Cap I. CADRUL TEORETIC ȘI METODOLOGIC [309235]

[anonimizat] o inovație pentru promovarea turismului structurat într-o manieră care să cuprindă totalitatea atracțiilor turistice. Strategia folosită a fost de a prezenta subiectiv obiectivele turistice și de a analiza importanța încadrării acestora într-o categorie de trasee tematice pentru mai buna funcționare a activității turistice în Arad.

Motivul pentru care am ales să scriu despre această temă de licență a fost în primul rând datorată faptului că Arad este orașul unde m-[anonimizat], unde miam petrecut cei mai frumoși ani din tinerețe și unde am învățat să mă dezvolt intelectual. [anonimizat] o pun în lumină și să îi dau culoare prin încercarea de a-i valorifica propriile bogății ce fac parte din patrimoniul turistic.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol însumează totalitatea termenilor și expresiilor cu conotație relevantă pentru geografia turismului regăsiți în restul lucrării și este important pentru o bună înțelegere a acesteia. [anonimizat], o [anonimizat], [anonimizat] a municipiului, [anonimizat], accesibilitatea, vegetația, fauna și elemente de demografie (populație, religie).

[anonimizat], este compus din șase subcapitole care reprezintă cele șase trasee turistice tematice create pentru Municipiul

Arad. [anonimizat] o hartă turistică a acestora și urmate de câteva poze sugestive realizate de mine. Ultimul, dar nu și cel din urmă capitol, a fost conceput pe baza unui studiu de caz realizat cu ajutorul unui chestionar aplicat. Acesta a [anonimizat] a deservit la aflarea importanței unor astfel de trasee turistice tematice pentru Municipiul Arad. În urma acestuia am tras concluzii ce acum pot porni înspre o nouă cercetare de promovare și valorificare a potențialului turistic din acest oraș.

Departamentul de Geografie ne-a [anonimizat], [anonimizat].

Mulțumiri admirabililor profesori care m-au îndrumat pe căi inteligente și mai ales părinților care m-au susținut cu încredere la fiecare pas din drumul vieții.

Cap I. [anonimizat]. În rândurile ce urmează vor urma aceste definiții pentru buna înțelegerii a acestei lucrări.

[anonimizat] (amenajat), bineînțeles fără a se neglija ceilalți factori ce intervin în produsul turistic. [anonimizat]-[anonimizat]-lea, când domeniul său de studiu este clar definit și concretizat. Aceasta însă a fost recunoscută oficial ca ramură de studiu abia la Congresul Internațional de Geografie de la Varșovia din anul 1939. (Dinu,

2005)

Geograful român, N. Al. Rădulescu, consideră că „geografia turismului studiază raporturile dintre fenomenul turistic, mediul geografic și mediul social”. Dintre toate celelalte definiții profunde date acestei științe, se remarcă cea scrisă de C. Swizewski și D. Oancea în anul 1977, care remarcă „geografia turismului ca fiind o ramură a geografiei economice care studiază turismul ca fenomen social”. (Cocean & Dezsi, 2009)

Pentru enunțarea unei definiții concise, ce poate rezuma și concretiza totalitatea definițiilor date pe parcurs, P. Cocean sintetizează geografia turismului ca știința genezei, repartiției spațio-temporale a fenomenului turistic, considerat ca o interacțiune complexă lanivelul mediului geografic. (Cocean & Dezsi, 2009)

La rândul său, turismul a devenit obiect de studiu al geografiei turismului în anul

1919. De-a lungul anilor s-au scris nenumărate definiții pentru această știință a turismului.

Astfel, una dintre primele definiții este dată de Guyer-Freuler în anul 1905 și arată că „turismul este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere și schimbare a mediului de viață de zi cu zi”. Poate una dintre cele mai detaliate definiții despre turism este dată de Hunziker și Krapf, care susțin că turismul reprezintă întregul set de relații și fenomene ce sunt generate de mișcarea unor străini într-o altă zonă fără să aibă ca urmare întemeierea unor așezări sau activități de câștig. Se poate spune că această definiție este explicită în sensul că, aici apar și alți termeni ce contribuie la turism, respectiv mobilitate în spațiu și mitovație. (Dinu, 2005) (Cocean & Dezsi, 2009)

Termenul de turism își are rădăcinile lingvistice din limba latină „tornare”

însemnând „a se întoarce”. Există însă, încă un termen ce este strâns intercondiționat cu cel de turism, respectiv noțiunea de turist, care reprezintă elementul de bază al întregului fenomen turistic, fără de care întreaga activitate turistică nu poate fi efectuată. Etimologia cuvântului „turist” provine atât din limba engleză cât și din limba franceză de la cuvântul „tour”, având sensul de călătorie, plimbare, drumeție. (Postelnicu, 1997)

Turistul este acea persoană fizică ce efectuează o călătorie temporară de o durată temporară într-o destinație anume în scopul nevoii de relaxare, cunoaștere sau doar pentru a-și umple timpul liber. În decursul timpului, au fost date mai multe definiții turistului, fiind considerat de alții: orice persoană ce călătorește în afara ariei sale de rezidență pentru mai mult de 24 ore. O definiție mai exactă este dată de Organizația Mondială a Turismului, așadar turistul reprezintă „activitățile unei persoane care călătorește înafara mediului ei obișnuit pentru o perioadă anume de timp cu alt scop principal de a călători decât de a exercita o activitate renumerată în perioada vizitei”. Pentru Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism, acest termen este desemnat oricărei persoane ce călătorește înafara reședinței de județ din care face parte, în alt scop decât cel al activitățiilor de zi cu zi pentru o perioadă de cel puțin o noapte sau 24 de ore, pentru a fi recunoscut ca turist național. (Dinu, 2005)

Așadar, prin termenul de turist se înțelege: „orice persoană care se deplasează înafara domiciliului său pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al recreerii și refacerii fizico-psihice”. (Cocean & Dezsi, 2009)

În concluzie, turismul reprezintă un fenomen social-economic, declanșat de nevoia normală a oamenilor de cunoaștere, refacere fizică sau psihică, într-un areal cu totul nou sau diferit de cel în care trăiește.

În zilele noastre, turismul a devenit un fenomen inclus în toate sferele vieții economico-sociale, cu implicații semnificativ majore, fiind un rol extraordinar de important în afirmarea globalizării. Acest fenomen, reprezintă în cea mai mare parte a lumii, cea mai importantă resursă economică, stabilizând nivelul de trai și activitățile economice în foarte multe țări care efectiv ar ajunge în faliment total fără turism. Așadar, conform datelor O.M.T. – ului, se înregistrează anual circa 5 miliarde de persoane doar în turismul intern, iar alte 1 miliard de persoane în turismul extern/internațional. (Nedelcu, 2011)

Pe de altă parte, noțiuni precum resurse turistice, atracție turistică, patrimoniu turistic și obiectiv turistic sunt important de explicat pentru aprofundarea termenului de turism.

Așadar, totalitatea elementelor atractive cu posibilități de valorificare turistică ale unui areal, indiferent dacă este natural sau antropic, reprezintă „resursele turistice”.

Acestea sunt de fapt materia primă pe care întreaga activitate turistică se axează, fiind valorificate prin mai multe caracteristici, respectiv calitative, cantitative și de poziționare, determinând tipul de turism practicat în zona respectivă. Un alt termen folosit pentru „resurse turistice” este „fond turistic”, noțiune ce include pe lângă elementele atractive proexistente de factură peisagistică, și elemente ale infrastructurii (de cazare, transport, etc.). Cu relevanță foarte importantă pentru produsul turistic, face parte noțiunea de „obiectiv turistic”, ce reprezintă un ansamblu de elemente al resursei turistice individualizat și introdus în circuitul turistic. (Cocean & Dezsi, 2009)

Unii autori au surprins alt element ce îl descriu diferit dar care are aproape aceeași însemnătate, este vorba despre noțiunea de „atracție turistică”, aceasta referindu-se mai mult la ceea ce produce impresii de natură estetică, cognitivă. Astfel, categoria atracțiilor turistice ar putea grupa elemente tehnico-economice, cultural-istorice, sau chiar unele aparținând cadrului natural.

Patrimoniul turistic, este definit de unii autori ca fiind totalitatea elementelor de potențial turistic, echipament de producție a serviciilor turistice, infrastructura generală și condițiile de comercializare a produsului turistic (forța de muncă, obiceiurile, ospitalitatea). Deci, patrimoniul turistic este o categorie turistică fundamentală ce grupează resursele atractive ce aparțin fie cadrului natural și/sau celui antropic. (Cosmescu, 1998) Traseul turistic reprezintă o cale de acces pietonal sau cu alt mijloc de transport, către un element al patrimoniului turistic, marcat conform reglementărilor legale în vigoare, care face legătura cu unul sau mai multe obiective turistice sau care traversează o zonă turistică. Traseul turistic tematic este acel traseu bazat pe o temă anume, fără a face conexiune cu alte teme, cum ar fi traseul turistic al parcurilor, în acesta se vor vizita doar parcurile și nu se va pune accent pe nimic altceva. Așadar un traseu turistic este tematic atunci când obiectivele turistice sunt grupate și fac parte din aceeași categorie de atracții turistice. (LEGEA TURISMULUI )

Cap II. PREZENTAREA ORAȘULUI ARAD

Municipiul Arad este reședința județului cu același nume, fiind situat în vestul României, pe cursul inferior al Mureșului, aflându-se la totodată la limita regiunilor Crișana și Banat, considerându-se că face parte din cea dintâi amintită. Aradul este cel mai mare oraș al acestui județ, cu o populație de 159.074 locuitori conform recensământului din anul 2011, clasat al doisprezecelea oraș din România din punct de vedere demografic. De asemenea, orașul Arad, reprezintă un nod important rutier dar și feroviar, pentru vestul țării, fiind unul dintre cele mai importante puncte de trecere în afara hotarului. Acesta are un rol esențial și în industrie, în special cea ferovieră, iar în ceea ce privește religia ortodoxă, orașul este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. (Toacsen, Gluck, & Palcu, 1972) (Gheorghe & Ioan, 1998)

2.1. Geografia orașului

Din punctul de vedere al așezării, municipiul Arad se află în extremitatea vestică a României, având coordonatele geografice de 46°11' latitudine nordică și 21°19' longitudine estică. (fig.1) Situat pe malul râului Mureș, în câmpia aluvională a Aradului, parte a

Câmpiei de Vest, orașul se află la altitudinea de 107 m înălțime.

Fig.1. Harta localizării municipiului Arad în cadrul județului și al țării.

(Ielena, 2016)

În ceea ce privește accesibilitatea, orașul este amplasat la intersecția unor rețele importante de comunicații rutiere, una dintre acestea fiind drumurile europene E68/E60 la doar 53 km de Timișoara în sud și 115 km de Oradea în nord (fig.2). Totodată, Aradul prezintă și căi de acces aerian și rutier importante în ceea ce privește frontierele de stat, având curse atât naționale cât și internaționale pe cale aeriană prin Aeroportul Internațional

Arad, dar și două localități la distanțe nu foarte mari, respectiv Turnu la 20 km și Nădlac la 50 km. (Burford & Richardson, 2001)

Fig.2. Harta accesibilității din Municipiul Arad spre alte orașe.

(Ielena, 2016)

Clima municipiului Arad este continental temperată cu influențe oceanice și slabe influențe mediteraneene, cu temperaturi medii anuale de aproximativ 10°C, 21°C temperatură medie pe timp de vară și -1°C temperatură medie pe timp de iarnă. Sub aspectul precipitațiilor, în această zonă se întâlnesc valori anuale cuprinse între 570 și 590 mm, cu cele mai mari valori de precipitații înregistrate în luna iunie, de obicei averse sub formă de ploi torențiale de vară și valori minime de aproximativ 30 mm înregistrate în lunile februarie și martie. De altfel, umiditatea în oraș este destul de ridicată cu o valoare medie anuală de 75%. (Vâlcea, Velcea, & Mîndruț, 1979)

În ceea ce privește vegetația, orașul dobândește caracteristicile vegetației de silvostepă a Câmpiei Aradului, întâlnindu-se în special pe malul râului Mureș dar și în parcurile din oraș, salcâmi, sălcii, plopi, tei, păpădii, dar și câteva specii de plante rare din România precum: Euphorbia vegetalis, Trifolium angulatum sau Sparganium minimum. Fauna este și ea în strânsă legătură cu specificul silvostepei, bogată în animale precum: prepelița, popândăul, șopârla cenușie, fazanul de câmpie, iar în fauna subacvatică din apele

Mureșului întâlnim somnul, crapul, etc. (Vâlcea, Velcea, & Mîndruț, 1979)

Din punct de vedere demografic, orașul Arad este al doisprezecelea oraș ca număr de locuitori din România, cu 159.074 de locuitori înregistrați la recensâmăntul din anul 2011. Dintre aceștia, majoritatea (78.7%) sunt de etnie română, iar ceilalți minoritari se împart în etnia maghiară cu aproximatov 9.6%, rromi 1,6%, iar restul având etnii precum:

sârbă, bulgară, ucraineană și altele (fig.3). (Gluck & Roz, 1985)

Fig.3.Componența etnică a municipiului Arad

La nivel confesional, ortodoxismul este la putere, dominând cu un procent de 68,4%, în defavoarea minoritarilor de alte religii precum: romano-catolici (9,3%), penticostali (4,3%), baptiști (3,9%), reformați (2,4%), iar restor 8,3% din locuitorii

Aradului, nu le este cunoscută religia, urmând ca alți 3,1% să fie de altă religie. (Fig.4)

Fig.4. Componența confesională a municipiului Arad

2.2. Scurt istoric

Teritoriul județului Arad, prin relieful variat, poziția geografică favorabilă, prin condițiile naturale deosebit de prielnice, a constituit o importantă vatră de adăpost a omului, care, începând cu timpurile străvechi, a trăit, a creat și a parcurs toate treptele de civilizație și progres pe care le-a cunoscut poporul nostru în decursul întregii sale istorii.

