Canonul de Frumusete In Revistele Dedicate Femeilor

LUCRARE DE LICENȚĂ

Canonul de frumusețe în revistele dedicate femeilor

Mit sau realitate? −

Cuprins

Introducere

Frumusețea feminină de-a lungul istoriei

II.1. Imagine și percepție personală

II.1.2. Artificiul și neîncrederea în acesta

II.1.2.3. Corp zvelt, corp frumos

II.2. Frumusețea cea expresivă

II.2.1. Frumusețea corpului versus frumusețea chipului

II.2.2. Apariția corsetului, accentuarea taliei

II.2.2. Frumuseți fardate și respingerea lor…

II.3. Frumusețea „resimțită”, independentă de canon

II.3.1. O siluetă mai liberă

II.3.2. Coafurile, cosmeticele și inovația „noii frumuseți

II.4. Frumusețea dorită

II.4.1. Frumuseți fardate și acceptarea lor

II.4.2. Femeie independentă, femeie frumoasă

II.4.3. Apariția noilor practici de înfrumusețare

Revistele de modă, modelatoare de frumusețe ale secolului XX

III.1. Vedetele, noile modele

III.1.2. Cinematografia, fabrica de frumusețe

III.2. Societatea- oglinda înconjurătoare și presiunea ei

III. 3. Exercițiile fizice, corsetul modern

III.4. Dereglările corporale, o realitate răspândită

III.4.1. Bulimia

III.4.2. Anorexia

III.4.3. Obezitatea

III.4.4. Chirurgia estetică

Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie selectivă

Anexe.

Introducere

Trăim într-o lume a vizualului, o lume în care „frumosul” atrage iar „urâtul” respinge. Această lucrare a pornit de la interesul legat de crearea acestor două principii. Cine stabilește ce este frumos și ce nu? Ca modelatori de opinie, am ales revistele dedicate femeilor, deoarece publicul-țintă al acestora a fost de-a lungul istoriei interesat de principiul frumuseții și de a îl aplica în viața de zi cu zi.

Așa cum am menționat, dorința de înfrumusețare nu este o noutate, doamnele secolelor trecute, făcând sacrificii incomensurabile pentru a se încadra în standardele de frumusețe ale vremii. Pentru o înțelegere a acestor practici datând încă din secolul al XVI-lea, lucrarea lui Georges Vigarello, „O istorie a frumuseții” a reprezentat un pilon important de teoretizare a conceptelor, prin informațiile găsite aici.

Interesul față de corpul feminin a reprezentat o realitate a tuturor secolelor, de la importanța chipului până la emergența părții inferioare a acestuia, iar această lucrare dorește a concluziona dacă secolul XXI este secolul în care femeia se află mai mult ca niciodată sub presiunea de a se conforma standardelor.

Vom observa prezența unor principii de frumusețe de-a lungul a mai multor secole, spre exemplu, importanța unui corp suplu și a unei pieli ferme, standard de frumusețe și al secolului curent, care datează încă din secolul al XVIII-lea.

Pentru a evidenția interesul pentru corpul sexului slab, capitolul al II-lea al acestei lucrări prezintă existența unor standarde impuse asupra frumuseții femeilor încă din secolul al XVI-lea. Am ales acest secol, datorită documentărilor mai asidue de care acest subiect s-a bucurat, spre deosebire de secolele anterioare când scrierile vremii au descris într-o măsură foarte mică, practicile și tratamentele de înfrumusețare folosite de către femei.

O prezentare a evoluției istorice ale acestor standarde de frumusețe prezintă importanță, tocmai pentru a descoperi dacă modernitatea pune o presiune mai mare ca în trecut asupra femininului, ori putem vorbi de un proces care există „de când lumea”. Vom putea observa de-a lungul capitolului cum, odată cu trecerea timpului și cu apropierea față de modernitate, idealurile de frumusețe se schimbă, în anumite momente istorice, chiar fundamental. De la un secol al XVI-lea în care „susului” și emergenței lui li se aduceau conotații divine, un secol al XVII-lea încorsetat, până la obsesia obținerii zvelteții și a siluetei filiforme a secolului al XIX-lea, un principiu se dovedește a fi general-valabil: reprezentantele sexului frumos vor încerca întotdeauna să atingă frumusețea aflată în standardele vremii în care trăiesc.

Capitolul al III-lea al acestei lucrări prezintă schimbările aduse de modernitatea marcată pentru început de apariția revistelor dedicate femeilor. Cartea „Istoria frumuseții” a lui Umberto Eco, a folosit drept inspirație teoretică al acestui capitol, prin viziunea prezentată asupra mijloacelor de informare în masă și a influenței acestora. Și în cadrul acestui capitol, studiul lui Georges Vigarello menționat mai sus, rămâne o importantă bază teoretică prin prezentarea standardelor și practicilor de înfrumusețare, găsite în cadrul primelor reviste dedicate femeilor. Paginile acestora prezentau nenumărate sfaturi de înfrumusețare, iar apariția cinematografului în secolul al XX-lea nu a făcut altceva decât să exacerbeze dorința femeilor de a obține o frumusețe promovată atât prin aceste reviste cât și prin imaginile prezentate în filme. Acest capitol urmărește a releva importanța revistelor în procesul de persuadare a femeilor cu o existență normală, în a crede că, vedetele promovate în paginile acestora sunt cu adevărat modele de frumusețe demne de urmat, cu orice preț.

Diferența pe care o întâlnim în modernitatea în care trăim are legătură cu promovarea mult mai intensă a acestor standarde. Prin media ce acaparează din ce în ce mai mult spațiul ce ne înconjoară, ne este imposibil să nu observăm mesajele acesteia. De aceea, femeia modernă se simte contrânsă de aceste „reguli” de frumusețe, prin promovarea excesivă care se întâlnește la tot pasul. Astfel, nu este de mirare că secolul XXI este secolul măcinat de tulburări alimentare precum anorexia, bulimia, obezitatea și obsesii legate de corp, duse la extrem.

În cadrul acestui ultim capitol teoretic, prezentarea în detaliu a dereglărilor corporale menționate, studiate destul de puțin în spațiul românesc, s-a dovedit a fi o necesitate, acestea fiind o consecință a presiunii înconjurătoare, pusă asupra femeilor, chiar de către revistele ce fac obiectul acestei cercetări. Tinerele din ziua de azi observă pielea aparent perfectă și talia subțire a vedetelor ce apar pe copertele revistelor și consideră că acestea sunt tiparele de frumusețe pe care ele trebuie să le obțină, în ciuda faptului că folosirea programelor de retușare a imaginii cu scopul de a pentru a îmbunătăți acele imagini, nu este un principiu negat de editorii revistelor.

Lucrarea de față își propune a stabili dacă într-adevăr fetele și femeile modernității actuale, se simt presate de către revistele respective, prin mesajele și „sfaturile” acestora, să fie într-o constantă nemulțumire și dorință de schimbare a aspectului corpului lor.

Pentru realizarea studiului de caz, am ales trei metode de cercetare, metoda chestionarului de opinie și metoda analizei de conținut, drept metode cantitative, analiza calitativă efectuându-se prin metoda interviului, alegând ca respondenți, editori a trei dintre revistele ce au ca public-țintă femeia, tocmai pentru a releva ambele viziuni în legătură cu mesajul transmis. Astfel vom putea vedea dacă într-adevăr scopul acestor reviste este de a încuraja femeile înspre o acceptare a corpului natural ori înspre o constantă căutare a frumuseții.

II. Frumusețea feminină de-a lungul istoriei

În România, aspectele ce țin de metodele de modificare corporală se reduc doar la câteva practici de bază precum: dietă, sport, chirurgii estetice. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a putut observa o creștere a fetelor enorexice sau bulimice, ele fiind motivate de vedetele pe care le urmăresc la televizor sau pe care le văd în revistele de modă. Aceste practici nu sunt încă privite ca fiind amenințătoare pentru marea majoritate a populației, chiar dacă ele reprezintă un risc major, pe termen lung, având efecte grave, ajungând să fie letale.

De-a lungul istoriei, corpul a concentrat asupra sa un interes profund al teoreticienilor ce îl considerau a fi nucleul lumii materiale. Acesta s-a dovedit a fi cu atât mai captivant cu cât cunoaște numeroase variații în funcție de normele sociale și cultura în care acesta se găsește. Semnele zodiacale, credința în puteri magice, mistică, au o puternică influență asupra viziunii secolului al XV-lea în ceea ce privește corpul. Însă influența religioasă nu poate fi negată.

Această influență s-a dovedit a domina și imaginea femeii care, cu o soartă decisă de-a lungul istoriei chiar și de către discursul teologic, prin învinovățirea acesteia pentru ademenirea în păcat a bărbatului și pentru izgonirea amândurora din Rai, este nevoită să trăiască în supunere față de partenerul ei.

Însă pe parcursul secolelor, frumusețea acesteia va deveni un atuu imposibil de negat, prin senzualitatea și strălucirea naturală pe care o poseda. Frumusețea masculină rămâne un domeniu lipsit de interes pentru istorici, deoarece „bărbatul nu trebuie să fie curios în privința tenului său pentru a înfrunta mai bine „muncile și intemperiile”, femeia în schimb trebuie să se preocupe de acest ten pentru a recrea și bucura bărbatul obosit și plictisit”, subliniind încă o dată faptul că singurul rol al femeii era acela de a-l mulțumi pe bărbat, departajarea rolurilor sociale devenind cu atât mai evidentă.

II.1. Imagine și percepție personală

Pășirea în modernitate la sfârșitul secolului al XV-lea marchează un moment de răscruce pentru ideea de frumusețe. Odată cu interesul artei picturale pentru chip, pentru corp, se dezvoltă și dorința de a ilustra frumusețea perfectă, cu toate caracteristicile anatomice ce o compuneau.

Secolul al XVI-lea aduce în prim-plan nenumărate teoretizări asupra conceptului. Una dintre cele mai importante este cea care relevă faptul că „această primă frumusețe modernă nu se definește decât la feminin, îmbinând în mod inevitabil fragilitatea și perfecțiunea, accentuându-i specificitatea: corporalitate cu legătură divină, „gesturi delicioase”, „respirație parfumată”. Femeia este idealizată, având o imagine ce reușește să se apropie de canoanele perfecțiunii. Frumusețea pentru femeie devine ceea ce forța este pentru bărbat. În ciuda acestei apropieri de statut, ierarhia tradițională se menține, femeia rămâne în continuare inferioară bărbatului.

Se remarcă de asemenea, un triumf al părții superioare a corpului. Cu un cod moral strict al vremii, se dorește a scoate în evidență părțile corpului considerate onorabile și a ascunde părțile care erau considerate rușinoase. Astfel, partea superioară a corpului, respectiv chipul, umerii, bustul, brațele și mâinile erau considerate a fi demne de a fi privite, prin „proximitatea acestora cu natura îngerilor”, proximitate foarte importantă datorită faptului că cerul cosmic era considerat a fi frumusețea perfectă.

Partea inferioară a corpului avea ca scop suprem susținerea „susului”, și era considerată a fi lipsită de orice valoare estetică. Până și vestimentația vremii o va ascunde complet, prin evazarea pronunțată a rochiilor și lungimea acestora ce nu permitea ca acesteia să i se atribuie o altă importanță decât cea legată de funcționalitate.

Descoperirea unui model formal, tradițional, al tuturor părților corpului devine consecință a acestei modalități extrem de focalizate a privirii. Chipul devine un oval de culoare trandafirie, iar imaginea bustului, deși păstrează forma secolelor anterioare, se remarcă prin lărgimea umerilor și lejeritate. Talia se îngustează, dovedind interesul tot mai crescut al femeilor asupra imaginii corporale. Mâinile și brațele își păstrează statutul privilegiat ca elemente ale părții de sus, aceastea dobândind în secolul al XVI-lea și statutul de simbol al corpului ascuns de vestimentație.

Astfel, întregul corp se relevă a fi o înșiruire de părți, asociate împreună pentru a obține perfecțiunea. Însă aceasta era obținută având în vedere un cumul de trăsături ce nu se refereau doar la exterioritate, ci și la interioritatea femeii. Se considera a fi imposibilă atribuirea frumuseții unei femei ce dădea dovadă de o morală îndoielnică, ierarhizând importanța corelării cu Binele suprem, dumnezeiesc. Orice frumusețe ce nu poseda calități etice era considerată a fi o falsă fmitea ca acesteia să i se atribuie o altă importanță decât cea legată de funcționalitate.

Descoperirea unui model formal, tradițional, al tuturor părților corpului devine consecință a acestei modalități extrem de focalizate a privirii. Chipul devine un oval de culoare trandafirie, iar imaginea bustului, deși păstrează forma secolelor anterioare, se remarcă prin lărgimea umerilor și lejeritate. Talia se îngustează, dovedind interesul tot mai crescut al femeilor asupra imaginii corporale. Mâinile și brațele își păstrează statutul privilegiat ca elemente ale părții de sus, aceastea dobândind în secolul al XVI-lea și statutul de simbol al corpului ascuns de vestimentație.

Astfel, întregul corp se relevă a fi o înșiruire de părți, asociate împreună pentru a obține perfecțiunea. Însă aceasta era obținută având în vedere un cumul de trăsături ce nu se refereau doar la exterioritate, ci și la interioritatea femeii. Se considera a fi imposibilă atribuirea frumuseții unei femei ce dădea dovadă de o morală îndoielnică, ierarhizând importanța corelării cu Binele suprem, dumnezeiesc. Orice frumusețe ce nu poseda calități etice era considerată a fi o falsă frumusețe.

Gabriel de Minut clasifică toate aceste frumuseți în trei tipuri: frumusețe „sedițioasă”, frumusețe „drăgălașă”, și frumusețe „religioasă”, în încercarea de a delimita spectrul perfecțiunii, în caracteristici. Frumusețea „sedițioasă”, este reprezentativă pentru femeile ce emană senzualitate, nu se sfiesc de la gesturi impudice și considerate a fi vinovate pentru atragerea în desfrâu a bărbaților. Nerușinarea era aspru condamnată. Acest tip este bineînțeles cel mai depărtat de dumnezeire și celest. Frumusețea „drăgălașă” este mai inocentă, însă la fel de periculoasă ca și primul tip deoarece, în privat, și mai ascuns, este angajată în seducție. Nu în ultimul rând, frumusețea „religioasă”, este cea mai apropiată de Bine, dând dovadă de un comportament pios, modest. Secolul al XVI-lea prezintă femeia perfectă ca având un aer dominat, cu gesturi care să sugereze fragilitate și grație. Laitmotivul femeii inferioare se păstrează, aceasta fiind prea fragilă și delicată pentru a se descurca singură, puterea bărbatului neputând fi egalată.

