Cap I. Argumentarea teoretică … … … 2 [604142]

1

CUPRINS

Cap I. Argumentarea teoretică ………………………….. ………………………….. ………… 2
I.1. Importanța kinetoterapiei în recuperarea tulburarilor de postură în plan
sagital ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 2
I.2. Elemente de anatomie ale coloanei vertebrale ………………………….. ……….. 2
I.2.1. Articulațiile coloanei vertebrale ………………………….. …………………….. 3
I.2.2. Musculatura coloanei vertebrale ………………………….. …………………….. 5
I.2.3. Statica coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. .. 8
I.3. Biomecanica coloanei vertebrale ………………………….. ……………………….. 10
I.4. Cauze, etiopatogenie și clasificarea tulbuărilor de postură în plan sagital 12
I.5. Principii de tratament ………………………….. ………………………….. ………….. 19
Cap II. Metodologia lucrării ………………………….. ………………………….. ………… 22
II.1. Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ……… 22
II.2. Scopul, obiectivele și sarcinile cercetării ………………………….. …………… 22
II.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
II.4. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. …………… 23
II.5. Teste și măsurători ………………………….. ………………………….. …………….. 24
Cap III.Organizarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………. 27
III.1. Locul de desfășurare a cercetării și mijloacele de acționare folosite ….. 27
III.2. Subiecții și etapele cercetării ………………………….. ………………………….. 27
III.3. Program de recuperare ………………………….. ………………………….. ………. 28
III.4. Analiza și interpretarea rezultatelor ………………………….. …………………. 48
Concluzii: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 53
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 54

2
Cap I. Argumentarea teoretic ă

I.1. Importanța kinetoterapiei în recuperarea tulburarilor de postură în
plan sagital

Medicina modernă nu se mai mulțumeș te numai cu rezultatu l tratamentului medical ci
caută să redea pacientului capacitatea funcțională necesară unei vieț i active.
Terapeutica modernă caută să reducă la maxim pierderile patologic e prelungite sau
definitive punâ nd accent pe conservarea și recuperarea funcției periclitată sau afectată de
boală .
În activitatea de recuperare funcțională un rol important î i revine kinetoterapiei.
Terapia prin mișcare intră în acț iune concomitent cu cel elalte mijloace recuperatorii,
în cadrul planului terapeutic general, fără a exclude alte terapii .
Obiectivele kinetoterapiei în cadrul recuperării fincț ionale sunt realizate prin mijlocul
său de bază, exerciț iul fizic.
Exerciț iul fizic este reprezentat ca o acțiune voluntară, deliberat concepută și repetată
sistematic în cadrul unui proces educațional, în scopul realiză rii unor obiective concrete.
Kinetoterapia sub diversele sale f orme, practicată în să lile special amenajate, are rolul
principal de r ecuperare printr -un program susținut și dozat, adecvat afecț iunii ce este de tratat.
Tratamentul tulburărilor de postură presupune o preocupare atât pentru corectarea
morfologică , cât și pentru recuperarea funcționala a coloanei vertebrale.
Pe langă rolul ei curativ, kinetoterapia are de asemenea acțiune preventivă prin
reeducarea staticii locale , decontracturând și tonificând masele musculare în cadrul unei
reeducări posturale și kinetice generale. .

I.2. Elemente de anatomie ale coloanei vertebrale

Formată dintr -o multitud ine de segmente osoase, suprafeț e artic ulare, discuri
intervertebrale și ligamente, coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului
locomotor, de ea fiind legate toate celelalte segme nte care alcatuiesc trunchiul cât ș i
membrele inf erioare ș i superioare.

3
Coloana vertebrală este un segment complex, cu o mare importanță funcțională. Este
alcătuită din 33 -34 vertebre, 344 suprafețe articulare, 24 discuri intervertebrale și 365
ligamente cu 730 inserții musculare .( Nenciu,2005, p.71)
O vertebră este alcătuită dintr -o parte anterioară numită corp și o parte posterioară
numită arc. Prin unire a lor aceste două părți formează canalul vertebral.
I.2.1. Articulaț iile coloanei vertebrale

Articulațiile coloanei vertebrale sunt î mpartite de catre L. Sidenco în articulaț ii
intrinseci care su nt articulaț iile propriu zise, articulaț ii extrinseci care sunt articulaț iile
coloanei ve rtebrale cu oasele învecinate (2012,p 123).
1. Articulaț iile vertebrelor adevarate

Atriculaț iile corpurilor vertebrale
Sunt de tip amfiartroze. Suprafeț ele art iculare sunt reprezentate de fețele superioare ș i
inferioare ale cor pilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discuril e intervertebrale sunt
situate î ntre doua corpuri vertebrale biconvexe cu grosimea variabilă, de la 5 -6 mm în
regiunea cervicala la 9 mm î n regiunea lombara. Ac estea crează posibilitatea formă rii
curburilor fiziologice la nivelul coloanei vertebrale.
Discurile intervertebrale sunt formate de un inel fibr os dispus la periferie, ce aderă la
cartilajul hialin al celor două suprafețe articulare și de un nucleu pulpos dispus î n interior, mai
aproape de marginea posterioară decat de cea anterioară , acesta este ine xtensibil,
incompresibil, dar ușor deformabil și cu mare afinitate pentru apă .
Mijloace de unire a corpurilor vertebrale sunt considerate ligame ntele longitudinale
anterioare ș i posterioare, lig amentele g albene, ligamentul interspinos ș i supraspinos.
Articulaț iile proceselor articulare
Articulaț iile proceselor art iculare sunt diartroze. Suprafeț ele articulare sunt diferite
geometric pentru regiunile coloanei vertebrale ș i sunt acoperite de car tilaj hialin. Capsula
articulară este mai solidă în regiunea posterioară .

4
Ca mijloace de unire a proceselor spinoase sunt conside rate ligamentele interspinoase
și supraspinoase,iar pentru prcesele transverse este considerat mijloc de unire ligamentul
intertransvers.
2. Articulaț iile vertebrelor false

Articulația lombo -sacrată
Articulația lombo -sacrată se realizeaza între vertebra L5 și baza osului sacrum, avâ nd
ca mijloace d e unire un disc intervertebral ș i legamente longitudinale.
Articulaț ia sacro – coccig iană
Articulația sacro -coccigiană se realizeaza în tre fața ovala a osului sacrum și fața
concavă a bazei coccisului. Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele
sacrococcigiene.
3. Articulaț iile coloanei vertebrale cu craniul
Articulaț ia atlanto -occipitală
Articulația atlanto -occipitală este numita și articulatia superioară a capului. Este o
articulație bicondiliană formată î ntre masele laterale ale atlasului ș i condilului occipital.
Mijloacele de unire sunt capsula articulară ș i membranele atlant o- occipitală anterioară și
posterioa ră.
Articulatația atlanto -axoidiană
Atlasul se raticuleaza cu axisul prin doua articulatii atlantoaxoidiene laterale si o
articulatie atlantoaxoidiana mediana impreuna formand articulatia inferioara a capului.
Articulaț iile atlanto -axoidiene laterale
Sunt articulaț ii planiforme între masele laterale ale atlasului ș i procesele articulare
superioa re ale axisului. Unirea suprafeț elor osoase unite d e cartilaj hialin este realizată
prin capsula articulară captusită de o sinovială .
Mijloacele de unire sunt capsula articulara ș i membranele atlanto -axoidiene anterioara
si posterioara .
Articulatia atlantoaxoidiana mediana (atlantoodontoidiana)

5
Este o articulatie trohoida formata de suprafetele articulare ale inelului atlantoi dian si
dintele axisului.
Ca mijloace de unire sunt ligamentul apical al dintelui, ligamentele alare ș i membrana
tectoria.

I.2.2. Mu sculatura coloanei vertebrale

Mobilitatea ș i stabilitatea trunchiului ș i a coloane i sunt dependente de musculatură,
mușchii î nserandu -se fie pe coloana fie la di stantă de ea precum mușchii abdominali și o parte
din muș chii gâtului.
Mușchii gatului . Dintre mușchii gâ tului amintim:
a) Sternocleidomastoidianul se insera proximal pe apofiza mastoida a osului temporal,
iar distal se insera prin doua c apete: unul pe manubriul sternal, ș i celalalt pe p ătrimea internă a
claviculei. Sternocleidomastoidian ul flectează capul pe coloana, îl î nclină pe partea lui și îl
rotează, îndreptând bărbia de partea opusă .
b) Mușchii scaleni se întind de la apofizele transverse ale ultimelor sase ve rtebre
cervicale la primele două coaste. Sunt trei muș chi scaleni: anterior, m ijlociu și posterior.
Mușchii scaleni înclină de partea lor coloana vertebrală cervicală și sunt și muș chi inspiratori.

Mușchii prevertebrali sunt în numar de trei și se găsesc pe faț a anterioara a coloanei
vertebrale.
a) Dreptul anterior al capului se inse ra proximal pe osul occipital, înaintea gă urii
occipitale; iar distal, pe tuberculii anteriori ai vert ebrelor cervicale 3, 4, 5. Muș chiul este un
flexor al capului pe coloana cervicală ș i al primelor vertebre cervicale pe celelalte.
b) Micul drept anterior al capului se inse ra proximal pe osul occipital, înaintea gă urii
occipitale, iar distal, pe masele laterale și pe apofizele tra nsverse ale atlasului; flectează capul
pe coloana vertebrală .
c) Lungul gâtului se î ntinde de la tub erculul anterior al atlasului până la corpurile
vertebrale ale primelor trei vertebre dorsale; este flexor ș i rotator al coloanei cervica le.

Mușchii abdominali anterolaterali a u un rol deosebit de important în statica ș i
dinamica coloanei cervicale. Se descriu: un muschi lung – marele drept al abdomenului și trei
muschi lați: marele oblic, micul oblic ș i transversul.

6
a) Marele drept al abdomenului prezinta proximal tr ei langhete: externă, mijlocie și
internă . Aceste trei langhete se unesc ș i formează corpul mușchiului. Distal, mușchiul se
inseră pe marginea superioară a corpului pubisului. Mar ele drept al abdomenului coboară
coastele, fl ectează toracele pe bazin și bazinul pe torace și este solicitat în mișcă rile
abdomenului .
b) Marele oblic al abdomenului (oblicul exte rn) este cel mai superficial muș chi lat
abdominal. Se insera proximal pe ultim ele 7 -8 coaste iar de aici se răspândește c a un mare
evantai, îndreptându -se în jos, înainte și înă untru . Marele oblic abdominal coboară coastele
(muș chi expirator), flectează toracele pe bazin și este ș i rotator al coloanei vertebrale.
c) Micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub marele oblic, dar
fasciculel e lui sunt orientate invers față de ale acestuia. Se insera distal pe treimea e xternă a
arcadei crurale, pe spina iliaca anterosuperioară, pe cele două treimi anterioare ale crestei
iliace, iar prin aponevroza posterioară a mic ului oblic ajunge sa se insere pe apofizele
transver se ale primei vertebre sacrate ș i ale ultimelor vertebre lombare. Acț iunea micului
oblic este aseman atoare celei a marelui oblic; când se contractă de o singură parte, rotează
coloana vertebrală de partea mușchiului care se contractă .
d) Transversul abdomenului este alc ătuit din fascicule dispuse orizontal. Rolul
principal al transvesului este de a comprima viscerele abdominale pe coloana vertebrală.
Secundar, acționează ca muș chi expirator.

