CAP. 1 APROVIZIONAREA TEHNICO-MATERIALA SI [603918]

CUPRINS
CAP. 1 APROVIZIONAREA TEHNICO-MATERIALA SI
ACTIVITATEA DE DESFACERE-VANZARE A PRODUSELOR
1.1. Notiuni generale privind activitatea de aprovizionare si de desfacere
1.2.Gestiunea economica a stocurilor
1.2.1. Stocurile – definitie, rol, functii si natura ecomica
1.2.2. Tipologia stocurilor de materile
1.2.3. Modalitati de exprimare a stocurilor
1.2.4. Factorii care influenteaza nivelul de formare al stocurilor
1.2.5 Lipsa de stoc, suprastocarea si stocurile neeconomice
1.3. Activitatea de desfacere – vanzare a produselor
1.3.1 Elemente caracteristice vanzarilor de produse
1.3.2 Vanzarile complexe si functiile serviciilor
1.3.3 Indicatori de evaluare a programelor de desfacere a produselor
1.3.4 Activitatea de desfacere a produselor finite
CAP. 2 PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE ‘DALIA’ S.R.L. SI
A ACTIVITATII DE DESFACERE DIN CADRUL ACESTEIA
2.1 CARACTERISTICI GENERALE ALE SOCIETATII COMERCIALE
‘DALIA’ S.R.L.
2.1.1.PROFILUL UNITATII
2.1.2.OBIECTIVELE AGENTULUI ECONOMIC
2.1.3.RELATIILE DE COLABORARE CU ALTI AGENTI ECONOMICI
2.1.4.ORGANIGRAMA SOCIETATII COMERCIALE
2.2.PREZENTAREA ACTIVITATII DE DESFACERE DIN CADRUL SOCIETATII
DALIA S.R.L.

2.3.SARCINILE SI ATRIBUTIILE COMPARTIMENTULUI DE
DESFACERE
CAP. 3 ANALIZA SISTEMULUI INFORMATIONAL EXISTENT
3.1. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL
3.2. SUBSISTEMUL INFORMATIONAL AL SOCIETATII COMERCIALE DALIA
S.R.L. PRIVIND DESFACEREA DE MARFA
3.2.1. IESIRILE SISTEMULUI
3.2.2. INTRARILE SISTEMULUI
3.3. APRECIERI REFERITOARE LA SUBSISTEMUL INFORMATIONAL
ACTUAL
CAP. 4 PROIECTAREA SUBSISTEMULUI INFORMATIC
DESFACEREA STOCURILOR DE MARFA
4.1. STRUCTURA DE BAZA A SUBSISTEMULUI PROPUS SI ARIA SA DE
CUPRINDERE
4.4. DESCRIEREA BAZEI DE DATE RELATIONALE
4.5. DESCRIEREA BAZEI DE DATE RELATIONALE

INTRODUCERE
Obtinerea de catre agentii economici a unei eficiente economice sporite,
este conditionata de existenta unei conduceri bazate pe o buna cunoastere a
legilor economice, pe cunostarea exacta a cererii si ofertei pe piata interna si
externa. Acest lucru impune promovarea in munca de conducere a unor metode,
tehnici si mijloace moderne de informare, analiza si decizie.
In cadrul unei societati comerciale, un rol important il are activitatea de
aprovizionare, care asigura resursele materiale necesare (respectiv materii prime,
materiale, combustibili, energie, utilaje) desfasurarii activitatii.
Obiectivul activitatii de aprovizionare il reprezinta asigurarea completa si
complexa a unitatii economice cu materiile prime si materialele necesare, la
termenele solicitate si cu costuri cat mai mici.
In vederea realizarii acestui obiectiv se realizeaza o serie de activitati
specifice, cum ar fi:
determinarea volumului de materii prime si materiale necesare desfasurarii
activitatii societatii;
prospectarea pietei interne si externe in vederea selectarii furnizorilor a caror
oferta prezinta cele mai avantajoase conditii economice si asigura certitudine in
livrarile viitoare pe termen scurt sau lung;
elaborarea strategiilor de achizitionare a resurselor in raport cu piata interna;
negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii selectati;
stabilirea spatiilor de depozitare, alegerea sistemelor eficiente de deozitare.
Proiectarea unui subsistem informatic simplu si operativ, pentru activitatea
de gestiune a stocurilor de marfuri, este necesara pentru a vehicula volumul mare
de informatii intr-un timp scurt, pentru evidentierea clara a starii reale a
procesului de aprovizionare si a situatiei marfurilor in orice moment.

CAPITOLUL 1
APROVIZIONAREA TEHNICO-MATERIALA SI
ACTIVITATEA DE DESFACERE-VANZARE A PRODUSELOR
1.1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE
APROVIZIONARE SI DE DESFACERE
Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura
elementele necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea
obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale
unui profit cat mai mare. In acelasi cadru se include si activitatea de cooperare
dintre intreprinderi pentru realizarea unor produse, ca o consecinta directa a
gradului de dezvoltare si specializare in productie, de diversificare a relatiilor
economice dintre acestea.
Managementul desfacerii produselor reprezinta activitatea prin care se
asigura vanzarea rezultatelor productiei. Aceasta impica stabilirea cailor,
formelor si modalitatilor prin care urmeaza a fi vandute produsele, si a pietelor
care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea produselor se incheie practic
circuitul economic al intreprinderii.
Managementul aprovizionarii si respectiv al desfacerii sunt concepte unitare
complexe, carora le este proprie o structura extinsa de activitati componente, care
au in vedere, ca elemente de ansamblu, probleme de conducere-coordonare, de
organizare, antrenare, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Aprovizionarea materiala se integreaza in activitatea de ansamblu a unitatii
economice asa cum se observa si din figura de mai jos.
––––––––––––––––––––––––
Piata de
desfacere

–––––––––––––––––––––-
Subsistemul
Desfacere-Vanzari
–––––––––––––––––––––-
Subsistemul
Aprovizionare

–––––––––––––––––––––-Clienti reali si
potentiali
Cerere
Plan si
programe de
desfacere
Contracte
incheiateStocuri de
produse
Plan de
aprovizionareNecesitati de
consum
Stocuri de
materiale

In ceea ce priveste managementul aprovizionarii, acesta asigura echilibrul
intre necesitatile (de resurse) si disponibilul de resurse materiale care poate fi
asigurat de o unitate economica. Principalul obiectiv al activitatii de
aprovizionare se concretizeaza in asigurarea unitatii economice cu resurse
materile si tehnici corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un
cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv, se desfasoara mai multe activitati
specifice dintre care amintim:
identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice
necesare desfasurarii activitatii de ansamblu a unitatii economice si in primul
rand a celei comerciale;
fundamentarea tehnico-economica a planului de aprovizionare materiala si
energetica a unitatii;
dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si a loturilor (a cantitatilor de
comandat) de resurse materiale pentru comanda si aprovizionare;
prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in
vederea localizarii surselor reale si potentiale de furnizare;
alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii
economice si asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen scurt sau lung;
negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi;
urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala, intocmirea
fiselor de urmarire operativa a aprovizionarii pe furnizori si resurse;
asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale
sosite de la furnizori;
urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii
de consum;
conceperea si aplicarea unui sistem informational simplu si operativ, asezat pe
baze informatice, care sa permita: vehicularea volumului imens de informatii intr-
un timp scurt, evidentierea starii reale a procesului de asigurare materiala,
evidentierea corecta a materialelor.

Prin natura informatiilor, sistemul aprovizionare materiala poate contribui
si la imbunatatirea performantelor tehnice si de calitate a produselor fabricate de
intreprindere, aceasta prin identificarea de standarde noi de calitate care se impun
pe piata, de materiale si echipamente tehnice noi.
Importanta subsistemului aprovizionare materila pentru activitatea
intreprinderii decurge si din faptul ca, prin aceasta se asigura resurse materiale a
caror pondere in costul total al productiei este semnificativa, respectiv de peste
50%. Ca urmare, orice actiune a subsistemului aprovizionare care determina
reducerea costurilor materile este benefica.
Managementul desfacerii – componenta a functiunii comerciale a
intreprinderii – are ca obiectiv principal vanzarea produselor din profilul propriu
de fabricatie in conditii de eficienta. In acest scop se desfasoara mai multe
activitati specifice, si anume:
elaborarea studiilor de marketing, in vederea cunoasterii cererii si a situatiei
concurentei, a preturilor, a noilor produse care pot fi asimilate;
colectarea comenzilor emise de cienti, incheierea de contracte comerciale in
stricta concordanta cu cererile clientilor;
elaborarea programelor de livrare-vanzare a produselor contractate pe
sortimente corecte si pe caile de distributie-vanzare stabilite;
modernizarea si extinderea retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata
interna si externa;
organizarea unor retele proprii de service sau modernizarea si extinderea celor
existente;
extinderea relatiilor de vanzare pe baza de comenzi, contracte prezinta o
actiune care asigura certitudine in activitatea de desfacere pentru o anumita
perioada;
informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere, de urmarire a
derularii livrarilor, de intocmire a documentiei de livrare;
1.2. GESTIUNEA ECONOMICA A STOCURILOR

1.2.1. STOCURILE – DEFINITIE, ROL, FUNCTII SI NATURA
ECONOMICA
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in
depozitele si magaziile unitatilor economice,
intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,
cu un anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activitatii de aprovizionare si
de desfacere, al activitatii comerciale, in general, care este dependenta de natura
si caracteristicile materialelor si produselor, de conditiile si modalitatile de
furnizare si asigurare-transport.
Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse
pentru a asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea
clientilor in vederea desfasurarii normale a activitatii si realizarii obiectivelor pe
care si le-au propus.
Formarea stocurilor de materiale si produse asigura conditii optime pentru
desfasurarea, dupa un sistem rational, a activitatii fiecarei unitati economice; fara
stocuri nu se pot satisface cererile clientilor in stricta concordanta cu pretentiile
pe care le emit, nu se pot desfasura o serii de operatii din sistemele aprovizionare
si desfacere cu cheltuieli rezonabile.
Detinerea de stocuri necesita spatii special amenajate si dotate, cheltuieli
de depozitare-pastrare, taxe de asigurare, dobanzi pentru credite s.a, amplificand
efortul investitional aferent. La acesta situatie se adauga efectele negative ale
uzurii morale a resurselor materiale sau produselor stocate. Sub acest aspect nu ar
fi justificata formarea de stocuri, dar in procesul de furnizare, aprovizionare si
utilizare a resurselor materiale, intervine influenta multor situatii care
conditioneaza necesitatea formarii stocurilor si anume:

periodicitatea productiei la furnizori determina formarea de stocuri curente la
utilizatori;
aparitia unor dereglari in livrarile de la furnizori determina formarea de
stocuri de siguranta la consumatori sau in magazinele de desfacere;
intreruperea exploatarii sau a transportului ca urmare a conditiilor naturale sau
sezonalitatea productiei determina formarea stocurilor sezoniere ;
necesitatea conditionarii materialelor inaitea trecerii lor in consum implica
constituirea stocurilor de pregatire .
Principalele probleme care se pun in fata agentilor economici se refera la:
stabilirea tipurilor de stocuri care trebuie constituite la nivelul acestora. In
vederea stabilirii avantajelor si dezavantajelor care sunt determinate de procesul
de stocare, este necesara cuantificarea efortului de stocare Es pe care il face
unitatea economica. Practic, acesta se compune din:
efortul direct Eds care cuprinde cheltuielile pentru detinerea stocurilor de
materiale (cheltuieli cu salariile personalului administrativ, din depozire;
cheltuieli pentru energia electrica, combustibili; cheltuieli cu amortismentele
mijloacelor fixe din depozite; cheltuieli pentru intretinerea si repararea
echipamentelor; cheltuieli pentru materialele auxiliare necesare activitatii
depozitului);
efortul indirect Eids determinat de marimea investitiei financiare efectuate
pentru cumpararea si stocarea unor cantitati de materiale sau produse pe o
anumita perioada de timp.
Es = Eds + Eids
Efortul total Es trebuie amortizat prin efectele favorabile determinate de
constituirea stocurilor.
In consecinta, o politica eficienta este cea care asigura formarea unor
stocuri minim necesare, care, prin nivel si structura, asigura continuitate in
alimentarea consumului in conditiile unui cost minim de stocare.

