CAP. 2 STATUL ùI POLITICILE SOCIALE [612614]

CAP. 2 STATUL ùI POLITICILE SOCIALE
I. R OLUL STATULUI ÎN MENğINEREA BUNĂSTĂRII ÎN PERIOADA DE TRANZIğIE
În realizarea unei tranzi Ġii eficace úi cu costuri sociale cât mai sc ăzute politica social ă
are un rol crucial.
ProtecĠia socială într-o perioad ă de tranzi Ġie trebuie s ă răspundă la câteva necesit ăĠi
prioritare :
xsoluĠionarea problemelor sociale specifice unei perioade de tranzi Ġie la economia de pia Ġă
úi democra Ġia pluripartidist ă;
xminimizarea/ resorb Ġia costurile sociale ale reformei economice , proces cu implica Ġii pe
termen mediu úi lung asupra dezvolt ării durabile, în condi Ġiile unor posibilit ăĠi financiare
limitate ale statului la începutul perioadei de tranzi ĠieúiĠinând seama de constrângerile
economice impuse de priorit ăĠilor economice în procesul de reforma úi restructurare
(macrostabilizare, liberalizare, privatizare etc.).
În contextul tranzi Ġiei pot fi identificate dou ă funcĠii sociale ale statului:
1. FuncĠia de facilitare a tranzi Ġiei: crearea unui cadru social favorabil tranzi Ġiei, de
mobilizare a resurselor sociale ale întregii colectivit ăĠi pentru a sus Ġine procesele de
schimbare social ăúi economic ă, concomitent cu stimularea restructur ării, motivarea
performantelor úi reorientarea adecvata pe pia Ġa muncii etc.
2. FuncĠia compensatorie : minimizarea costurilor sociale inegal distribuite în
populaĠie, ale proceselor tranzi Ġiei.
Orice proces de reforma economica úi politica se asociaz ă, inevitabil, cu o serie de
probleme sociale acute. De modul de abordare a acestor probleme sociale depind condi Ġiile
evoluĠiei ulterioare: blocarea, sau dimpotriv ă, facilitarea, respectiv catalizarea proceselor
reformatoare. Din acest motiv, deciziile de politica social ă marcheaz ă practic puncte de
răscruce în procesul de reform ă.
Probleme úi costuri sociale asociate proceselor de reform ă
Problemele úi costurile sociale se refera în special la acele efecte negative ale
diferitelor procese, ce se r ăsfrâng – atât imediat cât úi pe termen mediu sau lung -, asupra
dezvoltării sociale úi economice. Acestea dau na útere, în timp, unor distorsiuni sociale greu de
corectat crescând astfel costurile viitoare asociate unei dezvolt ări durabile.
Principalele costuri sociale asociate tranzi Ġiei în România se refer ă la:
a. procesul de s ărăcire a unor segmente din ce în ce mai largi ale popula Ġiei;
b. accentuarea polariz ării sociale, cu afectarea negativ ă a capitalului uman
c. creúterea anomiei sociale
a. Sărăcirea unor segmente largi ale popula Ġiei
1

Una dintre a úteptările fundamentale ale colectivit ăĠii, în perioada de tranzi Ġie, a fost
aceea de atenuare a úocurilor provocate de degradarea standardului de via Ġă. Primii ani ai
tranziĠiei s-au asociat cu un proces rapid de s ărăcire a unor segmente din ce în ce mai largi ale
populaĠiei. Acest proces nu este specific României, ci tuturor Ġărilor în tranzi Ġie.
Utilizând o metoda normativa de stabilire a necesit ăĠilor pentru o familie, cu ajutorul unui cos de produse úi
servicii, ICCV a stabilit dou ă praguri: un prag de subzisten Ġă úi un prag de trai decent.
În 1995, sub aceste praguri, utilizând datele AIG-CNS, se g ăseau:
x21.5% gospodarii respectiv 27.3% persoane sub pragul de subzisten Ġă;
x43.4% gospodarii respectiv 50% persoane sub pragul de trai decent;
x
Nota: 1. s-a utilizat o scala de echivalenta de 1(cap de gospod ărie adult sub 60 de ani) -0.7(al doilea adult)- 0.8 (copil
peste 14 ani sau cap de gospod ărie peste 60 de ani) – 0.6 (copil sub 14 ani)
x 2. ca m ăsură a bunăstării au fost luate în considerare cheltuielile totale ale gospod ăriei;
ICCV
Acest proces de degradare a nivelului de trai, ce a cuprins arii tot mai largi ale
societăĠii romane úti, s-a datorat, în primul rând, urm ătorilor factori:
xerodării rapide a veniturilor reale ale popula Ġiei: în special a veniturilor salariale úi a
transferurilor sociale, dar úi eliminării subven Ġiilor la marea majoritate a produselor úi
serviciilor de baz ă;
xcreúterii rapide a úomajului : rata maxima a úomajului a fost atins ă în 1994, ea ajungând,
de la 3% în 1991 la 10.9%. Un fenomen îngrijor ător este úomajul în rândul tinerilor , rata
acestuia men Ġinându-se la o cota cel pu Ġin dublă faĠă de rata general ă a úomajului (de
aproximativ 20% pentru întreaga perioada între 1994 úi 1997, cu un maxim de 22.5% în
1994). O alt ă sursă de creútere a sărăciei este fenomenul de feminizare a úomajului: dacă
rataúomajului, în general, este mai ridicat ă la femei decât la b ărbaĠi, în cazul popula Ġiei
tinere aceast ă discrepan Ġă este úi mai accentuat ă.
xapariĠieiúomajului de lung ă durată: incidenĠaúomajului de lung ă durată creúte constant,
ajungând în 1996 la aproximativ 30% úomeri de peste doi ani din totalul úomerilor.
Adâncirea s ărăcieiúi erodarea constant ă a nivelului de trai nu se rezum ă doar la
anumite segmente minoritare ale societ ăĠilor în tranzi Ġie. Ele sunt procese ce cuprind, chiar
dacă diferenĠiat, segmente largi ale popula Ġiei. Nevoia de protec Ġie socială nu se rezum ă strict
la câteva categorii defavorizate, de úi putem vorbi de categorii cu risc crescut – cum ar fi
úomerii, femeile singure cu copii, familiile cu peste doi copii, muncitorii necalifica Ġi. Spre
deosebire de aceste grupuri, pensionarii, în ciuda erod ării mai rapide a veniturilor din pensii
în raport cu veniturile salariale, s-au dovedit a fi grupul cel mai pu Ġin expus s ărăcirii, nu
numai în România, dar în toate Ġările Europei Centrale úi Estice.
Tabel 2.1 Ponderea persoanelor, copiilor, vârstnici afla Ġi sub pragul relativ de s ărăcie:
Pondere în total (%) sub pragul relativ Pragul relativ de s ărăcie, calculat ca procent din cheltuielile
medie de consum pe adult echivalent (scala calorica CNS)
40% 50% 60%
1995 total persoane (inclusiv copii úi vârstnici) 7.9 15.7 25.2
copii sub 15 ani 11.9 22.6 34.7
persoane vârstnice, de 60 de ani úi peste 2.6 5.9 10.9
1996 total persoane (inclusiv copii úi vârstnici) 6.4 13.8 23.3
copii sub 15 ani 9.7 20.3 32.7
persoane vârstnice, de 60 de ani úi peste 1.6 4.3 9.1
Sursa datelor : CNS – AIG
2

Conform datelor din Ancheta Integrat ă a Gospod ăriilor, atât în 1995 cât úi în 1996,
numărul de copii din gospod ăriile aflate în quintila 1 de venit este de peste 4 ori mai mare
decât cel al copiilor din quintila 5: de 4.5 ori mai mare în 1995, respectiv úi de 5.5 ori mai
mare în 1996. Peste 60% din totalul copiilor apar Ġin gospod ăriilor ce se afl ă în primele doua
quintile de venit: 61.2% în 1995, respectiv 63.6% în 1996 (date CNS- AIG).
Copiii – cel mai defavorizat grup social al tranzi Ġiei
Copii reprezint ă în România segmentul de popula Ġie care a pl ătit probabil cel mai ridicat cost al tranzi Ġiei. Politica
puternic pronatalist ă a regimului comunist, cu limitarea accesului la metode contraceptive dar úi cu suport financiar
pentru familiile cu mul Ġi copii, a avut ca efect crearea unei curbe în form ă de “u” a natalit ăĠii, în raport cu veniturile
familiale. Cei cu venituri mai ridicate au reu úit să îúi păstreze controlul asupra dimensiunii familiei, în timp ce aceia mai
săraciúi-au crescut dimensiunile familiei, ajungându-se practic la o polarizare a dimensiunii familiei atât în func Ġie de
venituri, dar úi în raport cu anumite grupuri sociale specifice, ca de exemplu grupul de rromi. Acela úi fenomen de
polarizare se remarc ăúi la nivel regional. Ca urmare a colapsului veniturilor salariale úi a beneficiilor familiale, familiile
mari cu venituri mici sufer ă cea mai sever ă sărăcie. Aceast ă polarizare a rezultat într-o percep Ġie colectiv ă a
iresponsabilit ăĠii acestor familii úi grupuri, úi ca o consecin Ġă nu a mai existat suportul politic pentru …transferurile
monetare c ătre familiile cu copii dup ă 1989 (C. Zamfir, 1997).
b. Accentuarea polariz ării sociale
TranziĠia a fost caracterizat ă în principal printr-o cre útere rapid ă a diferen Ġierii
veniturilor, în parte dorit ă, legitimăúi funcĠională, în parte nelegitim ă, demoralizant ă,
cuprinzând riscul unei polariz ări sociale cu consecin Ġe grave.
Un raport al OECD (Analiza Economica a României 1997) indica pentru 1994 un
coeficient de inegalitate Gini de 30, sc ăzând în 1996 la 28, la nivelul anului 1992. Aceste
valorile ale coeficientului de inegalitate Gini nu indica un nivel al inegalit ăĠii veniturilor atât
de mare încât s ă producă perturbări în creúterea economic ăúi tensiuni sociale importante.
Dacă pe ansamblu nu s-a atins în aceast ă privinĠă o limită critică, dincolo de care s-ar
putea vorbi de o polarizare social ă cu consecin Ġe grave, exist ă totuúi câteva procese care
trebuie considerate cu toat ă atenĠia:
i) O polarizare tot mai evident ă între un important segment al popula Ġiei afundat rapid
într-o sărăcie extrem ăúi un mic segment care a reu úit în câĠiva ani să acumuleze
averi spectaculoase .
ProporĠia mare de copii care tr ăiesc în condi Ġii cu totul improprii formarii úi
dezvoltării lor estre aspectul cel mai îngrijor ător. Este de asemenea alarmant ă situaĠia
unei propor Ġii ridicate de tineri care se confrunta cu oportunit ăĠi reduse pe pia Ġa munci
úi cu dificult ăĠi enorme în întemeierea propriei gospod ării.
ii) DiferenĠieri de venituri în dezacord cu reprezent ările colective despre moralitate úi
funcĠionalitate social-economic ă. Două tipuri de asemenea situa Ġii pot fi invocate:
xDiferenĠieri ale veniturilor salariale f ără nici o justificare economic ă.
Decomprimarea veniturilor în baza unor criterii de performan Ġă economic ă, înalt
acceptate de colectivitate, dar úi cu efecte func Ġionale asupra proceselor de
restructurare úi re-echilibrare a economiei, nu s-a produs pe m ăsura aúteptărilor. S-au
produs îns ă o serie de diferen Ġieri salariale nebazate pe criterii de performan Ġă
economic ă, ce au generat nemul Ġumire la nivelul întregii colectivit ăĠi.
Grila salarial ă bazată pe negocieri individuale în cadrul diferitelor sectoare úi
întreprinderi economice a dus la apari Ġia unor dispropor Ġii nejustificate între
diferitele grupuri de salaria Ġi, salariile cele mai mari fiind ob Ġinute nu de c ătre
ramurile úi întreprinderile cu cea mai crescut ă eficienĠă economic ă ci în special de c ătre
regiile autonome úi monopoluri, datorit ă puterii mari de exercitare a unor presiuni
3