Orașul Arad, este unul dintre cele mai vechi orașe de pe întreg teritoriul României contemporane, fiind atestat documentar pentru prima oară în anul 1078. Începând cu acest an, orașul Arad a cunoscut treptat nevoia de dezvoltare continuă, urmată de diferite perioade de creștere si descreștere cauzată de lupte și războaie. (Gheorghe & Ioan, 1998)

Așadar, au urmat ani în care orașul a scris istorie, fiind prima dată ocupat de turci în anul 1551, stăpânire ce a durat mai bine de un secol până în 1687, cu o scurtă eliberare de către trupele lui Mihai Viteazul între anii 1599 și 1616. Ceva mai târziu, Aradul prinde rădăcini culturale puternice când călugării romano-catolici înființează prima școală în anul 1715, însă adevărata înflorire a educației orașului o reprezintă înființarea Preparandiei în anul 1812, una dintre primele școli pedagogice românești. Acest fapt, a adus la construirea numeroaselor școli generale, școli profesionale, licee de specialitate și licee de cultură generală și alte instituții culturale până în prezent. Un alt eveniment important din perioada modernă, s-a întâmplat în anul 1834 când orașul a fost denumit oraș liber regesc. Cea mai semnificativă întâmplare istorică pentru Arad a fost înfrângerea revoluției maghiare și executarea de către armatele imperiale habsburgice a celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare, urmând să se construiască Monumentul celor 13 generali în memoria acestora. (Tolan, 1999)

În ceea ce privește dezvoltarea industriei, orașul a fost recunoscut pe plan național și mondial datorită pricipalelor produse ale industriei constructoare de mașini obținute în marile întreprinderi „Uzina de vagoane” și „Uzina de strunguri”. Cele două au fost precedate de două evenimente importante fără de care nu își aflau existența și anume: înființarea fabricii de automobile în 1909 și inaugurarea primei linii de cale ferată electrificată din estul Europei și a opta din lume, pe ruta Arad-Podgoria în anul 1913.

După Unirea din anul 1918, orașul a cunoscut în perioada interbelică o dezvoltare puternică, fiind desemnat al patrulea centru economic din România în anul 1937, iar statutul de municipiu al județului l-a primit în anul 1968. După revoluția din 1989, orașul a continuat să se dozvolte, cunoscând ani de prospețime și evoluție constantă. (Gluck & Roz, 1985)

Prin urmare, orașul Arad a avut o istorie învelșunată, plină de evenimente, care chiar dacă a fost multă vreme considerat oraș maghiar, și-a strâns puterile, a luptat, iar în cele din urmă a fost declarat oficial oraș românesc odată cu unirea Banatului și Crișanei cu Țara Românească la 1 decembrie 1918.

Cap III. TRASEELE TURISTICE TEMATICE

Municipiul Arad este o adevarată destinație turistică cu un bogat patrimoniu cultural și istoric cu nenumărate obiective înșirate de-alungul centrului său, dar nu numai, reprezentând un întreg muzeu în aer liber (vezi harta municipiului: fig.5). Acesta este favorizat în special de turismul cultural, care se impune prin clădiri/monumente arhitecturale diverse și bogate, specifice secolelor XVIII, XIX și XX, construite în una sau mai multe stiluri specifice zonei și perioadei: baroc, renascentist, art-nouveau, eclectic, neogotic, clasic sau secession. Printre alte tipuri importante de turism practicate în municipiul Arad, se regăsește turismul religios/bisericesc, orașul dispunând de un număr destul de mare de lăcașe de cult, cu biserici, mănăstiri și catedrale construite înainte de 1989, altele datând chiar de la începutul secolului al XVIII-lea. Un alt tip de turism ce își face locul în Arad, este cel recreativ, de vizitare a siturilor ce contribuie la recrearea turiștilor în perioada sejurului, precum parcurile orașului. Acest tip de turism este însă abordat în special și în cea mai mare parte de turiștii ce doresc sa viziteze mai mult decât municipiul, preferând rezervații naturale, păduri, parcuri și alte amenajări recreative din întreg județul.

Pentru toate aceste tipuri de turism practicate în orașul Arad, am realizat o listă a obiectivelor turistice clasificate în șase categorii de trasee turistice după cum urmează: traseul clădirilor istorice, al palatelor, al muzeelor, al bisericilor, al monumentelor istorice, și traseul parcurilor. Fiecare dintre acestea se clasează într-unul dintre tipurile de turism amintite mai devreme. Astfel, în categoria turismului cultural se încadrează ca principale repere palatele și casele memoriale a marilor personalități ce au locuit în Arad, cele mai multe dintre acestea fiind declarate monumente istorice întreținute în stare bună sau mai puțin bună. Dintre acestea, majoritatea constituie clădiri ce fac parte din patrimoniul centrului istoric al orașului, unele găzduind în prezent fie apartamente rezidețiale, sau instituții publice, fie nu dețin niciun fel de funcție, fiind părăsite ori abandonate. Tot în aceeași categorie intră și muzeele, cel mai de seama fiind Complexul Muzeal Arad și alte case memoriale ce deservesc ca muzee în prezent, dar și monumentele industriale, fostele fabrici și uzine.

Printre cele mai de seamă obiective turistice ce construiesc inima orașului, aflate pe bulevardul principal, Bulevardul Revoluției, sunt clădirile construite într-o diversitate arhitecturală deosebită, astfel se regăsesc clădirea Primăriei, Palatul Cenad, Catedrala Romano-Catolică, Palatul Administrației Financiare, Teatrul de Stat Ioan Slavici, Palatul Băncii Naționale, Biserica Evanghelică, Palatul Neumann, etc. Pe lăngă acestea din centru, alte clădiri și monumente istorice se întâlnesc în preajma arealului central, precum Palatul Cultural, Palatul Bohus, Casa cu Lacăt, Turnul de apă și busturi ridicate în scop comemorativ pentru marii scriitori, politicieni, activiști și alte personalități de seamă ce au avut un impact asupra Aradului.

Făcând parte tot din această categorie a turismului cultural, se remarcă ca unul dintre cele mai semnificative atracții turistice din oraș, Cetatea Aradului, construită între anii 1763 și 1783, construcție impunătoare cu trei ziduri de apărare, ce dau forma unei stele cu șase colțuri. Fiind înconjurată la vest, nord și est de râul Mureș, se poate spune că Cetatea este amplasată pe o peninsulă, ce redă unicitatea și grandoarea sa. Cu toate acestea însă, din păcate, Cetatea Aradului nu poate fi vizitată în prezent, aflându-se sub asediul Ministerului Apărării.

În ceea ce privește turismul religios, Aradul prezintă o varietate de lăcașe de cult, construite în stiluri diverse, în perioade diferite, majoritatea dintre acestea fiind păstrate în condiții foarte bune, toate fiind active până în prezent. Dintre acestea cele mai de seamă se află tot în inima orașului, pe bulevardul principal, fiind totoadată și cele mai căutate de turiști: Catedrala Ortodoxă Română, o biserică contemporană realizată în stil modern în anul 2008, Biserica Evanghelică Luterană, denumită și Biserica Roșie și Catedrala Romano-Catolică, construită pentru comunitatea de maghiari din orașul Arad.

Odată cu aceste tipuri de turism frecventate în Arad, se regăsește și turismul recreativ, unde ca situri de vizitare cele mai de seamă sunt marile parcuri. Parcul reprezintă un spațiu verde de uz public, amenajat cu diverse construcții, alei și plantații pentru agrement și recreere. În Arad, un oraș de dimensiune medie, parcurile dau o pată de culoare vie orașului, împrospețindu-l, dar mai ales punându-i în valoare toate celelalte valori ale sale. Astfel, orașul deține nu numai unele dintre cele mai frumoase parcuri din regiunea vestică a țării, dar este clasat și în topul celor mai frumoase parcuri din țară pentru Parcul Pădurice, și mai de seamă chiar și la nivel de continent, având unul dintre cele mai frumoase ștranduri din Europa estică, Ștrandul Neptun fiind clasat în top trei la acest nivel. Pe lângă acestea două de mare valoare pentru patrimoniul Aradului, sunt parcurile precum:

Parcul Copiilor, Parcul Mihai Eminescu, Parcul Fostei Prefecturi, Parcul Reconcilierii și Parcul Rozelor.

Așadar, pentru valorificarea, promovarea și încurajarea vizitării acestor obiective turistice, am realizat hărți pentru fiecare categorie de trasee turistice, precedate de o prezentare a fiecărui obiectiv turistic în parte.

3.1. Traseul clădirilor istorice

3.1.1. Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Pe vremuri, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură, sau CCIA, își avea sediul la intersecția străzilor Gheorghe Lazăr și Bulevardului Dragalina, într-o clădire cu doua nivele având o arhitectură în stil electic. În anii 1924-1925, această clădire a fost renovată, adugândui-se încă un etaj, iar parterul fiind complet modernizat. Unicitatea clădirii era dată de cele șase bazoreliefuri de pe fațada acesteia, reprezentând șase ramuri ale activității economice și comerciale, precum și ornamentele florale, toate acestea fiind opera sculptorului Geza Rubleczky (1881-1970). (Lanevschi & Janos, 2009)

În prezent, clădirea a rămas de interes istoric, sediul central al CCIA mutându-se pe strada Cloșca nr. 5. În cadrul acesteia au loc anual diferite târguri și expoziții, lansări de firme, produse sau servicii, organizări de evenimente speciale, dar și spații pentru „show room”, seminarii, conferințe, congrese, licitații, adunări generale, gale, festivaluri, evenimente cultural-artistice. (CCIA)

3.1.2. Casa cu Lacăt

Clădirea „Casa cu Lacăt” a fost înființată în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler și se află pe strada Tribunul Dobra, stradă unde se desfășurau sângeroasele lupte din anul 1849 între gărzile naționale orășenești și trupele austriece cărtiruite în cetate. Importanța clădirii este dată de amintirea breslelor medievale, aceasta fiind pe vremuri centrul breslelor arădene, Bresla Cojocarilor fiind cea dintâi breaslă înregistrată în catastifele Aradului.

La unul dintre colțurile clădirii se găsește o nișă, în care se afla un trunchi de copac ce era prins cu o bară metalică blocată cu lacăt. Acest trunchi de copac a primit numele de

„Butucul de fier”, un butuc de lemn ce era învelit în tablă, confecționat în anul 1827 după un model tipic vienez de renumitul sculptor timișorean Moritz Heim. Istoria locală atestă faptul că acest butuc avea o simbolistică aparte în viața și activitatea breslașilor arădeni. Califele care soseau în oraș, pentru a dovedi însușirea tainelor meseriilor, treceau la plecarea lor din oraș la centrul breșarilor pentru a bate un cui ca amintire în renumitul Butuc. Fiecare cui avea un cap distinct, reprezentând o ștampilă caracteristică calfei respective. Acest obicei s-a păstrat până în anul 1872, când noua lege a desfințării breslelor a intrat în vigoare. „Butucul de fier”, în prezent restaurat se află în muzeul de istorie a județului. (Lanevschi & Janos, 2009)

În urma informațiilor colectate din bătrâni am aflat unele curiozități despre legenda acestei clădiri. Denumirea de „Casa cu Lacăt” vine de la lacătul realizat ingenios pe o bară metalică ce protejează nișa ce adăpostește „Butucul de fier”. Povestea spune că proprietarul clădirii ar fi spus la inaugurare că acelui om ce va reuși să deschidă lacătul respectiv fară să îl spargă, va primi ca recompensă casa. Însă, cum acest lacăt are propriul mecanismul de deschidere specială, nimeni nu a reușit să îl descifreze, astfel „Casa cu Lacăt” nu a fost dată cadou nimănui.

Așadar, renumita „Casă cu Lacăt” reprezintă un obiectiv turistic important al municipiului Arad care amintește de evenimentele revoluționare din anii 1848-1849. În prezent, această clădire adăpostește locuințe familiale la etajele superioare ce au fost ridicate în anul 1851 (anul renovării, de aceea si inscripția acestui an deasupra porții) și câteva societăți comerciale la parter, care în anul 1963 au fost transformate în locuințe. (Stacons.Srl, 2012)

3.1.3. Casa Damjanich

Această casă memorială, de pe strada Tribunul Axente nr. 20, a fost ridicată la începutul secolului XIX. Pe vremuri, casa era proprietatea Emiliei Cernovici, soția generalului martir de origine sârbă, Janos Damjanich (1804-1849), executat în data de 6 octombrie 1849. Acesta a a fost unul dintre cei 13 generali executați în același an în Piața 13 Martiri.

În decursul anilor, casa și-a schimbat funcția, pentru un timp funcționând ca și casinou pentru ofițerii garnizoanei, ca mai apoi să ajungă în posesia familiei Cernovici prin anii 1840.

Construită în stilul baroc, casa cu un singur nivel și-a păstrat până în prezent elementele arhitecturale ce o disting precum rizalitul care se poate observa la mijlocul construcției, dar și intrarea cu boltă. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.4. Casa dr. Ștefan Cicio Pop

Casa memorială dr. Ștefan Cicio Pop este situată pe strada cu același nume la nr. 3, construcția căreia datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Odată cu intrarea în posesie a casei de către Ștefan Cicio Pop si de soția acestuia Eugenia, clădirea capătă o nouă înfățișare în anul 1911 cu ajutorul arhitectului Emil Tabacovici, care a introdus un medallion cu o bufniță, element simbolic al înțelepciunii pe fațada principală deasupra ușii de la intrare. Aceeași înfățișare modestă dar sobră a rămas și în prezent. (Lanevschi & Janos, 2009)

Jurist de meserie și om politic, domnul Pop a fost unul dintre participanții activi la

Marea Unire din 1918, cu un rol important în Partidul Național Român și mai apoi în Partidul Național Țărănesc dar mai ales în Parlamentul de la Budapesta unde avea poziție de deputat român. Atribuțiile lui însă nu s-au încheiat aici, el a fost și Ministru de Stat pentru Transilvania, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (1919-1920), având și funcția de ministru de externe în același govern. Totodată, el a deținut și funcția de președinte al Adunării Deputaților în decursul guvernării lui Iuliu Maniu (1928-1933). (AradCityGuide) Un rol important al casei ce aparținea stilului electic, l-a avut perioada de sfârșit a anului 1918 când aceasta a devenit sediu al Consiliului Național Român Central. Aici au avut loc consfătuirile Consiliului care a hotărât convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. (Enciclopedia României)

3.1.5. Casa Eclectică

Frumoasa Casă Eclectică se află pe una dintre străzile înguste ale orașului Arad, sub numele de strada Ilarie Chendi 1-3 și a fost construită în anul 1897 în stil eclectic de unde și denumirea de Casă Eclectică. Splendoarea casei amplasată pe două nivele, este redată de cele două fațade bogat ornamentate cu elemente ale stilului neobaroc (timpanoul curbat, scoica) și renscentist spre ambele străzi. Elementul artistic ce domină această clădire se află exact la întâlnirea celor două fațade, de o eleganță superioară, reprezentat de balustrada balconului formată din fier forjat. (Toacsen, Gluck, & Palcu, 1972)

3.1.6. Casa Hirschl

Această casă a fost construită în decursul anului 1817 de către comerciantul vienez Iacob Hirschl și este amplasată în Piața Avram Iancu din Arad. Casa Hirschl este una dintre cele mai vechi locuințe din municipiul Arad. Arhitectura casei este redată în stilul barocului de provincie, clădire cu un singur etaj construită inițial în secolul XVIII, restaurată mai apoi de comerciantul vienez, care însă a păstrat unele elemente precum fațada de la etaj a clădirii, casa scărilor, poarta și balconul din fier forjat.

