CAP. 1 CONCEPTE TEORETICE FUNDAMENTALE … … 2 [611400]

1
CUPRINS

CAP. 1 CONCEPTE TEORETICE FUNDAMENTALE ………………………….. ……………………….. 2
1.1 SERVICII SOCIALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 2
1.2 IDENTIFICAREA NEVOII DE ASISTEN ȚĂ SOCIALĂ ………………………….. …………….. 5
1.3 PERSOANELE VÂRSTNICE ȘI ÎMBĂTRÂNIREA ………………………….. ……………………. 7
1.4 INSTITU ȚIONALIZAREA PERSOANELOR VÂRSTNICE ………………………….. ………. 11
CAP. 2 CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
2.1 IPOTEZA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
2.2 SCOPUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
2.3 OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………… 17
2.4 GRUPUL ȚINTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
2.5 PREZENTAREA CELOR DOUĂ INSTITU ȚII ………………………….. …………………………. 18
2.6 INTERPRETAREA DATELOR ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2.7 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
Grafic 1 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 2 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 3 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 4 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 5 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 6 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 7 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafi c 8 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 9 ………………………….. ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
Grafic 10 ………………………….. ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
Grafic 11 ………………………….. ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
Grafic 12 ………………………….. ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
Grafic 13 ………………………….. ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
Grafic 14 ………………………….. ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
Anexa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 23
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 24

2

CAP. 1 CONCEPTE TEORETICE FUNDAMENTALE

1.1 SERVICII SOCIALE

Apari ția unei serii de fenomene sociale grave, încă din perioada interbelică, care și-au pus
amprenta asupra omului – copil, adolescent, adult, vârstnic și care nu au putut fi rezolvate,
eradicate la scara întregii societă ți române ști, numai prin ac țiuni filant ropice izvorâte din
sentimentele de caritate ale unor persoane particulare au dus la apari ția asisten ței sociale ca
ramură a sociologiei specializată.

Această disciplină avea scopul explicit de a formula o politică socială specială menită să
rezolve feno menele de devian ță socială și trebuia să răspundă la următorul deziderat: să
elaboreze tehnici de interven ție directă, individualizate care să faciliteze cunoa șterea obiectivă a
mediului social care a determinat aceste fenomene, depistarea cauzelor ce le d eclan șau și
identificarea măsurilor pentru rezolvarea acestora.

Acest scop a rămas actual, fiind marcat de o reformă structurată a sistemului serviciilor
de asisten ță socială fundamentată pe o filozofie multisectorială și interdepartamentară care aduce
mari șanse de cre ștere a eficien ței sprijinului persoanelor în dificultate.

Având în vedere perspectiva privind dezvoltarea unui sistem public na țional de servicii
specializate în asisten ță socială care să acopere întreaga gamă de activită ți orientate cătr e
prevenirea și solu ționarea multiplelor nevoi individuale și de grup se impune necesitatea
parteneriatului dintre sistemul public și cel privat care are menirea de a duce la un grad cât mai
mare de îndeplinire a acestui scop.

Serviciile sociale (conf. ar t. 27 din Legea nr. 292/2011 – legea asisten ței sociale)
reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale,
precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depă șirii situațiilor de
dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale
și creșterii calității vieții.

3
Serviciile sociale sunt destinate/ adresate următoarelor categorii de beneficiari:
– copilului și/ sau familiei;
– persoanelor cu d izabilități;
– persoanelor vârstnice ;
– victimelor violenței în familie;
– persoanelor fără adăpost;
– persoanelor cu diferite adicții (consum de alcool, droguri, alte substanțe toxice, internet,
jocuri de noroc etc.);
– victimelor traficului de persoane;
– persoanelo r private de libertate;
– persoanelor sancționate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate
în supravegherea serviciilor de probațiune;
– persoanelor cu afecțiuni psihice;
– persoanelor din comunități izolate;
– șomerilor de lungă durată;
– aparținătorii beneficiarilor.

Regimul de asistare a categoriilor de beneficiari se împarte în :
– servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidențiale pentru
copii, persoane vârstnice, persoane adulte cu handicap; locuințe proteja te pentru persoane
cu handicap; centre de integrare prin terapii ocupaționale pentru persoane adulte cu
handicap; adăposturi de noapte pentru persoane adulte; adăposturi de zi și de noapte
pentru copii; centre maternale pentru cuplurile mamă – copil/copii; centre de primire în
regim de urgență pentru copii; centre pentru victime ale violenței în familie etc.
– servicii fără cazare: centre de zi, centre și/sau unități de îngrijire la domiciliu; cantine
sociale; servicii mobile de acordare a hranei; ambulanța socială etc.

Serviciile sociale se acordă:
– la domiciliul beneficiarului;
– în centre de zi;
– în centre rezidențiale, cu cazare pe durată determinată sau nedeterminată;
– la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
– în comunitate.

4
Obiectivul central al servi ciilor sociale este de a sprijinii pe cei afla ți în nevoie să ob țină
condi țiile necesare unei vie ți decente, autosuficiente, ajutându -i să-și dezvolte propriile capacita ți
și competente pentru o func ționare socială corespunzătoare. Interven ția asigură ast fel, prin
servicii specializate, atenuarea par țială a dezechilibrelor grave dintre nevoi și resurse, depă șirea
perioadei de criza, posibilitatea de refacere a for țelor proprii pentru integrarea normala în via ța
socială.

Scopul serviciilor sociale, este de a permite persoanelor, grupurilor și colectivită ților să –
și rezolve problemele care apar în cadrul procesului de adaptare la o societate în permanentă
evolu ție, să identifice cauzele care pot conduce la compromiterea echilibrului de func ționare
socială și să ac ționeze în vederea ameliorării condi țiilor economice și sociale ale categoriilor
țintă.

Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale pentru atingerea obiectivului și
scopului stabilit, sunt:
– respectarea individualită ții fiecarei pe rsoane;
– respectarea libertă ții de a alege serviciul social în func ție de nevoia socială;
– asigurarea accesului la servicii sociale în condi ții de tratament egal prin excluderea
privilegiilor și eliminarea oricarei forme de discriminare;
– asigurarea de servic ii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
– asigurarea drepturilor și a siguran ței beneficiarilor, protejand în acela și timp și interesele
acestora, dar și pe cele colective ale comunită ții;
– asigurarea accesului la informa țiile privin d drepturile fundamentale, măsurile legale de
protec ție, precum și posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii
sociale;
– respectarea vie ții intime a persoanei;
– respectarea confiden țialită ții;
– dezvoltarea parteneriatului dintre părtile implicate în procesul de acordare a serviciilor
sociale și beneficiarii acestora.
În completare, conform Legi nr. 292/2011 Sistemul național de asistență socială se
întemeiază pe următoarele valori și principii generale:
a) solidaritatea socială;
b) sub sidiaritatea;
c) universalitatea;
d) respectarea demnității umane;

5
e) abordarea individuală;
f) parteneriatul;
g) participarea beneficiarilor;
h) transparența;
i) nediscriminarea;
j) eficacitatea;
k) eficiența;
l) respectarea dreptului la autodeter minare;
m) activizarea;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială;
p) complementaritatea și abordarea integrată;
q) concurența și competitivitatea;
r) egalitatea de șanse;
s) confidențialitatea;
t) echitatea;
u) focalizarea ;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii.

1.2 IDENTIFICAREA NEVOII DE ASISTEN ȚĂ SOCIALĂ
În procesul complex de apari ție și dezvotare a unor servicii specializate de asisten ță socială s –
a pornit, de regulă, de la structura concretă a nevo ii individuale sau de grup, care conturează de
fapt tipuri de activită ți bine definite pentru sprijinirea persoanelor/ grupurilor în func ție de
factorii declan șatori. A fost necesară existen ța unei diagnoze clare a nevoii de asisten ță socială
pentru stabil irea explicită a priorită ților de ac țiune care să determine apari ția și dezvoltrea unui
sistem structurat de servicii specializate.
Situa țiile asisten țiale apar în legătură cu anumite trebuin țe/ nevoi umane nesatisfăcute prin
forțele proprii ale actorului social care le resimte la un moment dat în parcursul său existen țial.
De aceea se poate afirma că trebuin țele umane sunt centrul de interes al asisten ței sociale: ele
sunt cele care trebuie identificate și evaluate, pentru satisfacerea lor se pun în practi că planurile
de interven ție socială, iar evaluarea finală a ac țiunii asisten țiale are drept criteriu gradul de
satisfac ție a trebuin țelor și implicit al persoanei pentru care s -a intervenit1.
Trebuin ța umană este, din perspectiva lui Louise C. Johnson (198 3), considerată a fi „cea ce
este necesar pentru fiecare persoană sau sistem social ca să func ționeze în limita unor a șteptări
rezonabile într -o anumită situa ție”. Dar din această defini ție se desprinde un nou concept vag

1 C. Bocancea, G. Neamțu , Elemente de asistență socială, Ed. Polirom, Iași, 1999, pg. 34

6
„așteptare rezonabilă”, care de la momentul emiteri acestei defini ții până în prezent a suferit
multiple modificări întrucât ceea ce într -un moment istoric determinat și într -o anume societate
poate fi considerată „a șteptare rezonabilă” poate să nu aibă nici o relevan ță pentru un alt conte xt
socio -istoric.

Drept urmare în 1943 psihologul umanist Abraham Maslow a propus o ierarhie a nevoilor
umane potrivit căreia ac țiunile umane au toate ca scop satisfacerea unor trebuin țe care se
produce potrivit unei ordini de priorită ți sau urgen țe înce pând cu nevoile primar până la cele de
ordin superior2.

Astfel, nevoile se structurează piramidal după cum urmează:
– Nevoia elementară de ordin fiziologic, se află la baza piramidei și se referă la nevoia de
aer, apă, hrană, îmbrăcăminte, nevoia de ordin s enzorial, sexual a cărei satisfacere poate
asigura buna func ționare biologică a organismului uman.
– Nevoia de securitate individuală în mediul natural și social care se referă la protejarea
față de for țele exterioare ostile și față de diferi ți factori de ri sc.
– Nevoile sociale se referă la necesitatea acceptării și apartenen ței – fiecare persoană
resimte nevoia de a fi acceptată într -un grup, de a apar ține afectiv cuiva. Oamenii
manifestă nevoia de dragoste pe tot parcursul vie ții, satisfacerea ei contribuind în mod
semnificativ la întărirea sentimentului de siguran ță și securitate.
– Nevoia de stimă se referă la faptul că individul dore ște să-i fie recunoscut statutul pe care
îl are sau la care aspiră, să -i fie apreciate competen țele, cuno ștințele, performan țele,
calită țile morale etc.
– Nevoia de autorealizare, de împlinire de sine vizează construirea unei imagini de sine
favorabile și capacitatea de autocontrol. Această nevoie, spre deosebire de celelalte nevoi
de ordin social, poate fi satisfăcută fără concursu l altor actori sociali.

În concluzie, trebuin ța sau nevoia umană poate fi diferen ța dintre starea ideală a unui sistem
social și starea lui reală.

Ca urmare, în acest moment, servicile sociale sunt structurate pe categorii de beneficiari iar
principalele coordonate de dezvoltare au vizat:
– Elaborarea unei politici generale privind sistemul public al serviciilor de asisten ță socială;

2 C. Bocancea, G.Neamțu, Elemente de asistență socială , Ed. Polirom, Iași, 1999, p.41

7
– Asigurarea formării speciali știlor și a perfec ționării lor profesionale continue;
– Axarea serviciilor de asisten ță socială gen erală pe preven ție;
– Stabilirea priorită ților na ționale în asisten ță socială;
– Stabilirea standardelor minime de calitate a serviciilor asisten ță socială;
– Stimularea elaborării și adoptării codului deontologic al asisten ților sociali;
– Dezvoltarea și elaborar ea de proceduri de lucru pentru fiecare activitate desfă șurată;
– Controlul și asigurarea respectării standardelor de calitate în activitatea serviciilor de
asisten ță social;
– Stabilirea procedurii de acreditare și evaluare a organismelor care furnizează serv icii
sociale cu respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale și a standardelor
minime de calitate;
– Asigurarea unui control riguros, în numele respectării drepturilor fundamentale ale
beneficiarilor de servicii sociale dar și al activită ții tuturor organismelor publice sau
private care oferă servicii de asisten ță socială;
– Dezvoltarea unor programe na ționale pe probleme considerate prioritare, în cadrul unor
organisme statale – ministere, agen ții guvernamentale, institu ții publice etc3.