Mușchii lombo iliaci sunt considerati tot mușchi abdominali, deoarece î nchid posterior
cavitatea abdominala. Acesti muschi se intind intre coloana lombara la osul iliac si sunt in
numar de doi: patratul lombelor si psoasul iliac.
a) Patratul lombelor este un muschi plat, de forma patrata, situat pe laturile coloanei
lombare. Este alcatuit din trei grupe de fascicule: iliocostale, iliotransversale si
costotransvesale. Patratul lombelor este un coborator al ultimei coaste, inclina coloana lateral,
de partea muschiului care se contracta, si inclina bazinul lateral pe torace.
b) Psoasul iliac, situat in partea posterioara a abdomenului, in fosa iliaca interna si in
partea anterioara a coloanei, este alcatuit din doua portiuni: psoasul si iliacul.
Psoasul este fuziform si se insera proximal pe suprafetele osoase ale unghiului alcatuit
din fata laterala a corpilor vertebrali lombari cu apofizele lor transverse. Corpul lui se
indreapta in jos si in afara si se uneste cu tendonul comun format atat din psoas, cat si din
iliac.

7
Iliacul este dispus ca un evantai desfasurat in fosa iliaca interna, pe care se insera
proximal. Corpul lui se ingusteaza din ce in ce si se insera distal pe tendonul comun, format
din psoas si iliac.
Psoasul iliac are actiuni complexe: flecteaza coapsa pe bazin, coloana si bazinul pe
coapsa, imprima o usoara miscare de adductie si rotatie externa si o rotatie de partea opusa
muschiului care se contracta, este flexor al trunchiului pe bazin.

Mușchii posteriori sunt reprezentați de numeroși muș chi, de forme foarte variate. Ne
vom limita să -i descriem pe cei mai importanț i.
a) Trapezul , cel mai superficial dintre mușchii spatelui, este lat și are o formă
triunghiulară. Prin baza lui se inseră pe linia mediană , de la protuberanța occipitală extern ă, pe
ligamentul cervical posterior ș i pe apofizele spinoase ale vertebrelor cerv icale inferioare ș i ale
vertebrelor dorsale. Prin vâ rful lui trapezul se insera pe cele două oase ale centurii scapulare.
Trapezul mobilizează centura scapulară și umarul, ri dicandu -le și apropiind omoplatul
de coloană .
b) Marele dorsal este tot un muș chi plat ș i triunghiular, dar prin ba za lui se insera pe
fata externă a ultimelor patru coaste, pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale și ale
vertebrelor lombare și pe buza externă a crestei iliace.
Marele dorsal este adductor, proiector inapoi și rotator inauntru al bratului ș i trage
trunchiul spre brat.
c) Romboidul este un mușchi lat și subțire, se inseră median pe partea inferioară a
ligamentului cervical, pe pro eminență ș i pe apofizele spinoase ale prime lor cinci vertebre
dorsale. Se î ndreap tă oblic în jos și în afară ș i se insera pe marginea vertebrală a omoplatu lui.
Romboidul trage omoplatul înăuntru și il basculează, apropiind vârful omoplatului de coloană,
și trage coloana spre omoplat.
d) Unghiularul se inseră proximal pe apofizele transverse ale primelor cinci vertebre
cervicale, iar distal pe unghiul superointern al omoplatulu i. Unghiularul trage omoplatul
înauntru și în sus, și înclină coloana cervicala de partea lui.
e) Micul dinț at posterosuperior este situat sub romboid, el se insera proximal p e
apofizele spinoase C5 -D3, se îndreaptă în jos și în afară ș i se insera dis tal pe coastele 2 -5. Este
un muș chi inspirator.
f) Micul dinț at posteroinferior se insera distal pe spinoasele D11 -L3, se îndreaptă în
sus și în afară ș i se insera proximal pe ultime le patru coaste. Este tot un muș chi inspirator.
g) Mușchii cefei sunt î n numar de opt: splenius, marele comple x, micul complex,
transversul gâtului, marele drept ș i micul drept posterior al gâtului, marele oblic și micul oblic

8
posterior al gâtului. Prin acțiunea lor combinată contribuie la efectuarea mișcărilor de
extensie, de înclinare laterală și rotaț ie a capului.
h) Mușchii spinali sunt î n numar de trei : iliocostalul, lungul dorsal, ș i
spinotransversalul ș i alcatuiesc la nive lul regiunii lombare inferioare un co rp comun
sacrospinalul. Sunt mușchi extensori ai coloanei și au rolul important de a menț ine echilibrul
intrinsec al coloanei vert ebrale.
i) Mușchii intertransversali și muș chii interspinosi sunt mușchi mici , subț iri,
patrulateri, c are unesc apofizele transverse între ele și apofizele spinoase între ele. Primii
inclină coloana lateral de partea lor, ceilalti sunt extensori ai coloanei.

I.2.3. Statica coloanei vertebrale

Curburile coloanei vertebrale au o valoare deosebită în statică, jucând două roluri
esențiale : atenuiază ș ocurile ver ticale (asigură o rezistență mai mare la presiunea verticală)
și favorizează menț inerea echil ibrului coloanei pe bazin, usurâ nd astfel sarcina centurilor
musculare . (Sidenco,2012,p129.)
Coloana vertebrală are direcție verticală, însă nu este dreaptă. În ansamblul său
prezintă următo arele curburi :
 în plan sagital (antero – posterior), concave posterior, numite lordoze și concave anterior,
numite cifoze :
 Curbura cervicala are convexitatea orientată anterior și este puțin pronunțată. Ea se
întinde între atlas (C1) și a doua vertebră toracală (T2);
 Curbura toracală se numește curbură dorsală. Ea are convexitatea înapoi și este cea
mai întinsa dintre toate curburile coloanei vertebrale, fiind cuprinsă între T1 și T12;
 Curbura lombară are convexitatea îndreptata anterior și se întinde de-a lungul celor
cinci vertebre lombare, fiind mai accentuată în dreptul ultimelor trei vertebre. Această
curbură este mai accentuată la femei;
 Curbura sacro -coccigiana are convexitatea îndreptată posterior și se întinde pe toată
lungimea sacrului și cocc isului.
 în plan fron tal (lateral), numite scolioze .

Curburile transformă coloana într -un resort spiralat și îi conferă o rezistență sporită la
diferite încărcături comparativ cu o coloană dreaptă. Rezistența la presiune crește în raport cu
numărul curbur ilor la pătrat plus 1, conform formule i : R = n 2 +1 = 4 x 4 + 1 = 17

9
Curburile antero -posterioare ale coloanei vertebrale reprezintă un caracter specific
omului și apariția lor este în legătură cu mersul biped, adică cu pozitia ortostatica ; curburile
au un rol important în păstrarea poziției normale a corpului, atât în poziție statică cât și în
poziție de mers. Ele au rolul de a amortiza anumite forțe care se exercită asupra coloanei
vertebrale.
Curburile coloanei vertebrale care au convexitatea îndreptata anterior se mai numesc și
lordoze; putem vorbi despre lordoza cervicală și lordoza lombară. Din cauze variate aceste
curburi fiziologice isi pot schimba raza de curbura, devenind mai accentuate și dau stari
patologice care deformeaza coloana ver tebrala si intreg corpul.
Mentinerea curburilor este posibila datorita tonicitatii musculare, elasticitatii
ligamentelor si discurilor precum si imbinarii pieselor osoase.(Sidenco, 2012, p .12.)
Echilibrul intrinsec
Echilibrul intrinsec al coloanei verteb rale este dat de elasticitatea și rezistenț a la
tensiune a l igamentelor ș i rezistența la presiune a discurilor care sunt supuse la forte contrare.
Datorită curburilor coloanei vertebrale proiecția centrului general de greutate nu se
afla pe aceeași linie cu proiecția diferitelor segmente.
La nivelul coloanei dorsale echlibrul este susținut de forț a ligamentului comun
vertebral posterior, ligamentele interspinoase și ligamentele galbene. Datorită proiecției
centrului de greutate anterior coloanei, lipsa ligam entelor ar duce la prabușirea înainte a
coloanei.
La nivelul coloanei lombare și cervicale proiecția centrului de greutate cade posterior
coloanei. F orța care se opue prabușirii sunt reprezentate de ligamentul comun vertebral
anterior.
Existența echilibrul ui intrinsec explica de ce o coloana vertebrala, chiar daca i se scot
toți mușchii rămâne o unitate destul de rigida și continuă să -și păstreze curburile.(Baciu,
1977, p.226)
Echilibrul sagital al bazinului este realizat de greutatea corpului și reacția solului.
Greutatea corpului are proiecția pe treimea anterioara a platoului sacrat, iar reactiunea solului
acționează în centrul articulației coxo -femurale. Aceste doua forțe contrare produc o rotație în
jurul unui ax care trece prin centrul vertebrei S2.

10
Echilibrul frontal al bazinului este dat de simetria repartizării greutății corpului și
echilibrul contracției musculare.
Echilibrul orizontal al bazinului este realizat de controlul muscular.
Echilibrul extrinsec este realizat de grupele musculare care al cătuiesc corsetul
muscular al coloanei vertebrale.

