și susținută în data de 24 septembrie 2018, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Școala Doctorală „Isidor Todoran”.
CONCLUZII
Educația religioasă este fundamentală pentru formarea personalității unui copil și presupune o mare responsabilitate din partea Bisericii, a familiei și a profesorilor de a insufla copiilor credința în Dumnezeu, care trebuie sădită în sufletele lor, ca lumină pentru viață.
Ca mod particular de realizare a misiunii Bisericii, pastorația copiilor constituie misiunea Bisericii de a găsi căi adecvate de comunicare cu ei și de a le înfățișa prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume și în viața lor. Deși textul Evangheliei este unul și același, indiferent de contextul în care este propovăduit, totuși, din rațiuni misionare și pastorale, care vizează în primul rând rodirea mesajului creștin în viața credincioșilor, s-a reliefat încă din primele veacuri ale creștinismului o diferențiere a modului de expunere a cuvântului lui Dumnezeu, în funcție de cei cărora acest cuvânt li se adresează.
În prezent, configurarea unei „strategii misionare“ diferențiate după astfel de criterii, reprezintă o misiune și o sarcină prioritară atât la nivelul reflecției teologice, cât mai ales în planul concret al practicii pastorale cotidiene. Fundamentarea teoretică și practică a pastorației copiilor, ca parte componentă a misiunii Bisericii, impune însă o redescoperire a semnificației tinereții în izvoarele Revelației, precum și în activitatea pastoral-misionară a Bisericii de-a lungul veacurilor. Acordând atenție copiilor, practica pastorală se înnoiește pe sine, astfel încât pastorația lor devine dintr-o sarcină a misiunii Bisericii, o șansă a proprieri sale întinerii și revigorări spirituale.
Prin proiectele catehetice „Hristos împărtășit copiilor“ și ”Alege Școala” Biserica Ortodoxă Română face eforturi multiple să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu și de oameni, prin promovarea rugăciunii, a prieteniei și a întrajutorării, și să prevină abandonul școlar cauzat de sărăcie sau de absența părinților plecați la muncă în străinătate. Prin birourile ei de cateheză parohială, prin taberele pentru copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduiește să suplinească, în viața multor copii, lipsa de afecțiune părintească și a atmosferei de familie, dar și să descopere copii talentați pe care îi încurajează să-și cultive talentul în folosul Bisericii și al societății românești de azi. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente și viitoare sunt imense.
Pastorația copiilor și integrarea lor în viața liturgică a Bisericii reprezintă o prioritate misionară a preotului în parohie, întrucât copiii de azi sunt credincioșii de mâine. Legătura preotului cu copilul reflectă dragostea lui Dumnezeu îndreptată spre acesta prin Biserică, pe de o parte, iar legătura copilului cu preotul reflectă disponibilitatea copilului de a se pune la dispoziția lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii, pe de altă parte. Apropierea sufletească a preotului față de copii, dragostea și afecțiunea cu care membrii comunității îi întâmpină în biserică, la slujbe, la cercurile de creație sau la catehezele parohiale sunt decisive pentru întărirea legăturii duhovnicești dintre copil și Biserică și recuperatorii, în cazul în care vreun copil a pierdut legătura cu Dumnezeu.
Prin valorile, credințele și cunoștințele antropologice pe care le promovează în cadrul proiectelor catehetice, prin activități formale și non-formale, tabere și concursuri de creație, Biserica este un factor major în reducerea riscului de abandon școlar și în reintegrarea educațională a copiilor și tinerilor aflați în abandon școlar. Rezultatele implementării proiectelor catehetice care fac subiectul acestei lucrări, au demonstrat viabilitatea acestora, prin rezultatele obținute, și pot să împlinească și această nevoie socială.
Implementarea proiectelor catehetice „Hristos împărtășit copiilor“ și ”Alege Școala”, arată preocuparea Bisericii noastre pentru lucrarea educativ-misionară a noii generații. Aceste proiecte și rezultatele obținute constituie un impuls de reorganizare a catehezei parohiale și o invitație de implicare în demersul de creștere a copiilor și a tinerilor în iubirea lui Hristos. Suntem convinși că atenția îndreptată spre aceste „tinere vlăstare” ale Bisericii poate juca un rol important în rezolvarea problemelor complexe ale societății moderne și, mai mult, poate forma o comunitate creștin-ortodoxă pe „piatra” Hristos.
Considerăm că lucrarea noastră noastră, asemenea programului catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, este un demers de implicare în efortul de creștere a copiilor și a tinerilor în iubirea lui Hristos și o susținere argumentată, teoretic și practic, de organizare a catehezei parohiale.