1.2.2. TIPURI DE STOCURI DE MATERIALE
Pentru desfasurarea normala a activitatii, unitatile economice isi constituie
stocuri in functie de conditiile de aprovizionare, de natura resurselor materiale,
de organizarea subunitatilor de consum, de strategia si politica adoptate in
formarea stocurilor.
La nivelul unitatii economice, se prevede constituirea obisnuita a stocului
curent si, cu titlu de exceptie, stocurile de siguranta, de conditionare, de transport
intern si de iarna.
Stocul curent reprezinta cantitatea de materii prime si materiale noi si
refolosibile, de combustibili si lubrifianti, de piese de schimb, subansamble care
se acumuleaza in depozitele si magaziile unei unitati economice in scopul
acoperirii cererilor pentru consum in intervalul dintre doua aprovizionari
succesive. Este stocul care se formeaza in mod obisnuit in intreprinderi, pentru
alimentarea consumului.
Evolutia stocului curent, pe percursul formarii si utilizarii inregistreaza
mai multe nivele:
nivelul maxim se inregistreaza in momentul intrarii, receptiei si
trecerii in gestiune a unui lot nou de materiale sosit de la furnizori;
nivelul mediu estimat va fi nivelul maxim impartit la doi;
nivelul minim estimat este teoretic egal cu zero.
Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic,
constant uniform in timp sau variabil. Semnificativ este momentul calendaristic la
care urmeaza a se declansa actiunea de comanda-aprovizionare, acesta putand fi
prestabilit in functie de: durata de aprovizionare, distributia statistica a cererii,
conditiile de furnizare.

Stocul in curs de transport reprezinta cantitatea de resurse materiale care
se gaseste in mijloacele de transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de
furnizare la depozitele destinatarilor. Marimea acestui stoc depinde de distanta de
transport si de mijlocul de transport folosit in deplasarea materialelor.
Stocul in curs de transport este sursa materiala de reintregire a celui curent,
marimea lui fiind, de regula, la nivelul cantitatii de materiale comandate.
Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale acumulata in
depozitul consumatorului, fiind destinata asigurarii continuitatii consumului cand
stocul curent a fost epuizat si intarzie reintregirea lui din cauza unor dereglari in
livrarile de la furnizori.
Formarea stocului de siguranta inseamna o acumulare suplimentara de
resurse materiale in stoc si implica o imobilizare mai mare de fonduri financiare
antrenate la cumpararea lor. Formarea acestuia se practica si in sistemul
activitatii de desfacere-vanzare, pentru satisfacerea cererii clientilor, onorarea lor
prompta.
Este un stoc considerat intangibil, consumul din cadrul acestuia se face cu
acordul conducerii asigurarii materiale si presupune reintregirea lui imediata, din
loturile urmatoare primite de le furnizori.
Stocul de pregatire reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza
si este stationata o perioada de timp, in vederea aducerii resurselor respective,
prin operatia de conditionare, la parametrii fizico-chimici care sa permita
prelucrarea lor corespunzator conditiilor impuse de normele tehnologice.
De regula, operatia de conditionare se executa la producatori-furnizori,
acestia fiind obligati sa livreze marfa la parametrii calitativi prevazuti in
standarde. Exista insa situatia cand conditionarea trebuie facuta la utilizator,
atunci cand operatia s-a prevazut a se realiza (prin contract) la consumator sau
cand, parametrii fizico-chimici nu pot fi mentinuti. Dupa conditionare,
materialele se trec in stoc curent pentru utilizare pe destinatiile de consum
prevazute.

Stocul pentru transport intern reprezinta cantitatea de resurse materiale
care se acumuleaza in depozitele subunitatilor de consum in scopul acoperirii
cererilor pentru consum pe durata eliberarii si transportului materialelor de la
depozitul central la destinatiile de folosire. Situatia este specifica unitatilor care
au in structura mai multe subunitati care consuma aceleasi resurse si sunt
alimentate alternativ de la un depozit central, precum si unitatilor care au
subunitatile de consum amplasate dispersat in teritoriu.
Asemenea stocuri pot sau nu pot fi constituite ca o marime distincta fata de
stocul curent, formarea separata de acesta amplificand volumul stocurilor,
implicit capitalul circulant si scade eficienta in utilizarea fondurilor
intreprinderii. Prin esalonarea rationala, cantitativa si in timp, a stocului curent,
pe puncte de consum se poate preveni situatia de mai sus.
Stocul de iarna reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza in
depozitele unitatii in scopul alimentarii continue a consumului pe perioada de
intrerupere a exploatarii si/sau transportului unor resurse, ca urmare a conditiilor
naturale si de clima. Aici se incadreaza resursele materiale care, prin natura lor,
sunt afectate de asemenea conditii sau productia are caracter sezonier.
Formarea stocurilor sezoniere se realizeaza in perioadele de presezon prin
acumulari esalonate in limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru
sezonul de iarna.
Alaturi de aceste tipuri de stocuri destinate asigurarii continuitatii
activitatii lor, agentii economici pot constitui si alte categorii de stocuri, si
anume:
Stocurile strategice sunt formate la resursele materiale achizitionate in
volum mare in momentul in care se considera ca pretul de achizitie este cel mai
favorabil, iar in viitor acesta va avea o tendinta de crestere; eficienta acestor
stocuri este data de diferenta dintre pretul de achizitie si cel in vigoare in
momentul consumului acestor resurse;

Stocul anticipat este constituit in scopul evitarii penuriei de resurse la
consumatori pe perioada cand este prevazuta incetarea livrarii acestora de la
furnizori, ca urmare a intrarii in modernizare;
1.2.3. MODALITATI DE EXPRIMARE A STOCURILOR
Stocurile se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si
valorica, in functie de necesitatea corelarii lor cu alti indicatori. Exista
urmatoarele forme de exprimare a stocurilor:
Exprimarea in unitati naturale care serveste la estimarea fizica a
potentialului de productie, de lucrari sau servicii, care se poate realiza. Totodata,
se asigura determinarea necesarului de spatii pentru depozitare, a necesarului de
mobilier, dispozitive, instalatii pentru dotare, a necesarului de forta de munca din
depozit;
Exprimarea valorica prin care se asigura evaluarea resurselor financiare si
valutare antrenate de formarea stocurilor si, prin aceasta, stabilirea impozitelor si
dobanzilor care trebuie platite. Exprimarea valorica permite stabilirea stocurilor
totale (prin insumare), determinarea capitalului circulant aferent materiilor prime
si materialelor, a vitezei de rotatie, a cheltuielilor de stocare;
Exprimarea in zile prin care se evidentiaza perioada de timp pentru care
stocul fizic constituit acopera cererea pentru consum. In functie de exprimarea in
zile se stabilesc momentele calendaristice de declansare a actiunii de
reaprovizionare.
1.2.4. FACTORII CARE INFLUENTEAZA NIVELUL DE
FORMARE AL STOCURILOR

Frecventa livrarilor de la furnizori; o importanta deosebita prezinta modul
in care furnizorul isi organizeaza livrarile catre clientii sai.
Strategiile care pot fi aplicate de furnizor in organizarea si derularea livrarilor
catre clienti sunt: livrarea alternativa sau simultana. Livrarea alternativa conduce
la formarea (la clienti) a unor stocuri mai mari pentru perioade de timp mai lungi.
Livrarea simultana actioneaza invers, fiind mai eficienta pentru clienti,
necesitand organizarea mai complexa si mai ampla a activitatii de desfacere,
implicand un efort suplimentar din partea furnizorului.
Cantitatea minima care poate fi comandata de un client in conditii
economice avantajoase sau la preturi accesibile;
Aceasta este stabilita de producator, ca reprezentand limita sub care fabricatia
unui produs ar antrena cheltuieli de productie mai mari si implicit preturi de
vanzare mai ridicate. Acest factor defavorizeaza solicitantii de cantitati mai mici,
iar pentru a se evita o astfel de situatie, acestia se pot aproviziona prin unitatile
en-gros care colecteaza mai multe comenzi de la mai multi clienti.
Capacitatea de transport a mijloacelor folosite; marimea stocurilor este
conditionata in anumite cazuri de capacitatea de transport, in special pentru
resursele materiale care se asigura din import;
Conditiile naturale si de clima determina, de regula, formarea stocurilor de
iarna la resursele materiale a caror exploatare sau trasport se intrerupe, ca urmare
a influentei nefavorabile specifice sezonului de iarna;
Proprietatile fizico-chimice influenteaza in sensul ca limiteaza durata de
stocare in timp a resurselor materiale perisabile, a celor cu termene de garantie
scurte sau a celor care se degradeaza;
Capacitatea de depozitare exitenta, disponibila limiteaza cantitatea maxima
de materiale ce poate fi stocata la un moment dat. Stocarea peste aceasta limita se
poate face decat prin extinderea spatiilor de depozitare;

Durata de comanda-aprovizionare conditioneaza nivelul de formare a
stocului de iarna;
1.2.5. LISPA DE STOC, SUPRASTOCAREA SI STOCURILE
SUPRANORMATIVE
Pe parcursul derularii aprovizionarii, evolutia stocurilor inregistreaza
variatii diferite ca marime; aceasta face ca, stocurile efective sa se situeze la
nivele mai mari decat cele economice predeterminate, sa se epuizeze sau sa se
mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat.
In cazul in care se inregistreaza lipsa de stoc, aceasta situatie implica
stabilirea unor decizii e genul:
impulsionarea furnizorilor pentru livrarea la termenul prestabilit sau cu
anticipatie a loturilor de resurse comandate;
aprobarea consumului din stocul de siguranta daca este format;
acceptarea lipsei de stoc prin reprogramarea fabricatiei produselor aflate
sub incidenta actiunii.
Suprastocarea reprezinta formarea de stocuri mai mari decat nivelul
prestabilit. Nivelul estimat anticipat poate sau nu sa fie precizat pe criterii
economice. De exemplu, la unele resurse cu caracter deficitar, care se asigura
prin import si se afla sub incidenta fluctuatiilor preturilor se poate opta pentru
stategia formarii unor stocuri mai mari. La resursele care nu intra intr-o asemenea
situatie, stocurile se vor forma la nivelul limitelor economice predeterminate.
Pentru ultimul caz, cantitatile de resurse materiale acumulate peste limita
admisa sunt neeconomice, reprezentand imobilizari suplimentare de materiale si
implicit de fonduri financiare antrenate la cumparare. Pe parcursul perioadei de
gestiune, in depozitele unitatii economice se pot identifica stocuri care nu mai