În prezent, Casa Hirschl găzduiește Sediul Casei de Cultură a Municipiului Arad, spații comerciale la parter, iar în spatele clădirii, făcând parte a Casei Hirschl se află Teatrul Vechi al acestui oraș care reprezintă un reper de mare importanță a istoriei și culturii arădene, deoarece a fost primul teatru permanent construit din piatră, de pe teritoriul României. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.7. Casa lui Vasile Goldiș

Aflată pe strada cu același nume, clădirea a fost construită în stil eclectic, în a doua jumătate a secolului XIX. Aceasta funcționa, între anii 1911-1916, ca redacție a ziarului „Românul”, organul Partidului Național Român. Publicații importante în acest ziar au fost scrise de celebrii istorici români precum Nicolae Iorga și A.D.Xenopol, scriitorii Ovtavian

Goga și George Coșbuc, politicienii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop și Ioan Suciu. (Checiu, 1997). Casa a rămas sub acest nume deoarece la etajul clădirii a locuit în ultimele decenii ale vieții sale Vasile Goldiș (1863-1934), una din personalitățile marcante ale luptei pentru unirea Transilvaniei cu România.

3.1.8. Casa neoromânească

Având doar un nivel, clădirea de pe strada Vasile Alecsandri, a fost ridicată în primii ani al primului război mondial, mai precis între anii 1910-1915. Arhitectura casei este unic reprezentată prin stilul românesc, ce se regăsește pe ferestrele încărcate de semicoloane cu capiteluri florale. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.9. Casa Sava Techelia

Fostă proprietate a magnatului sârb Sava Popovici Techelia, aflată pe strada cu acelasi nume, a fost cumpărată de municipalitate în 1861 după moartea răposatului, iar în ea a fost amplasată prima clinică particulară a orașului.

Elemente distincte se regăsesc prin rizalitul de mijloc al barocului, cu ornamentație sub formă de scoică pe la ferestre, având așezată pe partea din față a clădirii o placă comemorativă inscripționată și în română și în sârbă. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.10. Casa Vămii

Ridicată la începutul secolului XX, aflată pe partea ce duce spre Aradul Nou a Podului Traian, clădirea a funcționat timp de 20 de ani ca vamă a municipalității. Scopu ei era să taxeze negustorii ajunși în Arad din Banat pentru produsele trecute peste Mureș și introduse în oraș. De remarcat este stema orașului sculptată în vârful clădirii la ultimul etaj, stemă emblematică cu celetrei turnuri de biserică, cu cetatea, cu brațul ce are în mână o sabie și cu panglica ondulată simbolizând Mureșul. (Stacons.Srl, 2012)

3.1.11. Clădirea Bibliotecii Județene

Realizată după planurile arhitectului arădean Fodor-Reisinger, clădirea a fost ridicată în anul 1909 pe strada Gheorghe Popa de Teiuș cu scopul de a fi sediul Camerei Agricole a județului. (foto 1). Exteriorul clădirii se încadrează în arhitectura stilului eclectic cu elemente ale renascentismului, iar interiorul acesteia domină prin coloane imense de marmură roșie. Ca multe alte clădiri din Arad, și aceasta are elemente realizate

în stil secession precum candelabrele, vitraliile sau feroneria. (Stacons.Srl, 2012)

Biblioteca județeană deține un bogat fond documentar (manuscrise, cărți, stampe, etc) în care intră biblioteca franceză, biblioteca A.D. Xenopol, biblioteca Vasile Goldiș, bibilioteca Orczy Vasarhelyi și Gabor Fabian. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.12. Clădirea Universității Aurel Vlaicu

Aceasta a fost inițial construită să deservească școlii de ucenici și se află pe

bulevardul Dragalina. Școala a fost înființată în 1892 de către stat, urmând peste 2 ani să devină școală superioară de meserii cu patru clase. Clădirea a fost ridicată în stil eclectic, având o cupolă și o sală de festivități frumoasă ce astăzi este aulă a universității. (Lanevschi, 2012)

3.1.13. Colegiul Național Ghiba Birta

Situat pe același bulevard ca și clădirea prezentată mai devreme, Colegiul Național Elena Ghiba Birta a fost inițial școală de fete și poartă numele unei mari patroane arădene a învățământului.

Construită în stil eclectic, această clădire prezintă și elemente specifice clasicismului la parter prin intrarea principală și stil corintic prin cele două coloane, cu ornamente realizare în stil neobaroc la etajele superioare. (Stacons.Srl, 2012)

3.1.14. Colegiul Național Moise Nicoară

Construit între anii 1869-1873 după planurile ungurului Jozsef Diescher, clădirea a fost donată de văduva magnatului Iacob Bibici în scopul sprijinirii învățământului arădean. În memoria ei, a fost realizat un bust din marmură în cancelaria școlii.

Realizată în stil eclectic cu elemente ale neoclasicismului și cu bogate ornamentații din marmură, clădirea și-a deschis porțile în anul 1873.

„Printre profesorii de seamă ai școlii se numărau istoricul academician Sandor

Marki, lingvistul academician Ioan Goldiș, autorul unui vocabular latin-maghiar, Janos

Burian, istoricul literar D. Panaitescu-Perpessicius, poetul-redactor Al.T. Stamatiad,

Ascaniu Crișan, Iulian Toader.” În parcul din fața școlii au fost dezvelite busturile pedagogului Moise Nicoară (1785-1862) și prozatorului român Ioan Slavici (1848-1925), fost elev al școlii. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.15. Fosta Acadamie Teologică Română

Construită în stil eclectic în anul 1885, aceasta dispune de elemente ale stilului clasicist și ale renașterii. Cu o cupolă impozantă în partea centrală la cel de-al doilea nivel și cu o sală de festivități de dimensiuni mari, monumentala clădire a fost folosită ca și facultate de teologie în perioada interbelică, iar în perioada de după cel de-al doilea război mondial a fost Liceul de arte.

În prezent, clădirea funcționează ca facultate de teologie a Universității Aurel Vlaicu, iar în curtea acesteia a fost dezvelit bustul renumitului profesor și biolog Teodor

Ceontea. Tot aici a fost realizată o mică biserică de lemn, construcție caracteristică arhitecturii românești. (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.16. Fosta Bancă de Credit

Această clădire, aflată în municipiul Arad pe Bulevardul Revoluției 100, a fost una dintre primele bănci din Transilvania, funcționând ca bancă de economii și credite, datând de la începutul secolului XIX, mai exact din anul 1840 (vezi foto 1). Banca a avut inițial un caracter de ajutor reciproc, inițiată și fondată de un comerciant arădean la care a participat cu sprijin și primarul orașului pe vremea aceea, Heim Domokos. Mai târziu, în anul 1844 s-a transformat în societate anonimă și a deservit ca bancă și între cele două războaie mondiale. (AradCityGuide)

Arhitectura clădirii aparține stilului electic, fiind bogată în elemente de ornamentație barocă și clasicistă. Acest stil este unul dintre stilurile arhitectonice folosite în secolul XIX fiind caracterizat de combinația de elemente din diverse stiluri istorice. La sfârșitul acestui secol, clădirea a fost modernizată în interior de către arhitectul Emil Milan Tabacovici, recunoscut pentru numărul mare de clădiri arhitecturale, de la case familiale, la edificii culturale, economice și religioase din Arad. Astăzi, clădirea adăpostește spații de locuințe și comerciale. (ProUrbe)

Foto.1. Fosta Bancă de Credit (Ielena, 2016)

3.1.17. Fosta Clădire a Comitatului

Clădire ridicată în stil clasicist la începutul secolului al XIX-lea, a avut scopul de întrunire a marilor reprezentanți ai vremii. Așadar, în anul 1918, au avut loc aici tratativele între reprezentanții Consiliului Național Român și delegația guvernului maghiar privind soarta Transilvaniei. În ceea ce privește arhitectura, clasicismul clădirii se poate observa încă din intrarea printr-o boltă dominantă și pe fațadele acesteia, unde se găsesc coloane cu capiteluri corintice peste care se întinde un element tradițional al templelor grecești: timpanonul. (Burford & Richardson, 2001)

3.1.18. Fosta Praparandia Română

Aflată pe strada cu același nume, istoricul clădirii este menținut încă și astăzi pe exteriorul acesteia prin unele caracteristici ale unei clase burgheze, ce au rămas de neatins. Slujind învățământul românesc până în anii 1860, clădirea a fost înființată la dorința împăratului Francisc I și este cea mai veche școală pedagogică din regiune. Primul director al școlii a fost unul dintre clasicii arădeni, Dimitrie Țichindeal, iar școala a dispus în acea vreme de dascăli renumiți, cei mai de seamă intelectuali români: Vincențiu Babeș, Constantin Diaconovici Loga, Alexandru Grava, Petre Pipoș, Teodor Ceontea. (Toacsen,

Gluck, & Palcu, 1972) (Gluck & Roz, 1985)

3.1.19. Fosta Prefectură

Clădirea a fost construită între anii 1870-1871 în stil neoclasicist. Arhitectul a realizat o copie aproape perfectă a clădirii județului, a păstrat poarta cu boltă, fațada cu coloanele în stil clasicist și balconul. La etaj există o sală festivă bogat decorată cu elemente stucco, care poartă numele politicianului Iuliu Maniu. În prezent, această clădire deservește ca sediu al rectoratului Universității Aurel Vlaicu, dar găzduiește și redacțiile ziarelor Adevărul și Observator. (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.20. Gara Nouă a Aradului

Pe data de 25 octombrie 1858, Gara CFR a Aradului a fost inaugurată, având ca prim tren să pătrundă aici de pe ruta Curtici-Arad. Importanța înființării acestei gări a fost necesară orașului pentru propria dezvoltare. Gara este un adevărat edificiu al Aradului, prin prezența-i dominantă și prin arhitectura ei desăvârșită în stil secession, lucrare a arhitectului L. Szantay. Întreaga fațadă a sa este placată cu cărămidă. (Lanevschi, 2012)

3.1.21. Hanul Boul Roșu

Situat în Piața Romană, hanul a fost construit în prima jumătate a secolului XIX și a fost gazda a multor producători și negustori ajunși din sudul Mureșului la faimoasele târguri arădene. Arhitectura clădirii își păstrează autenticitatea până în zilele de astăzi, iar unele însemne de pe clădire amintesc că în 1891 în clădire s-a construit organizația locală a Partidului Social-Democrat. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.1.22. Hotel Ardealul

Recunoscut și faimos pentru eleganța și popularitatea sa în oraș, hotelul este amintit cel mai de seamă ca fiind prima clădire în care a fost introdusă în camere apa caldă. În incinta sălii festive a hotelului, au concertat: Franz Liszt, Pablo Casals, Johann Strauss Jr., și alți celebri compozitori ai vremii precum Leo Delibes, și scriitori români ca și Caragiale, Coșbuc, Goga.