I.3. Biomecanica coloanei vertebrale

Mișcările coloanei vertebrale sunt mișcări complexe. Ele se realizează prin cumularea
ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale și la
nivelul articulațiilor). Aceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelor și a
articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a țesutului fibrocartilaginos din
care este compus discul. (Nenciu, 2005, p.81)
Mișca rea de flexie
Mușchii care inițiază mișcarea de flexie sunt dreptul abdominl și cei doi oblici,
iliopsoasul, mușchii subhioidieni și sternocleidomastoidianul. Odata inișiată mișcarea, intră în
acțiune extensorii coloanei și gradează flectarea trunchiului, învingând forțele gravitaționale.
Părțile anterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, iar ligamentul
vertebral comun posterior, ligamentul supraspinos, ligamentele interspinoase, ligamentele
galbene și mușchii spatelui sunt tensionați.
Mișcarea de extensie
Mușchii care inițiază mișcarea sunt extensorii, adica mușchii șanțurilor vertebrale,
apoi mișcarea fiind controlata de flexori. Mai intervin in extensie și mușchii posteriori ai
gatului, interspinoșii, spleniusul capului și sacrospinal ii.
Părțile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, in timp ce
ligamentul vertebral comun anterior este tensionat.
Mișcarea de înclinare laterală

11
Mușchii care realizează mișcarea sunt psoasul, pătratul lombar, intertransverșii și
dreptul lateral al capului. Mișcarea are cea mai mare amplitudine în regiunea dorsala.
Mișcarea de rotație
Mușchii care realizează mișcarea sunt mușchii intercostali, mușchii oblici abdominali,
sistemul transverso -spinos al mușchilor șanțurilor vertebrale.
Răsucirea de aceeași parte o realizeaza mușchiul marele dorsal, mușchiul mic oblic
abdominal, lungul gatului și mușchiul splenius. Răsucirea de partea opusa o fac transverso –
spinoșii și marele oblic abdominal.
Biomecanica articulației occipito -atlantoidie ne
Articulația acționează ca o pârghie de gradul I, cu punct de sprijin în articulație,
plasat între forța dată de mușchii cefei și rezistența data de greutatea capului care tinde să
cadă înainte. Ea permite mișcări de flexie cu amplitudinea de 20grade, de extensie de 30
grade și de înclinare laterală de 15 grade.(Nenciu, 2005, p.81)
Mușchii care realizează flexia sunt dreptul lateral al capului, micul și marele drept
anterior al capului.
Mușchii extensori sunt trapezul, splenius, marele și micul drept posterior ai capului și
marele complex.
Mușchii care fac înclinarea sunt spleniusul, trapezul, micul complex, dreptul lateral al
gatului și STM.
Biomecanica articulației atlanto -axoidiene
Este articulația dintre primele doua vertebre cervicale ( atlas ș i axis) . Suprafețele
articulare aflate pe fețele inferioare ale maselor laterale ale atlasului împreuna cu apofizele
articulare superioare ale axisului formează numai articulațiile atlanto -axiodiene, atlas -ul
neavând nici corp vertebral și nici apofize ar ticulare inferioare.
Prin articulație se realizează doar mișcarea de rotație a capului cu o amplitudine de 30
de grade . La rotațiile cu amplitudine mai mare participa și articulațiile vertebrelor subiacente.

12
I.4. Cauze, etiopatogenie și clasificarea tulbuărilor de postură în plan
sagital

Generalități
Atitu dinea sau postura corpului, creșterea și dezvoltarea sunt cele trei elemente care
dau aspectul general al corpului sau configurația fizică.
Poziția caracteristică omului este ortostatică, antigravi tațională. Menținerea ei prin
intervenții neuromioartrochinetice o transformă în postură sau atitudine corectă, normală
numită și poziția aliniamentului ortostatic. (Cordun, 1999, p. 11).
Postura corpului se dezvoltă prin menținerea poziției în același fel și a executării
mișcărilor în același mod în situații asemănătoare.
Ca funcție a corpului omenesc , postura se bazează pe acțiunea sinergică a elementelor
aparatului locomotor și coordonată de sistemul nervos central și periferic cu ajutorul cărora se
realizează menținerea stabilității, echilibrului și a raporturilor constante între segmentele
corpului și între corp și mediul înconjurător.
Cauzele deficiențelor posturale
Cauzele deficiențelor posturale se grupează în trei categorii: predispozante,
favorizante și determinante.
Cauze predispozante
Ereditatea. De regulă urmașii prezintă asemănări morfologice și funcționale cu
părinții, frații, surorile sau cu rude apropiate, încât și particularitățile atitudinale se pot
transmite ca predispoziții.
Influențele suferite de organism în viața intrauterină. Pozițiile vicioase din viața
intrauterină ale capului, trunchiului și membrelor se pot menține și chiar accentua după
naștere, dacă nu sunt depistate și corectate.
Nașterea prematură sau accidentele o bstreticale pot fi de asemenea cauzele producerii
atitudinii deficitare, care se pot manifesta imediat după naștere sau mai târziu.

13
Tipul constituțional și tipul de activitate nervoasă superioară. Tipul constituțional
este foarte important, cei care au o înălțime peste media vârstei și sexului tind spre cifozare, în
timp ce acei indivizi cu o înălțime sub media vârstei și sexului tind să se lordozeze.
Indivizii cu activitate nervoasă superioară slabă, astenică sau instabilă prezintă
tendința unei atitudini relaxante în flexie, în timp ce indivizii cu o activitate nervoasă
puternică, hiperstenică au tendința spre încordare, extensie, rigiditate.
Cauze favorizante
Alimentația irațională, dormitul în paturi moi, cu perne multe,precum și alte condiții
neigienic e legate de pregătirea lecțiilor, de exercitarea unor profesiuni sau sporturi,
constituie fiecare în parte sau împreună cauzele unei atitudini deficiente.(Cordun, 1999, p.50)
Cauze determinante
Cauzele determinante se referă la elementele care condiționează pasiv sau activ funcția
atitudinii, respectiv oasele, articulațiile, mușchii și sistemul nervos.
Scheletul. Cel mai important element de sprijin al corpului poate deveni cauza
atitudinii deficiente prin poziția asimetrică sau defectuoasă a se gmentelor sale.
Articulațiile. Fiind factori esențiali ai atitudinii corporale corecte, modificări ale
mobilității articulare pot determina atitudini deficiente. Astfel femeile cu o mobilitate
articulară crescută au tendința de a menține unele poziții rela xante incorecte.
Mușchii. Considerați de unii autori singurele cauze ale atitudinilor deficiente, alterează
funcția normală a atitudinii prin modificări de formă și volum, tonus și forță, elasticitate și
dezechilibre funcționale ale agoniștilor și antagoni știlor.
Sistemul nervos. Poate fi o cauză determinantă prin faputl că este factorul de
coordonare, echilibrul și adaptare a funcției posturale.
Clasificarea deficiențelor posturii
Deficiențele de postră se clasifică după doua criterii:
1. În funcție de gr avitate, se descriu forme funcționale și structurale.

14
Deficiențele funcționale numite si deviații sau posturi deficitare sunt date de tulburări
ale funcției de sprijin și mișcare ale corpului ce atrag dezechilibre musculare care pot afecta
derularea mișcărilor.
Deficiențele funcționale nu prezintă modificări structurale ale componen telor
anatomice, sunt suple, reductibile , de cele mai multe ori pot fi corectate exclusiv prin mijloace
kinetice.
Dacă nu sunt depistate și corectate la timp atitudinile deficiente se consolidează și
devin puncte de plecare pentru degradări degenerative.
Deficiențele structurale numite și deformații sau deficiențe adevărate, patologice,
prezintă modificări structurale ale componentelor anatomice, sunt fixe, ireductibile, pot fi
corectate prin tratament ortopedico – chirurgical și medical, kinetoterapia fii nd secundară.
2. În funcție de întindere sunt globale sau parțiale interesând întregul organism sau anumite
segmente, regiuni sau zone ale corpului.
Clasificarea tulburărilor de postură în plan sagital
Deviațiile coloanei vertebrale în plan sagital sunt î n majoritatea cazurilor modificării
care apar fie prin exagerarea curburilor fiziologice n ormale (cifoza dorsală, lordoza
lombară); fie prin tendința de diminuare a acestor curburi sau tendința lor de
inversare.(Balint, 2010, p.64)
În plan sagital constatăm următoarele forme și tipuri de deviații ale coloanei
vertebrale:
Cifozele sunt deviații ale coloanei în plan antero – posterior cu convexitatea curburii
orientată posterior.
Cifozele tipice se produc prin accentuarea cifozei fiziologice.
Cifozel e atipice se produc prin inversarea încurbării sau prin extinderea cifozei
dorsale la regiunile sub și supraiacente sau la întreaga coloană vertebrală.
Cifozele funcționale numite și atitudini cifotice sau cifoze nestructurale, sunt frecvent
localizate în regiunea dorsală. Nu prezintă modificări morfologice la nivelul coloanei
vertebrale, au o evoluție lentă, lungă și cu prognostic favorabil. Sunt frecvent provocate de

15
tuburări funcționale ale coloanei vertebrale sau de unele modificări de formă și structu ră a
oaselor, articulațiilor și mușchilor.
Formele cifozelor funcționale:
Cifozele de creștere se produc în urma dezechilibrului dintre dezvoltarea insuficientă a
forței mușchilor de susținere și creșterea exagerată în înălțime.
Cifozele habituale sunt consecința adoptării și menținerii îndelung ate a pozițiilor
cifotice, acestea apar însă și pe un organism slabit fizic și psihic de tulburări endocine,stimă
de sine scăzută, timiditate, etc.
Cifozele compensatorii apar pentru a compensa o lordoză pri mară ajunsă la un anumit
stadiu de dezvoltare sau a unor defecte ale analizatorilor, cum ar fi cifoza din cauza miopiei.
Cifozele profesionale se produc ca rezultat al menținerii unor poziții cu trunchiul
înclinat anterior, spatele încurbat și umerii proie ctați anterior în urma exercitării activităților
profesionale. În această categorie intră următoarele profesii: cicliști, cismari, croitori,
ceasornicari, opticieni etc.
Cifozele patologice numite și adevărate, structurale sau deformații sunt deviaț ii mai
accentuate și mai grave decât cele funcționale, ele fiind însoț ite iîntotdeauna de mo difică ri
(deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale. Tratamentul lor este
complex (ortopedic, chir urgical, kinetoterapeutic), putâ nd avea rezul tate pozitive doar dacă se
intervine precoce prin înlă turarea cauzei care le -a produs. Tratamen tul acestor cifoze este de
lungă durată .
Formele cifozelor patologice:
Cifozele congenitale și ereditare se produc datorită unor malformații care apar la
nivelul corpurilor vertebrale ( înfundare sau oprire din dezvoltare, atrofie, turtire,aplazie),
articulațiilor intervertebrale (discuri îngustate sau aplatizate, spații intervertebrale absente,
sudarea mai multor corpi vertebrali și creșterea unui bloc vertebral) , coastelor ( coaste
supranumerare, luțite, atipice).
Cifozele traumatice sunt consecința unui traumatism la nivelul coloanei vertebrale în
urma căruluia s -au produs fracturi sau deplasări ale corpurilor vertebrale.
După un interval liber, de minimum 4 -5 luni de la accidentul traumatic apare un
procese de rarefiere osoasă manifestat inițial prin dureri vertebrale localizate, urmate de