Castigul salarial nominal mediu net lunar fata de media pe salariul mediu pe
economie (%)
Sursa datelor: CNS
142174.8180187.1 187.7190.3
177.5
123132.4151.9176.8171.4
150.4143.9
87.683.7
71.7 72.5 71.5 71.373.997.894.9
87.392.3 92.8101.4105.6126.3144.5166.4174.9 173.7
161 161.1
88.897.4 97.3109.6114.6125.8120.1135.8
96.5107
98.192.288.9
76.371.576.294.1114.3147.9143.3165184.3205.2248.5
050100150200250300
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Extractia si prepararea
carbunelui
Extractia petrolului si a gazelor
naturale
Textuile si produse textile
Masini si aparate electrice
Productia, transportul sidistributia energiei electrice sitermice, gazelor si apei calde
Posta si telecomunicatii
Sanatate si asistenta sociala
Activitati financiare, bancare si
de asigurari
sindicale úi politice. Acest fenomen a dus nu numai la o cre útere artificial ă a preĠurilor,
úi deci a costurilor pentru întreaga colectivitate, dar úi la blocaje reale, în special pentru
acele întreprinderi care ac Ġionează în condiĠii de concuren Ġă reală.
Acest fenomen este de natur ă a genera adev ărate spirale revendicative, crescând astfel
costurile pentru întreaga colectivitate în ansamblul ei, dar în special pentru anumite grupuri sociale, f ără putere de presiune sindical ăúi politicăa.
xDiferenĠieri tot mai evidente între veniturile legitime úi acceptabile moral (salarii,
profituri din afaceri legale etc.), adesea foarte modeste, úi veniturile ob Ġinute la
marginea legii sau dincolo de ea, adesea uria úe în raport cu primele . Extinderea
corupĠieiúi fraudei este o surs ă majoră de demoralizare colectiva. Câ útigurile la
marginea legii au proliferat ca urmare a lipsei unor reglementari legislative riguroase úi
coerente, în special în domeniul fiscalit ăĠii, dar úi ca urmare a incapacit ăĠii statului de a
preveni, reac Ġionaúi sancĠiona fenomenele de corup Ġieúi activităĠile pe piaĠa neagră.
iii) Scăderea num ărului de salaria Ġi, beneficiari de o protec Ġie social
ă actualăúi
viitoare adecvat ă, concomitent cu cre úterea num ărului de persoane angrenate în
activităĠi ocazionale, adesea la limita legalit ăĠii,neacoperite de cheltuieli de
asigurări sociale. Creúterea num ărului acestei categorii de muncitori se reflect ă în
rata de cre útere a num ărului de contracte civile, contracte ce nu acoper ă nici o
cheltuială legata de asigur ări sociale. Situa Ġia devine úi mai grav ă, dacă luăm în
4

considerare faptul ca aceste tendin Ġe se manifest ă pe fondul unei cre úteri mai mult
decât modeste a activit ăĠilor antreprenoriale pe cont propriu.
Tabel 2.2 Rata de cre útere a num ărului de salaria Ġi, în raport cu anul precedent (%):
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
– 8.1 -11.4 -3.7 -2.9 -2.5 -2.5 -13
Sursa datelor : CNS
Dinamica numarului de salariati (1990=100)
Sursa datelor: CNS
91.9
81.478.476.274.372.4
63
5060708090100
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
39037352826682074312995791412152
050000010000001500000
Ma
r-
96Ap
r-
96Ma
y-
96Ju
n-
96J
ul-
96Au
g-
96Se
p-
96Oc
t-
96No
v-
96De
c-
96Ja
n-
97Fe
b-
97Ma
r-
97Ap
r-
97Ma
y-
97Ju
n-
97J
ul-
97Au
g-
97Se
p-
97Oc
t-
97No
v-
97De
c-
97Numarul de contracte civile incheiate la data de:
Sursa datelor: MMPS
Acest fenomen este de natur ă a creúte costurile viitoare de protec Ġie socială: un
segment tot mai larg al popula Ġiei rămâne descoperit în raport cu veniturile viitoare. Cre úterea
numărului de contracte civile, încheiate pe perioade scurte de timp sau pentru munci par Ġiale,
concomitent cu o cre útere relativ redus ă a lucrătorilor pe cont propriu, face ca, în viitor, o
parte din ce în ce mai mare a actualei for Ġe de munc ă să nu beneficieze de asigur ări sociale de
stat adecvate, deplasându-se din sfera beneficiilor contributive în sfera beneficilor non-contributive. Aceste costuri vor fi practic transferate asupra întregii popula Ġii, fără ca ele să
corespund ă contribuĠiilor prezente.
5

iv) O creútere a polariz ării oportunit ăĠilor, decurgând în mod special din
accentuarea polariz ării educa Ġionale a popula Ġiei. Începând cu 1990 s-a accentuat
un dublu proces: pe de-o parte, cre úte numărul de absolven Ġi de studii superioare úi, pe
de altă parte, cre úte numărul celor cu educa Ġie scăzută, datorită creúterii abandonului
úcolarúi participăriiúcolare reduse, în special la nivelul înv ăĠământului secundar.
Rata bruta de cuprindere scolara (%)
Sursa datelor: CNS
90.7
76.1
65.7 63.766.1 68.6 69.1 68.6
10.6 12.520.222.7 22.7 20.9 22.2 22.7
020406080100
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Invatamant secundar
(ciclul ll)
Invatamant superior
c. Un alt cost al tranzi Ġiei este cre úterea anomiei sociale , concretizat ă prin criminalitate
ridicată (ponderea persoanelor condamnate creste de 3 ori în perioada 1990-1997, ponderea
minorilor úi recidiviútilor în totalul persoanelor condamnate se dubleaz ă iar numărul furturilor
úi tâlhăriilor aproape se tripleaz ă în aceast ă perioadă), corupĠie crescut ă, apelul popula Ġiei la
forme mai degrab ă disperate de protest. Acest fenomen se manifest ă prin scăderea încrederii
indivizilor în institu Ġiileúi structurile legale, în justi Ġia procedural ă a statului cât úi în
capacităĠile acestuia de a controla úi sancĠiona fenomenele de corup Ġie înalt vizibile.
Aceste probleme sociale se accentueaz ă pe măsură ce rezolvarea lor este întârziat ă.
Ele sunt de natur ă a bloca procesele de reform ă în diferite moduri:
1. prin neîncrederea colectivit ăĠii în capacitatea úi voinĠa sistemului politic de a proteja
interesele marii majorit ăĠi;
2. prin demotivarea cre úterii eficien Ġeiúi prin mic úorarea presiunii de restructurare
economic ă;
3. prin neîncrederea popula Ġiei în justi Ġia procedural ă a statului;
4. prin neîncrederea popula Ġiei în capacitate statului de a controla eficace corup Ġiaúi de a
sancĠiona demonstrativ cazurile de corup Ġie înalt vizibile;
5. prin paralizia spiritului antreprenorial mai ales în sferele productive, unde riscurile sunt cele mai ridicate úi profiturile cele mai modeste.
II. D
INAMICA SISTEMULUI DE PROTECTIE SOCIALA
Analiza evaluativ ă a sistemului de protec Ġie socială poate fi realizat ă la două nivele:
analiza dinamicii cadrului legislativ-institu Ġional, pe de-o parte, úi, analiza concret ă a
impactului serviciilor úi transferurilor sociale asupra bun ăstării popula Ġiei, pe de alt ă parte.
6

1. D INAMICA LEGISLATIV Ă ÎN DOMENIUL PROTEC ğIEI SOCIALE
Analiza cadrului legislativ este esen Ġială într-o perioad ă de schimbare rapid ă, unde
vechile forme ale statului socialist al bun ăstării sunt înlocuite prin noi forme, adecvate unei
economii de pia Ġă.
Unele componente ale sistemului de protec Ġie socialăúi-au păstrat, în mare parte úi
după 1989, structura legislativ ă, altele au suferit schimb ări fundamentale înc ă de la începutul
perioadei de tranzi Ġie, datorit ă inadecvării lor la noile realit ăĠi sociale, iar altele, inexistente în
regimul socialist, s-au constituit ca r ăspuns la noile probleme sociale cu care se confrunt ă
România în tranzi Ġie.
xSistemul de pensii de asigur ări sociale
Sistemul de pensii mo útenit s-a dovedit a fi, cel pu Ġin pentru o faz ă iniĠială a
procesului de tranzi Ġie, suficient de bine structurat úi cu un grad ridicat de cuprindere a
populaĠiei.
Pe lângă pensiile pentru limit ă de vârst ăúi muncă depusă,úi pentru pierderea
capacităĠii de munc ă (foarte generoase, în special cele ce acopereau riscurile accidentelor de
muncă), sistemul de pensii cuprindea înc ă două tipuri de pensii, de data aceasta non-
contributive: pensiile acordate orfanilor, veteranilor úi văduvelor de r ăzboi (pensii IOVR) úi
pensiile de ajutor social, oferite tuturor persoanelor de vârsta pensionabil ă, care nu aveau
dreptul la pensie de asigur ări sociale (deci nu aveau zece ani în câmpul muncii) dar aveau
totuúi un minim de cinci ani de munc ă. Aceste pensii ofereau practic o protec Ġie efectiv ă
aproape tuturor persoanelor vârstnice, cu condi Ġia unui minim de munc ă depusă. Numărul lor
este însă în continu ă scădere, astfel încât semnifica Ġia lor devine din ce în ce mai redus ă.
Singura excep Ġie o reprezint ăcategoria Ġăranilor pensionari . Nivelul pensiilor de
asigurări sociale pentru agricultori a fost deosebit de sc ăzutúi înainte de 1989. Nici dup ă 1989
situaĠia nu se schimb ă considerabil acestea r ămânând, în continuare, foarte sc ăzute în raport
cu celelalte categorii de pensii, chiar úi în raport cu pensiile de tip non-contributiv.
Raportul intre diferitele tipuri de pensii si pensia medie de
asigurari sociale de stat (exclusiv agricultori)
Sursa datelor: Anuarul Statistic – CNS
41.545.364.3 646159.6 60.1 61
41.844.647.553.1
49.5 49.2 48.8 48.5
18.230.5
16.2
10.414.220 18.720.5
010203040506070
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996Pensii IOVR
Pensii ajutor social
Pensii agricultori
7

Numărul de pensionari , atât în termeni absolu Ġi cât úi comparativ cu num ărul de
salariaĠi este în cre útere – ajungându-se ca în 1997 num ărul pensionarilor din sistemului de
asigurări sociale s ă îl depăúească, în termeni absolu Ġi, cu 400.000 pe cel al salaria Ġilor.
Această creútere a num ărului de pensionari se datoreaz ă, nu în ultimul rând, num ărului mai
mare a pensionarilor înainte de limit ă de vârst ă, chiar la începutul perioadei de tranzi Ġie
(pentru a absorbi o parte a úomajului poten Ġial). Acest proces face ca schimbarea sistemului
de pensii de asigur ări sociale s ă devinăúi mai presant ă.
Deúi iniĠiativa de a promova o nou ă lege a pensiilor a existat chiar de la începutul
anului 1991, aceasta a fost amânata pân ă în 1996, când a fost elaborat un prim proiect de lege,
pe baza Cartei Albe a Asigur ărilor Sociale (adoptat ă în 1993 de Ministerul Muncii úi
ProtecĠiei Sociale), urmând probabil a fi discutat úi adoptat în 1998.
Sistemul actual prezint ă o serie de neajunsuri:
xÎn primul rând o slabă corelare a pensiei cu contribu Ġia pe întreaga perioad ă a vieĠii active,
datorită faptului c ă pensiile se calculeaz ăĠinându-se cont de cei mai avantajo úi cinci ani
consecutivi de munc ă din ultimii zece, ceea ce face ca numai num ărul de ani de munc ă
depusă, dar nu úi întreaga perioad ă de contribu Ġie anterioar ă să devină semnificativ ă pentru
nivelul beneficiului.
xÎn al doilea rând , lipsa unui sistem automat de indexare a pensiilor. Pensiile sunt indexate
cu mari întârzieri în raport cu dinamica pre Ġurilor, prin ajust ări procentuale diferite, cel mai
adesea aplicând procente de indexare mai mici pentru pensiile mai mari. Un astfel de sistem las ă ajustarea pensiilor la latitudinea factorului politic. Acest ultim aspect a dus, în
perioada de tranzi Ġie, pe de-o parte la erodarea mai puternic ă a pensiilor úi rămânerea
acestora în urma fa Ġă de preĠuri,úi, pe de alt ă parte, la aplatizarea nivelului pensiilor úi deci
la o slabă legătură între contribu Ġiile iniĠialeúi beneficiul actual.
Ce aduce nou proiectul de lege al pensiilor?
xCreúterea treptat ă a vârstei de pensionare , încercând astfel s ă depăúească problemele
legate de cre úterea raportului de dependen Ġă, datorată vârstei relativ sc ăzute de pensionare,
úomajului cât ú
i îmbătrânirii popula Ġiei;
xCreúterea corela Ġiei între contribu Ġia pe tot parcursul vie Ġii active úi beneficiu ;
xÎmpiedicarea erod ării rapide a pensiilor cât úi a aplatiz ării distribu Ġiei acestora prin
înlocuirea actualului sistem de indexare cu un sistem mai flexibil, de acumulare de puncte, a căror valoarea se ajusteaz ă permanent, din mers, în func Ġie de infla Ġie;
xSchimbarea sistemului de contribu Ġie la Fondul de Pensii de Asigur ări Sociale prin
prevederea unei contribu Ġii a persoanelor fizice de 50% din totalul contribu Ġiei, urmând ca
50% să fie plătiĠi de către angajatori. Cei ce lucreaz ă pe cont propriu sau în agricultur ă
urmează să suporte o contribu Ġie de 100%.
xScăderea pierderilor în sistem , datorate fie condi Ġiilor prea laxe úi demotivatoare impuse
pentru ob Ġinerea pensiilor úi compensa Ġiilor pentru incapacitate de munc ă (în prezent
acestea pl ătindu-se integral de la bugetul de stat), fie datorate modului de acordare a
concediilor de boal ă. Aceste insuficiente legislative ce duc la pierderi în sistem se încearc ă
a fi compensate prin responsabilizarea atât a asiguratorului cât úi a angajatorului.
Problemele cu care se confrunta proiectul de lege (în forma în care a fost prezentat
cu câteva luni în urm ă)
:
1.O atitudine mai degrab ă discriminatorie úi deloc stimulativ ă faĠă de lucrătorii pe
cont propriu, inclusiv agricultori . Aceútia sunt obliga Ġi să plătească 100% contribu Ġiile la
8