Eleganța și splendoarea acestuia, se mai pot încă observa pe fațadele ornamentate cu elemente clasiciste, pe care se află șase coloane cu capiteluri corintice

(foto 2). (Lanevschi & Janos, 2009)

Foto.2. Hotel Ardealul (Ielena, 2016)

3.1.23. Sediul Băncii Naționale

Având filiala la Arad, sediul a fost construit în 1910 după planurile arhitectuliui maghiar Jozsef Hubert. Realizată în stil eclectic, această clădire a fost realizată după modelul templelor grecești. Elemente ce aduc aminte de stilul grecesc se găsesc încă de la intrare prin cele patru coloane încoronate cu un timpanon, având în vârf un stup, simbol al instituției. Totodată pe fațadele clădirii se pot observa elemente ale stilului renascentist. (Stacons.Srl, 2012)

3.1.24. Teatrul de stat “Ioan Slavici”

Construit din fonduri austriece în anul 1874, teatrul a suferit unele modificări dealungul istoriei sale. Acesta își avea intrarea de pe strada Vasile Goldiș și a găzduit colecția muzeului arădean, iar după ce clădirea a luat foc 8 ani de la inaugurare, a fost repusă pe picioare de arhitectul Andor Halmay (vezi foto 3). Ghinionul s-a abătut asupra teatrului a doua oară în 1955 când al doilea incendiu a avut loc, urmând să se aplice schimbări majore. Intrarea principală s-a mutat pe bulevard, câteva săli au fost micșorate, construindu-se una în plus, iar holul de la intrare a fost împodobit cu busturile lui Ioan

Slavici, Lucian Blaga și B. P. Hașdeu. (Lanevschi & Janos, 2009)

Foto.3. Teatrul de stat “Ioan Slavici” (Ielena, 2016)

3.1.25. Teatrul Vechi

Aflându-și existența în centrul orașului de 190 de ani, teatrul a fost construit pentru a fi primul teatru permanent din țară. Aici au avut loc nenumărate spectacole artistice, având dealungul anilor artiști de seamă precum Johann Strauss, Treuman, Mihai Eminescu. Vechiul teatru a fost închis în anul 1873, deschizându-se aici primul cinematograf arădean în 1907, având ca premieră filmul românesc „Războiul de Independență”. (Lanevschi & Janos, 2009) (Burford & Richardson, 2001)

3.1.26. Turnul de Apă

Construit în anul 1896, în proximitatea departamentului de pompieri din Arad, turnul de apă a fost pe vremea aceea cea mai înaltă clădire din oraș cu o înălțime de aproximativ 38 de metri. Acesta a fost pus în funcțiune pentru a alimenta tot orașul cu apă potabilă, însă a ieșit din uz în anul 1956, iar din 1990 a devenit proprietate particulară găzduind expoziții de tot ce are legătură cu apa potabilă distribuită orașului, dar și de artă sau alte expoziții tematice. (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2. Traseul palatelor

3.2.1. Palatul Administrativ

Realizat inițial de arhitectul Odon Lechner din Budapesta și adaptat cerințelor locale de arhitectul arădean Pekar Ferenc, clădirea neorenascentistă a Palatului Administrativ reprezintă imaginea orașului Arad (foto 4). Atât în trecut cât și în prezent, clădirea este „casa” celor mai importante instituții, Primăria orașului și sediul prefecturii. Inaugurarea acesteia a avut loc în anul 1877, peste un an fiind adus din Elveția ceasul ce funcționează și astăzi. Turnul înal de 54 de metri amintește de primăriile flamande iar la ornamentație se pot descoperi multe elemente renascentiste. De altfel, holul principal dispune de o serie de vitralii pe sticlă de Murano concepute de artistul arădean

Frențiu Sever în anii 1960. În zona centrală se află o importantă sală festivă de unde se poate vedea prima emblemă a orașului. (Puskel, Cristea, & Medeleanu, 2015)

Foto.4. Palatul Administrativ (Ielena, 2016)

3.2.2. Palatul Administratiei Financiare (Trezoreria)

Acest edificiu de pe Bulevardul Revoluției a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil eclectic pentru a fi sediul trezoreriei orașului. Fiind una dintre cele mai frumoase clădiri a Aradului, ea poartă elemente ale stilului Rococo Vienez, turnul și balconul rotund oferindu-i o caracteristică specifică (foto 5). Declarat monument istoric, palatul a funcționat în anii 1950 ca facultate a zootehnicii, devenind apoi liceu sanitar, iar în prezent trezoreria orașului. (ProUrbe) (Stacons.Srl, 2012)

Foto.5. Palatul Administratiei Financiare (Ielena, 2016)

3.2.3. Palatul Andrenyi (Palatul Copiilor)

Construit între anii 1880-1890 de către familia Andrenyi originară din Ghioroc, fațada clădirii cu un singur etaj aparține stilului neoromantice, cu ornamentație bogată a ușilor și ferestrelor (foto 6). Clădirea cu o poartă boltită are o casă a scărilor din marmură. De asemenea, ornamentația tavanelor și a pereților interiori sunt senzaționale păstrându-se intacte până în zilele noastre. În anul 1948 a devenit Palatul Pionierilor, iar din anul 1990 până în prezent adăpostește Palatul Copiilor fiind situat în centrul orașului, pe Bulevardul Revoluției, în apropierea

Palatului Administrativ. (Gheorghe L. , 2015) Foto.6. Palatul Andrenyi (Ielena, 2016)

3.2.4. Palatul arhitectului Szantay Lajos

Faimosul palat recunoscut la nivel european, al arhitectului arădean Szantay Lajos, este localizat la intersecția străzilor Horia și Episcopiei. Creație proprie a proprietarului care în 1905 realizează planul și clădește magnificul palat cu subsol, parter și două alte nivele dominate de turnul ce susține globul pământesc, semn al deschiderii arhitectului către lume. Szantay Lajos (1872-1961) a fost unul dintre cei mai valoroși arhitecți arădeni, recunoscut internațional. Astăzi, palatul adăpostește apartamente, iar la subsol s-au amenajat magazine și ateliere. (Lanevschi, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.5. Palatul Bohus

Palatul, o altă operă a renumitului arhitectului Szantay Lajos, a fost dat în folosință în anul 1913, după ce construcția acestuia a fost ordonată de însuși baronul Bohus. Aspectul exterior al imobilului este îmbogățit de alternanța bow-window-urilor și a balcoanelor în formă dreptunghiulară și a celor în formă de baldachin de la colțul străzilor Vasile Goldiș cu Românul. Fațada ce dă spre strada Vasile Goldiș, faimosul croitor Mănase Ghinga avea magazinul propriu, loc care era deseori curtat de oameni de renume precum: Ilie Năstase, Nicu Constantin, Dan Spătaru, Ștefan Bănică. (Stacons.Srl, 2012)

Arhitectura unică a Palatului Bohus are ca element ce domină edificiul, un mare

atic cu timpan vitrat, la nivelul acoperișului, în spatele căruia se înalță un turn unic în felul lui, a cărui linie de coronament marcat de ritmicitatea aticelor trapezoidale, unele vitrate, dau dimensiuni clădirii, încadrând-o în rândul variantelor originale ale perioadei geometrice a secessionului arădean. În schimb, în interior, în special în galeriile celor trei porți pietonale, se află metope ce redau în basorelief scene din timpul culesului viei, în timp ce casa scărilor, de la parter până la etaj, este decorată cu trei rânduri de plăci de faianță din care două rânduri prezintă decor geometric. Fațada parterului reprezintă o combinație între cristalele ferestrelor, travertina și ornamentele din bronz. Interesant este prezența lifturilor, nefuncționabile astăzi, ca elemente reprezentative nivelului de tehnologie a timpului când erau construite. (Lanevschi & Janos, 2009). Astăzi, situat pe

Bulevardul Revoluției, colț cu strada Vasile Goldiș, clădirea adăpostește magazine, sedii ale unor bănci și apartamente și o sală de cinematograf, prima de acest gen din Arad.

3.2.6. Palatul Cenad

Clădirea Cenad, construită în anul 1892 de către Societatea Feroviară Arad-Cenad, situată pe Bulevardul Revoluției, este cunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din Arad. Cu planurile realizate de arhitectul Miklos Ybl din Budapesta, clădirea realizată în stilul neo-renascentist italian își păstrează încă sub porți picturile murale cu tematici religioase și cu elemente din activitatea căilor ferate (foto 7).

În curtea clădirii s-au păstrat până încă în prezent, două candelabre cu gaz din secolul al XIX-lea. Palatul Cenad se face ușor de remarcat în peisajul urban datorită aspectului impunător al arhitecturii, cu fațada bogat ornamentată, cele două turnuri de la colțuri specific arhitecturii arădene, cele patru porți de intrare și blazonul societății feroviare. (Lanevschi & Janos, 2009)

Foto.7. Palatul Cenad (Ielena, 2016)

3.2.7. Palatul contelui Nadasdy

Localizat pe strada Mețianu la colț cu Bulevardul Revoluției și construit în anul 1904 în perioada geometrică după planurile arhitectului Reisinger, Palatul este un edificiu cu magazine la parter și locuințe la etaj.

Bogatul decor în relief din ceramică, cât și bow-window-ul de la fațada dinspre B-

dul Revoluției, dă o notă distinctă edificiului. Contribuind la aceasta, o notă aparte îi revine turnului conic, de colț, ce se înalță de pe o bază de relief încadrată stânga-dreapta de câte un atic. La jumătatea turnului, un brâu din simulacre de lucarne metalice frumos lucrate, scot în evidență partea terminală a turnului, realizată artistic, cum de altfel același tip de lucarne de mai mari dimensiuni subliniază acoperișul, în mai multe ape, al edificiului. (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.8. Palatul Cultural

Construcția acestei grandioase clădiri, care se află în Piața George Enescu nr. 1, și-a găsit începuturile în anul 1901, fiind realizată de Societatea Culturală Kolcsey, care începuse procedurile de a ridica o clădire care avea să găzduiască muzeul local, biblioteca orașului și o sală de spectacol. Fiind un așa proiect măreț, pentru construcția acestei clădiri imense a fost de interes internațional, dezbătându-se o competiție, care în cele din urmă a fost câștigată de arhitectul maghiar Ludovic Szantay.

Așadar, inaugurarea Palatului Cultural a avut loc la data de 25 octombrie 1913. „Holul de Onoare” făcut din marmură adusă din Moneasa ducea spre sala de spectacol, frumos luminată de ferestrele pictate în vitralii. În perioada ce a urmat, cetățenii Aradului au cunoscut foarte multe personalități din domeniul muzicii în această sală de spectacol. De menționat sunt faimoasele concerte ale extraordinarului tenor Traian Grozăvescu, prezența lui Richard Strausa, Bela Bartok și în special nenumăratele prezențe ale compozitorului și violonistului George Enescu.

Edificiul îmbracă haina tuturor stilurilor arhitectonice existente pe teritoriul jutețului, astfel că fiecare fațadă aparține câte unui stil, și anume: neoclasic, neoromanic, neorenascentist, neobaroc, neogotic, iar interiorul mobil și imobil îmbracă haina secessionului. O curiozitate a acestei clădiri se află în interiorul clădirii și este reprezentată de pictura de pe bolta principală, care înfățișează sistemul solar și Cometa Halley, care la vremea construcției clădirii orbita aproape de Pământ, încurajând viziuni apocaliptice.

În prezent, clădirea Palatului Cultural este sediul central al Muzeului cu secțiile istorice și științele naturii și al Filarmonicii de stat și se află în renovări. (Gheorghe L. , 2015)

3.2.9. Palatul doamnei Suciu Maria

Acest palat este situat pe strada Blajului și a fost construit între anii 1906-1907 după planurile arhitectului Niga Ioan. Edificiul, de mari dimensiuni, în formă de „U”, se încadrează în categoria clădirilor în stil secession din perioada geometrică.

Clădirea cu două intrări pietonale, cu demisol și mansardă în zona centrală a fațadei principale, cu ancadramente ușor profilate, dar diferite ca formă la fiecare nivel, cu cele trei metope dintre ferestrele zonei centrale ale etajelor unu și doi, metope ce redau în basorelief scene biblice, cu acel atic, la zona mansardată, încununat de un turn trapezoidal de mici dimensiuni, dau sobrietate și distincție edificiului. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.10. Palatul Foldes Kelemen

Palatul farmacistului Foldes Kelemen, amplasat pe strada Ștefan Cicio-Pop, operă a arhitectului Emil Tabacovici, a fost construit în anul 1900.

Grandoarea clădirii este dată de lucrările minuțioase ce îmbină armonios asimetria bow-window-urilor și a balcoanelor fațadelor cu simetria decorației floralo-vegetale a metopelor și a pilaștrilor adosați din zona decroșată a fațadelor, ale căror caneluri susțin în partea superioară butoni și medalioane din care se desprind în altorelief câte un cap de femeie, și a dispunerii celor trei medalioane ce reprezintă tot în altorelief capul lui

Hipocrate, Higiena și Aesculap, patronii medicinei și farmaciei, Tabacovici Emil deschide seria edificiilor stil 1900 din Arad. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.11. Palatul Herman Gyula

Amplasat pe bulevardul principal, construcția acestui palat a avut loc la începutul anilor 1880, la comanda înstăritului comerciant Hermann Gyula. Clădirea în stil eclectic cu elemente predominante neo-baroce, a avut inițial patru apartamente luxoase și o grădină imensă. Intrarea în palat era „păzită” de două statui înfățișându-i pe Samson și Hercules, opere ale sculptorului Andras Toth. (Stacons.Srl, 2012)

3.2.12. Palatul Justiției

Palatul Justiției, situat pe strada Vasile Milea în imediata apropiere a Palatului Administrativ, a avut ceremonia de deschidere în anul 1892. În anii deschiderii, monumentul istoric avea trei nivele, iar peste 50 de ani edificiul a fost completat cu aripile laterale și ridicat la 5 nivele, în partea centrală aflându-se un penitenciar. Din anul 1996 până la sfârșitul anului 2002 s-au desfășurat renovări și reparații a clădirii, care dispune de 13 săli de judecată, 92 de birouri și alte spații anexate. (Lanevschi & Janos, 2009)

Arhitectura palatului este consituită din stilul electic la intrarea principală stărjuită de câte două coloane pe fiecare parte în stilui doric. Fațada clădirii ce dă spre Parcul Eminescu este dominată de ferestre imense ale sălii festive, purtând elemente ale stilului neo-baroc, iar fațada dinspre râul Mureș poartă influențe ale stilului renascentist italian.

Acesta găzduiește în prezent Tribunalul, Judecătoria Arad și Centrul de perfecționare a cadrelor Direcției Generale a Penitenciarelor. (AradCityGuide)

3.2.13. Palatul Kintczig Ianos

Aflat pe strada Lucian Blaga, construit după planurile arhitectului Steiner Iosif în anul 1902, edificiul adăpostise la parter Banca Comercială Italo-Română. Arhitectural, palatul este bogat împodobit pe fațada etajului cu decorațiuni precum bow-window-urile susținute de console ce redau un frumos cap de femeie înconjurat de flori, metope cu floarea soarelui, brâu vegetal în partea superioară a ferestrelor, cu câte două veverițe din loc în loc. Acest edificiu atrage prin acuratețea execuției ornamenticii secession. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.14. Palatul Lipcovici

Edificiul este o casă de raport de la începutul secolului XX situată pe strada Tudor Vladimirescu și este un frumos exemplar al secessionului arădean. Clădirea atrage atenția prin soliditatea și sobrietatea dată de piatra de codru ce plachează parterul, cât și prin monumentalitatea intrării pietonale. Aspectul exterior este redat de ușile intrării ce sunt placate cu metal, iar din cauza amplasării centrale, el prezintă un decor zoomorf în relief.