Fiind o caracteristică ce provine de la Dumnezeu, viziunea estetică a secolului impunea un număr semnificativ de canoane, și „se avânta cu constanță în propagarea regulilor proporției și simetriei corpului”, pentru a se asigura apropierea față de divinitate. Din voința de a enunța formula proporțiilor corpului perfect, celest, pentru început s-a încercat o abordare matematică, „înălțimea capului, de exemplu, trebuie să fie întotdeauna echivalentă cu o optime din înălțimea întregului”. Însă, această frumusețe aproape imposibil de atins, se dovedește a fi de negăsit în cotidian, ceea ce face ca această enunțare să fie în neconcordanță cu realitatea încă marcată de triumful „susului” asupra „josului”.

II.1.2. Artificiul și neîncrederea în acesta

Frumusețea feminină revelată este o frumusețe virginală, supusă, cu nenumărate calități ce se află în concordanță cu dogma religioasă ce avea mare influență asupra canoanelor vremii. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, „fiecare își dorea să-ți poarte crucea”, conform realității religioase, astfel apropierea față de Dumnezeu era asigurată. Frumusețea se credea a fi trimisă de Acesta, conform idealului impus de El, de aceea orice încercare de a o modifica sau orice îmbunătățire adusă chipului sau corpului natural, ridică suspiciuni și îndoieli.

Apariția cosmeticelor naște controverse, inițiate de fețele religioase ale vremii ce susțin ideea unicității imaginii divine. Această ostracizare a femeii ce utilizează farduri se va diminua pe parcursul secolului, practica devenind doar un „păcat ușor”, depinzând de scopul utilizării acestora. „Femeia din Renaștere recurge la arta cosmeticii și își dedică o mare parte îngrijirii părului (acest lucru devenind un meșteșug foarte rafinat la Veneția), vopsindu-l blond cu reflexe roșiatice”. Aceasta devine conștientă de senzualitatea și frumusețea ei și începe să fie mai interesată de schimbarea mentalității vremii. Păstrându-se viziunea asupra imaginii fragile și incapabile de a fi independentă a femeii, ascunderea sau diminuarea unor defecte, cu scopul de a-și găsi un soț, o iubire sinceră și nu în scopul de a fi iubită carnal, de a comite desfrâu, devine o justificare acceptată a utilizării fardurilor sau a altor modalități de înfrumusețare. Îngrijirea chipului devine o practică necesară datorită valorii acestuia, cât și din cauza multiplilor factori ce ar putea scădea frumusețea lui, precum pete, îngălbeniri, riduri sau chiar bronzări. Pielea albă a tenului era considerată a fi ideală, iar orice ulei, pudră sau pomadă ce ar fi putut să obțină acest efect, era folosită. Modernitatea însă, aduce o critică în legătură cu elementele constitutive ale acestor produse în sine. Deseori acestea conțineau clorat de plumb, bismut sau chiar arsenic, despre care medicii vremii considerau că înnegresc pielea, dinții (aceștia căzând într-un final), substanțe ce periclitau sănătatea celei care le folosea, pericol neluat în seamă de către femeile ce își doreau să își asigure o imagine plăcută a părții superioare a corpului.

II.1.3. Corp zvelt, corp frumos

Treptat, femeia devine interesată nu doar partea superioară, de chipul acesteia, ci și de restul părților ce compun corpul, corp care, în contextul secolului al XVI-lea, primește statutul de „factor de individualizare”, „frontieră bine delimitată dintre oameni”. Regimurile alimentare devin din ce în ce mai restrictive. Femeile venețiene spre exemplu, au o dietă bazată pe migdale, fistic și diverse alte nuci, pe când cele napolitane se bazează orez, susan, toate plantele din sud. Pe de altă parte, observând femeile franceze, se remarcă baza pusă pe laptele de măgăriță, ce se presupunea a frăgezi carnea, fapt foarte important în obținerea standardului de frumusețe al vremii, „carnația fermă” fiind semn al rafinamentului, al poziției sociale înalte.

De asemenea, rolul veșmintelor era acela de a subția pe cât posibil corpul. Instrument constrictiv, apariția corsetului în vestimentație devine o necesitate. Cu toate că acesta se va dovedi, de-a lungul secolului al XVII-lea, foarte nociv pentru sănătate, acesta va rămâne un pilon important în vestimentația doamnelor ce au dus importanța zvelteții corpului până la obsesie.

Relevant este faptul că, în ciuda diferitelor modalități folosite pentru a avea un corp zvelt, dorința de subțirime este o realitate ce depășește granițele.

II.2. Frumusețea cea expresivă

II.2.1. Frumusețea corpului versus frumusețea chipului

Secolul al XVII-lea aduce o schimbare în estetică, marcată de îmbogățirea criteriilor de frumusețe. Odată cu teatralizarea societății, cu dezvoltarea importanței aparențelor, se promovează și expresivitatea întregului corp, prin reprezentările și mișcările acestuia, „frumusețea fizică câștigă în profunzime și în interiorizare”. „Eticheta secolului al XVII-lea stabilește atitudini și comportamente menite a separa grupurile sociale”. De asemenea, artificiul și înfrumusețarea corporală devin un obicei acceptat în totalitate, în ciuda certitudinii unicității modelului perfect.

Se remarcă o scindare față de importanța „susului” ce a marcat secolele anterioare, prin sublinierea frumuseții corporale. Linia taliei spre exemplu, adâncește această nouă curiozitate, ea capătă noi descrieri precum „lungă, rotundă, mică, firavă perfect cizelată”. Centrul corpului, acum cu forme variate, de la zvelt până la masiv, există de acum în citările vremii, marcând încă o dată schimbarea esteticii, care anterior, prezenta dezinteres față de „părțile inferioare”. Un corp zvelt rămâne etalonul de frumusețe al vremii, chiar și înălțimea jucând un important rol în obținerea standardului de perfecțiune. Un gât lung și subțire, o legănare grațioasă a șoldurilor și o eleganță înnăscută este ceea ce scrierile vremii lăudau ca fiind o feminitate sublimă.

De asemenea, secolul al XVII-lea marchează importanța mișcării în vederea obținerii unui corp sănătos și suplu. Sporturile sub forma jocurilor sunt practicate pentru a asigura fermitatea corpului și o bună circulație sangvină. Vedem astfel o depărtare și mai semnificantă de secolul precedent, ce favoriza imobilitatea în detrimentul mișcării.

Frumusețea astrală pierde din importanță, iar anatomia renunță la mistificarea părților superioare. Cu toate acestea, chipul predomină în importanță, însă doar prin relația acestuia cu interioritatea, „deoarece farmecă în primul moment”. Categoriile lui Gabriel Minut, „frumusețea sedițioasă”, „frumusețea drăgălașă”, „frumusețea religioasă”, devin lipsite de importanță prin dezvoltarea noilor principii de estetică, principii ce fac trimitere la spiritul interior. Acest aspect dezvoltă noi conotații ale sufletului, care capătă o importanță poate chiar mai mare ca exteriorul, prin „acel ceva” misterios și inexplicabil.

Importanța acordată expresiei păstrează tema cumpătării și a naturalității. Frumusețea perfectă venea din interior, exteriorul având ca rol devoalarea trăirilor spirituale. Privirea secolului devine mesager al sentimentelor, cu o strălucire și profunzime ce se referă la acestea. Astfel, „calitatea privirii se împlinește în expresie: acesta este adaosul adus de frumusețea clasică, frumuseții secolului al XVI-lea”, menținând ideea de importanță a chipului.

Idealul de frumusețe suferă, în esență, modificări substanțiale prin artificializarea acestuia. Se menține ideea existenței acestuia, însă nemaiavând legătură cu dumnezeirea, practicile de frumusețe, „ajustarea corpului și aranjarea lui câștigă în legitimitate”.

II.2.2. Apariția corsetului, accentuarea taliei

Odată cu dezvoltarea interesului feminin față de corp și frumusețea acestuia, apariția corsetelor s-a dovedit a fi o realitate inevitabilă. Noua importanță a bustului și a trunchiului favorizează recurgerea la mecanisme ce ar putea corecta eventualele defecte.

Corsetul devine un instrument al eleganței, al posturii feminine perfecte, cu spatele drept și talia subțire. De asemenea se observă o stereotipizare și o delimitare între talia nobilimii și talia femeilor populare. Bustul „doamnelor de calitate” se va dovedi a fi constrâns de corset, spre deosebire de cel al celorlalte femei, care își păstrează libertatea acestuia.

Acest tip de constrângere, confecționat din balene aflate într-o rețea strânsă, se alungește de-a lungul secolului, „subțiind toracele, coborând talia, ridicând trunchiul”, indicând severitatea practicilor la care femeile sunt dispuse a se supune, totul în vederea obținerii frumuseții.

În ciuda criticilor aspre, corsetul ajunge să fie folosit încă din copilărie, pentru „a orienta cât mai timpuriu posibil silueta”. Odată cu dezvoltarea medicinei se demontează mitul conform căruia copiii ar merge în patru labe dacă nu ar fi încorsetați, însă acestă descoperire nu reprezintă finalitatea acestei practici.

„Curbele taliei, mulate de către corset, erau și mai bine puse în evidență de croiala îmbrăcămintei”, acesta mișcare vestimentară, trecerea de la rochiile bufante la rochii cu o croială „pe corp”, marchează importanța subțirimii trupului.

II.2.2. Frumuseți fardate și respingerea lor

Dorința dobândirii frumuseții feminine, corectarea defectelor, nu se limitează la practici de constrângere a corpului, chipul este de asemenea vizat de asemenea practici. Folosirea fardurilor, pudrei atât de ten cât și în păr sunt modalități de înfrumusețare care s-au extins odată cu modernitatea. Fardului alb specific secolului al XVI-lea i se adaugă odată cu noul secol, roșul pomeților și a buzelor, pentru a obține, „un ten îmbujorat artificial”.

Acceptarea socială a fardurilor nu reprezintă o nereglementare a utilizării lor. Femeilor văduve și celor înaintate în vârstă le erau interzise, tocmai pentru a nu fi surse de fantezie.

În ciuda unei schimbări de estetică, artificiul, se dovedește a fi în continuare, într-o anumită măsură, o sursă de neîncredere, cu precădere în spațiul intim, prin asocierea acestuia cu o femeie de moravuri ușoare. Condamnat și acceptat în același timp, fardul folosit în spațiul public considerat a fi spațiul aparențelor, devine o necesitate deoarece viziunea secolului este aceea că „frumusețea naturală, este de neconceput în acest univers al aparențelor”.

II.3. Frumusețea „resimțită”, independentă de canon

Epoca Iluminismului aduce o nouă viziune asupra esteticii. Se remarcă o separare profundă a viziunii frumuseții omenești de cea a divinității. Noutatea adusă constă în eliberarea de modele și acceptarea viziunilor personale ca fiind unicele criterii de desemnare a ideii de frumusețe.

Ia naștere o nouă clasificare a criteriilor de frumusețe, de această dată mult mai permisivă și personalizată, condamnând proporțiile rigide ale secolelor anterioare. Portretele se înlocuiesc cu picturi în care accentul se pune pe convergența părților corpului, pe armonia acestuia, fiind văzut ca un tot și nu ca o multitudine de părți, fiecare având sau nu importanță. Convergența părților capătă un interes consemnat și în scrierile vremii, privirea nemaiavând parcursul tradițional sus-jos, ci inversul acestuia, prin evocarea corpului în ascensiune.

În secolul al XVIII-lea, frumusețea este un principiu desemnat de către sensibil. Vechea formalitate a frumuseții ajunge să cadă în derizoriu, noul accent fiind pus pe idealul cotidian, pe cel al gustului personal și al impresiilor, criteriile individuale dominând practicile personale de înfrumusețare feminină. Mișcarea capătă o nouă importanță, importanță negată în secolele trecute, dinamica fizică, expresia, gestica, fiind cele care intrigă și dau naștere unor noi atitudini legate de frumusețe, care este în profunzime, în conexiune cu registrul impresiv, „frumusețea fiind impregnată lent de sensibilitate”.

În secolul al XVIII-lea, în ciuda condamnării modelului de frumusețe ideală conform unor proporții standardizate, textele care încearcă a clasifica principiile frumosului nu lipsesc, tinerețea, delicatul și decența sunt doar câteva dintre ele.

II.3.1. O siluetă mai liberă

Odată cu creșterea interesului asupra întregului corp, se remarcă și o dorință de naturalizare, de eliberare a formelor constrânse prin diverse piese vestimentare. Dorința de mobilitate declanșează un dispreț față de comprimarea părților funcționale. Dispozitivele precum corsetele și maiourile de corp se transformă, devin mai degajate, se renunță la balene și materialele rigide.

Naturalismul înlocuiește începând cu anul 1770 moda rococo guvernată de artificial. Această schimbare ce se opunea convenției aristocrației privilegiate, inegalității sociale, aduce în prim-plan ideea de frumusețe simplă, lipsită de o vestimentație greoaie. Însă acesta se dovedește a fi doar începutul. Revoluția Franceză adâncește disprețul față de aristocrație, fapt ce promovează adoptarea stilului vestimentar liber, cu „haine confecționate din bumbac simplu, și să abandoneze corsetele, panierele și pudra perioadei rococo”. Odată cu aceste noi mode, se remarcă o schimbare și în înălțimea taliei, aceasta începând de sub bust, cu inspirații din Antichitatea greco-romană, și în forma decolteului, acum, pătrată și mai adâncă.

Forma siluetei este luată și ea în considerare. O constrângere mai mică, ce devoalează liniile corpului subliniază nivelul de emancipare al femeii acestui secol. Prin noua concepție conform căreia „moda vrea stofe care se mulează pe forme”, se relevă dorința de fluiditate și funcționalitate. Totuși, o viziune atât de îndrăzneață, naște controverse în rândul doamnelor ce considerau a fi indecentă această libertate corporală. Pudoarea de care dau dovadă se extinde chiar până la lipsa oglinzilor ce ar fi putut oferi o suprindere globală, eticheta aristocratică rigidă, înțepenită, menținându-se într-o anumită măsură, în ciuda acestui lucru nu se poate nega schimbarea viziunii până la sfârșitul secolului.

II.3.2. Coafurile, cosmeticele și inovația „noii frumuseți”

Noua individualizare a privirii, a vestimentației, a vieții cotidiene, aduce schimbări și în ceea ce privește metodele de înfrumusețare. În ciuda disprețului față de artificiu, acesta nu este înlăturat în totalitate. Perucile rămân o parte importantă de aranjare a capului, însă acestea respectă fizionomia feței iar modelele se diversifică, la începutul secolului, într-un număr modest, persistând ideea de „model gata-făcut”.

Însă nevoia de personalizare dă naștere artei coafurii, în detrimentul perucilor, care se dovedește a fi „convergență între arta chipului și artificiul părului”, din dorința femeilor de a-și scoate în evidență cât mai mult cu putință frumusețea naturală.