16
turtirea vertebrelor și instalarea unei cifoze scurte însoțită de cele mai multe ori de tulburări
motorii și senzitive. (Cordun,1999, p.95)
Cifozele infecțioase după denumirea lor sunt consecința unor boli infecțioase cum ar fi
tuberculoza vertebrala care mai este numită și morbiditatea Pott .
Localizată la nivelul spongioasei, tuberculoza vertebrală produce o deformație de tip
cifotic în urma distrugerii unuia sau mai multor corpuri bertebrale urmate de prăbușirea lor
anterioară. Cifoza rezultată este localizată mai ales în regiunea dorsală, este o cifoză scurtă,
fixa și unghiulară având ca prim semn durerea vertebrală însoțită de rigiditate și de tulburări
nervoase (pareze, paralizii).
Cifozele reumatismale apar în urma unor procese degenerative sau a unor inflamații
acute (spondilita ankilopoietică). Aceaste cifoze se instalează datorită osificării ligamentelor
comune ale colo anei vertebrale și în urma formării de punți intervertebrale fiind ireversibile.
Cu o evoluție lentă și în pușee aceastea debutează mai ales la tineri de gen masculin.
Cifozele tumorale sunt consecința unor tumori vertebrale primitive sau
secundare(metasta ze) care produc liză osoasă cu prăbușirea anterioară a corpurilor
vertebrale, urmată de instalarea unei cifoze unghiulare.(Cordun, 1999, p.96)
Cifozele endocrine se instalează în urma procesului de osteoporoză, postmenopauză
sau în hipertiroidie.
Cifozele carențiale au mai multe cauze cum ar fi osteomalacie, rahitiscm, ospeoporoza
dureroasă a digestivilor etc.
Cea mai des întalnită cifoză de cauză carențială este cea rahitică, este o cifoză atipică
localizată de regulă în regiunea lomba ră, este nedureroasă, se accentuează în poziția așezat, se
reduce și uneori dispare în poziția stând.
Cifozele distrofice includ cifoza senilă sau presenilă, epifizita vertebrală (maladia
Scheuermann), cifoza prin insufi ciență musculo -ligamentară distrofică.
Cifoza senilă apare la persoanei în vârstă și este consecința modificărilor degenerative
ale vertebrelor și articulațiilor intravertebrale, la care se adauga hopotonia musculară.
Epifizita vertebrală sau maladia Scheuermann , este o afecțiune vertebrală a
adolescentului, al cărei substrat anat omic este o leziune degenerativă a zonei de creștere
osteocartilaginoasă a platourilor c orpurilor vertebrale, cu o dublă consecință : deformarea

17
corpurilor vertebrale ș i constituirea de hernii discale intraspongioase î n corpul vertebrelo r
adiacente cu ap ariția progresivă a unei cifoze.

Cifoza totală este o deviație atipică a coloanei vertebrale în plan sagital, prezentându –
se ca o curbură lungă cu convexitatea îndreptată anterior care cuprinde atât coloana dorsală
cât și cea lombară.
Apare frc vent în perioada de creșterea puberta ră și post -pubertară fiind cauzată de
tulburări de creștere și dezvoltare, lipsa preocupării pentru educarea atitudinii corecte a
corpului, slab autocontrol neuromotor și psihomotor precum și insuficința muscul aturii
spatelui.
Spatele rotund este o deviție atipică a spatelui care constă într -o cifoză accentuată a
coloanei dorsale superioare sau cervicodorsale, de formă regulată, cu maxim de curbură la
nivelul omoplaților.
Acest arc al spatelui rotund este însoșit de exagerarea unghiului posterior al
coastelor , de depărtarea și desprinderea omoplaților, care basculează, de căderea și ducerea
înainte a umerilor .(Țuțurman , 2009, p.26)
Astfel se formează spatele rotund cu o ghe bozitate asemănător unui segment de sferă,
însoțit întotdeauna de o lordoză compensatorie lungă a coloanei lombare și de un torace
îngust, aplatizat și uneori înfundat la bază.
Cauza producerii spatelui rotund este în principal datorită însuficienței mușchilor din
regiunea dorsală, dar și datorită predominanței tonusului mușchilor din regiunea anterioară.

Lordozele sunt deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea
îndreptată anterior. După regiunea în care sunt localizate , putem vo rbi despre lordoze tipice și
lordoze atipice.
Lordozele tipice se produc prin accentuarea lordozelor fiziologice și sunt localizate în
regiunea lombară și cervicală unde există curburi fiziologice cu convexitatea orientată
anterior.
Lordozele atipice se lo calizează în regiunea cu cifoză fiziologică , deci în regiunea
dorsală, sau cuprind întreaga coloană vertebrală formând o lordoză lungă.
Lordozele funcționale numite și atitudini lordotice sau lordoze nestructurale, au un
debut greu de precizat, o evoluție lungă și lentă și depind de factorul care le -a generat.
Formele lordozelor funcționale :

18
Lordozele habituale sau lordoza de atitudine apare la copii între 1 și 5 ani care mențin
în ortostatism o poziție deficitară cu lordoza lombară accentuată urmată de bo mbarea
abdomenului; se asociază frecvent cu picioare plate și genunchi în hiperextensie.
La adolescenți se instalează datorită lipsei controlului voluntar.
Lordozele compensatorii sunt deviații ce apar secundar în urma unei cifoze primare
sau basculării an terioare a bazinului. Corectarea nu ridică probleme deosebite și se realizează
paralel cu corectarea deficienței primare.
Lordozele profesionale apar la perso anele care lucrează cu trunchiul în extensie și
musculatura superioară în plan anterior peste orizontală : electricieni, zugravi, ospatari.
Lordozele patologice numite și adevărate , structurale sau deformații, modifică forma
și structura aparatului de sprijin.
Formele lordozelor patologice:
Lordozele congenitale și ereditare produc în urma unor malformații ale vertebrelor și
articulațiilor intervertebrale localizate în zona de trecere lombo -sacrală a coloanei vertebrale
(lombalizare sau sacralizare) și în urma unor modificări de formă și funcție a articulației
coxofemurale ( luxația congenitală d e șold și coxa vara).
Lordozele traumatice se produc secundar traumatismelor sau microtraumatismelor
repetate la nivelul coloanei vertebral e sau articulației coxofemurale, prin alterarea discurilor
intervertebrale și spondiloza pediculilor vertebrali, urmată de alunecarea anterioară a
corpurilor vertebrelor lombare.
Lordozele reumatismale apar în reumatismul cornic deformant, sunt determinate de
durerile și contractura musculaturii din regiunea lombară.
Lordozele de cauză musculară sunt lordozele parali tice și cele miopatice care sunt
produse de pareze sau paralizii ale musculaturii abdominale, respectiv procese de atrofie
musculară progresivă.
Lordozele carențiale sunt secundare rahitismului, fiind determinate de hipotonia
musculară și insuficiența apar atului ligamentar.( Cordun, 1999, p.103)

19
Lordozele carențiale sunt lungi depășind zona lombară, apar însoșite de modificări ale
formei capului,ale implantării și dispoziției dinților, ale toracelui, abdomenului și membrelor
inferioare.
Cifolordozele sunt d eviații complexe ale coloanei vertebrale în plan sagital, care
constau în accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei , cea cifotică dorsală și cea lordotică
lombară.
Cifo-lordozele cele mai frecvente sunt cele tipice adică cele în care se exagerează
curburile normale dorsală si lombară. Avem însă, în unele situații și cifo -lordoze atipice,
atunci când cele două deviații nu respectă regiunile fiziologice și sunt mai lungi sau mai
scurte și distribuite altfel de -a lungul coloanei vertebrale. ( Balint, 20 10, p.73)
Spatele plan este o deficiență a coloanei vertebrale ce constă în ș tergerea sau
inversarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale ceea ce produce modificari ale
poziției coastelor, omoplaților, centurii scapulare ș i mai ales a le toracelu i care se aplatizează
micșorandu -și diametrul antero -posterior.
Mobilitatea coloanei suferă mai ales din lipsa curburii lombare, iar coloana în totalitate
își pierde calitatea de a amortiza ș ocurile prin lipsa acestor curburi.
Coloana vertebrală devine dreaptă, verticală și uneori prezintă o tendință la inver sarea
curburi lor fiziologice, adica la apariția unei cifoze lombare și la ștergerea cifozei dorsale.
Toracele este plat, abdomenul supt, bazinul aproape orizontal.
Văzut din profil, trunchiul este c onturat de linii ap roape drepte. Coloana vertebrală are
o mobi litate scazută mai ales în regiunea lombară. Î ntregul corp este lipsit de suplețe în
mișcare.

I.5. Principii de tratament

În recuperarea tulburărilor de postură în plan sagital și îmbunătățirea calității vieții
pacienților se urmăresc punerea în aplicare a următoarelor principii de tratament:
Cifoza :

20
 Pentru corectarea cifozelor rigide se recomandă ca tonifierea musculaturii să se facă
după deblocarea toracelui pentru a combate rigid itatea articulațiilor costo –
vertebrale.(Balint, 2010, p.69)
 Masajul de relaxare și decontractur ant pentru combaterea durerilor;
 Asuplizarea coloanei vertebrale și centurii scapulare în zonele cu rigiditate crescută;
 Învățarea și adoptarea posturii corecte în viața zilnică și profesională, precum și
îndepărtarea factorilor mecanici iritativi;
 Tonifierea muculaturii hipotone paravertebrale, precum și a musculaturii abdominale
și tonifierea musculaturii lombare și pectorale. De asemenea se va avea în vedere și
corectarea dezechilibrelor musculare care perturbă funcția statică și dinamică a
coloanei vertebrale.
 Imbunătățirea funcției respiratorie, prin restabilirea unei mecanici respiratorii
funcționale bazată pe un control bun al participării costale și amplif icarea cursei
diafragmatice;
Cifoza totală:
 Se urmărește deblocarea toracelui prin mobilizarea și tonifierea mușchilor cefei și
fixatorii omoplaților , și executarea exercițiilor de respirație cu trunchiul în extensie;
 Se urmărește de asemenea formarea curburii lombare prin efectuarea din decubit
ventral a extensiilor de trunchi;
 Un alt principiu important în recuperarea cifozei totale este înclinarea anterioară și în
jos a bazinului, prin întinderea mușchilor ischiogambieri care trag înapoi bazinul. Se
execută prin flexia trunchiului pe bazin, din stând așezat, cu genunchii întinși;
 Se urmărește tonifierea iliopsoasului prin flexia coapsei pe bazin cu rezistență din
decubit dorsal.
Spatele rotund:
 Pentru corectarea spatelui rotund se indică numeroase exe rciții de extensie, fără a
provoca exagerarea curburii lordotice lombare sau cervicale. Vor fi alese poziții de
lucru fixatoare, cu o largă bază de sprijin, prin care să se mobilizeze în poziție
corectivă regiunea lombară și care să permită exercitarea păr ții superioare a
capului.(Țuțurman, 2009, p.26)
 Foarte importante pentru corectarea cifozelor sunt exercițiile de târâte din pozițiile de
decubit și șezând;

21
 Exercițiile corective de tipul redresărilor active și pasive și de echilibru cu sau fără
greutăți pe cap sunt de asemenea foarte importante în corectarea spatelui rotund.
Lordoz a:
 În corectarea lordozelor foarte importantă este realizarea retroversiei bazinului prin
contracția simultană a a grupului de mușchi abdominali și fesieri;
 Pentru lucrarea musc ulaturii abdomenului se urmărește diminuarea curburii lombare
prin flectarea unui sau ambelor membre inferioare, încât să se formeze un unghi de 45
de grade față de sol. Din această poziție se lucrează abdomenul prin ridicarea
membrelor inferioare pana la 90 de grade, dincolo de acest unghi accentuându -se
cifoza dorsală;
Cifo-lordoz a:
 Principiul fundamental de corectare a cifo -lordozelor const ă în punerea în poziție
corectiv ă a uneia dintre curburi și lucrul muscular dinamic pentru corectarea
celeilalte curburi (Balint, 2010, p .74).
Spate plan
 În timpul programului de exerciț ii pent ru corectarea spatelui plan se va urmări crearea
condiț iilor mecanice corespunzatoare apariț iei curburilor fiziolo gice ale coloanei
vertebrale, dezvoltarea mobilității articulare a întregului corp ș i a supleții mișcărilor.
 O atenție deosebită se va acorda dezvoltării elasticității toracelui și măriri capacităț ii
vitale a plămâ nilor.
 Pentru corectarea spatelui plan se mai folosesc exerci ții ce se efectuează de pe loc ș i
mai ales din deplasare, liber sau cu obiecte portative. Se folosesc, de asemenea,
exerciț ii sub forma de joc, care solicită în aceeași măsură suplețea, îndemanarea
generala și coordonarea mișcărilor, contribuind astfel la îndepărtarea rigidităț ii,
caracteri stică acestei deficienț e.

