Cap. 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND PERCHEZIȚIILE … … 2 [611585]

1
CUPRINS

Cap. 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND PERCHEZIȚIILE ………………………….. …………… 2
1.1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 2
1.2. Istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
1.3. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
Cap. 2 PROCEDURA DE EFECTUARE A PERCHEZIȚIILOR ………………………….. …….. 14
2.1. Percheziția domiciliară ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 14
2.2. Efectuarea percheziției corporale ………………………….. ………………………….. ………………. 30
2.3. Percheziția u nui vehicul ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
2.4. Percheziția informatică ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 37
2.5. Fixarea rezultatelor percheziției ………………………….. ………………………….. ………………… 43
2.6. Aspecte privind psihologia percheziției (trăsăturile organului care efectuează
percheziția versus trăsăturile persoanei percheziționate) ………………………….. …………………….. 46
Cap.3 RIDI CAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI ………………………….. ……………………….. 50
3.1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 50
3.2. Predarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 51
3.3. Ridicarea silită ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 53
3.4. Măsurile dispuse cu privire la obiectele ridicate ………………………….. ………………………. 54
Cap.4 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 56
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 59

2
Cap. 1 ASPECTE GENERALE PRIVIND PERCHEZIȚIILE

1.1.Noțiune

Încă de la început este important de stabilit etimologia cuvântului „percheziție”, pentru o
înțelegere cât mai corectă și aprofundată a acestei instituții de drept. Astfel, cuvântul percheziție
provine din latinescul perquiro care înseamnă „a căuta, a cerceta cu îngrijire, pretutindeni ”. În
acest sens, scopul percheziției este acela de a căuta și de a ridi ca obiecte care conțin sau ar putea
conține urmele unei infracțiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, cunoscute sau necunoscute
organelor judiciare; acestea putând duce la aflarea adevărului.1
În concordanță cu cele exprimate până acum, este foarte i mportant să se stabilească o
delimitare, diferențiere clară între percheziție și ridicarea de obiecte și înscrisuri versus
cercetarea la fața locului. Cele două instituții de drept, una cu precădere a dreptului procesual
penal, cealaltă aparținând domeniul ui criminalisticii, deși servesc aceluiaș scop – aflarea
adevărului în cadrul procesului penal – sunt totuși diferite.
Percheziția este unul dintre procedeele probatorii care are ca scop descoperirea și
ridicarea mijloacelor de probă materiale și scrise ce urmează a fi valorificate prin administrare în
cadrul procesului penal.2
Alături de p ercheziție se mai găsesc incă trei procedee probatorii: ridicarea de obiecte și
înscrisuri, cercetarea la fața locului, reconstituirea. Toate aceste procedee, mai ales p ercheziția,
se efectuează cu respectarea demnității și caracterului proporționat al ingerinței în viața privată.3
Această directă menționare, de către legiuitor, a necesității respectării vieții private a
individului, vine în armonie cu unul dintre princi piile importante ale dreptului procesual penal –
Principiul respectării vieții intime, familiale și private în procesul penal.4 Atât principiul

1 D. Vana, Percheziția judiciară și arestarea preventivă , revist a Fiat iustitia , nr. 2/2011;
2 I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală – partea generală – în lumina noului Cod de procedură
penală , ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 520;
3 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul Cod de proced ură penală –ghid de aplicare pentru practicieni ,
ed. Hamangiu, București, 2014, p. 152;
4 Formator Ruxandra – Paula Răileanu, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, detașat SNG, Note
de curs – Drept procesual penal (PDF);

3
procesual cât și alin. 2 al articolul ui 156 din Noul cod de procedură penală, au la origine articolul
8 din Conv enția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la noțiunea de „domiciliu”, se impune mențiunea că în accepțiunea dreptului
penal și constituțional, aceasta cuprinde locul unde trăiește o persoană, inclusiv dependințele,
curtea, grădina, garajul sau orice loc împrejmuit ținând de acestea. Noțiunea de „domiciliu” nu
se confundă cu cea de „proprietate” sau de „proprietar”. Pentru că în dreptul public o locuință
este domiciliul persoanei fizice, chiar dacă aceasta nu este și proprietarul, dar o ocupă în mod
legal.
Chiar dacă este stabilit, ca limită spațială inițială, domiciliul celui față de care urmează să
se desfășoare percheziția, articolul 158 alin. 3 prevede că în situația în care, în timpul efectuării
percheziției, se constată că au fost transferate pr obe, date sau că persoanele căutate s -au ascuns în
locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabil, în condițiile legii, și pentru aceste locuri.
Dar, continuarea efectuării percheziției în această situație se încuviințează de către procuror.
Acea stă prevedere, pe lângă faptul că este o veritabilă situație de extindere a efectuării
percheziției, are și un element de noutate, acela al dreptului procurorului de a încuviința
continuarea percheziției și în locurile învecinate celui pentru care a fost e mis mandatul, dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3.5
În doctrină, această situație este definită drept o prorogare a sferei de aplicare a
mandatului de percheziție emis deja de organul competent, cu privire la spațiul identificat inițial
ca domiciliu, aceasta în eventualitatea în care apare o situație operativă ce reclamă urgență și
intervenție imediată.6
În situația în care se procedează la extinderea efectuării percheziției, evident că acest
aspect va fi consemnat în detaliu, în procesu l-verbal de percheziție.
Organul competent pentru emiterea mandatului de percheziție este, conform articolului
158 alin.1 și în funcție de faza în care se află procesul penal:

5 N. Volonciu, A . Vasiliu, R. Gheorghe, Noul cod de procedură penală – adnotat. Partea generală . Ediția a II -a, ed.
Universul Juridic, București, 2016, p. 269;
6 Idem ;

4
 Pentru faza urmăririi penale: „judecătorul de drepturi și libertăți de la insta nța căreia i -ar
reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”
 „instanța învestită cu judecarea cauzei” dacă dispunerea se face în cursul judecății.
În cursul urmăririi penale, percheziția se dispune, cum am arătat, de către judecătorul
competent, la cererea procurorului; în timp ce în cursul judecății aceasta se po ate dispune și din
oficiu.
Astfel procurorul va înainta cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi
și libertăți; acesta din urmă, conform Noului Cod de Procedură Penală are obligația de a
soluționa cererea în termen de 24 de ore de primi rea ei, în camera de consiliu, fără citarea
părților, dar cu participarea OBLIGATORIE a procurorului.7
Chiar dacă sesizarea judecătorului se face, conform legii, printr -o cerere, în doctrină se
consideră că procurorul va întocmi și un referat motivat, car e trebuie să conțină următoarele
mențiuni: 8
a) Descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile
privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în
locuri învecinate, desc rierea acestor locuri;
b) Indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la
săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură
cu o infracțiune;
c) Indicarea infracțiunii, a pr obelor sau a datelor din care să rezulte că în locul în care se solicită
efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul ori pot fi descoperite probe cu privire
săvârșirea infracțiunii sau urme ale săvârșirii acesteia;

7 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 154;
8 I. Neagu, M. Damaschin, op. cit ., pp. 525 -526;

5
d) Numele, prenumele, eventual descrierea suspectului/inculpatului despre care se bănuiește că
s-ar afla în locul unde se efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii
infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că exisă în locul ce urmează a fi
percheziți onat.
Judecătorul, dispune prin încheiere9 admiterea cererii, atunci când aceasta este
întemeiată, încuviințând astfel efectuarea percheziției. Emite de îndată mandatul de percheziție
care are o valabilitate de maxim 15 zile.
Întocmirea minutei este si ea obligatorie.10
Dacă se consideră de către judecătorul de drepturi și libertăți că nu sunt îndeplinite
condițiile cerute de lege , tot prin încheiere, acesta va dispune respingerea cererii de efectuare a
percheziției domiciliare. Tot o soluție de respingere și nu de declinare, se va da și în situația în
care judecătorul de drepturi și libertăți consideră că nu este competent să soluționeze cererea.11
Deși izolat, există în practica judiciară solicitări de autorizare a percheziției respinse de
către instanțele de judecată, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost începută in personam sau
că nu vizează persoana ce urmează a fi percheziționată.12
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra cererii de
încuviințare a efectuării pe rcheziției nu este supusă căilor de atac.13 Aceasta înseamnă că

9 Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, ca act procesual, precum și mandatul de percheziție ca act
procedural, în conformitate cu art.158 alin. 7, trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:
a) Denumirea instanței
b) Data, ora și locul emi terii
c) Numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție
d) Perioada pentru care s -a emis mandatul, aceasta neputând fi mai mare de 15 zile
e) Scopul pentru care a fost emis
f) Descrierea locului sau locurilor învecinate acestuia (după caz ) unde urmează să se efectueze percheziția
g) Numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința sau sediul căreia se efectuează percheziția, dacă
se cunosc
h) Numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă se cunoaște
i) Descrierea suspectului/incul patului/făptuitorului despre care se bănuiește că s -ar afla în locul unde se
efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se
presupune că exisă în locul ce urmează a fi percheziționat
j) Mențiunea că mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată
k) Semnătura judecătorului și ștampila instanței
10 Marius E. Radu, Drept procesual penal – partea generală , ed. Universitară, București, 2014, p. 197;
11 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 154;
12 Asociația Baroului American – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia – Aspecte de practică privind
percheziția și arestarea preventivă , martie 2007;

6
legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac separată, ca atare dispozițiile articolului 408 sunt
aplicabile, iar încheierea va putea fi atacată odată cu fondul.
Omisiunea precizării explicite a un ei căi de atac pentru aceste încheieri poate fi
interpretată și drept o intenție a legiuitorului de a obține o procedură cât mai rapidă în situația
unor astfel de cauze care au nevoie de valorificarea cât mai rapidă a momentului operativ.14
Atât percheziția cât și ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt prin urmare acte de
urmărire penală și mijloace tehnico -științifice criminalistice de teren, folosite de organele
judiciare.
Ambele acte de urmărire penală, atât percheziția cât și ridicarea de obiecte și îns crisuri,
sunt, după cum am arătat până acum , activități procedurale care se execută de către organele
judiciare, pe parcursul procesului penal. Ele reprezintă imixtiuni în intimitatea persoanei și
domiciliul acesteia, ca excepții de la dreptul persoanei la libertatea individuală precum și la
inviolabilitatea domiciliului și corespondenței acesteia.
Fiind vorba despre excepții, se impune în acest moment, o discuție despre problema
imunității parlamentare în materia percheziției.
Legea nr. 96/2006 privind Sta tutul deputaților și al senatorilor oferă o definiție legală a
imunității parlamentare. Astfel aceasta este considerată ca fiind un ansamblu de dispoziții legale
menite să garanteze independența parlamentarilor, prin asigurarea unui regim juridic derogator iu
de la dreptul comun.15
Conform Constituției României, deputații și senatorii se bucură de imunitate
parlamentară. Mai exact, articolul 72, cu denumirea marginală „Imunitatea parlamentară”
prevede: „(2) Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care
nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot
fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după
ascultarea lor. (3) În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși

13 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 154;
14 Asociaț ia Baroului American – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia – Aspecte de practică privind
percheziția și arestarea preventivă , martie 2007;
15 C. Ionescu, Tratat de drept constituțional contemporan, ediția a -2-a, ed. C.H. Beck, București, 2 008, p. 808;

7
percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii
și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va
dispune imediat revocarea acestei măsuri.”16
Imunitatea parlamentară poate îmbrăca forma lipsei răspunderii juridice sau pe cea a
inviolabilității parlamentarului. Prima, vizează faptul că un parlamentar nu poate fi tras la
răspundere p entru opțiunile sale sau pentru votul său. Cea de -a doua vizează răspunderea penală
– fie sub aspectul trimiterii în judecată, fie sub aspectul, mai larg, al lipsirii de libertate.17
Ca atare, imunitatea parlamentară este direct și indisolubil conexată cu m andatul de
deputat sau senator, ceea ce înseamnă că protecția constituțională a parlamentarilor, atât în sfera
lipsei răspunderii pentru voturile și opiniile politice exprimate, cât și pentru latura răspunderii
penale a acestora, este condiționată și legat ă de exercitarea mandatului.18
Per a contrario , pentru faptele penale, care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului, parlamentarii pot răspunde penal, dar prin
Constituție se interzice ferm să fie supuși perc heziției sau să fie reținuți sau arestați fără
încuviințarea Camerei din care fac parte și după ascultarea lor.19
Procedura privind urmărirea penală și trimiterea în judecată poate fi declanșată numai de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Ju stiție, competența de a judeca revenind tot
instanței supreme.20
O situație deosebită este cea a infracțiunilor flagrante, când deputatul sau senatorul poate
fi reținut și supus percheziției. Imediat, ministrul justiției îl va informa pe președintele Camere i
despre reținere sau percheziție.21
Camera poate constata, însă, că nu există temei pentru reținerea parlamentarului vizat,
caz în care va dispune imediat revocarea măsurii.

16 Constituția României și legislația conexă – legislație consolidată la 10 septembrie 2014 – ed. Universul Juridic,
București, 2014, p. 26;
17 A. Năstase, Imunitatea parlamentară în România și în Europa , în revista Revista română de drept Europ ean
nr.2/2014;
18 C. Ionescu, op. cit. , p. 808;
19 Idem ;
20 C. Ionescu, op. cit. , p. 809;
21 C. Ionescu, op. cit. , p. 811;

8
Cererea de reținere, arestare ori percheziție se adresează președintelui Camerei de către
ministrul justiției; președintele o va aduce la cunoștința deputaților, respectiv senatorilor, în
ședință publică. Apoi cererea va fi trimisă de îndată Comisiei juridice spre examinare , în
vederea stabilirii existenței motivelor temeinice pentru aprobarea ei. Hotărârea comisiei se
adoptă în maxim cinci zile de la sesizare, prin votul majorității membrilor comisiei, votul fiind
secret. Ministerul justiției, la solicitarea comisiei respective, va înainta toate documentele
solicitate de aceasta din u rmă. În situatția în care Ministerul refuză, comisia va apela la Camera
Deputților ori la Senat. Raportul redactat de comisie se supune dezbaterii și aprobării în cadrul
Camerei. Camera Deputaților și Senatul, hotărăsc, prin vot secret și majoritar, asupra cererii. 22
Toate aceste mențiuni s -au impus a fi făcute deoarece imunitatea parlamentară
interferează cu instituția percheziției, după cum am arătat, dar mai ales pentru că indiferent de
opțiunile politice, de statutul persoanei sau de funcția ocupată, or ice individ trebuie să se supună
legii, așa cum emană de la puterea legislativă.