Nădăjduim să fie de folos elevilor seminariști, studenților teologi, preoților, profesorilor de religie, dar și altor mireni implicați activ în lucrarea educațională a Bisericii; să îi ajute să cunoască stadiile actuale ale dezvoltării catehezei parohiale și, mult mai important, să se familiarizeze cu un set de instrumente necesare desfășurării unei cateheze eficiente (curriculum biblic actualizat, metode activ participative, strategii practice de implementare).
ANEXE
ANEXA 1 – Ghiduri catehetice Patriarhia Română
ANEXA 2 – Anunțul Proiectului pentru copii ”Mesagerii iubirii lui Hristos” al Parohiei Sf. Apostoli din Medgidia, la care se realizează activitățile proiectului national ”Hristos împărtășit copiilor”
ANEXA 3 – Exemplu Deviz de lucrări
ANEXA 4 – Protocolul de colaborare Școală – Biserică al parohiei Sf. Apostoli Petru și Pavel – Medgidia
ANEXA 5 – exemplu de chestionar ”Hristos împărtășit copiilor”
ANEXA 6 – Pliant de prezentare miniproiect parohial al parohiei Sf. Împărați Constantin și Elena din Medgidia
ANEXA 7 – fișă înscriere Proiect ”Hristos împărtășit copiilor”
ANEXA – 8 – Orarul activităților pentru copii din anul 2011 de la parohia Sf. Împărați Constantin și Elena – Medgidia
ANEXA 9 – Listă prezență proiect parohial al parohiei Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia din cadrul activităților proiectului national ”Hristos împărtășit copiilor”
ANEXA 10 – Fișă de lucru pentru activitatea catehetică ”Sf. Trei Ierarhi”
ANEXA 11 – Fișă de lucru atelier de creație – semn de carte
ANEXA 12 – Fotografii de la lecția de cateheză ”Sf. Trei Ierarhi” realizată la Parohia ”Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia în data de 5 februarie 2017
ANEXA 13 – Exemplu formular pentru evidența copiilor înscriși la proiectul ”Hristos împărtășit copiilor”
ANEXA 14 – Fotografii de la lecția de cateheză ”Prietenia” realizată la Parohia ”Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia în data de 2 martie 2019
ANEXA 15 – Afiș ”Târg de Mărțișoare” al Parohiei Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia
ANEXA 16 – Afiș piesă de teatru religios în interpretarea actorilor copii de la Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia
ANEXA 17 – Afiș ”Târgul de toamnă al copiilor” de la Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia
ANEXA 18 – Lucrările elevei Petre Adela Elena realizate pentru concursul național de creație ”Biserica și Școala din sufletul meu” din anul 2016, publicate în Revista ”Chemarea Credinței” pentru copii și familia creștină a Patriarhiei Române
ANEXA 19 – Diploma primită de la Patriarhia Romănă de eleva Irimia Iuliana de la parohia Sf. Ap. Petru și Pavel din Medgidia, pentru câștigarea la nivel de Eparhie a concursului național de creație ”Icoana și Școala mărturisirii”
ANEXA 20 – Diploma primită de la Patriarhia Romănă pentru grupa de cateheză a parohiei ”Sf. Împărați Constantin și Elena” din Medgidia
ANEXA 21 – Gramata chiriarhală primită în anul 2017 de Pr. Irinel Hordencu, coordonator activități pentru copii la Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia
ANEXA 22 – Diploma omagială de la Patrarhia Română primită în anul 2017 de Pr. Irinel Hordencu, coordonator activități pentru copii la Parohia Sf. Apostoli Petru și Pavel din Medgidia
BIBLIOGRAFIE
Izvoare
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediția Sf. Sinod, București, 2008
Canonul ortodoxiei, diac. Ioan I. Ică jr., Vol. 1, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis, Sibiu, 2008
Clement Alexandrinul, Sf., Stromatele, Colecția P.S.B. vol. V, traducere, cuvânt înainte, note și indici de pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982
Idem, Pedagogul, Colecția P.S.B. vol. V, traducere, introducere, note și indici de pr. D. Fecioru , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982
Ioan Gură de Aur, Sf., Comentariu la Faptele Apostolilor, vol. 1, Editura Doxologia, Iași, 2016
Ioan Gură de Aur, Sf., Despre creșterea copiilor, în vol. "Puțul și împărțire de grâu", Editura Buna Vestire Bacău, 1995
Ioan Gură de Aur, Sf., Scrieri III, Colecția P.S.B. vol. XXIII, Traducere, introducere, indice și note de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994
Vasile cel Mare, Sf., Scrieri, partea I, Colecția P.S.B. vol. XVII, traducere pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986
Vasile cel Mare, Sf., Scrieri, partea a III – a, Colecția P.S.B. vol. XII, traducere pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, 1988