22
Cap II. Metodologia lucrării

II.1. Motivația alegerii temei

Coloana vertebrala este cel mai important segment al aparatului locomotor. De ea sunt
legate celelalte segmente ce alcătuiesc toracele și bazinul și tot pe ea se inseră membrele
superioare și inferioare, de aceea orice modificare structurală sau dezaliniere a unui segment
vertebral va atrage dupa sine o perturbare a simetriei corpului și direcției de mișcare cu
repercusiuni uneori grave și asupra organelor inter ne:plămani, inimă etc. .
De aici apare necesitatea tratării, atât preventiv cât și în cazul nostru terapeutic, a
dezalinierilor coloanei vertebrale.
Prin prezenta lucrare s -a încercat gasirea unor modalități de aplicare precoce și
sistematică a mijloacelor și procedeelor kinetoterapeutice prin care să oprim evoluția bolii și
să îm piedicăm eventualele deformări.

II.2. Scopul, obiectivele și sarcinile cercetării

Scopul acestei lucrari a fost realizarea unor pr ograme de recuperare funcțională care să
ducă la redresarea coloanei vertebrale din poziții vicioase, ținând cont de curburile
hiperaccentuate care trebuiau corectate, cât și de posturarea corectă pentru a nu accentua
celelalte curburi în timpul programului kinetic.
În acest scop obiect ivele cercetării au fost:
 Identificarea și selectarea subiecților cercetării;
Sarcini:
– obtinerea acordului pacientului;
– testarea și evaluarea subiecților;
– selectarea subiecților care prezintă tulburări de postură în plan sagital;

23
– informarea si conștientizarea subiecților cu privire la afecțiune.
 Identificarea și selectarea celor mai adegvate metode, procedee și tehnici ce pot
optimiza procesul recuperator în funcție de particularitățile subiectului privind: vârsta,
sexul,starea de boala și posib ilitățile fizice ale acestuia;
Sarcini:
– alcătuirea programelor terapeutice pentru fiecare subiect în parte;
– informarea și conștientizarea poziției normale contra poziției vicioase instalate.
 Structurarea programelor kinetoterapeutice pe etape în funcție de evaluarea și reacțiile
subiecților.
Sarcini:
– pregătirea planului terapeutic;
 Finalizarea studiului și a lucrarii de licență pană la 30 iunie 2017.
Sarcini:
– tabelarea rezultatelor;
– compararea și interpretarea rezultatelor;
– realizarea concluziilor;

II.3. Ipoteza cercetării

Lucrarea își propune să dovedească dacă prin mijloacele și procedeele
selectate și aplicate în cadrul programelor kinetoterapeutice se reușește
obținerea unei redresări a curburilor cervicale și/sau lombare.

II.4. Metode de cercetare

Pentru realizarea cercetării am folosit următoarele metode:

24
1.Metoda documentării
Metoda documentării sau studiul literaturii de specialitate are o semnificație foarte
mare pentru c ercetarea științifică și este o activitate indispensabilă, deoarece prin intermediul
ei se i -a la cunoștință experiența socia lă dobandită în diferite domenii.
Documentarea a reprezentat căutarea surselor bibliografice în care a fost tratată
problema tulburărilor de postură în plan sagital.
2. M etoda observației
Observația fiind una din metodele de investigație directă a realității, a reprezentat
punctul de plecare în obținerea materialelor concrete care au constituit mai apoi baza acestei
cercetări.
3. Metoda studiului de caz
Studiul de caz a constat în verificarea ipotezei propuse privind eficiența unor factori cu
care să acționăm potrivit scopului propus de recuperare funcționala a tulburărilor de postură în
plan sagital.
4. M etoda analizei
Metoda analizei a constat în urmărirea individuală a recuperării fiecărui caz după
aplicarea tratamentului prin kinetoterapie.
5. M etoda grafică
Metoda grafică a fost folosită pentru a scoate în evidență cât mai clar nivelul de la care
s-a pornit cu fiecare pacient și evaluarea sa ulterioară.

II.5. Teste și măsurători

În examinarea coloanei vertebrale s -a urmărit evaluarea mobilității și a aliniamentului
corporal.
Materialele necesare examinării: fir cu plumb, riglă, bandă metrică.

25
În cadrul examinării aliniamentului corporal s -a urmărit măsurarea curburilor cervicale
și lombare.
Pacientul în poziție ortostatică , examinatorul se va afla în lateral cu fața către acesta,
firul cu plumb va fi poziționat posterior coloanei vertebrale. Se vor măsura curburile coloanei
cervicale și lombare de la firul cu plumb la apexul curburii.
Conform Paraschivei Țuțurman curburile coloanei vertebrale în plan sagital trebuie sa
prezinte următoarele valori: punctul dorsal și sacral se aliniază la cifra 0 determinate de
măsurătoarea în milimetri cu firul cu plumb în timp ce punctele cervicale C7 și lomba r se
înscriu cu valori între 25 -45 mm, în raport cu talia mai mică sau mai mare.
Evaluarea mobilității coloanei vertebrale s -a realizat prin utilizarea unor instrumente,
valorile amplitudinilor articulare fiind determinate prin măsurători centrimetrice , realizate cu
banda metrică, în urma aplicării unor teste sau probe ce constau în efectuarea unor mișcări cu
amplitudini maxime.
 Testul lui Ott se efectuează astfel:
– Se determină apofiza spinoasă a vertebrei C7( reper R1);
– Se măsoară distal 30 cm ( reper R2);
– Se execută flexia maximă a trunchiului, prin care în mod nomal distanța dintre cele
doua repere crește cu 3 – 3,5 cm;
– Se va nota Ott = 30/33.
 Testul lui Schober se efectuează astfel:
– Se determină apofiza spinoasă a vertebrei S1(reper R1);
– Se măsoara p roximal 10 cm (reper R2)
– Se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele doua
repere crește cu 5 cm;
– Se va nota Schober = 10/15.
 Testul lui Stibor se efetuează astfel:
– Se determină apofiza spinoasă a vertebrei C7 (reper R1) ;
– Se determină apofiza spinoasă a vertebrei S1(reper R2);
– Se măsoară distan ța dintre cele doua repere;
– Se execută apoi flexia maximă a trunchiului în care în mod normal distanța trebuie să
crească 10 cm.
 Testul degete – sol se efectuează astfel:

26
– Distanța d egete – sol se apreciază prin măsurarea distanței dintre sol și vârful
mediusului, după executarea flexiei coloanei;
– Valoarea normala este 0, deficitul sau excesul se notează cu minus sau plus.

27
Cap III.Organizarea cercetării

III.1. Locul de desfășurare a cercetării și mijloacele de acționare folosite

În lucrare am prezentat studiul cazurilor care prezintă tulburări de postură în plan sagital,
care au efectuat tratament recuperator sub urmărirea mea și a echipei interdisciplinare din
cadrul Centrului Oxigen,Iași.
Condițiile materiale de care dispune Centrul Oxigen, Iași sunt următoarele:
– 2 săli de kinetoterapie și masaj;
– 1 sala electroterapie;
– 1 cabinet de consultații;
– toalete;
– vestiare pentru pacienți.
Sălile de kinetoterapi sunt dotate corespunzător în vederea aplicării tratamentului
recuperator .

III.2. Subiecții și etapele cercetării

Studiul l -am efectuat pe parcursul anumui 2017, din luna februarie până în luna mai pe
un lot de 3 subiecți dintre care 2 de gen masculin și 1 de gen feminin.
Pacienții au fost examinați inițial și intermediar la două luni, pentru a constata
tulburările de postură cât și eficacitatea tratamentului recuperator.
Durata tratamentului a fost de 4 luni, e fectuându -se cu o frecv ență de 2 ședințe pe
săptămână.
Trata mentul terapeutic s -a efectuat î n 3 etape:
Etapa I : – a constat în măsurarea și identificarea tulburărilor de postură în plan sagital.

28
Etapa a II a : – a constat în luarea la cunoștință a defectelor posturale, reeducarea posturală și
asuplizar ea practicată în scop corector, însoțită de relaxare și învățarea pacientului de a păstra
pozițiile corecte în viața zilnică. Această etapa a durat 8 -10 sedințe .
Etapa a II I a : – este etapa corectivă. În acestă etapă un rol important îl ocupă asuplizarea și
tonifierea musculară caracteristică deviațiilor, fiind în masură să mențină corectia. Se trece la
tonifierea generalizată a musculaturii trunchiului și a mem brelor. Programul de kinetoterapie
învățat la sala se continuă și la domiciliu.

III.3. Program de recuperare

Cazul 1. Pacientul O.I.
Anamneza:
Vârsta: 9 ani
Genul: masculin
Diagnostic: Bosă cervicală cu cifoză dorsală și tendința de hiperlordoză lombară.
Etapa a I a : Măsurarea și identificarea tulburărilor de postură în plan sagital.
Pentru precizarea diagnosticului descris în lucrare am măsurat curburile cervicală și
lombară ( fig. 1), și mobilitatea coloanei v ertebrale cu ajutorul testelor Ott, Schob er, Stibor și
testul deg ete-sol (fig. 2 și 3).

29

Fig.1. Măsurarea curburii cervicale și lombare .

Fig.2. Măsurarea mobilității coloanei vertebrale: Testele Ott și Stibor.

30

Fig. 3 . Măsurarea mobilității coloanei vertebrale: testul Schober și testul degete -sol.