Schimbări se pot observa și în ceea ce privește folosirea cosmeticelor ca metodă de înfrumusețare. Într-un secol guvernat de ideea de sensibilitate și de importanța simplității, produsele cosmetice se conformează acestei modificări de viziune. Vopselurile sunt mai lejere, tonurile mai discrete. Se renunță la măști în favoarea unui chip sincer, aproape lipsit de cosmetice, fardul crezându-se a fi un obstacol în fața transparenței în social. Noutatea vine din controlul asupra produselor folosite, denunțarea efectelor dăunătoare a substanțelor, substanțe folosite încă din secolul al XVI-lea. Din acest motiv, cosmeticele vegetale, naturale, câștigă în popularitate, iar consumul acestora se extinde. Individualizarea prin nuanțele folosite rămâne o realitate. Roșul se impune ca semn al rangului, fiind o culoare prețioasă a cărei preț selectează utilizatorii ca făcând parte din pătura rafinată a societății.

În ciuda persistenței interesului pentru chip, se remarcă o nouă viziune asupra corpului ce vine ca o noutate, și anume tonifierea corporală. Se observă în secolul precedent un interes față de corporalitate, însă atenția acordată sănătății, fibrei și întăririi acesteia este un principiu dezvoltat în secolul al XVIII-lea. Frica față de „lâncezeală” devine o obsesie ce ajunge a plasa băile și mersul pe jos cu un pas rapid, pe un piedestal, crezându-se a avea puterea de a contracara efectele aerului a delicateții, și respectiv lipsa de mișcare. Acest interes față de tonifiere are un impact și asupra vestimentației. Rochiile ce forțau femeile spre imobilitate sunt înlocuite cu rochii scurte, ce încurajau mobilitatea mâinilor și picioarelor.

Din câte se pot observa, secolul al XVIII-lea relevă atât un interes către sănătate, cât și o importanță sporită a individualizării, prin expresii și trăsături.

II.4. Frumusețea dorită

Frumusețea romantică, a cărei chip devine simbol al sufletului și profundului, este înlocuită odată cu secolul al XIX-lea de un interes față de conturul formelor, față de importanța „josului”, față de siluetele suple, înălțate. Criteriile de frumusețe se reinventează, ideea de corp constrâns și imobil este lăsată în derizoriu, noul secol inspirând importanța „lumii interioare”, a deschiderii spre sine, a unei „interiorități amplificate subit de frumusețe”. Principiul secolului al XIX-lea aduce noi evocări ale fizionomiei, o dezvăluire de sine și modernizarea stilului de viață.

II.4.1. Frumuseți fardate și acceptarea lor

După secole ce denunțau artificiul și promovau un ideal ce provine din misticism, ori un ideal ce ține de naturalețea absolută, noutatea unui ideal ce nu mai este un dat ci poate fi obținut prin artificiul considerat semn al modernității, reprezintă liberalizarea opțiunilor.

În ciuda rezistențelor fețelor bisericești la adresa acestor „cochetării”, armonizarea chipului prin jocul de culori al fardurilor devine o transformare cotidiană acceptată de femeile ce doreau a atinge perfecțiunea, așa cum era definită de canoanele vremii. „Frumusețea modernă reprezintă o trăsătură centrală a modernității, obligând fiecare individ să se autoinventeze”. Frumusețea nu mai este „înțeleasă ca grație, ci ca tresărirea emoțională din sufletul privitorului”, atingerea acesteia sub orice formă, fiind acceptată.

Consumul produselor cosmetice crește dramatic, fardul din pudră albă și roz fiind deja o necesitate a vremii, nu un moft. Noutatea secolului o reprezintă apariția creionului dermatograf, al cărui negru intens, folosit în jurul ochilor, vizează schimbarea trăsăturilor feței. Distanța socială rămâne prezentă în societate și prin aceste practici. Femeile distinse își permit a avea gene subliniate, sprâncene redesenate, chipul acoperit de fond de ten, în timp ce fetele din mediul rural au ca unic mod de înfrumusețare, apa.

II.4.2. Femeie independentă, femeie frumoasă

Începutul secolului al XIX-lea promovează o imagine nouă a femeii. Această imagine este simbol al independenței, al siguranței de sine, este o femeie atrăgătoare ce știe să își folosească senzualitatea în avantajul propriu. Dorința de egalitate a sexelor este atât de profundă în conștientul feminin, încât se remarcă adeziunea acestora la activități specifice masculinității, precum tirul. În ciuda acestei dorințe, realitatea este contradictorie, femeia rămânând dominată de puterea masculinului.

Aceste noutăți aduc o schimbare și mai vizibilă. Criteriile frumuseții fizice accentuează șoldurile ce devin simbol al dedesuptului, neglijat în secolele anterioare. Emergența părții inferioare devine inevitabilă, prin gradualitatea schimbării polilor estetici. Veșmintele sunt lejere, iar rochiile bufante sunt lipsite de constrângerea corsetului inconfortabil. Cu toate acestea, nu se observă o dispariție definitivă, rămânând parte integrantă în vestimentația cotidiană, în ciuda sfaturilor medicale de a se renunța la el, ci o nouă modificare în ceea ce privește liniile și materialele ce îl compun. Dovezile asupra efectelor nocive în legătură cu sănătatea corporală, precum strivirea organelor interne nu reprezintă un subiect de interes pentru femeile ce își doresc o talie în formă de „S”, populară la acea vreme. De o dimensiune mai mică față de sfârșitul secolului al XVIII-lea și cu centrare asupra șoldurilor, corsetul își păstrează această formă până la mijlocul secolului al XIX-lea, când capătă o lungime înnoită, cu balene „coborând foarte jos pe șolduri” ce vine ca ajustare a imaginii precise, a siluetei noilor șolduri și a bazinului, ce pot fi observate prin rochia mulată pe corp. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se renunță complet la moda corsetului ce constrânge până la refuz silueta, eliberând „femeia-decor” din strânsoare.

De asemenea, o schimbare se remarcă și în conștiința femeilor, din ce în ce mai interesate de propria persoană, de propria senzualitate, fapt ce vine ca antiteză la ideea de pudoare îndelung proclamată în trecut ca fiind o valoare neprețuită. Drept simbol al acestui interes, se poate menționa apariția oglinzilor înalte ce permit observarea totală a corpului, a mișcărilor veșmintelor.

Atracția feminină, puterea femeii de a stârni interesul bărbatului, frumusețea ei prin senzualitatea emanată, devine pentru aceasta o monedă de schimb extrem de valoroasă. Anumite părți ale corpului, precum părul și coafura feminină, capătă forțe nebănuite în trecut, când părul era și acesta constrâns în peruci masive. Părul dobândește o importanță atât de mare încât se considera că „fără abundența și bogăția părului nu ar exista frumusețe adevărată”. Un alt element corporal ce câștigă importanță sunt picioarele. Siluetele de vară, cu goliciunea lor în contrast cu cele de iarnă, prin fluiditate, le aduc un rol hotârător în atribuirea sau neatribuirea frumuseții. Ca o femeie să se înscrie în criteriile de frumusețe este necesar ca și picioarele acesteia, dezvăluite la plajă, să poată fi considerate zvelte și „agile”.

Cum dorința și exprimarea acesteia devin un agenți ai normalizării, „autorizarea” și banalizarea nudului este doar o continuare a schimbărilor aduse de secol. Odată cu aceste reprezentări, modificările asupra siluetei sunt vizibile. Un trunchi mai suplu, coapse subțiate, bust rotund, și mai ales spatele drept, cu o postură perfect verticală, aceste caracteristici ale corpului se înscriu în criteriile de frumusețe ale sfârșitului de secol. Departe de orice valori ale romantismului, sau cele ale haute-couture, se observă prin interesul asupra întregului corp, o mișcare ce duce spre modernitate.

II.4.3. Apariția noilor practici de înfrumusețare

Luând în considerare noua dezvăluire corporală, finele secolului al XIX-lea aduce modificări și în ceea ce privește practicile de înfrumusețare. De această dată, chipul nu mai reprezintă un punct-focus al schimbărilor, ci corpul. Cu un grad de disimulare din ce în ce mai micșorat, formele siluetei devin cu atât mai mult supravegheate. Apariția dietelor cu scopul de modelare a propriului corp devin o practică ridicată la rang de necesitate, de „principiu major al înfrumusețării”. Frica de a avea straturi suplimentare de grăsime pe șolduri, o grosime a coapselor ce depășește normele, totuși rar evocate în cifre, a introdus în practicile obișnuite, ca adaos la exercițiile fizice și dietele deja practicate, pastila de slăbit, ca modalitate de a ține sub control greutatea corporală. De asemenea, spre sfârșitul secolului, această grijă față de kilogramele în plus, naște practica „rulourilor de masaj”, ce au ca scop eliminarea grăsimilor în exces, prin masarea zonelor-problemă, ca parte a proiectului de înfrumusețare, la care fiecare femeie trebuia să adere, pentru a obține frumusețea.

Dezvoltarea unei industrii, a unui comerț de îngrijire corporală, confirmă amploarea fenomenului. Interesul pentru un corp, un chip, o estetică fizică ce reunește criteriile de frumusețe populare în secolul al XIX-lea, adaugă un grad de complexitate a procedurilor. „Sporirea frumuseții a devenit suficient de acceptată, dacă nu chiar banalizată, pentru a ne confrunta cu emergența unui univers de îngrijiri care recurgeau la toate tehnicile timpului”.

Această dorință de a obține frumusețea cu orice preț reprezintă incipitul apelului către chirurgi esteticieni. Cu toate că acest tip de modificare corporală nu este un domeniu necunoscut până în acest secol, studiile asupra subiectului datând chiar încă din Antichitate, preocuparea față de modificările corporale, la sfârșitul secolului XIX-lea, nu se recomandă fi un moft ci o necesitate, ca aspirația spre o valoare socială a individului, spre o câștigare a luptei cotidiene.

III. Revistele de modă, modelatoare de frumusețe ale secolului XX

III.1. Vedetele, noile modele

Zorii secolului XX aduc o imagine proaspătă asupra frumuseții. Păstrând ideea de individualizare, vechea aluzie la un model prestabilit este demult uitată. Motto-ul secolului se vrea a fi legat de importanța iubirii de sine, a propriei frumuseți. Totuși, în ciuda acestui lucru, secolul va fi incipitul promovării schimbărilor corporale printr-o modalitate sau alta.

Importanța crescândă a revistelor pentru femei și a dictoanelor de frumusețe ale acestora, transformă femeia obișnuită, într-o femeie avidă după noua rețetă de „a fi în pas cu moda”. O siluetă filiformă, proclamată ca fiind recomandată, este profilul „noii femei”, femeie care „merge cu pași mari, antrenând în drumul ei un fel de chemare a aerului, înălțătoare”, al cărui chip „să sugereze amintirile de vacanță”, cu un bronz ce ar putea chiar ține loc de machiaj, deoarece, un ton natural al acestuia, transforma întregul corp într-o manieră plăcută.

Relevantă este diferența dintre secole atunci când vine vorba despre interesul feminin. După o lungă perioadă de timp în care predomina fața, machiajul acesteia cu scopul de a corecta eventualele defecte, cititoarele încep a-și denunța interesul pentru contracarea unor efecte deloc benefice a timpului asupra dedesuptului. Începând a lua în considerație toate părțile corpului, apariția unui etalon de frumusețe ideală în paginile acestor reviste, este inevitabilă. Analiza măsurilor ce se doresc a fi un ghid pentru toate femeile interesate de a atinge frumusețea, dă naștere unor indici ce iau în considerare un număr de kilograme și centimetri, promovate desigur în rândurile găsite în revistele de modă, cât și în tratatele de frumusețe ale vremii, indici ce devin noutatea secolului, deoarece, până în acel moment, nu puteau fi găsite măsuri exacte denumite în cifre. Odată cu anul 1935 se observă și o popularizare a cântarului, instrument al cărui unic scop este monitorizarea atentă a numărului de kilograme. De asemenea, acesta este anul în care greutatea în exces este corelată cu un risc de ordin medical, nu doar ca fiind inestetică. Pentru o înțelegere mai aprofundată asupra subiectului, revista Votre beauté publică un tabel ce delimitează pragurile periculoase de greutate, tabel respectat cu conștiinciozitate de către femeile ce tânjesc după frumusețe.

Aceste modele pe care Votre beauté și nu numai, le aduc în atenția cititoarelor și devin acceptate cu sfințenie, relevă influența pe care paginile citite le au asupra femeii cotidiene.

III.1.2. Cinematografia, fabrica de frumusețe

Nașterea artei cinematografice în anul 1895 captează interesul pentru tot ceea ce este considerat a fi frumos, pentru mișcare, pentru explozia de imagini nemaiîntâlnită până în acel moment. Un alt interes major care se observă este acela față de cele ce se vor numi, vedete. Sfârșitul de secol al XIX-lea promovează actrițele ca fiind modele demne de urmat, prin impunerea lor în rândurile publicului. Reclame inspirate de imaginea acestora împânzesc spațiul, ceea ce duce la o dorință iremediabilă a femeii obișnuite, de „a fi precum ele”, dând naștere unei adevărate culturi, a unui model atât de accesibil și inaccesibil în aceeași măsură.

În acest univers al imaginilor, frumusețea fizică trebuie să primeze. Revistele de cinema promovează până la refuz s-ar putea spune, interviuri cu starurile vremii, în care acestea dau sfaturi în ceea ce privește cosmeticele, produse de înfrumusețare, creând simultan două iluzii: aceea de împărtășire a unui secret cu cititoarea ce cumpără revista, o falsificare a unei prietenii ce le „apropie”, în ciuda faptului că o cunoaștere în persoană este aproape imposibilă, și cea de-a doua iluzie, aceea în care se sugerează că aceste ritualuri de înfrumusețare ar putea aduce femeia ce tânjește cu ardoare o viață în lumina reflectoarelor, mai aproape de visul ei, mai aproape de o frumusețe perfectă așa cum este ea portretizată în filme. Acest întreg univers manipulează prin irealitatea imaginilor. În viața cotidiană este bineînțeles imposibil de a manipula lumini, proiectoare și umbre, în care se relevă silueta și chipul, într-un portret ce frizează perfectul. „Cinematograful devine rapid principala sursă de locuri de muncă pentru femei frumoase”.

Acesta este momentul în care părul recapătă o importanță incomensurabilă în atingerea frumuseții, moment ce va înceta odată cu popularizarea tunsorilor scurte, în rândul femeilor, atât pentru funcționalitate cât și ca un mesaj de autonomie. Orice este luminos se dovedește a fi frumos. Femeia modernă are chipul lipsit de orice imperfecțiune, sprâncenele atent conturate, un nas perfect, dar mai ales, părul blond platinat „devenit pentru Votre Beauté în anul 1935 „încarnarea femeii moderne””. Această modă se extinde rapid, „toate vedetele sunt blonde”, reclamele din revistele pentru femei, promovând din ce în ce mai mult această culoare, importanța părului și a libertății acestuia. Devine rapid un element vital al atracției emanate, atracție ce de-a lungul secolelor și-a dovedit importanța în poziționarea femeilor ca având putere asupra bărbaților.