Fondul de Asigur ări Sociale, fa Ġă de doar 50% în cazul angaja Ġilor. Neplata acestei contribu Ġii,
timp de 6 luni consecutive, atrage dup ă sine scoaterea persoanei în cauza din sistemul de
asigurări sociale, anulându-se úi contribu Ġia pe care aceasta au f ăcut-o pân ă în acel moment,
fără drept de restituire. Acest sistem duce la demotivarea acestor categorii de a intra úi de a
rămâne în sistem, astfel încât caracterul obligatoriu al asigur ării putând deveni cu u úurinĠă o
ficĠiune. Acest lucru poate duce, în timp, la cre úterea unui segment de popula Ġie, neacoperit de
asigurări sociale, segment ce va trebui suportat printr-un sistem complementar de asisten Ġă
socială, cu beneficii mult mai modeste, mutând astfel responsabilitatea asupra statului, úi,
implicit asupra întregii colectivit ăĠi.
2. Fixarea unei limite superioare a bazei de calcul a pensiilor, la 2,5 salarii medii
brute, a fost gândit ă, probabil în perspectiva introducerii, complementar cu sistemul
asigurărilor sociale de stat, a unor sisteme private de asigur ări. Stimularea popula Ġiei pentru
participarea la astfel de sisteme private pare ra Ġională din punct de vedere economic.
Fezabilitatea unei astfel de solu Ġii este îns ă mai degrab ă redusă, în condi Ġiile actuale. În
primul rând datorit ă lipsei unui sector privat solid. În al doilea rând datorit ă lipsei unor
mecanisme eficiente institu Ġionalizate care s ă împiedice corup Ġiaúi crearea monopolurilor la
nivelul unor astfel de sisteme, concomitent cu stimularea de investi Ġii cât mai bune a
fondurilor de pensii private. Managementul unor astfel de fonduri de pensii, ce substituie principiul capitaliz ării principiului solidarit ăĠii între genera Ġii, este o problem ă dificilăúi
delicată – nerezolvat ă principial în totalitate nici în Ġările Europei Occidentale
Îngrijorarea în leg ătura cu evolu Ġia sistemului de pensii este legitim ă. Pe de-o parte,
noua lege trebuie s ăĠină seama úi de eventualele disfunctionalit ăĠi generate de sistem în raport
cu cei ce lucreaz ă pe cont propriu, cu venituri mici. Pe de alt ă parte, legisla Ġia actuală prevede
un minim de venit sub care o persoan ă poate beneficia de ajutor social, bazat pe testarea
mijloacelor financiare. Este deci important de gândit sistemul de pensii úi din aceast ă
perspectiva, pentru a evita – pe cât posibil – situa Ġii generate de pensii sub nivelul pragului
fixat pentru ajutorul social. Principiul solidarit ăĠii sociale nu trebuie s ă se substituie
principiului contributoriu, ci s ă compenseze sc ăpările acestuia.
xSistemul de protec Ġieúi reintegrare pe pia Ġa muncii a úomerilor
O alta componenta a sistemului de asigur ări sociale este suportul financiar al
úomerilor . Acest sistem a fost introdus în 1991 ca urmare fireasc ă a apariĠieiúomajului ca
fenomen de mas ă, în procesul restructur ării economice – úi completat, în 1994, prin
introducerea sistemului de creditare a întreprinderilor mici úi mijlocii, a ajutorului de
integrare profesional ă a tinerilor absolven Ġi etc. Sistemul de suport financiar este relativ
generos, comparativ cu alte Ġări în tranzi Ġie, în special din punctul de vedere al duratei pe care
se acordă aceste presta Ġii. RelaĠionat de nivelul contribu Ġiei,úi deci úi de nivelul salariului,
este doar ajutorul de úomaj, acordat pentru primele nou ă luni de úomaj (iniĠial au fost úase,
extinzându-se ulterior la nou ă luni). Un beneficiu non-contributiv, acordat tot din fondul
pentruúomaj, este ajutorul de integrare profesional ă, oferit tinerilor absolven Ġi de úcoli
profesionale, liceu sau facultate.
În 1997 guvernul adopta o nou ă măsură pentru a face restructurarea unor mari
întreprinderi sau ramuri industriale social acceptabil ă:plata unei compensa Ġii de 6-12 salarii
medii din ramura respectiv ă, în cazul disponibiliz ărilor în mas ă. În lipsa unor programe de
sprijin efectiv de reorientare profesionale sau de suport a dezvolt ării de afaceri pe cont
propriu, apar reac Ġii adverse la aceast ă formă de discriminare între úomeri. Compensa Ġia a fost
justificată în termenii sus Ġinerii iniĠiativei antreprenoriale, informa Ġiile din mass-media cât úi
unele anchete de teren efectuate de institute de cercetare în domeniul social (printre care úi
9

ICCV) despre modul de utilizare a acestora par îns ă să indice un comportament de consum
mai degrab ă decât de investi Ġie a celor ce au beneficiat de aceste compensa Ġii.
Suportul financiar al úomerilor a fost completat úi de o serie de măsuri active , de
stimulare a reintegr ării pe pia Ġa muncii. Pe lâng ă prevederea unor programe active, de
reconversie, respectiv recalificare, profesional ă a fost stipulat ăúi acordarea unor credite
pentru întreprinderile mici úi mijlocii, în vederea stimul ării angajăriiúomerilor. O alt ă măsură
menită să stimuleze angajarea tinerilor absolven Ġi a fost subven Ġionarea, pentru o prim ă
perioadă de angajare, într-o anumit ă proporĠie, a salariului acestora. Programele active, de úi ar
fi trebuit s ă deĠină o pondere important ă în cadrul cheltuielilor destinate úomerilor, au fost
mai degrab ă reduse.
Tabel 2.3 Ponderea diferitelor beneficii úi programe destinate úomerilor, în totalul Fondului pentru ùomaj:
1991 1992 1993 1994 1995 1996
Transferuri b ăneúti directe, din care: 61.8% 78.8% 88.8% 88.2% 71.1% 58.5%
Ajutorul de úomaj 61.8 70.8 62.1 60.7 28.6 24.3
AlocaĠia de sprijin – 8 26.7 22.2 32 26.5
Ajutorul de integrare profesionala – – – 1 8.3 7.7
Ajutor pentru înc ălzirea locuin Ġelor – – – 4.3 2.2 –
Masuri active, din care: 2.8% 1.5% 1.1% 1.4% 14.7% 11.1%
SubvenĠionarea salariilor absolven Ġilor 0.9 0.7 0.5 1.1 0.6 0.6
Calificarea úi recalificarea úomerilor 1.9 0.8 0.6 0.3 0.2 0.4
Creditele acordate întreprinderilor mici úi mijlocii – – – – 13.9 10.1
Sursa datelor : Anuarul Statistic 1997, MMPS
61.80%
2.80%78.80%
1.50%88.80%
1.10%88.20%
1.40%71.10%
14.70%58.50%
11.10%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
1991 1992 1993 1994 1995 1996Ponderea sumelor alo cate transferurilor banesti directe si
masurilor active in totalul fondului pentru somaj
Sursa datelor: CNS, MMPS
Transferuri banesti
directe
Masuri active
10

Deúi rata úomajului a crescut de la 3% în 1991 la 8,8% în 1997 (cunoscând o u úoară
scădere în perioada 1994-1996, de la 10,9% la 6,6%), ponderea cheltuielilor destinate
programelor de calificare/ recalificare a scăzut, de la 1,9% în 1991 la 0,2% în 1995
(înregistrând o mic ă creútere doar la nivelul anului 1996, ajungând astfel la 0,4%).
Ponderea úomerilor cuprin úi în cursurile de calificare/ recalificare, în totalul úomerilor,
este foarte redus ă. Aceasta cre úte de la 3,1% în 1991, la 4,2% în 1993, sc ăzând în 1994 la
2,1%. Nici în 1997 nu dep ăúeúte 3%.
Tabel 2.4 Ponderea úomerilor cuprin úi în programele de calificare/ recalificare, în totalul úomerilor (%)
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
3.1 4 4.2 2.1 2.3 3.1 2.7
Sursa datelor : CNS
Lipsa unor programe eficiente de reintegrare pe pia Ġa muncii se resimte cu atât mai
mult cu cât cre úte dramatic úomajul de lung ă durată. În 1996 ponderea úomerilor de peste un
an atinge 50.2% din totalul úomerilor iar ponderea úomerilor de peste doi ani se apropie de
30%.
În ceea ce prive úte motiva Ġiaúomerilor de a participa în programe active, trebuie luat
în considerare úi rolul jucat de pia Ġa neagră: aceasta a oferit, într-o propor Ġie ridicat ă,
posibilitatea unui câ útig mai sigur decât úansa de a ob Ġine un loc de munc ă în urma unui curs
de recalificare.
Principalele m ăsuri active de combatere a úomajului úi ocupare a for Ġei de munc ă în 1997
În 1997 s-a încercat extinderea cadrului legislativ în vederea promov ării unor m ăsuri active eficiente de
combatere a úomajului. Printre aceste prevederi pot fi enumerate:
xfacilităĠi suplimentare acordate întreprinderilor mici úi mijlocii care solicit ă credite cu dobând ă redusă pentru crearea
de noi locuri de munc ă pentru úomeri: m ărirea duratei de rambursare de la 1 la 3 ani, acordarea unor credite cu
dobândă avantajoas ăúi pentru înfiin Ġarea sau dezvoltarea unit ăĠilor cooperatiste, cu obligativitatea acestora de a
menĠine persoanele angajate cel pu Ġin trei ani;
xmărirea perioadei de subveni Ġonare a salariilor pentru absolven Ġi de la o perioad ă de 9 luni la o perioad ă de 12 luni, cu
un grad de acoperire de 70% din salariul de baz ă net la data angaj ării, cu condi Ġia de a-i men Ġine în activitate cel pu Ġin
3 ani;
xacordarea de pl ăĠi compensatorii persoanelor ale c ăror contracte individuale de munc ă vor fi desf ăcute ca urmare a
concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare, în vederea stimul ării
iniĠiativelor antreprenoriale;
xa fost depus la Parlament proiectul Legii de Organizare a Agen Ġiei NaĠionale de Ocupare úi Formare Profesional ă,
instituĠie publicăautonomă, ce urmeaz ă a fi condus ă de un consiliu de administra Ġie tripartit, úi care va organiza úi
coordona – la nivel na Ġionalúi local – activitatea de ocupare úi formare a for Ġei de munc ă.
xS-au constituit Comitete Jude Ġeneúi Comitetul Na Ġional de Coordonare a M ăsurilor Active pentru Combaterea
ùomajului, cu rol consultativ în aplicarea politicilor de m ăsuri active.
xElaborarea unui program regional de combatere a úomajului incluzând o serie de m ăsuri active printre care: sprijinul
financiar pentru crearea de noi locuri de munc ă în domeniul public, consiliere în demararea unor activit ăĠi pe cont
propriu, consilierea întreprinderilor mici úi mijlocii pentru întocmirea unui plan de afaceri, servicii pentru planificarea
úi dezvoltarea economiei locale, incubatoare de afaceri, job-cluburi, centre de informare úi documentare privind pia Ġa
muncii, etc. Un program special de acest tip a luat na útereúi în zona Valea Jiului, ca urmare a disponibiliz ărilor din
domeniul mineritului.
Sursa datelor: MMPS
11

Pentru Programul de M ăsuri Active pentru Combaterea ùomajului (PAEM) , component ă a programului
PHARE pentru For Ġă de Muncã úi Dezvoltare Socialã anul 1997 a reprezentat anul terminal. Programul a fost
administrat în România de FIMAN. Timp de trei ani prin acest program au fost finan Ġateúi coordonate
proiecte de mãsuri locale adresate atât persoanelor aflate în c ăutarea unui loc de muncã úi cât celor interesa Ġi
sau implica Ġi în promovarea úi dezvoltarea spiritului antreprenor ial. Activitatea PAEM în România s-a
desfăúurat în jurul a dou ă idei de ordine: parteneriatul úi descentralizarea. În ce prive úte parteneriatul este de
reĠinut antrenarea în structurile PAEM, la diferitele lor nivele, a reprezentan Ġilor Ministerului Muncii úi
ProtecĠiei Sociale, a Ministerului Educa Ġieiúi ÎnvăĠământului, a sindicat elor, a patronatului úi – nu în ultimul
rând – a autorit ăĠilor locale în m ăsură să sprijine punerea în practicã a proiectelor de m ăsuri active. O alt ă
condiĠie pentru implementarea proiectelor a fost aceea a ini Ġiativei úi participării locale (inclusiv sub aspect
financiar), considerând cã astfel se poate r ăspunde mai bine specificului úi necesita Ġilor comunitarii. Dat fiind
puternicul accent pus pe ini Ġiativa local ă, programele dezvoltate au fost foarte variate; ele au acoperit proiecte
de infomare, consultantã úi mediere, reconversie úi orientare profesionalã în meserii cerute pe pia Ġa muncii
locale sau dezvoltarea unor servicii necesare, dar deficitare în zonã, precum úi suport pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial. O alt ă caracteristic ă a programelor a fost focalizarea lor pe grupuri Ġintă, formate din
acele segmente ale popula Ġiei preponderent expuse riscului de a r ămâne în afara pie Ġei muncii. Un obiectiv
mai puĠin clar definit a fost acela de a încuraja dezvoltarea capacit ătilor institu Ġionale, care sã continue
aplicarea programelor de mãsuri active úi după încetarea finan Ġării PHARE. Puternicele particularit ăĠi zonale
exprimate prin varietatea proiectelor au condus la o atitudine reticentã vis-a-vis de implementarea lor
generalizatã, indiferent de performantel e pe care le-au înregistrat la ni vel local. În anul bilan Ġului Programul
PAEM a num ărat aproape 60 de centre locale, în a c ăror funcĠionare s-au implicat activ mai bine de 2000 de
persoane, prin intermediul c ărora au primit asistentã peste 30000 de úomeri. Este de men Ġionat cã nu toate
proiectele au func Ġionat la aceea úi parametri de eficient ã, nu toate s-au putut sus Ġine după încetarea sprijinului
financiar PHARE, nu întotdeauna grupurile Ġintă au fost clar definite úi nu întotdeauna odat ă definite ele au
fost urmărite întocmai. Implementarea aceluia úi tip de m ăsură a produs parametrii de eficientã diferi Ġi în
funcĠie gradul sau de oportunitate într-un anume context economic úi social, de nivelul de performantã al
proiectului úi -nu în ultimul rând- de cursivitatea dialogului între partenerii responsabili cu implementarea lui.
Pe ansamblu, experien Ġa PAEM a dovedit existenta capacit ăĠilor locale de a proiecta úi pune în practicã
mãsuri active eficiente de suport a for Ġei de muncã în replicã la fluctua Ġiile pieĠei muncii.
ICCV
xSistemul de asigur ărilor de sănătate
O componenta noua a sistemului de ocrotire a s ănătate o constituie asigurările de
sănătate. Acest sistem a fost adoptat abia în 1997 (Legea nr.145/1997), moment în care
sistemul de s ănătate public ajunsese deja în pragul colapsului.
Sistemul de asigur ări de sănătate aduce cu sine o schimbare a modalit ăĠii de
finanĠare a serviciilor de s ănătate, prin introducerea unui sistem de colectare a fondurilor, la
nivel local, înlocuind astfel sistemul mai rigid al finan Ġării de la bugetul de stat. Flexibilizarea
sistemului de finan Ġare a serviciilor de s ănătate duce, în principiu, atât la o cre útere a calit ăĠii
actului medical dar úi la posibilitatea dezvolt ării unui sistem privat de servicii medicale,
accesibil întregii popula Ġii.
Trecerea unor cheltuieli legate de s ănătate, de la bugetul de stat, la un fond cu
destinaĠie special ă, fondul pentru s ănătate, poate face acceptabila – intr-o oarecare m ăsura – o
creútere a contribu Ġiilor popula Ġiei pentru sistemul de s ănătate. Se poate presupune ca
populaĠia este mai degrab ă dispusă să contribuie la un fond având o destina Ġie clară decât la
bugetul de stat. În noul sistem fiecare persoana pl ăteúte din venitul total lunar un procent de
5% pentru fondul de s ănătate (procent dedus din impozit), iar angajatorul pl ăteúte 5% din
fondul de salarii.
Asigurările de sănătate nu pot reprezenta îns ă o soluĠie adecvata la criza în care se afl ă
sistemul sanitar public. Lipsa acuta de fonduri pentru între Ġinere a sistemului public de
asistenĠă medicală este agravat ăúi de degradarea tot mai accentuate a dot ărilor medicale,
necesitând investii serioase. Aceast ă situaĠie de criz ă, caracterizat ă prin lipsa fondurilor
12