Putem s pune de un serviciu social că este eficient atunci când prin serviciile oferite reu șește
să acopere nevoile beneficiarilor.

1.3 PERSOANELE VÂRSTNICE ȘI ÎMBĂTRÂNIREA

Persoanele vârstnice reprezintă una din categoriile spre care servicile sociale și au înd reptat
atenția. Conform art. 6, lit. bb din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 persoanele vârstnice sunt
persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani.

În România preocuparea pentru interesele vârstnicului reveneau până nu demult medicului,
care și el era pregătit în mare parte pentru medicina generală vizând adultul. Specialitatea de
geriatrie -gerontologie a fost recunoscută oficial în România în anul 1992 de și primul Institut de
geriatrie din lume a fost infin țat în anul 1952 de profesoara Ana Asla n, la Bucure ști, iar
majoritatea facultă ților de medicină din lume au format speciali ști în acest domeniu doar atunci
când vârstnicii au reprezentat un segment important al popula ției, îmbătrânirea demografică fiind
un fenomen îngrijorător.

3 Elena, Zamfir , Revista de Asistență Socială , Nr. 1, București, 2003, p. 9

8

Foarte importa ntă pentru studiul fenomenului îmbătrânirii este gerontologia. Gerontologia
este un domeniu multidisciplinar care studiază procesele fenomenului de îmbătrânire din
perspectivă biopsihosocială (la care se poate adăuga perspectiva medicală și cea economică),
toate aceste aspecte influențând direct, modul în care oamenii parcurg ultima etapă a vieții
(bătrânețe, senectute). Putem spune că gerontologia a luat na ștere datorită interesului crescut
pentru înțelegerea procesului de îmbătrânire.

Bătrânețea este însă „etapa de viață” cea mai completă, cea mai încărcată de semnificații, iar
îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi un timp dens prin valorificarea experienței acumulate,
este o stare reprezentată printr -o multitudine de interacțiuni, un „ghem” din car e ”depănăm”
experien țe, o răscruce cu foarte multe drumuri.

De cele mai multe ori drumul pe care ”apucă” majoritatea vârstnicilor este presărat cu
neajunsuri, boli, abandon și astfel bătrânii ajung să constituie din ce în ce mai mult un subiect
angoasant pentru societatea noastră, iar asistența socială din România se confruntă astfel cu una
dintre cele mai complexe probleme, după ceea a copiilor aflați în dificultate.

În țară la noi popula ția vârstnică a fost supusă timp îndelungat unor lipsuri material e deosebit
de importante, ceea ce a făcut ca majoritatea acestui grup să trăiască sub limita sărăciei. După
1990 au fost înfin țate în România numeroase Asocia ții ale persoanelor vârstnice care au sus ținut
energic drepturile la o via ță mai bună pentru to ți cei trecu ți de vârsta pensionării sus ținând
necesitatea elaborării și adoptării unui program na țional de ac țiune privind persoanele vârstnice.

Astfel astăzi avem Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția
persoanelor vârstnice 2015 –2020 care are ca scop reducea îmbătrânirii fizice prematură, și,
acolo unde este posibil de a încuraja populația vârstnică să lucreze mai mult timp, de a continua
să-și aducă contribuția la societate prin activități civice și politice mult timp după pensionare și
să aibă o viață independentă chiar și la vârste mai înaintate. Îmbătrânirea activă poate reduce
cheltuielile publice aferente vârstei înaintate, poate produce venituri actuale și viitoare mai mari
pentru populația vârstnică, poate conduce la o cre ștere economică mai mare și poate dezvolta o
societate mai cuprinzătoare în care toate persoanele, de toate vârstele, să joace un rol activ și să
aibă posibilitatea de a contribui din punct de vedere economic și social, astfel încât toate acestea
să participe la îmbunătățirea calității vieții acestui grup de persoane.

9
O dată cu îmbătrânirea apar și problemele caracteristice acestei vârste, care uneori îi
depă șesc pe cei în cauză și chiar pe familiile lor.
Îmbătrânirea unui cuplu duce la o simbioza aproape organică, la o veritabilă interdependen ță
între cei doi so ți iar decesul partenerului de via ță constituie unul dintre cele mai stresante
evenimente pentru vârstnic, echilibrul realizat surpându -se brutal.
Soțul rămas, în absen ța unei atmosfere fam iliale calde și a unei motiva ții puternice, dezvoltă
rapid o degradare a condi ției biologice, pe fondul agravării afec țiunilor fizice și mentale
preexistente.
Situația ideală pentru un vârstnic este de a trăi, până la sfâr șitul vieții, în mijlocul familiei
sale naturale, care să -i acorde suportul și afecțiunea de care are nevoie. Însă, după cum am
precizat, aceasta este, o situație ideală, care pe zi ce trece se destramă și mai mult, iar bătrânii au
o via ță plină de greutăți și suferințe. Sunt mulți bătrâni fără copii, fără rude, care nu se pot
descurca singuri, astfel încât în acest caz este nevoie de o îngrijire din partea asistenței sociale,
care de foarte multe ori decurge la instituționalizare.

Responsabilitatea pentru furnizarea serviciilor de îngriji re acordate persoanelor vârstnice
revine membrilor familiei, fără să existe o structură majoră formală de sprijin pentru ace știa.
Situația existentă cu privire la furnizarea serviciilor de îngrijire de către membrii familiei a fost
afectată în perioada rec entă de fluxurile puternice de migrație pe piața forței de muncă în
străinătate. Prin urmare, implicarea comunitară în domeniul îngrijirii de lungă durată (peste 60 de
zile), prin furnizarea de servicii de către asocia ții/ funda ții acreditate ca furnizori de servicii
sociale și autorizate ca furnizori de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, poate sta la baza
elaborării unui model de interven ție integrată a acestor servicii.

Principiul men ținerii persoanei vârstnice în mediul său de viață, presupun e faptul că centrul
reziden țial este alternativă la îngrijire la domiciliu și nu invers. Admiterea în centrul reziden țial
ar trebui să fie o măsură cu titlu de excep ție.

Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a
pierderii autonomiei funcționale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor
semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.
Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale vieții zilnice prive ște două
categorii de activități:

10
– activități de bază ale vieții zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale,
îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer
și mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
– activi tăți instrumentale ale vieții zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături, activități de menaj și spălătorie, facilitarea deplasării în exterior și
însoțire, activități de administrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și
socia lizare.

Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și dizabilității și poate fi exacerbată
de absența relațiilor sociale și a resurselor economice adecvate.

Vârstnicii dependen ți care nu sunt capabili să se întrețină singuri din cauze eco nomice, care
nu aud, care au o stare mentală nesatisfăcătoare, prezentând riscuri pentru societate și
apropiați, care au o situați fizică precară, cei care trăiesc singuri/ izolați, care și-au pierdut
locuința, care nu s -au adaptat serviciilor la domiciliu oferite de asistența socială, care au
probleme și tensiuni în cadrul familiei de origine, violența domestică – abuzul, este ai mult decât
evident faptul că internarea acestora într -o instituție este cea mai bună soluție, aici fiindu -le
satisfăcute nevoile de bază, primare de genul adăpost, alimentație, îmbrăcăminte și asistență
medicală.

Noțiunea de dependen ță este integrată gerontologiei și geriatriei, de care este inseparabilă,
deși nu este o boală poate fi determinată de o boală, de un accident, de pr ocesul de involu ție în
cazul vârstnicilor. Fractura la nivelul unui membru, cataracta, infartul cerebral impun evident
nevoia de ajutor pentru anumite acte ale vie ții cotidiene și realizarea unei activită ți normale4.

Stabilierea gradului de dependen ță se realizează cu u șurință acum având în vedere
reglementările Hotarârii nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei na ționale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care define ște dependen ța, sta bilește gradele de
dependen ță și criteriile de î ncadrare în grade de dependen ță precum și instrumentul pe care
speciali știi este necesar să -l folosească.

O persoană vârstnică poate beneficia de asistență socială dacă se găse ște într -o situație de
vulnerabilitate, respectiv:

4 George, Neamțu, Tratat de Asistență Socială, Ed. Polirom, București, 2003, p. 922

11
– nu realizează venituri propr ii sau veniturile lor ori ale susținătorilor legali nu sunt
suficiente pentru asigurarea unui trai decent și mediu sigur de viață;
– se află în imposibilitatea de a -și asigura singure activitățile de bază ale vieții zilnice,
nu se pot gospodări singure și necesită asistență și îngrijire;
– nu au locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe baza
resurselor proprii;
– se află în alte situații de urgență sau de necesitate, prevăzute de lege. (art. 94 legea
asisten ței sociale)

1.4 INSTITU ȚIONALIZAREA PERSOANELOR VÂRSTNICE

Principalele cauze ale instituționalizării pe termen lung identificate până la ora actuală
sunt:
– singurătatea și lipsa rețelei de suport;
– dorința manifestă a vârstnicului;
– lipsa veniturilor;
– diferite afecțiuni cronice;
– pierderea locuinței;
– inadaptarea la serviciile de îngrijire la domiciliu;
– neînțelegerile din sânul familiei;
– imobilizarea la pat;
– abuzul îngrijitorilor/ aparținătorilor5

Decizia privind institu ționalizarea pe termen lung trebuie să fie o decizie elaborată de o
echipă pluridisciplinară formată din asistent social, medic, psiholog, la care va participa
obligatoriu vârstnicul în cuno ștință de cauză și eventual familia acestuia având în vedere că
această decizie vizează viitorul persoanei și are numeroase repercu rsiuni psihice, morale,
financiare. Instituționalizarea, poate veni de asemenea cu consecințe grave asupra vârstnicului, la
nivel mental în general, cele mai răspândite sunt legate de pierderea identității, a autonomiei,
deculturația, ipostazele umilitoare la care consideră că poate fi supus, pierderea rolurilor pe care
le avea înainte de instituționalizare, teama că poate deveni ”un tot unitar” în momentul în care va
desfă șura în mod ”obligat” unele activități în baza unui program. Echipa de speciali ști trebuie să –
i ofere beneficiarului suportul psiho -afectiv necesar iar prin ac țiunile întreprinse să -i insufle

5 George, Neamțu, Tratat de Asistență Socială, Ed. Polirom, București, 2003, p. 947

12
încredere și curaj, deoarece viitorul vârstnicului, redobândirea autonomiei, a tonusului vital,
reintegrarea în noul mediu de via ță depind de echipă.

Dacă în 1996, conform studiului realizat de către Florica Mămoiu și Viorica Epureanu în
”Asisten ța socială în România”, în jude țul Bra șov exista doar un sigur cămin de bătrâni cu o
capacitate de 110 locuri, pe parcurs, până în prezent, situa ția s-a sch imbat fiind aduse multiple
îmbunătă țiri.

Există reglementări legale complexe care permit evaluarea serviciilor sociale acordate în
centrele reziden țiale pentru persoane vârstnice dar și o ofertă variată de servicii existând atât
cămine publice cât și private.

Cele ai însemnate modificări legislative au fost:
– în anul 2000 a fost emisă legea privind asisten ța socială a persoanelor vârstnice –
revizuită periodic, inclusiv în anul 2018 și hotărârea pentru aprobarea Grilei nationale de
evaluare a nevoilor pe rsoanelor vârstnice;
– în anul 2011 a fost emisă legea asisten ței sociale;
– în anul 2012 a fost emisă legea privind asigurarea calita ții în domeniul serviciilor sociale;
– în anul 2014 a fost emis ordinul privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentr u
acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost,
tinerilor care au părăsit sistemul de protec ție a copilului și altor categorii de persoane
adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în co munitate, serviciilor
acordate în sistem integrat și cantinelor sociale
– în anul 2015 a fost emisă hotărârea privind aprobarea standardelor minime de cost pentru
serviciile sociale și a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se
stabil ește contribu ția lunară de între ținere datorată de către sus ținătorii legali ai
persoanelor vârstnice din centrele reziden țiale.

Am identificat în datele Institutului Na țional de Statistică, date referitoare la numărul de
cămine pentru persoane vârstnice din România.