Ceea ce în trecut reprezenta un motiv demn de ostracizat, prin pudoarea de care femeile dădeau dovadă, odată cu apariția cinematografului, începe a fi normalizat. Estetica corporală se transformă în „arta de a arăta corpul și de a-l filma”, lucru de neconceput de femeia secolului al XIII-lea spre exemplu. Apariția termenului de sex-appeal se dovedește a fi o necesitate, din dorința de a cataloga atitudinea, gestualitatea, și prezența erotică feminină, în special a vedetelor atât de promovate, așa cum o percepe fiecare individ. Este un termen de catalogare extrem de supus subiectivității tocmai prin principiul individualizării.

Însă, odată cu apariția filmului sonor în anul 1930, se observă o schimbare de discurs în revistele cinematografice în ceea ce privește prezentarea actrițelor. Noile articole ce le aduc mai aproape de femeile obișnuite, în reviste precum Marie Claire schimbă idea de inaccesibilitate. Subiectul acestora face referință la începuturile de carieră ale vedetelor, care și ele erau odinioară femei obișnuite, atingând perfecțiunea doar cu ajutorul produselor de înfrumusețare. Speranța în îngrijiri și tratamente diversificate crește, acum orice femeie chiar putând atinge frumusețea desăvârșită a Gretei Garbo și nu numai. „Machiajul, coafura, ținuta o apropie brusc pe fata banală de starul de pe ecran”, păstrând principiul de frumusețe al secolului al XIX-lea, acela care promovează frumusețea ca fiind dobândită, nu înnăscută.

III.2. Societatea- oglinda înconjurătoare și presiunea ei

În acest secol al schimbărilor, femeia renunță la dorința de a își separa imaginea de a altora, ci vrea de fapt chiar să se asemene pe cât de mult posibil cu cea a persoanelor publice, a căror stil de viață pare întruchiparea tuturor dorințelor. Oare putem să condamnăm această naivitate, când ea s-a propagat până în societatea de azi? În orice revistă a cărei public-țintă este femeia, de orice vârstă, putem observa noi modalități de îmbunătățire corporală, noi produse din categoria cosmeticelor și nu numai, iar interviurile cu vedete se dovedesc a intra la categoria „sfaturi de frumusețe”.

Starurile portretizate după război reprezintă bazele reperelor de astăzi. Cu o alură de libertate ce le separă de modelele anilor 1930, promovează femeia senzuală prin naturalețea ei, prin personificarea libertății.

Se poate observa că „mijloacele de informare în masă sunt pe de-a-ntregul democratice, oferind ca modele de frumusețe și pe cei care sunt înzestrați de la natură cu grație aristocratică, și pe cei cu origini proletare”. Astfel, diferențierea claselor sociale se diminuează, iar răspândirea practicilor estetice este favorizată și prin accesibilitatea produselor de înfrumusețare. Orice femeie avea acces la informație, cât și la mijloacele de înfrumusețare, spre deosebire de secolele precedente cand achiziționarea unui anumit produs cosmetic diferenția rangurile.

Modelul reprezentativ al anilor 1950 este actrița Marilyn Monroe, a cărei imagine este reprezentativă pentru curentul femeii senzuale. O frumusețe cu o siluetă cu șolduri tip clepsidră, sâni voluptoși și mijloc subțire însă fără a cade în extrema secolelor dominate de corset, aceasta reprezintă tiparul femeii lipsite de independență, dar puternică prin efectul pe care îl are asupra bărbaților datorită frumuseții pe care o posedă.

Acest model persistă până la începutul anilor 1960 când moda androginului își face apariția, aproape antitetică în conștiința feminină, prin promovarea unei femei puternice prin aptitudini și atitudini, „exemplele se acumulează, vechi modele ale masculinului devenind, noi modele ale femininului exaltând un refuz al oricărui „apartheid vestimentar” ”. Această modă apare ca o gură de aer proaspăt, care condamnă sexualizarea formelor feminine din anii precedenți, femeile ce o reprezintă fiind numite chiar „amazoanele mileniului trei” de către revista Elle. O frumusețe androgină, cu forme deloc voluptoase, cu părul scurt, îmbrăcată în blugi și cu o zveltețe masculinizată este promovată ca model al egalității între sexe, al dependenței exclusive. Corpul este expresie a persoanei, a personalității fiecăruia. „Revistele promit să călăuzească în găsirea creației care să exalte personalitatea” sugerând o simbioză revistă-cititor ce nu poate fi negată, iar acesta din urmă nu s-ar putea regăsi fără ajutorul acestui tratat de frumusețe.

Mesajul se schimbă însă, în cazul femeilor anilor 1990. Opțiunile se diversifică, mesajul este: „fiecăruia stilul propriu”. Discursurile vedetelor, personajelor exemplare își pot chiar schimba tonul, starurile nu mai dau sfaturi, ci doar își evocă preferințele. Sunt anii marcați din nou de feminitate, de promovarea unor manechine precum Claudia Schiffer, Cindy Crawford, Naomi Campbell, cu o viață palpitantă, ce abundă în lux, ce pare a fi lipsită de grijile cotidiene, cu vacanțe petrecute cu siguranță în locuri exclusiviste, reprezintă modele demne de urmat pentru femeia de acasă care își dorește acest stil de viață.

Anii 2000 aduc un discurs ușor schimbat. Se vorbește despre ascultarea propriului cop și de măsuri în concordanță cu ceea ce acesta ne dictează. În ciuda acestui lucru, vedetele promovate rămân la fel de suple și perfecte ca altădată, cu un ten lipsit de defecte, însă de data aceasta mai sexualizat ca în deceniile precedente, surclasând până și imaginea femeii senzuale de la începutul secolului.

Cu măsurile perfecțiunii fiind 90-60-90, picioare lungi și siluetă filiformă, obținerea standardului se dovedește a fi mai mult decât dificilă. Toate aceste modele, cu care femeia secolului al XX-lea este înconjurată, cu standarde schimbătoare dar cu aceeași presiune asupra ei de a le obține pentru a fi în pas cu moda. Revistele se găsesc în permanență a avea un discurs contradictoriu prin articolele în care se sugerează importanța iubirii interiorului personal și găsirii stilului propriu lipsit de orice fel de influență exterioară, în antiteză cu multitudinea de articole, reclame și sfaturi legate de cum s-ar putea obține imaginea unei anumite persoane publice. Acesta este motivul ce justifică recurgerea la diferite modificări corporale, a unui procent alarmant atât de femei cât și de fete, ce uită de anii copilăriei pentru a avea „look-ul” unui supermodel prezentat în paginile acestor „tratate de frumusețe” și nu numai, deoarece simt încă de tinere această presiune a societății de a te regăsi în standardele bine trasate de către o multitudine de factori înconjurători.

III. 3. Exercițiile fizice, corsetul modern

Într-o societate în care pudoarea nu se mai dovedește a fi o normă imposibil de încălcat, și în care mai degrabă sex-appeal-ul este promovat, o nouă activitate se va impune asupra corpului. Exercițiile fizice, pe care Anne-Marie Sohn le numește ca fiind „practici de consum fizic” cu scopul de a tonifia și defini musculatura corpului dezgolit de moda vremii, de vestimentația din ce în ce mai îndrăzneață. Dezvoltarea metodică a unui corp frumos este o valoare lăudată de către presă, practicile ce pot asigura această dezvoltare devenind din ce în ce mai diversificate. De asemenea, sursele de sfaturi în legătură cu aceste exerciții fizice se dovedesc a fi revistele dedicate femeilor, ce vin cu soluții pentru obținerea unui corp considerat demn de a intra în standardele de frumusețe, în acest secol marcat chiar de către măsurătorile cu centimetrul, sugerând diverse soluții pentru valorificarea timpilor pierduți în diverse activități precum „contractarea și relaxarea alternativă a mușchilor genunchilor și a coapselor, pentru a-i fortifica”. Silueta se modelează prin responsabilitatea personală de a nu se delăsa, printr-o participare activă. Difuzarea în masă a revistelor fac din acestea, adevărate modelatoare de conștiință.

În ciuda acestui fapt, valorile modernității, elementele fundamentale ale acesteia în ceea ce privește relația individului cu propriul său corp, promovate prin publicitate, nu sunt neaparat plauzibile, deoarece „omul nu are acel corp neted și impecabil din reviste sau din reclame, ba chiar am putea spune că rareori corpul uman corespunde acestui model”, semnalând astfel irealitatea standardelor impuse de presă și publicitate.

„Voința” devine cuvântul-cheie. Voința de a respecta în fiecare zi toate ritualurile de înfrumusețare, cu un accent pus pe voința de a le respecta pe cele ce aduceau corpul într-o formă fizică demnă de invidiat. Actrițele în paginile revistelor vorbesc despre disciplină, iar femeia obișnuită se va supune negreșit.

Această dorință de a urma un exemplu promovat, ori un standard popularizat, nu este un fenomen al secolului al XX-lea, femeile alegând să se supună oricărui sacrificiu de înfrumusețare, oricât de dur s-ar dovedi a fi încă din secolele precedente. Rezultatul, în conștiința acestora, merită.

III.4. Dereglările corporale, o realitate răspândită

Cu o dorință atât de mare de integrare în ceea ce secolul numește „frumos”, femeia modernă se găsește în postura unei femei ce poate merge până la extreme pentru a obține statutul de „femeie frumoasă”. De aceea, se observă o creștere a dereglărilor de tip alimentar, a bolilor precum bulimia, anorexia, cât și obezitatea, care survin ca urmare a presiunii societății înconjurătoare de a ne conforma cu standardul impus de aceasta. Se va observa faptul că atât aceste tulburări, cât și normalizarea operațiilor cu rol estetic, ca antiteză a rolului strict reparatoriu al secolelor trecute, dovedesc a se prezenta ca fiind în conștiința feminină, sacrificii ce merită a fi făcute pentru a obține un corp plăcut în ochii judecători și neiertători ai cotidianului.

III.4.1. Bulimia

Obsesia legată de greutate, de siluetă împinge femeile spre măsuri de ordin extrem ce pun în pericol sănătatea personală. Această motivație pe care femeile o găsesc în psihicul lor, de a suferi pentru frumusețe, nu este totuși o noutate a secolelor XX și XXI, deoarece putem face cu ușurință trimitere la secolul al XVII-lea, la corsetele ce striveau organe interne ori la obiceiul de a manca cretă pentru a obține o paloare a tenului, îndelung lăudată la acea vreme. Zicala „suferă baba la frumusețe”, o zicală cunoscută „din moși strămoși” vine de asemenea doar ca o subliniere a argumentului că este normal să faci sacrificii, de orice natură, pentru a asigura validarea din partea societății.

Cu o definire în anul 1979 de către psihiatrul Gerald Rusell și cu o „descriere a poftei excesive de mâncare apărută ca simptom chiar în antichitate”, bulimia se manifestă ca un efort drastic de a contracara efectul de îngrășare, prin provocarea stării de vomă. Cu aceeași motivație psihologică, aceea de a avea o siluetă filiformă, persoanele ce suferă de bulimie dovedesc a avea un comportament retras. Spre deosebire de o altă tulburare de nutriție, anorexia, persoanele bulimice se află într-o permanentă stare de tensiune și depresie și își ascund pe cât posibil semnalmentele unei astfel de boli. „O persoană bulimică simte în permanență o stare de disperare, de tristețe și de neliniște, la care se adaugă eforturile obositoare de a avea o înfățișare normal, fericită”, „bulimicele sunt frecvent extravertite, generoase, impulsive și chiar am putea spune, împrăștiate”. Cu o asemenea luptă interioară, nu este de mirare că o persoană bulimică trece prin schimbări neașteptate de comportament, ca un vârtej, de la fericire, la depresie profundă. Prin această definire a stării interioare, se observă o dificultate majoră a acestei tulburări prin sacrificiile atât fizice cât și psihice la care persoana bolnavă se supune. Un alt efect produs asupra personalității este obișnuința și normalizarea minciunii. Psihicul va încerca întotdeauna să justifice astfel de comportamente, însă foarte curând acestea afectează relațiile cu cei din jur, persoana bolnavă devenind retrasă, lipsită de încrederea apropiaților, care se simt trădați de comportamentul de neînțeles pentru aceștia, neștiind de tulburarea de care cel în cauză suferă. Acest fenomen cauză-efect fără sfârșit, nu face altceva decât să adâncească severitatea bulimiei.

Controlul excesiv al greutății este o problemă foarte răspândită în rândul femeilor de toate vârstele, deoarece presiunea înconjurătoare, prin filmele prezentate, vedetele din acestea cât și revistele ce au ca public-țintă femeia, sunt accesibile tuturor. De aceea, bulimia apare în jurul vârstei de 20 de ani și se dovedește a fi larg răspândită, cu 90% dintre victime, femei.

Consecințele de ordin fizic sunt multiple. În mod evident, mâncatul compulsiv și provocarea stării de vomă aduce variații de greutate, și „ pot exista fluctuații de 4-5 kilograme în decurs de câteva zile”. Supraîncărcarea și privarea de alimente, atât de nocivă pentru organism, este atât un semn cât și o realitate a persoanei bulimice, ce își tratează corpul ca o simplă carcasă pe care o poate manipula după bunul plac.

Persoanele bulimice au o înfățișare general nesănătoasă, cu un ten ce se poate considera a fi departe de frumusețea spre care acestea aspiră. Cu pete, piele uscată, acnee la orice vârstă, imaginea generală este una neplăcută. De asemenea, inflamarea glandelor parotide ce ajută la digestia alimentelor, situate la nivelul mandibulelor, produc efectul „față de hamster”, o față umflată, asemănătoare animalului numit. Din păcate, consecințele continuă prin numirea inflamării cornice, din cauza acidului gastric, ca rezultat al vărsăturilor, cât și deteriorarea dinților, din aceeași cauză, deoarece acidul atacă mediul alcalin produs de salivă. De-a lungul istoriei, părul s-a dovedit a fi un factor important în stabilirea standardului de frumusețe. Și acesta este afectat de această tulburare alimentară, prin perturbarea ciclurilor normale de cădere și reînnoire ale acestuia, ca rezultat al haosului interior. Din punct de vedere hormonal, glanda tiroidă va fi cea mai afectată, prin fluctuațiile de oprire-pornire a funcțiilor ei. Sistemul digestiv are parte de șocuri constante, umplerea și golirea rapidă a acestuia ducând la consecințe grave, precum, perforarea stomacală.

Complexitatea acestei boli este atât de ridicată încât se poate clasifica în trei tipuri: bulimia nervoasă, cea care se manifestă după tratarea unei persoane anorexice ori poate fi componentă a anorexiei de care o persoană suferă, ca „adjuvant” în efortul de a reduce și mai mult numărul de kilograme, și bulimia fără alte conexiuni cu orice altă problemă de nutriție.