În urma măsurătorilor efectuate am obținut următoarele valori:
Tabel 1. Valorile măsurărilor inițiale
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Testul Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete -sol
O. I. 7,5 cm 6 cm 30/30 10/14 40/44 -7

Etapa a II a: L uarea la cunoștință a defectelor posturale, reeducarea posturală și asuplizar ea
practicată în scop corector, însoțită de relaxare și învățarea pacientului de a păstra pozițiile
corecte în viața zilnică.
Plan terapeutic
Obiective:
 Ameliorarea durerii;
 Formarea reflexului de atitudine și postură corectă a corpului în special a coloanei
vertebrale;
 Dezvoltarea grupelor musculare cu rol important în menținerea corectă a corpului;

31
 Corectarea toracelui în flexie și a bazinului înclinat mult înainte sub nivelul
orizontalei;
 Reeducarea respirației ;
 Tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii alungite și atone de la nivelul coloanei
dorsale și a peretelui abdominal;
 Tonifierea în condiții de elasticizare a musculaturii scurtate și hip ertone de la nivelul
toracelui și a coloanei sacro -lombare;
 Prevenirea instalării unei lordoze compensatorii structurale în condițiile existenței unei
atitudini lordotice.
 Corectarea umerilor aduși și a omoplaților depărtați și desprinși;
 Scăderea în greut ate;
Plan de etapă:
 Masaj în vederea ameliorării durerii;
 Exerciții statice sub formă de poziții corective pentru fixarea unei curburi (dorsale sau
lombare) care să permită în același timp mobilizare a dinamică a celeilalte curburi;
 Exerciții dinamice sub formă de: exerciții de trunchi, exerciții ale membrelor
superioare, exerciții ale membrelor inferioare efectuate doar în plan anterior;
 Exerciții pentru bazin sub forma proiecțiilor în plan posterior;
 Exerciții aplicative de mers, de echilibru;
 Exerciții de respirație cu structură corectivă, legate de mișcările corecte ale trunchiului
și membrelor;
 Exerciții de redresare pasivă și activă a întregului corp și a coloanei vertebrale în mod
deosebit;
 Exerciții de tip cardio la aparate de gimnasică, mers/ alergat la banda, pedalat la
bicicleta ergometrică.
 Exerciții pentru tonifierea musculaturii abdomninale, fesiere, paravertebrale și
coloanei dorso -lombare;
 Exerciții cu îngreuere: cu gantere, benzi elastice, mingi medicinale.

Ședința de tratament:
1. Pacientul în decubit dorsal, cu mâinile întinse în prelungirea trunchiului cu un baston ținut
de capete: flexia genunchilor pe abdomen, simultan cu ducerea bastonului peste genunchi cu
presarea umerilor către sol și lipirea omoplaților pe sol .

32
Dozare: 1×10 repetări.
2. Pacientul în decubit dorsal, ridicarea bazinului de pe sol cu sprijin pe omoplați, revenire cu
rularea coloanei lombare pe saltea.
Dozare: 1×10 repetări.
3. Pacientul în decubit dorsal, un picior îndoit cu talpa pe saltea, ridic area celulilalt picior cu
vârful tras spre pacient, coborârea piciorului cu vârful întins.
Dozare: 1×10 repetări pentru fiecare picior.
4. Pacientul în decubit ventral, picioarele depărtate, mâinile sub bărbie: extensia trunchiului
cu menținerea ridicată a coatelor și inspirație, revenire cu expirație.
Dozare: 1×10 repetări.
5. Pacientul în decubit ventral, cu palmele în dreptul umerilor, coatele lipite de trunchi,
extensia trunchiului cu inspirație, revenire cu expirație.
Dozare: 2×10 repetări.
6. Pacientu l în patrupedie, cu abdomenul pe fisioball, ridicarea unui braț la verticală
concomitent cu piciorul opus, revenire, alternativ ridicarea celullalt braț și membru inferior
opus.
Dozare: 1×20 repetări.
7. Pacientul în decubit ventral, cu brațele în prelungi rea trunchiului cu un baston ținut de
capete, extensia trunchiului cu ridicarea brațelor, ducerea bastonului peste omoplați cu coatele
îndoite, înspirație, revenire cu expirație.
Dozare: 1X 10 repetări.
8. Pacientul cu fața la spalier, abdomenul lipit de e l, mâinile pe șipca din dreptul capului:
îndoirea genunchilor sprijiniți, simultan cu întinderea brațelor și presarea pieptului înainte, cu
inspirație. Revenire cu expirație.
Dozare: 1x 10 repetări
9. În ortostatism, lângă un spalier, cu calcaiele la o di stanță de 12 –15 cm, se apleacă corpul
spre înapoi, până când ceafa și spatele se sprijină de scara fixa; lomba aplatizată; se flectează

33
genunchii, alunecand în jos cu corpul pe spalier, apoi genunchii se extind și trunchiul urcă
mereu păstrand contactul c u scara.
Dozare: 1×10 repetări
10. În fata oglinzii: în ortostatism, cu mâinile împreunate pe creștetul capului, toracele ș i
lomba drepte: se realizează întinderea în ax contra ușoarei presiuni date de mâini; se merge
prin cameră în aceeași poziție; coatele sunt trase spre înapoi, dar fără să determine creș terea
lordozei.
Dozare: 3 ture de sală
11. Mers pe vârfuri cu paș i mici, cu un baston la spate peste omoplați, ținut î ntre coate.
Dozare: 3 ture sală
12. Mers cu respirație, ducând mâinile prin înainte sus și coborâ ndu-le prin latera l.
Dozare: 3 ture sală

La finalul celei de a II a etape, am efectuat măsurătorile intermediare, rezultatul
acestora fiind reprezentat în următorul tabel:
Tabel 2. Valorile măsurătorilor intermediare.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Testul Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete -sol
O.I. 7 5 30/30 10/16,5 40/46,5 -5

Etapa a III a: Etapa corectivă.
Ședința de tratament:
1. Pacientul în decubit dorsal cu o minge între genunchi, mâinile la ceafă, flectarea trunchiului
pe abdomen concomitent cu strangerea mingii;
Dozare: 2 x 10 repetări
2. Pacientul în decubit dorsal, cu genunchii flectați și coatele flectate cu o bandă elastică în
maini la nivelu pieptului, flectarea genunchilor pe abdomen cu extensia coatelor și tensionarea
benzii.

34
3. Pacientul cu fața la spalier, abdomenul lipit de el, mâinile pe șipca din dreptul capului:
îndoirea genunchilor sprijiniți, simultan cu întinderea brațelor și presar ea pieptului înainte, cu
inspirație. Revenire cu expirație.
Dozare: 3x 10 repetări
4. În decubit lateral, sprijin pe cotul homolateral,ridicarea trunchiului cu ducerea mâinii de
deasupra spre genunchi.
Dozare: 1×10 repetări
5. În decubit ventral, brațele î n prelungirea trunchiului, ridicarea alternativă a brațelor de pe
sol.
Dozare: 2x 10 repetări
6. În decubit ventral, brațele în prelungirea trunchiului,extensia unui braț și a membrului
inferior opus, altenativ.
Dozare: 2x 10 repetări
7. Decubit ventral, cu brațele pe lângă corp, fața “privind” în jos: se ridică apoi capul cu
câțiva centrimetri de la sol și se execută întinderea axială a gâ tului; se rotea ză capul din
această poziție spre unul din umeri, continuându -se întinderea axială; s e lasă capul în jos, să
atingă solul cu barbia și se revine la poziția inițială (cu fața în jos) cu relaxare. Se execută și î n
sens invers
Dozare: 1×10 repetări .
8. Decubit dorsal, mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor la 45 de grade și forfecări latera le,
fără ridicarea coatelor de pe sol și cu respirație ritmică.
Dozare: 1 x10 repetări
9. Decubit dorsal, mâinile la ceafă, pedalări cu membrele inferioare înainte și înapoi.
Dozare: 30 secunde în fiecare sens .
10. Stând cu bastonul ținut de capete înainte -jos: fandare laterală cu ducerea brațelor prin
înainte –sus și îndoirea laterală a trunchiului spre piciorul întins.
Dozare: 1 x10 repetări .

35
11. Stând cu bastonul ținut la spate pe verticală cu ambele mâini, cu un capăt sprijinit pe sol
genoflexiuni cu alunecarea mâinilor pe baston în jos, trunchiul drept, revenire.
Dozare: 1×10 repetări.
12. Pe genunchi, pe călcâie șezând, mâinile în sprijin de o parte și de alta a genunchilor,
ducerea mâinilor la ceafă cu coatele lateral, fără modificarea poziției s patelui, menținere 4 -6
secunde cu respirație ritmică.
Dozare:1×10 repetări.
La finalul etapei a III a am efectuat măsurătorile finale, rezultatele fiind înscrise în
tabelul următor:
Tabel 3. Valorile măsurătorilor finale.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Testul Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete -sol
O.I. 6 5 30/32,5 10/19 40/51,5 -4

Cazu 2. Pacientul S.I.
Anamneză:
Vârsta: 28 ani
Genul: feminin
Diagnostic: Hiperlordoză cervicală cu cifoză dorsală.
Etapa I: M ăsurarea și identificarea tulburărilor de postură în plan sagital.
Pentru confirmarea diagnosticului am măsurat curburile cervicală și lombară ( fig. 4)
și mobilitatea coloanei vertebrale (fig. 5 și 6)

36

Fig. 4. Măsurarea curburilor cervicală și lombară.

Fig.5. Măsurarea mobilității coloanei vertebrale( testele Ott și Stibor).

37

Fig. 6 . Măsurarea mobilității coloanei vertebrale( testul Shober și testul degete -sol)

La efectuarea măsurătorilor inițiale au rezultat următoarele valori:
Tabel 4. Valorile măsurărilor inițiale.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Sacrum Testul
Ott Testul
Shober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.I. 6 9 2 30/32 10/14,5 44/52 -2

Etapa a II a: Luarea la cunoștință a defectelor posturale, reeducarea posturală și asuplizarea
practicată în scop corector.
Plan terapeutic
Obiective :
 Ameliorarea durerii;
 Reeducarea reflexului de atitudine și postură corectă a corpului atât static cât și
dinamic;

38
 Dezvoltarea grupelor musculare cu rol important în menținerea corectă a corpului;
 Reeducarea respirației;
 Corectarea umerilor aduși și a omoplaților depărtați și desprinși;
 Redobandirea mobilității articulare;
 Asuplizarea coloanei dorsale.
 Tonifierea în co ndiții de scurtare a musculaturii alingite și atone de la nivelul coloanei
dorsale;
 Tonifierea în condiții de alungire și elasticizare a musculaturii scurtate și hipertone de
la nivelul peretelui toracic;
 Tonifierea simetrică a musculaturii laterale a trunchiului;
 Tonifierea musculaturii abdominale și sacro -lombare pentru fixarea bazinului în
poziția corectă;
 Prevenirea instalării unei lordoze compensatorii structurale în condițiile existenței unei
atitudini lordotice.
Program de etapă :
 Masajul sub forma de efleuraj, frictiuni, framantat, vibratii în vederea ameliorării
durerii;
 Exerciții statice sub formă de poziții corecte, corective și hipercorective ale coloanei
vertebrale și spatelui;
 Exerciții dinamice în fața oglinzii, sub formă de mișcări ana litice ale membrelor
superioare și inferioare, ale trunchiului și abdomenului;
 Exerciții la aparate de gimnastică: mers la bandă, pedalat la bicicleta ergometrică,
exerciții la spalier;
 Exerciții de tonifiere a musculaturii paravertebrale, abdominale, toracice, fesiere;
 Exerciții de redresare pasivă și activă;
 Exerciții cu îngreuere, cu gantere, benzi elastice
 Exerciții de îmbunătățire a respirației prin obținerea unui control bun al participării
costale și mărirea cursei diafragmatice.
Ședința de trata ment:
1. Din decubit dorsal cu genunchii semiflectați, brațele în abducție de 90ș, palmele pe sol,
pacientul inspiră o dată cu proiectarea toracelui înainte, expiră cu sugerea abdomenului.
Dozare: 1x 10 repetări.