1.2.Istoric

În dreptul procesual penal român, actele de urmărire penală au fost reglementate încă de
la primul Cod de procedură penală intrat în vigoare la 2 noiembrie 1864, în Principatele Unite
sub Alexandru Ioan Cuza, urmat de Codul de procedură penală al României, adoptat la 19
februarie 1936, apoi Codul de procedură penală din 1869 cu modificările ulterioare și în fine,
actualul Cod de procedură penală intrat în vigoare la 1 februarie 2014 (de asemenea cu
modificările și completările la zi).
În special după 1990, instituția percheziției a cunoscut o serie de modificări începând cu
Decretul – lege nr. 12 din 1990; Legea nr. 32/1990; Legea nr. 104/1992; Legea nr. 141/1996;
Legea nr. 281/2003; Legea nr. 356/2006; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 60/2006.
A existat de -a lungul istoriei și o perioadă neplăcută, în care abuzurile erau din ce în ce
mai frecvente, mă refer aici la perioada dictatorial ă, când domiciliul unor per soane incomode

22 C. Ionescu, op. cit. , p. 811;

9
sistemului era violat. În asemenea cazuri oamenii s -au simțit din ce în ce mai puțin protejați de
imixtiunile arbitrare în viața lor privată și în spațiul lor personal.
Din fericire, acea epocă a trecut, iar dreptul la respectarea vieții pri vate și familiale, este
un drept fundamental, respectat de majoritatea persoanelor și în special de autoritățile care au
dreptul legal de a interfera cu acest drept.
Noul Cod de pro cedură penală are reglementată în Partea Generală, la Titlul IV, capitolul
VI percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri. Spre deosebire de vechea reglementare, de
această dată, legiuitorul a optat pentru alocarea unui capitol aparte acestor procedee probatorii,
făcând clar distincție între mijloacele materiale de probă și procedeele probatorii.
Un alt element inovator al Noului Cod de procedură penală este reglementarea, în
articolul 156, alin. 1, a percheziției informatice, care înainte se găsea în Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, capitolul IV,
articolele 54 -59. Această lege este în prezent abrogată.
Noua reglementare procesual penală nu a adus modificări doar în c eea ce privește
organizarea efectivă și structurarea Codului, ci și modificări referitoare la datele pe care trebuie
să le cuprindă încheierea și mandatul de percheziție; acestea răspund unor exigențe semnalate în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilo r Omului.23
Cu titlu de exemplu amintim cauza Van Rosem contra Belgiei, unde prin Hotărârea
Curții, din 9 decembrie 2004, s -a stabilit că trebuie să existe anume garanții contra arbitrariului,
acestea fiind și un element pentru stabilirea necesității inger inței (în cauză printr -o percheziție
domiciliară) în dreptul la inviolabilitatea domiciliului reclamantului. Astfel mandatul de
percheziție emis de autoritatea competentă trebuie să cuprindă lista infracțiunilor pentru care s -a
declanșat urmărirea penală precum și lista documentelor care trebuie căutate și eventual ridicate,

23 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op. cit. , p. 270;

10
tocmai pentru a evita o generalitate a mandatului de percheziție și o nelimitată putere a
anchetatorilor cu privire la efectuarea percheziției.24
În opinia doctrinarilor și nu numai, pe ntru a se garanta dreptul la viața privată, se
consideră că era necesar să fie păstrate dispozițiile articolului 105 alin. 3 din vechea
reglementare întru cât acestea prevedeau că: „Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele și
împrejurările din viața personală a celui la care se efectuează percheziția și care nu au legătură cu
cauza, să nu devină publice.”25
Tot prin apelare o comparație între actuala și vechea reglementare , se poate motiva
soluția de respingere dată unor solicitări de autorizare a per cheziției (situație despre care am
amintit anterior), rezultând că: 26
– legiuitorul nu face distincție în articolele 158 Noul cod de procedură penală, respectiv
100 Vechiul cod de procedură penală, între tipurile de începere a urmăririi penale, ca atare nici
instanța nu ar trebui să distingă;
– urmărirea penală privește fapta și nu făptuitorul, astfel este irelevant dacă s -a început
urmărirea cu privire la persoana cunoscută și presupusă a fi comis fapta sau mai întâi cu privire
la faptă;
– conform artico lelor 200 ( Vechiul cod de procedură penală) respectiv 285 (Noul cod de
procedură penală), obiectul urmăririi penale este strângerea probelor necesare cu privire la
existența infracțiunilor, identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la sta bilirea
răspunderii penale a acestora, cu scopul de a stabili dacă se impune sau nu trimiterea acestora în
judecată. Ca atare pentru strângerea și analizarea aestor probe este necesar să se apeleze la
procedeele probatorii, în special la percheziție;
– probele ridicate în timpul percheziției pot duce la identificarea făptuitorului, adică la
începerea urmăririi penale in personam ;

24 http://jurisprudentacedo.com/Rossem -contra -Belgia -Perchezitie -Conditiile -legii-interne -Garantii -contra –
arbitrariului.html
25 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorgh e, op. cit ., p. 275;
26 Asociația Baroului American – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia – Aspecte de practică privind
percheziția și arestarea preventivă , martie 2007;

11
1.3.Clasificare

Discutând despre clasificările percheziției, acestea se realizează în funcție de raportul
tactic criminalistic ori exclusiv în funcție de legea procesual penală. Astfel, avem27:
 Sub raport tactic criminalistic:
1. După natura locului în care este efectuată – percheziția locurilor deschise și percheziția
locurilor închise ;
2. După numărul de persoane la care urmează să se efe ctueze percheziția – individuală sau
de grup (în cazul participației penale);
3. În situația în care rezultatul unei prime percheziții au fost negative sau condițiile de
efectuare au fost improprii vor exista percheziții primare sau repetate .
 Din punct de ved ere al legii procesual penale:
1. Percheziții domiciliare;
2. Percheziții corporale;
3. Percheziție informatică;
4. Percheziția unui vehicul.
Clasificările prezentate nu influențează aplicabilitatea prevederilor legale. Ele interesează
în special din punct de vedere t actic criminalistic și operativ.
Dar există în doctrină și alte clasificări, evident bazate pe aproximativ aceleași criterii de
clasificare, însă cu mici diferențe de nuanță. Prin urmare, merită a fi și ele prezentate.28
o După locul de efectuare percheziția poate fi:
1. La locul de muncă;

27 E. Stancu, Tratat de criminalistică , ediția a -V-a revăzută și adău gită, ed. Universul Juridic, București, 2010,
pp.494 -495;
28 I. Dascălu, Percheziția judiciară , ed. Sitech, 2008, p. 18;

12
2. Percheziția în locurile închise;
3. Percheziția locurilor deschise;
4. Percheziția vehiculelor.
o După timpul de efectuare:
1. Percheziții în timpul nopții – nocturne;
2. Percheziții efectuate în timpul zilei.
o După persoanele participante la percheziții:
1. Percheziții la care participă numai lucrători din cadrul organelor judiciare;
2. Percheziții la care participă și alți specialiști.
Desigur că luând în considerare noua realitate socio -juridică, în contextul existenței
României în Uniunea Europe ană, dar și în macro -contextul globalizării, s -ar mai putea impune
un criteriu de clasificare a percheziției, în funcție de caracterul pur autohton al acesteia respectiv
al existeței unui element de extraneitate, care duce la necesitatea comisiilor rogator ii.
De altfel, chiar Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală recunoaște posibilitatea efectuării perchezițiilor și a ridicării de obiecte și înscrisuri chiar
de către organele judiciare din alte state decât cel în care se desfășoară procesul penal, prin
intermediul comisiei rogatorii internaționale.29 (Comisia rogatorie internațională în materie
penală este acea formă de asistență judiciară ce constă în împuternicirea pe care o autoritate
judiciară dintr -un stat o acordă unei autorități din alt stat, mandat ată să îndeplinească în locul și
în numele său unele activități judiciare, printre care se poate număra și percheziția și ridicarea de
obiecte și înscrisuri, privitoare la o cauză penală.30)

29 I. Dascălu, op. cit. , p. 19;
30 Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, modificată prin legea 300/2013 și republica tă, art.
173,http://portal.just.ro/36/Documents/INFORMATII_DE_INTERES_PUBLIC/INFORMATII_PUBLICE/LEGISL
ATIE_REL EVANTA/Legea%20nr.%20302 -2004.htm

13
Comisiile rogatorii având ca o biect perchezițiile sau ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt
supuse, conform articolul 163 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, următoarelor condiții:31
o Infracțiunea care constituie motivul apelării la comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă a
da loc la extrădare în România, ca stat solicitat;
o Îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român.
Și statele părți la Convenția de aplicare a acordurilor de la Schengen, în relaț ia cu țara
noastră, pentru executarea de comisii rogatorii având ca obiect percheziții, au impuse
următoarele condiții:
 Legislația română cât și cea a statului solicitat, să prevadă pentru fapta care a determinat
solicitarea comisiei, o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță cu un
caracter restrictiv de libertate al cărei maxim este de cel puțin 6 luni; sau legislația uneia
dintre părți să prevadă o sancțiune echivalentă, iar în legislația celeilalte părți fapta să fie
pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a
căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei instanțe competente în materie penală;
 Efectuarea comisie să fie compatibilă cu legea română.32
O astfel de situație, a avut l oc recent, mai exact la data de 5.04.2017, când acționând în
cadrul unei cereri de Comisie rogatorie formulată de către autoritățile judiciare din Franța, cu
sprijinul Eurojust și Europol, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminali tate
Organizată și Terorism – Structura Centrală împreună cu ofițeri de poliție judiciară din cadrul
Direcției de Investigații Criminale și Serviciului de Investigații Criminale Maramureș au
efectuat un număr de 29 percheziții domiciliare pe raza ju dețelor Maramureș, Bistrița Năsăud,
Brăila, Timiș, Satu Mare, Prahova și a municipiului București, în cadrul unei acțiuni

31Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, modificată prin legea 30 0/2013 și republicată, art.
173,http://portal.just.ro/36/Documents/INFORMATII_DE_INTERES_PUBLIC/INFORMATII_PUBLICE/LEGISL
ATIE_RELEVANTA/Legea%20nr.%20302 -2004.htm ;
32Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, modificată prin leg ea 300/2013 și republicată, art.
173,http://portal.just.ro/36/Documents/INFORMATII_DE_INTERES_PUBLIC/INFORMATI I_PUBLICE/LEGISL
ATIE_RELEVANTA/Legea%20nr.%20302 -2004.htm ;

14
vizând destructurarea unui grup infracțional organizat format din cetățeni români, specializat în
săvârșirea infracțiunii de furt ca lificat.33
Conform comunicatului de presă dat de DIICOT, există suspiciunea rezonabilă că în
perioada 2015 -2017, membriii grupului ar fi săvârșit o serie de infracțiuni de furt calificat, pe
teritoriul Franței. Mai exact aceștia sustrăgeau din mai multe aut otrenuri produse cosmetice de
lux. Având o tactică de lucru foarte bine pusă la punct și dezvoltată, aceștia au reușit să producă
prin infracțiunile săvârșite, un prejudiciu de aproximativ două milioane de euro.
Membrii grupului nu s -au limitat la teritor iul Franței, ci au săvârșit același gen de
infracțiuni și în Germania, Belgia, Olanda, Italia și Polonia, însă valoarea prejudiciului din aceste
țări urmează să se stabilească.
În urma perchezițiilor au fost ridicate parfumuri, produse electronice, telefoa ne mobile și
documente. În cauză au fost emise un număr de 9 mandate europene de arestare. De asemenea,
în ultimele zile, alți 7 membrii ai grupării au fost arestați în străinătate, dintre care 2 în Franța, 2
în Germania, 2 în Italia și unul în Belgia.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale. De
asemenea la acțiune au participat și reprezentanții autorităților judiciare franceze, precum
și reprezentantul de la Europol.34
Cap. 2 PROCEDURA DE EFECTUARE A PERCHEZIȚII LOR

2.1.Percheziția domiciliară

După cum am arătat anterior, una dintre formele percheziției este percheziția domiciliară.
Noțiunea de „domiciliu” provine din expresia latinească domum colere , care înseamnă casa pe
care o locuiește cineva.35 Domiciliul es te un mijloc de individualizare a persoanei pe un anumit

33 DIICOT, comunicat de presă din data de 5.04.2017, disponibil la http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 –
comunicat -de-presa2 -05-04-2017
34 DIICOT, comunicat de presă din data de 5.04.2017, disp onibil la http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 –
comunicat -de-presa2 -05-04-2017
35 P. Trușcă, A. M. Trușcă, Drept civil. Persoanele , ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 161;

15
teritoriu, prin precizarea unui anume loc, unui anume spațiu pe care persoana în cauză îl ocupă și
care are semnificația juridică cerută.36
Principalele acte normative care cuprind legiferarea domicil iului sunt: Codul Civil (art.
86-87, 496, 497); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul,
reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată; Hotărârea de Guvern nr.
839/2006 privind forma și conținutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea
reședinței și ale cărții de imobil, dar și altele.37
Astfel, potrivit articolului 27 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind
evidența domiciliului, reședința și actele de identit ate ale cetățenilor români „(1) Domiciliul
persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. (2) Domiciliul
minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic, ori după caz,
la reprezentantu l său legal sau la persoana fizică sau juridică la care este încredințat în plasament.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și în cazul persoanei fizice puse sub interdicție.”
Aceeași lege prevede că cetățenii români au dreptul să -și stabilească sau să își schimbe în
mod liber domicliul ori reședința, însă ei nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu
sau o singură reședință. În situația în care un cetățean deține mai multe locuințe, el trebuie să își
stabilească domiciliul sau reședința în orica re dintre ele.38
Există printre doctrinari și practicieni opinii diferite vis –a–vis de problema lărgirii
înțelesului termenului de „domiciliu”. În acest sens unii dintre ei au considerat că prin includerea
în sfera domiciliului a oricărui spațiu, inclusiv d omiciliu profesional ori locații provizorii (așa
cum prevede articolul 157 alin. 2 Noul cod de procedură penală) trebuie să se ceară o atenție
sporită a organelor de cercetare penală, putând în caz contrar conduce la eșecuri ale activității
probatorii.39
Constituția României, prevede la articolul 27 alin. 2 derogările de la inviolabilitatea
domiciliului, aspect despre care am discutat în primul capitol al prezentei lucrări. Aceste derogări

36 I. Dascălu, op. cit. , p. 22;
37P. Trușcă, A. M. Trușcă, op. cit ., p. 15 9;
38 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența domiciliului, reședința și actele de identitate ale
cetățenilor români, art. 26;
39 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș. a ., Noul cod de procedură penală – comentat , ediția a II – a revizuită și adă ugită. ed.
Hamangiu, București, 2015, p. 390;

16
sunt menite să exprime realitatea de fapt, conform căreia inviolabili tatea domiciliului nu este și
nu poate fi absolută, la fel cum ea nu poate opri cursul înfăptuirii justiției, căci s -ar transforma
într-un mijloc de protejare a răufăcătorilor. La fel de bine, inviolabilitatea domiciliului nu trebuie
să ducă la imposibilit atea luării măsurilor necesare pentru salvarea vieții sau avutului unei
persoane, apărarea securității naționale, ordinii și liniștii publice ș.a.40
Un exemplu pentru situațiile de greșită aplicare a derogărilor de la principiul
inviolabilității domiciliulu i este cauza pendinte a Biroului Notarial Public ETICA contra
României, introdusă la CEDO în data de 17 iunie 2010.41
Considerând că am stabilit, fără pretenția de epuizare, înțelesul noțiunii de „domiciliu” se
impune acum o discuție despre procedura efectu ării percheziției domiciliare.
După cum reglem entează și articolul 159 alin. 5 din Noul cod de procedură penală,
organul judiciar care efectuează percheziția este obligat să se legitimeze și să înmâneze persoanei
percheziționate, reprezentantului acestuia sau unui membru al familiei o copie după mandatul
emis de judecător. În cazul în care persoana în cauză nu este prezentă, copia de pe mandat se
poate înmâna oricărei alte persoane având capacitate deplină de exercițiu care cunoaște persoana
la care se va efectua percheziția și dacă este cazul custodelui.
Alin. 6 al aceluiaș articol prevede că în cazul în care percheziția se va desfășura la sediul
unei persoane juridice, mandatul de percheziție se înmânează reprezentantului acesteia sau în
lipsa reprezent antului, oricărei alte persoane având capacitate deplină de exercițiu care se află în
sediu sau este angajat al persoanei juridice respective.
Unii specialiști consideră, pe bună dreptate, că această reglementare este extrem de vagă
în conținut; ea poate c onduce în practică la confuzii și aplicarea greșită a legii, în sensul că pot
exista situații în care mandatul să fie înmânat reprezentantului firmei de pază (paznicului) sau
chiar unei persoane aflate întâmplător la cel moment în sediul societății ș.a.