necesare pentru îngrijirile minime în spitale úi dispensare, pentru aparatur ăúi medicamente,
îúi găseúte de asemenea expresia în diferi Ġii indicatori ai s ănătăĠii colectivit ăĠii ca de exemplu:
rata mortalit ăĠii materne (de úi a scăzut faĠă de 1990, a r ămas la cote foarte ridicate: 41,1 la
100.000 de n ăscuĠi vii în 1996), procentul de decese evitabile, estimat pe întreaga perioada
1989-1995 la 13-15% din totalul deceselor , etc.
Asigurările de sănătate nu pot, cel pu Ġin pe termen scurt úi mediu, rezolva problema
precarităĠii sistemului sanitar. În ciuda fondurilor asigur ărilor de s ănătate, se estimeaz ă
necesitatea cre úterii cheltuielilor de la bugetul de stat, în special pentru acoperirea unor
investiĠii absolut necesare în serviciile de s ănătate fundamentale, dar úi pentru finan Ġarea unor
programe de interes na Ġional în domeniul medicinei preventive úi a asisten Ġei primare.
Câteva dintre problemele cu care este de a úteptat să se confrunte, cel pu Ġin pe
termen scurt, sistemul de asigur ări medicale:
xLegea asigur ărilor de sănătate prevede centralizarea a 7% din fondurile local colectate la
Casa Na Ġională de Asigur ări, cu scopul de a reduce inegalit ăĠile regionale, date de
diferenĠele între nevoi úi venituri. Este îns ă discutabil dac ă acest procent, de 7% este
suficient pentru reducerea acestor disparit ăĠi, în contextul în care îns ăúi modalitatea de
operaĠionalizare a acestor disparit ăĠi nu este înc ă rezolvată.
xÎn ceea ce prive útesistemul doctorului de familie, acesta pare a nu putea s ă rezolve efectiv
– în viitorul apropiat – problema c ăreia îi este adresat. În primul rând datorit ă numărului
insuficient de medici de familie (se estimeaz ă un optim de aproximativ 2000 de persoane
la un doctor de familie; num ărul generali útilor în momentul de fa Ġă nu poate s ă acopere
însă aceasta cerere). În al doilea rând datorit ă repartiĠiei actuale a acestora în teritoriu,
neadecvat ă din perspectiva unui astfel de sistem de supraveghere medical ă. RepartiĠia
doctorilor în teritoriu a urmat, pân ă în prezent, o alt ă logică, astfel încât procesul de re-
distribuire a doctorilor de familie în teritoriu reprezint ă o problem ă ce se va rezolva în
timp, lăsând în prezent, o serie de probleme nerezolvate. O a treia problem ă este, în sfâr úit,
legată de preg ătirea medicilor de familie în vederea unei asisten Ġe generale úi
comprehensive a pacien Ġilor, pregătirea acestora fiind, din nou, un proces de durat ă.
xAjutorul social bazat pe testarea mijloacelor financiare
O altă component ă nouă a sistemului de protec Ġie socială, de data aceasta de tip non-
contributiv, bazat ă pe principiul solidarit ăĠii sociale, este sistemul de ajutor social bazat pe
testarea mijloacelor . Acest sistem de asisten Ġă socială, de tip rezidualist, a fost adoptat în
1995 (legea 67/1995). Suportul politic pentru un astfel de sistem nu a fost niciodat ă prea
mare, iar presiunile de men Ġinere/ sus Ġinere a acestuia, din partea popula Ġiei, practic nu au
existat.
Sistemul, a úa cum a fost conceput din punct de vedere legislativ, pune accentul pe o
formă pasivă de suport – pe termen nelimitat – a celor mai s ăraci dintre s ăraci. Constituit ca
un drept social, ajutorul social, p ărea a fi un bun sistem de protec Ġie pentru cei afla Ġi în
nevoie, prin gradul sau teoretic înalt de focalizare. Costurile sale, atât din punct de vedere administrativ cât úi din punctul de vedere al pierderilor în sistem (pl ăĠi în exces úi
neacoperirea efectiv ă a celor eligibili), s-au dovedit a fi cu mult mai mari decât beneficiile
sale.ùi aceasta, din dou ă motive. Pe de-o parte datorit ă dificultăĠii de elaborarea a unor
criterii clare úi neambigue de acordare a beneficiilor, cât úi datorită inexistentei unei legisla Ġii
valide care s ă reglementeze obligativitatea pl ăĠii acestora de la bugetele locale. Pe de alt ă
parte, datorit ă veniturilor popula Ġiei, adesea fluctuante, unele provenind chiar din economia
subterană, a căror evaluare este dificil ă, chiar
úi în condi Ġiile unui sistem administrativ
adecvat.
13

Dacă în primele patru luni de aplicare a legii ajutoarele sociale s-au pl ătit de la bugetul
de stat, începând cu 1996 plata acestora a fost trecut ă în sarcina bugetelor locale. În lipsa unor
reglementari care s ă oblige plata acestor beneficii, úi pe fondul unei neîncrederi úi lipsei de
legitimitate a unui sistem de suport pasiv (o popula Ġie săraca nedispus ă să plătească pentru o
populaĠieúi mai săraca), sistemul de ajutor social a devenit rapid ineficient. În 1997, unele
administra Ġii locale au hot ărât chiar sistarea acestor beneficii úi alocarea fondurilor destinate
asistenĠei sociale altor programe, de interes mai larg, comunitar. Mul Ġi dintre primarii care nu
au sistat beneficiile, le-au condi Ġionat totu úi de prestarea unor munci social utile, chiar úi în
pofida reglementarilor legale, ce nu stipulau obligativitatea acestora.
Ca o consecin Ġă, atât eficacitatea cât úi eficienĠa acestui sistem, s-au dovedit a fi
deosebit de modeste. Popula ĠiaĠintă nu putea fi protejat ă efectiv de un beneficiu acordat mai
degrabă ocazional.
xAlocaĠii familiale
Diferitele prestaĠiiúi măsuri de protec Ġie pentru familie au cunoscut, începând cu
1990, un declin constant, pân ă în 1997. De úi în 1993 aloca Ġia pentru copii devine un drept
universal al tuturor copiilor, nivelul acesteia cunoa úte o permanent ă scădere în termeni reali.
Acordarea acesteia a fost totu úi condiĠionată, pentru copiii de vârst ăúcolară, de participarea
úcolară. Aceasta condi Ġionare a avut atât efecte pozitive asupra ratei de participare úcolară cât
úi efecte negative, ducând la neîncasarea acesteia tocmai de acele familii, în majoritatea lor
săraceúi cu mulĠi copii, în care abandonul úcolar este o practic ă frecventă.
În 1997 valoarea alocaĠiei pentru copii a crescut în termeni reali, f ără însă a ajunge la
nivelul din 1989. În acela úi timp a fost introdus un nou tip de ajutor familial : alocaĠia
suplimentar ă pentru familiile cu doi sau mai mul Ġi copii (Legea 119/1997). O nou ă
facilitate o reprezint ăúi Legea 120/1997, de m ărire a perioadei concediului pl ătit pentru
îngrijirea copilului, de la un an, la doi ani, op Ġional pentru oricare dintre p ărinĠi.
xPolitica de locuire
O problem ă a sistemului de protec Ġie socială se referă la lipsa unei politici coerente
în domeniul locuirii . Practic, dup ă 1989, nu se poate vorbi de o politic ă de locuire. Acest fapt
afectează în special familiile tinere.
Construc Ġia de locuin Ġe sociale a fost marginal ă în aceast ă perioadă, investiĠiile în
acest domeniu cunoscând o u úoară creútere începând 1994: 1260 locuin Ġe sociale în 1994,
1414 în 1995 úi 3910 în 1996 (Raportul Guvernului: România 1993-1996) .
Rolul statului úi al autorit ăĠilor locale în rezolvarea problemelor de locuire este
fundamental. Într-o asemenea perioad ă rolul statului în acest domeniu ar trebui s ă fie: 1) de
stabilire a necesarului de locuin Ġe,úi de identificare a grupurilor sociale în nevoie precum úi a
zonelor socio-geografice unde aceast ă problemă este critic ă; 2) de implicare în construc Ġia de
locuinĠe sociale úi de dezvoltare de programe zonale în vederea amelior ării condiĠiilor de
locuire; 3) de atragere a agen Ġilor economici în construc Ġia de locuin Ġe prin sprijinirea lor prin
reduceri de taxe úi impozite, etc.; 4) de sprijinire a autorit ăĠilor locale prin resurse de la
bugetul de stat, suport tehnic úi profesional, în vederea implic ării acestora în rezolvarea
problemelor de locuire pe plan local; 5) de încurajare a construc Ġiei de locuin Ġe prin acordarea
de credite avantajoase.
14

2. E VOLUğIA CAPACIT ĂğILOR INSTITU ğIONALE ùI ORGANIZA ğIONALE ALE STATULUI
Dacă unele componente ale politicilor sociale nu au necesitat o schimbare radical ă a
capacităĠilor institu Ġional-organiza Ġionale ale administra Ġiei de stat, la diferitele ei nivele – atât
central cât úi local, cum este cazul sistemului de pensii, altele s-au dovedit a fi deosebit de
afectate de lipsa unor structuri administrative adecvate noii realit ăĠi sociale úi noului cadru
legislativ.
Acest lucru a devenit evident în special în domenii care presupuneau, pe lâng ă o
structură unitară de acordare a unor beneficii categoriale, úi o serie de programe active úi de
servicii sociale . Este vorba deci de acele domenii ce presupun crearea de noi institu Ġii sociale.
InstituĠionalizarea anumitor forme de protec Ġie socială nu se rezum ă numai la cadrul
legislativ; acest proces presupune úi constituirea unor sisteme organiza Ġionale complexe,
inclusiv aspecte atitudinale úi comportamentale, a unor norme úi strategii sociale de adaptare
la noile realit ăĠi sociale.
În cazul programelor active de reintegrare pe pia Ġa muncii a úomerilor , cauzele
unei eficiente modeste, la nivel organiza Ġional-administrativ sunt multiple. În primul rând o
prospectare neadecvat ă a cerinĠelor actuale úi viitoare ale pie Ġei forĠei de munc ă.ùi ca o
consecinĠă, o slabă relaĠionare a cursurilor de recalificare cu cerin Ġele efective ale pie Ġei.
Apare astfel fenomenul de raritate úi la nivelul cursurilor de recalificare, ceea ce duce la o
‘concuren Ġă’ adesea neloial ă pentru participarea la cursurile intr-adev ăr cerute pe pia Ġa
muncii. În al doilea rând , o slabă motivare úi stimulare a particip ăriiúomerilor. În al treilea
rând, lipsa unor programe de creare de locuri de munc ă, atât în sectorul economic propriu-zis,
câtúi în domenii de interes public.
CapacităĠile institu Ġionaleúi organiza Ġionale sc ăzute ale administra Ġiei publice se
remarcăúi în domeniul asistenĠei sociale . Daca înainte de 1989 asisten Ġa socială avea un
caracter mai mult ocazional, dup ă 1989 cererea de asisten Ġă socială devine din ce în ce mai
mare. Introducerea sistemului de ajutor social bazat pe testarea mijloacelor duce la o evident ă
suprasolicitare a administra Ġiilor locale, nestructurate astfel încât s ă îndeplineasc ăúi aceste
funcĠii de furnizori de servicii de asisten Ġă socială.
Dacă înainte de 1989 majoritatea func Ġiilor de protec Ġie social ă reveneau
întreprinderilor, administra Ġiile publice locale úi centrale având atribu Ġii mai restrânse, dup ă
1990 întreprinderea dispare practic ca furnizor de servicii úi prestaĠii sociale, fiind înlocuit ă –
aproape în totalitate – de administra Ġiile publice locale.
Acest transfer al func Ġiilor de protec Ġie socială conduce la unele probleme structurale
cu care se confrunta înc ă sistemul de asisten Ġă socială:
xlipsa unui sistem coerent de servicii de asisten Ġă socială, care să dubleze asisten Ġa socială
administrat ă birocratic;
xlipsa unei delimit ări efective a responsabilit ăĠilorúi competentelor atât la nivel decizional
câtúi acĠional a func Ġionarului public din administra Ġiile locale în raport cu sistemul expert,
asistenĠii sociali profesioni úti, în furnizarea anumitor servicii de asisten Ġă socială. Această
ambiguitate structural ă a sistemului administra Ġiei publice poate avea consecin Ġe negative
asupra eficien Ġei oricărui program sau sistem de asisten Ġă socială, ducând la contopirea a
două sisteme principial distincte: de acordare de beneficii sociale pe criterii administrativ-
birocratice úi de prestare de servicii de asisten Ġă socială.
15