Acest aspect impunător este bine reprezentat de multitudinea elementelor ce contribuie la întregimea edificiului precum suporturilor de flori de la ferestre, impunătorul atic din partea stângă a fațadei și balcoanele de zid aflate la etajele părții drepte ale fațadei. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.15. Palatul Neumann

Aflat, ca cele mai multe din atracțiile orașului, pe Bulevardul Revoluției, Palatul Neumann este una dintre cele mai mari clădiri rezidențiale din Arad, fiind construită în anul 1891 de către familia de fabricanți Neumann. Imensa clădire are trei ieșiri spre trei străzi diferite, fiecare corespunzând unei scări „de bloc” cu o ornamentație bogată de fier forjat. Pe strada principală a bulevardului funcționează o facultate a Universității de Vest

„Vasile Goldiș”, care a fost inițial sală de baluri. (Burford & Richardson, 2001)

3.2.16. Palatul parohiei greco-catolice

Palatul de pe strada Lucian Blaga, cu plan în formă de „U”, este o casă de raport construită la începutul sec. XX care adăpostește locuințe și magazine la parter , iar datorită formei atrage atenția prin goliciunea centrului fațadei. De la etajul doi, se află o terasă ce dă edificiului o notă de originalitate, căruia îi contribuie și balcoanele cu balustradă din cărămidă cu deschideri decorative pătrate, de la etajul trei, ce încadrează clădirea în rândul construcțiilor secession din Arad din perioada geometrică. (Checiu, 1997)

3.2.17. Palatul Reinhardt

Clădirea în stil secession, construită cu parter și două nivele etajate de pe Bulevardul Revoluției, datează de la începutul secolului XIX. Aceasta și-a schimbat

înfățișarea în 1898, datorită dorinței proprietarului (care era fabricant și creator de mobilă), de a avea o construcție la modă cu stilul prezent la vremea respectivă în toată Europa .

Palatul Reinhardt, este ocupat în prezent de diverse magazine și expoziție permanentă de mobilă, iar la etaje de locuințe. Edificiul este impunător prin măreție și prin decorația floralo-vegetală a fațadei ce este puternic dominată la etajul întâi de un bowwindow, încadrat de balcoane, iar la etajul doi este perfect încadrat un cap de femeie ce încununează pilaștri adosați și un atic la acoperiș în al cărui timpan era trecut numele proprietarului. (Stacons.Srl, 2012) (Gluck & Roz, 1985)

3.2.18. Palatul Sârbesc

Palatul Sârbesc este o clădire situată în Piața Sârbească din Arad, casă de raport și sediu al Oficiului Parohial Ortodox Sârb ce a fost construit la începutul secolului XX după planurile arhitectului Tabacovici Emil.

Acesta este o clădire pe două nivele cu un plan în formă de „U” întinsă pe trei străzi având patru intrări pietonale. Construcția atrage atenția prin asimetrie și prin elementele decorative, ce nu exprimă deloc monotonie, fiind un exemplu frumos al secessionului arădean. Arhitectura palatului înfățișează cu desăvârșire stilul perioadei prin elemente decorative de mare varietate ca formă și dimensiuni. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.19. Palatul Soției lui Kovacs Artur

Construit în anul 1906, comemorându-l pe Kovacs Artur, clădirea a urmat planurile arhitectului Babocs Istvan. Kovacs Artur a fost fostul proprietar al cafenelei

Abbazia, parior și un bine cunoscut petrecăreț în vremea aceea, iar soția dânsului, doamna Kovacs, cea care deține legitim palatul, a fost managera unor faimoase clădiri ale orașului. Situat pe Bulevardul General Vasile Milea, clădirea are un plan dreptunghiular,

având curte interioară, adăpostind apartamente, birouri, iar la parter magazine. Construcție de prim rang în Arad, palatul atrage privirea oricărui trecător, cu al sau turn încununat de o urnă decorativă spectaculoasă, încadrat de atice de dimensiuni mari cu deschideri aferente.

Interiorul său este de o splendoare extraordinară redat prin frumoase holuri, uși batante, cu o feronerie a balustradelor casei scărilor și a treptelor din marmură roșie, ferestre de diferite forme și dimensiuni parțial vitrate, dar și intrările în apartamente și birouri. Toate acestea completează originala linie stilistică a edificiului ce aparține perioadei florale a secessionului. (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

3.2.20. Palatul „Românul”

Clădirea a fost pe vremuri sediul central al ziarului „Românul”, condus de marele politician Vasile Goldiș, care a avut de asemenea reședința aici în timpul ultimilor ani din viața lui. În prezent, această clădire este folosită în scop turistic ca și muzeu memorial dedicat lui Vasile Goldiș, unde sunt expuse documente antice din acea perioadă cu o importanță semnificativă laolaltă cu faimoasele numele găsite printre rânduri:

I.L.Caragiale, O.Goga, N.Titulescu, dar și mobilă, poze, cărți și altele. (Stacons.Srl, 2012)

3.2.21. Palatul Szabo Albert

Palatul Szabo Albert, o clădire în stil secession a fost construită la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului XIX, de comerciantul de sticlă cu același nume, cel care a comandat personal fațada împodobită spectaculos cu ornamente aplicate. Din păcate, însă, această fațadă și-a pierdut grandoarea și prestigiul după lucrările ce au intervenit după anul 1948. În trecut, clădirea avea la parter un mare magazin de sticlărie, locuința proprietarului la primul etaj și atelierul vestitului fotograf Weiss Iosif la etajul doi. Astăzi, în schimb, construcția a rămas doar cu decorul vegetal de la nivelul primului etaj al fațadei, ce reprezintă pomul vieții, iar ca funcționalitate adăpostește la parter un magazin și apartamente în rest. (Lanevschi, 2012)

3.2.22. Palatul văduvelor Ronai

Aflat pe strada Ștefan Popa de Teiuș, cu plan în formă de „L”, clădirea este un edificiu ce adăpostește în prezent apartamente. Construcție ce datează din anul 1905 ca urmare a planurilor arhitectului Steiner Iosif, clădirea atrage privirile prin decorația exterioară, dată de poarta în ogivă și fereastra vitrală în aceeași formă de langă ea, precum și prin frumusețea balcoanelor ce prezintă o feronerie vegetală. Toate acestea marchează aspectul secession al clădirii. (Stacons.Srl, 2012)

3.3.Traseul muzeelor

3.3.1. Colecția de Istorie a Teatrului și Cinematografului ”Iosif Sârbuț”

Această colecție se află într-un depozit al incintei clădirii de pe strada Gheorghe

Popa de Teiuș. Colecția de bază constituie din cele 21.650 de piese adunate de Iosif Sârbuț și donate de către acesta muzeului în anul 1976.

Iosif Sârbuț, născut în 1912, într-o familie de români din localitatea Gyula, a fost o personalitate bine cunoscută în cercurile culturale arădene. Fiind pasionat de cultura arădeană, acesta a început să colecționeze mii de materiale muzeale din diverse domenii ale culturii dar în special cele de natură teatrală.

Printre piesele adunate de Sârbuț, în muzeu se mai găsesc și afișe originale în diverse formate, plachete-invitații, cataloage, cărți de teatru, reviste teatrale, muzicale și cinematografice din Arad, fotografii cu artiști ai teatrului și din spectacole, partituri muzicale, manuscrise sau tipărite, diverse obiecte de recuzită teatrală, instrumente muzicale, tablouri, portrete ale unor personalități culturale arădene, costume din spectacole, aparate pre-cinematografice și cinematografice. (Ghidul Muzeelor)

3.3.2. Colecția muzeală a Mănăstirii ”Sf. Simion-Stâlpnicul”

Având întreaga colecție într-o clădire din incinta mănăstirii cu același nume, construită în anul 1762, ce este monument arhitectonic și istoric. Această fostă reședință episcopală prezintă expoziția unor icoane pe sticlă ce provin din Făgăraș și din Bihor, icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea, obiecte de cult, piese de mobilier bisericesc și cărți bisericești. (Ghidul Muzeelor)

3.3.3. Complexul Muzeal Arad

Complexul Muzeal Arad a fost inaugurat în anul 1893 cu o expoziție a Revoluției din 1948, prezentată în holul de la etajul doi al Teatrului de Stat. Două decenii mai târziu, muzeul și-a mutat locația în clădirea Palatului Cultural, care fusese recent construit în vremea aceea. Aici, expozițiile erau dispuse în mai multe colecții, cea de arhelogie, istorie medievală, precum și o galerie de artă Europeană (foto 8). (Ghidul Muzeelor)

În perioada interbelică, a mai fost adăugată o cameră cu expoziții etnografice și două camere memoriale dedicate politicienilor Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop. (Checiu, 1997)

Foto.8. Complexul Muzeal Arad (Ielena, 2016)

3.3.4. Muzeul de Artă

Amplasat pe strada Gheorghe Popa de Teiuș, muzeul este un monument de arhitectură din secolul al XX-lea, și cuprinde artă românească. Acest muzeu a luat naștere în urma primei expoziții arădene de pictură care a fost organizată în 1913, formând fondul actualei colecții de pictură europeană. Printre celebrele creații se numără picturi de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, alte sculpturi de

Romulus Ladea, Dimitrie Paciurea, dar se întâlnesc și creații de artă universală din școlile italiene, franceze, maghiare. (Ghidul Muzeelor)

Fig.8. Harta Traseului Muzeelor din Municipiul Arad

3.4. Traseul bisericilor

3.4.1. Biserica Evanghelică Luterană

Concepută după planurile arhitectului Ludovic Szantay în stil neogotic, această biserică poartă și numele de Biserica Roșie datorită culorii predominante a clădirii (foto 9). Stilul neogotic este puternic pus în lumină de coloanele ogivale, de altarul de lemn, de cele

13 vitralii ce îi reprezintă pe inițiatorii reformei bisericii (Luther și Melanchton), precum și alte momente din viața lui Isus Hristos. (Burford & Richardson, 2001)

Foto.9. Biserica Evanghelică Luterană (Ielena, 2016)

3.4.2. Biserica Franciscană

Biserica Franciscană își are denumirea de la Sfântul Francisc d’Assisi, unul dintre călugării franciscani ai ordinului cu același nume și a fost ridicată în anul 1705. A fost prima construcție din Cetatea Aradului, aceasta construindu-se mai apoi în jurul bisericii.

Biserica a fost casa a patru călugări până în anul 1861, când aceasta a devenit spital militar.

În prezent, însă, aceasta nu mai este în folosință de niciun fel, fiind derăpănată și vizitată de curioșii ce doresc sa îi vadă rămășițele. (Stacons.Srl, 2012)

3.4.3. Biserica Ortodoxă Sârbă “Sfinții Petru și Pavel”

Această biserică sârbă este cea mai antică construcție din Arad, realizată între anii 1699 și 1702. Ea a fost dedicată apostolilor Petru și Pavel, și este reprezentată la exterior stilul Rococo. Împreună cu biserica, au fost păstrate până în zilele contemporane, cele mai vechi steaguri ale breslelor arădene. (Lanevschi & Janos, 2009)

3.4.4. Biserica Reformată Arad

Această biserică a fost construită în 1840, după planurile arhitectului austriac Joseph Hoffer în stilul barocului clasicizant. Acest stil este aparte, combinând barocul cu câteva elemente ale arhitecturii grecești. Elemente reprezentative stilului se găsesc la intrarea principală, pe turla bisericii și alte ornamentații pe fațadele bisericii. (Stacons.Srl, 2012)

3.4.5. Catedrala Ortodoxă Română

Catedrala Arhiepiscopală Ortodoxă Română din Arad zisă și Catedrala „Sfânta Treime”, este recent construită în anul 2008, înlocuind-o pe cea veche ce purta numele de Catedrala „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. Cele cinci clopote ale catedralei, reprezintă simbolul celor cinci simțuri și au fost fabricate într-o fabrică prestigioasă din Innsbruck, Austria. Cea mai înaltă cruce este de 7.5 m înălțime, iar construcția finală a întregii catedrale a costat nu mai puțin de 5.5 milioane de dolari (vezi foto 10). (Stacons.Srl, 2012) (Lanevschi & Janos, 2009)

Foto.10. Catedrala Ortodoxă Română (Ielena, 2016)

3.4.6. Catedrala Ortodoxă Română “Sf. Ioan Botezătorul”

Construcția catedralei a durat trei ani între 1862 și 1865, după ce biserica ce se afla pe acest loc a fost demolată. Fiind realizată cu elemente ale stilului baroc clasicizant, catedrala este pusă în evidență de pilaștrii celor două turnuri ce se termină cu capiteluri în stil corintic și de atica cu fereastra rotundă. Monumentul a fost împodobit la exterior cu trei picturi în stil bizantin, iar clopotul actual provine de la vechea biserică de dinainte. (Lanevschi, 2012)

3.4.7. Catedrala Romano-Catolică

Amplasată în inima orașului, această catedrală a fost construită în anul 1902 pentru comunitatea minoritară maghiară din Arad, în locul unei foste biserici baroce. Realizată în stil eclectic, lăcașul de cult prezintă elemente în stil clasicist, renascentist și baroc, reprezentate de patru coloane cu capiteluri corintice de la intrarea principală, picturile de deasupra altarelor păstrate de la vechea biserică și splendidele vitralii (vezi foto 11).