sunt necesare consumului propriu; aceste stocuri se definesc stocuri fara
miscare.
De asemenea, sunt si stocuri al caror consum se inregistreaza in cadrul
perioadei de gestiune prevazute, sau peste, dar intr-un ritm lent, in cantitati mici
la intervale relativ mari; asemenea stocuri se numesc stocuri ci miscare lenta .
Toate cele trei categorii de stocuri – peste limita stabilita, cu miscare lenta
sau fara miscare – sunt neeconomice pentru ca antreneaza nejustificat un efort
material suplimentar, diminuand astfel posibilitatile unitatii de a folosi cu
eficienta sporita resursele banesti de care dispune.
Cauzele care determina formarea unor astfel de stocuri, ca si lipsa de stoc
sunt in cea mai mare parte de ordin subiectiv,dependente sau nu de unitatea la
care se constituie; intre acestea amintim pe cele cu frecventa mai mare de
aparitie, respectiv:
supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a folosirii in
calculele de fundamentare a unor norme de consum specific mai mari, care au fost
stabilite in neconcordanta cu factorii care influenteaza consumul de materiale;
livrarea de catre furnizori a unor materiale in sortimente, dimensiuni, calitati
diferite de cele prevazute in comenzile clientilor;
achizitionarea unor materiale care nu concorda calitativ si structural cu
cerintele de consum;
livrarea de catre furnizor a materialelor comandate la alte termene decat cele
stabilite;
depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare a resurselor
materiale;
schimbarea profilului de activitate, restrangerea structurii de fabricatie pe
parcursul anului fara corelarea actiunii cu sectorul de aprovizionare.
Pentru perioada in care s-au format si sunt detinute, aceste stocuri se
considera nejustificate economic si ca urmare acestea trebuie verificate operativ,
pe mai multe cai, si anume:

folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar in cadrul unitatii, dar
pe alte destinatii de consum decat cele intiale;
desfasurarea unei actiuni de informare a potentialilor clienti de pe piata
interna si internationala asupra resurselor materiale si produselor disponibile
pentru vanzare;
apelarea unor unitati specializate in comercializarea de produse;
apelarea la institutii specializate in studiul pietei interne si internationale, a
unor agenti comerciali cu experienta si sfera de actiune mare;
participarea la targuri si expozitii interne si internationale.
Cand resursa materiala sau produsul nu-si mai gasesc utilizarea in forma in
care se prezinta, atunci se apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei
materiale in sine si reciclarea acesteia.
1.3. ACTIVITATEA DE DESFACERE-VANZARE A
PRODUSELOR
1.3.1. ELEMENTELE CARACTERISTICE VANZARILOR
DE PRODUSE

Vanzarea produselor reprezinta actul prin care se asigura valorificarea
rezultatelor productiei; este un moment al activitatii de desfacere care finalizeaza
toate actiunile pe care le face intreprinderea, agentul de vanzare pentru ca
produsul propriu sa fie solicitat si acceptat de clienti. Prin acest act se realizeaza,
de fapt, scopul celui care produce si/sau vinde, respectiv acela de
a-si recupera cheltuielile facute cu fabricarea si pregatirea produsului pentru
vanzare.
Vanzarea produselor se face pe mai multe cai, si anume:
pe baza de contract comercial incheiat anticipat la cererea clientului;
pe baza de comanda anticipata ferma, urmata sau nu de onorarea imediata a
acesteia;
la cererea neprogramata, dar previzibila, din magazinele si depozitele proprii
sau ale retelei comerciale publice.
Modalitatea prin care se vand produsele este in functie de natura
produselor, sfera de utilitate, potentialul de cumparare al solicitantilor, caile de
distributie utilizate. Un rol definitoriu in extinderea vanzarilor in economia de
piata, ii revine actiunii de promovare, a celei de informare a viitorilor utilizatori
asupra caracteristicilor produselor, a conditiilor de desfacere.
Firmele care realizeaza produse similare, care se vand unui numar mai mare
de clienti, isi programeaza productia anticipand comenzile de vanzari; se asigura
astfel conditii pentru reducerea ciclului intre primirea comenzii si livrarea
produselor.
Pentru unii producatori, comenzile clientilor reprezinta informatii de baza
privind produsele si cantitatile aferente care trebuie sa fie disponibile pentru
desfacere. Livrarile se fac din stocurile de produse finite sau din productia
realizata pana la momentul cand trebuie efectuata expeditia marfurilor conform
comenzilor.

1.3.2. VANZARILE COMPLEXE SI FUNCTIILE SERVICIILOR
ASIGURATE DE CATRE FURNIZORI
Un element stimulator, important in extinderea vanzarilor, il reprezinta
sfera serviciilor asigurate de furnizori. In fundamentarea deciziilor intereseaza
serviciile care contrubuie la conceperea, producerea, desfacerea si utilizarea
produselor. Sfera de cuprindere a serviciilor se prezinta astfel:
Servicii care contribuie la conceperea si fabricarea produselor industriale
cuprind: consultingul, cesionarea de licente, tehnologii si procedee de fabricatie,
etc. Dupa modul de realizare ele pot fi : specializate si integrate;
Serviciile care inlesnesc comercializarea produselor cuprind: leasingul,
factoringul, logistica de marketing, servicii de asigurare;
Serviciile care contribuie la valorificarea produselor si care se realizeaza pe
parcursul utilizarii acestora, pana la scoaterea din uz; se asigura de catre unitatile
producatoare sau specializate in comercializare si cuprind: asistenta tehnico-
economica in timpul comercializari, punerii in functiune, reviziile, reparatiile
curente si capitale, intretinerea.
Vanzarile complexe se definesc ca o forma speciala de desfacere a
produselor, compusa din ansamblul de livrari de produse si servicii aferente sau
efectuate de un singur furnizor in beneficiul unui singur utilizator.
Serviciile joaca un rol deosebit in promovarea vanzarilor, reprezentand in
cazul vanzarilor complexe, componenta antrenanta in extinderea desfacerilor pe
pietele interna si externa.
In general, actiunea de promovare a vanzarilor, publicitatea trebuie sa aiba
in vedere toate componentele desfacerii complexe.Serviciile, optim dimensionate
si structurate influenteaza favorabil exercitarea functiilor specifice celorlalte
componente ale managementului desfacerii.

Functiile serviciilor sunt multiple; sintetic, se definesc astfel: de
antrenare; de sporire a volumului si eficientei vanzarilor; de imbunatatire a
calitatii ofertei; de promovare; de stabilizare si permanentizare a relatiilor cu
partenerii.
Functia de antrenare este exercitata, in general, de majoritatea
componentelor vanzarilor complexe, astfel:
functia de antrenare a serviciilor de productie se transmite direct asupra
produselor fizice si serviciilor de pregatire a fortei de munca; indirect, efectul
se transmite asupra celorlalte categorii de servicii;
functia de antrenare a produsului fizic se manifesta in sensul ca acesta
indeplineste rolul de “element motor” fata de serviciile comerciale, cele de
dupa vanzare si de pregatire a personalului;
functia de antrenare a serviciilor de pregatire a fortei de munca; acesta
reprezinta un factor determinant fata de toate delelalte categorii de servicii ca
si fata de produsele fizice.
Functia de sporire a volumului si eficientei vanzarilor difera ca influenta
de la produs la produs, cu cat acesta este mai complex, cu atat functia capata mai
mult in dimensiune.
Functia serviciilor de promovare a produselor cuprinde actiuni de
promovare a produselor si serviciilor aferente ca: pregatirea patrunderii pe piata a
noilor produse, efectuarea reclamei,formarea relatiilor publice, formarea si
cultivarea imaginii asupra marcii.
Functia serviciilor de stabilizare si permanentizare a relatiilor cu
clientii asigura stabilitatea in timp a activitatii, planificarea si programarea cu un
grad mare de certitudine a productiei, a comercializarii pe termen scurt, mediu si
lung. Totodata, se elimina influenta fluctuatiilor de pe piete, se creeaza conditii
pentru o mai buna adaptare a produsului la cerintele utilizatorilor.

1.3.3. INDICATORII DE EVALUARE A PROGRAMELOR DE
DESFACERE A PRODUSELOR
Strategia in domeniul desfacerii se concretizeaza la nivelul fiecarui an intr-
un plan global care cuprinde vanzarile estimate a se realiza intr-un orizint de timp
definit. Evaluarea, in cadrul planului global anual, a nivelului viitoarelor vanzari
de produse se realizeaza cu ajutorul unor indicatori specifici, care definesc
continutul programelor de desfacere ale unitatii; acestia sunt:
volumul desfacerilor Vd;
stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune
Spi;
stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune Ssf.
Volumul desfacerilor exprima cantitatea de produse care se prevede
pentru livrare-vanzare diferitilor clienti intr-o perioada de gestiune definita.
Acest indicator se determina pe fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de
produs si pe total productie, fizic si valoric, pornind de la raportul dintre cerere
si oferta. Modul de estimare a volumului de desfacere se realizeaza diferit pentru
produse unicat, de serie mica sau mijlocie fata de cele cu fabricatie in serie mare,
pentru produsele specifice unor anumite categorii de consumuri fata de cele cu
utilitate generala.
In consecinta, pentru produsele comandate in cantitati mici sau unicat,
volumul de desfacere se va dimensiona prin simpla insumare a cantitatilor
camandate de clienti pe tipuri, sortimente Qci cu ajutorul relatiei:
Vd = ∑ Qci

In cazul anumitor produse, cum sunt cele de sezon, sau cele pentru care se
estimeaza vanzarea unor cantitati suplimentare qs peste cele comandate, volumul
desfacerii se va calcula cu ajutorul relatiei:
Vd = ∑ Qci + qs
In situatia in care cererea este mai mare decat oferta sensul de actiune in
estimarea volumului desfacerilor se modifica astfel: se organizeaza fabricatia si
se defineste potentialul de productie, apoi se determina volumul desfacerilor Vd ,
avandu-se in vedere situatiile:
produs nou a carui fabricatie incepe in perioada de gestiune;
produs in fabricatie curenta, cu perspectiva extensiei si in perioada de gestiune
urmatoare;
produs in fabricatie curenta, cu extensie in perioada de gestiune urmatoare
cand productia lui va si inceta.
In primul caz, volumul desfacerilor se va estima cu ajutorul relatiei:

Vd =Qf –Ssf –Ci,
In al doilea caz:

Vd = Qf +Spi –Ssf –Ci,
In al treilea caz:
Vd= Qf+Spi-Ci,
in care:
Qf = productia prevazuta pentru fabricatie;

Ssf= stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune;
Sp i = stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune;
Ci= consumul intern al intreprinderii care fabrica produsul.
Stocul la inceputul perioadei de gestiune –Spi- exprima cantitatea
probabila de produse finite care se prevede sa exite la momentul respectiv, in
scopul satisfacerii cererilor clientilor si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Spi= Sex +Qo –Lo ,
din care:
Sex = stocul de produse finite exitent in depozitul de desfacere la momentul
determinarii;
Qo = productia pe perioada curenta care urmeaza a se mai fabrica conform
comenzilor;
Lo = livrarile programate pentru perioada care a mai ramas din anul curent.
Stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune – S sf – exprima
cantitatea de produse finite programata sa existe la incheierea acestei perioade in
depozitele si magaziile unitatii producatoare. Este, de fapt, stocul de produse
finite care se formeaza in perioada de gestiune sub forma stocului de desfacere
in scopul servirii continue, ritmice a clientilor.
Conditiile de prezentare la vanzare impuse de clienti in contracte si chiar
de concurenta, determina efectuarea unui lant de operatiuni care se aplica
produsele finite; acestea sunt, in general, urmatoarele: primirea si receptia
produselor finite sosite de la sectiile de fabricatie; inregistrarea si incarcarea
gestiunii; sortarea produselor finite; asamblarea, efectuarea unor operatiuni de
montaj; etichetarea, marcarea; ambalarea pentru prevenirea deteriorarii lor la
operatiunile de manipulare si transport; facturarea si descarcarea din gestiune.
In dimensionarea stocurilor de desfacere se pot folosi, dupa caz: metoda
directa (de calcul analitic) si metoda statistica.