Bulimia este în esență, o problemă de ordin emoțional, în legătură cu lupta de a face față presiunii înconjurătoare, relațiilor interpersonale ce se dovedesc de cele mai multe ori a fi complicate și de neînțeles pentru persoana ce manifestă un comportament bulimic. Tendința de a ascunde trăirile interioare face ca această boală să fie greu de depistat și de tratat. Nici nu este de mirare că un număr tot mai mare de femei recurg la o astfel de soluție, luând în considerare numărul constant crescând de materiale care ne „dictează” care sunt măsurile considerate a fi perfecte. Trăind într-o societate în care mâncarea nesănătoasă și dulciurile sunt ridicate la rangul de recompensă emoțională în urma unei fapte ce este considerată dusă la capăt cu succes, femeile cu comportament bulimic, se recompensează prin mâncatul compulsiv, ca o plasă de siguranță emoțională, de aceea și simt o euforie inițială atunci când ele încep a mânca. Acest sentiment dispare odată cu terminarea cantității mari de mâncare și este înlocuit cu disperare și depresie, lucru ce duce la provocarea stării de vomă. Se poate observa în psihicul acestei femei, un roller-coaster de emoții, extrem de schimbătoare, ce adaugă la consecințele fizice, consecințe psihice, deoarece „oricare ar fi problema, persoana bulimică își vede toate nereușitele prin prisma greutății corporale”, aceasta considerând că orice kilogram în plus este o dovadă a caracterului slab pe care îl posedă.

În revistele dedicate femeilor se prezintă celebrități veșnic slabe, cu un ten perfect, în ciuda nenumăratelor confesiuni ale acestora despre tulburările alimentare care le-au încercat și pe acestea, din cauza atenției publicului asupra lor și presiunii de a fi de o frumusețe perfectă. La polul opus se află adolescenta, femeia obișnuită care atribuie imaginea pe care o vede cu acea tulburare și poate deveni din ce în ce mai convinsă de succesul de a obține talia, pielea și tonusul pe care îl poate avea dacă se supune unui tratament atât de sever.

În ciuda acceptării bulimiei ca o realitate, în urmă cu peste 30 de ani, în România există un număr neînsemnat de informații pe acest subiect. Și din nefericire, astfel de tulburări de ordin alimentar sunt considerate a fi rușinoase sau chiar nu sunt acceptate ca adevărate afecțiuni, atitudine ce ar putea convinge persoana în cauză să nu ceară ajutorul celor din jur.

III.4.2. Anorexia

Importanța unui corp sănătos este fără doar și poate un principiu pe care toată lumea încearcă să îl respecte. Gândirea rațională extinde această valoare până la definirea unei frumuseți la care toată lumea tinde. Totuși, întrebarea care se află în conștiința multor femei este legată de elementele constitutive ale acesteia. „Unii oameni își însușesc și încearcă să atingă un ideal de frumusețe ce li se oferă drept model prin mijloacele de comunicare de masăcare arată că a fi frumos înseamnă a fi slab”. Greutatea corporală este un factor decisiv în ceea ce privește aspectul fizic, dar în principal sănătatea. Din păcate, există un număr ridicat de femei, de toate vârstele, care cad pradă acestei oglinzi înconjurătoare, a cărei mesaj este că niciodată nu poți fi prea slabă, prin prezentarea unei iluzii de frumusețe, prin folosirea celebrităților ale căror imagine reală este departe de cea prezentată în paginile revistelor „glossy”. Tulburările alimentare precum anorexia, sunt în esență „sindromuri influențate de cultură”, „prevalența bolii fiind direct influențată de atitudinile, valorile și comportamentele valorizate în societate”. Poate astăzi mai mult ca niciodată, mass-media ce ne înconjoară, pozele revistelor care arată fete extrem de slabe, prezentând haine pentru creatori de modă cunoscuți, influențează psihicul feminin și îl îmbie să adere la acest standard, prin mesajul universal transmis și anume că frumusețea vinde, și are succes.

Anorexia nervoasă, la fel ca și bulimia nervoasă, este o tulburare de ordin alimentar, care are ca și motivație, pierderea în greutate. Spre deosebire de practica vomitismelor autoinduse, persoanele anorectice se înfometează, resping cu orice preț alimentele, iar pentru orice „exces” alimentar, acestea vor face nenumărate exerciții fizice, în ciuda alimentării precare. Astfel de comportamente au la bază o frică intensă de îngrășare, „chiar mai puternică decât teama de moarte”. Persoanele anorectice consideră întotdeauna că trebuie să mai piardă în greutate, chiar și în cazurile subponderale, din cauza viziunii distorsionate asupra propriului corp. Pentru acestea, Indicele de Masă Corporală (indice recunoscut mondial ce calculează greutatea ideală în funcție de vârstă, înălțime, număr de kilograme și sex) este doar un număr pe care îl ignoră în lupta cu kilogramele în plus, care în ochii persoanelor sănătoase care le privesc, nu există.

Privarea de alimente cu scopul de a fi mai slabă este un fenomen manifestat încă din Grecia antică, unde femeile supraponderale din pătura privilegată a societății postesc zile întregi, pentru a își controla greutatea pe cât posibil, spărgându-se astfel mitul conform căruia această tulburare este specific timpurilor moderne. În ciuda acestui lung istoric termenul de „anorexie nervoasă” este denumit tocmai în anul 1843 de către Dr. William Gull.

Mijloacele de comunicare de masă nu sunt singurii factori ce, într-o anumită măsură validează înfometarea ca fiind o soluție în obținerea unei talii cât mai înguste. Discursul teologic propovăduiește înfometarea, postul cât mai drastic, ca „demonstrație de evlavie și sacrificiu de sine”, cu un scop diferit, și anume acela de a asigura o frumusețe a sufletului, nu a fizicului, și un loc în Rai.

Anorexia se manifestă în trei etape, prima etapă fiind cea de de neliniște în legătură cu alimentele consumate, senzația de discomfort psihic creată, fiind primul pas către diminuarea cantității de mâncare. A doua etapă este cea în care anorexia devine o problemă reală a persoanei în cauză și reprezintă o preocupare intensă a acesteia, monopolizând orice alt aspect al vieții cotidiene. Deteriorarea fizică devine o problemă acută, toți cei din jur solicită ajutor profesionist, pentru a contracara efectele negative, înainte de a fi prea tarziu. Aceasta este etapa a treia și se dovedește a fi cea mai delicată, prin prisma principiului de a fi perfect sănătoasă, al persoanei diagnosticate cu această tulburare de ordin alimentar.

Seriozitatea efectelor negative ale anorexiei asupra corpului, începe să ridice interesul și în România, unde din ce în ce mai multe fete și femei devin victime ale acesteia. Numărul studiilor pe acest subiect este foarte scăzut, însă acest lucru trebuie să se schimbe. Informarea asupra cauzelor, consecințelor și a modalităților de tratare este foarte importantă, pentru a oferi persoanelor ce se poot găsi în această postură, ajutorul și compasiunea de care au nevoie și pe care poate nu le cer.

III.4.3. Obezitatea

La polul opus față de anorexia și bulimia nervoasă se află obezitatea, boala de ordin nutrițional care afectează un număr ridicat de persoane, din toate categoriile de vârstă. De ce vorbim de pol opus? Deoarece obezitatea se manifestă, spre deosebire de bolile menționate anterior, prin abuz alimentar, respectiv supraalimentare, în ciuda limitelor impuse de propriul corp.

Numită și epidemia secolelor XX și XXI, obezitatea este „încurajată” de modernizarea prin care societatea actuală trece. Noi surse de transport, ușurarea vieții prin minimalizarea efortului fizic, prezența unor potențiatori de gust ai mâncărurilor, potențiatori artificiali într-o proporție de minim 70% sunt doar câteva din dezavantajele pe care omul modern le are de înfruntat pentru a nu cade pradă obezității.

Considerată o criză pentru sănătatea mondială încă din anul 1993, putem defini obezitatea ca fiind „un surplus ponderal de 20% peste greutatea teoretică, cu specificarea că surplusul ponderal constă în acumularea de țesut adipos”. Cauzele unei asemenea boli alimentare sunt nenumărate. De la factorii genetici ce dau naștere unei predispoziții de a dezvolta această tulburare până la disfuncții endocrinologice, obezitatea nu este o boală incurabilă. Cu toate acestea, prin complicațiile la care țesutul adipos supune funcțiile corpului aceasta se poate dovedi mortală.

Prin complexitatea acestei tulburări, obezitatea a fost clasificată de-a lungul vremii luându-se în considerare factori precum distribuția țesutului adipos, dând astfel naștere termenilor de „obezitate androidă și obezitate ginoidă”. Primul tip se distinge printr-o dezvoltare a țesutului adipos și a mușchilor în partea superioară a corpului, iar în cazul celui de-al doilea în cea inferioară.

De asemenea important este factorul social în legătură cu această tulburare de alimentație. Tipice unei boli de acest tip sunt depresiile și sentimentele de singurătate, acutizat de o respingere resimțită din partea persoanelor din jur. Imposibilitatea de a lua parte la diverse activități din pricina greutății și frica de a nu fi batjocorit într-o anumită situație, poate dezvolta un sentiment acut de anxietate, de iritabilitate și de frustrare. Din păcate, aceste sentimente au un fundament solid în experiența cotidiană deoarece societatea modernă, ea însăși constrâns de nenumărate presiuni, respinge orice model ce nu se află în concordanță cu măsurile și standardele secolului.

Prin ignorarea sau respingerea bolnavului de obezitate, îngreunăm procesul de vindecare, deoarece bolnavul va încerca să nege din punct de vedere psihologic, problema în cauză. Din acest motiv, dacă societatea modernă ar renunța la presiunea de a fi perfect în standardele frumuseții, din punct de vedere fizic, atunci, poate și persoanele bolnave de obezitate, ori oricare altă tulburare nutrițională, ar găsi puterea de a cere ajutor.

III.4.4. Chirurgia estetică

De-a lungul decadelor, practicile de frumusețe impuse asupra fetelor și femeilor au devenit din ce în ce mai invazive. Detaliile unei operații estetice pot fi de-a dreptul șocante prin brutalitatea lor. De la folosirea ciocanelor pentru a sparge oasele cu scopul de a le remodela, până la taierea pielii faciale și tragerea acesteia, pentru a diminua ridurile ori a corecta din punct de vedere estetic, forma nasului, sunt doar câteva din procedurile la care femeile se supun pentru a fi „în pas cu moda”. Iar această modă va fi reprezentată întotdeauna de perfecțiune.

Chirurgia cu un singur scop, cel estetic, s-a născut în anul 1906 când doctorul Charles C. Miller a publicat prima sa lucrare pe subiectul corectării din punct de vedere estetic a pleoapelor. Această lucrare a reprezentat începutul unei industrii care și-a clădit succesul prin încurajarea complexelor feminine.

Am menționat brutalitatea acestor practici tocmai pentru a evidenția importanța standardelor de frumusețe. Din cauza acestora, femeile acceptă un asemenea sacrificiu, ce frizează masochismul, sub promisiunea unei eliberări de sub complexele pe care acestea le au în legătură cu fizicul lor.

De asemenea, succesul chirurgiei estetice se bazează pe principiul de individualizare și libertate a modernității. Fiecare persoană poate să aducă orice modificare asupra corpului, deoarece acesta îi aparține de drept. Aceste principii sunt amplificate de „acest demers al singularității: tehnica trebuie să fie specific fiecărui caz. Chirurgul trebuie să decidă.”. Ideea unui corp ce diferă de oricare altul prin personalizarea practicilor, dar unul care se află în standardele frumuseții, captează interesul fiecărei femei care își dorește acea frumusețe.

Anii 60’ reprezintă anii sexualizării femeilor prin apariția augumentării mamare prin injectarea săptămânală cu silicon, cu scopul de a mări sânii. O formă pionieră a implanturilor la care un număr mare de femei recurg astăzi, cu scopul de înfrumusețare și într-o anumită măsură de sexualizare a propriului corp cu scopul de a corecta ceea ce în normele actuale ar putea fi considerat defect, ori de a atrage atenția persoanelor de sex masculin printr-un corp voluptuos.

Înconjurate de modele ce își corectează și cel mai mic defect cu ajutorul chirurgului estetician, pentru femeia modernă astfel de demersuri devin o normalitate, ele nu mai reprezintă o sursă de contrariere tocmai din cauza bagatelizării subiectului. În ciuda unui număr mare de posibile consecințe survenite în urma acestor proceduri, promovarea acestora sugerează femeii obișnuite că este social acceptat chiar recomandat, a-ți corecta defectele cu ajutorul bisturiului.

V. Studiu de caz

V.1. Obiectivul cercetării

Studiul de față își propune a stabili dacă revistele dedicate femeilor dictează standardele de frumusețe, având un efect asupra conștiinței și psihicului feminin. Este de asemenea important mesajul pe care aceste reviste îl transmit, mesaj care în nenumărate rânduri se dovedește a fi contradictoriu, prin articolele ce promovează iubirea propriei persoane, așa cum a fost înzestrată de la natură, cât și noi modalități de a-ți modifica trupul fie cu scopul de a slăbi, de a te îngrașa, sau orice alt truc pentru a te încadra în standardele de frumusețe populare la ora actuală. Ipoteza de lucru va porni de la dorința de a stabili măsura în care femeile ajung a fi de acord cu orice tratament revoluționar ce le poate aduce frumusețe, în ciuda unei dăunări a sănătății. Este de asemenea important a observa dacă mesajele primite de către acestea, prin articolele citite, modifică în bine sau în rău percepția personală asupra propriului corp.

V.2. Metodologia cercetării

Pentru a asigura relevanța acestui studiu, vom folosi metode de cercetare atât cantitative cât și calitative.

În ceea ce privește metoda cantitativă, aceasta este compusă atât din chestionarul de opinie, cât și din analiza conținutului articolelor revistelor. Cu ajutorul acestora, vom studia opinia generală asupra aspectului propriului corp, asupra articolelor, sfaturilor găsite în cadrul acestora, cât și impactul pe care îl au asupra percepției personale.

Fiind definit ca „un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrare în scris”, chestionarul va avea drept temă, frumusețea, așa cum este portretizată în revistele ce au femeile ca public-țintă. Fiecare întrebare vizează opinia personală a celui chestionat asupra frumuseții, părerii asupra corpului, cât și imporanța pe care o are frumusețea în mentalul propriu. Compus din 16 întrebări, atât deschise, cu răspuns liber, lipsit de constrângerea opțiunilor de răspuns, tocmai pentru a încuraja exprimarea unei opinii sincere, cât și întrebări închise, pentru a clasifica atitudini și opțiuni, pentru a se putea stabili universalitatea sau particularitatea fenomenului.