39
2. Din decubit dorsal c u genunchii flectaț i, sub regiunea cifotică se plasează o perniță,
pacientul respiră controlat.
Dozare: 1x 10 repetări.
3. Decubit dorsal cu picioarele sprijinite sub spalier, brațele pe lângă corp, ridicarea
trunchiului aproape de verticală cu proiectarea pieptului înainte și ducerea brațelor în sus și
genunchii ușor îndoiți.
Dozare: 1×10 repetări.
4. În ortostatism, lângă un spalier, cu calcaiele la o distanță de 12 –15 cm, se apleacă corpul
spre înapoi, până când ceafa și spatele se sprijină de scara fixa; lomba aplatizată; se flectează
genunchii, alunecand în jos cu corpul pe spalier, apoi genunchi i se extind și trunchiul urcă
mereu păstrand contactul cu scara.
Dozare: 1x 10 repetări.
5. Mers cu mâinile prinse la spate jos , ridicarea alternativă a genunchilor la piept, simultan cu
depărtarea brațelor înapoi.
Dozare: 1x 10 repetări.
6. Stând depărt at, îndoirea laterală a trunchiului spre stânga cu ducerea brațului stâng îndoit la
spate și a brațului drept îndoit deasupra capului cu arcuire. Se execută alternativ sânga –
dreapta, fără înclinarea trunchiului înainte.
Dozare: 1x 10 repetări pe fiecare pa rte.
7. Decubit ventral cu fața la spalier, mâinile prin prima șipcă cu brațele întinse și depărtate ,
urcând alternativ până la a patra șipcă, revenire.
Dozare: 1×10 repetări.
8. Decubit ventral cu fața la spalier, mâinile prin șipca a treia sau a patra c u brațele întinse și
depărtate: inspirație profundă și expirație cu arcuirea spatelui.
Dozare: 1×10 repetări.
9. Decubit ventral cu mâinile pe fese, extensia trunchiului cu apropierea omoplaților și inspir ,
revenire cu expir.

40
Dozare 1×10 repetări.
10. În ortostatism, cu fața la spalier, abdomenul lipit de el, mâinil e pe șipca din dreptul
capului, îndoirea genunchilor sprijiniți, simultan cu întinderea brațelor și presarea pieptului
înainte, cu in spirație. Revenire cu expirație.
Dozare: 1×10 repetări.
La finalul etapei a II a am efectuat măsurătorile intermediare, rezultatele finnd
următoarele(tabel 5):
Tabel 5. Valorile măsurării intermediare.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Distanța
fir-
sacrum Testul
Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.I. 5,5 7,5 1 30/33 10/17 44/54 -1

Etapa a III a. Etapa corectivă
Ședința de tratament:
1.Decubit dorsal, mâinile depărtate prind șipca de jos a spalierului, îndoirea unui genunchi
peste abdomen cu îndoirea bazinului pe partea membrului interior întins încercând atingerea
solului cu genunchiul îndoit și presarea ambilor umeri pe sol.
Dozare: 1×10 repetări.
2. Decubit dorsal, genunchii înd oiți cu tălpile pe sol, cu o minge medicinală sub regiunea
dorsală, brațele pe lângă corp ,ducerea brațelor prin lateral în sus în prelungirea trunchiului,
fără desprindera mâinilor de pe sol și revenire.
Dozare: 1×10 repetări.
3. Pe palme și genunchi, îndoirea brațelor, apoi împingerea capului înainte pe jos -înainte –sus
cu întinderea brațelor.
Dozare: 1x 10 repetări.
4. Atârnat activ cu spatele la spalier, ridicarea simultană a genunchilor la piept.

41
Dozare: 1×10 repetări.
5. Din ortostatism, u șor depăr tat, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridică
bastonul deasupra capului cu inspir, apoi îl coboară pe umeri cu expir.
Dozare: 2×10 repetări.
6. Așezat p e banca de gimnastică, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul este poziționat în spatele
pacientului cu mâinile pe partea posterioară a coatelor; pacientul execută mișcare de adducție
a omoplatului (ducerea înapoi a coatelo r) iar kinetoterapeutul opune rezistență .
Dozare: 1×10 repetări.
7. Stând depărtat pe prima șipcă a spalierului, mâinile pr ind șipca de deasupra capului,
tragerea șezutului înapoi în poziția echer cu presarea pieptului înainte spre spalier.
Dozare: 1×10 repetări.
8. Decubit dorsal, cu genunchii îndoiți cu tălpile pe sol, mâinile pe lângă corp cu ținând
haltere de 1 kg ,și un s ăculeț de nisip sub regiunea dorsală, îndoirea genunchilor peste
abdomen cu ducerea simultană a brațelor prin înainte sus cu inspir, revenire cu expir.
DozareȘ1×10 repetări.
9. Decubit dorsal cu mâinile la ceafă, coatele pe sol, efectuarea de cercuri cu am bele picioare ,
fără desprinderea coatelor de pe sol, cu respirație ritmică.
Dozare: 30 de secunde în fiecare sens.
10. Pe palme și genunchi, răsucirea trunchiului cu ducerea brațului de partea răsucirii întins
laretal sus, cu mâna în supinație, celălalt br aț rămânând în sprijin pe sol.
Dozare: 1×10 repetări pe fiecare parte.
Tabel 6. Valorile măsurărilor finale.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Sacrum Testul
Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.I. 5 7 0 30/34,5 10/18 44/56 0

42
Cazul 3. Pacientul R.S.S.
Anamneză:
Vârsta: 9 ani
Genul: Masculin
Diagnostic: Hiperlordoză lombară cu atitudine cifotică dorsală.
Etapa a I a: Măsurarea inițială în vederea confirmării diagnosticului.
Am măsurat curburile cervicală și lombară (fig. 7) și mobilitatea coloanei vertebrale
cu testele Ott, Schober, Stibor și testul degete -sol (fig. 8 si 9) pentru confirmarea
diagnosticului, acestea fiind și baza programului de recuperare.

Fig. 7. Măsurarea curburilor cervicală și lombară.

43

Fig.8. Măsurarea mobilității coloanei vertebrale: testele Ott și Schober.

Măsurarea mobilității coloanei vertebrale: testul Stibor și testul degete -sol.
În urma măsurătorilor inițiale efectuate am obținut următoarele valori( Tabel 3.)
Tabel 7. Valorile măsurăt orilor inițiale

44
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Curbura
dorsală Testul
Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.S.R. 9 7 5 30/32,5 10/14 37/45 -5

Etapa a II a: Luarea la cunoștință a defectelor posturale, reeducarea posturală și asuplizarea
practicată în scop corector.
Program terapeutic
Obiective :
 Ameliorarea durerii;
 Formarea reflexului de atitudine și postură corectă prin autocontrol, redresări active și
pasive ( abdomenul supt, mușchii fesieri contractați);
 Decontracturarea musculaturii lombosacrate;
 Dezvoltarea grupelor musculare cu rol important în menținerea corectă a corpului;
 Tonifierea în condiții de scurtare a mușchilor abdominali și a musculaturii dorso –
lombare;
 Tonifierea în condiții de alungire a musculaturii lombare;
 Tonifierea musculaturii fesiere;
 Redobandirea mobilității aticulare;
 Creșterea forței musculare;
 Scăderea în greutate.
Program de etapă:
 Masaj relaxant pentru musculatur a lombară;
 Exerciții de corectare posturală axate pe conștientizarea înclinării pelvisului pentru
delordozare;
 Exerciții dinamice în fața oglinzii sub formă de mișcări analitice ale membrelor
superioare și inferioare, trunchiului și abdomenului;
 Exerciții la aparate de gimnastică: pedalat la bicicleta ergometrică, mers la bandă;
 Exerciții de tonifiere globala a musculaturii.
 Exerciții pentru tonifierea musculaturii abdominale, fesiere, musculaturii
paravertebrale lombare;
 Exerciții de asuplizare a coloanei vertebrale;

45
 Exerciții cu îngreuere, cu gantere, benzi elastice, mingi medicinale;
Sedința de tratament:
1. Din ortostatism cu un baston în mâini (brațele în flexie de 180ș), pacientul execută ducerea
unui genunchi la piept concomitent cu ducerea bastonului pe genunchi.
Dozare:1×10 repetări.
2. În ortostatism, în fața oglinzii, pacientul inspiră, o dată cu tragerea abdomenului și luarea
poziției corecte.
Dozare:1×10 repetări.
3. Din decubit dorsal se efectuează flexii ale gambei pe coapsă, ale coapsei pe bazin, cu
fiecare membru inferior, ș i apo i cu ambele.
Dozare:1x 10 repetări.
4. Mers pe vârfuri, cu mâinile la ceafă, coatele trase î napoi, se ridică altemativ câte un
genunchi spre piept, fără a modifica poziția corectă, dreaptă, a trunchiului.
Dozare:3 ture sală
5. Mers pe călcâie cu trunchiul ușor înclinat înainte, brațele îndoite la spate.
Dozare: 3 ture sală.
6. Pe palme și genunchi, îndoirea coatelor cu trunchiul sub orizontală și revenire cu rotunjirea
spatelui.
Dozare:1×10 repetări.
7. Pacientul cu fața la spalier, abdomenul lipit de el, mâinile pe șipca din dreptul capului:
îndoirea genunchilor sprijiniți, simultan cu întinderea brațelor și presarea pieptului înainte, cu
inspirație. Revenire cu expirație.
Dozare: 1x 10 repetări
8. În ortostatism, lângă un spalier, cu calcaiele la o dista nță de 12 –15 cm, se apleacă corpul
spre înapoi, până când ceafa și spatele se sprijină de scara fixa; lomba aplatizată; se flectează
genunchii, alunecand în jos cu corpul pe spalier, apoi genunchii se extind și trunchiul urcă
mereu păstrand contactul cu s cara.