Metoda directa sau analitica presupune calculul nivelului stocului de
desfacere, cu ajutorul relatiei:
Sd = ∑ tpli + qmz ,
in care:
∑ tp li = suma datelor de timp prevazute pentru executia operatiilor specifice
depozitelor de produse finite pana la distributia acestora la magazinele proprii de
vanzare, la angrosisti sau clientilor finali;
qmz = productia medie zilnica.
Productia medie zilnica (sau ritmul mediu zilnic al productiei) se determina
prin raportarea productiei prevazute pentru fabricatie Qpi la numarul de zile
lucratoare din perioada de gestiune avuta in vedere Nzi.
qmz =Qpi:Nzi
Metoda statistica se bazeaza pe datele efective inregistrate in perioada de
gestiune curenta referitoare la stocurile fizice de produse finite sau la duratele
efective de stationare a produselor in depozite. Dupa acesta metoda, stocul de
desfacere se stabileste cu ajutorul relatiei:
Sd = Ts x K x qmz ,
in care:
Ts = timpul mediu de stocare a produselor finite in depozitul desfacere, in
perioada curenta;
k = coeficientul de corelatie care exprima efectul eventualelor masuri tehnico-
organizatorice in scopul reducerii perioadei de stationare a produselor finite in
depozitele de desfacere;

qmz = productia medie zilnica estimata pentru perioada de gestiune urmatoare.
1.3.4. ACTIVITATEA DE DESFACERE A PRODUSELOR FINITE
Elaborarea programelor de livrare-vanzari este rezultatul unui efort
complex, care se desfasoara practic pe parcursul intregii perioade de gestiune, in
scopul corelarii structurii fabricatiei cu cererile clientilor. Printr-o asemenea
armonizare unitatea producatoare isi asigura satisfacerea intereselor proprii,
aderenta la clienti, extinderea vanzarilor, functionalitate in conditii de eficienta.
Procesul operativ de livrare-vanzari (componenta a activitatii de desfacere
a produselor finite) presupune parcurgerea unui numar relativ mare de operatiuni
specifice (prezentate in tabelul de mai jos), iar prin realizarea acestora se asigura
onorarea cererilor clientilor si incasarea contravalorii produselor livrate la
preturile de vanzare negociate. Prin activitatea operativa de livrare se asigura
transferul produselor finite de la producator la destinatarii acestora (clienti finali,
intermediari, comercianti). Aceasta activitate presupune: organizarea
operatiunilor de pregatire a produselor pentru livrare; formarea loturilor complete
si complexe, unitare pentru livrare; intocmirea documentelor de expeditie;
derularea propriu-zisa a actiunii.
Desfasurarea
operatiuniiCompartiment
de desfacereDepozit de
produse finiteClientiAnalize
Primirea si recep-
tionarea produselor
Inscrierea in eviden-
ta si trecerea in
gestiune

Depozitarea si con-
servarea, marcarea,
etichetarea,ambalare
Eliberarea dispozi-
tiilor de livrare
Formarea loturilor
de livrare pe cai de
distributie
Expedierea la clienti
a produselor
Desfasurarea in bune conditii a acestui proces necesita cunasterea in
detaliu a cerintelor clientilor referitoare la:tipul de produs, termenele de livrare,
cantitate, calitate, etc.

CAPITOLUL 2
PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE
‘DALIA’ S.R.L. SI A ACTIVITATII DE DESFACERE DIN
CADRUL ACESTEIA
2.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE
SOCIETATII COMERCIALE ‘DALIA’ S.R.L.
2.1.1. PROFILUL UNITATII

Reforma economica are meritul incontestabil de asezare in centrul
economiei a unitatii productiv-comerciale cu toate gradele sale de libertate
necesare intre care: organizarea conducerii, drepturi exhaustive in manuirea
resurselor si propriul autocontrol.
In acesta perioada de tranzitie pietele de desfacere capata o importanta
deosebit de mare. In ultima instanta, ele sunt cele care hotarasc soarta societatilor
comerciale. Astfel, daca produsele fabricate si/sau comercializate de catre o
societate comerciala sunt competitive, desfacute la preturi atractive (cu profit),
existenta si dezvoltarea societatii sunt asigurate. Deci, evoluatia economica a unei
societati comerciale depinde de vanzarea produselor, mai precis de profitul
realizat.
Proiectul de fata face referire la societatea comerciala “DALIA SRL”
situata in cadrul complexului comercial TITAN, in Str. Liviu Rebreanu, Nr.14,
Sect. 3, Bucuresti.
Societatea comerciala DALIA S.R.L. este persoana juridica romana, avand
forma de societate cu raspundere limitata. Aceasta societate isi desfasoara
activitatea in conformitate cu legile romane si cu statutul sau.
Infiintare: Societatea comerciala DALIA S.R.L. a luat fiinta in conformitate
cu legea nr. 30/1990 si s-a inmatriculat la Oficiul Registrului Comertului sub
numarul J40/136/1995.
Codul fiscal: R 2779730;
Cont nr.: 40016092120276 – deschis la BCR;
Obiect de activitate:

Coform statutului obiectul de activitate al firmei este comercializarea cu
ridicata si cu amanuntul a produselor de imbracaminte si de incaltaminte.
Ulterior, prin cereri de inscriere de mentiuni la Registru Comertului, a fost
completat obiectul de activitate cu activitati de import-export, reclama si
publicitate, comercializarea de diverse produse industriale alimentare prin
punctele de desfacere proprii sau inchiriate.
Capitalul social:
Societatea comerciala DALIA S.R.L. are un capital subscris si varsat de
20.000.000 lei, repartizat in 1000 de parti sociale (conform statutului), in valoare
de 20.000 fiecare.
2.1.2. OBIECTIVELE AGENTULUI ECONOMIC
Obiectivul principal al societatii comerciale este si va fi in continuare
comercializarea cu ridicata si cu amanuntul a articolelor de imbracaminte si
incaltaminte. Se urmareste diversificarea sortimentelor de produse comercializate
prin contactarea de noi furnizori de pe piata interna si/sau internationala, marirea
termenului de garantie la articolele de incaltaminte ca urmare a imbunatatirii
calitatii produselor achizitionate de la diferiti furnizori.
In domeniul comercializarii se urmareste crearea unor retele de magazine in
principalele orase din tara pentru desfacerea directa a produselor catre populatie
si agenti economici.
In domeniul tehnic obiectivele sunt de o mare diversitate,
urmarindu-se in principal achizitionarea unui mobilier modern pentru prezentarea
adecvata a sortimentelor de produse comercializate.

Pentru cresterea productivitatii muncii se are in vedere imbunatatirea
organizarii compartimentelor auxiliare, reducerea timpului de manevrare a
produselor, in special din activitatea de transport intern.
Un alt obiectiv il constituie imbunatatirea activitatii de aprovizionare cu
marfuri pentru a elimina golurile in aprovizionare.
In domeniul tehnologic se are in vedere cresterea pregatirii profesionale si
calificarii salariatilor, cu influente in cresterea eficientei economice in toate
compartimentele.
Un alt obiectiv foarte important este dezvoltarea sistemului informatic
existent. Se are in vedere trecerea de la un sistem informatic care are ca suport
hardware calculatoare la unul ce se bazeaza pe folosire calculatorului
intr-o retea care sa permita fluidizarea mai mare a informatiilor si reducerea
timpului in care acestea ajung la factorii de conducere.
2.1.3. RELATIILE DE COLABORARE CU ALTI AGENTI
ECONOMICI
Societatea comerciala DALIA S.R.L. are relatii de colaborare cu furnizorii
si cu clientii care se bazeaza pe respectarea contractelor incheiate intr-un cadru
legal. Se urmareste reducerea blocajelor financiare rezultate din relatiile cu
furnizorii si clientii societatii prin achitarea, respectiv incasarea facturilor in
timpul prevazut in contract.
Societatea comerciala DALIA S.R.L. practica o politica flexibila in
domeniul comercializarii articolelor de imbracaminte si incaltaminte (si prin
acordarea unor sconturi) pentru pastrarea actualilor clienti, dar si pentru gasirea
altora, mai ales in marile orase ale tarii. Si in ceea ce priveste relatiile cu

furnizorii politica practicata este tot de intarire a colaborarii cu cei existenti, de
gasire a unor noi furnizori atat in tara cat si in strainatate.
Principalii furnizori cu care societatea intretine relatii sunt:
S.C. Antilopa S.A. situata in Sos. Dudesti-Pantelimon 44, Sect. 3 care
comercializeaza pantofi cu fete din piele si inlocuitori, incaltaminte sport
pentru barbati, femei si copii, precum si incaltaminte tip “casual”;
S.C. Carmen S.A. situata in Str. Inclinata 1;
S.C. Crisdia Trading Company S.R.L. aflata in Str. Theodor Pallady 287,
Sector 3, Bucuresti;
S.C. Comart S.C.A. situata in Str. Radu Cristian 5.
In ceea ce priveste relatiile de colaborare cu alti agenti economici, este
necesar ca activitatea desfasurata de unitatea economica sa fie in concordanta cu
cerintele economiei de piata, care sa includa diversificarea gamei de produse
oferite, reducerea cheltuielilor, amenajarea corespunzatoare a punctelor de
desfacere;
2.1.4.ORGANIGRAMA SOCIETATII COMERCIALE
‘DALIA’ S.R.L.
AGA
CENZORI

ORGANIGRAMA SOCIETATII ‘DALIA’ S.R.L.
2.2. PREZENTAREA ACTIVITATII DE DESFACERE DIN
CADRUL SOCIETATII COMERCIALE DALIA S.R.L.CONSILIUL DE
ADMINISTRATIE
DIRECTOR
GENERAL
SERVICIUL
APROVIZIONARE
DESFACERECONTABIL
SEFSERV.
PERSONAL
MAGAZII MAGAZINE BIROU SALARIZARE

Compartimentul de desfacere din cadrul societatii comerciale DALIA
S.R.L., are ca obiectiv principal vanzarea marfurilor achizitionate de la diferiti
furnizori, in termenele solicitate si cu costuri (de depozitare, transport) cat mai
mici.
Activitatea de desfacere se realizeaza astfel:
se analizeaza cantitatile de produse vandute (pe sortimente, tipuri calitative) pe
baza planului de desfacere prevazut a se realiza;
ulterior, societatea comerciala contracteaza noi produse in functie de noile
comenzi primite si de modificarile aparute in planul de desfacere.
Relatiile stabilite intre compartimentul de desfacere si principalele verigi
ale sistemului de conducere sunt prezentate in urmatoarea diagrama:
Compartimentul Desfacere transmite conducerii societatii comerciale
informatii referitoare la indicele de realizare a desfacerii planificate pentru o
anumita perioada, stocurile de produse din depozite, asigurarea bazei materiale,
comenzi, contracte si primeste aprobari, sugestii. CONDUCEREA
SOCIETATII
COMERCIALE
DEPOZITE COMPARTIMENT
DESFAC
EREFINANCIAR-
CONTABILITATE