xlipsa unor mecanisme efective de coordonare úi control a activit ăĠilor de protec Ġie socială
între nivelele locale, regionale úi centrale duce la adoptarea, de c ătre administra Ġiile locale,
a unor strategii proprii de adaptare. Astfel cre úte semnificativ gradul de arbitrar úi discreĠie
la nivelul administra Ġiilor locale, nu numai în ceea ce prive úte modul de aplicare a
anumitor acte úi norme legislative, dar úi în ceea ce prive úte orientarea fondurilor proprii úi
iniĠierea diferitelor programe cu caracter social. O astfel de incoeren Ġă structural ă la nivel
organizaĠional duce nu numai la cre úterea ineficien Ġei unor programe de asisten Ġă socială,
darúi la inegalit ăĠiúi disparităĠi între diferitele comune, ora úe, judeĠeúi regiuni ale Ġării în
ceea ce prive úte protecĠia efectivă a populaĠiei.
Încercări de îmbun ătăĠire a activit ăĠilor pe plan local au existat înc ă de la începutul
perioadei de tranzi Ġie. IniĠierea unor structuri de cooperare între diferitele agen Ġii
guvernamentale dar úi între diferitele nivele administrative – regional/local/na Ġional,
descentralizarea administra Ġiilor publice, angajarea de asisten Ġi sociali în cadrul
administra Ġiilor publice locale – reprezint ă paúi importan Ġi în procesul de adecvare a
structurilor institu Ġionaleúi organiza Ġionale ale statului la noile realit ăĠi sociale. Din p ăcate
aceste încerc ări, care au dus la acumularea unei impresionante experien Ġe sociale, de úi
necesare, nu sunt înc ă suficiente pentru a constitui o baz ă pentru ac Ġiunile de suport activ ale
statului în domeniul protec Ġiei sociale.
Revigorarea institu Ġiilor publice – prin introducerea unor reguli úi norme efective úi
adecvate de ac Ġiuneúi comportament, cu scopul de a minimiza ac Ġiunileúi deciziile arbitrare
úi corupĠia – este un factor esen Ġial în cre úterea eficientei oric ărui program social de suport
activ a indivizilor úi comunit ăĠilor.
3. D INAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE SOCIALE ùI A TRANSFERURILOR SOCIALE DIRECTE
a. Cheltuielile publice sociale
Dinamica cheltuielilor publice sociale este un bun indicator nu numai al efortului unei
tari în domeniul protec Ġiei sociale, dar pentru orientarea global ă a politicilor sociale – accente,
mod de abordare a problemelor de protec Ġie socială, alegeri în favoarea unei strategii sau a
alteia.
Tabel 2.5 Cheltuielile publice sociale ca procent din PIB
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Cheltuieli publice sociale totale, din
care:16.6 17 16.5 15.2 15.5 16 15.7 15.9
A. Sănătate 2.9 3.3 3.3 2.7 3.1 2.9 2.8 2.6
B. Educa Ġie, învăĠământ 3 3.6 3.6 3.2 3.1 3.4 3.6 3.3
C. Securitate sociala, din care: 10.7 10.1 9.6 9.3 9.3 9.7 9.3 10
1. transferuri monetare directe: 10.7 9 9 8.9 8.8 9 8.6 8.4
– Pensii 6.5 6 6.4 6.5 6.5 6.9 6.9 5.6
-ùomaj 0 0.3 0.7 0.8 0.9 0.8 0.6 1
– AlocaĠii familiale 3.8 1.9 1.3 1 1 0.8 0.7 1.2
– Ajutor social1- 0.03 0.1 0.1 0.03 0.1 0.1 0.1
– Asistenta sociala – transferuri în bani20.35 0.8 0.5 0.5 0.4 0.4 0.3 0.5
2. Transferuri indirecte: 0.02 1.1 0.6 0.4 0.5 0.7 0.7 1.6
– ProtecĠie socială – servicii30.02 0.5 0.1 0.2 0.2 0.4 0.4
– alte cheltuieli sociale40 0.6 0.5 0.2 0.3 0.3 0.3
Note :
1 –în categoria ajutorului social intr ă atât pensiile de ajutor social, a c ăror număr a scăzut puternic începând cu 1994 (legea
fiind abrogat ă în 1977), cât úi ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor (adoptat în 1995).
2- Ajutoare speciale, ocazionale, indemniza Ġii de naútere, indemniza Ġii pentru incapacit ăĠi temporare de munc ă, ajutoare
decese, proteze, etc.
16

3 – Servicii de asisten Ġă socială, servicii publice dezcentralizate, C ămine bătrâniúi pensionari, centre primire minori,
tratamente balneare
4- reduceri, gratuit ăĠi, compensa Ġii
Sursa datelor: CNS
2.9310.70.02
3.33.691.1
3.33.690.6
2.73.28.90.4
3.13.18.80.5
2.93.490.7
2.83.68.60.7
2.63.38.41.6
02468101214161820
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Cheltuielile publice sociale ca procent din PIB
Sursa datelor: CNS
Securitate sociala –
transferuri indirecte(servicii, reduceri,
gratuitati, compensatii)
Securitate sociala –
transferuri banesti
directe (pensii,ajutor:alocatie somaj,
asistenta sociala)
Invatamant
Sanatate
La începutul perioadei de tranzi Ġie România se confrunta cu o situa Ġie financiar ă
dificilă, în ceea ce prive úte cheltuielile bugetare pentru protec Ġia socială.Pe de-o parte,
serviciile sociale fundamentale – învăĠământul úi sănătate – ajunseser ă în 1989 la un grad
ridicat de degradare úi precaritate. Efortul financiar de a men Ġine aceste servicii în forma lor
existentă, cât úi costurile de aducere a acestora la un nivel acceptabil erau deosebit de ridicate.
Serviciile de asisten Ġă socială erau practic inexistente.
Pe de alt ă parte, cheltuielile publice sociale ale României, ca procent din PIB, la
începutul perioadei de tranzi Ġie, erau cu mult mai mici decât cele ale celorlalte Ġări în
tranziĠie. Un procent de 14,4% din PIB plasa România sub media Ġărilor în tranzi Ġie. Cu toate
acestea cre úterea cheltuielilor sociale publice ale României a fost cu mult mai redus ă decât
cea a celorlalte Ġări în tranzi Ġie
Deúi după 1989 cheltuielile publice sociale ale României au început s ă crească, nu
numai ritmul acestei cre úteriúi nivelul efortului de protec Ġie socială în raport cu PIB-ul s-au
dovedit a fi modeste, dar úi semnifica Ġia reală a acestor cheltuieli: pe fondul unei sc ăderi
rapide în termeni reali ai PIB-ului, cheltuielile publice sociale nu au fost practic de natur ă a se
menĠine, în termeni reali, nici m ăcar la nivelul anului 1989.
Chiarúi în termeni relativi la PIB, cre úterea cea mai mare s-a realizat la nivelul anului
1991 (o cre útere procentual ă de 2.8%), urmând apoi o sc ădere până în 1993, urmat ă de o
creútere lentă. În 1997 procentul cheltuielilor publice sociale din se afla sub nivelul celui din
1991. O astfel de evolu Ġie este mai degrab ă netipică pentru spa Ġiul central úi est european.
Majoritatea Ġărilor în tranzi Ġie, inclusiv tarile din CSI men Ġin, după 1992, efortul constant de
creútere a cheltuielilor de protec Ġie socială.
O altă caracteristica distinctiva a politicii sociale romane úti o reprezint ă evoluĠia
cheltuielilor bugetare pentru servicii publice în raport cu cele destinate transferurilor directe către popula Ġie. Dacă toate Ġările foste comuniste tind s ă crească cu preponderen Ġă
17

efortul în domeniul transferurilor directe c ătre popula Ġie, România î úi canalizeaz ă cu
preponderen Ġă efortul de cre útere a cheltuielilor publice în sfera serviciilor publice
fundamentale – s ănătateúi educaĠie. Aceasta cre útere a cheltuielilor sociale în sfera serviciilor
publice nu a fost îns ă de natură a rezolva criza din ce în ce mai accentuat ăúi problemele din
ce în ce mai acute cu care se confrunt ă aceste sisteme, ci cel mult de men Ġinere în func Ġiune a
acestora. Acesta este cazul serviciilor de s ănătate, unde cre úterea cheltuielilor publice a fost
mai scăzuta în raport cu cre úterea acestora în domeniul înv ăĠământului úi educaĠiei. În schimb,
cheltuielile destinate transferurilor directe încep s ă scadă începând cu 1991 – atât în termeni
reali cât úi în procent fa Ġă de PIB -, în ciuda cre úterii numărului de úomeri, scăderii num ărului
de salaria Ġi, creúterii num ărului de pensionari. Cea mai abrupta sc ădere o înregistreaz ă
alocaĠiile pentru copii.
b. Transferuri sociale monetare
Tabel 2.6 Dinamica diferitelor venituri úi transferuri sociale (1989 = 100)
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Salariul minim net 95.1 80.7 52.5 36.2 33.4 33.8 35.5 26.5
Salariul mediu net 104.5 84.9 74.1 61.6 61.7 69.1 75.5 59.8
AlocaĠia de stat pentru copii 97.8 59.1 38.4 29.0 25 28.6 28.6 42.2
Pensie asigur ări sociale stat (f ără
agricultori)107.3 83.2 70 60.8 58.2 63.1 65.5 51.6
Pensie de asigur ări sociale pentru
agricultori180.7 74.4 40.2 48 64.2 65.2 74.2 77.4
Pensie pentru beneficiari ajutor social 114.5 94.7 88.8 71.9 68.4 73.6 76 60.4
Pensie IOVR 117.1 128.9 107.8 89.2 83.4 91.3 96.1 84.7
Ajutorúomaj*)100 60 47.3 60.7 57.6 61.8 63.5
AlocaĠie sprijin*)100 67.3 60.1 87.6 81.1 61.4
Ajutor social* ,1)100 81.5 52.1
*) – în preturi 1991, respectiv 1992 úi 1995 în cazul ajutorului social
1)- ajutorul social corespunde unei familii formate dintr-o persoana
18

Sursa datelor: CNS
Dinamica diferitelor venituri si transferuri sociale (1989=100)
Sursa datelor: CNS
020406080100120140160180200
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Salariul minim net
Salariul mediu net
Alocatia de stat pentru copii
Pensie asigurari sociale stat
(fara agricultori)
Pensie de asigurari socialepentru agricultori
Ajutor somaj
Alocatie sprijin
Ajutor social
Majoritatea veniturilor popula Ġiei – atât din munc ă cât úi din transferuri sociale, au
cunoscut o cre útere, la începutul perioadei de tranzi Ġie, în special în 1990, prezentând ulterior
o constant ă erodare fa Ġă de nivelul acestora din 1989. Anul cel mai dramatic al sc ăderii reale a
tuturor veniturilor pare a fi fost 1994. De úi la nivelul anilor 1995 úi 1996 se înregistreaz ă o
uúoară creútere a acestora, în raport cu 1994, nivelul lor nu dep ăúeúte pe cel al anilor
1992/1993. Anul 1997, din datele estimative disponibile, arat ă o nouă erodare a acestora,
chiar sub nivelul anului 1994, în special a pensiilor din sistemul de asigur ări de stat (mai pu Ġin
agricultorii) úi salariului mediu net. Salariul minim net pe economie cunoa úte o scădere
constanta pe întreaga perioad ă a tranziĠiei, ajungând, la nivelul lui martie 1997 la 26,5% din
valoarea sa real ă din 1989.
Deúicheltuielile destinate pensiilor au crescut, ca procent fa Ġă de PIB, în 1995/96
(scăzând în 1997 chiar sub nivelul anului 1990), aceast ă creútere a compensat cel mult
creúterea num ărului de pensionari, nu úi scăderea real ă a pensiilor.
Cu toate c ă pensiile de asigur ări de stat au cunoscut o erodare mai puternic ă decât
veniturile salariale, acestea s-au men Ġinut la un nivel mai crescut, în medie, fa Ġă de celelalte
transferuri sociale. Cu excep Ġia Poloniei, toate tarile aflate în tranzi Ġie cunosc aceea úi
dinamică a veniturilor din pensii.
2.7 Raportul intre pensia medie de asigur ări sociale (f ără agricultori) úi salariul mediu net
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
46.4 47.4 45 43.5 45.3 43.2 41.7 39.4 40
Sursa datelor : CNS
19