40 I. Dascălu, op. cit. , p. 23;
41 https://www.juridice.ro/417939/romania -la-cedo -cauza -pendinte -etica -ridicarea -de-documente -si-onorarii -de-la-
sediul -unui-notar -declaratiile -luate -personalului -notarial -pentru -fapta -unui-client -secretul -profesional -si-dreptul –
de.html

17
Grija pentru respectarea drepturilor omului a făcut să existe o serie de garanții pentru
persoanele care se află de față în momentul efectuării percheziției, astfel că libertatea acestora
poate fi restricționată doar dacă este necesar și doar pe durata perch eziției, după cum prevede
articolul 159 alin. 4 Noul cod de procedură penală. Dacă la finalizarea percheziției sunt
identificate probe sau alte indicii, organele de cercetare penală au obligația fie de a dispune
încetarea oricăror restricții (persoanele fi ind din acel moment libere să părăsească incinta), fie să
dispună luarea unei măsuri preventive diferite de restricționarea libertății din timpul efectuării
percheziției.42
Sub aceeași cupolă a garantării drepturilor fundamentale ale individului intră și
asigurarea asistenței juridice, prin prezența unui avocat. Dacă persoana în cauză înțelege să
solicite prezența avocatului, începerea percheziției este amânată până la sosirea acestuia, însă nu
mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este com unicat.
Deși legea înfățișează ca posibilă prezența avocatului, totuși nu impune desemnarea unui
avocat din oficiu!
De asemenea se vor lua măsuri pentru conservarea locului ce urmează a fi
percheziționat. În cazuri excepționale, care impun efectuarea de urgență a percheziției sau în
cazul în care avocatul nu poate fi contactat ori întârzie, percheziția poate începe înaintea expirării
termenului de două ore, evident în lipsa avocatului.43
Dacă persoana la care se efectuează percheziția este arestată sau reț inută, fie în cauza în
care a fost emis mandatul de percheziție, fie într -o alta, ea va trebui adusă pentru a asista la actele
procedurale. Dacă nu poate fi adusă, percheziția, conform articolului 159 alin. (11) Noul cod de
procedură penală, poate fi efect uată și în prezența unui reprezentant sau a unui martor asistent.44
În acest sens, Noul cod de procedură penală a efectuat o modificare, anume aceea că nu mai este
prevăzută obligativitatea prezenței a doi martori asistenți, unul singur fiind suficient.45
În ipoteza în care posesorul imobilului sau al anumitor spații nu este prezent sau nu
dorește să le deschidă de bună voie, organele judiciare responsabile cu efectuarea percheziției, au

42 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
43 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;
44 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
45 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;

18
dreptul de a le deschide prin folosirea forței, însă având grijă să evit e daunele nejustificate. Din
imobilul percheziționat vor putea fi ridicate doar obiectele pentru care organele judiciare au
primit mandat, care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală; dar vor fi
întotdeauna ridicate „obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă sau în
privința cărora există suspiciunea că pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.”(articolul 159 alin. 13 Noul cod de procedu ră
penală)46
În această ultimă ipoteză cât și în contextul percheziției în ansamblul ei, este foarte
important momentul de pregătire a percheziției , pentru că descoperirea mijloacelor materiale de
probă prin percheziție necesită o organizare atentă și rigur os pregătită, în special în cazurile mai
complexe.47
Prin intermediul planificării și al instrumentului acesteia (planul), organul judiciar are
învederat cu exactitate ceea ce trebuie să realizeze pentru obținerea rezultatului scontat, adică
descoperirea și strângerea probelor sau găsirea obiectelor și înscrisurilor căutate cu ocazia
percheziției, în vederea înfăptuirii justiției și implicit a probării vinovăției făptuitorului.48
Totodată planificarea aduce avantajul că fenomenele, procesele sau evenimentele
negative ce se pot petrece cu ocazia desfășurării percheziției nu vor lua prin surprindere organele
judiciare. În plus, tot astfel sunt stabilite resursele și mijloacele necesare desfășurării acestei
activități.49
Determinarea scopului percheziției se face în raport de infracțiunea cercetată (omor,
delapidare, furt, înșelăciune, trafic de substanțe ilegale etc.), ceea ce presupune ca organul
judiciar să beneficieze de o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectelor sau
înscrisurilor căutate, a or ice poate reprezenta produs al faptelor investigate ori care să fi fost
folosit la săvârșirea acestora (de exemplu, în situația investigării unei persoane pentru trafic de

46 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
47 E. Stancu, op. cit. , pag. 495;
48 I. Dascălu , op. cit ., p. 33;
49 I. Dascălu , op. cit ., p. 33;

19
stupefiante, anchetatorul nu trebuie să aibă așteptările limitate doar la descoperir ea drogurilor, el
poate la fel de bine să descopere și arme, pașapoarte false, valută etc.).50
Oportunitatea percheziției apare numai în momentul în care există o suspiciune
rezonabilă că într -un anumit loc sau asupra unei anumite persoane se vor găsi obie cte având
legătură cu faptele sau împrejurările cauzei cercetate. Acest aspect nu este deloc de neglijat,
întrucât consecințele neglijenței ar fi destul de grave, după cum urmează: 51
a. percheziție făcută „la noroc” sau „la plesneală” îi poate pune în gardă p e cei
implicați în săvârșirea infracțiunii, aceștia fiind pe viitor mult mai precauți când
desfășoară activitățile ilegale;
b. nejustificarea percheziției poate fi interpretată ca o încălcare a unor drepturi
constituționale precum inviolabilitatea persoanei ș i a domiciliului, deci o încălcare
a unor drepturi și libertăți fundamentale ale individului.
Cunoașterea unor date despre persoana și locul percheziției reprezintă un alt element
pregătitor important și presupune cunoașterea unor cât mai ample și fidele informații de natură a
identifica și personaliza cele două elemente.52
De obicei, cunoașterea persoanei la care se va efectua percheziția se referă la
personalitatea acesteia, la gradul de cultură, profesia și funcția exercitată, viața de familie,
raporturi le cu vecinii, relațiile pe care le întreține cu diverse alte persoane (în special prietenii
mai apropiați), pasiunile, hobby -urile, muncile din gospodărie pe care se pricepe să le facă, alte
activități pe care le desfășoară în calitate de amator, fără ca aceasta să fie interpretată drept o
imixtiune în viața intimă a persoanei. 53
Se impune și cunoașterea persoanelor care locuiesc cu cel percheziționat (membrii
familiei, chiriașii, rudele), modul lor de viață, relațiile familiale, raporturile de vecinătate, natura
raporturilor dintre membrii familiei celui percheziționat, cercul de cunoștințe. Cunoașterea

50 E. Stancu, op. cit. , pag. 495;
51 E. Stancu, op. cit. , pag. 495;
52 I. Dascălu, op. cit., p. 47;
53 E. Stancu, op. cit. , p. 496;

20
acestor detalii vine să preîntâmpine ipoteza în care obiectele căutate ar putea fi ascunse de către
cel vizat, la rude, prieteni ori cunoștințe.54
Cunoașter ea locului unde urmează a se efectua percheziția înseamnă obținerea unei
imagini cât mai clare asupra întinderii și configurației încăperilor sau terenului; asupra
poziționării lor în spațiu, a împrejurimilor adiacente, a caracteristicilor și particularită ților de
construcție; a destinației lor dar și a persoanelor care au acces în acele locuri. 55
Aceste informații pot proveni din surse diferite, cum ar fi: evidențele oficiale ale
organelor judiciare (Ministerul Public, Ministerul Justiției, Ministerul Afac erilor Interne prin
structurile, agențiile și autoritățile subordonate); autoritățile publice sau agenți economici care au
relaționat cu individul vizat; colegi de serviciu, cunoștințe, vecini. În toate cazurile, pentru a
fundamenta convingerile organelor de cercetare penală, aceste informații sunt verificate prin
prisma raporturilor existente între cei ce le furnizează și indivizii la care se referă.56
Excepția de la cunoașterea locului percheziției o reprezintă situația infracțiunilor
flagrante; în toate c elelalte împrejurări este o regulă ce trebuie respectată, mai ales în cazurile
complexe. Mai mult, cunoașterea locului trebuie să țină cont și daca respectivul loc al
percheziției este unul închis sau deschis. Ca atare: 57
– în cazul locurilor închise (încăpe ri locuite sau nelocuite, dependințe) se urmărește o
individualizare și caracterizare fidelă a spațiului supus percheziției, în sensul că se
urmărește cunoașterea adresei exacte (stradă, număr, scară, etaj, apartament),
particularităților de construcție, d ispunerii încăperilor, numărului și destinației
acestora. Interesează și căile de acces cu toate posibilitățile de intrare și de ieșire,
altele decât cele obișnuite; modificările sau amenajările făcute pe parcurs de locatari;
persoanele care domiciliază sa u locuiesc temporar la adresa respectivă (inclusiv
numărul lor), persoanele care frecventează acele locuri; posibilitățile de comunicare
cu exteriorul prin orice mijloace de telecomunicație (telefon, alte mijloace
electronice)

54 E. Stancu, op. cit. , p. 496 ;
55 I. Dascălu, op. cit ., p. 48;
56 Idem ;
57 E. Stancu, op. cit ., p. 496;

21
– în cazul locurilor deschise i nteresează dispunerea, suprafața, particularitățile
topografice ale solului și vegetației, eventualele construcții aflate pe acest loc,
delimitarea față de împrejurimi și vecinătăți (delimitarea poate fi naturală – pomi,
garduri vii, râuri; sau artificială – garduri și alte soluții de împrejmuire ori delimitare),
persoanele cărora le aparțin sau care le folosesc, precum și căile de acces către acele
locuri (drumuri, cărări, șosele ș.a. )
Informații similare, obținute referitor la locurile deschise sau închi se, în cazul percheziției
domiciliului persoanei fizice, vor fi necesare și în cazul efectuării percheziției la sediul persoanei
juridice, agenților economici, unităților comerciale sau întreprinderilor diverse.58
Este foarte important ca pentru obținerea d atelor necesare cunoașterii locurilor ce
urmează a fi percheziționate, să se procedeze cu maximă discreție, evitându -se alertarea
persoanelor vizate. Se poate apela pentru aceasta la sprijinul organelor locale ale administrației
de stat, la conducerile per soanelor juridice (dacă nu cumva chiar acestea sunt implicate în
activități ilicite) sau chiar la persoane de încredere din din interiorul ori vecinătatea imobilului.59
Investigațiile preliminare, desfășurate de organele abilitate, în sensul cunoașterii loc ului
supus percheziției, vor avea întotdeauna un caracter secret. Înainte de a se pătrunde în locul
supus percheziției, organul judiciar trebuie să asigure, paza exterioară a imobilului, pentru ca
toate intrările și ieșirile să nu fie nesupravegheate.60
Stabilirea momentului în care se va efectua percheziția trebuie făcută prioritizând
caracterul inopinat al acestui act procedural, precum și cerința de maximă operativitate.
De asemenea urgența percheziției nu exclude pregătirea sa atentă, cu excepția situaț iilor
infracțiunilor flagrante, când autorul este urmărit până la domiciliu sau locul unde încearcă să se
ascundă, sau să ascundă corpurile delicte. (La infracțiuni precum luarea și darea de mită; traficul
ilicit de droguri; deținerea, depozitarea și vânza rea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate

58 Emilian Stancu, op. cit ., p. 496;
59 I. Dascălu, op. cit. , p. 49;
60 Idem ;

22
sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă; braconaj ș.a., percheziția se
efectuează de îndată, căci reprezintă principlalul mijloc de obținere a probelor. )61
Există situații când, în ciuda faptului că se dețin date sigure cu privire la existența
obiectelor și chiar a locului de ascundere, percheziția este amânată în scop tactic. Mai exact,
amânarea are rolul de a liniști persoana vizată, de a îi înlătura temerea că va fi percheziționa tă,
determinând -o astfel să renunțe la precauții ori la ascunderea obiectelor, în special dacă acestea îi
sunt necesare spre a le utiliza sau spre a obține un profit de pe urma lor.62
Din punct de vedere al stabilirii momentului efectuării percheziției, o s ituație aparte este
și cea a perchezițiilor simultane, unde trebuie să existe pe lângă momentul propice și
sincronizarea operațiilor de percheziționare. Aceste percheziții se pot executa fie concomitent în
locuri diferite (de exemplu domiciliul și reședinț ele aceleiași persoane), fie la nivel de grup
(adică se efectuează concomitent asupra persoanelor implicate în aceeași cauză – domiciliile
participanților la infracțiune; domiciliile unor persoane la care, avându -se în vedere relațiile de
rudenie sau priet enie, se presupune că au fost ascunse bunuri).63
Indiferent de situație, acest gen de percheziții trebuie să înceapă și să se efectueze în
același timp în toate locurile și la toate persoanele vizate, chiar dacă percheziția ar avea loc în
localități diferi te, în acest fel evitându -se posibilitatea comunicării și avertizării între indivizii ce
urmează a fi percheziționați.64
Conform articolul 293 alin. 1 Noul cod de procedură penală, este considerată flagrantă
infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii s au imediat după săvârșire. Alin. 2 al aceluiaș
articol continuă, menționând că este de asemenea considerată flagrantă și infracțiunea al cărei
făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță
națională, de perso ana vătămată, de martorul ocular sau de strigătul public ori prezintă urme care
justifică bănuiala că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii
infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte care ar susține bănuiala că acesta a
participat sau a comis infracțiunea.