Tabelul nr. 1 Numărul de cămine pentru persoane vârstnice (publice și private)

An 2010 2014 2016

13
Categorii public privat public privat public privat
Număr cămine 88 63 105 141 123 246
Capacitate 6.438 2.160 7.019 5.600 7.630 9.659
Număr mediu
lunar de
beneficiari 5.587 1.957 5.892 4.657 6.488 8.102
Număr cereri în
așteptare 2.834 2.379 1.017

*Sursa date: INS

Se observă că numărul de centre reziden țiale a crescut, după cum este cunoscut prin
înfiin țarea de noi cămine publice, une le prin procesul de transformare al unor spitale în cămine
pentru persoane vârstnice, cât și prin dezvoltare re țelei de cămine private. Totu și, încă nu este
acoperitor, existând numeroase cereri în a șteptare. Se observă că media numărului de locuri în
cămi nele publice se situează între 73 – 62 de locuri/ unitate, iar în unită țile private de 34 – 39 de
locuri, cererea pentru îngrijirea de tip reziden țial rămânând ridicată.

La data 15.10.2018 Ministerul Muncii și Justi ției Sociale a publicat lista furnizoril or de
servicii sociale, publici și priva ți acredita ți și care de țin licen ță de func ționare pentru Cămine
pentru persoane vârstnice de unde se poate observa că la nivelul jude țului Bra șov există șase
Cămine pentru persoane vârstnice private și două de stat.

Privat – Asociația Blumenau, 35 locuri – Brașov;
– Asociația Centrul de Bătrâni Casa Daniel Bra șov, 20 de locuri – Săcele;
– Asociația Filantropică Medical Cre ștină Christiana, 85 de locuri – Săcele;
– Biserica Reformată Casa Speran ței Bra șov, Centrul reziden țial pentru vârstnici
Casa Nikodemus, 29 de locuri – Sînpetru;
– Fundația Cre ștină Osana Bra șov Centrul reziden țial destinat persoanelor
vârstnice – Căminul nostru, 12 de locuri – Tohanul Nou, Zărne ști;
– Fundația Dumbrava Minunată – Filiala Bra șov Bra șov Centrul reziden țial pentru
persoane vârstnice, 60 de locuri – Brașov.
Public – Direcția de Asisten ță Socială Bra șov Bra șov Căminul pentru persoane vârstnice,
135 de locuri – Brașov;
– Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilul ui Bra șov Bra șov

14
Cămin pentru persoane vârstnice Castanul, 50 de locuri – Victoria.

O institu ție ”reprezintă o organiza ție care are statut, reguli de func ționare stabilite prin
regulamente și/sau legi, având rolul sau func ția socială de a satisface anum ite nevoi colective”
(Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu – Dictionar de sociologie).
Evaluarea unei institu ții, a calită ții serviciilor oferite, este un proces complex. Este clar că
acolo unde există condi ții igienico -santare necorespunzătoare (mizerie), sp ațiul de locuit nu este
dotat corespunzător, personalul nu este calificat, unde vârstnicii sunt nemultumi ți iar perioada de
ședere este mică intervenind evenimentul decesului foarte repede, se poate spune că institu ția
oferă servicii necorespunzatoare.
Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerințe și condiții ce sunt
îndeplinite de furnizori și de serviciile sociale acordate de ace știa pentru a răspunde nevoilor și
așteptărilor beneficiarilor.
Sociologii Anderson, Holmberg, Schne ider și Stone, în urma cercetărilor efectuate cu ani în
urmă, au relevat că cele mai importante caracteristici ale calita ții unei institu ții sunt următoarele:
– numărul persoanelor care locuiesc într -o cameră;
– numărul persoanelor care folosesc acela șii grup sanitar;
– numărul de angaja ți (personal de specialitate) și timpul pe care ace știa îl alocă îngrijirii
fiecărui vârstnic în parte6.

Ordinul prin care sunt aprobate Standardele minime de calitate pentru serviciile sociale cu
cazare organizate ca centre rezi dențiale destinate persoanelor vârstnice, emis în anul 2014,
cuprinde caracteristicile calită ții desemnate ca fiind cele mai importante ale unui furnizor de
servicii sociale men ționate mai sus și reglementează atribu țiile/ responsabilită țile complexe ale
acestuia cu privire la:
– Informare beneficiarilor;
– Admiterea beneficiarilor;
– Încetarea serviciilor;
– Evaluarea beneficiarilor;
– Planificarea activităților/ serviciilor oferite;
– Îngrijirea personală acordată beneficiarilor;
– Asistența pentru sănătate;
– Recuper area/ reabilitarea funcțională a beneficiarilor;

6 George, Neamțu, Tratat de Aistență Socială, Ed. Polirom, București, 2003, p. 950

15
– Viața activă și contactele sociale;
– Integrarea/ reintegrarea socială a beneficiarilor;
– Asistența în caz de deces;
– Siguranța și accesibilitatea;
– Spațiile comune accesibile beneficiarilor;
– Cazarea beneficia rilor;
– Alimentația beneficiarilor;
– Spațiile igienico -sanitare;
– Igiena și controlul infecțiilor;
– Respectarea drepturilor beneficiarilor și a eticii profesionale;
– Protecția împotriva abuzurilor și neglijării;
– Măsurarea gradului de satisfacție a beneficiari lor cu privire la activitatea desfă șurată;
– Notificarea incidentelor deosebite;
– Administrare, organizare și funcționare;
– Resurse umane.

Crite riile de admitere a unei persoane vârstnice într -un centru reziden țial pentru o perioadă
nedeterminată sunt diferit e de la un furnizor de servicii sociale la altul. Prin furnizarea de servicii
socio -medicale și de îngrijire furnizorul urmăre ște să asigure persoanelor vârstnice îngrijite
maximum posibil de autonomie și siguranță; să ofere condiții de îngrijire care să r especte
identitatea, integritatea și demnitatea persoanei vârstnice; să permită menținerea sau ameliorarea
capacităților fizice și intelectuale ale persoanelor vârstnice; să stimuleze participarea persoanelor
vârstnice la viața socială; să faciliteze și să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile
persoanelor vârstnice; să asigure supravegherea și îngrijirea medicală necesară, potrivit
reglementărilor privind asigurările sociale de sănătate; să prevină și să trateze consecințele legate
de proc esul de îmbătrânire.

Legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice reglementează serviciile asigurate
persoanelor vârstnice în cămine (nr. 17/ 2000, art. 14):
a) servicii sociale, care constau în:
– ajutor pentru menaj;
– consiliere juridi că și administrativă;
– modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în:

16
– ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale;
– asigurarea unor programe de ergoterapie;
– sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
– consultații și tratamente la cabinetul medical, în instituții medicale de profil sau la patul
persoane i, dacă aceasta este imobilizată;
– servicii de îngrijire -infirmerie;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea cu dispozitive medicale;
– consultații și îngrijiri stomatologice.
Măsurarea gradului de satisfac ție a beneficiarilor privind modul în c are sunt asigurate aceste
servicii reprezintă ”o cheie de control” în autoevaluarea calității activității fiecărui furnizor de
servicii în parte. Drept urmare, anul, acesta are responsabilitatea de a evalua gradul de satisfac ție
a beneficiarilor prin aplic area unui chesionar asigurându -se că anterior aplicării acestuia,
beneficiarii cunosc toate prevederile înscrise în Ghidul Beneficiarului, Carta drepturilor
beneficiarilor, Regulamentul de Ordine Internă, Contractul de furnizare servicii sociale,
proceduri le de lucru utilizate, pentru o exprimare reală și în cuno ștință de cauză a punctului de
vedere cu privire la serviciile acordate.

17
CAP. 2 CERCETARE
MĂSURAREA GRADULUI DE SATISFAC ȚIE AL VÂRSTNICULUI
INSTITU ȚIONALIZAT
– CENTRU DE STAT VS CENTRU PRIVAT BRA ȘOV

Ca metoda de studiu s -a folosit cercetarea cantitativă.

2.1 IPOTEZA CERCETĂRII
Având în vedere faptul că există standarde minime de calitate în baza cărora au fost
evalua ți toți furnizorii de serviciile sociale, atât cei publici cât și cei priva ți în procesul de
licen țiere, serviciile de care beneficiază vârstnicii în centrele reziden țiale sunt mul țumitoare.
Pentru demonstrarea ipotezei și culegerea datelor în vederea realizării cercetării s -a utilizat
chestionarul cu răspunsuri deschise, atașat în a nexă .

2.2 SCOPUL CERCETĂRII
Cercetarea are ca scop analizarea gradului de satisfac ție cu privire la serviciile oferite
beneficiarilor într -un cămin pentru persoane vârstice de stat vs privat în jude țului Bra șov.

2.3 OBIECTIVELE CERCETĂRII
Pentru atinge rea scopului cercetării au fost stabilite următoarele obiective:
1. Analizarea calită ții condi țiilor de locuit;
2. Analizarea calită ții hranei primite;
3. Analizarea calită ții îngrijirii primite;
4. Identificarea celor ai importante nevoi;
5. Analizarea re lațiilor dintre vârstnici;
6. Analizarea variantei cămin vsv comunitate;
7. Analizarea propunerilor vârstnicilor pentru îmbunătă țirea activită ții căminului.

2.4 GRUPUL ȚINTĂ
În vederea realizării cercetării am aplicat chestionarul privind măsurarea gradul ui de
satisfac ție unui număr de 60 de persoane vârstnice: 30 vârstnici institu ționaliza ți în "Caminul
pentru Persoane Vârstnice" din cadrul Direc ției de Asisten ță Socială Bra șov – institu ție de stat,
respectiv 30 de vârstnici care beneficiază de serviciil e "Căminului de Bătrâni Dr. Teofil Mija "
din cadrul Asocia ției Filantropice Medical – Creștină Christiana – Săcele, Bra șov – institu ție
privată.

18
2.5 PREZENTAREA CELOR DOUĂ INSTITU ȚII
Pentru o mai bună în țelegere a tipului de activitate pe care o des fășară fiecare furnizor de
servicii în parte, am prezentat în tabelul de mai jos, comparativ, câteva carecteristici.

Caracteristici Caminul pentru Persoane Vârstnice –
Direc ției de Asisten ță Socială Bra șov Căminul de Bătrâni Dr. Teofil
Mija – Asocia ției Filantropice
Medical – Creștină Christiana –
Săcele, Bra șov
Tipul
serviciului Centru de tip reziden țial Centru de tip reziden țial
Capacitate 135 de locuri 80 de locuri
Perioada de
cazare Nedeterminată Determinată sau nedeterminată
Anul înfin țării 2007 2000
cu vechea denumire – Căminul de
Bătrâni Christiana
Categoria de
beneficiari Persoane vârstnice care au împlinit
vârsta de 65 ani Persoane vârstnice cu vârste cuprinse
între 60 si 100 de ani
Beneficiari –
cazuri sociale Da Da
Locul de
provenien ță al
beneficiarilor Au domiciliul stabil în municipiul
Brașov De pe tot cuprinsul țării
Servicii oferite – Găzduire;
– Asigurarea hranei;
– Îngrijire medicală;
– Activită ți și terapii de recuperare/
reabilitare func țională;
– Îngrijire perso nală;
– Activități de petrecere a timpului
liber;
– Asistență socială și psihologică;
-Asisten ță spirituală. – Găzduire;
– Asigurarea hranei;
– Îngrijire medicală;
– Activită ți și terapii de recuperare/
reabilitare func țională;
– Îngrijire personală;
– Servicii sociale și psihologice;
-Suport spiritual;
– Activități de petrecere a timpului
liber.
Număr de
paturi în
cameră Două paturi și grup sanitar Un pat, două, trei și patru paturi

2.6 INTERPRETAREA DATELOR

După analiza celor 60 de chestionare pen tru măsurarea gradului de satisfac ție aplicate
vârstnicilor care beneficiază de servicii în cadrul celor două centre reziden țiale am constatat
faptul că ipoteza formulată se confirmă.
La toate cele opt întrebări, cu referire la serviciile oferite în cămin , atât de către furnizorul
public cât și de cel privat, cuprinse în chestionar, beneficiarii s -au declarat în procent de peste
50% multumi ți și chiar foarte mul țumiți, interpretarea punctuală a datelor regăsindu -se mai jos.

19

a) Referitor la gradul de mul țumire cu privire la condi țiile de locuit beneficiarii au
răspuns astfel:

Privat Public
Foarte bune 30%
Mulțumit 70% Foarte bune 100%
Motive Au strictul necesar în unele cazuri;
mai mult decât au nevoi;
Este cură țenie și căldură;
Sunt ca o familie. Au condi ții foarte bune precum la hotel;
Au tot confortul asigurat;
Este cură țenie;
Locuiesc singuri într -o cameră.