(Lanevschi & Janos, 2009)

Foto.11. Catedrala Romano-Catolică (Ielena, 2016)

3.4.8. Mănăstirea Ortodoxă Sf. Simion Stâlpnicul

Ansamblu monarhal ce datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, situat

în cartierul rezidențial Gai, mănăstirea a fost realizată într-o formă arhitecturală în formă de U, bogat ornamentată cu elemente ale stilului baroc ecleziatic. Cele mai remarcabile elemente sunt turnul cu două registre despărțite, cel de sus cu capiteluri corintice, iar cel de jos cu pilaștri ionici, iconostasul pictat în stil baroc ce se află acum în muzeul mănăstirii, împreună cu celelalte 22 de picturi baroce. În curtea mănăstirii se găsește monumentul istoric biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. (Stacons.Srl, 2012)

3.4.9. Sinagoga Israelită Ortodoxă

Sinagoga Ortodoxă de pe strada Cozia, a fost ridicată la început de secol XX, în stil secession și abordează o decorație simbolistă în casetele ușilor în două canate ale intrării principale și pe fațade. Pe fațadele clădirii se pot observa elementele iudaismului ortodox, fiind o latură conservatoare ce ține cu desăvârșire la tradițiile iudaice, unul dintre elementele specifice fiind chiar steaua lui David. (Lanevschi & Janos, 2009) (Stacons.Srl, 2012)

3.4.10. Sinagoga Neologă

Sinagoga Neologă a fost construită între anii 1828-1834 și face pare din sediul comunității evreiești arădene. Proiectată de arhitectul și primarul orașului Domokos Heim, sinagoga are o suprafață pătrățoasă, realizată cu elemente în stil clasicist și stil renaștentist, bogat împodobită cu capiteluri ionice, semicoloane și un timpanon. În interior se regăsec ornamentații geometrice colorate în stil specific maur spaniol. (Lanevschi, 2012)

3.4.11. Teologia Ortodoxă Română

Realizată în stil eclectic pentru teologia ortodoxă, construcția acesteia din 1885, a luat naștere la ordinele unui baron vienez. Grandioasa clădire cunoaște elemente ale stilului clasicist și renașterii, puse în evidență prin cupola impozantă și de sala mare de festivități unde se găsesc numeroase ornamentații ale acestor două stiluri. În decursul istoriei, clădirea a funcționat ca teologie de patru ani, a găzduit Liceul de Arte, iar după ce a fost retrocedată bisericii ortodoxe și până în prezent, ea funcționează ca facultate de teologie a

Universității Aurel Vlaicu. În curtea facultății se află bustul profesorului Teodor Ceontea și o mică biserică din lemn. (Lanevschi & Janos, 2009)

Fig.9. Harta Traseului Bisericilor din Municipiul Arad

3.5. Traseul monumentelor istorice

3.5.1. Arcul de Triumf

Conceput de renumitul sculptor bucureștean Ioan Bolborea, arcul simbolizează revoluția română din cele trei țări române. Sub arc pășesc revoluționarii, iar pe arc sunt amplasate basoreliefurile fruntașilor mișcărilor de la 1848 din Țara Românească, Transilvania și Moldova, printre ei aflându-se Nicolae Bălcescu, Avram Iancu și Mihail

Kogălniceanu, dar este reprezentat și momentul reconcilierii între Avram Iancu și Lajos Kossuth. (Truță & Demșea , 2007)

Arcul de Triumf a fost dezvelit în anul 2005, față în față cu „Monumentul

Libertății”, pe axul diagonal al Pieții Reconcilierii și al Parcului omonim.

3.5.2. Bustul lui A.D. Xenopol

Cunoscutul istoric român, Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920), a fost

profesor universitar la Universitatea din București, autor al multor cărți și studii istorice.

Aceasta a fost donatorul fondului de bibliotecă cere-i poartă numele, donație făcută de văduva savantului. (Lanevschi & Janos, 2009)

Bustul, realizat în bronz pe un soclu de travertin, este creația sculptorului Gheorghe Groza și a fost așezat în 1929, în Piața George Enerscu, pe partea dreaptă a intrării în Palatul Cultural. (Truță & Demșea , 2007)

3.5.3. Bustul lui dr. Petru Pipoș

Lucrare a lui Marcel Olinescu, bustul lui dr. Petru Pipoș a fost dezvelit în anul 1937 în alea de lângă Palatul Cultural. Bustul din bronz, a fost primul care a fost așezat pe aleea cu busturi. Petru Pipoș a fost profesor de pedagogie la Institutul teologic-pedagogic din Arad (Preparandia arădeană), autor al mai multor manuale școlare și cărți pedagogice și didactice, colaborator al revistelor arădene, dar și om politic. (Truță & Demșea , 2007)

3.5.4. Bustul lui George Coșbuc

Poetul George Coșbuc (1866-1918), a fost cel mai bun cunoscător al sufletului țăranului și folclorului românesc din regiunea lui natală Transilvania. Colaborator la ziare precum „Tribuna Poporului”, „Tribuna” și „Românul”, George Coșbuc a debutat ca poet, arătându-și dragostea și pasinea față de natură și om prin celebrele lui poezii.

Bustul din bronz, pe un soclu de travertin, a fost realizat de către sculptorul

Gheorghe Groza, în anul 1929, în randoul de pe strada stângă a intrării în Palatul Cultural.

(Cucu & Ștefan , 1970)

3.5.5. Bustul lui Gheorghe Popa de Teiuș

Gheorghe Popa de Teiuș (1824-1867), a fost unul din talentele lumii politice române din Arad, având funcția de prefect al comitetului Arad și alte funcții de stat importante precum deputat parlamentar al cercului electoral Șiria, pretor în anii 1850 și comite suprem al comitatului în 1864. De asemenea, acesta a militat pentru drepturile românilor și folosirea liberă a limbii române în administrație. (Truță & Demșea , 2007) Bustul său, turnat în bronz, a fost ridicat și dezvelit în anul 1938 și este opera celebrului sculptor Ioan Mânzat Moga. (Cucu & Ștefan , 1970)

3.5.6. Bustul lui Ioan Rusu Șirianu

Născut la Șiria, ziaristul, politicianul și istoricul Ioan Rusu Șirianu (1864-1909), a fost un lider al mișcării de emancipare națională a românilor. Redactor al ziarului Tribuna din Sibiu și Gura Satului din Arad, Ioan R. Șirianu a avut și funcția de vicepreședintea al Partidului Național Român, fiind adeptul activismului politic ce a susținut introducerea votului universal în Monarhia Austro-Ungară.

Bustul său, realizat în bronz de către sculptorul Ioan Mânzat Moga, a fost dezvelit de municipalitate în anul 1938, pe aleea cu busturi care mărginește parcul din fața Palatului

Cultural și actuala Piață George Enescu de lângă Palatul Cultural. (Truță & Demșea , 2007)

3.5.7. Bustul lui Mircea V. Stănescu

Având funcții precum: avocat, ziarist, om politic, Mircea Vasile Stănescu (18411888), a fost unul dintre liderii mișcării de emancipare cultural-națională a românilor din Arad, împreună cu răposatul amintit mai sus. Acesta a fost fondatorul Clubului românilor tineri, ce a semnat apelul pentru înființarea unui teatru național, a înființat societatea „Progresul” și a fost adeptul adoptării unui program național. O altă funcție importantă a avut-o ca deputat al circumscripției Chișineu Criș în parlamentul ungar.

Bustul, realizat în bronz de Ioan Mânzat Moga, în anul 1938, este amplasat în Piața

George Enescu, în fața Palatului Cultural, la marginea parcului, pe aleea busturilor. (Cucu & Ștefan , 1970)

3.5.8. Crucea Răfiroiu

Aflată în parcul Mihai Eminescu, acest monument a fost realizat în 1936 după planul arhitectului Silvestru Răfiroiu în memoria preoților martiri ortodocși români din 1918-1919. Inițial, crucea a fost ridicată în Piața Podgoria, înlăturată mai apoi de autoritățile comuniste în anii 1960, iar timp de 30 de ani a fost păstrată în mănăstirea „Sfântul Simion Stâlpnicul” din Gai. Monumentul a fost restaurat în anii 1990, după victoria rovoluției române (vezi foto 12).

Această lucrare a fost ridicată în memoria riposatei vechii puteri, la aspirația de Unire exprimată la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. În prezent, această cruce memorială se găsește frumos amenajată într-un aranjament floral al parcului Mihail Eminescu, din spatele Primăriei. (Truță & Demșea , 2007)

Foto.12. Crucea Răfiroiu (Ielena, 2016)

3.5.9. Monumentul celor 13 generali

Acest monument a fost ridicat în cartierul Subcetate din Arad, lângă terenul de sport din apropierea pieții 13 generali, în memoria acestor ofițeri superiori ai armatei republicane ungare, ce au fost executați în dimineața zilei de 6 octombrie 1849, în urma sentinței tribunalului marțial al armatei imperiale austriece, emisă în cetatea Aradului.

Monumentul a suferit modificări succesive în anii 1868, 1874, 1881 și 1883. Acesta avea o scară de acces la obelisc, din granit, ce în ciuda modificărilor, a rămas intactă. Odată cu reînhumarea rămășițelor pământești ale celor 13 generali la baza movilei patrulatere, în anul 1974, movila devenea osuar, placat cu inscripții noi, pe marmura albă. (Cucu & Ștefan , 1970)

Cei 13 generali comemorați sunt:

Ludwig Aulich, etnic german, locotenet-colonel în armata austriacă

Jovan Damjanić, etnic sârb, locotenent-colonel în armata austriacă

Arisztid Dessewffy (Dezsőffy), căpitan maghiar în armata austriacă;

Ernő Kiss, etnic armean, comandant al regimentului de cavalerie II Hanovra

Karlo Knezić, etnic croat, general

Georg Lahner, etnic german

Vilmos Lázár, etnic maghiar;

Karl August Graf zu Leiningen-Westerburg, conte german

József Nagysándor, etnic maghiar născut la Oradea;

Ernst Pöelt von Pöeltenberg, născut la Viena, locotenent în armata imperială austriacă

Josef Schweidel, maior în armata austriacă;

Ignác Török, etnic maghiar născut în Gödöllő, în apropiere de Budapesta;

Károly Vécsey, etnic maghiar, conte, locotenent-colonel în armata austriacă.

3.5.10. Monumentul Libertății

Numit la inaugurarea din 6 octombrie 1890 „Memorialul Martirilor”, amplasat în Piața Libertății, astăzi Piața Avram Iancu, a fost dedicat, cum spune și titlul, memoriei martirilor luptei pentru independența statului ungar (1848-1849).

Operă a sculptorului Gyorgy Zala din Budapesta, statuia ce reprezintă memorialul martirilor este o compoziție care simbolizează libertatea, având în mâna dreaptă o cunună de lauri. Pe lângă statuia principală despre care am amintit anterior, există la baza acesteia, grupuri de statui secundare ce au ca titlu Deșteptarea Libertății, Spiritul de luptă, Spiritul de dăruire și Luptătorul muribund. În jurul întregii statui au construite basoreliefurile celor 13 generali executați la 6 octombrie 1849. Personajul central, feminin, „Hungaria”, pe un soclu supraînălțat, ilustrează libertatea. Cele „două genii” reprezintă deșteptarea libertății. Personajul „războinic gata de luptă” este dublat de un „războinic muribund susținut de către un geniu feminin”. Un „personaj feminin aristocratic, depunând o ofrandă de preț” reprezintă, efortul economic pentru purtarea acestui război pentru independență. (Cucu & Ștefan , 1970)

În ziua de 6 octombrie 2004, la împlinirea a 155 de ani de la execuția celor 13 generali ai armatei republicane ungare kosuthiste, monumentul a fost reinaugurat în piațaparc a Reconcilierii, într-un ambient arhitectural-peisagistic corespunzător, realizat de către arhitectul Sandor Istvan. (Truță & Demșea , 2007)

3.5.11. Statuia lui Vasile Goldiș

Vasile Goldiș (1862-1934), a fost om politic, pedagog și membru de onoare al Academiei Române. Odată cu moartea acestuia, întreaga țară a fost în doliu, iar ca și comemorare peste câțiva ani mai târziu, în 1954, sculptorul Șepși a realizat statuia în amintirea acestuia (foto 13). Dezvelită de abea în anul 1999, statuia din bronz pe un soclu placat cu granit, se găsește astăzi la extremitatea sudică a Pieței Revoluției, între liniile de tramvai, în dreptul stației și al clădirii Universității „Aurel Vlaicu”. (Lanevschi & Janos,

2009) (Truță & Demșea , 2007)

Foto.13. Statuia lui Vasile Goldiș (Ielena, 2016)

3.5.12. Statuia Sfântului Ioan de Nepomuk

Această statuie din calcar a fost ridicată în Arad în anul 1729, într-un atelier local, imediat după sanctificarea episcopului ceh de către papalitate. Sfântul, protector al apelor, a podurilor, a fost așezat mai întâi pe malul Mureșului, fiind mai apoi mutată la actualul loc (intersecția străzii Episcopiei cu Desseanu) în anul 1872, după construirea clădirii

Primăriei și a digului Mureșului, iar în 2002, sculptorul Mihai Takacs a montat pe același loc, replica monumentului, realizată din piatră, originalul fiind depus în incinta Bisericii Romano-Catolice din centrul Aradului. (Cucu & Ștefan , 1970)

Colorata statuie provine dintr-un atelier vienez, fiind opera unui sculptor anonim, ce reprezintă sfântul în straie preoțești cu bogată ornamentație barocă, cu bireta pe cap, având în mână o cruce în stil baroc. (Truță & Demșea , 2007)

3.5.13. Statuia Sfintei Treimi

Realizată într-o viziune modernă, în cursul anului 1746, statuia se află în fața Teatrului Clasic și a fost ridicată în memoria epidemiei de ciumă din anii 1737-1738 (foto

14). Statuia în stil baroc, provine din Austria și a fost sfințită în anul 1751 de către Eugen

Limburg. Monumentul a fost demontat de autoritățile comuniste în 1957, din motivul că nu se mai încadra din punct de vedere urbanistic în ambianța arhitecturală a municipiului. După revoluția din 1989, numeroase asociații civice și religioase și-au exprimat dorința de reamplasare a monumentului, însă inițiativa s-a materializat abia prin emiterea unei hotărâri a Consiliului Local Municipal, în 1993. Monumentul este înalt de 12 metri, fiind constituit dintr-un obelisc de calcar, un piedestal în trepte și un grup statuar din bronz

reprezentând Sfânta Treime..

(Truță & Demșea , 2007) Foto.14. Statuia Sfintei Treimi (Ielena, 2016)

3.6. Traseul Parcurilor

3.6.1. Faleza Mureșului

De la Podul de cale ferată al Timișoarei, până la Podul Traian, suprafața de pe malul drept al Mureșului, adică cea cuprinsă între dig și cursul apei este prelucrată în regim de parc urban (foto 15). În aceste spații verzi, uneori inundate, se află baze sportive, specializate mai ales în canotaj, cât și o serie de restaurante cu grădini de vară. În porțiunea centrală a acestor spații verzi au fost montate lucrările de artă monumentală, sculptate în piatră, realizate în cele trei ediții ale Taberelor de Sculptură, cât și cele de metal, semnate de către elevii Liceului de Artă „Sabin Drăgoi”, în Parcul „Europa”.