61 E. Stancu, op. cit., pp. 496 – 497;
62 A. Ciopraga, Criminalistică. Tratat de tactică , ed. Gama, Iași, 1996, p. 114 ;
63 I. Dascălu, op. cit ., p. 55;
64 A. Ciopraga, op. cit ., p. 114;

23
Această categorie de infracțiune prezintă particularități tactice, dar și o excepție de la
timpul de efectuare al percheziției. Astfel, conform articolului 159 alin. 3 percheziția domiciliară
nu poate să î nceapă înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția infracțiunii flagrante sau
în cazul în care percheziția urmează să fie efectuată într -un local deschis publicului la ora
respectivă.
Deci sunt de îndeplinit două condiții cumulative, în cazul efect uării percheziției într -un
local public:
 Localul să fie deschis publicului în situția în care percheziția începe înainte de ora 6,00 sau
după ora 20,00;
 În respectivul local să se constate săvârșirea unei infracțiuni flagrante.
Având în vedere cele clarif icate mai sus, se impune mențiunea că, per a contrario ,
percheziția domiciliară poate fi continuată și în afara intervalului orar 6,00 – 20,00, în situația în
care această continuare se impune.
Legiuitorul NU A OMIS să menționeze posibilitatea continuării și în timpul nopții a
percheziției începute în intervalul orar legal, ci A RENUNȚAT să mai indice în mod expres acest
lucru, tocmai pentru că folosește în noua reglementare formula „începe”, ceea ce conduce la
certitudinea că poate și continua.65
Posibili tatea continuării percheziției în condițiile mai sus arătate, există tocmai pentru ca
percheziția să iși atingă obiectivul, scopul. O percheziție întreruptă ar putea da șansa persoanelor
la care s -a efectuat aceasta, să distrugă sau să ascundă în alte locu ri obiectele căutate de organele
judiciare.66
Stabilirea componenței echipei care va efectua percheziția este determinată de
dificultatea, complexitatea cazului; natura și întinderea locurilor sau a suprafețelor

65 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 152;
66 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit. ,p. 527;

24
percheziționate; natura obiectelor căutate și nu în ultimul rând trăsăturile de caracter ale celui ce
urmează a fi percheziționat. 67
De obicei la efectuarea unei percheziții participă procurorul, organele de cercetare penală,
lucrători operativi care pot participa efectiv la căutarea obiectelor, dar de cele mai multe ori
aceștia asigură paza locului perchezționat.68
Deși participarea procurorului nu este absolut obligatorie pentru toate situațiile în care se
efectuează o percheziție, există o serie de infracțiuni (traficul ilicit de droguri, traficul de
persoane, omorul) care, prin natura lor, reclamă obligativitatea prezenței procurorului la locul
percheziției. 69 În cazul în care, din motive obiective, procurorul nu poate participa la efectuarea
percheziției, va trebui să delege în scris, organele de cercetare din cadrul poliției judiciare care se
vor ocupa de percheziție.70
Pentru obținerea unor rezultate cât mai bune pe parcursul percheziției, echipa organelor
care efectuează percheziția, poate cuprinde și specialiști din alte domenii: construcții,
electricitate, petrochimie, informatică ș.a. Aceștia sunt capabili să sesizeze mai bine modificările
destinate amenajării de ascunzători în spații precum zidurile casei, parchet, pardoseală, băi,
conducte, țevi, W.C. -uri.71
Câinele de urmărire poate fi și el angrenat în căutarea obiectelor ascunse, a cadavrelor
îngropate, a stupefiantelor sau chiar a persoanelor care se ascund în locuri greu de accesat din
imobil, el sesizând urmele olfactive specifice, care de altfel nu pot fi percepute de om (în virtutea
acestui raționament, se poate considera că și câinele face parte din echipa care va efectua
percheziția). Întotdeauna însă, căutarea facută de câine va fi anterioară căutării făcute de echipa
de cercetare.
Tot o problematică ce ține de formarea echipei care v a efectua percheziția este dată de
situația în care urmează să se caute și să se ridice obiecte ori înscrisuri considerate secrete de stat,
precum și a percheziției unor locuri considerate ca având regim special. În acest caz, procurorul

67 I. Dascălu, op. cit ., p. 58;
68 A. Ciopraga, op. cit. , p. 114;
69 I. Dascălu, op. cit ., p. 59;
70 Idem ;
71 E. Stancu, op. cit ., p. 498;

25
trebuie să se asig ure că include în echipa sa de lucru exclusiv persoane care au acces în asemenea
locuri și la asemenea informații; persoanele trebuind de altfel să se angajeze că nu vor divulga
datele care nu au legătură cu ceea ce se investighează.72
Tangențial cu subiect ul echipei care urmează să efectueze percheziția, se impune să
amintim și despre dreptul persoanei percheziționate de a fi asistată ori reprezentată de o persoană
de încredere. De asemenea, când persoana la care se face percheziția este reținută sau aresta tă și
nu poate fi adusă la locul percheziției ori al ridicării de obiecte și înscrisuri, se va proceda la
aceste operațiuni numai în prezența unui reprezentant ori martor asistent – cu mențiunea că nu
mai există, ca în precedenta reglementare, obligativita tea a doi martori asistenți – unul este
suficient.73
Din punct de vedere tactic, martorul asistent este un element foarte important deoarece el
trebuie ales și verificat pentru indeplinirea condițiilor cerute de lege înainte de deplasarea la locul
percheziț iei. Alegerea în grabă a martorului asistent, după cum s -a văzut și în practică, poate
periclita serios reușita percheziției, căci martorul se poate dovedi a fi complice cu infractorul,
ajutându -l pe acesta să ascundă obiectele căutate.74
Deplasarea și intr area la locul percheziției trebuie să se efectueze în așa manieră încât să
mențină caracterul inopinat al operațiunii, persoana vizată fiind luată prin surprindere și aflându –
se în imposibilitatea de a ascunde obiecte sau înscrisuri ori de a părăsi domicil iul.
În localitățile mari, mașina cu care se deplasează membrii echipei va fi oprită la o distanță
semnificativă de intrarea imobilului în care se va face percheziția. În localitățile mai mici precum
și în sate, mașina va fi oprită în fața primăriilor/cons iliilor locale, întreprinderilor, magazinelor
ș.a. În blocurile cu mai multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul
unde există apartamentul vizat. Chiar este recomandat ca o parte din membrii echipei să vină pe
scări, dacă es te posibil.75
De obicei, echipa operativă sună sau bate la ușă, membrii echipei fiind poziționați în așa
fel încât pe vizor sau pe fereastră să nu se observe decât o persoană. Dacă în imobil locuiesc mai

72 E. Stancu, op. cit ., p. 498;
73 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;
74 I. Dascălu, op. cit ., pp. 60 -61;
75 E. Stancu, op. cit ., p. 502;

26
multe familii, este indicat să se sune la familia car e nu este vizată de percheziție. Dacă după acest
moment, ușa nu va fi deschisă, în funcție de situație, se va proceda după cum urmează: când nu
este nimeni în casă, se va deschide ușa, în prezența unui reprezentant al persoanei
percheziționate, a unui veci n având capacitate de exercițiu, a responsabilului asociației de
locatari ori a unui delegat al primăriei. Dacă se constată că totuși este cineva în locuință, se va
forța ușa, după ce organele au atras atenția asupra acestei măsuri, precum și după declinar ea
calității lor. În situațiile deosebite, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, pătrunderea se va
face utilizând forța, fără întârziere.76
Odată ce a pătruns în locul percheziției, cel care conduce echipa își va prezenta
legitimația de magistrat sau polițist, precum și mandatul emis de judecător în vederea efectuării
percheziției. Practic va citi celui percheziționat autorizația de la judecător, verificându -i astfel
identitatea și asigurându -se că adresa din autorizație și cea la care se află echipa sunt una și
aceeași. De asemenea în acest moment persoana vizată este informată cu privire la acuzațiile ce i
se aduc (ce infracțiune se presupune că a săvârșit) ori la scopul percheziției (ce obiecte sau
înscrisuri se caută).
Urmează luarea măsurilor de contracarare a oricărei acțiuni violente, organul care
efectuează percheziția fiind mereu pregătit sa facă față oricărei situații violente, încă de la
începerea percheziției. Astfel de situații violente sunt variate și presupun de la încercări de
sinucider e, la tentative de acte de violență fizică exercitate asupra organelor ce efectuează
operațiunea.77 În acest sens, Noul Cod de procedură penală, prevede în mod expres că dacă este
necesar, organele judiciare au dreptul să restricționeze libertatea de mișcar e a persoanelor
prezente la percheziție sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziția, pe
durata efectuării acesteia.78
Tot în acest sens, se subliniază în doctrină, importanța efectuării, mai întâi, a percheziției
corporale a persoane i principale și a celorlalte persoane descoperite la locul percheziției

76 E. Stancu, op. cit ., p. 502;
77 Idem ;
78 C. Voicu, A. S. Uzlău ș.a, op.cit. , p. 155;

27
domiciliare, tocmai pentru că uneori unele bunuri sau înscrisuri, instrumente ori chiar arme, au
fost găsite asupra lor.79
Șeful echipei de cercetare, va solicita predarea bunurilor, în scrisurilor, valorilor pe care
persoana percheziționată la deține, acest fapt având o importanță juridică deosebită deoarece
constituie momentul dovedirii bunei credințe și reiterarea temeiului desfășurării percheziției.80
Următoarea etapă presupune strânge rea într -un singur loc, o singură încăpere, a tuturor
persoanelor găsite la locul percheziției, inclusiv a celor care dorm. Excepție fac persoanele
bolnave, copiii mici. Totodată toate persoanele întâlnite la locul percheziției, vor fi legitimate și
întreb ate despre calitatea și scopul care le justifică prezența în acel loc. La fel se va proceda și în
cazul persoanelor care apar în timpul desfășurării percheziției. Excepție de la acest tratament au
persoanele care se află acolo în interes de serviciu (de ex emplu angajați ai poștei, angajați de la
Electrica, Distrigaz Sud – rețele și alți asemenea indivizi); acestora le va fi interzis cu desăvârșire
să ia contact direct cu persoanele percheziționate.81
Conform autorului Emilian Stancu, r egulile tactice de bază ale percheziției domiciliare
sunt82:
 Percheziția se efectuează cu minuțiozitate iar întinderea și profunzimea cercetărilor se
adaptează la natura obiectelor ce trebuie căutate, căci într -un fel se va proceda la o
percheziție ce vizează căutarea unor obiec te furate, de genul autoturismelor, motocicletelor și
în alt fel se procedează la căutarea unor obiecte cu un volum mai mic, precum bijuteriile,
telefoanele mobile, valuta sau înscrisurile.
 Percheziția se desfășoară metodic și sistematic prin stabilirea di recției în care se va face
cercetarea (de la stânga sau dreapta intrării). Se va căuta în fiecare încăpere, în fiecare piesă
de mobilier, instalație sanitară ori obiect casnic susceptibil că ar putea fi o ascunzătoare.
Dacă la căutare participă mai multe p ersoane, percheziția poate porni de la dreapta sau stânga
intrării, de -a lungul pereților, până în centrul încăperii. Tot așa, percheziția poate fi
desfășurată și în paralel, prin cercetarea concomitentă a mai multor încăperi.

79 Gabriel I. Olteanu, M. Ruiu, Tactică criminalistică , ed. AIT Laboratories, 2004, p.124;
80 Gabriel I. Olteanu, M. Ruiu, op. cit., p.124;
81 Emilian Stancu, op. cit ., p. 503;
82 Idem ;

28
 Va fi observat în permanență comportamentul persoanei percheziționate de către organul de
urmărire penală care conduce percheziția sau de către o altă persoană cu experiență în acest
domeniu. Dacă pe parcursul examinării unei încăperi sau a unui obiect se observă o
accentuare a tensiu nii emoționale a subiectului percheziției, se va insista asupra locului
respectiv, insistându -se în aflarea de detalii despre locul/obiectul respectiv, pentru a se
observa modul în care reacționează persoana subiect al percheziției.
 Percheziția trebuie efe ctuată exclusiv în conformitate cu prevederile legale, de respectarea
acestui fapt se va ocupa mai ales organul de urmărire penală sub conducerea căruia se
desfășoară percheziția. Magistratul sau polițistul va impune o atmosferă de calm și
obiectivitate, p entru evitarea abuzurilor venite atât din partea persoanelor percheziționate cât
și din partea organelor de urmărire penală implicate în desfășurarea percheziției. De
asemenea percheziția trebuie să se desfășoare în liniște, pentru a evita deranjarea vecin ilor ori
perturbarea programului de lucru în situația în care percheziția s -ar desfășura la locul de
muncă al persoanei vizate.
Mai trebuie avute în vedere și alte detalii, precum: stabilirea, prin măsurători, a
concordanței dintre dimensiunile exterioare și cele interioare ale diferitelor obiecte; determinarea
greutății normale și a conținutului anumitor recipiente care pot conține obiectele căutate de
anchetatori; identificarea împrejurărilor „negative”, adică devieri de la starea normală, de la ceea
ce este considerat firesc (ex. diferențe de nuanță care pot indica o revopsire, lipsa stratului de
praf caracteristic); verificarea modului cum sunt construite și cum funcționează diverse obiecte,
piese de mobilier, instalații, aparate, care pot fi folosite c a ascunzători.83
În cazul clădirilor, examinarea va începe cu observarea clădirii în ansamblul său,
continuându -se cu subsolul, pivnițele, dependințele și în final, podul sau terasa. Nu este de
neglijat cercetarea zidurilor sau pereților, care pot ascunde n ișe. Acestea sunt relativ ușor de
depistat prin ciocănirea pereților, sunetul fiind mai înfundat în dreptul nișei, dar totuși, infractorii
cu experiență pot ameliora acest efect prin diverse „artificii” precum introducerea de nisip în
ascunzătoare.84

83 Cabriel I. Olteanu, M. Ruiu, op.cit. , p. 131;
84 E. Stancu, op. cit. , p. 508;

29
Se va examina și tencuiala, tapetul, zugrăveala, deoarece diferențele de vechime sau
nuanță (vizibile cu ochiul liber ori cu ajutorul lămpii cu ultraviolete) pot indica locuri unde s -au
realizat ascunzători pentru diverse obiecte. Pardoseala trebuie de asemenea amănunțit cercetată,
executându -se acest procedeu în funcție de specificul pardoselii, după cum urmează: pentru
pardoseala din scândură sau parchet se vor examina îmbinările, jocul scândurilor și capetele
cuielor, iar la parchet se va examina locul în car e a fost încheiat parchetul deoarece acela este
singurul loc ce permite accesul fără a se vedea urme de forțare a îmbinărilor.85
De reținut este faptul că de multe ori ascunzătorile făcute în podele ori pardoseli sunt
acoperite cu obiecte, de obicei grele ș i voluminoase, de genul lăzilor, butoaielor, corpurilor mari
de mobilier, fapt care impune o prealabilă degajare a suprafeței cercetate.
Cercetarea instalațiilor sanitare, a celor de încălzire și iluminare, reclamă o atenție
deosebită, aceste locuri fiind adesea folosite pentru ascunderea obiectelor de dimensiuni mici,
precum bijuteriile, valuta, stupefiantele, înscrisurile falsificate. Se vor verifica rezervoarele de
apă ale W.C. -urilor, dozele instalațiilor electrice, sifoanele băilor, gurile de acces căt re țevi.86
De asemenea, în practică, sobele, hornurile, burlanele, lucarnele și alte diverse ornamente
din jurul case i ori chiar din casă, s -au dovedit a fi locuri ideale de folosit pe post de ascunzători
pentru bunuri și obiecte. Din ultima categorie, cea a decorațiunilor de interior, tablourile,
stampele, icoanele fixate pe perete, precum și statuetele, bibelourile, vasele de ceramică,
ghivecele cu flori, dau posibilitatea să fie ascunse în spatele ori în interiorul lor, obiecte puțin
voluminoase și subți ri. (valută, înscrisuri).87
Mobila, în special cea din lemn, oferă posibilități numeroase de realizare a diverselor
ascunzători, prin găurirea lemnului, dublarea pereților ori fundurilor sertarelor, ba chiar folosirea
întregului mobilier ca o ascunzătoare î n sine – cazul deja bine cunoscut în care un suspect a fost
găsit ascuns în lada patului. Canapelele, fotoliile, scaunele și orice alte obiecte de mobilier care

85 E. Stancu, op. cit. , p. 508;
86 Idem ;
87 E. Stancu, op. cit. , p. 509;

30
sunt tapisate trebuie sondate cu vergele metalice subțiri, eventual desfăcute într -o parte, pen tru a
se verifica interiorul lor.88
O ultimă mențiune referitoare la percheziția domiciliară este aceea că aceasta se face prin
utilizarea mijloacelor tehnico -științifice, a resurselor umane și logistice specifice, în acest sens
utilizându -se de la speciali ști în domenii diverse (IT, bio -chimie, psihologie ș.a.) până la truse de
criminalistică, surse de iluminare, truse de chei pentru deschiderea ușilor, diverse unelte (ciocan,
șurubelniță), sonde metalice, stetoscoape, dar și aparate de filmat și de fotogra fiat, necesare
pentru fixarea rezultatelor percheziției.