Vasile cel Mare, Sf, Ioan Gura de Aur, Sf., Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim, Grigorie Teologul, Sf., Clement Alexandrinul, Sf., – Scrieri cu tematica pedagogică, Colecția P.S.B. vol. XVI, Editura Basilica, București, 2017
Cărți, dicționare, manuale și cursuri
Atelier de formare „Hristos împărtășit copiilor”, suport de curs tehnoredactat, 2007 (documentul este disponibil la adresa: https://vdocuments.site/documents/atelier-deformare-hr-imp-copiilor-1.html)
Alege Școala! Curs de formare pentru formatori, Iași, 2011
Alege Școala!, pliant de prezentare, 2010
Benga, Cristina, Idealul educațional în pedagogia creștină: Clement din Alexandria, Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, București, Editura Sofia, 2009
Bulacu, Pr. Mihail, Pedagogia creștin-ortodoxă, Editura Școala Brâncovenească, Constanța, 2009
Busuioc, Ani-Eliza, Ne jucăm și despre Dumnezeu aflăm, Editura Basilica, București, 2016
Idem, Năpârstoc, hai la joc!, Editura Basilica, București, 2016
Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
Cismaș, Iacob, pr., Preotul – misionar în contextul lumii contemporane, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2010
Ciule, Răzvan-Florin, Cateheza copiilor și implicarea tinerilor în Biserică prin metode active, Ed. Astra Museum, Ed. Techno Media, Sibiu, 2013
Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Ediția a II-a, lași, Editura Polirom, 2009
Cucoș, Constantin, Pedagogie, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2002
Cury, Augusto, Părinți străluciți, profesori fascinanți, Editura For You, București, 2005
Danciu, Ana, Metodica predării Religiei în școlile primare, gimnazii și licee, Editura Anastasia, București, 1999
Felea Ilarion V., Religia culturii, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Arad, 1994
Ghidul practic „Centrul parohial pentru copii și tineri”, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București. 2008
Galeriu, Constantin, pr., Pedagogia creștină și pedagogia laică, Patriarhia Română,” îndrumări metodologice și didactice pentru predarea religiei în Școala”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990
Grigorie Grabbe, Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Educația creștin ortodoxă a copiilor în zilele noastre, trad. Mihai Silviu Chirilă, Anacronic, 2016
Hristos împărtășit copiilor – Ghid catehetic pentru parohii, partea I a volumului Viața noastră cu Dumnezeu, lecțiile 1-18 pentru vârsta 9-10 ani, Editura Basilica, 2009
Hristos împărtășit copiilor – Ghid catehetic pentru parohii, partea a II-a a volumului Viața noastră cu Dumnezeu, lecțiile 19-36 pentru vârsta 9-10 ani, Editura Basilica, 2009
Hristos împărtășit copiilor – Îndrumar pentru catehet, partea I a volumului Viața noastră cu Dumnezeu, lecțiile 1-18 pentru vârsta 9-10 ani, Editura Basilica, 2009
Hristos împărtășit copiilor – Îndrumar pentru catehet, partea a II-a a volumului Viața noastră cu Dumnezeu, lecțiile 19-36 pentru vârsta 9-10 ani, Editura Basilica, 2009
Hristos împărtășit copiilor – Ghid catehetic pentru parohii partea I a volumului Cu noi este Dumnezeu, lecțiile 1-18 pentru vârsta de 11-12 ani, Basilica, 2010
Hristos împărtășit copiilor – Ghid catehetic pentru parohii partea a II a volumului Cu noi este Dumnezeu, lecțiile 19-36 pentru vârsta de 11-12 ani, Basilica, 2010
Hristos împărtășit copiilor ”Alege Școala” – modele de bună practică, Editor Mitropolia Moldovei și Bucovinei, septembrie/octombrie 2015
John Taylor Gatto, Cum suntem imbecilizați; curriculumul ascuns al școlarizării obligatorii, traducere de Maria Comănescu, Editura Anacronic, Domnești, 2016
Jurca, Eugen, Experiența duhovnicească și cultivarea puterilor sufletești, ediția a II-a, Ed. Marineasa, Timișoara, 2006
Kokulis, Ioannis V., Îmbisericirea elevilor: pentru o educație religioasă liturgică, Editura Deisis, Sibiu, 2012
Koulomzin, Sophie, Biserica și copiii noștri, traducere din limba engleză de Doina Rogoti, Editura Sophia, București, 2010
Lupu Jean, diacon profesor, Cântând să ne bucurăm!, Editura Basilica, București, 2015
Magdalena, Maica, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, cu traducerea românească a cuvântului Sf. Ioan Gură de Aur "Despre educația copiilor", Editura Deisis, Sibiu, 2006
Idem, Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă. Convorbiri, reflecții și alte sfaturi, Editura Deisis, Sibiu, 2002
Mamalakis, Philip, Principii ortodoxe de creștere a copiilor. Educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Ed. Sophia, București, 2018