46
Dozare: 1×10 repetări .
9. Decubit dorsal cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, mâinile la ceafă,ducerea unui genunchi
îndoit peste abdomen, simultan cu ridicarea răsucită a trunchiului atingând genunchiul ridicat
cu cotul opus, expir, revenire cu in spir.
Dozare: 1×10 repetări.
10. Decubit ventral, cu brațele îndoite, coatele lipite de trunchi, extensii ale trunchiului.
Dozare:1×10 repetări.
La finalul celei de a doua etapă am făcut măsurătorile intermediare cu următoarele
rezultate(tabelul 8):
Tabel 8. Valorile măsurării intermediare.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Curbura
dorsală Testul
Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.S.R 8 6,5 3 30/34,5 10/16 37/46 -3

Etapa a III a. Etapa corectivă.
Ședința de tratament:
1. Decubit dorsal cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, brațele pe lângă corp, retroversia
bazinului prin contracția musculaturii abdominale și fesierilor.
Dozare: 1×10 repetări.
2. Decubit dorsal, cu mâinile la ceafă, forfecarea picioarelor pe verticală de la 45 la 90 de
grade.
Dozare: 30 secunde.
3. Pe palme și genunchi, etensia genunchilor cu ridicarea șezutului, efectuarea jocului de
glezne.
Dozare: 30 secunde.

47
4. Decubit dorsal, cu mâinile la ceafă, genunchii îndoiți cu tălpile pe sol, ridicarea unui
genunchi la piept, întinderea lui la 45 de grade, apoi din nou flexia genunchiului la piept și
revenire. Se execută alternativ cu ambele picioare.
Dozare:1×10 repetări pentru fiecare picior.
5. Același exercițiu executat cu ambele picioare.
Dozare: 1×10 repet ări.
6. Pe palme și genunchi, ridicarea unu genunchi lateral, întinderea lui la orizontală, din nou
flexia fenunchiului și revenire. Mișcarea se reia cu celălalt picior.
Dozare:1×10 repetări pentru fiecare picior.
7. Decubit dorsal, mâinile la ceafă, forfe carea laterală a picioarelor cu genunchii extinși și
picioarele ridicate între 45 și 90 de grade.
Dozare: 30 secunde.
8. Decubit dorsal c u genunchii flectați, tălpile pe sol, brațele pe lângă corp; pacientul ridică
capul ușor de pe sol și atinge călcâiul stâng cu mâna stânga, apoi și pe partea dreaptă .
Dozare: 1×10 repetări pe fiecare parte.
9. Mers cu ridicarea unui braț la verticală și a genunchiului opus.
Dozare: 3 ture sală.
10. Mers pe călcâie cu mâinile la spate.
Dozare: 3 ture sală.
La finalul cel ei de a treia etapă a programului de recuperare am măsurat pacientul,
rezultatele fiind reprezentate în următorul tabel( tabel 9):
Tabel 9. Valorile măsurării finale.
Pacient Curbura
cervicală Curbura
lombară Curbura
dorsală Testul
Ott Testul
Schober Testul
Stibor Testul
degete –
sol
S.S.R. 6,5 5,5 1 30/35 10/16,5 37/47 -2

48
III.4. Analiza și interpretarea rezultatelor

Cazul 1.
Pacientul O.I. de gen masculin, în vârstă de 9 ani, s -a prezentat cu diagnosticul de bosă
cervicală cu cifoză dorsală și tendința de hiperlordoză lombară.
Programul de recuperare a avut ca obiective asuplizarea zonelor cu curbură patologică
și a centurii scapulare, în vederea unui bun aliniament postural. Kinetoterapia s -a efectuat sub
forma tonifierii musculaturii abdomenului, spatelui, fesierilor și pectoralilor în condiții de
corecție.
Pentru ameliorarea durerilor s -a aplicat masaj de tip decontracturant și de relaxare.
Evoluția tratamentului recuperator a fost favorabilă prin reducerea curburilor
patologice, creș terea mobilității coloanei vertebrale și totodată creșterea elasticității
musculare.

Fig. 1.rezultatele măsurării curburilor cervicală și lombară.
Discuții :
Se observă o scădere a curburii cervicale de 1,5 cm între măsurarea inițială și cea
finală. Scădere fiind mai mare în etapa a treia (1 cm),față de a doua etapă(0,5 cm). 012345678
curbura cervicală curbura lombarămăsurare inițială
măsurare intermediară
măsurare finală

49
De semenea se evidențiază și o scădere a curburii lombare între măsurătoile inițială și
intermediară de 1 cm, în etapa a treia curbura lombară nemaifiind modificată.

Fig. 2. Rezultatele măsurării mobilității coloanei vertebrale.
Discuții :
La măsurarea inițială pacientul avea mobilitate 0 pe coloana dorsala, rămânând aceeași
și la măsurarea intermediară, se observă totuși la finalul programului de recuperare o
îmbunătățite de 2,5 cm.
Se observă de asemenea îmbunătățiri ale mobilității coloanei vertebrale la celelalte
teste aplicate, rămânând cu un deficit considerabil de 4 centimetri la testul degete -sol.
Cazul 2.
Pacientul S.I. de gen feminin, în vârstă de 28 ani, s -a prezentat cu diagnosticul de
hiperlordoză cervicală și cifoză dorsală, în urma măsurătorilor efectuate observânduse și o
atitudine lordotică lombară compensatorie.
Tratamentul recuperator a pus accent pe menținerea poziției corecte a coloanei,
tonifierea musculatu rii dorsale și abdominale, precum și evitarea accentuării lordozei
lombare.
După a plicarea tratamentului recuperator s -a observat o îmbunătățire considerabilă a
poziției coloanei vertebrale și a unei mobilități normale. -8-6-4-2024681012
testul Ott testul Schober testulStibor testul degete-
solmăsurare inițială
măsurare intermediară
măsurare finală

50

Fig. 3. Evoluția curburilor coloanei vertebrale .
Discuții :
A se observa scăderi ale curburilor coloanei vertebrale, distanța între firul su plumb și
sacrumul reducându -se la 0.

Fig. 4. Evoluția mobilității coloanei vertebrale.
Discuții : 012345678910
curbura
cervicalăcurbura
lombarăsacrummăsurare inițială
măsurare intermediară
măsurare finală
-4-202468101214
testul Ott testul Schober testul Stibor testul degete-
solmăsurare inițială
măsurare intermediară
măsurare finală

51
Se observă îmbunătățiri ale mobilității coloanei vertebrale, ajungandu -se la o
mobilitate normală.

Cazul 3.
Pacientul S.S.R. de gen masculin, în vârstă de 9 ani, s -a prezentat cu diagnosticul de
lordoză lombară și atitudine cifotică.
Obiectivele tratamentului au fost asuplizarea coloanei vert ebrale, tonifierea
musculaturii alungite și obișnuirea pacientului cu menținerea poziției corecte a corpului în
cadrul activităților fizice.
Evoluția pacientului în decursul tratamentului a fost favorabilă observându -se
îmbunătățiri atât la reducerea curb urilor patologice cât și la mobilitatea coloanei vertebrale.

Fig. 5. Evoluția curburilor coloanei vertebrale.
Discuți i:
Se pot observa scăderi ale curburilor co loanei vertebrale, însă distanța între firul cu
plumb și coloana dorsală ajungand la 1 cm(nereușindu -se reducerea totală). 012345678910
curbura
cervicalăcurbura lombară curbura dorsalăm.inițială
m. Intermediară
m. Finală

52

Fig. 6. Evoluția mobilității coloanei vertebrale.
Discuții :
A se observa evoluția m obilitatea coloanei v ertebrale spre normală .
Distanța între medius și sol este de 2 cm ceea ce evidențiază o elasticitate scăzută a
musculaturii fesiere.

-6-4-2024681012
testul Ott testul Schober testul Stibor testul degete-solm. Inițială
m. Intermediară
m. Finală

53
Concluzii:

1. Tratamentul tulburărilor de postură nu trebuie înțeles separat ci î ntr-un context mult mai
larg decât cel al corectării stricte a curburilor patologice, întrucat acestea apar însoțite de
abateri de la normal a umerilor, omoplatilor, toracelui , bazinului si a altor zone.
2. Dată fiind vârsta pacienților a cazurilor prezentate, am constatat că tratamentul
kinetoterapeutic a avut o evoluție mai bună la pacienții aflați în perioada de creș tere și
dezvoltare.
3. Programul de kinetoterapie asociat cu masajul a dus la ameliorarea algiilo r vertebrale și
dispariț ia lor, crearea unui tonus de atitudine necesar menținerii corecției cât și la creșterea
mobilității la nivelul coloanei vertebrale.
4. Programele de exerciții au dus la o co rectare parțială a curburilor patologice ale coloanei
vertebrale, însă s -au obținut și îmbunătuțiri ale elasticității musculare.
5. În urma aplicării programelor de kinetoterapie s -a constatat o redresare a curburilor
cervicală și lombară la toți pacienții , ceea ce reprezintă confirmarea ipotezei cercetării.

54
Bibliografie :

1. Avra mescu, E.,T.(2003) Bazele anatomice ale mișcării , Craiova, Ed. Tipografia
Universității din craiova.
2. Baciu, C.(1972) Anatomia funcționala a aparatului locomotor, București, Ed. Stadion.
3. Balint, N.,T. (2010) Kinetoprofilaxie , Bacău, Ed. Alma Mater.
4. Cord un, M.(1999) Postura corporala normala si patologica, Bucuresti, Ed.ANEFS.
5. Cord un, M.(2009) Kinantropometrie , București, Ed. CD PRESS .
6. Cotoman, R. (2006) Kinetoterapie, metodica desfășurării activităților practice ,
București, Ed. Fundației România de mâine.
7. Docu, A.,D.(2009) Kinetoterapia în cifoză, Constanța, Ed. Fundației Andrei Șaguna.
8. Drosescu, P.(2004) Anatomia aparatului locomotor, Iași, Ed. Pim.
9. Dumitru, D.(1981) Ghid de reeducare funcțională , București, Ed. Sport -Turism.
10. Manole, V., Manole, L. (2009) Evaluarea motrică și funcțională în kinetoterapie , Iași,
Ed. PIM.
11. Mureșan, E., Jeleascov, C., Mureșan, D. (2006 ) Corectarea deficiențelor fizice,
București, Ed. Fundașiei România de mâine.
12. Nenciu, G. (2005) Biomecanica în educație fizică și sport , București, Ed. Fundației
Romania de mâine.
13. Sbenghe, T. (1987) Kinetologie profilactică, terapeutică și de recu perare, Bucuresti,
Ed. Medicala.
14. Sidenco, E.,L.(2012) Coloana vertebrala si membrul inferior, Bucuresti, Ed. Fundatiei
România de mâ ine.
15. Țuțurman, P. (2009 ) Reeducarea funcțională a cifo -lordozelor la clasele I -IV, Iași, Ed.
PIM.