Catre compartimentul Financiar-Contabilitate transmite datele necesare
elaborarii planului financiar, date privind situatia intrarilor, iesirilor si stocurile
de marfuri, impreuna cu documentele aferente.
De la compartimentul Aprovizionare primeste necesarul de aprovizionat pe
urmatoarea perioada.
Modalitatile practice folosite uzual sunt:
factura – se intocmeste atat pentru furnizori, cat si pentru beneficiari;
chitanta fiscala – se intocmeste pentru plata marfii pe loc;
ordin de plata – se intocmeste pentru clientii care au de platit sume mari,
reglarea conturilor realizandu-se prin intermediul bancilor; se intocmeste
pentru plata furnizorilor, cantitatile contractate fiind in general mari si
costisitoare;
carnet CEC – modalitatea de plata prin intermediul filelor de carnet CEC;
registre speciale- se intocmesc lunar, pe post de documente centralizatoare.
Diagrama de resurse este urmatoarea:

Factura Factura
FacturaFURNIZORCUMPARARE
MARFURIRECEPTIA LA
MAGAZIE
VANZAREA
PRODUSELOR BENEFICIAR

Activitatea de desfacere a produselor se desfasoara in doua magazine,
fiecare dintre acestea avand un depozit aferent. In fiecare magazin, receptia si
intrarea in gestiune se fac pe baza documentelor de livrare care insotesc valorile
materiale in cursul transportului.
NIR in cazul utilizarii ca document de predare a produselor la depozit se
utilizeaza potrivit normelor prevazute pentru “Bonul de predare-transfer,
restituire”. Se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, dupa caz, pe
masura efectuarii receptiei, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare in
magaziile proprii.
Elementele sistemului de conducere sunt:
ORGANELE DE CONDUCERE NIVEL
Sef serviciu aprovizionare-desfacere Operational
Contabil sef Administrativ
Director general Strategic
La nivel operational, seful serviciului aprovizionare-desfacere ia decizii
simple, impune anumite reguli de desfasurare a activitatii.
La nivel tactic, se iau decizii administrative, cum ar fi:
categoria de clienti admisa;
sistemul de discount practicat;
analiza solvabilitatii clientului;
La nivel strategic, se iau decizii pe termen lung:
acapararea unor piete de desfacere;
diversificarea sortimentelor de produse comercializate;
retehnologizarea societatii.

2.3. SARCINILE SI ATRIBUTIILE COMPARTIMENTULUI DE
DESFACERE
Compartimentul de desfacere din cadrul societatii comerciale DALIA
S.R.L., are ca principale sarcini si atributii urmatoarele:
controlul desfasurarii contractelor si comenzilor cu principalii clienți:
-analizeaza stadiul derularii contractelor;
-alege furnizorii a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii
economice si asigura certitudine in livrarile viitoare;
-intocmeste fisele de urmarire operativa a desfacerii;
-asigura conditiile necesare livrării la timp a produselor contractate.
urmarirea receptiei stocurilor de marfuri:
-organizeaza si urmareste receptia cantitativa si calitativa a marfurilor
aprovizionate;
-intocmeste nota de intrare-receptie pe baza avizului de expeditie care
insoteste marfa si intocmeste fisa de magazie;
-stabileste anticipat spatiile de depozitare;
-alege cele mai eficiente sisteme de depozitare;
-elibereaza marfurile din magazii;
-se preocupa de controlul evolutiei stocurilor efective pentru a se evita
consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea
sau lipsa de stoc asupra activitatii economice a societatii comerciale.

CAPITOLUL 3
ANALIZA SISTEMULUI INFORMATIONAL EXISTENT
3.1. CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL
Sistemul informational este definit ca “ansamblul informatiilor existente
impreuna cu relatiile dintre acestea, legile de transformare si elementele
purtatoare de informatii din cadrul unei institutii” sau ca “totalitatea procedeelor,
metodelor si mijloacelor folosite in procesul informational”.
Sistemul informational este constituit din totalitatea informatiilor
economico-sociale impreuna cu procedeele, metodele si mijloacele si tehnicile,
considerate ca un ansamblu organizat si integrat al operatiilor de culegere,
transmitere, prelucrare si valorificare, utilizate in procesul de conducere.
Functionarea unui sistem informational presupune desfasurarea
urmatoarelor activitati:
culegerea datelor despre starea sistemului condus si a mediului sau
inconjutator;
transmiterea datelor in vederea prelucrarii;
prelucrarea datelor in scopul asigurarii informatiilor necesare procesului
decizional;
adoptarea deciziilor;
transmiterea deciziilor spre executie;
asigurarea controlului si punerii in practica a deciziilor.
Sistemul informational face legatura intre sistemul condus si sistemul
decizional, fiind subordonat acestora.
Structura de conducere a unui sistem economic este prezentata in figura 3.1:

SISTEM SISTEM INFORMATIC INFORMATIONAL
Conducerea unei activitati economice presupune culegerea unor date si
informatii din cat mai multe surse si cat mai precise. Aceste date si informatii
sunt mai apoi selectionate, prelucrate, comparate si analizate, finalizandu-se
astfel faza de pregatire a deciziei, respectiv etapa de informare in care se culeg
datele, se elaboreaza ipotezele si propunerile.
Sistemul informatic este un ansamblu structurat de elemente intercorelate
functional pentru armonizarea procesului de obtinere a informatiilor si pentru
fundamentarea deciziilor.
Sistemul informatic este inclus in cadrul sistemului informational si are ca
obiect de activitate procesele de culegere, verificare, transmitere, stocare si
prelucrare automata a datelor. In general este acceptata ideea ca sistemul
informatic reprezinta partea automatizata a sistemului informational.
Un sistem informatic este alcatuit din elementele prezentate in figura 3.2.
SISTEM
INFORMATIC BAZA INFORMATIONALA
BAZA TEHNICA
SISTEMUL DE PROGRAME
BAZA STIINTIFICO-METODOLOGICA
CADRUL ORGANIZATORIC
FACTORUL UMAN
Baza informationala cuprinde datele asupra prelucrarii, fluxurile
informationale, sistemele si nomenclatoarele de coduri.SISTEM DE CONDUCERE
SISTEM CONDUS

Baza tehnica a sistemului informatic este constituita din totalitatea
mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare si prelucrare a datelor, in
care locul principal revine calculatorului electronic.
Un sistem informatic trebuie sa dispuna, in afara de calculatorul electronic,
si de echipamente de culegere, verificare, transmitere si stocare a datelor, in
conformitate cu figura 3.3.
B
A
Z
A
T
E
H N
I
C
A ECHIPAMENTE DE CULEGERE
ECHIPAMENTE DE VERIFICARE
ECHIPAMENTE DE PRELUCRARE
ECHIPAMENTE DE STOCARE
ECHIPAMENTE DE TRANSMITERE
ECHIPAMENTE DE VIZUALIZARE
SUPORTURI DE DATE
Sistemul de programe cuprinde totalitatea produselor program care asigura
functionarea sistemului informatic, in concordanta cu functiunile si obiectivele
ce i-au fost stabilite. Se au in vedere atat programele de baza cat si cele
aplicative.
Baza stiintifico-metodologica este formata din algoritmi, formule, modele
matematice ale proceselor si fenomenelor economice, metode si tehnici de
realizare a sistemelor informatice.
Cadrul organizatoric este specificat in regulamentul de organizare si
functionare al unitatii in care functioneaza sistemul informatic.

3.2.SUBSISTEMUL INFORMATIONAL AL SOCIETATII
COMERCIALE “DALIA” S.R.L. PRIVIND DESFACEREA
STOCURILOR DE MARFA
Activitatea de gestiune a stocurilor de marfa incepe odata cu receptionarea
marfurilor primite de la furnizori si intrate in depozitele unitatii si se finalizeaza
in momentul livrarii lor catre clienti.
Intrarea marfurilor in gestiune se face pa baza facturii si a notei de intrare-
receprie, iar iesirea marfurilor din gestiune se face pe baza facturii, avizului de
expeditie si a dispozitiei de livrare.
3.2.1. IESIRILE SISTEMULUI
In cadrul serviciului de desfacere a stocurilor de marfa, se intocmesc o serie
de documente ce formeaza iesirile sistemului informational, prezentate in cele ce
urmeaza.
Nota de transfer-iesire
Serveste ca:
dispozitie de transfer a marfurilor de la o gestiune la alta a aceleasi unitati;
document justificativ pentru scoaterea din gestiunea predatorului si incarcarea
in gestiunea primitorului;
document de insotire pe timpul transportului a marfurilor transferate;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.
Se intocmeste in doua exemplare, pe masura ce se efectueaza transferuri.
Odata cu predarea marfurilor respective, gestionarul unitatii predatoare inmaneaza
persoanei delegate cu primirea lor doua exemplare, dupa care un exemplar de

primire in gestiune si de inregistrare in contabilitate se restituie unitatii
predatoare.
Circula la urmatoarele servicii:
la compartimentul financiar-contabil;
la magazie predatoare pentru eliberarea cantitatilor prevazute, semnandu-se de
catre gestionar (ambele exemplare);
la magazia primitoare (exemplarul 2).
Avizul de expeditie se prezinta in blocuri a cate 100 de file, format A4,
tiparite pe ambele fete.
Serveste ca:
document pentru eliberarea din magazie a marfurilor destinate vanzarii;
document justificativ de scadere din gestiunea furnizorului;
document de insorire pa timpul transportului;
document de baza pentru insotirea facturii;
document de receptie si de primire in gestiunea cumparatorului;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitatea
furnizorului si a cumparatorului.
Se intocmeste in mai multe exemplare, si anume: in doua exemplare, cand
marfurile sau alte valori materiale livrate sunt insotite pe timpul transportului de
un exemplar al facturii sau in 3 exemplare, in cazul unitatilor care pot intocmi
factura in momentul livrarii.
Circula in cadrul urmatoarelor servicii:
la magazie, pentru eliberarea marfurilor si pentru inregistrarea in evidenta
magaziei, semnandu-se de catre gestionarul predator (toate exemplarele);
la compartimentul desfacere, pentru inregistrarea cantitatii livrate si pentru
intocmirea facturii;
la compartimentul financiar-contabil, atasata la factura.
Se arhiveaza la compartimentul desfacere si financiar- contabil.

Dispozitia de livrare se prezinta in blocuri a cate 100 de file, tiparite pe
ambele fete.
Serveste ca:
document pentru eliberarea din magazie a marfurilor destinate vanzarii;
document justificativ de scadere din gestiunea furnizorului;
document de insorire pa timpul transportului;
document de baza pentru insotirea facturii;
document de receptie si de primire in gestiunea cumparatorului;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitatea
furnizorului si a cumparatorului.
Se intocmeste in mai multe exemplare, si anume: in doua exemplare, cand
marfurile sau alte valori materiale livrate sunt insotite pe timpul transportului de
un exemplar al facturii sau in trei exemplare, in cazul unitatilor care pot intocmi
factura in momentul livrarii.
Circula astfel:
la magazie, pentru eliberarea marfurilor si pentru inregistrarea in evidenta
magaziei, semnandu-se de catre gestionarul predator (toate exemplarele);
la compartimentul desfacere, pentru inregistrarea cantitatii livrate si pentru
intocmirea facturii;
la compartimentul financiar-contabil, atasata la factura.
Se arhiveaza la compartimentul desfacere si financiar-contabil.