2.2.Efectuarea percheziției corporale

Capitolul VI, secțiunea 2 din Noul cod de procedură penală , reglementează „Alte forme
de percheziție”, începând, la articolele 165 -166 cu percheziția corpora lă. Este pentru prima oară
când legiuitorul definește percheziția corporală, stabilind că ea presupune atât examinarea
corporală externă a unei persoane, cât și a cavității bucale, nazale, a urechilor, a părului și a
îmbrăcămintei. Tot în cadrul percheziți ei corporale sunt examinate și obiectele pe care o
persoană le are asupra sa ori sub controlul său, la momentul efectuării percheziției.
Este important de făcut o distincție între prevederile articolului 190 ale Noului cod de
procedură penală, care regleme ntează examinarea fizică, ca formă specială a constatării urmelor
respectiv a consecințelor unei infracțiuni și articolele privitoare la percheziție. Examinarea fizică
presupune examinarea internă și externă a corpului persoanei, precum și prelevarea de mo stre
biologice, reprezentând un procedeu probatoriu mult mai invaziv, acesta necesitând un control
mai strict în privința modalității de executare.89
Examinarea externă similară atât în cazul percheziției corporale cât și al examinării
corporale nu presupu ne niciun instrument de intromisiune în corpul persoanei cercetate; se vor
putea totuși utiliza pense medicale pentru extragerea anumitor obiecte din cavitățile suspectului
dacă aceste obiecte au fost observate la examinarea externă și nu există altă modal itate de

88 Idem ;
89 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Vădu va, op. cit. , p. 160;

31
extragere. Pensele medicale vor putea fi folosite cu condiția să rămână în afara corpului
suspectului în caz contrar, depășindu -se limitele percheziției corporale și fiind necesară
autorizarea judecătorului de drepturi si libertăți conform procedu rii prevăzute de articolul 190
Noul cod de procedură penală. 90
Prin percheziția persoanei în sensul larg al cuvântului se înțelege cercetarea amănunțită
atât a corpului persoanei cât și a îmbrăcămintei acesteia. De altfel, din punct de vedere
criminalistic percheziția persoanei este clasificată în percheziția îmbrăcămintei și percheziția
corporală.91
Percheziționarea persoanei fizice se poate executa numai în cazurile și cu procedura
prevăzută de lege. Prin urmare percheziția persoanei nu poate fi folosită d ecât în situațiile și cu
procedura stabilită de Codul de procedură penală, în caz contrar cel care o execută poate comite
după caz, infracțiunea de abuz în serviciu, cercetare abuzivă sau alte fapte penale prin care se
realizează imixtiunea în dreptul la l ibertatea individuală și siguranța persoanei, în drepturile la
onoarea și demnitatea acesteia.92
Ca și în cazul percheziției domiciliare, este necesară existența unei suspiciuni rezonabile
pe baza căreia se poate presupune că prin percheziția corporală, s -ar descoperi corpuri delicte,
obiecte sau urme ale unei infracțiuni.
Înainte de începerea percheziției, individului percheziționat i se solicită predarea de
bunăvoie a obiectelor căutate, iar dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează
perche ziția cu excepția cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, în vederea
căutării unor alte obiecte sau urme. Nu se reglemntează dreptul de constrângere a persoanei care
refuză să se supună percheziției corporale.93
De altfel, percheziția cor porală poate fi efectuată atât de organele judiciare, cât și de alte
autorități (prevăzute la articolul 61 – 62 Noul cod de procedură penală – organele inspecțiilor de
stat, ale altor organe de stat precum și ale autorităților publice, instituțiilor public e sau ale altor
pesoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și

90 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș. a. op. cit., p. 404;
91 C. Suciu, Criminalistică , ed. Didactică și pedagogică, București 1972, pag. 558;
92 Idem ;
93 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 161;

32
obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control și cele de
conducere ale autorităților administrației p ublice, ale altor autorități publice, pentru infracțiunile
săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor; organele
de ordine publică și siguranță națională pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării
atribuțiilor prevăzute de lege; comandanții de nave și aeronave sunt competenți să facă
percheziții corporale sau ale vehiculelor și să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine
sau le folosesc, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le coman dă se află în afara porturilor
sau aeroporturilor și pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave sau aeronave având totodată și
obligațiile și drepturile prevăzute la articolul 61) care au sarcina asigurării ordinii publice,
sarcină ce poate fi o misune permanentă sau ocazională, însă de fiecare dată vor fi respectate
cerințele legale în materie, iar autoritatea ce efectuează percheziția va lua toate măsurile necesare
pentru asigurarea integrității fizice și psihice a persoanei percheziționate.94
Pentru p ercheziția corporală nu este nevoie de mandat de percheziție (cum este pentru cea
domiciliară), dar Noul cod de procedură p enală, prevede la articolul 166 alin. 4, obligația
organului judiciar sau a autorității care efectuează percheziția, de a întocmi un proces verbal,
care trebuie să cuprindă: numele și prenumele persoanei percheziționate; numele, prenumele și
calitatea persoanei care a efectuat percheziția; enumerarea obiectelor găsite cu ocazia efectuării
percheziției; locul unde este încheiat prezentul proces verbal; data, ora la care a început
percheziția precum și ora la care s -a încheiat aceasta, cu menționarea oricăror întreruperi apărute;
descrierea amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracțiunii
au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi
recunoscute precum și mențiuni cu privire la locul și condițiile în care suspectul sau inculpatul a
fost găsit.
Procesul verbal, astfel întocmit, trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit, de către cel
ce îl încheie și de persoana percheziționată. În situația în care persoane percheziționată refuză să
semneze ori nu poate, despre acest fapt, precum și despre motivele refuzului sau imposibilității,
se va face mențiune în cuprinsul procesului verbal. O copie a acestui proces verbal va fi
înmânată și persoanei percheziționate.

94 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op. cit ., p. 281;

33
Referitor la acest ultim aspect, unii autori consideră că ar fi fost necesar, ca o garanție
procesuală, ca în situația de refuz al persoanei perche ziționate de a semna procesul verbal de
percheziție, acesta să fie semnat de un martor asistent care să ateste refuzul sau imposibilitatea
semnării. Motivarea aceste opinii rezidă în aceea că procesul verbal are valoare probatorie, iar o
contestare a lui e ste destul de dificilă, de aceea este necesar să existe garanții procesuale.95
De obicei, percheziția corporală se face asupra următoarelor categorii de persoane:
 persoane prinse în flagrant, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante. În această
situație , avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea
percheziției corporale ori a vehiculelor;
 persoane urmărite în vederea reținerii sau arestării;
 persoane la domiciliul cărora se efectuează percheziția domiciliară, atunci când se
presupune că anumite obiecte s -ar putea afla asupra acestora;
 persoane care colaborează cu organele judiciare în vederea prinderii în flagrant a
unor infractori, anterior realizării flagrantului.96
Percheziția corporală se efectuează obligatoriu în toate cazurile de reținere, arestare sau
aducere a unei persoane.
Percheziția se efectuează de o persoană de același sex cu persoana percheziționată,
nefiind necesară prezența unui martor asistent. Practica organelor judiciare a arătat însă că, în
ipoteza săvâr șirii unei infracțiuni flagrante de către o persoană de sex feminin, dacă nu există în
momentul și la locul constatării o persoană de sex feminin din cadrul organelor judiciare,
persoana poate fi controlată de către bărbați, cerându -i-se să prezinte conțin utul genții, să se
descheie la sacou, pardesiu, palton, să scoată din buzunare obiectele deținute, fără însă a se pune
mâna pe respectiva persoană. Dacă este necesară palparea îmbrăcămintei și a corpului persoanei,

95 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op. cit ., p. 283;
96 I. Dascălu, op. cit. , p. 68;

34
se recurge la sprijinul unei persoane de sex feminin, care este în prealabil instruită în mod
corespunzător.97
Regula instituită de practica organelor judiciare este aceea că percheziția corporală se
face de obicei la locul în care persoana a fost depistată, totuși, ori de câte ori situația o per mite,
persoana ce urmează a fi percheziționată va fi condusă într -un loc ferit de accesul publicului,
evitându -se pe cât posibil, efectuarea percheziției în locurile publice, aglomerate, în mijloace de
transport în comun, în vederea respectării deminității umane, dar și a evitării unei atitudini ostile
față de organele de cercetare penală, venite din partea unor terțe persoane aflate de față.98
Pentru a evita posibilitatea unui eventual atac, persoana percheziționată va fi somată de
organul judiciar să se așeze cu spatele, să ridice mâinile deasupra capului și să îndepărteze
picioarele. Infractorii cunoscuți ca fiind periculoși ori indivizii care la somațiile organului
judiciar reacționează violent, vor fi puși să stea cu mâinile ridicate sprijinite de un zid, un pom
sau alt obiect, iar picioarele să fie îndepărtate astfel încât lipsite de un punct de sprijin să nu
permită o reechilibrare rapidă ș i posibilitatea unui atac. În absența unui punct de sprijin astfel
prezentat, celui percheziționat i se va cere să se așeze în genunchi și să țină mâinile ridicate
pentru a se înlătura posibilitatea de a reacționa.99
Măsuri de protecție se impun a fi luate și de către cel care efectuează percheziția, acesta
plasându -se într -o poziție laterală, la o oarecare distanță față de persoana percheziționată, iar
operația de căutare a obiectelor se va derula cu o supraveghere atentă a oricărei mișcări a
subiectului pe rcheziționat. Toate aceste măsuri se impun a fi luate în special când persoana care
efectuează percheziția este singură, într -un loc izolat, iar cel percheziționat este cunoscut drept
un infractor periculos.100
În situația în care urmează a fi percheziționat e două sau mai multe persoane, acestea
trebuie mai întâi liniștite și după detensionarea situației, vor fi somate să se așeze în pozițiile
prezentate anterior procedându -se apoi la percheziționarea pe rând a fiecăreia dintre ele.

97 I. Dascălu, op. cit. , p. 68;
98 I. Dascălu, op. cit. , p. 69;
99 Idem ;
100 I. Dascălu, op. cit. , p. 70;

35
Subiecților percheziționaț i odată imobilizați, le vor fi cercetate hainele pentru a se stabili
dacă dețin asupra lor arme sau orice alte obiecte sau substanțe, care ar putea fi folosite într -un
eventual atac. Prin palparea îmbrăcămintei se procedează la examinarea spatelui, pieptul ui,
axilelor, mânecilor, buzunarelor, picioarelor și încălțămintei.101 După această examinare
prealabilă, se trece la efectuarea percheziției propriu -zise cu examinarea minuțioasă, de această
dată, a îmbrăcămintei compusă din totalitatea obiectelor vestiment are, a lenjeriei precum și a
încălțămintei. Această operație, mult mai laborioasă, va avea loc la sediul organului judiciar, la
adăpost de privirile nedorite ale altor persoane.102
Cu scopul de a acoperi și controla fiecare porțiune de corp, percheziția corp orală se
efectuează de regulă de sus în jos, începând cu obiectele care acoperă capul (căciulă, șapcă,
basma, pălărie ș.a.) continuând cu buzunarele, de unde se vor scoate toate obiectele, cu atenție
pentru posibilitatea existenței unor buzunare secrete, i ar apoi în funcție de natura obiectelor
căutate, se vor examina căptușeala, cusăturile, cozorocul, etc.103
Pentru examinarea minuțioasă a articolelor de îmbrăcăminte dar și a corpului, se poate
solicita persoanei percheziționate să se dezbrace, fapt ce va pe rmite descoperirea eventualelor
obiecte înfășurate, prinse în jurul unor anumite regiuni ale corpului. De asemenea vor fi
examinate și accesoriile aflate asupra individului (genți, portmonee, agende, pachete de țigări,
tocul ochelarilor, umbrela și alte as emenea obiecte), deoarece fiind în aparență inofensive ele pot
totuși servi ca loc de ascundere a unor obiecte de dimensiuni reduse precum bijuterii, droguri,
înscrisuri.
În funcție de împrejurări, se poate apela și la concursul medicului care va examina atent
orificiile naturale în care ar fi putut fi introduse anumite obiecte. Vor fi cercetate de asemenea și
protezele de mâini, de picioare, aparatele ghipsate, orice alte dispozitive sau aparate medicale
aflate asupra persoanei (corsete, aparate auditive etc.) deoarece, nu de puține ori acestea sunt
purtate pentru a simula o infirmitate, în realitate oferind condiții prielnice pentru ascunderea
obiectelor.104

101 Idem ;
102 I. Mircea, Criminalistic ă, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 368;
103 I. Dascălu, op. cit. , p.71;
104 A. Ciopraga, op. cit ., p.126;

36
2.3.Percheziția unui vehicul

Percheziția unui vehicul este reglementată de articolul 167 Noul cod d e procedură penală
și constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport
ori a componentelor acestora.
Încă din definiție reiese posibilitatea organelor judiciare de a inspecta un vehicul fie prin
examinare viz uală a acestuia sau a unor părți accesibile din acesta, fie prin dezasamblarea unor
componente ale vehiculului.105
Dintre cele patru tipuri de percheziție reglementate, două sunt supuse autorizării
judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței (cea do miciliară și cea informatică), iar celelalte
două sunt lăsate la aprecierea organelor judiciare sau a autorităților ce asigură ordinea și
securitatea publică. Ca atare, nu este obligatorie începerea urmăririi penale pentru a se dispune
percheziția corporal ă a unei persoane sau percheziția unui vehicul. Dacă există o suspiciune
rezonabilă că prin efectuarea unei percheziții corporale sau a unui vehicul se vor descoperi urme
ale unei infracțiuni, corpuri delicte sau alte obiecte importante pentru descoperirea unei
infracțiuni sau pentru aflarea autorului acesteia, organele de poliție pot dispune efectuarea
imediată a percheziției.
Ca și în cazul percheziției corporale, percheziția unui vehicul va trebui să se încheie cu
redactarea unui proces verbal care să c onțină toate elementele prevăzute de articolul 166 alin. 4
Noul cod de procedură penală, în vederea înlăturării oricărui dubiu cu privire la acest procedeu
probatoriu precum și asupra faptului că probele au fost găsite în vehiculul examinat.
Percheziția po ate fi efectuată de organul judiciar atât asupra vehiculelor care rulează în
trafic cât și asupra celor oprite sau staționate în locurile publice. Această măsură poate fi luată
când există date și informații că vehiculele vizate transportă bunuri sau valor i provenite din
infracțiuni, persoane urmărite, dar și în cazul în care organul judiciar trebuie să pună în aplicare
măsuri de poliție administrativă (carantină, filtre ș. a.).106

105 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., pp. 161 -162;
106 I. Dascălu, op. cit ., pp. 113 -114;

37
Din practica judiciară reiese faptul că efectuarea percheziției asupra vehicul elor are drept
obiective: descoperirea persoanelor ce se ascund în vehicul cu scopul de a se sustrage de la
urmărirea penală sau de la excecutarea unei pedepse; descoperirea persoanelor răpite sau
sechestrate, a evadaților, dezertorilor; identificarea bunu rilor provenite din infracțiuni sau care au
servit la săvârșirea acestora.107
Percheziția autovehiculelor este asimilată din punct de vedere al modului de executare cu
percheziția locurilor închise, prezentând însă anumite particularități datorate modului de
construcție a vehiculelor. Se recomandă a trata autovehiculul ca fiind alcătuit din cinci părți:
exteriorul, interiorul, interiorul portbagajului, compartimentul motorului și dedesubtul mașinii.108
În categoria celor mai utilizate locuri pentru ascunderea o biectelor de genul bijuteriilor,
armelor, drogurilor, obiectelor de artă, se numără: tapiseria scaunelor a banchetelor și a
portierelor, rezervorul de benzină, elementele de caroserie, camerele roților, radiatoarele,
farurile; iar pentru automarfare se rem arcă: spațiul de încărcătură, cabina șoferilor, locul de
prindere a remorcii de autotractor, instalația de producere a frigului pentru marfă, de -a lungul
axului volanului.109

2.4.Percheziția informatică

Acest ultim tip de percheziție reglementat de Noul c od de procedură penală, a luat naștere
ca urmare a apariției unei noi forme de criminalitate – criminalitatea informatică. În majoritatea
cazurilor, percheziția informatică este precedată de percheziția domiciliară, în urma căreia sunt
ridicate sistemele i nformatice ori mijloacele de stocare a datelor informatice.
Percheziția informatică reprezintă activitatea de cercetare, descoperire, identificare și
strângere a probelor stocate într -un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice,
realiz at prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure
integritatea informațiilor conținute de acestea.