Metallinos, Gheorghios D., Parohia – Hristos în mijlocul nostru, trad. Ioan I. Ică jr, ediția a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2004
Mica Biblie, cu aprobarea Sf. Sinod, Editura EIBMO, București, 2016
Naclad, Costantin; Marica, Florin; Pătuleanu, Constantin; Stan, Florin; Lungoci, Sorin, Toolkit educațional. 7 module, București, 2014
Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
Nicău, Nicolae, pr., În mijlocul tinerilor – repere pentru îndrumarea grupurilor de tineret în Biserică, Editura Agaton, Făgăraș, 2015
Nistor, Vasile, pr., Teatru școlar pe teme religioase, Ed. Sf. Mina, Iași, 2009
Opriș, Dorin, Opriș Monica, Metode active de predare – învățare. Modele și aplicații la religie, Ed. Sf. Mina, Iași, 2006
Panaite, pr. lect. dr. Ovidiu, Prin joc spre viață. O perspectivă ortodoxă asupra animației socio-educative, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010
Parhomenko, Constantin, pr. ; Parhomenko, Elizaveta, Educarea copilului întru credință, Vol II. Copilul în biserică, Ed. Egumenița, 2018
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Călătorind cu Dumnezeu, înțelesul și folosul pelerinajului în viața creștinului, Ediutra Basilica, București, 2008
Naclad, Costin; Opre, Adrian; Nicoale, Jan; Stan, Florin, Alege Școala! Contribuția proiectului „Alege Școala!” la dinamizarea activității catehetice a Bisericii Ortodoxe Române și la identificarea factorilor psihologici de risc în abandonul școlar, 2013.
Sion, Grațiela, Psihologia vârstelor, Ediția a II – a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
Sisova, Tatiana L., Când copilul nu ascultă, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015
Sorin Cristea, Pedagogie, vol. II, Editura Hardiscom, Pitești, 1997
Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoti, parinti si copii, traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi, Editura De Suflet, 2013
Stoica, Marin, Pedagogie școlară, Editura Gheorghe Cârțu-Alexandru, Craiova, 1995
Teodorescu, C.A., Îndrumări metodice și didactice pentru predarea Religiei în școală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990
Vasile Popeagă, Victor Țârcovnicu, Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972
Văideanu, George, Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București, 1988
Vocabular de teologie biblică, coord.: Xavier Leon-Dufour coord. Trad. Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2001
White, Elizabeth, Cum îndrumăm copilul în viața duhovnicească, traducere din limba engleză de Luminița‑Irina Niculescu, ediția a doua, Editura Sophia, 2012
White, Elizabeth, Pași pe calea sfințeniei. Cum să creștem copii iubitori de Dumnezeu, traducere din lb. engleză de Doina Rogoti , Ed. Sophia, București 2015
Articole și studii
Ciprian Bâra, Roade în proiectul „Hristos împărtășit copiilor”, interviu cu Pr. Constantin Naclad, inspector pentru cateheza parohială în cadrul Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, în Ziarul Lumina, anul V, nr. 80 (1282), marți, 7 aprilie 2009 (articolul poate fi vizualizat și la adresa: http://ziarullumina.ro/roade-inproiectul-hristos-impartasit-copiilor-46023.html)
Comunicat de presă, Al doilea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor”, 28 august 2009 (documentul este disponibil la adresa: https://www.comunicatedepresa.ro/world-vision-romania/al-doilea-congres-national-hristos-impartasit-copiilor/)
Concursul de creație „Alege Școala!“, conceptul concursului tehnoredactat, 2015, (documentul este disponibil la adresa: https://www.scribd.com/doc/297470492/Conceptul-Concursului-Biserica-Si-Scoala-Din-Sufletul-Meu)
Gordon, Pr. Prof. Dr. Vasile, Simpozion cu temă catehetică: Hristos împărtășit copiilor, în „Vestitorul Ortodoxiei“, din 31 ianuarie, 2006
Hordencu, Irinel, pr., O zi binecuvântată la Școala de Duminică, în Tomisul Ortodox, revista de cultură și spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului, anul I, nr. 2, februarie 2017 http://tomisulortodox.ro/model-de-cateheza-scoala-de-duminica/
Lungoci, Sorin, „Principii și definiri ale pedagogiei creștine prin proiectul «Hristos împărtășit copiilor»”, Altarul Banatului, SN, anul XXII (LXI), nr. 4-6 (2011), pp. 53-62. (studiul poate fi vizualizat și la adresa: http://altarul-banatului.ro/wpcontent/uploads/2012/09/Altarul-Banatului-4-6-2011.pdf)
Lungoci, Sorin, „Proiectul catehetic «Alege Școala!». Interferențe cu proiectul «Hristos împărtășit copiilor»”, Altarul Banatului, SN, anul XXIII (LXII), 7-9 (2012), pp. 136-154. (studiul poate fi consultat și la adresa: http://altarul-banatului.ro/?page_id=445).