Foto.15. Faleza Mureșului (Ielena, 2016)

3.6.2. Parcul „Mihai Eminescu” și Parcul Copiilor

La începutul lor, aceste două parcuri erau concepute ca întreg și erau amenajate cu alei curbilinii începând cu anii 1880-1890. Atunci, suprafața acestuia a fost mult mai mare, dar odată cu construirea Cazinoului, a Palatului Cultural și a Hotelului Parc, aceasta s-a restrâns (foto 16).

În parcul sudic, numit ulterior „Copiilor” au fost amplasate, la sfârșit de secol XIX, basorelieful pomologului Kover Gabor, bustul medicului Daranyi Janos și Fântâna Baross, toate fiind demolate înperioada interbelică. (Tolan, 1999)

La polul opus, parcul numit „Mihai Eminescu”, a fost amenajat un spațiu pentru jocul de șah în aer liber, folosit în special vara, și a fost ridicată statuia „Femeie șezând”. Aleile acestui spațiu verde sunt deosebit de animate mai ales pe perioada verii, fiind traseu de traversare a parcului spre ștrand. (Toacsen, Gluck, & Palcu, 1972)

Foto.16. Parcul „Mihai Eminescu” și Parcul Copiilor (Ielena, 2016)

3.6.3. Parcul Fostei Prefecturi

Pe suprafața mărginită la sud, de fostul Palat al Prefecturii, la nord de sediul Administrației Financiare Județene, la est de actualul hotel „Continental” și la vest de porțiunea de promenadă a Bulevardului Revoluției, a fost amenajată, începând cu anul 1898, grădina publică numită Parcul Prefecturii.

Spațiul verde era mai întins decât cel de astăzi. Inițial, fusese plantat cu arbori și arbuști ornamentali și amenajat cu alei curbilinii, în stil englezesc, fântâni decorative și monumente. Restrâns în timp datorită construcțiilor, a fost dărâmat după anul 1975, odată cu ridicarea pe această suprafață a fostului hotel „Astoria”, recent numit „Continental”. (Tolan, 1999) (Truță & Demșea , 2007)

3.6.4. Parcul Pădurice

Actul de naștere al parcului, numit inițial „Crângul orășenesc” și „Păduriță”, s-a datorat donației baronului Orczy Lorincz II (1784-1861), către primărie în anul 1831, a unei suprafețe de 8,5 ha care cuprindea și Lacul. Acesta urma să fie renovat în urma fondurilor asigurate de Societatea Vânătorilor împreună cu populația Aradului.

Treptat, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, parcul și-a pierdut din importanță, suprafața sa fiind încolțită de construcția unor obiective socio-culturale.

(Tolan, 1999)

În prezent, Parcul Pădurice este modernizat în urma remodelării sale complete în anul 2012, când parcul a fost „împodobit” cu alei moderne cu o manieră decorativă a pavimentului și a bordurilor, cu un mobilier urban și iluminare ambientă. Flori colorate au fost plantate să dea culoare parcului, însă atenția principală îi este acordată lacului, cu cele 7 fântâni plutitoare iluminate cu lumini în diferite culori ce seara încântă în sincron cu muzică melodioasă, aceasta fiind prima fântână muzicală din Arad.

Așadar prin aceste amenajări și dotări Păduricea a devenit unul dintre cele mai vizitate obiective ale orașului Arad. O singură construcție mai este de așteptat ca să completeze parcul, Monumentul Unirii, lucrare de mari proporții ce este promisă încă din anul 2006. (Truță & Demșea , 2007)

3.6.5. Parcul Reconcilierii

În ziua de 25 aprilie 2004, odată cu încheierea „Zilelor Aradului”, în prezența a peste 300 locuitori ai orașului, a fost inaugurat Parcul Reconcilierii.

Amenajat în fosta Piață a Pompierilor, parcul cuprinde două monumente esențiale așezate față în față: „Statuia Libertății” și „Arcul de Triumf al Revoluției de la 1848”, ca simbol al reconcilierii celor două națiuni vecine: română și maghiară. Au fost trasate alei unde au fost plantate o serie de arbori și arbuști ornamentali. (Truță & Demșea , 2007)

3.6.6. Parcul Rozelor

Primele amenajări a principalului parc al cartierului Aradul Nou, au fost realizate la începutul secolului al XIX-lea, din inițiativa prințului polonez Zielinski. Numit la început „Parcul Zânelor”, suprafața plantată ulterior cu trandifiri de diferite forme și culori, a devenit „Parc al Rozelor”. Aici se organizau în perioada interbelică serbări câmpenești, baluri ale pompierilor, chermeze vânătorești și alte activități recreative. Mai apoi, parcul sa degradat datorită îmbătrânirii biologice și neîntreținerii. Acesta a fost diminuat ca suprafață prin construcții, amenajări sportive, astfel încât astăzi este complet părăsit. (Truță

& Demșea , 2007)

3.6.7. Ștrandul „Neptun”

Primul ștrand al Aradului a fost amenajat pe malul stâng al Mureșului, în dreptul

Palatului Cultural. Avea capacitate mică, cabinele fiind ridicate în mare parte direct pe pontoane, ancorate cu cabluri metalice.

După inundațiile catastrofale din anul 1932, s-a trecut la modernizarea acestui spațiu pentru agrement. Au fost construite tot în lemn, noile cabine etajate, pe piloni și au fost montate pontoanele plutitoare, pentru plajă și baie, pe apa Mureșului. (Tolan, 1999)

În prezent, ștrandul este situat în spațiul încadrat de bucla râului Mureș și este al doilea ștrand ca mărime din Europa aflat lângă o apă curgătoare și printre cele mai spectaculoase locuri de agrement de aici. Complexitatea ștrandului cuprinde cinci bazine (termal, pentru copii, adulti și înot), locuri pentru joacă, peste 300 de căsuțe de camping, baruri, terase, restaurante, discoteci, terenuri de tenis și volei, pistă și trambuline rollerskates, și multe alte gherete. Anual, ștrandul este vizitat de peste 3.000.000 de oameni. (Primaria Arad)

Cap IV. STUDIU DE CAZ.

CHESTIONAR PRIVIND IMPORTANȚA TRASEELOR

TURISTICE TEMATICE ÎN MUNICIPIUL ARAD.

4.1. Prezentarea chestionarului

Acest capitol se concentrează asupra unui studiu de caz pe baza unui chestionar cu privire la importanța traseelor turistice tematice în Municipiul Arad, menit pentru localnicii orașului și vizând aspecte de interes turistic. Motivul aplicării chestionarului, îl reprezintă nevoia studierii și analizei importanței acordate turismului și traseelor turistice în Arad. Chestionarul, format din treisprezece întrebări dintre care ultimele trei cu referire la date personale pentru buna evaluare a acestuia, a fost completat de zece persoane, fără să fie orientat unui public țintă, ci deschis oricărui localnic al municipiului. Dintre acești localnici, opt sunt de genul feminin, ceilalți doi fiind de genul masculin, cinci dintre toți având vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, doi cu vârste între 30 și 40 de ani, tot doi cu vârste ce au trecut de 40 de ani și doar unul cu vârsta de sub 18 ani. În ceea ce privește domeniul de activitate al fiecăruia, din cei zece candidați, niciunul nu este pensionar, patru sunt elevi/studenți, iar între muncitorii calificați și cei necalificați se înregistrează un raport de egalitate, din fiecare făcând parte câte trei persoane. În urma evaluării răspunsurilor, am creat câte un grafic sau tabel pentru fiecare întrebare, urmat de explicarea acesteia pentru buna înțelegere a chestionarului.

4.2. Analiza chestionarului

La prima întrebare: „Sunteți de părere că turismul în general este bine pus la punct de către oficialități în Municipiul Arad?”, avem o rată de răspuns înclinată spre negativ, întrucât șapte din cele zece persoane chestionate sunt de părere că turismul nu este bine pus la punct în orașul Arad, doar trei persoane susținând contrariul, după cum se observă și în figura 12 atașată mai jos. Am ales să încep chestionarul special cu această întrebare, pentru a putea înțelege cu adevărat ce importanță au traseele turistice tematice într-un oraș în care, se pare că marea majoritate nu sunt mulțumiți de demersul turismului. Acest lucru poate influența evaluarea celorlalte întrebări, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ.

Fig.12. Rata răspunsurilor la întrebarea întâi.

A doua întrebare: Credeți că amplasarea obiectivelor turistice în cea mai mare parte în centrul orașului este benefică turismului? Explică.

Fig.13. Rata răspunsurilor la cea de-a doua întrebare.

Această întrebare a fost menită pentru aflarea favorabilității sau a nefavorabilității amplasării celor mai multe obiectivelor turistice în inima orașului Arad. După cum se observă și în figura 13, răspunsurile la această întrebare sunt în proporție relativ egală, astfel 60% (adică 6 persoane) consideră că amplasarea obiectivelor turistice în centrul orașului este benefică pentru turism, iar ceilalți 40% (4 persoane la număr), susțin contrariul. Nevoia cunoașterii detaliată a răspunsurilor, au adus la constatarea că, persoanele chestionate ce au răspuns pozitiv la întrebare, susțin că turiștii au timp de vizitare mai lung putând să vadă un număr mai mare de obiective într-un timp mai scurt, se pot face vizite în oraș de doar o zi, fără a rata vreun obiectiv turistic important, deplasarea este mai ușoară, fără grăbire, intervine comoditatea turiștilor, iar alții susțin că amplasarea acestora într-o zonă centrală, concentrarea și restrângerea obiectivelur, aduc profit mai mare infrastructurii din zonă, făcând centrul mereu „plin” de oameni. Pe de altă parte, minoritatea își exprimă dezamăgirea unei astfel de infrastructuri a atracțiilor turistice focusată în doar o zonă anume, deoarece lipsa interesului pentru vizitarea și celorlalte obiective din afara acestui areal scade semnificativ. Tot aceștia, cred că astfel, orașul este pus în valoare doar pentru centrul său, restul obiectivelor fiind date uitării, sau nebăgate în seamă de turiști. Alții susțin că amplasarea marii majorități a obiectivelor turistice, duce la pierderea profitului în celelalte areale, a tot ce ține de infrastructură de cazare, alimentație, etc, fiind favorizate doar acele infrastructuri din arealul central.

A treia întrebare: Care obiective turistice credeți că sunt cel mai bine valorificate și căutate de turiștii străini, în orașul Arad?

Fig.14. Rata răspunsurilor date întrebării cu numărul trei.

La această întrebare am dorit să aflu care cred locuitorii Municipiului Arad că sunt cele mai vizitate obiective turistice, și am aflat că dintre toți cei chestionați, s-au nominalizat doar 5 atracții turistice (fig.14). Acest lucru înseamnă că dintre toate obiectivele turistice descrise la capitolul precedent, există în privința localnicilor un top 5 cele mai cautate și preferate de turiștii străini. Pe primul loc se găsește ștrandul Arad, un lucru de așteptat având în vedere că acesta este considerat cel mai mare ștrand riveran din Europa, și în topul celor mai mari ștranduri din Europa de Vest. Urmat de acesta, se află primăria municipiului, de o grandoare spectaculoasă, fiind clasată în rândul primelor primării din punct de vedere estetic, din România. Cea de-a treia nominalizare este acordată Teatrului Arad, clădire masivă, impunătoare, ce desparte Bulevardul Revoluției în două străzi paralele. Clădirile istorice, luate ca ansamblu ocupă locul patru în clasamentul celor mai căutate atracții turistice în viziunea localnicilor, acestea fiind destul de multe la număr, aflate de-a lungul bulevardului ce străbate centrul Aradului, oferă un grad de atractivitate mare. Complexul muzeal, fiind cel mai puțin amintit, se regăsește și el în topul celor mai căutate atracții turistice. Acesta este căutat, mai ales pentru expozițiile și galeriile de artă îndrăgite de iubitorii și pasionații de artă, dar și de curioși.

A patra întrebare: Dacă ați fi un turist în Arad, de care traseu turistic tematic de mai jos, ați fi cel mai interesat?

La această întrebare localnicii chestionați au avut ocazia să aleagă unul dintre cele șase trasee turistice pe care îl preferă. Fiind locuitori ai Municipiului Arad, aceștia știu cel mai bine care dintre aceste trasee prezintă cel mai mare interes, astfel după cu se observă în figura alăturată (vezi fig.15), cei mai mulți (6 la număr) au ales traseul clădirilor istorice. Se cunoaște că Aradul este bogat în vestigii istorice, cu numeroase clădiri ce îmbracă stiluri arhitecturale deosebite. Clasat pe locul doi în topul traseelor preferate, se află traseul parcurilor, cu trei chestionați ce îl aleg în detrimentul celorlalte trasee turistice. Vizând întrebarea precedentă, unde chestionații în cea mai mare măsură au ales Ștrandul, ca fiind cel mai valorificat obiectiv turistic, se observă că deși acesta face parte din traseul parcurilor, nu este și cel mai ales traseu turistic. Motivul poate fi datorat celorlalte obiective din cadrul acestui traseu, care nu sunt la fel de bine puse în valoare, respectiv parcurile aflate în oraș. Totuși, acești trei chestionați aleg traseul turistic al parcurilor tocmai pentru acest un obiectiv care îi ridică valoarea substanțial, sau poate doar preferă un traseu turistic al recreerii.

Așadar, din restul de patru trasee turistice tematice, doar unul mai este ales ca favorit, și anume traseul palatelor. Cu un număr de peste 20 de palate aflate doar în arealul central al orașului, Aradul se mândrește cu un astfel de traseu turistic. De la palate în stil baroc, bizantin, secession, până la cele în stil eclectic sau art-nouveau, orașul a fost casa multor oameni de seamă ce au locuit în aceste „conace”, acum apartamente rezidențiale, magazine și restaurante, sau spații cu funcții administrative sau instituționale.

În defavoarea lor, celelalte trasee turistice, respectiv traseul muzeelor, traseul bisericilor și traseul monumentelor istorice, nu au fost alese ca favorite de niciun chestionat, nu pentru că nu există elemente de atracție turistică, ci fie pentru că nu sunt bine puse în valoare, fie nu sunt atât de atractive ca și cele trei trasee amintite mai devreme.

Fig.15. Rata răspunsurilor acordate întrebării cu numărul 4

A cincea întrebare: Care credeți că este cel mai căutat traseu turistic tematic de turiștii străini din cele șase menționate mai jos?