3.2.2. INTRARILE SISTEMULUI
In cadrul serviciului de desfacere a stocurilor de marfa, sunt intocmite o
serie de documente ce formeaza intrarile sistemului informational, si anume:
Nota de intrare-receptie se prezinta in blocuri a cate 100 de file, tiparita
pe ambele fete, in format A4 si se completeaza in trei exemplare de catre
gestionar.
Serveste ca:
document pentru receptia valorilor materiale, utilajelor si instalatiilor pentru
investitii care necesita montaj, precum si a materialelor refolosibile rezultate
din dezasamblare;
document justificativ pentru incarcare in gestiune;
act de proba in litigii cu furnizorii, pentru diferentele constatate la receptie;
document justificativ de inregistrare in evidenta depozitelor si in contabilitate.
Se ataseaza la dispozitia de livrare la unitatea furnizoare (exemplarul 2) si
la cea de transport (exemplarul 3) pentru comunicarea lipsurilor stabilite, in cazul
constatarii de diferente la receptie.
Circula:
la magazie, dupa semnarea da catre gestionar si comisia de receptie, pentru
incarcarea in gestiune;
la compartimentul a carui sarcina principala este urmarirea si controlul
intrarilor din livrari in vederea autentificarii platilor catre furnizori;
la serviciul financiar-contabil pentru efectuarea de plati, pentru eliminarea
impreuna cu furnizorii a diferentelor constatate
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
Lista de inventar se prezinta in blocuri a cate 100 de file, tiparita pe
ambele fete, in format A4.

Serveste ca:
document pentru inventarierea marfurilor aflate in gestiunea societatii;
document de baza pentru stabilirea minusurilor si plusurilor de valoare
materiala;
document de consemnare a rezultatelor inventarierii mijloacelor fixe la care se
constata lipsuri sau plusuri in inventar;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziilor si in contabilitate a
minusurilor si plusurilor constatate.
Se intocmeste intr-un exemplar, la locurile de depozitare, de regula anual
sau in situatiile prevazute de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de
valori materiale si mijloace fixe ale unitatii.
In cazul valorilor materiale, la toate unitatile trebuie sa se respecte
urmatoarele cerinte:
respectarea cerintelor cu privire la inregistrarea in fisele de magazie si in
contabilitate a tuturor documentelor de intrare si iesire a valorilor materiale;
verificarea concordantei dintre inregistrarile efectuate in evidenta de la locul
de depozitare si in contabilitate;
inscrierea in listele de inventariere a eventualelor plusuri sau minusuri
constatate.
Circula la urmatoarele niveluri: la gestionar, pentru semnarea fiecarei file;
la compartimentul financiar-contabil pentru calcularea diferentelor valorice; la
comisia de inventariere, pentru stabilirea plusurilor sau minusurilor;la conducerea
unitatii, impreuna cu procesul verbal privind rezultatele inventarierii.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
Nota de transfer-intrare serveste ca:

dispozitie de transfer a valorilor materiale, de la o gestiune la alta a aceleasi
unitati;
document justificativ pentru scaderea din gestiunea predatorului si incarcarea
in gestiunea primitorului;
document de insotire pe timpul transportului a valorilor materiale transferate;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.
Se intocmeste in doua exemplare, pe masura ce se efectueaza transferuri.
Odata cu predarea valorilor materiale respective, gestionarul unitatii predatoare
inmaneaza persoanei delegate cu primirea lor doua exemplare, dupa care un
exemplar de primire in gestiune si de inregistrare in contabilitate se restituie
unitatii predatoare.
Circula la urmatoarele servicii:
la compartimentul financiar-contabil;
la magazie predatoare pentru eliberarea cantitatilor prevazute, semnandu-se de
catre gestionar (ambele exemplare);
la magazia primitoare (exemplarul 2).
3.3APRECIERI REFERITOARE LA SUBSISTEMUL
INFORMATIONAL ACTUAL

Prin analiza si evaluarea sistemului existent se urmareste evidentierea
performantelor si limitelor sistemului informational in raport cu cerintele
sistemului de conducere si evaluarea gradului de pregatire al unitatii economice
studiate pentru introducerea unui sistem informatic. Formularea de aprecieri
asupra sistemului informational are la baza ansamblul criteriilor de calitate
impuse acestuia prin prisma informatiilor economice prelucrate si difuzate de
diferiti utilizatori.
Procedeele de analiza a sistemului informational sunt diversificate si se
utilizeaza in raport cu conditiile concrete de desfasurare a analizei sistemului .
Din multitudinea procedeelor de analiza utilizate pentru analiza sistemului
existent au fost alese observarea directa, inventarierea documentelor si interviul.
Observarea directa a activitatilor desfasurate in sistemul informational
este realizata prin deplasarea membrilor colectivului in compartimentele
functionale, pentru a evidentia sfera activitatilor desfasurate in fiecare
compartiment.
Procedeul prezinta avantajul ca este usor de realizat, dar nu se utilizeaza ca
procedeu de baza in analiza sistemului, pentru ca nu presupune o relatie directa
intre echipa de analiza si personalul implicat.
Observarea directa se foloseste pentru o analiza cat mai obiectiva a modului
de realizare a operatiilor de prelucrare a datelor, timpul necesar realizarii fiecarei
informatii, in vederea formarii unei viziuni globale asupra caracteristicilor
fiecarei activitati.
Inventarierea documentelor utilizate in sistemul informational a constat
in identificarea tuturor documentelor din sistemul informational cu ajutorul unor
fise in care au fost consemnate toate datele privind fiecare document analizat
(denumirea documentului, cine il intocmeste, in cate exemplare, mijloace de
calcul folosite).

Procedeul prezinta avantajul ca permite comensurarea obiectiva a efortului
unitatii in utilizarea si vehicularea documentelor din sistemul informational,
dezavantajul fiind generat de complexitatea surprinderii tuturor aspectelor ce
decurg din utilizarea documentelor.
Interviul este un procedeu care consta in studiul sistemului informational
prin dialogul direct intre membrii colectivului de analiza si personalul din
compartimentele implicate.
Procedeul prezinta avantajul contactului direct cu personalul din
compartimentele analizate, ceea ce asigura obtinerea tuturor datelor necesare
pentru evaluarea critica a sistemului existent in vederea inlocuirii acestuia cu un
sistem informatic.
Utilizarea interviului ca procedeu de baza in analiza sistemului
informational presupune parcurgerea unor faze care au ca scop pregatirea,
desfasurarea si finalizarea interviului.
Pregatirea interviului consta intr-o documentare prealabila cu privire la
sistemul informational analizat, prin care s-au definit obiectivele interviului, s-au
stabilit interlocutorii din compartimentele functionale implicate care detin functii
de executie si de decizie.
De asemenea, interviul a fost pregatit cu anticipatie, prilej cu care s-a
stabilit problematica, locul si momentul desfasurarii interviului.
Interviul s-a desfasurat in compartimentul functional implicat si anume
aprovizionare-desfacere pentru a exista posibilitatea furnizarii imediate a datelor
care justifica raspunsurile persoanei intervievate.
Desfasurarea interviului a constat in formularea intrebarilor in limita
obiectivelor stabilite, intr-o forma clara, directa si accesibila;in receptionarea
raspunsurilor s-a urmarit daca persoanele intervievate au furnizat date corecte si
exacte. Finalizarea interviului s-a concretizat intr-o discutie de sinteza asupra
problemelor abordate.

In urma acestei sinteze a rezultat o imagine clara a sistemului, putandu-se
trage primele concluzii cu privire la aspectele negative, cauzele generatoare de
perturbatii ale sistemului.
In subsistemul informational actual existent la S.C. DALIA S.R.L., se
desfasoara un volum foarte mare de munca de rutina, iar timpul de raspuns al
sistemului nu este cel asteptat.
Datorita faptului ca o mare parte a operatiilor se executa in regim manual,
prin sistemele clasice de lucru, rezultatele prelucrarilor sunt afectate prin prisma
exactitatii. De asemenea, culegerea, transmiterea, stocarea, prelucrarea si
difuzarea informatiilor se face greoi, prin proceduri manuale, cu intarziere si
aceasta influenteaza negativ operativitatea informatiilor evaluata pe baza timpului
de raspuns al sistemului informational. Timpul mare de raspuns face ca
posibilitatile de analiza si previziune sa fie reduse.
Datele distribuite in puncte diferite ale unitatii ingreuneaza actualizarea
operativa si corecta.
Caile principale de actiune pentru reducerea acestui timp sunt dezvoltarea si
perfectionarea mijloacelor folosite pentru culegerea, transmiterea, stocarea si
prelucrarea datelor, inlaturarea eventualelor deficiente de organizare a proceselor
informationale.
Neajunsurile prezentate anterior pot fi inlaturate prin introducerea
prelucrarii automate a datelor in domeniul desfacerii de produse, ceea ce va duce
la marirea numarului de rapoarte finale, la eliminarea erorilor de calcul si la
cresterea operativitatii.
In concluzie, sistemul informational existent la societatea “Dalia S.R.L.”
asigura conditii minime de analiza si mai ales de alegere a solutiilor optime
pentru activitatile viitoare. De aici, se desprinde necesitatea imbunatatirii actului
de conducere prin implementarea unui sistem informatic care, chiar daca initial e
mai costisitor constituie o investitie cu efecte benefice sigure.

CAPITOLUL 4
PROIECTAREA SUBSISTEMULUI INFORMATIC
DESFACEREA STOCURILOR DE MARFA
4.1.STUCTURA DE BAZA A SUBSISTEMULUI PROPUS SI
ARIA SA DE CUPRINDERE
Obiectivul principal al subsistemului informatic proiectat consta in
gestionarea automata a stocurilor de marfa, in conditii optime de calitate si
operabilitate, in vederea asigurarii conducerii cu informatii reale si in timp util,
necesare fundamentarii deciziilor.
In acelasi timp se vor crea premize pentru abordarea in viitor si a altor
aspecte precum: calculul cheltuielilor cu marfurile depozitate, determinarea
necesarului de aprovizionat, etc.
Subsistemul informatic implementat asigura evidenta cantitativa si valorica
a marfurilor iesite din unitate, precum si obtinerea unor situatii finale privind
miscarea acestora, stocurile de marfa existente.
Programul este realizat modularizat conform fluxului de prelucrare a
documentelor de evidenta primara si asigura o serie de facilitati, cum ar fi:
usurinta in utilizare (putand fi folosite si de utilizatori neinformaticieni)
datorita interfetei prietenoase, avand mesaje de atentionare in caz de eroare;
produsul program are o structura modulara, putand fi dezvoltat ulterior prin
adaugarea unor noi proceduri;
adaptabilitatea programului la modificarea purtatorilor de informatii, la
cerintele fluxului si procedurilor de prelucrare;
utilizarea documentelor primare in etapa de introducere a datelor,de validare;
reducerea timpului consumat cu editarea propriu-zisa a situatiilor finale.

Structura de baza a subsistemului informatic este prezentata in figura 4.1.,
care reda componentele informatice asociate fluxului tehnologic de prelucrare
care cuprinde: operatii de culegere si inregistrare a datelor, operatii de actualizare
si validare, centralizarea si editarea situatiilor de iesire.
SCHEMA GENERALA A SUBSISTEMULUI INFORMATIC
DOCUMENTE
PRIMARE
ERORI
BAZA DE DATE
ERORI
4.4.CONTROLUL
INTEGRITATIICORECTIICULEGEREA SI
INCARCARE DATE
EDITARE
RAPOARTE

4.2.PROIECTAREA IESIRILOR – DESCRIEREA
RAPOARTELOR FINALE
Rapoartele finale obținute în cadrul sistemului informatic de desfacere a
stocurilor de mărfuri grupează informații necesare cunoașterii realitații curente.
Rapoartele furnizate de subsistemul informatic proiectat au următorul
conținut:
SITUATIA INTRARILOR DE MARFURI – conține pentru fiecare marfă
următoarele: numărul documentului, felul documentului de intrare, codul mărfii,
data intrării, cantitățile intrate, prețul unitar și valoarea intrării.
DOCUMENT NUMAR COD DATA CANTITATE PRET VALOARE
MF INTRATA UNITAR
TOTAL:

SITUATIA IESIRILOR DE MARFURI – conține pentru fiecare marfă
ieșită din gestiune următoarele: felul documentului de ieșire, numărul acestui
document, data ieșirii, cantitățile ieșite, prețul unitar și valoarea ieșirii.
DOCUMENT NUMAR DATA CANTITATEA PRET VALOARE
IESITA UNITAR
TOTAL:
LISTA STOCURILOR DE MARFURI – conține pentru fiecare marfă în
parte următoarele: codul mărfii, denumirea mărfii, unitatea de măsură, cantitatea
intrată, cantitatea ieșită, cantitatea rămasă în stoc și valoarea.