Drept metodă calitativă am ales interviul, de data aceasta întrebările au fost adresate unui grup de editori ai revistelor Psychologies, Joy, Elle și Viva, toate, având drept public-țintă, femeia. Aceste interviuri au ca și scop relevarea celeilalte fețe a monedei, opinia acestor modelatori de standarde din ce în ce mai exigente, asupra presiunii pe care femeia obișnuită o simte în spațiul înconjurător.

V.3. Eșantion

Cercetarea cantitativă se va efectua pe două grupe diferite de vârstă, prima fiind cuprinsă din tineri cu vârste între 18-25 de ani, cu studii medii sau superioare, finalizate sau în curs de finalizare, iar cea de-a doua, cu vârste între 25 și 35 de ani, cu studii medii sau superioare. Prima grupă de vârstă este cuprinsă din 35 de persoane, iar cea de-a doua, din 30 de persoane. Toții subiecții provin din mediul urban, mediu ce asigură posibilitatea accesării unui număr nelimitat de informații, asigurând astfel că acestea sunt cunoscătoare a subiectului chestionarului. Un alt factor demn de luat în considerare a fost venitul lunar, din cauza prețului acestor reviste și a produselor promovate în acestea. Este important să descoperim relația, venit-mijloace de înfrumusețare, pentru a sublinia sau contrazice, ipoteza conform căreia, femeile vor achiziționa o mare parte din aceste produse, fiind convinse de către reviste, că acestea le vor aduce un plus de frumusețe.

Cercetarea calitativă se va efectua asupra unui număr restrâns de subiecți, dat fiind timpul limitat al editorilor de reviste și disponibilitatea acestora de a răspunde la întrebări. De aceea, numărul acestora nu va depăși 4 interviuri. Dat fiind subiectul, criteriile de selectare au fost legate strict de sex, tocmai pentru a sublinia diferența între femeia− „creatoare de frumusețe” și femeia obișnuită. Alte criterii de clasificare nu au fost de interes.

V.4.1. Cercetare cantitativă – chestionarul de opinie

Așa cum am precizat, una dintre metodele de cercetare cantitativă este chestionarul de opinie. Acesta este compus din 16 întrebări, atât deschise cât și închise, ce au drept scop relevarea opiniilor femeii obișnuite, în legătură cu presiunea înconjurătoare, pusă asupra ei de către nenumăratele articole din revistele dedicate femeilor, ce au ca subiect diferitele modalități de a obține un corp și o frumusețe perfectă. Atât grupa de vârstă 18-25 de ani, cât și cea 25-35 de ani, au răspuns la aceleași întrebări, din dorința de a releva dacă există sau nu diferențe de conștientizare a mesajului media.

Numărul subiecților a fost de 65 de persoane, 35 aparținând primei grupe și 30 celei de-a doua, grupa din urmă fiind mai limitată de timp, din pricina programului ce este mai tot timpul, ocupat.

Întrebările folosite au avut drept teme frumusețea, așa cum este percepută în conștiința personală și influența revistelor pentru femei asupra acestei viziuni. În prima instanță am dorit a clasifica datele personale, prin întrebări legate de vârstă, venit și mediul de proveniență. De asemenea, de interes a fost și ultima formă de învătământ absolvită, pentru a observa dacă într-adevăr, un grad mai înalt de educație, face ca susceptibilitatea la astfel de mesaje media să fie mai mică.

Întrebarea „Dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă a fi frumoasă?” a avut un rol introductiv, fiind prima întrebare cu o adevărată legătură cu tema principală a chestionarului. Întrebare deschisă, este foarte relevantă pentru observarea unui „model” al răspunsului, în concordanță sau nu cu mesajele revistelor.

Întrebările ulterioare, închise, precum „Sunteți cititoare de reviste dedicate femeilor?” și „Celebritățile prezentate paginile acestora, reprezintă pentru dumneavoastră un model?” aduc în conștiința respondentului posibilitatea unei influențe ale articolelor, și subiectelor acestora, și fac mult mai ușoară concluzia existenței sau inexistenței persuadării la un nivel inconștient/conștient.

Considerăm că una dintre cele mai importante întrebări este cea legată de percepția personală, „Cât de mulțumită sunteți de felul în care arătați?”, deoarece, prin răspunsurile date, se poate observa apartenența la canoanele de frumusețe înconjurătoare, și influența acestora asupra propriei fericiri legate de corp.

O întrebare cu o relevanță majoră pentru tema aleasă este cea legată de influența pozitivă sau negativă, „Considerați că aceste reviste vă influențează în mod pozitiv să vă considerați a fi frumoasă, prin conținutul lor?”. Întrebare deschisă, are ca scop observarea părerilor legate de articolele ambivalente din cadrul revistelor. Acestea, așa cum am menționat și anterior, au un discurs contradictoriu, cu mesaje în care femeia sigură pe frumusețea ei naturală este laudată, și cel de-al doilea mesaj legat de noi modalități de înfrumusețare și corectare a defectelor, oricât de mici, pentru a fi în concordanță cu standardele vremii actuale.

Întrebările finale, revin la tema principală, frumusețea, prin întrebări precum „Ați urmat vreodată un regim alimentar strict, sau orice altă modalitate de a atinge măsurile considerate a fi ideale, indiferent de posibilele efecte negative asupra sănătății?” și „Credeți că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa produselor de înfrumusețare?” doresc a revela dacă și în acest secol, la fel ca în secolele trecute, dorința femeilor de a atinge frumusețea, este mai importantă ca alți factori, precum sănătatea.

V.4.1.1. Analiza rezultate

V.4.1.1.1. Grupa de vârstă 18-25 de ani

Cu scopul de a analiza percepția acestei grupe de vârstă, am adresat 16 întrebări, atât închise cât și deschise. Exceptându-le pe cele de identificare, legate de studii, mediu de proveniență, sex și educație, întrebările deschise, cu un răspuns mai complex sunt în număr de 4, iar cele închise, cu opțiuni multiple, în număr de 7. Atât introductive cât și mediane, cele deschise prezintă cea mai mare relevanță, prin răspunsul detaliat și personal pe care respondentul îl dă. Din punct de vedere statistic, întrebările închise sunt de mare ajutor, prin ușurința clasificării răspunsurilor.

Persoanele chestionate, în număr de 35, provin din grupul de prieteni, colegi de serviciu, atât personali cât și ai membrilor familiei, facilitând astfel obținerea unor răspunsuri relevante și exacte. Revenind la profilul subiecților, aceștia provin din mediul urban, cu studii medii și superioare, cu venituri cuprinse între 400 și 1500 RON.

Așa cum am menționat și mai sus, întrebarea introductivă este una deschisă, pentru a încuraja exprimarea opiniei sincere asupra subiectului.

Dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă a fi frumoasă?

La o analiză mai amănunțită a răspunsurilor, unul dintre cuvintele recurente este „îngrijită”. În măsura în care răspunsurile au avut o natură anonimă, folosirea aceluiași termen, de către 21 de femei dintr-un număr total de 35, un procent de 60%, prezintă o relevanță majoră. Astfel, se relevă importanța unui aspect considerat în primul și în primul rând aranjat și curat. Cu toate că majoritatea răspunsurilor fac referire la o atitudine și o părere bună despre propriul corp, un număr însemnat de răspunsuri, respectiv 75% din acestea fac referire la greutate. „Să fii slabă”, „să ai o greutate normală, fără kilograme în plus” marchează astfel importanța aspectului fizic în mentalul feminin, cât și apartenența la standardul de greutate impus de societatea actuală. Un răspuns care a atras atenția prin formulare a fost: „Și femeile rubensiene ar putea fi frumoase”. Considerăm că este demn de menționat separat de statistici, prin ambivalența mesajului. Prin această formulare, se sugerează o acceptare a acestor forme și, în același timp se poate sesiza o „judecare” a acestora, accentuând poate chiar mai mult, impregnarea în mentalul feminin a standardelor de frumusețe, întotdeauna cu o talie subțire, și corp tonifiat.

La întrebarea, Sunteți cititoare de reviste dedicate femeilor?, întrebarea ce introduce cea de-a doua temă a chestionarului, 18 femei au răspuns pozitiv, ceea ce ne arată răspândirea revistelor și importanța pe care femeile o dau acestora. Un procent nu foarte mare, poate aduce în prim-plan, ipoteza conform căreia acestea nu sunt principalele surse de influențare în ceea ce privește adoptarea noilor forme de înfrumusețare. De asemenea, la întrebarea: Cât de des cumpărați o asemenea revistă?”, răspunsurile au fost împărțite în felul următor:

Este de observat faptul că, în ciuda răspunsului pozitiv la întrebarea în legătură cu achiziționarea acestor reviste, niciun respondent nu a bifat răspunsul „foarte des”. Acest fapt este relevant, deoarece ne arată importanța revistelor ca și sursă de sfaturi de frumusețe, prin răspândirea lor.

Referitor la percepția personală, întrebarea Cât de mulțumită sunteți de felul în care arătați? este o întrebare închisă, pe care o vom analiza în primul rând din punct de vedere statistic:

Putem astfel observa că numărul femeilor mulțumite cu adevărat de felul în care arată este depășit cu mult de numărul celor nemulțumite. Un procent de 40% dintre femei sunt mulțumite în proporție de 70% de propriul corp, ceea ce duce la întrebarea Considerați că aceste reviste vă influențează în mod pozitiv să vă considerați a fi frumoasă?. Observând, în special răspunsurile persoanelor nemulțumite de imaginea propriului corp, se remarcă negativitatea răspunsurilor, 85% din femei considerând că aceste reviste descurajează atât încrederea cât și stima de sine și prezintă contrariere în ceea ce privește mesajul contradictoriu prezentat în paginile acestora. 15% dintre respondente au răspuns negativ la această întrebare, considerând că nu se simt influențate de mesajele ce se doresc a fi de persuadare, deoarece, sunt conștiente de realitatea distorsionată, promovată de acestea.

Un „fenomen” interesant s-a putut observa în cadrul răspunsurilor la următoarea întrebare, În ce măsură considerați că aceste reviste vă influențează alegerile în materie de practici de înfrumusețare?. 80% dintre femei au răspuns pozitiv la această întrebare, recunoscând că încearcă majoritatea sfaturilor găsite în reviste, sperând în efectivitatea acestora. Un procent de 2% dintre femei au adus în atenție prin răspunsurile date, neîncrederea în obiectivitatea editorilor. 12% dintre femei s-au dovedit a fi neutre în ceea ce privește această întrebare, prin răspunsul acestora ce arată o atitudine schimbătoare.

Printr-o analiză a secolelor, în cadrul părții teoretice a acestei lucrări, am arătat dispoziția femeilor pentru sacrificiu în numele frumuseții. Una dintre cele mai invazive modalități de înfrumusețare a secolului este chirurgia plastică. La întrebarea Ce părere aveți despre noile practici de înfrumusețare, mai invazive ca în trecut (ex, chirurgia plastică). Ați apela la ele? Vă rog, motivați, 70% dintre femei au răspuns negativ, considerând această practică a fi adusă la rangul de moft de către societatea modernă, nemaifiind o necesitate medicală, ci una strict estetică. 30%, cele cu răspuns pozitiv la această întrebare, motivează această alegere prin necesitatea operațiilor, la o vârstă mai înaintată. Aceste răspunsuri relevă ceea ce Georges Vigarello motivează ca fiind frica de bătrânețe.

Răspunsurile la întrebarea Ați urmat vreodată un regim alimentar strict sau orice altă modalitate de a atinge măsurile considerate a fi ideale, indiferent de posibilele efecte negative asupra sănătății? evidențiază ambivalența respondenților. În ciuda majorității răspunsurilor negative la întrebarea precedentă, cu tema referitoare la operații estetice, majoritatea răspunsurilor la întrebarea actuală, un procent de 88% au fost pozitive, recunoscând astfel punerea în pericol a sănătății, pentru a atinge măsurile considerate a fi perfecte.

Celebritățile prezentate, reprezintă pentru dumneavoastră un standard de frumusețe?

După cum se poate observa, 65% dintre femei consideră că imaginile prezentate, cele ale persoanelor publice, sunt demne a fi considerate standarde de frumusețe. Considerăm că se poate face o paralelă cu începutul secolului al XX-lea, în care femeia obișnuită tânjea după cunoașterea vieții actrițelor și frumuseții lor, și putem vedea similaritatea situației cotidiene, în ciuda progreselor modernității. În mentalul feminin, dorința unei vieți plină de „glamour”, în lumina reflectoarelor va rămâne etern prezentă.

Dintre toate acestea, pe cine ați considera a fi un exemplu?

Această întrebare este relevantă prin observarea trăsăturilor pe care femeile pun accent. Lana Del Rey, Shakira, Penelope Cruz, Angelina Jolie, Mădălina Ghenea, sunt doar câteva dintre celebritățile menționate în mod recurent. Toate aceste celebrități sunt cunoscute la nivel mondial în primul rând pentru frumusețe, sex-appeal, senzualitate și încredere în sine.

Întrebarea cu referire la produse și practici de înfrumusețare: Sunteți mai dispusă să adoptați o practică de înfrumusețare, dacă este recomandată de o persoană publică pe care o admirați? subliniază susceptibilitatea celor 65% de femei care văd un model în persoanele publice, de a achiziționa un produs promovat de către acea celebritate, chiar dacă promovarea respectivă vine în urma unui contract. 40% dintre aceste femei a răspuns pozitiv la această întrebare, subliniind susceptibilitatea la mesaje strict publicitare.

Întrebarea finală revine la tema principală a chestionarului, și anume, frumusețea: Credeți că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa produselor de înfrumusețare? 80% dintre femei au răspuns negativ la această întrebare, comsiderând că produsele de înfrumusețare sunt necesare pentru a obține frumusețea mult dorită. Cu un procent de 20% dintre femei, care consideră că frumusețea este cu adevărat frumusețe atunci când este naturală, se naște întrebarea, cine este de învinovățit pentru această importanță pe care artificialul o are în societatea modernă?

V.4.1.1.2 Concluzii ale chestionarului pentru tinere de 18-25 ani

În urma acestui chestionar, putem observa că importanța frumuseții în societatea actuală rămâne o realitate de necontestat. Celebritățile sunt un model pentru tinere, care, ușor de influențat, încearcă noi și noi modalități de îmbunătățire corporală, cu orice preț, material sau imaterial. În ciuda conștientizării efectului persuadant al revistelor dedicate femeilor, acestea, rămân constrânse de normele impuse de societatea înconjurătoare, norme greu de atins de altfel. Sănătatea este pusă pe planul al doilea, dorința de subțirime și nu numai, la fel ca în secolele trecute, fiind mult mai importantă.

V.4.1.1.3. Grupa de vârstă 25-35 de ani

Motivația în urma căreia această cea de-a doua grupă de vârstă a fost aleasă este legată de percepția diferită și diferențele de conștientizare a mesajului media. În ceea ce privește eșantionul ales, toate persoanele provin din mediul urban, cu un venit ce depășește 1500 RON, și studii absolvite- medii și superioare.