107 I. Dascălu, op. cit ., p. 114;
108 G. I. Olte anu, Metodologia cercetării unor infracțiuni ce presupun traficul ilegal de bunuri și persoane , Ed. AIT,
București, 2005, p. 269;
109 G.I. Olteanu, op.cit ., p. 271;

38
Percheziția informatică sau a unui sistem de stocare a datelor informatice se efectuează
de obicei de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare, dar poate fi și din
afara acestora, asistat de procuror sau de organului de cercetare penală, care va întocmi procesul
verbal de percheziție informatică.110
Încă odată, având în vedere faptul că această pro cedură are un grad de intruziune ridicat
în viața privată a individului, sunt stabilite o serie de garanții care să diminueze riscul abuzurilor,
printre care: obligația procurorului de a solicita încuviințarea executării percheziției informatice,
conform a rticolului 168 alin.3 Noul cod de procedură penală și obligativitatea prezenței
suspectului ori inculpatului la procedura de percheziționare, conform alin. 11 al articolului
anterior menționat.
Obligativitatea prezenței suspectului sau inculpatului mențion ată de articolul 168 alin. 11
se va raporta și la alin. 10 și 11 ale articolului 159 Noul cod de procedură penală. Diferența este
însă că nu se face nicio mențiune cu privire la asistența juridică, dar având în vedere dispozițiile
generale privitoare la dr epturile suspectului sau inculpatului, așa cum se găsesc ele reglementate
de articolele 78 și 83 ale Noului cod de procedură penală, se constată că subiectul percheziției
informatice poate solicita prezența unui avocat. Mai mult, dacă este reținut ori are stat, se aplică
dispozițiile articolului 90 lit. a) Noul cod de procedură penală, privind asistența obligatorie a
acestuia.111
Totodată, organele de urmărire penală trebuie să ia măsurile necesare pentru ca
împrejurările, faptele din viața privată a subiectu lui percheziționat, să nu ajungă în mod
nejustificat publice. Datele informatice având caracter secret se păstrează în conformitate cu
acest caracter și cu prevederile legale în acest domeniu.112
Privitor la solicitarea procurorului de încuviințare a efectuă rii percheziției, solicitare
adresată judecătorului de drepturi și libertăți ori instanței, în doctrină se atrage atenția că un astfel
de mandat de percheziție nu este întotdeauna în măsură să limiteze abuzurile, mai ales dacă

110 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 163;
111 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș. a., op. cit ., p. 387;
112C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 163 ;

39
beneficiază de formulări ampl e, generoase, care nu ar limita în niciun fel maniera de desfășurare
a procedurii de percheziție.113
Adică, dacă specialistul identifică întâmplător materiale pornografice cu minori într -o
cauză străină infracțiunii de pornografie infantilă, nu ar trebui să aibă posibilitatea de a continua
cercetarea cu privire la niște aspecte străine cauzei. Dacă se dorește o extindere a cercetărilor,
există posibilitatea solicitării unui nou mandat de percheziție informatică în baza căruia să se
cerceteze inclusiv aspecte le identificate inițial. În caz contrar, probele obținute (identificarea
unor materiale pornografice cu minori) fiind nelegale.114
În concret, percheziția informatică poate fi realizată în două modalități: cu ridicarea
sistemului informatic sau fără ridicare a sistemului informatic. Pentru prima variantă, este necesar
și mandatul pentru percheziția domicliară, putând fi ridicate, dacă sunt considerate mijloace de
probă, sistemele informatice, dar și alte suporturi de informație (stick -uri de memorie, CD -uri,
DVD-uri, HDD extern ș.a.) care sunt susceptibile de a conține probe referitoare la săvârșirea sau
pregătirea săvârșirii unei infracțiuni; toate aceste entități informatice vor fi mai apoi analizate și
cercetate în baza autorizației de percheziție informatic ă.115
Pentru ipoteza desfășurării percheziției fără ridicarea sistemului informatic, se pleacă de
la situația în care fișierele susceptibile de a conține probe sunt găzduite ( host), se găsesc pe
sisteme de stocare on -line ( web hosting ), după ce suspectul sau inculpatul a închiriat spațiul de
stocare al informației. Dificultatea este dată de faptul că informația se găsește pe sisteme
complexe, având capacitate de stocare foarte mare, alături de alte informații aparținând altor
utilizatori, iar o eventuală ridi care a acelui sistem informatic și predare la organele de anchetă, ar
pune respectiva societate de web hosting în imposibilitatea de a -și mai desfășura activitatea (în
acest sens s -a pronunțat Camera Internațională de Comerț, care a instituit regula evităr ii ridicării

113 Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică. Incompatibilitate? Articol
disponibil la: http://www.penalmente.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-perchezitia -informatica –
incompatibilitate
114 Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică v s. Percheziția informatică. Incompatibilitate? Articol
disponibil la: http://www.penalmente.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-perchezitia -informatica –
incompatibilitate ;
115 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș.a., op. cit. , p.385;

40
sistemelor informatice ale întreprinderilor, dacă aceasta ar duce la afectarea desfășurării
activității lor normale).116
Chiar și așa, există o soluție la această problemă: se va copia întregul conținut al
informației suspectului sau inculpatulu i, semnarea cu semnătură electronică spre neschimbare a
acelor fișiere și transmiterea lor spre analiză. Evident că furnizorul serviciilor de hosting va fi
ținut în a nu divulga această informație clientului său, iar cooperarea sa cu organele judiciare se
va face după emiterea unei autorizații din partea judecătorului de drepturi și libertăți, în baza
dispozițiilor privitoare la conservarea datelor informatice (art. 154 alin. 7 Noul cod de procedură
penală) raportate la cele privitoare la ridicarea de obiec te și înscrisuri (art 170, 171 Noul cod de
procedură penală). Ulterior predării fișierelor, în baza unui mandat de percheziție informatică,
acestea vor putea fi analizate.117
Având în vedere unele date informatice sunt volatile, fapt ce atrage pierderea aces tora
după oprirea sistemului, în unele cazuri este chiar contraindicat să se ridice sistemul informatic
în urma percheziției domiciliare deoarece aceasta implică oprirea sistemului și în acest fel se
creează posibilitatea pierderii unor date informatice r elevante cauzei ori riscul de a face
conținutul total inaccesibil la un moment ulterior. Exemple relevante de date volatile:
conexiunile de rețea ( network connections ), starea rețelei ( network status ), conținutul
din clipboard (ca urmare a comenzii ctrl + x sau ctrl + c ), sesiunea de logare (ce conține date
despre utilizatorul logat în sistem), serviciile și procesele care rulează la momentul respectiv,
porturile deschise, dispozitivele conectate la sistemul informatic (inclusiv cele conectate de la
distanț ă), conținutul memoriei RAM (random access memory ), fișierele deschise, etc.118
Revenind la aspectele strict procedurale ale efectuării percheziției informatice, Noul cod
de procedură penală, la articolul 168, le detaliază. Astfel, mandatul este emis de cătr e instanța de
judecată ori de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -a revenit competența să
judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei

116 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș.a., op. cit. , p.385;
117 Idem ;
118 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și d rept procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice-de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i

41
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează umărirea penală.
Cererea procurorului privind încuviințarea percheziției se soluționează în camera de
consiliu, fără citarea părților, prezența procurorului fiind însă obligatorie. A se remarca f aptul că
spre deosebire de încuviințarea percheziției domiciliare, care are un termen de soluționare de 24
de ore, încuviințarea percheziției informatice nu beneficiază de un astfel de termen de
soluționare.
Încheierea judecătorului, conform articolului 16 8 alin. 6, trebuie să cuprindă pe lângă
elementele generale (denumirea instanței; data, ora și locul emiterii etc.) și sistemul informatic
sau suportul de stocare a datelor informatice care urmează a fi percheziționat. Această încheiere
nu este supusă căil or de atac, putând fi însă atacată odată cu sentința, conform articolului 408
Noul cod de procedură penală.
Identificarea sistemului informatic ori a suportului de stocare a datelor este absolut
necesară, mai ales în ipoteza în care se procedează la perche ziționarea unor sedii/ domicilii cu
sisteme informatice ori suporturi de date multiple. Această identificare poate fi făcută după orice
criteriu care poate fixa cu certitudine faptul că respectivul sistem aparține suspectului sau
inculpatului ori că acesta a lucrat pe acel sistem. Deci, nu este obligatorie identificarea după
numărul de fabricație – serial number .
În cazul procesului verbal de percheziție, acesta trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
standard, descrierea și enumerarea sistemelor informat ice ori suporturilor de stocare a datelor
informatice față de care s -a dispus percheziția; descrierea și enumerarea activităților desfășurate;
descrierea și enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziției. Se consideră că
în acest proces verbal trebuie obligatoriu menționată seria entității ridicate. Doar în măsura în
care o astfel de serie nu este vizibilă se poate proceda la identificarea dispozitivului prin
raportare la alte criterii: model, culoare, etc.
De obicei în cazul mijloacelor de stocare precum hard disk -urile ori memory stick -urile,
poate fi menționată în procesul verbal seria acestora. În măsura în care discutăm despre un sistem
informatic (laptop, tabletă, etc.), este suficientă identificarea seriei sistemului informatic (în
cazul unui laptop, aceasta fiind vizibilă pe partea din spate). Astfel, un mijloc de stocare precum

42
un hard disk, care se află în carcasa sistemului informatic (de exemplu, un laptop) are o serie
proprie ce se diferențiază de seria sistemului informatic. E ste suficientă deci, identificarea seriei
sistemului informatic în mandatul de percheziție informatică pentru a se putea percheziționa hard
disk-ul conținut de acesta.119
Situația diferă în măsura în care sistemul informatic are un CD-ROM / DVD -ROM ori
un memory card slot (pentru citirea cardurilor de memorie tip SD, microSD, etc.) ce conțin la
rândul lor mijloace de stocare (CD -uri, DVD -uri, carduri de memorie, etc.), acestea nu vor putea
fi percheziționate utilizând seria de identificare a sistemului inform atic, deoarece sunt externe
sistemului informatic. Astfel, pentru a putea fi percheziționate este necesară identificarea fiecărui
mijloc de stocare extern în parte. La fel se procedează și în ceea ce privește un hard disk
extern ce se conectează la sistemu l informatic prin intermediul unui cablu USB sau wireless ori a
unui flash memory stick.120
Un alt element procedural important constă în aceea că în vederea excutării percheziției
dispuse, pentru asigurarea integrității datelor informatice stocate pe obiect ele ridicate, procurorul
dispune efectuarea de copii. Această copiere poate să fie una logică sau fizică, diferența dintre
cele două având un impact covârșitor asupra rezultatelor percheziției informatice. Astfel, doar
copierea fizică duce la copierea date lor informatice reziduale sau șterse din spațiul nealocat
(slack space ) deoarece acest tip de copiere este practic o clonă, o imagine bit – by – bit a
mijlocului de stocare original, iar ea nu va duce la modificarea variabilelor timestamp . O copiere
logică poate altera variabila timestamp referitoare la momentul în care a fost creat fișierul, ca
atare simpla copiere a unui fișier dintr -un mijloc de stocare într -un alt mijloc de stocare va duce
la apariția unui fișier care va avea un timestamp diferit de fiș ierul sursă. Pentru o copiere cât mai
„corectă”, codurile hash generate, atât pentru mijlocul de stocare original cât și pentru clonă
trebuie să fie aceleași.121

119 Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică. Incompatibilitate? articol
disponibil la: http://www.penalmente.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-perchezitia -informatica –
incompatibilitate
120 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și drep t procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnic e-de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i
121 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și drept procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice -de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i

43
2.5.Fixarea rezultatelor percheziției

După cum prevede Codul de procedură penală, principala m odalitate de fixare a
rezultatelor percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri o constituie întocmirea unui proces
verbal. Pe lângă acest proces verbal mai pot fi folosite mijloace tehnice auxiliare, fotografierea,
înregistrarea video, filmarea, eve ntual schițe sau desene ale locului de percheziție.122
Procesul verbal întocmit la efectuarea percheziției domiciliare trebuie să
evidențieze activitățile desfășurate cu ocazia efectuării percheziției și trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele și calitatea c elui care îl încheie;
b) numărul și data mandatului de percheziție;
c) locul unde este încheiat;
d) data și ora la care a început și ora la care s -a terminat efecutarea percheziției, cu
mentționarea oricărei întreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupația și a dresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea
percheziției, cu menționarea calității acestora;
f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziția cu privirea la dreptul
de a contacta un avocat care să participe la percheziție;
g) descrier ea amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele
infracțiunii au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită,
pentru a putea fi recunoscute; mențiuni cu privire la locul și condițiile în care
suspe ctul sau inculpatul a fost prins;
h) obiecțiile și explicațiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziției
precum și mențiunile referitoare la înregistrarea audio -video sau fotografiile
efectuate;
i) mențiuni despre obiectele care nu au fost ridic ate dar au fost lăsate în păstrare;

122 E. Stancu, op. cit ., p. 506;

44
j) mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, de
persoana la care s -a făcut percheziția, de avocatul acesteia, dacă a fost prez ent, precum și de
persoanele care au fost prezente la efectuarea percheziției. În situația în care vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau refuză să semneze, se va face mențiune despre aceasta în procesul verbal
precum și despre motivele imposibilității sau ale refuzului.
O copie a procesului verbal se lasă persoanei la care s -a efectuat percheziția ori
reprezentantului acesteia, unui membru al familiei, oricărei persoane cu capacitate deplină de
exercițiu care cunoaște persoane le la care s -a efectuat p ercheziția, în situația unei persoane fizice;
iar pentru persoana juridică procesul verbal se poate înmâna reprezentantului acesteia sau
oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu care se află în sediu ori este angajat al
persoanei juridice respective.
Neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale proceselor verbale de percheziție
conduce la nulitatea absolută sau relativă a acestora, după caz. De asemenea, în situația în care
procesul verbal este întocmit de un organ lipsit de competen ță, intervine nulitatea absolută.
În procesul verbal vor fi indicate toate mijloacele și metodele folosite la efectuarea
percheziției precum și motivele pentru care s -a recurs la ele. De pildă, se va menționa despre
forțarea anumitor uși, demontarea anumit or obiecte, dărâmarea de ziduri și alte asemenea.
Fixarea prin fotografiere se remarcă prin caracterul său ilustrativ, obiectivitate și precizia
redării caracteristicilor obiectelor ori ascunzătorilor în care acestea au fost descoperite.
Fotografia de pe rcheziție va fixa, mai întâi, locul percheziției în ansamblu apoi încăperile sau
spațiile în care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile și mai apoi fotografii de detaliu ale
obiectelor sau înscrisurilor, ale ascunzătorilor sau ale modului de camuf lare. Toate aceste
categorii de fotografii urmăresc să evidențieze caracteristicile de identificare ale obiectelor sau
înscrisurilor.
Înregistrarea video și filmarea reprezintă o tehnică de fixare a rezultatelor percheziției
evident superioară fotografier ii, des uzitată în prezent, capabilă să surprindă momente cheie ale
unor percheziții dificile efectuate în cazuri desosebite. Avantajul înregistrării este acela că poate