Atât reziden ții căminului privat cât și a celui public se declară mul țumiți și foarte
mulțumiți în procent de 100% de condi țiile de locuit co nsiderând că nu au nici un motiv care să -i
facă să î și dorească altceva ținând cont de resursele de care dispun, de valoarea contribu ției pe
care o achită lunar precum și de confortul, căldura, cură țenia și siguran ța de care au parte. ( vezi
grafic 1 și 2)

b) Referitor la gradul de mul țumire cu privire la hrana pe care o primesc în cămin
beneficiarii au răspuns astfel:

Privat Public
Foarte mul țumit 50%
Mulțumit 43,33% Foarte bune 96,6%
Motive Este gustoasă;
Se respectă regiumul dietetic;
Diversificată;
Avem fructe și legume. Hrana este suficientă;
Diversificată;
Meniul este selectiv.

Peste 90% dintre beneficiari sunt mul țumiți și foarte mul țumiți de hrana pe care o
primesc zilnic sus ținând că este suficien ță, diversificată și se respect ă regimul dietetic
recomandat în func ție de starea de sănătate a fiecărui beneficiar. ( vezi grafic 3 și 4)

c) Referitor la gradul de mul țumire cu privire la îngrijirea pe care o primesc în cămin
beneficiarii au răspuns astfel:

Privat Public
Foarte mul țumit 50%
Mulțumit 43,33% Mulțumit 86,66%

Motive Aten ție și cură țenie;
Sprijinul acordat;
Anten ția permanentă. Personalul este calificat și amabil;
Mi se acordă aten ție;
Proptitudine.

În procent de peste 85% dintre beneficiari sunt mul țumiți și foar te mul țumiți de îngrijirea
pe care o primesc în cămin datorită personalului calificat, sprijinului pe care îl primesc cu
promptitudine și aten ției permanente, precum și a faptului că sunt cura ți, schimba ți de
materialele de incontinen ță și haine ori ce cât e ori este cazul. ( vezi grafic 5 și 6)

20
d) Referitor la nevoile cele mai importante beneficiarii au răspuns astfel:

Privat Public
Problemele de sănătate 43,33%
Singurătatea 50% Problemele de sănătate 26,66%
Problemele materiale 16%
Lipsa preten țiilor 36, 66%

Beneficiarii consideră că nevoile cele mai importante și care depă șesc un procent de
75%, sunt cele referitoare la starea de sănătate, la lipsurile materiale, singurătate și pierderea
ierarhiei de valori astfel încât nu mai au nici o preten ție și nici o a șteptare. Aceste nevoi îi țin
departe de o via ță independentă în comunitate și de via ța alături de familie, găsind în cămin
compania, în țelegerea și sprijinul de care au nevoie. ( vezi grafic 7)

e) Referitor la rela ția beneficiarilor cu colegul/ cole ga de cameră dar și ceilal ți beneficiari
în general, ace știa au răspuns astfel:

Privat Public
Coleg/
Colegă Foarte bună 50%
Bună 26,66% Bună 80%

Ceilal ți
beneficiari Bună 76,66%
Foarte bună 20% Bună 93,33%

Motive Nu am conflicte;
Respect reciproc. Relațiile sunt omene ști.

Convie țuirea beneficiarilor cu colegii de cameră dar și cu ceilal ți beneficiari din cadrul
căminului se dovede ște a fi bună în procent de peste 90%, con știentizând faptul că ”rela țiile sunt
omene ști” iar respectul r eciproc te ține departe de neî țelegeri, conflicte. ( vezi grafic 8, 9 și 10)

f) Referitor la contribuția beneficiarilor la îmbunătățirea propriei vieți în cămin , aceștia
aurăspuns astfel:

Privat Public
Niciuna 63,33% Niciuna 66,66%

Peste 60% dintre ben eficiari consideră că nu pot contribui cu nimic la îmbunătă țirea
propriilor lor vie ți în cămin deoarece activită țile propuse în programul zilnic sunt diversificate în
funcție de preferin țele, abilită țile și nevoile fiecărui beneficiar încercându -se valori ficarea
poten țialului fiecăruia în parte. Corectitudinea, disciplina, participarea activă la activită țile
propuse contribuie în mare măsură la crearea unui climat de via ță care să te mul țumească. ( vezi
grafic 11)

g) Referitor la întrebarea dacă ar avea po sibilitatea de a alege să î și continue viața în mod
independent în comunitate sau să rămâne în cămin , beneficiarii au răspuns astfel:

Privat Public
În cămin 63,33% 90%
Motive Aici este ultimul popas;
Este casa mea;
Sunt singur;
Am toate cele necesare. Din cauza singurătă ții;
Din cauza bătrâne ții;
În cămin nu am griji;
Nu am unde pleca.
În comunitate 36,66% 10%

21
Motive Am fost mereu independent;
Nu vreau să depind de cineva. Nu depinzi de nimeni.

Beneficiarii a u optat, în procent de peste 60 % în centr ul privat respectiv 90 % în centrul
de stat, pentru a rămâne institu ționaliza ți conștientizând faptul că acest mediu le oferă siguran ță
unui cămin, condi țiile necesare pentru satisfacerea nevoilor, compania de care au nevoie. Ar
alege o via ță independentă î n comunitate dar sunt împiedica ți de neputin țele create de
problemele de sănătate, de incapacitatea membrilor familiei de ai îngriji – nedorind să fie o
povară sau de lipsurile materiale. ( vezi grafic 12, 13)

h) Referitor la exprimarea unor sugestii sau o bserva ții, beneficiarii au răspuns astfel:

Privat Public
Nu am 93,33% Nu am 90%

Beneficiari i, în procent de peste 90 %, s-au exprimat că nu au sugestii sau observa ții în
ceea ce prive ște activitatea căminului fiind mul țumiți de serviciile oferite și de modul în care
activită țile sunt structurate. ( vezi grafic 14)