Spre deosebire de prima grupă de vârstă prezentată, la întrebarea: Dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă a fi frumoasă?, procentul femeilor care vorbesc despre atitudine și eleganță îl depășește pe cel al femeilor ce fac referire la fizic, atunci când vorbesc despre frumusețe. 78% dintre femei vorbesc despre o atitudine încrezătoare, care să se „potrivească și cu celelalte trăsături pe care le ai” și „întotdeauna zâmbitoare”.

Relevant mai este și răspunsul la întrebarea: Sunteți cititoare de reviste dedicate femeilor?, întrebare cu rol introductiv în tema chestionarului, care a primit un procent de 62% răspuns pozitiv. Se remarcă o răspândire mai mare a acestor reviste, fiind achiziâionate într-un procent mai mare.

În ce măsură considerați că aceste reviste vă influențează alegerile în materie de practici de înfrumusețare?

Întrebare deschisă a reprezentat o posibilitate de a se exprima păreri sincere. Un răspuns reprezentativ este „Pot fi o sursă de inspirație, însă prefer să cred că sunt mai selectivă în ceea ce privește propriile decizii”, relevând într-o anumită măsură maturitatea răspunsului printr-o atitudine mai puțin tranșantă, față de cea pe care o găsim la grupa de vîrstă 18-25 de ani. 85% din răspunsuri s-au dovedit a fi neutre, iar 15% dintre răspunsuri sunt reprezentate de refuzul „aderării” la practicile și sfaturile găsite în paginile revistelor, folosind ca factor motivant al alegerii, neîncrederea în eficacitatea produselor prezentate, cât și sinceritatea acestor sfaturi promovate.

Pentru prima dată, se aduce în discuție și factorul economic, 15% din femei recunoscând că respectivele produse au un preț prea ridicat având în vedere suma veniturilor acestora.

Întrebarea: În ce măsură sunteți mulțumită de felul în care arătați? ridică un semnal de îngrijoare și în cadrul acestei grupe de vârstă, prin multitudinea răspunsurilor ce relevă o percepție personală negativă.

După cum se poate observa, 10% din femei au o părere foarte proastă despre propriul corp, fiind proape în totalitate nemulțumite de aspectul fizic, aproximativ 20% din femei, persistă în ideea de nemulțumire, considerând că sunt în proporție de 70% nemulțumite de fizicul lor, urmând ca circa 40% dintre ele să aibă o părere mediocră în ceea ce privește auto-imaginea. Femeile mulțumite 70%, reprezintă aproximativ 30% dintre respondenți, lucru ce relevă procentul mic al femeilor cu adevărat fericite în propria lor piele.

Considerați că aceste reviste vă influențează în mod pozitiv să vă considerați frumoasă prin conținutul lor? Vă rog motivați.

Așa cum s-a putut observa și precedent, întrebările deschise sunt un bun prilej pentru exprimarea opiniilor proprii, fără constrângerea opțiunilor multiple, ori a obligativității unui răspuns monosilabic. Datorită acestui lucru, am putut observa, prin analiza răspunsurilor, o nemulțumire puternică în legătură cu modelele promovate. Aproximativ 85% dintre femei consideră că aceste modele se încadrează în niște standarde greu de atins de majoritatea femeilor. În legătură cu aceste standarde, întrebarea: Ce părere aveți despre noile practici de înfrumusțare, mai invazive ca în trecut (ex. chirurgia plastică)? Ați apela la ele? are ca scop observarea conștientului feminin, și cât sunt de dispuse reprezentantele sexului slab să facă sacrificii, totul pentru frumusețe. Spre deosebire față de grupa de vârstă 18-25 de ani, femeile celei de-a doua grupe arată o mai mare reticență atunci când vine vorba de astfel de modificări, aducând în discuție sănătatea, într-o proporție mul mai mare. 90% dintre femei refuză posibilitatea de a apela la chirurgie plastică cu scop estetic. 10% dintre acestea recunosc că s-ar gândi la această posibilitate, pentru a „se accepta pe ele însele”, subliind astfel, încă o dată nemulțumirea față de propria frumusețe.

Revenind la prezența „modelelor de frumusețe”, întrebarea: Celebritățile prezentate, reprezintă pentru dumneavoastră un standard de frumusețe? are ca scop evidențierea unui tipar de gândire. În ciuda conștientizării imaginii greu de obținut al persoanelor promovate în aceste reviste, conștientizare relevată în cadrul unei întrebări precedente, 78% dintre femei consideră că aceste persoane publice, cu notorietate în media, reprezintă într-adevăr un standard de frumusețe la care femeia obișnuită aspiră. Din dorința de a observa trăsăturile modelului ideal, întrebarea Dintre toate acestea, pe cine ați considera un exemplu? se dovedește a fi folositoare. Mădălina Ghenea și Angelina Jolie sunt nume ce apar ca modele ce reprezintă un standard de frumusețe, prin imaginea senzuală și printr-un corp considerat a fi lipsit de defecte, toate, din cauza portretizării în aceste reviste, într-un mod ideal.

Se observă diferențe între grupele de vârstă alese în ceea ce privește conștientizarea mesajului promovat, de asemenea, la întrebarea: Sunteți mai dispusă să adoptați o practică de înfrumusețare, dacă este recomandată de o persoană publică pe care o admirați?. Mai puțin de 10% dintre femei au răspuns pozitiv la această întrebare, motivând această alegere, prn neîncrederea tot mai mare în veridicitatea articolelor și sfaturilor găsite în acestea, din cauza nenumăratelor strategii de promovare a unui produs, în scopuri strict comerciale.

Cum discursul acestei grupe de vârstă se dovedește a fi mai atent cu privire la metodele drastice de înfrumusețare, procentajul de 78% de răspunsuri negative la întrebarea Ați urmat vreodată vreun regim alimentar strict, sau orice altă modalitate drastică de a atinge măsurile considerate a fi ideale, indiferent de posibilele efecte negative asupra sănătății? nu a reprezentat un procent neașteptat, acesta păstrând tonul mai moderat, al unei grupe de vârstă mai matură ca precedenta.

De asemenea, întrebarea Considerați că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa produselor de înfrumusețare? are ca scop observarea gradului de influență a acestor reviste, ce le promovează. 65% dintre femei au răspuns negativ la această întrebare, fapt ce se dovedește a fi reprezentativ pentru sublinierea nemulțumirii femeilor în ceea ce privește propriul aspect, ce necesită întotdeauna îmbunătățiri pentru a se apropia de standardele de frumusețe. 32% dintre femei consideră că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa acestor produse, iar un procent de 3% au preferat a nu își exprima opinia.

V.4.1.1.4. Concluzii ale chestionarului pentru femei de 25-35 de ani

Remarcăm diferențe între cele două grupe de vârstă, cea reprezentată de eșantionul 25-35 de ani detașându-se printr-o mai mare capacitate de a selecta conștient, mesajele primite de la media reprezentată de revistele dedicate femeilor. În ciuda acestui fapt, nemulțumirea față de propria imagine, în concordanță cu standardele de frumusețe ale societății actuale, persistă, subliniind poate chiar și mai mult, presiunea resimțită de a se conforma acestor modele promovate.

O altă concluzie la care am putut ajunge este aceea că, dorința de a atinge frumusețea va rămâne constantă în mintea femeilor, chiar dacă apelarea la modalități invazive, este refuzată. Produsele cosmetice ori diverse tratamente corporale, vor rămâne în continuare de succes, prin promovarea asiduă și prin atitudinea oportunistă ce încasează profit pe baza complexelor femeilor.

V.4.2. Cercetare cantitativă− analiza de conținut

V.4.2.1 Obiectivul cercetării

În societatea actuală, un număr tot mai mare de femei fac sacificii majore pentru a obține frumusețea promovată pe toate canalele media, fără pauză și poate chiar în mod abuziv. Suntem înconjurați de imaginea femeii perfecte, cu un aspect întotdeauna bine pus la punct, cu o coafură în concordanță cu ultimele tendințe considerate a fi moderne. De asemenea, această femeie deține un corp perfect, tonifiat, întotdeauna gata de plajă, o piele strălucitoare și o eleganță și o atitudine de învingătoare ce este evidentă încă de la prima apariție. Mai este de mirare că femeia obișnuită, cea care citește rândurile revistelor atât de accesibile, tânjește după această frumusețe lăudată și complimentată de toată lumea ce o înconjoară? Dar ce se întâmplă atunci când, în urma folosirii tuturor sfaturilor și trucurilor din articolele respective, acesta nu reușește a obține aceeași suplețe și frumusețe mult dorită? Nemulțumirea față de propriul corp este doar unul dintre efectele acestei promovări asidue a unui model atât de greu de atins pentru femeia al cărei program zilnic este mai mult decât ocupat.

Un fenomen important de remarcat este acela ce dorește a inspira femeia spre iubirea propriului corp, acceptarea propriilor defecte și găsirea fericirii interioare, care este mai presus de frumusețea fizică. Din păcate, aceste articole subliniază ambivalența acestor reviste, ce nu au un discurs coerent în ceea ce privește promovarea standardelor de frumusețe, cele două mesaje dovedindu-se a fi diametral opuse, creând confuzia în conștientul feminin, care nu mai poate select mesajele benefice, de cele care ar putea să îi dăuneze într-un fel sau altul.

V.4.2.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală 1.

Dorința existentă în mentalul feminin de apartenență la standardele de frumusețe ale societății contemporane este o realitate imposibil de negat.

Ipoteza generală 2.

Din dorința de a atinge acest standard, femeile sunt dispuse a se supune unui număr însemnat de sacrificii, oricât de nesănătoasă s-ar dovedi respectiva practică de înfrumusețare.

Ipoteza generală 3.

Întotdeauna nemulțumite de propriul corp, femeile simt o presiune de a fi cât mai aproape de stadardele de frumusețe și prin promovarea constantă a celebrităților și a acestor standarde, în revistele pentru femei.

V.4.2.3. Metodele de cercetare folosite

În vederea realizării cercetării calitative, am ales spre analizare un număr de 30 de articole din revistele The One, Elle România și Cosmopolitan, variante online, reviste ce au ca public-țintă femeile din mediul urban, cu vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani, cu studii superioare absolvite sau în curs de absolvire. Aceste reviste se adresează unui public cunoscător de frumos și interesat de cele mai noi tendințe în modă și frumusețe. Cu venituri medii și peste medie, publicul la care facem referință folosește aceste reviste ca sursă de inspirație și de soluții în contracararea eventualelor nemulțumiri corporale și nu numai.

Alegerea acestor reviste a fost făcută luând în considerare notorietatea și puterea de influență a lor. Secțiunile ale căror articole prezintă și interes și relevanță pentru studiul nostru sunt:

„Sănătate”

„Sport”

„Frumusețe”

„Wellness”

„Tu cu tine”

„Cosmo Star”

„Beauty tips”

Cuvintele-cheie pe care le-am urmărit au fost: „frumusețe”, „dietă”, „slăbit”, „îngrășat”, „sănătate”, „anorexie”, „bulimie”, „obezitate”, „produse cosmetice”.

Articolele alese se vor dovedi a fi relevante prin mesajul transmis de acestea. Oferind atât informații benefice cât și persuadante, vor pune femeia obișnuită în poziția de a recepta aceste mesaje, după bunul plac. Cum am menționat și anterior, se poate observa chiar o ambivalență, pe de-o parte mesajul se vrea a fi încurajator, de a îți accepta propriul corp cu toate defectele acestuia, pe de cealaltă parte, de a-i aduce pe cât posibil îmbunătățiri, care vor înscrie propria persoană, cât mai aproape de standardul dictat de societatea înconjurătoare, ce folosește imagini cu celebrități ridicate la rangul de model demn de urmat, pentru a persuada sexul feminin că acesta este tiparul frumuseții ideale, cu scopul de a determina achiziționarea unor anumite produse.

Cercetarea s-a efectuat de-a lungul a 3 luni, începând cu luna mai 2013 și finalizându-se cu luna iulie a aceluiași an. Durata cercetării propriu-zise considerăm că este suficient de lungă pentru a observa dacă ipotezele alese conform cărora mentalul feminin este înconjurat de modele și practici de „îmbunătățire corporală” au o bază practică sau nu.

Pentru cercetarea propriu-zisă, articolele selectate vor fi analizate în primul rând din punct de vedere cronologic. Un prim factor ce a stat la baza selectării acestor luni din an este observarea unui tipar de dedicare a articolelor despre corp și modificare corporală, în funcție de luni. Nu este un secret faptul că majoritatea femeilor devin mai atente la siluetă și corp în totalitate, odată cu apariția sezonului cald, sezon care va dezgoli mai mult ca niciodată, trupurile. Cu scopul de a analiza într-un mod cât mai relevant, se va urmări următoarea modalitate de clasificare:

Sursa

Prezența cuvintelor-cheie

Mesajul transmis prin acest articol

Tematica articolului analizat

Scopul articolului

V.4.2.4. Analiza propriu-zisă

Clasificarea cronologică și a articolelor, individual, eficientizează obținerea unor rezultate relevante pentru cercetarea în curs și pentru concluziile la care urmează să ajungem.

Mai 2013

Articolul 1. „Trucuri de frumusețe pentru un look natural”

Sursa: The ONE

Data: 04.05.2013

Cuvinte-cheie: „ fardat”, „look natural”, „ ruj”, „lifting”, „imperfecțiuni”.

Articolul ne prezintă „trucuri” pentru a obține o aparență a naturaleții, în ciuda faptului că tenul este fardat. Vorbește despre conturarea buzelor, cît și a sprâncenelor, alegerea rujului perfect. Atitudinea articolului este una de încurajare a folosirii cît mai multor produse cosmetice, chiar dacă într-o măsură mai mică, pentru a păstra iluzia naturaleții. Mesajul articolului este legat de importanța prezentării unui chip perfect, aparent natural, care în realitate, paradoxal, este acoperit de cosmetice, pentru a reuși a ascunde chiar și cele mai mici defecte.

Articolul 2. „ Greșelile de machiaj și cum să le eviți”

Sursa: ELLE România

Data: 09.05.2013

Cuvinte-cheie: „ideal”, „tendințe”, „ make-up”

Articolul prezintă importanța machiajului, a tuturor produselor pe care fiecare femeie ar trebui să le folosească, pentru a fi în „tendințe”. Mesajul articolului este acela de încurajare a folosirii produselor cosmetice, într-un ton ce ar putea fi considerat persuadant, acesta subliniind primordialitatea unui ten perfect ce poate fi obținut doar prin folosirea fardurilor pentru fiecare element al feței. De asemenea, am putea observa prezența mesajului subliminal prin care se sugerează că un ten complet natural nu este recomandat, ba chiar de evitat. Atitudinea articolului este de a convinge publicul de importanța produselor cosmetice, prin folosirea unui mesaj persuadant.