45
reda sub o formă dinamică, într -un mod cât mai exact și complet cele mai importante as pecte ale
percheziției123. De asemenea filmarea va reda totalitatea caracteristicilor obiectelor sau
înscrisurilor descoperite, exact asa cum se găseau ele la momentul descoperirii lor.124
Referitor la obiectele ridicate, cu ocazia percheziției, acestea vor fi prezentate ca probe,
atașate la dosarul cauzei ori păstrate în orice mod care să nu le altereze. Există și excepții de la
ridicarea obiectelor ce au constitutit obiectul percheziției, și sunt prevăzute de aricolele 162 și
163 Noul cod de procedură penală. Aceste excepții au în vedere obiectele ce nu pot fi ridicate,
cum ar fi urmele materiale de pe pereți sau podele.
De exemplu dacă au fost identificate urme de sânge sau substanțe, acestea se prelevează
de către organele judiciare și vor fi trimise ca pr obe, spre analiză, la laborator, iar locul unde au
fost găsite se fotografiază, urmând ca fotografiile să fie atașate la dosarul cauzei. 125
Foarte important este că procesul verbal de percheziție nu poate constitui mijloc de
instituire a măsurii de sechestr are de bunuri, chiar dacă respectivele bunuri au fost identificate cu
ocazia percheziției. Dacă, odată cu percheziția, se va institui și măsura sechestrului, se va întocmi
un proces verbal separat conform prevederilor articolului 253 raportat la articolele 149, 251, 252.
Deci, se subînțelege că lăsarea în custodie a unor obiecte, cu ocazia efectuării percheziției, nu
trebuie confundată cu sechestrul, ca măsură asiguratorie în procesul penal.
Măsura asiguratorie de aplicare a sechestrului, se instituie dacă bunurile sau înscrisurile
identificate și ridicate cu ocazia percheziției, constituie pe lângă un mijloc de probă și mijloace
importante de recuperare a prejudiciului. Astfel, conform articolului 163 Noul cod de procedură
penală, obiectele ce servesc drep t mijloc de probă, dacă sunt dintre dintre cele prevăzute la
articolul 252 alin. 2. (bunuri mobile precum: animale sau păsări vii, produse inflamabile sau
petroliere, bunuri a căror depozitare sau întreținere necesită cheltuieli disproporționate în raport
cu valoarea bunului etc.) și dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică.
Orice împrejurări negative care au apărut pe parcursul percheziției și care au influențat
desfășurarea acesteia, vor fi obligatoriu menționate în procesul -verbal. De asem enea, se va

123 E. Stancu, op. cit. , p. 507;
124 E. Stancu, op. cit. , p. 507;
125 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș.a. op. cit., p. 400;

46
consemna și atitudinea subiectului percheziționat, adică dacă a încercat sau a comis o faptă în
timpul percheziției, dacă s -a opus cercetării ori a distrus obiecte din categoria celor căutate de
organele de cercetare penală.

2.6.Aspecte privin d psihologia percheziției (trăsăturile organului care efectuează
percheziția versus trăsăturile persoanei percheziționate)

În derularea procedurii percheziției, cei doi actanți principali – subiectul percheziționat și
organul de urmărire penală – au din punct de vedere psihologic, aceeași dorință: posibilitatea de
sesizare a modului de gândire și de acțiune a adversarului, însă în cauza penală au interese
contrare. Din această cauză, pe de -o parte organul judiciar va încerca să se transpună în locul
celui percheziționat, iar pe de altă parte, cel percheziționat va încerca să se transpună în locul
anchetatorului pentru a intui ce locuri sau obiecte sunt mai expuse riscului de a fi descoperite.
Așa fiind situația, se observă că actul procedural al percheziți ei, se aseamănă, din punct de
vedere psihologic, cu ascultarea suspectului sau inculpatului.126
Organul judiciar care efectuează percheziția trebuie să posede anumite calități și abilități
în baza cărora să fie capabil să observe modul de manifestare al celu i percheziționat, ce mai apoi
îi vor direcționa și orienta desfășurarea activității de percheziție. Cu alte cuvinte, organul
judiciar, trebuie sa posede un ascuțit simț de observație; adaptabilitate și orientare în fața
situațiilor diverse, complexe, neașt eptate; atenție la detalii; capacitatea de a -și mobiliza și fixa
atenția asupra celor mai semnificative împrejurări. Totodată trebuie să fie calm, perseverent,
ordonat, să dispună de o oarecare rezistență fizică necesară mai ales în situația perchezițiilor de
lungă durată.127
Organul judiciar, mai presus de toate, trebuie să se raporteze sincer la valorile umane
precum cele de adevăr, dreptate, justiție, bună -credință, respectând normele morale unanim

126 I. Dascălu, op. cit ., p. 36;
127 E. Stancu, op. cit. , pp. 498 – 499;

47
acceptate de societate, aplicând în tot acest fenomen cun oștințele sale profunde referitoare la
dispozițiile legii (în special penale și procesual penale).128
Deși nu este o componentă pur psihologică, pregătirea continuă și la standarde cât mai
moderne, actualizate, a organelor judiciare, favorizează un profil ps ihologic cât mai apropiat de
cel al „anchetatorului ideal”.
Tot așa, echilibrul emoțional al persoanei care efectuează percheziția (evidențiat de lipsa
oricărei manifestări negative, prejudecăți, dujmănii față de persoana anchetată) o va ajuta pe
aceasta să nu se prezinte drept o persoană ușor de impresionat, agresivă, îngrijorată pentru
situațiile din viața sa privată, consolidând cadrul general de desfășurare al anchetei precum și
atingerea scopurilor acesteia.129
Percheziția este o activitate care necesit ă mult calm, perseverență și răbdare, tocmai de
aceea este incompatibilă cu superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia față de anumite
lucruri sau obiecte. Foarte importantă este și capacitatea de a păstra neperturbată atenția, prin
evitarea monot onie în cercetare ori prin efectuarea de pauze.130
Problema menținerii sau mai bine spus a distribuirii în mod egal a atenției, pe întreaga
durată a efectuării percheziției, se datorează factorilor perturbatori precum:131
 Factorii de mediu, de ambiață, cum ar fi condițiile de luminozitate, prezența unor
fenomene sonore perturbatoare;
 Necunoașterea atribuțiilor ce revin fiecărui membru al echipei, reprezentarea vagă
a scopului urmărit;
 Emotivitatea sau surescitarea provocată de cadrul material în care se efectu ează
percheziția sau de manevrele celui percheziționat (tentative de a distrage atenția,
de a dirija spre o pistă falsă activitatea de căutare);

128 Ioana T. Butoi, Tudorel Butoi, Psihologie judiciară – curs universitar , ediția a II -a, ed. Fundației „Român ia de
mâine”, București, 2004, p. 216;
129 Ioana T. Butoi, Tudorel Butoi, op. cit. , p. 220;
130 E. Stancu, op. cit. , p. 499;
131 I. Dascălu, op. cit ., p. 40;

48
 Surescitarea provocată de anumite incidente ivite în momentul pătrunderii echipei
la locul ce urmează a fi perc heziționat;
 Instalarea oboselii, scăderea interesului ori a motivației;
Pentru toți acești factori perturbatori există și metode de contracarare. Factorii de
ambianță, precum iluminarea slabă, pot fi atenuați prin asigurarea unei iluminări corespunzătoare
sau prin efectuarea percheziției într -un moment al zilei corespunzător. Oboseala poate fi
combătută prin pauze, acestea fiind un bun prilej pentru membrii echipei de a interacționa și de a
face schimb de informații ori opinii cu privire la continuarea perc heziției.132
Comportamentul persoanei percheziționate trebuie atent urmărit în cursul desfășurării
activității de percheziție și ridicare de obiecte și înscrisuri, deoarece oferă elemente semnificative
pentru orientarea cercetării.
Persoana percheziționată va trece prin intense stări afectiv emoționale, datorate atitudinii
oficiale, politicoase, dar rezervate și vocabularului coordonatorului echipei de cercetare. Aceste
stări sunt de altfel manifestate de oricare altă persoană chemată în mod oficial pentru a oferi
amănunte în cauză (martori, reclamant ș.a.), dar vor căpăta o tensiune mai mare cu cât organul de
urmărire penală se apropie de obiectele căutate.
Pe fondul dinamicii emoționale amintite, subiectul vizat de percheziție, va prezenta unele
manifestă ri somato -viscerale, precum: 133
 dereglarea respirației și a emisiei vocale prin răgușire, spasm glotic, tremur al
vocii, scăderea salivației;
 modificarea activității cardiovasculare, observabilă prin creșterea volumului
vaselor sanguine, în special la tâmpl e și în zona carotidei
 crisparea, schimbarea expresiei normale a feței,
 efectuarea de gesturi, mișcări ori acțiuni nefirești de genul culegerii unor scame
imaginare, mototolirea pălăriei ori a poșetei;

132 I. Dascălu, op. cit ., p. 40;
133 Ioana T. Butoi, Tudorel Butoi, op. cit ., p. 193;

49
 modificarea timpului de latență concretizat prin răsp unsuri date cu întârziere,
alteori precipitat, la întrebările cu încărcătură afectogenă.
Evident că cel percheziționat va încerca să disimuleze, să își contrafacă sentimentele și
stările emoționale prin care trece și poate chiar într -o anumită măsură va și reuși, dar niciodată
nu va putea obține acel lucru în totalitate, deoarece aceste fenomene depășesc întotdeauna
capacitatea de autocontrol, autocenzurare a unui individ.134
După cum se arată și în lucrările de specialitate, o problemă nu este neapărat manif estarea
exterioară a emoțiilor subiectului percheziției, ci tocmai dificila interpretare a tabloului
psihocomportamental.135
Aceasta pentru că reacțiile emoționale nu sunt întotdeauna provocate numai de obiectele
sau înscrisurile căutate cu ocazia percheziț iei. Ele pot fi provocate și de alte obiecte pe care
individul le deține, cum ar fi obiecte cu valoare sentimentală, culturală, ori chiar considerate de
către aceasta compromițătoare (jucării sexuale), pe care le depozitează în locuri ferite de
intervenția nedorită a celor din jur (în special a familiei). Manifestarile din această situație pot da
naștere unor interpretări greșite, dar ele constituie mijlocul de desprindere a semnificației reale a
recțiilor tipice celui percheziționat față de anumite obiecte .136
În orice caz, nu este de neglijat faptul că formele de manifestare a stărilor emoționale
sunt cât se poate de variate, incluzând comunicarea extra – verbală, cel mai adesea manifestată
prin contacte oculare. Tocmai de aceea este necesar ca persoanei pe rcheziționate să îi fie atent
supravegheat comportamentul, de către coordonatorul echipei sau de către alte persoane cu
experiență în domeniu. Supravegherea trebuie, evident, realizată cu maximă discreție și abilitate,
tocmai pentru a lăsa subiectul vizat să se manifeste cât mai liber, instinctual și natural, orientând
în mod inconștient activitatea de căutare în direcția favorabilă organelor de cercetare.137

134 Dascălu Ioan, op. ci t., p. 41;
135 Ioana T. Butoi, Tudorel Butoi, op. cit ., p. 193;
136 I. Dascălu, op. cit. p. 42;
137A. Ciopraga, op. cit ., p. 123;

50
Cap.3 RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI
3.1.Noțiune

Ridicarea de obiecte și înscrisuri este prevăzută de Noul cod de procedură penală, la
secțiunea a 3 -a din capitolul VI, cuprinzând articolele 169, 170 și 171.
Încă de la început se remarcă faptul că acest capitol reunește, pe lângă cele patru tipuri de
percheziții și o instituție aparte, cea avută în di scuție în capitolul actual.
Nu este întâmplătoare o asemenea dispunere. Ea subliniază faptul că, prin prevederile
referitoare la percheziție, se mențin anumite garanții procesuale pentru suspect sau inculpat, în
timp ce prevederile articolului 170 obligă orice persoană fizică sau juridică să predea, la
solicitarea organelor judiciare, toate obiectele, înscrisurile și datele informatice.138
De asemenea important: procedura ridicării de obiecte și înscrisuri este necorelată cu
instituția percheziției informati ce ori cu prevederile privind conservarea datelor informatice.139
Imposibilitatea corelării vine din aceea că în cazul ridicării de obiecte și înscrisuri este necesar să
se cunoască atât înscrisurile ori obiectele ce au legătură cu respectiva cauză penală, c ât și locul
unde acestea se găsesc.140
Întreaga procedură a ridicării de obiecte, înscrisuri ori date informatice se dovedește
foarte utilă, pentru că, în anumite situații, face să nu mai fie nevoie de o percheziție informatică
sau de un mandat de supraveghe re tehnică. Simplitatea procedurii vine și din faptul că nu mai
este nevoie de îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru percheziție și nici de intervenția
unui judecător de drepturi și libertăți.141
În ciuda faptului că se cunosc obiectele și înscri surile care urmează a fi ridicate, precum
și locurile și persoanele care le dețin, organul judiciar nu trebuie să neglijeze să facă investigații
prealabile, pentru a certifica aceste informații. Evident, investigațiile trebuie să se desfășoare cu

138 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș. a. op. cit., p. 409;
139 Idem ;
140 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit. ,p. 539;
141 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș.a. op. cit., p. 410;

51
maximă di screție, astfel încât persoanele vizate să nu poată distruge, înlătura, obiectele sau
înscrisurile care interesează cauza.142
Condițiile de activare a procedurii predării de obiecte și înscrisuri se referă la existența
unei suspiciuni rezonabile cu privire l a pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri
de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză. Într -o asemenea
situație, organul de urmărire penală ori instanța, pot dispune persoanei fizice sau juridice în
posesia căreia se află obiectele vizate, să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă.
Mai mult de atât, dacă sunt îndeplinite aceleași condiții, se poate dispune ca: orice
persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice anumite date informatice
aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într -un sistem informatic ori pe un suport
de stocare a datelor informatice; orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice sau
furnizor de servicii de comunicații el ectronice destinate publicului să comunice anumite date
referitoare la abonați, utilizatori și la serviciile prestate, aflate în posesia sau sub controlul său,
altele decât conținutul comunicațiilor și decât cele prevăzute la articolul 138 alin.1 din Noul cod
de procedură penală.
Analizând textul legii, reiese faptul că sunt preluate prevederile articolului 97 din vechiul
Cod de procedură penală, la care se adaugă prevederi noi referitoare la ridicarea de date
informatice. În acest sens, pentru ridicarea u nor astfel de date nu este suficientă presupunerea că
ele ar putea servi ca mijloc de probă, ci este nevoie de suspiciunea motivată că are loc pregătirea
sau săvârșirea unei anumite infracțiuni.143

3.2. Predarea

După cum am menționat anterior, predarea de obi ecte și înscrisuri are loc dacă există
suspiciunea rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a
se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză. În consecință, organul