2.7 CONCLUZII
Din punctul de vedere al complexității problematicii vârstnicilor instituționalizați,
în această lucrare am încercat să scot în evidență faptul că, cu cât sunt mai bine în țelese,
respectiv identificate mai corect, nevoile persoanelor vârstnice, iar serviciile oferite sunt adaptate
în func ție de aceste nevoi și sunt de calitate, cu atât vârstnicii sunt mai mul țumiți și ajung să se
simtă cu adevărat respecta ți și aprecia ți în noul lor mediu de via ță.
Trebuie reținut faptul că, odată cu instituționalizarea, se produc fără voia lor o serie de
modificări de status și rol, iar unul din lucrurile care îi tulbură cel mai tare pe vârstnici este
cascada de situații noi care intervin și pe care trebuie să le înfrunte, con știențizând că în acest
moment contribuția lor în via ță scade, controlul exercitat de ei se diminuează, nucleul
familial se reducerea prin plecarea copiilor sau decesul partenerului de via ță și toate aceste
”goluri” trebui e acoperite prin activită țile pe care fiecare furnizor de serviciu le oferă.
Existen ța unui etalon și a metodologiei de evaluare respectiv verificare a furnizorilor de
servicii sociale este unul din obiectivele propuse și realizate în procesul de dezvoltar e a
serviciilor sociale din România.
Standardelele minime de calitate impun desfă șurarea activită ților în baza procedurilor
opera ționale de lucru, care cuprind instrumentele de lucru pe care speciali ști le folosesc în
procesul de acordare al serviciilor p recum și prezentarea în detaliu al modului de lucru ceea ce
ușurează în mare măsură atât munca specialistului din centru cât și munca evaluatorului.
Totodată accentuează importan ța participării active a beneficiarului, pe tot parcursul șederii în
centru, î n procesul de luare a deciziilor referitoare la orice aspect care îl prive ște fiind încurajat
să își exprime opinia. Măsurarea gradului de satisfac ție a beneficiarului cu privire la serviciile

22
oferite în centru s -a dovedit ce -a mai bună metodă de autoevalu are a unui furnizor de servicii
sociale.
Ipoteza formulată, în care am presupus că existen ța standardelor minime de calitate în
baza cărora au fost evalua ți toți furnizorii de serviciile sociale, atât cei publici cât și cei priva ți în
procesul de licen țiere, are ca urmare oferirea de servicii de calitate iar persoanele vârstnice care
sunt institu ționalizate sunt mul țumite, se confirmă.
În cazul celor două cămine pentru persoane vârstnice care au făcut obiectul cercetării,
public vs privat, aplicarea chesti onarului pentru măsurarea gradului de satisfac ție, demonstreză
că beneficiarii se declară mul țumiți în procent de peste 80% neexistând diferen țe majore în ceea
ce privesc serviciile oferite și activită țile desfă șurate.

23
Anexa
CHESTIONAR
PRIV IND MĂSURAREA GRADULUI DE SATISFAC ȚIE A BENEFICIARULUI

DATA APLICĂRII CHESTIONARULUI :
VÂRST Ă:
GENUL: F sau M

1. SUNTEȚI MULȚUMIT/Ă DE CONDIȚIILE DE LOCUIT?
………………………………………………………………………….. …………………………………………………
DE CE? …………………………………………………………………………………………………………….. ….

2. SUNTEȚI MULȚUMIT/Ă DE HRANA PE CARE O PRIMIȚI?
………….. …………………………………………………………………………………………………………….. ….
DE CE? ……………………………………………………………………………………………………….. ……….

3. SUNTEȚI MULȚUMIT/Ă DE ÎNGRIJIRILE CARE VI SE ACORDĂ?
………………………………………………………………………………………………. ……………………………..
DE CE? ………………………………… ………………………………………………………………………………

4. CARE SUNT NEVOILE DUMNEAVOASTRĂ CELE MAI IMPORTANTE?
………………………………………………………………………………………………. ………………………………
………………………………………………………………………………………………. ………………………………
5. CUM APRECIAȚI RELAȚIILE DUMNEAVOASTRĂ
a) CU COLEGUL/COLEGA DE CAMERĂ?
…………………………………………………………………………………………………………………… …………..
b) CU CEILALȚI VÂRSTNICI DIN CĂMIN?
……………………………………………………………………….. ………………………………………………………
DE CE? …………………………………………………………………………………………………………….. …

6. CARE AR PUTEA FI CONTRIBUȚIA DUMNEAVOASTRĂ LA ÎMBUNĂT ĂȚIREA
PROPRIEI VIEȚI ÎN CĂMIN?
………………………………………………………………………………………………. …………………………………….
7. DACĂ AȚI AVEA POSIBILITATEA SĂ ALEGEȚI, AȚI PREFERA SĂ VĂ
CONTINUAȚI V IAȚA ÎN MOD INDEPENDENT ÎN COMUNITATE SAU AȚI
RĂMÂNE ÎN CĂMIN?
………………………………………………………………………………………………. ……………………………………….
DE CE?
………………….. …………………………………………………………………………………………………………….. …….

8. NOTAȚI ALTE OBSERVAȚII ȘI SUGESTII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA VIEȚII
DIN CĂMIN!
………………………………………… ………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………. ………………………………… ……..
………………………………………………………………………………………………. …………………………………..

24
Bibliografie

 George Neamtu (coordonator) – "Tratat de asistenta sociala", Editura Polirom,Ia și, 2003
 Cristian Bocancea, George Neamțu – ”Elemente de asistență socială” , Ed. Polirom, Ia și,
1999
 Elena Zamfir – ”Revista de Asisten ță Socială”, Nr. 1, Bucure ști, 2003
 Florica Mănoiu, Viorica Epureanu – ”Asisten ța Socială în România”, Ed. All, Bucure ști,
1997
 Karla Krogsrud Milei, Micheael O ’Melia, Brenda DuBois – ”Practica Asisten ței Sociale”,
Ed. Polirom, Ia și, 2006
 Florin Pa șa, Limini ța Mihaela Pa șa – ”Cadrul juridic și organizatoric al asisten ței sociale
în România”, Ed. Polirom, Ia și, 2003
 Legea asis tenței sociale nr. 292/2011
 Legea nr. 17/2000 privind asisten ța socială a persoanelor vârstnice
 Ordin ul nr. 2126 din 5 noiembrie 2014 privind aprobarea Standardelor minime de calitate
pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără
adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de
persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate,
serviciilor acordate în sistem integrat și cantinelor so ciale*) – ANEXA 1 Standarde
minime de calitate pentru serviciile sociale cu cazare organizate ca centre
rezidențiale destinate persoanelor vârstnice
 Hotărâre a nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstni ce
 Strategia nationala pentru promovarea imbatranirii active si protectia persoanelor
varstnice pentru perioada 2015 – 2020
 Legea nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor
sociale
 *** http://www.mmuncii.gov.ro
 *** http://www.insse.ro
 *** http:// www.cristiana.ro
 *** http://www.dssbv.ro
 *** http://www.rasfoiesc.com