COD DENUMIRE UM CANTITATE CANTITATE STOC VALOARE
MF MARFA INTRATA IESITA
TOTAL:
LISTA STOCURILOR NULE – conține mărfurile care au stocul zero, iar
pentru fiecare marfă afișează codul mărfii, denumirea mărfii, unitatea de măsură,
cantitatea intrată, cantitatea ieșită, stocul și valoarea.
NR COD DENUMIRE UM CANTITATE CANTITATE STOC VALOARE
CRT MF MARFA INTRATA IESITA

LISTA STOCURILOR SUB LIMITA ADMISA – conține marfurile care
se află sub limita stocului de siguranță, iar pentru fiecare marfă afișează codul
mărfii, denumirea mărfii, unitatea de măsură, cantitatea intrată, cantitatea ieșită
și stocul.
NR COD DENUMIRE UM CANTITATE CANTITATE STOC VALOARE
TOTAL:
4.3PROIECTAREA INTRARILOR – DESCRIEREA
DOCUMENTELOR DE INTRARE
Datele de intrare necesare prelucrării automate au drept sursă documentele
primare ce se întocmesc în cadrul activității de evidență a mișcării mărfurilor.

Proiectarea intrarilor din punct de vedere fizic:
Unitatea
Chitanta nr.

Data
Am primit de la
Adresa
Suma de lei adica
reprezentand

FACTURA
FURNIZOR CUMPARATOR
Cod fiscal: Cod fiscal:
Localitatea: Localitatea:
NR. FACTURA:
DATA:
Nr.DenumireaU.M.CantitatePretValoareValoare
Crt.Produselor unitar T.V.A.
Semnatura si stampila TOTAL:
furnizorului:
TOTAL DE PLATA:

UNITATEA Pagina
…………………… FISA DE MAGAZIE
Magazia COD UM Pret unitar
Lei B
Materialul (produsul) sort calitate marca Stoc normat Stoc de siguranță
profil dimensiune
Data Număr Felul Intrări Ieșiri Stoc Număr de control
Furnizor………………………….
DISPOZITIE DE LIVRARE
Nr. …………………………….
Data (ziua,luna,anul) ………….
Veți elibera produsele de mai jos către…………………………………………………….
prin delegatul ………………………………………………..cu delegația nr. ……………
buletin de identitate seria …………………nr. ……………. emis de ……………………
Nr. Denumirea UM Cantitatea Preț unitar
Crt. produselor sau serviciilor Dispusă Livrată
Semnătura Dispus livrarea Gestionar Primitor

Furnizor…………………… Cumpărător………………
AVIZ DE INSOTIRE
A MARFII
Nr. ord. Registru com/an………
Nr. de înreg. fiscală…………… Nr. de înreg. fiscală……….
Localitatea…………………….. Localitatea…………………
Județul………………………… Județul…………………….
Nr………………………………………..
Data (ziua,luna,anul)…………………….
Nr. SPECIFICATIA UM Cantitatea Preț unitar Valoarea
crt. (produse, ambalaje, etc.) livrată (fără TVA) -lei-
Date privind expediția
Semnătura și Numele delegatului…………………….. TOTAL
ștampila ..…………………………………………
furnizorului mijlocul de transport…………………….
…………………………………………..
nr………………………………………..

4.4. DESCRIEREA BAZEI DE DATE RELATIONALE
Subsistemul informatic proiectat in scopul gestionarii automate a stocurilor
da marfa, utilizeaza facilitatile oferite de catre sistemul de gestiune al bazelor de
dare relationale VISUAL FOXPRO 6.0., sistem de gestiune al bazelor de date care
poate fi utilizat si exploatat pe calculatoarele personale IBM-PC sub sistemul de
operare Windows.
In alegerea acestui sistem de gestiune al datelor s-a tinut cont de criterii
precum: performantele de exploatare cerute, asigurarea securitatii datelor,
specificul aplicatiei, precum si de aspecte de natura economica privind incadrarea
in bugetul alocat pentru realizarea aplicatiei.
Baza de date a acestei aplicatii este constituita din trei tabele de
baza:MARFURI.DBF, VANZARI.DBF, STOC.DBF, INTRARI.DBF in care sunt
stocate informatiile preluate din documentele primare privind iesirile de marfuri.
Aceste tabele pot fi actualizate prin intermediul unor proceduri special proiectate.
Fiecare tabela are cate o cheie primara pentru regasirea automata a datelor
pe suportul extern, iar celelalte campuri sunt in relatie de dependenta functionala
cu campul cheie primara.
Proiectarea structurii tabelelor ce alcatuiesc baza de date s-a facut tinandu-
se seama de criteriile de normalizare impuse de SGBD-ul utilizat:
stabilirea cheilor primare si externe;
verificarea unicitatii cheilor primare;
verificarea dependentelor functionale si a celor multivaloare;
eliminarea dependentelor tranzitive.
Tabela MARFURI este formata din campurile: CODMF, DENMF, UM. Cheia
primara a acestei tabele este CODMF, iar cheia de legatura cu tabela VANZARI
este CODMF, iar cu tabela STOC este COD.

Tabela VANZARI este formata din campurile NRDOCE, FELDOCE,
CODMF, CANTITATE, DATA, PRET, VALOAREA. Cheia primara a acesteia este
NRDOCE, iar cheia de legatura cu tabela STOC este COD.
Tabela STOC este formata din campurile: COD, STOC, MIN, MAX, iar
cheia primara acesteia este COD.
Tabela INTRARI este formată din câmpurile: NRDOCI, FELDOC, CODMF,
DATA, CANT, PRET, VAL.
4.4PROIECTAREA STRUCTURII TABELELOR
BAZEI DE DATE
Tabelele bazei de date au urmatoarea structura si semnificatie a campurilor
de date:
Tabela MARFURI.DBF contine marfurile achitizionate:
NR. CRT.NUME CAMP TIP CAMPLUNGIMESEMNIFICATIE
1 CODMF N5Cod marfa
2 DENMF C20Denumire marfa
3 UM C3Unitatede masura
Tabela STOC.DBF reprezinta stocul ramas din fiecare produs:
NR. CRT. NUME CAMP TIP CAMP LUNGIMESEMNIFICATIE
1 COD N 5Codul marfii
2 STOC N 8Stocul existent
3 MIN N 8Stocul minim
4 MAX N 8Stocul maxim
Tabela VANZARI.DBF reprezinta vanzarile de marfuri:
NR. CRT.NR. CRT. TIP CAMP LUNGIME SEMNIFICATIE
1CODMF N 5 Cod marfa

2NRDOCE N 5 Numărul
documentului
3FELDOC C 3 Felul documentului
4CANTITATE N 8 Cantitatea
5PRET N 8 Pretul
6VAL N 8 Valoarea
7DATA D 8 Data
Tabela INTRARI.DBF reprezintă intrările de mărfuri:
NR. CRT.NR. CRT. TIP CAMP LUNGIME SEMNIFICATIE
1CODMF N 5 Cod marfa
2NRDOCI N 5 Numărul
documentului
3FELDOC C 3 Felul documentului
4CANTITATE N 8 Cantitatea
5PRET N 8 Pretul
6VAL N 8 Valoarea
7DATA D 8 Data
Schema legaturilor între tabelele bazei de date este prezentata in
figura 4.2.:
INTRARI
NRDOCEFELDOCCODMFCANTPRETVAL
MARFURI.DBF
CODMF DENMFUM

VANZARI.DBF

NRDOCEFELDOCCODMFCANTPRETVAL
STOC.DBF
CODMFSTOC
4.5.REALIZAREA SUBSISTEMULUI INFORMATIC
PROPUS
4.6.1. FUNCTIILE SUBSISTEMULUI PROPUS
Lansarea în execuție a programului va afișa un meniu prezentat în figura
4.3., prin care utilizatorul poate efectua o serie de operații, cum ar fi:
crearea și vizualizarea tabelelor bazei de date;
introducerea și actualizarea datelor cu validările specifice;
obținerea rapoartelor de ieșire;
terminarea sesiunii de lucru.
În vederea eliminării interdependențelor dintre programe și pentru
dezvoltarea ulterioară prin noi proceduri, produsul program este modularizat.
Aplicația este concepută astfel încât să asigure un dialog simplu și concis
cu utilizatorii finali.
Programele au fost realizate sub formă de proceduri, monitorizate în
concordanță cu opțiunile din meniul principal.
MARFURI
INTRARI
VANZARI
IESIRE CREARE

4.6.2. DESCRIEREA PROGRAMELOR
Programul principal monitorizează întreaga aplicație, iar prin selectarea
fiecărei opțiuni a meniului, sunt activate o serie de proceduri. Procedurile de
adăugare sunt: ADAUGAREINT, ADAUGAREMF, ADAUGAREVAN și
realizează operații de adăugare de noi tupluri în tabelele de bazei de date.
După apelarea opțiunii ADAUGARE, pe ecran apare videoformatul de
introducere a datelor în concordanță cu tabela selectată. Nu este permisă
introducerea de date eronate, în caz contrar fiind atenționat utilizatorul prin
anumite mesaje.
Macheta programului ADAUGAREINT este: ACTUALIZARE ADAUGARE
MODIFICARE
STERGEREVIZUALIZARE

ADAUGARE INTRARI
NUMAR DOCUMENT:
FEL DOCUMENT:
DATA:
COD MARFA:
CANTITATE:
PRET:
VALOARE:
Macheta programului ADAUGAREVAN este:
ADAUGARE VANZARI
NUMAR DOCUMENT:
FEL DOCUMENT:
DATA:
COD MARFA:
CANTITATE:
PRET:
VALOARE:
Macheta progamului ADAUGAREMF este:

ADAUGARE MARFURI
CODUL MARFII:
DENUMIREA MARFII:
UNITATE DE MASURA:
4.6.IMPLEMENTAREA SI EXPLOATAREA
SUBSISTEMULUI INFORMATIC
4.6.1. ETAPA DE IMPLEMENTARE
Etapa de implementare finalizează activitatea de proiectare și realizare a
sistemului informatic, având ca obiectiv testarea noului sistem cu date reale, în
vederea aducerii lui la stadiul de exploatare efectivă.
Implementarea începe în momentul în care toate componetele sistemului
informatic au fost testate individual și permit asamblarea lor la nivelul fiecărei
unitați funcționale; implementarea se încheie cu punerea în funcțiune a sistemului
proiectat odată cu acceptarea de către beneficiar a raportului de implementare.