142 I. Deleanu, op. cit. , p. 164;
143 N. Volonciu, A. Vasiliu ș.a., op. cit. , p.289;

52
de urmărire pe nală ori instanța, pot dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află
obiectele vizate, să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă.
Organele de urmărire penală, prin ordonanță, ori instanța, prin încheiere, vor dispune cu
privire la această măsură procedurală. Ordonanța organelor de urmărire penală, respectiv
încheierea instanței, trebuie să cuprindă: numele și semnătura persoanei care a dispus predarea;
numele persoanei ce este obligată să predea obiectul, înscrisul ori datele in formatice; descrierea
obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate; data și locul unde trebuie să
fie predate.
Dacă organul de urmărire penală ori instanța de judecată consideră că și o copie a unui
înscris ori a unor date informati ce poate servi drept mijloc de probă, reține numai copia. De
asemenea, dacă obiectul, înscrisul ori datele informatice au caracter secret ori confidențial,
predarea sau prezentarea se face în asemenea condiții încât să se asigure păstrarea secretului sau
confidențialității.
Reținerea și predarea scrisorilor, telegramelor și a oricăror alte corespondențe constituie o
procedură aparte reglementată de articolul 147 Noul Cod de procedură penală și se dispune de
către judecătorul de drepturi și libertăți ori de către instanță în cazuri deosebite; măsura trebuie să
fie necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind
particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau probelor ce urmează a fi obținute ori
gravitatea infracțiunii.
În tot cazul, este interzisă reținerea, predarea și percheziționarea corespondenței sau a
trimiterilor poștale trimise ori primite în raporturile dintre avocat și suspectul, inculpatul sau
orice altă persoană pe care acesta o apără, cu exce pția situațiilor în care există date că avocatul
săvârșește sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la articolul 139,
alineatul 2 (șantaj, evaziune fiscală, lipsire de libertate, terorism, trafic de droguri etc.)
În practica organe lor judiciare s -a observat că predomină trei situații întâlnite în cazul
ridicării de obiecte și înscrisuri:
1. persoana solicitată, acceptă de bunavoie să predea obiectele și înscrisurile, iar astfel
organul de urmărire penală procedează la ridicarea obiect elor, cu întocmirea unui

53
proces verbal. Fiecare obiect ridicat este descris detaliat, cu evidențierea
caracteristicilor individualizante (serie, număr, pagini).
2. persoana căreia i se solicită predarea obiectelor și înscrisurilor, deși recunoaște că
acestea se află în posesia sa, refuză să le predea; ca atare se va activa ridicarea silită.
Actul procedural al ridicării silite este întotdeauna efectuat de către organele de
cercetare penală, în timp ce actul procesual (încuviințarea) este îndeplinit, după caz,
de către procuror sau instanța de judecată.
3. deținătorul neagă faptul că ar deține obiectele sau înscrisurile, ca atare se va proceda
tot la ridicarea silită, însă pentru că inițial trebuie să se caute obiectele și înscrisurile,
va fi necesară autorizarea j udecătorului pentru efectuarea percheziției domiciliare.
Ridicarea probelor de produse alimentare și industriale pentru analize se va face cel puțin
în dublu exemplar, pentru a se putea face noi analize de laborator în cazul în care se contestă
exactitatea primelor rezultate, precum și pentru asigurarea cu privire la orice risc ce ar putea
interveni și care ar distruge probele ridicate în timpul transportului sau cu ocazia efectuării
examinării de specialitate.144

3.3.Ridicarea silită

Având în vedere că, deși p rioritară, predarea bunurilor și înscrisurilor nu are întotdeauna
loc, persoanele vizate înțelegând să se opună acestei acțiuni, legiuitorul a prevăzut și ridicarea
silită de obiecte și înscrisuri.
După cum am amintit deja, situația ridicării silite apare în două ipoteze:
a) când persoana căreia i se solicită predarea obiectelor și înscrisurilor, deși recunoaște că
acestea se află în posesia sa, refuză să le predea
b) când deținătorul neagă faptul că ar deține obiectele sau înscrisurile.

144 I. Dascălu, op. cit. p. 168;

54
Fiecare dintre a ceste ipoteze presupune acțiuni subsecvente diferite, în sensul că, pentru
prima ipoteză, organul de urmărire penală (prin ordonanță) sau instanța de judecată (prin
încheiere) vor d ispune ridicarea silită; în timp ce pentru a doua ipoteză se va proceda mai întâi la
solicitarea autorizării efectuării unei percheziții, pentru a se căuta obiectele și abia apoi se va
trece la ridicarea silită.
Foarte important este că împotriva măsurii de ridicare silită (dispusă prin încheiere ori
prin ordonanță) sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, se poate face plângere de
către orice persoană interesată, făcându -se aplicarea articolului 250 Noul cod de procedură
penală.
3.4.Măsurile dispuse cu privire la obiectele ridicate

Regimul obiectelor și înscrisurilor ridicate la percheziție, care constituie mijloace de
probă, este stabilit de articolele 162, 163 Noul cod de procedură penală. Astfel:
– obiectele și înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă se pot atașa la dosar ori pot
fi păstrate în alt m od, iar urmele săvârșirii infracțiunii se ridică și sunt conservate;
– obiectele, înscrisurile și urmele ridicate, care nu sunt ridicate, pot fi fotografiate, iar
fotografiile se vizează de organul de urmărire penală și se atașează la dosar;
– obiectele și î nscrisurile ridicate care nu vor fi atașate la dosar și au calitatea de mijloace de
probă, vor fi păstrate de organul de urmărire penală sau instanța de judecată la care se găsește
dosarul până la soluționarea definitivă a cauzei;
– obiectele care nu au leg ătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin, cu excepția
celor care sunt supuse confiscării, în condițiile legii;
– obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite, chiar
înainte de soluționarea defini tivă a cauzei, persoanei căreia îi aparțin, în afară de cazul când
prin această restituire s -ar putea deturna scopul aflării adevărului.

55
În această ultima ipoteză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată învederează
persoanei căreia i -au fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la soluționarea
definitivă a cauzei.
Este de datoria organului judiciar care a efectuat percheziția să stabilească importanța
fiecărui obiect sau înscris, luând măsuri de conservare și păstrare a a cestora în starea lor inițială;
pentru a preveni alterarea, modificarea structurii și a caracteristicilor de identificare; de evitare a
distrugerii sau dispariției acestora.
Conform articolului 163 , obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt din c ategoria:
bunurilor perisabile, obiectelor din metale sau pietre prețioase, mijloacelor de plată străine,
titlurilor de valoare interne, obiectelor de artă și de muzeu, colecțiilor de valoare precum și
sumelor de bani și dacă nu sunt restituite, vor fi con servate sau valorificate conform articolului
252 Noul cod de procedură penală.
Astfel, bunurile perisabile vor fi predate autoritățior competente, potrivit profilului de
activitate, iar autoritățile sunt obligate să le primească și să le valorifice de înd ată.
Metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea precum și mijloacele
de plată străine, se depun la cea mai apropiată instituție bancară.
Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu și colecțiile de valoare se
predau spre păstrare instituțiilor de specialitate.
Legiuitorul a stabilit că sumele de bani rezultate din valorificarea diverselor obiecte
predate sau ridicate în urma acestor măsuri procesuale, se vor depune în contul constituit
conform legii speciale, î n cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

56
Cap.4 CONCLUZII

Percheziția alături de ridicarea de obiecte și înscrisuri, reprezintă după cum arătat, unul
dintre procedeele probatorii care au ca scop descoperirea și ri dicarea mijloacelor materiale de
probă. Scopul acestor procedee probatorii se subordonează în mod firesc principiului
fundamental al dreptului penal si procesual penal al aflării adevărului.
Deși de -a lungul timpului reglementările cu privire la percheziți e și la ridicarea de obiecte
și înscrisuri au suferit varii modifcări, consider că reglementarea actuală se apropie cel mai mult
de ceea ce ar trebui să însemne o legiferare care ar trebui să apere mai presus de toate garanțiile
procesuale ale individului angrenat în procesul penal, eliminând ambiguitățile și oportunitățile de
abuz.
Percheziția domiciliară, instituție procesual penală ce a suferit diverse transformări de -a
lungul timpului în special în perioada regimului dictatorial, și -a gasit stabilitatea menținând la un
nivel cât mai mic imixtiunea în viața privată a individului.
Dovada acestui fapt o reprezintă prevederea expresă că, deși organul judiciar care
efectuează precheziția are dreptul să deschidă, prin folosirea forței, încăperile, spațiile mob ilierul
și alte obiecte în care s -ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracțiunii sau persoanele
căutate în situația în care posesorul acestora nu este prezent ori nu dorește să le deschidă de
bunăvoie, deschiderea acestora se va face prin evita rea daunelor nejustificate.
De asemenea, dispunerea percheziției prin mandatul de percheziție domiciliară de către
judecătorul de drepturi și libertăți constituie o altă garanție pentru respectarea demnității umane
și pentru păstrarea unui nivel proporțion al al ingerinței în viața privată.
Cum era și firesc, având în vedere evoluția din domeniul tehnicii și mai ales dezvoltarea
unui nou tip de infracționalitate – infracționalitatea cibernetică – și problematica percheziției
respectiv a ridicării de obiecte și înscrisuri a trebuit să se actualizeze, cuprinzând un nou și
complex tip de percheziție – cea informatică.
Deși legiuitorul reglementează destul de detaliat pro cedura acestui tip de percheziție, cu
această ocazie punându -i în evidență importanța, consid er că se impun anumite precizări,

57
adăugări și îmbunătățiri ale actualelor reglementări. Toate acestea deoarece fenomenul
infracțiunilor informatice capătă o amploare, iar dinamica acestor fenomene nu ar trebui să
depășească dinamica legislației ce o vizeaz ă.
În concret, în practică deja au fost semnalate cazuri în care organele de cercetare penală
care se aflau în mijlocul efectuării unei percheziț ii informatice au fost nevoite fie să renunțe la
respectiva percheziție fie să se confrunte cu date si dovezi n econcludente, deoarece nu dispuneau
de mijloace tehnice suficiente.
O asemenea situație poate foarte ușor să facă o trecere de la procedura efectuării
percheziției informatice la procedura constatării tehnico -șiințifice. Regimul celor două proceduri
are un impact deosebit în ceea ce privește posibilitatea prezenței inculpatului sau avocatului
acestuia în momentul efectuării lor.
Pe de -o parte, în cazul perc heziției informatice, prezența suspectului , inculpatului ori
avocatului acestuia este obligatorie, ia r pe de altă parte în cazul constatării tehnico -științifice
prezența persoanelor mai sus menționate nu este obligatorie. În situația percheziției informatice,
dacă suspectul, inculpatul sau apărătorul acestuia nu ar fi fost încunoștiințați în legătură cu a cest
act de urmărire penală, s -ar fi declanșat nulitatea.
Chiar dacă percheziția domiciliară și cea informatică prezintă un mai mare grad de
importanță, prin complexitatea și amploarea lor, nu sunt de neglijat nici celelalte două tipuri de
percheziții – cea corporală și cea a unui vehicul. Ele sunt puse în evidență mai ales în contextul
anumitor infracțiuni, precum traficul și consumul ilicit de droguri; trecerea fără drept a frontierei
de stat; trecerea peste frontieră de bunuri speciale (arme, muniții, su bstanțe toxice, materiale
chimice periculoase ș.a.).
La fel de bine, aceste două tipuri de percheziții sunt și cele care, din cauza faptului că
beneficiază de o reglementare, în opinia mea succintă și ușor echivocă, dau naștere un or aplicări
neunitare, ab uzive. În special percheziția corporală, are o limită destul de largă în ceea ce
privește categoria persoanelor care o pot efectua, știut fiind că pe lângă organele judiciare, au și
alte autorități acest drept.

58
Chiar dacă înțeleg necesitatea și utilitatea lărgirii sferei persoanelor și autorităților care au
dreptul de a efectua o percheziție corporală, consider că această măsură, fiind atât de intim legată
de individ (deoarece este o activitate procesuală cu un caracter personal ) ar trebui aplicată cu
maxi mă prudență, de către indivizi profesioniști în sensul superior al cuvântului.

59
BIBLIOGRAFIE

1. Butoi Ioana Teodora, Butoi Tudorel, Psihologie judiciară – curs universitar ,
ediția a II -a, ed. Fundației „România de mâine”, București, 2004;
2. Ciopraga Aure l, Criminalistică. Tratat de tactică , ed. Gama, Iași, 1996;
3. Dascălu Ioan, Percheziția judiciară , ed. Sitech, 2008;
4. Ion Mircea, Criminalistică , ed. Lumina Lex, București, 2002;
5. Ionescu Cristian, Tratat de drept constituțional contemporan , ediția a -2-a, ed.
C. H. Beck, București, 2008;
6. Năstase Adrian, Imunitatea parlamentară în România și în Europa , revista
Revista română de drept European nr. 2/2014 ;
7. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală – partea generală
– în lumina Noului Cod de procedur ă penală , ed. Universul Juridic, București,
2014;
8. Olteanu Gabriel Ion, Ruiu Marin, Tactică criminalistică , ed. AIT Laboratories,
2004;
9. Olteanu Gabriel Ion, Metodologia cercetării unor infracțiuni ce presupun
traficul ilegal de bunuri și persoane , ed. AIT L aboratories, București, 2005;
10. Radu Marius Eugen, drept procesual penal – partea generală, ed. Universitară,
București, 2014;
11. Răileanu Ruxandra Paula (Formator SNG), Note de curs – drept procesual
penal (pdf);
12. Stancu Emilian, Tratat de criminalistică , ediți a a-V-a revăzută și adăugită, ed.
Universul Juridic, București, 2010;
13. Suciu Camil, Criminalistică , ed. Didactică și pedagogică, București, 1972;
14. Trușcă Petrică, Trușcă M. Andrada, Drept civil. Persoanele , ed.Universul
Juridic, București, 2013;
15. Vana Diana, Percheziția judiciară și arestarea preventivă , revista Fiat
iustitia , nr. 2/2011;
16. Voicu Corina, Uzlău Simona Andreea, Tudor Georgiana, Văduva Victor, Noul
cod de procedură penală – ghid de aplicare pentru practicieni , ed. Hamangiu,
București, 2014;

60
17. Volon ciu Nicolae, Vasiliu Alexandru, Gheorghe Radu, Noul cod de procedură
penală -adnotat. Partea generală . Ediția a II -a, ed. Universul Juridic, București,
2016;
18. Volonciu Nicolae, Uzlău Simona Andreea, Moroșanu Raluca, Voicu Corina,
Văduva Victor, Tudor Georgia na, Atasiei Daniel, Gheorghe Teodor -Viorel,
Ghigheci Cristinel, Chiriță Cătălin Mihai, Noul cod de procedură penală –
comentat, ediția a II – a revizuită și adăugită, ed. Hamangiu, București, 2015;
19. Asociația Baroului American – Inițiativa Juridică pentru E uropa Centrală și
Eurasia – Aspecte de practică privind percheziția și arestarea preventivă ,
martie 2007;
20. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența domiciliului,
reședința și actele de identitate ale cetățenilor români
21. Constituția Româ niei și legislația conexă – legislație consolidată la 10
septembrie 2014 – ed. Universul Juridic, București, 2014
22. DIICOT, comunicat de presă din data de 5.04.2017, disponibil la
http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 -comunicat -de-presa2 -05-04-2017
23. Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională,modificată prin
legea 300/2013 și republicată, art. 173,
http://portal.just.ro/36/Documents/INFORMATII_DE_INTERES_PUBLIC/IN
FORMATII_PUBLICE/LEGISLATIE_RELEVANTA/Legea%20nr.%20302 –
2004.htm
24. Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică.
Incompatibilitate? Articol disponibil la:
http://www.penalmente.eu/2015/06/10/ constatarea -tehnico -stiintifica -vs-
perchezitia -informatica -incompatibilitate
25. Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept
material și drept procesual penal (I), articol disponibil la:
http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte –
tehnice -de-drept -material -si-drept -procesual -penal -i
26. https://www.juridice.ro/417939/romania -la-cedo -cauza-pendinte -etica –
ridicarea -de-documente -si-onorarii -de-la-sediul -unui-notar -declaratiile -luate –
personalului -notarial -pentru -fapta -unui-client -secretul -profesional -si-dreptul –
de.html
27. http://jurisprudentacedo.com/Rossem -contra -Belgia -Perchezitie -Conditiile –
legii-interne -Garantii -contra -arbitrariului.html