Fig.16. Rata răspunsurilor la întrebarea cu numărul 5

În urma evaluării răspunsurilor acordate acestei întrebări care face referire de data aceasta la preferințele turiștilor străini în legătură cu traseele turistice tematice create pentru Arad, văzute din perspectiva localnicilor orașului, se observă clar, că tot Traseul clădirilor istorice ar fi cel cu cel mai mare potențial pentru străini (fig.16).

Bineînțeles, un lucru cert este că întreaga Europă de est este recunoscută pentru multitudinea obiectivelor turistice cu importanță istorică, la fel cum este și orașul Arad.

Turiști străini de peste tot din lume, doresc să viziteze clădiri istorice pentru că sunt impresionați de grandoarea acestora, de artă, și de povestea fiercăreia. Pentru Arad, acest traseu turistic reprezintă punctul forte de atragere a vizitatorilor orașului. Un alt traseu ce este căutat de străini în opinia localnicilor, este traseul muzeelor, turiști pasionați de artă și „de frumos”, aleg un astfel de traseu fie că este vorba de Luvru sau un mic orășel cu tradiție și farmec precum Aradul. Alte două trasee sunt considerate ca fiind căutate de turiștii străini, respectiv traseul bisericilor și traseul monumentelor istorice. Aceste două sunt întradevăr căutate de turiștii ce iubesc pelerinajele, și lăcașele de cult, în ceea ce privește traseul bisericilor, iar pe de altă parte sunt aceia ce odată cu vizitarea clădirilor istorice, aleg și monumentele istorice în cadrul perioadei de vizitare.

A șasea întrebare: Dacă ar fi să acordați câte o notă de la 1 la 5 pentru fiecare traseu turistic tematic amintit mai devreme, în funcție de gradul de atractivitate al obiectivelor turistice din fiecare traseu, ce notă le-ați acorda traseelor în parte? Unde: 1 – grad de atractivitate foarte mare; 2 – mare; 3 – mediu; 4 – mic 5 – foarte mic.

Fig.17. Graficul pe baza răspunsurilor de la întrebarea cu numărul 6

Cu răspunsuri reprezentate prin, poate cel mai complex grafic (fig. 17), întrebarea cu numărul șase a fost menită să înfățișeze exact ce grad de atractivitate au obiectivele turistice din fiecare traseu turistic tematic în parte. Pentru înțelegerea mai ușoară a graficului, am realizat un tabel pe baza acestuia (vezi tabel.1).

Tabel.1. De câte ori a fost fiecare traseu evaluat cu o notă.

Astfel, cu un grad de atractivitate foarte mare votat de cele mai multe persoane (9 la număr) și cu o singură notă de 2, se găsește traseul clădirilor istorice, ce sunt considerate că au cele mai atractive obiective turistice dintre toate celelalte trasee. Mai departe, traseul palatelor își găsește gradul de atractivitate la un nivel bun, cu o notă de 1, două de 2, șase de 3 și două de 4. Un loc bun îi revine și traseului muzeelor, evaluat de cinci persoane cu nota 2, de alte patru cu nota 3 și doar odată cu nota 4. Pe cel mai slab loc, se află traseul bisericilor, cu cea mai mare notă de 3 acordată o singură dată, de patru ori nota 4, iar de cinci ori nota 5. Ultimele două se află la o oarecare egalitate, și anume traseul

monumentelor istorice cu două note de 1, trei de 2, două de 3 și trei de 4, respectiv traseul parcurilor ceva mai bine clasat, cu câte trei note de 1, 2 și 3, și doar o notă de 4.

Pentru a clasa în ordine descrescătoare, de la traseul cu obiective turistice de cea mai mare atractivitate până la traseul turistic cu cel mai mic grad de atractivitate, am realizat un simplu calcul matematic, unde nota cea mai apropiată de 10 reprezintă cel mai mare grad de atractivitate, iar nota cea mai îndepărtată de 10 reprezintă cel mai mic grad de atractivitate. Astfel am realizat această formulă:

Ngda= Np x N1 + Np x N2 + Np x N3 + Np x N4 + Np x N5

Unde: Ngda – Notă grad de atractivitate

Np – Număr persoane

N1 – Nota 1; N2 – Nota 2; N3 – Nota 3; N4 – Nota 4; N5 – Nota 5

Așadar pentru:

Traseul clădirilor istorice: Ngda= 9 x 1 + 1 x 2

Ngda= 11

Traseul palatelor: Ngda= 1 x 1 + 2 x 2 + 6 x 3 + 2 x 4

Ngda= 31

Traseul muzeelor: Ngda= 5 x 2 + 4 x 3 + 1 x 4

Ngda= 26

Traseul bisericilor: Ngda= 1 x 3 + 4 x 4 + 5 x 5

Ngda= 44

Traseul monumentelor istorice: Ngda= 2 x 1 + 3 x 2 + 2 x 3 + 3 x 4

Ngda= 28

Traseul parcurilor: Ngda= 3 x 1 + 3 x 2 + 3 x 3 + 1 x 4

Ngda= 22

După realizarea calculelor, în topul clasamentului se află traseul clădirilor istorice cu nota pentru gradul de atractivitate de 11, pe locul 2 se află traseul parcurilor cu nota 22, pe locul 3 se află traseul muzeelor cu nota 26, pe locul 4 se află traseul monumentelor istorice cu nota 28, pe locu 5 se află traseul palatelor cu nota 31, iar pe ultimul loc, cu un punctaj de 44, se află traseul bisericilor.

A șaptea întrebare: Care dintre cele șapte trasee turistice tematice considerați că este cel mai puțin valorificat în Municipiul Arad?

În urma analizei răspunsurilor, am creat graficul de mai jos (vezi fig.18), unde sunt marcate cu cifre, numărul persoanelor ce au ales unul dintre trasee ca fiind cel mai puțin valorificat din Arad. Așadar, se remarcă cu cele mai multe voturi pentru cel mai puțin valorificat traseu turistic tematic, Traseul monumentelor industriale, traseu cu doar cinci obiective prezentate, cu promovare aproape nulă, și cu interes foarte mic pentru vizitare. De la sine înțeles, aceste obiective nu prezintă un așa mare interes pentru turiști, fiind vorba de foste fabrici și uzine, fostul casinou al Aradului și de Turnul de Apă. Cu toate acestea, Turnul de Apă, este anual vizitat de elevii din întreg județul Arad, o lipsită importanță însă pentru turiștii dinafara județului. Alte patru persoane, consideră că traseul bisericilor este cel mai puțin valorificat, Aradul, un oraș cu o multitudine și diversitate de lăcașe de cult, este păcat să fie date uitării și ne pus în valoare. Un vot în această categorie a traseelor nevalorificate, îi revine traseului palatelor, care deși are un potențial turistic ridicat datorită arhitecturii spectaculoase ce le îmbracă, nu este pus în lumină atât cât ar merita.

Obiectivul principal pentru care am ales această întrebare pentru chestionarul creat, a fost pentru a afla la ce traseu turistic este nevoie de schimbări majore ca valoarea lui turistică să poată să se dezvolte.

Fig.18. Graficul pe baza răspunsurilor de la întrebarea cu numărul 7

A opta întrebare: Pe lângă traseele turistice tematice amintite mai devreme, ați putea da exemplu de un alt traseu ce merită exploatat în Arad? Daca da, cum l-ați numi?

În figura alăturată, se remarcă creativitatea majorității chestionaților, care au dat exemple de alte trasee turistice ce ar putea fi puse în valoare în Municipiul Arad, doar 4 dintre aceștia considerând că traseele turistice tematice amintite mai devreme sunt îndeajuns pentru oraș (vezi fig.19). Amintim totuși, ideile pentru trasee turistice tematice, date de câțiva dintre locuitorii municipiului: „Traseul instituțiilor de învățământ”, nominalizat de patru persoane diferite, cred că datorită importanței acestor instituții în Arad, „Drumul vinului – Podgoria Aradului„ ce s-ar întinde totuși înafara municipiului înspre Vladimirescu și „Traseul barurilor de pe Bulevardul Revoluției”.

Fig.19. Rata răspunsurilor la întrebarea cu numărul 8

A noua întrebare: Considerați că Aradului îi lipsește vreun element din patrimoniul turistic pentru ca aceste trasee să nu poată fi valorificate pe deplin? Dacă da, dați exemplu.

Din nou, o întrebare deschisă cu deschidere spre aflarea lipsurilor elementelor ce se încadrează în patrimoniul turistic al municipiului Arad. Am aflat astfel, de la cei șapte chestionați ce au ales să își facă auzită părerea (fig.20) că există elemente ce ar putea fi puse în valoare spre avantajul creșterii turismului, și anume: promovarea, crearea de evenimente noi, publicitate, ofertă turistică mai amplă, atracții noi și valorificarea unor obiective ce sunt lăsate uitării. De cele mai multe ori însă, a fost amintită lipsa promovării. Întradevăr, acest lucru este de luat în vedere, deoarece Aradul prezintă potențial care însă nu este cunoscut din această lipsă.

Fig.20. Rata răspunsurilor la întrebarea cu numărul 9

Ultima întrebare: Dacă ar fi să evaluați orașul Arad din punctul de vedere al elementelor de potențial turistic la nivelul țării, ce calificativ de la 1 la 5 i-ați da? Unde: 1 – foarte bun; 2 – bun; 3 – acceptabil; 4 – rău; 5 – foarte rău.

La finalul chestionarului, am ales această întrebare, ca o concluzie finală despre elementele de potențial turistic din Arad, pentru a afla cam la ce nivel s-ar încadra orașul la nivelul țării din punctul de vedere al localnicilor. Așadar, în urma primirii răspunsurilor și după cum se observă în graficul de mai jos (fig.21), remarcăm că jumătate dintre cei chestionați consideră că Municipiul Arad se află la un nivel acceptabil în cadrul întregii țări, doi doar votând negativ, clasând orașul pe penultima treaptă de nivel, respectiv alți trei vâzându-l în lumină bună, acordându-i calificativul de oraș cu nivelul doi la nivelul României. Cu toate acestea, un lucru cert rămâne că, Aradul, nu se află în niciuna dintre extreme, nefiind catalogat ca oraș cu potențial turistic foarte bun, dar nici foarte rău.

Fig.21. Graficul evaluării răspunsurilor la întrebarea cu numărul 10

În concluzie, chestionarul s-a dovedit a fi eficient, am aflat ce importanță au traseele turistice tematice în Arad, ele ajută la organizarea obiectivelor turistice în diferite categorii de teme, am văzut că din zece chestionați peste jumătate consideră că turismul nu este bine pus la punct, dar tot atâția sunt de părere că un lucru bun este amplasarea celor mai multe obiective turistice în arealul central al orașului. Totodată, am aflat că atracția principală și favorită a localnicilor este Ștrandul Arad, dar și Primăria Arad de o grandoare spectaculoasă, iar clădirile istorice fiind traseul cel mai căutat de turiști având și cel mai mare grad de atractivitate, în detrimentul traseului monumentelor industriale și cel al bisericilor care sunt cel mai puțin valorificate.

Iar la final am aflat alte idei de trasee turistice tematice cum ar fi cel al instituțiilor de învățământ sau cel al barurilor de pe bulevardul principal, dar și că Aradului îi lipsește din patrimoniul turistic, promovarea, publicitatea, crearea de evenimente, etc. Într-o ultimă instanță, am realizat că în viziunea arădenilor, orașul este clasat la un nivel acceptabil în ceea ce privește elementele de potențial turistic la nivelul țării.

CONCLUZII

Odată ajunsă la sfărșit, lucrarea mea de licență a prins contur, este întreagă și cuprinde toate elementele propuse de la început. Obiectivul principal a fost atins, iar cele patru capitole însumează totalitatea componentelor ce au dus la finalizarea lucrării. Scopul acesteia a fost de a pune în valoare atracțiile turistice din Municipiul Arad, prin descrierea fiecărei atracții în parte, fapt ce a adus la cunoștința unor mari arhitecți arădeni și extra arădeni, perioade diferite de construire a clădirilor, tipuri arhitecturale specifice acestor perioade, elemente reprezentative, comemorări ale unor personalități de seamă ce au locuit sau au luptat pentru Arad, memorii scrise, scrisori, cărți și altele expuse în muzeele și biblioteca din oraș. De asemenea, prin descrierea atracțiilor, au ieșit în evidență prin splendoarea vremii și a întâmplărilor: exponate, lăcașe de cult cu altare realizate minuțios, picturi ale marilor pictori români și europeni, faimoase opere și celebre concerte ținute în marile săli de festivitate din Teatrul Aradului. Totodată, am descoperit locuri de odihnă și recreere, ce dau culoare vie orașului, parcurile din Arad și cel mai bogată și prestigioasă atracție turistică încadrată în această categorie, Ștrandul Neptun. Aradul, prin poziția lui geografică, cu un relief de câmpie și cu climă temperat continentală cu influențe oceanice și cu o istorie ce merită amintită, reprezintă un oraș complex cu plusuri și minusuri, dar cu potențial turistic ce merită valorificat.

O ultimă analiză, a permis investigarea pe baza traseelor turistice tematice create a viziunii în materie de turism a localnicilor Municipiului Arad. Investigare axată pe un chestionar, la care cei ce au răspuns au avut ocazia să își dea cu părerea despre potențialul turistic al orașului, despre alte trasee turistice, despre lipsurile în turism, despre gradul de atractivitate al traseelor turistice create, sau care dintre acestea este cel mai căutat de turiști. Așadar, potențialul turistic al orașului nu este destul pus în valoare, lipsindu-i elemente esențiale precum promovarea și oferta turistică mai amplă, iar cu toate că obiective turistice sunt multe la număr, nu există suficiente informații să creeze un interes pentru turiști. Alte obiective în schimb, sunt foarte bine evidențiate, mai ales cele din cadrul traseului clădirilor istorice având și cel mai mare grad de atractivitate, pus totuși în umbră de Ștrandul Neptun care este aparent cea mai iubită atracție turistică.

Prin urmare, cele șapte trasee turistice tematice create reprezintă ideea de realizare a unei oferte turistice ample, ce să cuprindă toate obiectivele turistice și să aducă o creștere în activitatea turistică a municipiului.

BIBLIOGRAFIE