O altă particularitate a transferurilor din pensii în România o reprezint ăaplatizarea
distribuĠieiacestora. O erodare mai crescut ă a veniturilor din pensii o cunosc pensiile mai
mari, spre deosebire de cele mai mici a c ăror erodare este comparativ mai sc ăzută. Acest fapt
se datoreaz ă indexării, în câteva rânduri, a pensiilor cu un cuantum constant, ceea a dus la
aplatizarea distribu Ġiei pensiilor úi deci la sc ăderea diferen Ġelor dintre acestea.
Pe ansamblu, gospodăriile de pensionari sunt mai favorizate decât gospod ăriile de
salariaĠi.
Dacă atât în 1995 cât úi în 1996 num ărul de gospod ării de pensionari ce se plasa în
quintila 5 de venit era de aproximativ 2 ori mai mare decât num ărul celor din quintila 1, în
cazul gospod ăriilor de úomeri, dar úi de salaria Ġi raportul se inverseaz ă. În 1995 num ărul de
gospodării de salaria Ġi din cele dou ă quintile extreme era aproximativ egal, în timp ce în 1996
numărul celor afla Ġi în quintila 1 de venit cre úte, aceste gospod ării fiind de 1.2 ori mai multe
decât cele din quintila 5.
Tabelul 2.8 Raportul intre num ărul de gospodarii în quintila 1 de venit úi numărul de gospodarii în quintila 5 de venit
Gospodarii de pensionari Gospodarii de salariati Gospodarii de someri
1995 0.5 1 9.3
1996 0.5 1.2 10.5
Sursa datelor : AIG – CNS
Ajutorul de úomaj
Nivelul ajutorului de úomaj a cunoscut o erodare mai rapida decât a salariului pe care
îl înlocuie úte.
Ajutorul mediu de somaj, respectiv alocatia de sprijin, ca procent din salariul
mediu net
Sursa datelor: CNS, Anuar Statistic
42.9
29.6
2835.8
30.229.539.1
20
16.114.418.6
15.7 15.3
05101520253035404550
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Ajutorul de somaj
Alocatia de sprijin
20

Până în 1996, sc ăderea ajutorului de úomaj, ca raport fa Ġă de salariul mediu, este mult
mai pronun Ġată decât scăderea raportului între pensie úi salariul mediu net.
În 1995 ajutorul de úomaj scade sub salariul minim net pe economie, în condi Ġiile în
care acesta ajunsese în 1996 la 33% din valoarea sa real ă faĠă de 1989.
AlocaĠiile familiale cunosc cea mai dramatic ă erodarea dintre toate transferurile
sociale. Aloca Ġia pentru copii, practic singura form ă de ajutor familial pentru familiile cu
copii până în 1997, a sc ăzut dramatic în termeni reali pân ă în 1997. Aceast ă scădere a avut loc
în paralel cu un alt fenomen care a afectat puternic bun ăstarea familiilor cu copii: eliminarea
subvenĠiilorúi gratuităĠilor la o serie de produse de baz ăúi servicii fundamentale
Ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor. Acest beneficiu scade la nivelul
anului 1996 în raport cu salariul mediu net dar úi cu salariul minim. Dar chiar úi în aceste
condiĠii, atât la nivelul anului 1995 cât úi 1996, valoarea sa în termeni absolu Ġi, pentru o
familie format ă dintr-o singur ă persoană, este mai mare decât aloca Ġia de sprijin oferit ă în caz
deúomaj. În aceea úi situaĠie se aflăúi pensiile de asigur ări de stat pentru agricultori, care
reprezintă practic mai pu Ġin de jum ătate din cuantumul ajutorului social fixat pentru familiile
formate dintr-o persoan ă.ùi aceasta Ġinând cont de faptul c ă acest beneficiu se plaseaz ă sub
limita de subzisten Ġă pentru o persoan ă (Zamfir C., Dimensiuni ale S ărăciei, 1995).
Necorelarea celorlalte beneficii cu ajutorul social îngreuneaz ăúi mai mult sistemul, úi aúa
depăúit în raport cu capacit ăĠile administrative dar úi cu posibilit ăĠile financiare de plat ă ale
bugetelor locale.
469.7
195.8
145.6 141.7
117.6
95.5 87.3
36.6
050100150200250300350400450500Ponderea diferitele surse de venit si transferuri sociale in raport cu ajutorul
social pentru o familie formata dintr-o persoana (%) – 1995
Sursa datelo: Anuarul Statistic 1996
Salariul mediu net
Pensia medie de asigurari sociale
(fara agricultori)
Salariul minim net
Ajutorul de somaj mediu
Pensia medie IOVR
Pensia medie de ajutor social
Alocatia de sprijin
Pensia medie de asigurari pentruagricultori
Potrivit datelor AIG, în 1996, fata de 1995, veniturile medii pe persoan ă arată o
creútere reală semnificativ ă. Această creútere se datoreaz ă însă în principal cre úterii
consumului din resursele proprii ale gospod ăriei,úi mai puĠin a veniturilor b ăneúti. Veniturile
din presta Ġii de protec Ġie socială cresc mai mult decât cele din munc ă.
21

Datele par s ă indice o continuare a crizei standardului de via Ġă: în timp ce ponderea
veniturilor din munc ă – salariale dar úi din activit ăĠile pe cont propriu – scade, cre úte ponderea
transferurilor sociale úi a veniturilor din produc Ġia proprie.
Tabel 2.10 Venituri medii reale pe o persoana în 1996 în raport cu 1995 (%)
I. Venituri totale brute (A+B) 107
A. Venituri b ăneúti, din care: 102.5
– Salarii úi alte drepturi salariale 102.1
– Venituri din activit ăĠi pe cont propriu 90.4
– Venituri din vânz ări 110.7
– PrestaĠii de protec Ġie socială, din care: 105.3
– pensii de asigur ări sociale 112
– alocaĠii pentru copii 109.3
– burse pentru elevi, studen Ġi 92.2
– ajutoare úomaj, aloca Ġii sprijin 60.4
– ajutoare sociale 103.4
– ajutoare speciale handicapa Ġi 95.7
B. Contravaloarea consumului de produse din resursele proprii 118.6
II. Taxe úi impozite 101.3
III. Venituri totale nete (I – II) 107.8
Sursa datelor : CNS – AIG
În 1996 fa Ġă de 1995 pare s ă se înregistreze un revers al procesului de polarizare a
veniturilor: raportul dintre quintila 5 úi quintila 1 de venit este în descre útere la veniturile
totale, dar úi la veniturile salariale úi din activit ăĠi pe cont propriu. Ceea ce este mai pu Ġin
firesc este îns ă creúterea disparit ăĠilor transferurilor sociale în favoarea quintilei 5, adic ă a
segmentului cu consumul cel mai ridicat.
Tabel 2.11 Raportul dintre veniturile medii pe persoana din quintila 5 úi cele din quintila 1 de venit
1995 1996
I. Venituri totale brute (A+B) 3.5 3.3
A. Venituri b ăneúti, din care: 4.1 3.8
– Salarii úi alte drepturi salariale 3.7 3
– Venituri din activit ăĠi pe cont propriu 5 4
– Venituri din vânz ări 7.5 8.1
– PrestaĠii de protec Ġie socială, din care: 3.1 3.5
– pensii de asigur ări sociale 4.9 5.1
– alocaĠii pentru copii 0.4 0.4
– burse pentru elevi, studen Ġi 2.8 2.5
– ajutoare úomaj, aloca Ġii sprijin 0.3 0.3
– ajutoare sociale 0.4 0.8
– ajutoare speciale handicapa Ġi 0.7 0.9
B. Contravaloarea consumului de produse din resursele
proprii2.2 2.4
II. Taxe úi impozite 4.1 3.5
III. Venituri totale nete (I – II) 3.4 3.3
Nota: Gruparea gospod ăriilor pe quintile s-a f ăcut după cheltuielile medie de consum (în preturile lunii ianuarie) pe adult
echivalent (scala calorica CNS)
Sursa datelor : CNS – AIG
Coeficien Ġii de concentra Ġie, ca sunt m ăsuri ale inegalit ăĠii, indica concentra Ġia diferitelor surse de venit în
totalul veniturilor, reflectând ‘direc Ġia’ către care se îndreapt ă diferitele venituri: c ătre cei mai s ăraci respectiv c ătre cei
mai boga Ġi. Coeficien Ġii variază de la -1 la 1: o valoare negativ ă arată că intre respectiva surs ă de venit úi venitul total al
gospodăriei se stabile úte o corela Ġie inversă; o valoare mare a coeficientului de concentra Ġie, în termeni absolu Ġi indică un
transfer focalizat asupra grupului de venit mic (s ăraci) în cazul unor valori negative, respectiv asupra grupului cu venituri
mari, în cazul unei valori pozitive.
Coeficien Ġii de concentra Ġie reprezint ă deci buni indicatori ai focaliz ării transferurilor sociale.
xCoeficien Ġii de concentra Ġie a diferitelor transferuri sociale, în ven iturile nete totale, inclu siv autoconsum úi
22

contravaloarea unor venituri în natura 1995
Ajutor de úomaj – 41.1%
AlocaĠie de sprijin – 42.4%
Pensii de asigur ări sociale de stat, exclusiv agricultori – 36.7%
Pensii de asigur ări sociale pentru agricultori – 8.5%
Ajutoare pentru handicapa Ġi – 44.5%
AlocaĠii pentru copii – 18.7%
Asistenta sociala – 17.3%
Sursa datelor: AIG
Nota metodologica:
1. Coeficien Ġii de concentra Ġie au fost calcula Ġi utilizându-se o scal ă de echivalenta de 1( cap de gospod ărie)-0.8 (al doilea
adult) -0.6 (copii sub 18 ani); atât transferurile cât úi rangurile pretransfer au fost calculate utilizându-se scala de
echivalen Ġă;
2. Au fost calcula Ġi coeficien Ġii de concentra Ġie în veniturile totale nete ce includ úi autoconsumul, dar úi contravaloarea
transferurilor sociale în natura – produse, energie electrica, c ărbune etc.;
ICCV
Din analiza coeficien Ġilor de concentra Ġie a diferitelor transferuri sociale (ce reflect ă
practic gradul de focalizare al acestora în raport cu o popula Ġie mai săracă), putem deduce
următoarele:
xCele mai focalizate transferuri sociale sunt ajutoarele de úomajúi alocaĠiile de sprijin,
urmate de pensiile de asigur ări sociale de stat . Practic aceste transferuri sociale sunt
direcĠionate cu prec ădere către gospod ăriile cu venituri totale mici.
xDeúitransferurile sociale de tip contributiv nu sunt gândite s ă reducă inegalitatea, pensiile
de asigur ări de stat, datorita sistemului de indexare utilizat au favorizat mai degrab ă
grupurile cu venituri sc ăzute în raport cu grupurile cu venituri mai ridicate. Valoarea real ă
a pensiilor mici a sc ăzut semnificativ mai încet decât cea a pensiilor mai mari. Analizele
Băncii Mondiale atesta un grad ridicat de progresivitate a transferurilor de tip contributiv
(implicând úi un grad ridicat de focalizare asupra segmentelor s ărace) în toate Europa
Centralaúi de Est.
xAlocaĠia pentru copii este un transfer relativ bine focalizat asupra segmentelor cu venituri
mici. Acest fapt este sus Ġinutúi de către analiza segmentelor s ărace, ce relev ă o propor Ġie
mai mare a familiilor cu trei sau mai mul Ġi copii în componen Ġă. În ciuda poten Ġialului sau
relativ mare de focalizare, capacitatea sa real ă de a reduce inegalitatea este foarte limitate,
datorita erod ării constante a valorii sale reale pân ă în 1997.
xTransferurile de asisten Ġă socială par a fi cele mai prost focalizate, în ciuda scopului
acestora de a fi direc Ġionate către cei mai s ăraci dintre s ăraci (o focalizare chiar mai proast ă
decât în cazul aloca Ġiilor pentru copii). Acest lucru este valabil în special pentru beneficiile
ocazionale, acordate pân ă la adoptarea legii ajutorului social în 1995 (a úa cum indic ăaúi
analiza B ăncii Mondiale asupra s ăracei în România, 1996). Acest fapt se datoreaz ă lipsei
unui cadru legislativ bine definit úi a lipsei unei organiz ări coerente úi concertate a
serviciilor teritoriale, ce au permis pân ă în prezent un grad de discre Ġieúi arbitrar foarte
ridicat la nivel decizional.
4. EVOLUğIA SERVICIILOR SOCIALE
23

EducaĠia
Înainte de 1989 lipsa cronic ă a resurselor pentru men Ġinerea unui înv ăĠământ de
calitate la toate nivelurile educa Ġionale a transferat o serie de costuri asupra popula Ġiei, având
ca efect în principal accentuarea inegalit ăĠii de úanse în special în fa Ġa învăĠământului
superior, dar úi în fata înv ăĠământului secundar. Ca un complement la degradarea calit ăĠii
învăĠământului institu Ġional s-a produs o cre útere a presiunilor pentru dezvoltarea unui
supliment privat de înv ăĠământ, la care au acces în special copii familiilor cu venituri mari.
În plus, dup ă 1989 are loc o nou ă polarizare educa Ġională, de data aceasta úi mai
abruptă. Datorită costurilor din ce în ce mai ridicate asociate frecvent ării tuturor formelor de
învăĠământ (manuale, costuri de hran ă, etc.) dar úi a erodării valorii educa Ġiei formale pentru
anumite segmente ale economiei (comer Ġ, industrie etc.), rata de cuprindere úcolară scade în
primii ani ai tranzi Ġiei, în special la nivelul înv ăĠământului secundar. O excep Ġie o constituie
învăĠământul superior, unde se înregistreaz ă o creútere constanta a ratei brute de cuprindere.
Cea mai afectata zon ă este educaĠia preúcolară, datorită costurilor ce trebuie
suportate, aproape integral de c ătre familie. Procentul de frecventare a gr ădiniĠelor a scăzut de
la 83% în 1989 la 50.2% în 1994. Acest procent creste începând cu 1995 nedep ăúind însă
63% nici în 1997. Costurile ridicate ale acestor servicii úi calitatea lor nu întotdeauna
satisfăcătoare, cuplate cu o degradare continu ă a nivelului de trai a familiilor cu copii, în
special a celor cu mai mult de doi copii, duce la renun Ġarea masiv ă la aceste servicii. În plus,
apariĠia unor gr ădiniĠeúi creúe particulare, la pre Ġuri relativ ridicate fa Ġă de posibilit ăĠile
populaĠiei, duce în timp la adâncirea polariz ăriiúanselor între copiii proveni Ġi din familii cu
venituri mari úi cei din familii cu venituri mai modeste, între familiile cu unul-doi copii úi
familiile cu mai mul Ġi copii.
ÎnvăĠământul primar suferă practic cel mai pu Ġin în aceast ă perioadă de tranzi Ġie.
Deúi rata de cuprindere scade la 92.4% în 1992, acesta începe s ă crească odată cu 1993, ceea
ce coincide cu momentul condi Ġionării alocaĠiei pentru copii de participarea úcolară. În 1996
rata bruta de cuprindere în înv ăĠământul primar era de 99,1%, cunoscând în 1997 o u úoara
scădere de 1,6 puncte procentuale.
Gradul de alfabetizare , tradiĠional ridicat în România cre úte după 1989 ajungând în
1997 la 97% (pentru popula Ġia adultă). Gradul de alfabetizare a populaĠiei feminine este puĠin
mai scăzut decât cel al popula Ġiei totale adulte, aceasta diferen Ġă însă nefiind deosebit de
semnificativa, având în vedere faptul ca majoritatea popula Ġiei analfabete este practic foarte
îmbătrânită. Pe ansamblu îns ă, rata de cuprindere úcolară, la toate nivelele, este mai ridicat ă –
începând cu 1995 – pentru popula Ġia feminina.
ÎnvăĠământul gimnazial cunoaúteúi el o scădere a ratei de participare, ceva mai
abrupta decât cea la nivelul educa Ġiei primare, dar mai pu Ġin gravă decât la nivelul
învăĠământului secundar. Dup ă 1993/94 ratele de participare încep s ă crească, atingând abia
în 1997 nivelul anului 1990.
Cea mai dramatica sc ădere a ratei de participare úcolară se înregistreaz ă la nivelul
învăĠământului secundar : de la 90.7% în 1990 la 63.7% în 1993, cu o u úoară creútere de 5
puncte procentuale în 1997. Lipsa unui curriculum adecvat noilor cerin Ġe sociale úi
posibilităĠilor oferite de pia Ġa muncii, dar úi lipsa de resurse materiale fac ca aproximativ un
sfert dintre tinerii de 15-18 ani s ă iasă din sistemul de înv ăĠământ. De úi numărul de elevi
înscriúi în licee úi scoli profesionale era în 1994 de peste patru ori mai mare decât cel al
studenĠilor, cheltuielile pentru un elev de liceu sau scoal ă profesional ă erau, în medie, de trei
oriúi jumătate mai mici decât pentru un student .
ÎnvăĠământul superior a cunoscut o cre útere important ă după 1989. Rata de
cuprindere cre úte de la 10,6% la peste 20% în 1993. Num ărul unităĠilor de înv ăĠământ
24