Lungoci, Sorin, „Proiectul catehetic Hristos împărtășit copiilor în legislația bisericească”, Altarul Banatului, SN, anul XXIV (LXIII), 7-9 (2013), pp. 141-153. (studiul poate fi consultat și la adresa: http://altarul-banatului.ro/?page_id=624).
Naclad, Constantin, Pr. dr., Un proiect de succes. Proiectul „Alege Școala!“, în Tinerii în Biserică, anul I, nr. 1, Baia Mare, 2011
Naclad, Constantin, Pr. dr., Proiectul „Alege școala!“, în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Ziarul Lumina, 28 mai 2016, http://ziarullumina.ro/proiectul-alege-scoala–in-mitropolia-moldovei-si-bucovinei-112547.html
Oancea, Constantin, Prof., Parteneriatul educațional, Școală – Comunitate, în Tribuna Învățământului, revista națională de educație și cultură, http://www.tribunainvatamantului.ro/parteneriatul-educational-scoala-comunitate/
Teofan, Mada, Arhim. conf. univ. dr., Caracteristici ale educației copiilor la părinții bisericii în Altarul Banatului, nr. XXVII/2016
Rapoarte de evaluare
Naclad, Constantin, pr., Raport privind activitățile desfășurate pe parcursul anilor 2006-2007
Resurse web
2016 – Anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești, http://patriarhia.ro/2016-anul-omagial-al-educatiei-religioase-a-tineretului-crestin-ortodox-si-anul-comemorativ-al-sfantului-ierarh-martir-antim-ivireanul-si-al-tipografilor-bisericesti-8530.html
Carte de rugăciuni pentru copii, https://edituradoxologia.ro/carte-de-rugaciuni-pentru-copii
Cărți de colorat pentru copii, http://www.editurasfmina.ro/produse/179–C-r–539-i-de-colorat/filtru-1%5E154%5E154
Centrul cultural-catehetic ”Sf. Împărați Constantin și Elena” din Medgidia, http://medgidia.alegscoala.ro/
Editura Mănăstirea Sihăstria, https://sihastria.mmb.ro/editura
Emisiunea ”Atenție la Educație”: "HRISTOS IMPARTASIT COPIILOR" de la televiziunea Media TV din Medgidia, https://www.youtube.com/watch?v=taoIZNpAnMA
Povești religioase ortodoxe pentru copii, http://www.edituraiona.ro/Carti%20pentru%20copii.html
Proiectul Alege Școala, http://alegscoala.ro/
Reportaj: Locul unde este Dumnezeu!din cadrul emisiunii ”Pasi spre Educatie” de la televiziunea Alpha Media din Medgidia, https://www.youtube.com/watch?v=JxTRGAt5pHI&feature=youtu.be
Teatru școlar creștin, http://www.editurasfmina.ro/produse/172-Materiale-didactice/459-Teatru-cre-tin.html
Teza de doctorat susținută de Pr. Sorin Lungoci, http://scdoct.orth.ro/teze-sustinute/
Documente oficiale
„Hotărârea Sfântului Sinod nr. 4508 din 2005”, Biserica Ortodoxă Română, anul CXXIV, nr. 1-3 (2006), p. 71.
„Hotărârea Sfântului Sinod nr. 1924 din 10.07.2008”, Biserica Ortodoxă Română, anul CXXVI, nr. 7-12 (2008), p. 49.
„Hotărârea Sfântului Sinod nr. 5180 din 4.11.2008”, Biserica Ortodoxă Română, anul CXXVI, 7-12 (2008), pp. 104-105.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cap. I. Repere biblice, patristice, psihopedagogice de aplicare a educației religioase [308626] (ID: 308626)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.