Implementarea constă în realizarea activităților de introducere, listare,
expermentare și funcționare a sistemului informatic în condiții de eficiență
economică. În același timp se urmărește realizarea obiectivelor propuse, a
parametrilor proiectați, definitivarea documentației de exploatare a noului sistem
în vederea omologării acestuia.
Pentru implementarea subsistemului informatic trebuie parcurse o serie de
etape, precum:
difuzarea instrucțiunilor de executare a procedurilor (manuale și automate);
instruirea personalului;
asigurarea condițiilor organizatorice;
asigurarea resurselor hard;
asigurarea datelor reale necesare implementării.
Verificarea performanțelor subsistemului informatic proiectat se realizează
prin evaluarea rezultatelor obținute la testarea și implementarea produsului
informatic, în funcție de cerințele stabilite în etapa de proiectare.
Definitivarea documentației de exploatare a subsistemului se concretizează
în întocmirea manualului de prezentare și exploatare.
Recepția și omologarea subsistemului reprezintă acceptarea oficială a
acestuia de către unitatea beneficiară. Omologarea se realizează în urma
verificării încadrării subsistemului implementat în obiectivele solicitate de
societatea beneficiară.
4.7.2.ETAPA DE EXPLOATARE
Exploatarea curentă a subsistemului informatic presupune punerea în stare
operațională a calculatorului electronic și a perifericelor necesare, după care se
continuă cu operațiile următoare:

lansarea în execuție a programelor pentru crearea și actualizarea bazei de date,
eliminarea erorilor;
exploatarea bazei de date în vederea obținerii situațiilor de ieșire;
verificarea corectitudinii rezultatelor obținute.
Exploatarea curentă a subsistemului informatic se încredințează
compartimentelor funcționale care răspund de efectuarea tuturor operațiilor ce se
realizează de la introducerea datelor până la obținerea rapoartelor finale.
Menținerea în funcțiune a subsistemului informatic presupune corectarea și
eliminarea erorilor care apar pe parcurs, întrucât unele anomalii apărute în timpul
exploatării pot duce la schimbări în structura programelor.
De asemenea, întreținerea subsistemului presupune introducerea unor
perfecționări care conduc la sporirea niveluli papametrilot tehnico-funcționali și
economici ai subsistemului.
CAPITOLUL 5
EFICIENȚA ECONOMICĂ A SISTEMULUI
INFORMATIC
La baza proiectării sistemelor informatice stă conceptul de eficiență
economică, respectiv compararea efectelor obținute cu cheltuielile necesare
pentru funcționarea sistemului. Evaluarea celor două elemente se va realiza
ținând cont de caracterul complex al manifestării efectelor și de sistemul
factorilor endogeni și exogeni care influențează funcționarea sistemului.
5.1.TEORII, CONCEPTE ȘI METODE EXISTENTE

Până în prezent au fost elaborate teorii și concepte ce privesc eficiența
economică a sistemelor informatice și care se polarizează în trei mari grupe.
Prima grupă se axează pe utilitatea sistemelor informatice și deci eficiența
lor nu se poate pune în discuție atâta timp cât ele nu servesc cerințelor
informaționale ale conducerii unităților social-economice. Pentru acesta se
stabilesc criterii privind selecționarea judicioasă a fluxurilor informaționale, sunt
selecționate cele mai performante metode, tehnici, proceduri de organizare a
datelor și proceselor de prelucrare, sunt proiectate configurații optimale ale
sistemelor de calcul, etc. Totodată se va urmări ca sistemul informatic să fie
caracterizat de stabilitate.
Această abordare conduce la o aplicare limitată, deoarece introducerea
sistemului informatic este privită ca o înlocuire a mijloacelor de prelucrare a
datelor cu altele noi, mai performante. Se introduc astfel metode, tehnici, care vor
crește productivitatea sistemului informatic dar nu și perfecționarea sistemului
însuși.
A doua categorie are în vedere faptul că eficiența unui sistem informatic
rezultă din impactul acestuia asupra activitaților din unitățile economico-sociale.
Măsura eficienței va fi dată de valoarea informațiilor pe care sistemul le
furnizează.; această valoare se calculează pe baza caracteristicilor tehnice și a
cheltuielilor cu obținerea lor.
Pentru evaluarea eficienței economice se are în vedere și calitatea
informației care se determină tot prin prisma unor caracteristici tehnice ale
sistemului informatic.
Corelarea calitații cu valoarea informației conduce la următoarele aspecte:
valoarea informației va crește proporțional o dată cu creșterea calitații ei,
până la un moment dat, după care creșterea în continuare a calitații va duce la o
creștere nesemnificativă a valorii;

până la un moment dat, ritmul creșterii calitații informației îl devansează cu
mult pe cel al creșterii cheltuielilor; după acest punct, la creșteri nesemnificative
ale calității se vor înregistra salturi semnificative ale cheltuielilor.
Această categorie de teorii privește mai ales efectul economic prin prisma
eficacitații activitații de conducere.
A treia categorie grupează teorii și concepte prin care eficiența economică
a unui sistem informatic se poate evalua prin contribuția adusă la sporirea
eficienței activitaților cu caracter tehnic, de producție, economic sau social.
Pentru acest lucru se au în vedere indicatorii:
indicatori de fundamentare tehnico-economici ai sistemului informatic, cum ar
fi: creșterea profitului, reducerea cheltuielilor de producție, reducerea
cheltuielilor de funcționare a sistemului informatic;
indicatori sintetici de evaluare a eficienței sistemului informatic.
5.2.OBIECTIVELE EVALUĂRII SISTEMULUI
INFORMATIC
În ansamblu, prin evaluarea eficienței economice a sistemului informatic se
determină efectele rezultate și resursele utilizate.
Pentru acest lucru, se urmăresc obiectivele:
selectarea din ansamblul sistemului informatic a acelor fluxuri care se
concretizează în aplicații informatice eficiente economic;
selectarea modalitaților care dau o eficiență maximă pentru realizarea
aplicațiilor informatice;
formularea criteriilor de evaluare a eficienței economice a sistemului
informatic deja realizat.

5.3 FORMELE EFICIENTEI ECONOMICE A SISTEMULUI
INFORMATIC
Efectele economice ale introducerii sistemului informatic dau eficiența
acestuia. Aceste efecte sunt determinate în funcție de mai multe criterii:
rezultatele care sunt considerate ca efecte ale introducerii sistemului informatic,
modul de realizare a efectelor, locul de manifestare a efectelor. Toate acestea
conduc la două forme de efecte economice: directe și indirecte.
Efectele directe se referă la realizatorul sistemului informatic (eficiența
apare datorită cercetării și proiectării și la utilizatorul sistemului informatic
(eficiența apare datorită exploatării).
Efectele indirecte rezultă din nivelul cantitativ și calitativ superior al
informației, care rezultă din introducerea sistemului informatic.
5.4.INDICATORII EFICIENTEI ECONOMICE A
SISTEMULUI INFORMATIC
Utilitatea și eficiența unui sistem informatic sunt date print-o serie de
caracteristici, care sunt de două tipuri:
funcționale;
constructive.
Caracteristica funcțională este dată de capacitatea sistemului de a
răspunde la cerințele utilizatorilor (pestabilite sau apărute ulterior).
Caracteristica constructivă este dată de raportul efect / effort și se referă
la resursele informatice și procesele informaționale din sistemul informatic.
Caracteristicile funcționale și constructive ale unui sistem informatic sunt
condiționate de două categorii de factori: organizatorici și tehnico-economici.

Factorii organizatorici sunt specifici unitații pentru care se realizează
sistemul informatic. Dacă pentru aceeași unitate se realizează mau multe variante
de sistem informatic, influența factorilor organizatorici este aproximativ
constantă.
Factorii tehnico-economici oferă un ansamblu de elemente, cu ajutorul
cărora se pot analiza diferite variante ale sistemului informatic, posibil de
realizat.
Pentru acestă analiză există următorii indicatori:
coeficientul de satisfacere a cerințelor informaționale;
coeficientul timpului de răspuns;
coeficientul eficienței economice;
coeficientul timpului de recuperare;
coeficientul economiei de personal.
Pentru proiectul analizat, au fost considerați relevanți – și, în consecință s-
a urmărit calculul lor -, următorii indicatori:
Coeficientul de satisfacere a cerințelor informaționale (Csc) ; acest
indicator este dat de raportul dintre cantitatea informațiilor proiectate a fi
furnizate de sistemul informațional (C p) și cantitatea informațiilor real furnizate
(Cr).
CS C = Cp / Cr

Sistemul nostru furnizează exact informațiile utile, acoperind în întregime
necesarul de informații folosit de conducere la fundamentarea deciziilor. Pentru
aceasta, se consideră că valoarea acestui indicator este 1.
Cp=Cr;
CS C=1.
Coeficientul timpului de răspuns (Ctr) este dat de raportul dintre timpul
de răspuns al componentelor sistemului informatic (Tri) și diferența dintre timpul

de reglare admis pentru sistemul informatic (Tra) și perioada aferentă desfășurării
proceselor de conducere (Tec).
Ctr = Tri / (Tra- Tec)
Se consideră că timpul de răspuns al componetelor sistemului informatic
este foarte mic (este un sistem performant, nu are implementați algoritmi ce
necesită un timp ridicat de răspuns, regăsirea datelor este foarte rapidă, la fel și
prelucrarea lor), și se consideră că sistemul asigură un grad ridicat al
operativitații deciziilor, bazate pe informațiile furnizate de sistemul informatic.
Coeficientul eficienței economice (CE E) este dat de raportul dintre suma
efectelor economice potențiale pentru o perioadă, de exemplu un an, (E C), și
resursele informatice pe aceeași perioadă (Ri).
CE E = ∑ EC / Ri
Efectele economice sunt date de:
creșterea cifrei de afacere;
reducerea cheltuielilor de depozitare;
reducerea cheltuielilor generale ale unitații.
Resursele utlizate în sistem sunt date de: valoarea capitalului mijloacelor
fixe și a mijloacelor circulante necesare funcționării sistemului, precum și de
valoarea cheltuielilor cu elaborarea și întreținerea sistemului.
Efectele economice ale introducerii acestui sistem se concretizează în
reducerea cheltuielilor generale ale unitații, astfel:

reducerea cheltuielilor materiale pentru producerea de informații necesare
compartimentului financiar-contabil pentru fundamentarea deciziilor;
reducerea cheltuielilor umane pentru culegerea de informații necesare
conducerii societații prin redistribuirea sarcinilor personalului aferent;
eliminarea erorilor datorate factorului uman în procese de rutină;
eliminarea efectelor nedorite datorate necunoașterii la timp a datoriilor
comerciale ale firmei, care pot aduce mari prejudicii societații (prin aplicarea
unor dobânzi.
Luând în considerare o valoare estimativă a tuturor reducerilor implicate,
evaluăm coeficientul Ec=60 milioane lei.
Valoarea cheltuielilor cu elaborarea și implementarea sistemului este
evidențiată astfel:
cheltuieli cu procurarea software-ului necesar;
cheltuieli cu instruirea personalului;
cheltuieli pentru asigurarea intreținerii sistemului.
Astfel, valoarea coeficientului Ri=20 milioane lei. După cum se observă,
coeficientul eficienței economice C E E=50/20=2,5.
În concluzie, se remarcă faptul că necesitatea realizării acestui sistem
informatic este reflectată clar prin efectele implementării și exploatării acestuia
(reducerea cheltuielilor unitații, reducerea considerabilă a timpului necesar
obținerii informațiilor folosite de conducere la fundamentarea deciziilor,
asigurarea unei relații ferme cu furnizorii și clienții unitații, etc), iar eficiența
acestui sistem este evidentă.
Încă o dată se demonstrează că activitațile automatizate asigură rapiditate,
siguranță, corectitudine, eficiență și este recomendabilă lărgirea sferei de
utilizare a acestora.