superior particulare creste úi el astfel ca în 1997 30,7% dintre studen Ġi sunt cuprin úi în forme
de învăĠământ superior particular. Cheltuielile pentru înv ăĠământul superior cresc constant, ca
pondere în totalul cheltuielilor publice pentru înv ăĠământ, în 1996 ponderea acestora
dublându-se fa Ġă de 1990. De úi numărul burselor de studiu – atât de merit cât úi cele sociale –
au crescut dup ă 1989 atât la nivelul înv ăĠământului secundar cât úi superior, propor Ġia celor
acordate elevilor este mult mai mic ă decât cea acordat ă studenĠilor.
Dacăcheltuielile de la bugetul de stat destinate înv ăĠământul primar pot fi considerat
ca fiind mai bine focalizate în raport cu familiile cu venituri foarte sc ăzute, cele destinate
învăĠământului secundar sunt neutre în raport cu acestea iar cele destinate înv ăĠământului
superior tind s ă favorizeze mai degrab ă grupurile cu venituri mai ridicate. Exista úi o diferen Ġă
între mediul urban úi rural cu o favorizare a popula Ġiei urbane în raport cu cea rurala (Raportul
Băncii Mondiale asupra S ărăcieiúi Politicilor Sociale în România 1996). Acesta regresivitate
a serviciilor educa Ġionale indic ă o inegalitate a úanselor copiilor proveni Ġi din diferite medii
sociale.
Aceste tendin Ġe, cuplate cu cre úterea cheltuielilor în domeniul educa Ġiei de vârf úi a
învăĠământului superior, dar úi cu rata mare de sc ădere a particip ăriiúcolare la nivelele
inferioare duc la o úi mai profund ă accentuare a polariz ărilor educa Ġionale, favorizând o
scădere dramatic ă, pe ansamblu a capitalului educa Ġional al viitoarelor genera Ġii.
Sănătate
Serviciile de s ănătate, în ciuda unor eforturi financiare, au continuat úi după 1989 să se
degradeze, atât din punctul de vedere al dot ărilorúi cheltuielilor curente alocate acestora, cât
úi din punct de vedere al calit ăĠii serviciilor oferite. Cheltuielile destinate s ănătăĠii, ca procent
din PIB au cunoscut o cre útere redus ă, chiar mai redus ă decât cea a cheltuielilor pentru
învăĠământ.
ToĠi indicatorii ce reflect ă calitatea úi nivelul asisten Ġei medicale înregistreaz ă o
înrăutăĠire: numărul de paturi în spitale la 1000 de locuitori scade continuu în raport cu 1990,
numărul consulta Ġiilor în dispensare cunoa úte o scădere uúoară.
Efectele sistemului sanitar asupra st ării de sănătate a popula Ġiei în perioada de
tranziĠie:
xIndicatorii de s ănătate indică o precaritate a nivelului de s ănătate al popula Ġiei. Deúi
specialiútii estimeaz ă că starea de s ănătate a popula Ġiei este numai în procent de 10%
determinat ă de asisten Ġa medical ă, 90% fiind influen Ġată de factori socio-economici, putem
totuúi distinge câ Ġiva indicatori ce reflect ă, într-o m ăsură mai mare, calitatea serviciilor de
sănătate, ca de exemplu mortalitatea matern ă, proporĠia deceselor evitabile, etc.
xDouă studii efectuate de c ătre INSSC – în 1990, respectiv 1993 – indic ă nu numai o serie
de inegalit ăĠi teritoriale în starea de s ănătateúi în asisten Ġa medical ă, dar totodat ăúi o
lipsa a corela Ġiei între modul de distribuire a resurselor bugetare în teritoriu úi nevoile
efective ale acestor zone . Sistemul sanitar nu a reu úit deci să amelioreze disparit ăĠile
regionale în ceea ce prive úte starea de s ănătate a popula Ġiei.
xUn studiu al B ăncii Mondiale asupra politicilor sociale în România (1996) atesta existen Ġa
unui dezechilibru între serviciile sanitare oferite în mediul rural úi cele oferite în mediul
urban . Majoritatea popula Ġiei rurale utilizeaz ă cu precădere serviciile de s ănătate primar ă,
dispensarele, comparativ cu popula Ġia urbană care apeleaz ă cu precădere la serviciile
policlinicilor úi spitalelor. Cum resursele financiare sunt alocate cu prec ădere acestora din
urmă, se poate observa o defavorizare a popula Ġiei rurale comparativ cu popula Ġia urbană.
25

xSe remarc ăo creútere a polariz ării tipurilor de servicii de s ănătate cât úi a cheltuielilor
per capita legate de acestea în func Ġie de veniturile popula Ġiei. Majoritatea celor s ăraci
beneficiaz ă de asisten Ġă medicală primară, prin dispensarii. Cu cât gospod ăriile devin mai
bogate, cu atât ele tind s ă ‘sară’ peste sistemul primar úi să se adreseze direct policlinicilor
úi spitalelor (Raportul B ăncii Mondiale pe s ărăcieúi politici sociale în România, 1996: 60).
Creúterea propor Ġiei de servicii de s ănătate private, neacoperite de nici un fel de asigurare
medicală, tinde să accentueze aceast ă polarizare.
AsistenĠa socială
Deúi România se num ăra printre Ġările cu o tradi Ġie puternic ă în domeniul serviciilor
de asisten Ġă socială (datorităúcolii sociologice conduse de Gusti în perioada interbelic ăúi
după război până în 1969), în 1989 asisten Ġă socială era practic desfiin Ġată: profesia de
asistent social nerecunoscut ă, formarea de asisten Ġi sociali sistat ă din 1969, iar ajutoarele
băneúti de asisten Ġă socială erau doar ocazionale úi foarte rare.
Începând cu 1990 se reia procesul de formare a asisten Ġilor sociali , iniĠial la nivel de
colegiu, din1991 la nivel universitar, astfel c ă în 1994 apare prima promo Ġie de asisten Ġi
sociali cu diplom ă universitar ă. Între timp înv ăĠământul de asisten Ġă socială se extinde: pe
lângă Bucureúti, Cluj, Ia úi, apar úi alte centre universitare cu înv ăĠământ de specialitate ca de
ex. Timiúoara, Oradea, Alba Iulia, Pite úti, Târgovi úte. Începând cu 1994, anual absolv ă în jur
de 300 de asisten Ġi sociali, num ăr ce a crescut mult în ultimii ani datorita apari Ġiei noilor sec Ġii
cu profil dublu, de teologie úi asistenta sociala (E. Zamfir, 1998).
Dacă procesul de formare a speciali útilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoas ă,
dezvoltarea serviciilor profesioniste a r ămas cu mult în urma . Lipseúte încă o lege a
asistentei sociale cat úi o strategie guvernamental ă de dezvoltare a unui sistem de servicii de
asistenĠă socială la nivel na Ġional. Ca urmare, dezvoltarea unor astfel de servicii a fost mai
degrabă haoticăúi ca răspuns punctual la diferitele probleme presante.
Deúi dezvoltarea acestor servicii pân ă în prezent se datoreaz ă în mare parte eforturilor
conjugate a organizaĠiilor non-guvernamentale , aceste organiza Ġii au indus o abordare
punctuală, concentrându-se în special asupra câtorva arii considerate a fi problematice înc ă de
la începutul anilor ‘90: copii abandona Ġi, copii institutionaliza Ġi, copii str ăzii, copii cu HIV,
bătrânii lipsi Ġi de sprijin, handicapa Ġii, etc.
În lipsa unui sistem coerent de servicii sociale, au luat totu úi naútere unele structuri de
cooperare între administra Ġiile locale, Ministerul Muncii úi Protec Ġiei Sociale úi
organizaĠiile non-guvernamentale :
xDe remarcat sunt cele 41 de proiecte dezvoltate în cadrul programului SESAM-PHARE .
Multe dintre aceste proiecte pilot par a prezenta un grad ridicat de nesustenabilitate din
punct de vedere financiar, fiind în pericol de a nu mai putea supravie Ġui odată ce sursele de
finanĠare externe dispar. Ele totu úi au dus atât la diversificarea serviciilor sociale úi la
acumularea unei experien Ġe considerabile în domeniu, la schimbarea mentalit ăĠii colective
în ceea ce prive úte rolul societ ăĠii civile.
xO dezvoltare semnificativa o reprezint ăúicentrele de protec Ġie a copiilor úi familiilor cu
mulĠi copii úi risc ridicat de abandon iniĠiate în 7 jude Ġe din Ġară cu sprijinul organiza Ġiei
non-guvernamentale Pentru Copiii No útri în colaborare cu Departamentul pentru Protec Ġia
Copilului úi cu Consiliile Jude Ġene. Aceste servicii, dezvoltate ini Ġial în afara structurilor
publice dar în parteneriat cu acestea, au fost preluate, în timp, de c ătre Consiliile Jude Ġene,
constituind nuclee ale unor viitoare sisteme de asisten Ġă socială la nivel jude Ġean.
26

Serviciile publice comunitare de asisten Ġă socială sunt însă extrem de subdezvoltate .
Unele tendinĠe de fortificare úi dezvoltare a acestora pot fi totu úi menĠionate:
xLegea nr. 208/1997 privind generalizarea úi extinderea cantinelor de ajutor social , în
vederea protec Ġiei sociale a unor segmente din ce în ce mai largi; se estimeaz ă creúterea
numărului de beneficiari de la 40000 persoane/zi la 100.000 persoane/zi, cu o cheltuiala de
200 miliarde lei în 1997.
xAngajarea în cadrul direc Ġiilor de Munc ăúi ProtecĠie Socială de asisten Ġi sociali ; în
ciuda acestui fapt, statutul acestora nu este înc ă diferenĠiat de cel al func Ġionarului public,
atribuĠiile acestora fiind în special de administrare a unor presta Ġii băneúti.
xAngajarea úi implicarea asisten Ġilor sociali în cadrul comisiilor jude Ġene de adop Ġieúi
protecĠie a copiilor
xDeschiderea posibilit ăĠii la nivelul autorit ăĠilor locale de dezvoltare a unor servicii
sociale specializate la nivel comunitar , în acord cu nevoile proprii ale comunit ăĠilor.
Aceasta posibilitate reprezint ă doar o op Ġiune de descenztralizare, departe îns ă de a asigura
un cadru coerent úi structurat de înf ăptuire a acesteia.
În momentul de fa Ġă primează încă formele de ajutor pasiv. Lipseúte nu numai un
sistem na Ġional de asisten Ġă socialăúio strategie coerent ă de dezvoltare a serviciilor sociale
la nivel comunitar , dar úi o abordare de tip preventiv . AsistenĠă socială s-a centrat, pân ă în
prezent, pe rezolvarea anumitor probleme considerate a fi acute mai degrab ă de factori externi
decât de comunit ăĠile propriu-zise în care se desf ăúoară aceste activit ăĠi.
III. A CCENTE ALE POLITICILOR SOCIALE ÎN PERIOADA 1990-1997
Dinamica legislativa în perioada de tranzi Ġie reflect ălipsa unei strategii coerente
úi efective în domeniul protec Ġiei sociale . Lipsa unei reforme a sistemului úi a serviciilor de
asistenĠă socială, lipsa unui sistem func Ġional de ajutor social, lipsa unei politici efective de
locuire,úi erodarea constant ă a singurului beneficiu acordat familiilor cu copii, aloca Ġia pentru
copii, au dus la o degradare rapid ăúi substanĠială a nivelului de trai, în special al familiilor cu
mai mult de doi copii.
Politica social ă a României, în prima perioad ă a tranziĠiei, a avut mai degrab ă un
caracter reparatoriu , în raport cu anumite m ăsuri din perioada regimului socialist,
considerate a fi inechitabile. Unele m ăsuri reparatorii ca de exemplu, sporirea protec Ġiei
sociale a unor categorii sociale (handicapa Ġi, persoane institu Ġionalizate, orfani, etc.), s-au
dovedit a fi nu numai necesare, dar úi înalt acceptate úi susĠinute de c ătre colectivitate. Altele
însă au generat frustr ări datorit ă repartiĠiei inegale atât a avantajelor cât úi a costurilor
asociate: pe lângă mobilizarea unor resurse rare ale întregii colectivit ăĠi în procesul de
restabilirea a unei echit ăĠi sociale, o serie de costuri au fost transferate, nejustificat, asupra
unor segmente largi ale popula Ġiei.
Reformele efective úi restructurarea legislativ ă a diferitelor domenii de protec Ġie
socială au avut mai degrab ă uncaracter reactiv (cu excep Ġia câtorva reglementari cum ar fi
legislaĠia în domeniul protec Ġieiúomerilor), r ăspunzând unor probleme acute, dar cu o
capacitate foarte redus ă de inducere a unor efecte pozitive, respectiv de prevenire a unor
efecte negative, pe termen mediu sau lung.
În special întârzierile reformei în domeniul serviciilor sociale au dus la cre úterea
costurilor viitoare ale acesteia, datorit ă degradării rapide a sistemelor de servicii deja
existente.
27

Aspecte pozitive ale Politicilor Sociale în Perioada de Tranzi Ġie
1.LegislaĠiaúi iniĠiativa legislativa a cunoscut un boom în ultimii doi ani , în special în
domeniul:
xpensiilor : În 1996 se lanseaz ă proiectul de lege al pensiilor ce î úi propune
corectarea unor neajunsuri úi probleme ridicate de vechea legisla Ġie în domeniu, ca
de exemplu 1)o corelare mai bun ă a beneficiilor de asigur ări sociale cu contribu Ġia
pe întreg parcursul vie Ġii active ;2) împiedicarea unei erod ări rapide a pensiilor úi a
aplatizării distribu Ġiei acestora prin înlocuirea sistemului actual de indexare cu un
sistem mai flexibil , de acumulare de puncte, a c ăror valoare se ajusteaz ă permanent,
din mers, în func Ġie de infla Ġie;
xmăsurilor active de reintegrare pe pia Ġa muncii : În acest scop se preconizeaz ă
iniĠierea unor structuri de tipul unor Comitete Jude Ġene dar úi a unui Comitet
NaĠional de Coordonare a M ăsurilor Active, a unei Agen Ġii NaĠionale de Ocupare úi
Formare Profesionala, cu scopul de a coordona la nivel na Ġionalúi regional
masurile active úi de a le rela Ġiona la nevoile reale ale pie Ġei muncii pe plan local úi
naĠional.
xsistemului de asigur ări de sănătate: prin introducerea unui sistem de finan Ġare a
serviciilor de s ănătate mai flexibil; de colectare a resurselor de finan Ġare a
sistemului sanitar la nivel regional, local;
xasistenĠei sociale: prin reglementari legislative mai adecvate a problemei
adopĠiilor, prevenirii abandonului úi a respect ării drepturilor copilului, prin
stimularea dezvolt ării la nivel jude Ġean de servicii de suport pentru copiii afla Ġi în
situaĠia de abandon efectiv sau poten Ġial, prin redefinirea sistemului de protec Ġie a
copiilor abandona Ġi, prin promovarea dezinstitu Ġionalizarii, prin elaborarea legii
sponsoriz ării ONGurilor, care deschide posibilitatea de fructificare de resurse
suplimentare pentru protec Ġia sociala.
2.ProtecĠia socială a vârstnicilor, prin sistemul actual de pensii : în ciuda problemelor úi
neajunsurilor sale, acest sistem a reu úit să menĠină populaĠia vârstnica, într-o propor Ġie
mai mare decât orice alt ă categorie social ă, în afara s ărăciei.
3.Sistemul de suportul financiar al úomerilor ,la care s-au ad ăugatúi compensa Ġiile în
cazul concedierilor în mas ă, poate fi considerat relativ rezonabil, de úi proporĠiaúomerilor
aflaĠi în sărăcie este cu mult mai mare decât cea a altor grupuri sociale. S-a dovedit îns ă ca
simpla men Ġinere a ajutorului de úomaj la nivele sc ăzute nu este suficient pentru a stimula
reintegrarea pe pia Ġa legală a muncii, încurajând, în lipsa unor m ăsuri active,
comprehensive úi agresive, mai degrab ă participarea în economia subteran ă.
4. S-au pus bazele unui sistem de dialog úi parteneriat social , mai avansat în rela Ġiile cu
sindicatele . S-a înfiin ĠatConsiliul Social-Economic , cu rol consultativ, în vederea unui
dialog social mai eficient. De asemenea a fost promovat parteneriatul între autorit ăĠile
publiceúi societatea civil ă.
5. Au fost elaborate o serie de programe sociale sectoriale : proiectarea Agen Ġiei NaĠionale
de Ocupare úi Formare Profesional ă, AgenĠiei pentru Dezvoltare în Valea Jiului, Fondului
pentru Dezvoltare Social ă, ca urmare a recunoa úterii necesit ăĠii lansării unor programe
regionale care s ă catalizeze úi să activeze resursele úi potenĠialul socio-economic local úi
regional, în vederea dep ăúirii unor probleme úi stări de criz ă generate de procesele de
28

reformare úi restructurare economic ă; în 1997 a luat na útere Comisia Preziden Ġiala de
Combatere a S ărăciei;
6. S-a ini Ġiat o miúcare ampl ă de dezcentralizare administrativ ă, care creeaz ă un cadru
stimulativ în activarea comunit ăĠilor în vedere rezolv ării propriilor probleme.
Probleme structurale ale politicii sociale actuale
1.CapacităĠile limitate ale statului . Amploarea problemelor sociale, adesea extrem de
grave, produse de primii ani ai tranzi Ġiei a dep ăúit cu mult resursele disponibile ale
sistemului de protec Ġie socială. Există însă percepĠia că, dincolo de limitarea resurselor,
răspunsul statului nu a fost suficient de rapid, inovativ úi mai ales eficient. Capacit ăĠile
limitate ale statului în sfera politicilor sociale au partea lor de responsabilitate pentru efectele sociale disruptive ale tranzi Ġiei.
2.Caracterul mai degrab ă reactiv al politicilor úi programelor de protec Ġie socială.
Politica social ă a evoluat fără o anumit ă strategie coerent ă sau priorit ăĠi în raport cu
costurile úi problemele sociale ale tranzi Ġiei. O politic ă de tip ‘r ăspuns la presiuni’,
caracterizat ăúi de o eficien Ġă uneori redus ă, este de natur ă a duce mai degrab ă la
escaladarea unor probleme sociale acute úi la accentuarea polariz ării sociale.
3.Acceptarea unor elemente ale sistemului de securitate social ă, elaborate de exper Ġi
străini, fără însă o analiză a implica Ġiilor acestora úi fără contextualizarea necesar ă,
crescând astfel riscul unui sistem neomogen, lipsit de coerenta. Este cazul sistemului de ajutor social.
4.Ritmul lent al reformelor în anumite sfere
: sănătate, servicii de asisten Ġă socială,
sistemul de protec Ġie a copilului, construc Ġia de locuin Ġe;
5.Eúecul unor m ăsuri de suport social de tip pasiv de combatere a s ărăciei, necuplate cu
participarea social ăúi abandonul acestora la nivel administrativ – birocratic, în locul unor
forme de suport cu auto-focalizare. Un astfel de exemplu îl constituie ajutorul social . Nu
numai nivelul sc ăzut al capacit ăĠilor institu Ġionaleúi organiza Ġionale ale statului la nivel
local au dus la e úecul acestui program, dar úi lipsa de sus Ġinere la nivelul popula Ġiei a unui
sistem de suport pasiv al unei categorii foarte s ărace, de c ătre o colectivitate aflat ă ea
însăúi la limita s ărăciei.
6.Caracterul predominant pasiv la nivelul politicilor sociale , în special în sfera
úomajului úi a asisten úei sociale . Se remarca în special lipsa unor programe úi politici
active în domeniul cre ării de locuri de munc ăúi a stimul ării iniĠiativelor antreprenoriale,
prin programe active de consiliere, creditare, prin mecanisme de facilitare a pla Ġilor
impozitelor úi asigurărilor sociale. În sfera asisten Ġei sociale de remarc ăneglijarea
dezvoltării unui sistem de servicii de asisten Ġă socială profesionist ă, care să completeze
ajutorul social financiar de tip administrativ.
7.Dezcentralizarea haotica . În lipsa unui cadru legislativ care sa reglementeze atât formele
de finanĠare a diferitelor servicii publice úi programe locale cât úi a responsabilit ăĠilorúi
atribuĠiilor în raport cu acestea, exist ă riscul din ce în ce mai mare de abandon, din partea
statului, a protec Ġiei sociale a unor grupuri aflate în dificultate. Lipsesc în special acele
29

proceduri de finan Ġareúi suport tehnic a autorit ăĠilor locale, care sa îmbine veniturile
locale cu transferurile de la nivel na Ġional pentru reducerea eventualelor dezechilibre
regionale .
8.Subdezvoltarea capacit ăĠilor institu Ġionaleúi organizationale ale statului . Se referă în
special la slaba capacitate a administra Ġiilor publice de diagnosticare a problemelor
sociale, de elaborare, evaluare úi monitorizare de programe sociale;
9.LegislaĠia în domeniul protec Ġiei sociale este înc ă lacunară. În ciuda multor avansuri
punctuale, se constata úi o serie de necorelari úi zone neacoperite legislativ, de exemplu în
domeniul protec Ġiei copilului, legifer ării sistemului de asisten Ġă socialăa, a legilor
împotriva violentei în familie.
10. O foarte slaba protec Ġie socială a familiilor cu copii . Politica de suport pentru copii úi
familiile cu copii, de úi a cunoscut o u úoară înviorare la începutul anului 1997, tinde din
nou sa devin ă o preocupare secundar ă. Erodarea sistematic ă a acestor beneficii duce la
creúterea polariz ării sociale, dar úi la accentuarea unor probleme grave, înalt vizibile, ca
de exemplu abandonul copiilor, copii str ăzii. etc., cu efecte pe termen lung, útiut fiind
faptul ca copii reprezint ă categoria cea mai dezavantajat ă a tranziĠiei.
DirecĠii posibile úi priorităĠi în dezvoltarea politicilor sociale
1.Elaborarea unei strategii de politic ă socială, bazată pe un larg consens social , prin
mecanisme parteneriale
2.Coerentizarea cadrului legislativ , prin acoperirea zonelor albe úi relaĠionarea diferitelor
masuri legislative existente
3.Dezvoltarea capacit ăĠilor statului – atât la nivel local cat úi la nivel central – în vederea:
xmobilizării de resurse de protec Ġie socială, prin cooperarea cu sectorul privat,
ONGuriúi comunit ăĠile locale;
xdezcentraliz ării coerente , cu menĠinerea unor structuri de cooperare, coordonare úi
monitorizare a diferitelor programe sociale úi a unor mecanisme de suport tehnic;
4.Dezvoltarea cu precadere a m ăsurilorúi programelor active în domeniul cre ării de noi
locuri de munc ă, integrăriiúomerilor pe pia Ġa muncii úi precum úi în sfera combaterii
sărăciei;
5.Înlocuirea beneficiilor de ajutor social necondi Ġionateúi pe termen nelimitat úi
asocierea acestora cu munca úi participare social ă
6. Dezvoltarea unui complex de programe de suport pentru copil úi familiile cu copii :
suport financiar la un nivel suficient, dar úi dezvoltarea legisla Ġiei în domeniul protec Ġiei
copilului, a serviciilor sociale înalt personalizate úi disponibile
7.IniĠiereaúi dezvoltarea unor forme de cooperare permanenta în vederea implicării
sectorului economic, organiza Ġiilor non-guvernamentale úi comunit ăĠilor în creúterea
resurselor de protec Ġie socială;
30

8. IniĠierea de programe de dezvoltare comunitar ă, în vederea dezvolt ării capacit ăĠilor
colectivităĠilor de a mobiliza resursele disponibile úi de a organiza programe social-
economice de dezvoltare cu o larga participare a tuturor actorilor locali: autorit ăĠi locale,
sindicate, patronat, úcoala, biserica , ONGuri, etc.
9.Elaborarea unor strategii de suport pentru zonele s ăraceúi cu risc ridicat , în vederea
reducerii dezechilibrelor zonale în dezvoltarea social ăúi economic ă. O prima încercare de
acest tip o constituie AgenĠia pentru Dezvoltare în zona miniera Petro úani.
10. Elaborarea unei strategii multinivelare úi multisectoriale de prevenire úi resorbĠie a
sărăciei.
Rolul statului nu trebuie identificat în func Ġie de opĠiunea pentru un stat universalist
versus un stat de tip rezidualist. O astfel de op Ġiune este inoperant ă în momentul de fa Ġă.
Problema rolului statului trebuie pus ă în contextul concret al particularit ăĠilor economice,
socialeúi politice ale unei perioade de tranzi Ġie,úi în raport cu acestea. Datorita resurselor
financiare limitate úi a constrângerilor economice relativ puternice, statul trebuie s ă pună
accentul, în primul rând pe cre úterea capacit ăĠilor sale institu Ġionaleúi mai puĠin pe creúterea
resurselor de protec Ġie socială, pe implicarea agen Ġilor economici úi non-guvernamentali în
mobilizarea resurselor de protec Ġie socială, dar úi pe ‘activarea’ unor masuri de protec Ġie
sociala, astfel încât s ă crească potenĠialul de auto-ajutorare a indivizilor úi comunit ăĠilor aflate
în nevoie.
31