Articolul 3. „Instant sex-appeal și înfrumusețare rapidă”

Sursa: ELLE România

Data: 27.05.2013

Cuvinte-cheie: „ sex-appeal”, „întinerire”, „seducătoare”, „piele aurie”

Articolul prezintă 5 modalități de „îmbunătățire corporală” în legătură cu tenul, talia, genele și părul femeilor. Sfaturile găsite în acest articol sunt urmate de informații asupra locului și a costului acestor proceduri, cât și eficiența imposibil de negat a acestora. Atitudinea articolului este de persuadare de a încerca aceste noi tratamente corporale în ciuda prețului ridicat, promovându-le ca având efecte benefice garantate. Astfel, putem vedea o promovare a unor produse care în realitate, sunt inaccesibile femeii obișnuite, prin prețul ce depășește posibilitățile de venit ale acesteia. Acest „fenomen” ar putea lărgi paleta de frustrări ale reprezentantelor sexului frumos, prin imposibilitatea financiară a acestora de a obține aceste servicii. Din punct de vedere tematic, articolul se încadrează la secțiunea „beauty tips” și deoarece promovează anumite produse numindu-le, acest articol poate fi considerat cu ușurință, un advertorial.

Articolul 4. „ Dieta anti-stres: cum să fii suplă și relaxată”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 25.05.2013

Cuvinte-cheie: „suplă”, „îngrășat”, „dietă”, „stres”, „zahăr”

Articolul prezintă soluții pentru combaterea îngrășatului și a stresului. Oferă explicații pentru fenomenul de îngrășare în timpul perioadelor ocupate pe care fiecare femeie le are, și pentru rezultatele dezamăgitoare ale diverselor diete încercate de femei. Atitudinea acestui articol este una încurajantă, promovează un stil de viață echilibrat, fără excese, și fără diete drastice, care, conform articolului, dăunează grav sănătății și pot duce la boli gastrice și nu numai. De asemenea, un subiect adus în discuție este starea de spirit, profund afectată de dereglările hormonale provocate de un ritm alert de viață. Mesajul articolului este unul de informare a publicului și de persuadare în echilibrarea tuturor factorilor prezenți în viața cotidiană a fiecărei femei. Din punct de vedere tematic, articolul se încadrează la secțiunea „Sănătate”.

Articolul 5. „5 trucuri pentru accentuarea buzelor”

Sursa: The ONE

Data: 12.05.2013

Cuvinte-cheie: „aspect”, „volum”, „ buze frumoase”, „iluzie”.

Acest articol prezintă trucuri pentru a avea buze frumoase. Vorbește despre hidratarea acestora, prin folosirea unor substanțe naturale, precum mierea, dar și despre iluzia pe care o poți crea cu diferite produse cosmetice și nuanțe ale acestora. Atitudinea acestui articol este informativă, dând sfaturi persoanelor interesate de înfrumusețarea buzelor. Tonul folosit denotă o relaxare a mesajului, nefiind constrâns de necesitatea promovării unui anumit produs. Nu are o atitudine persuadantă deoarece, în ciuda menționării produselor cosmetice, acestea nu sunt specificate și prin marcă, ceea ce face ca acesta să nu se înscrie în categoria advertorial. Mesajul articolului este unul de informare a publicului, prin sfaturile date. Din punct se vedere tematic, articolul se înscrie la secțiunea, „Beauty tips”.

Articolul 6. „Scapă de celulită într-o lună”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 10.05.2013

Cuvinte-cheie: „mișcare”, „tratamente”, „alimentație”, „celulită”

Acest articol vorbește despre aspectul neplăcut al celulitei și cât de important este ca vara să nu descoperim picioarele acoperite de aceasta. Am putea spune că mesajul secundar al acestui text subliniază și accentuează sentimentul de „rușine” pe care femeile cu celulită ar trebui să îl simtă, cu scopul de a fi motivate să găsească o soluție împotriva acesteia. Acest dezgust față de această afecțiune tegumentară nu reprezintă nimic nou, acesta fiind dezbătut încă de la începutul secolului al XIX-lea, în cadrul revistelor pentru femei. Cu acest scop în vedere, tematica articolului este de informare și motivare, dând soluții de combatere a celulitei, printre acestea menționându-se importanța unei alimentații sănătoase și echilibrate și a sportului. Mesajul este unul de informare și motivare spre o viață lipsite de excese alimentare și nu numai. Acest articol se înscrie la secțiunea „Frumusețe”.

Iunie 2013

Articolul 7. „ Tratamente de înfrumusețare pentru un look de vedetă”

Sursa: ELLE România

Data: 06.06.2013

Cuvinte-cheie: „vedetă”, „tratamente”, „decadent”, „siluetă”, „ relaxare”.

Articolul prezintă cititoarelor, o serie de terapii care relaxează și răsfață atât trupul cât și sufletul, în același mod și lux în care o fac și vedetele. Vorbește despre terapii și masaje ce îmbunătățesc circulația sângelui, aspectul general al corpului și nu numai. Atitudinea articolului este de persuadare, cu scopul de a promova serviciile unor anumite saloane, cu promisiunea unui răsfăț de care se bucură și vedetele. Aduc astfel în discuție o dorință ascunsă a fiecărei femei de a avea un astfel de stil de viață, cu scopul de a comercializa o serie de servicii. Mesajul este unul comercial, prin prezența atât a mărcilor, cât și a prețurilor serviciilor, iar atitudinea articolului este de convingere a femeii obișnuite că un astfel de răsfăț chiar merită costurile. Din punct de vedere tematic, articolul se încadrează la secțiunea „beauty”.

Articolul 8. „Frumusețea fără vârstă”

Sursa: ELLE România

Data: 15.06.2013

Cuvinte-cheie: „tinerețe”, „farduri”, „botox”, „antiaging”.

Articolul, separat pe decenii de viață, vorbește despre importanța îngrijirii tenului încă de timpuriu, prin folosirea unui număr de creme cu diferite scopuri, de hidratare, de protejare împotriva razelor UV. De asemenea, prezintă schimbările pe care corpul le resimte odată cu trecerea timpului și cum s-ar putea combate aceste modificări care conform articolului, sunt considerate a fi neplăcute. Se încurajează recurgerea la tratamente faciale precum Botox, care redau într-o anumită măsură tinerețea. Se poate observa că procesul de îmbătrânire corporală nu mai este considerat a fi unul natural și demn de a fi acceptat. Importanța unui corp ce nu tradează vârsta reală, este incomensurabilă într-o societate în care „bătrânul” este respins iar „tânărul”, invidiat. Atitudinea articolului este una de informare, fără a avea ce scop principal încurajarea utilizării acestor practici. Din punct de vedere tematic, articolul se înscrie la secțiunea „Beauty”.

Articolul 9. „Cum să devii vedeta serii”

Sursa: ELLE România

Data: 23.06.2013

Cuvinte-cheie: „vedetă”, „glamour”, „coafură”, „machiaj”, „artificiu”.

Articolul prezintă sfaturi pentru femeile care vor să aibă o apariție îndelung complimentată. Cu exemple din lumea celebrităților, numește sfaturi pentru a avea perfecte din toate punctele de vedere, coafura, machiajul și cât și postura corpului. Atitudinea articolului este una de încurajare, mesajul acestuia îndreptându-se spre toate femeile ce își doresc a fi complimentate, pentru apariție, oriunde s-ar afla, la fel ca o celebritate. Încă de la apariția cinematografului și nu numai, femeia obișnuită a aderat cu sfințenie la aproape orice sfat de înfrumusețare ce ar putea să îi aducă acea apariție de-a dreptul memorabilă, la fel ca o vedetă. Acest articol a reușit să atragă interesul tocmai prin exploatarea acestei dorințe. Din punct de vedere tematic, articolul se încadrează la secțiunea „Beauty”.

Articolul 10. „Trucuri ușoare care te ajută să scapi de burtică”

Sursa: The ONE

Data: 15.06.2013

Cuvinte-cheie: „calorii”, „fibre”, „dietă”

Textul arată modalități de a reuși o slăbire mai rapidă, în special în zona abdominală. Sfaturile găsite aici fac referire atât la alimentație cît și la stilul de viață al fiecăreia, și cum ar trebui să se schimbe acestea pentru a accelera procesul de slăbire. Acest articol este dovada clară că femeia de astăzi își dorește soluții rapide și ușoare care să îi aducă o siluetă aflată în standardele de frumusețe ale vremii. De remarcat este tonul textului, un ton ce dorește a oferi soluții, cât mai accesibile, fără a încerca să încurajeze recurgerea la modalități extreme de slăbire. Atitudinea articolului este una încurajantă și motivantă, adresată tuturor femeilor care își doresc a pierde câteva kilograme, prin sfaturile date, accesibile tuturor. Mesajul articolului îl încadrează pe acesta la secțiunea „ Dietă și slăbire”.

Articolul 11. „Învață să îți iubești corpul!”

Sursa: The ONE

Data: 13.06.2013

Cuvinte-cheie: „look natural”, „autobronzant”, „ ponderat”, „frumusețe”

Conform titlului articolului, acesta încurajează un aspect natural, iubirea și acceptarea propriului corp cu toate defectele sale. Cu toate acestea, sfaturile ce implică anumite produse cosmetice nu lipsesc, pe toată lungimea articolului vorbindu-se de anumite trucuri la care femeia ar putea recurge pentru a avea un aspect natural și îngrijit. Atitudinea articolului este una încurajantă și motivantă înspre acceptarea defectelor, dar și de persuadare în vederea încercării corectării acestora. Găsim aici, un mesaj ambivalent ce poate produce confuzie femeilor. Cele două mesaje sunt diametral opuse, unul dintre ele promovând iubirea de sine și acceptare personală, urmând ca cel de-al doilea mesaj să dea soluții pentru a contracara observarea unor posibile defecte. Tematica articolului îl înscrie la secțiunea „Dietă și îngrijirea corpului” prin informațiile găsite în acesta.

Articolul 12. „Trucuri creative de frumusețe”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 21.06.2013

Cuvinte-cheie: „frumusețe”, „exfoliere”, „fond de ten”

Articolul prezintă trucuri neștiute de publicul general, pentru a obține, un ten frumos, gene curbate și nu numai. De asemenea, pentru aceste trucuri folosim produse accesibile, pe care le putem găsi în casa fiecăreia. Acest articol promovează utilizarea în scopuri multiple a unor itemi accesibili fiecăreia, (drept exemplu, bicarbonatul de sodiu ce poate fi folosit și în scopcosmetic, nu doar gastronomic), acest lucru făcând ca textul să fie unul foarte pozitiv, tocmai prin prețul scăzut și rezultatele promițătoare ale acestor produse. Atitudinea articolului este una de informare și încurajare în a folosi aceste sfaturi, deoarece pot îmbunătăți aspectul fizic, fără costuri suplimentare. Din punct de vedere tematic, articolul se înscrie la secțiunea „Beauty Book”.

Articolul 13. „Penelope Cruz a reușit să slăbească datorită alăptatului”

Sursa: The ONE

Data: 27.06.2013

Cuvinte-cheie: „slăbit”, „sarcină”, „siluetă”.

În acest articol, actrița Penelope Cruz vorbește despre decizia luată de a nu își forța corpul să slăbească rapid după cele două sarcini avute. De asemenea ea recunoaște ușurința cu care a reușit să piardă kilogramele în plus cu ajutorul alăptării celor doi bebeluși și încurajează femeile să nu își supună corpul la șocuri prin diete imediat după sarcină, din dorința de a reveni la silueta inițială. Mesajul articolului este unul de încurajare de a accepta schimbările corpului și de a nu deveni complexate în legătură cu acestea. De asemenea, promovarea unui stil de viață sănătos și echilibrat, cu atât mai mult după o sarcină, perioadă în care corpul unei femei este extrem de solicitat, oferă femeilor un sentiment de înțelegere și compasiune în ceea ce privește silueta postnatală a acestora. Tematica articolului îl plasează pe acesta la secțiunea „Beauty”.

Iulie 2013

Articolul 14. „Secrete de frumusețe de la Mila Kunis”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 02.07.2013

Cuvinte-cheie: „prospețime”, „senzualitate”, „dietă”, „truc”

Articolul prezintă sfaturile și propria metodă de întreținere a frumuseții a unei celebre actrițe de la Hollywood, Mila Kunis. Aceasta vorbește de ritualurile ei zilnice, de hidratare a tenului și menținere a siluetei. De asemenea recunoaște defectele și greșelile de alimentație pe care le face, arătând astfel că toată lumea este supusă greșelii și nimeni nu este perfect, spărgând într-o anumită măsură miturile conform cărora vedetele, pentru a arăta fără cusur, trăiesc întotdeauna o viață echilibrată. Atitudinea articolului este una încurajantă și motivantă pentru femeile cititoare, prin umanizarea acestei vedete și prin recunoașterea defectelor ale acesteia. Mesajul pe care îl găsim în aceste rânduri este unul pozitiv, de încurajare a acceptării defectelor personale. Articolul se înscrie la secțiunea „Beauty Book”.

Articolul 15. „Secretele starurilor pentru a fi în formă”

Sursa: Elle România

Data: 19.07.2013

Cuvinte-cheie: „star”, „spa”, „ceai”, „sport”

Articolul prezintă cinci celebrități, actrițe și cântărețe (Katherine Heigl, Eva Longoria, Alicia Silverstone, Kelly Osbourne și Alicia Keys) care vorbesc despre modalitățile în care acestea reușesc să își păstreze silueta și întregul corp, în standardele contemporane de frumusețe. În ciuda siluetelor de invidiat care se pot observa în cadrul imaginilor acestui articol, cele cinci vedete recunosc că lupta cu kilogramele nu este nimic necunoscut până și lor. Însă acestea vorbesc de importanța unui echilibru în alimentație și nu numai, dând sfaturi acestora sunt accesibile fiecărei femei, atitudinea articolului fiind una pozitivă, de motivare. Tematica și mesajul articolului îl înscriu la secțiunea „Dietă și Sport”.

Articolul 16. „5 pași pentru a avea încredere în corpul tău”

Sursă: The ONE

Data: 14.07.2013

Cuvinte-cheie: „încredere”, „corp”, „fericite”

Articolul prezintă sfaturi cu privire la încrederea în propriul corp și la siguranța de sine. Laudă acceptarea defectelor și recomadă ca femeile să aibă o părere bună despre propria imagine, acest lucru ajutând și la sănătatea psihicului. Dacă în cadrul unui articol precendent, mesajul s-a dovedit a fi ambivalent, textul prezent nu prezintă aceeași problemă, printr-un accent pus pe fericirea care vine în primul rând din interior, și dintr-un sentiment de iubire și acceptare de sine, în primul rând. De asemenea, sparge mitul frumuseții perfecte, prin încercarea de a convinge publicul că aceasta nu există în realitate. Atitudinea articolului este benefică prin mesajul pozitiv transmis, de acceptare a defectelor fizice pentru că nimeni nu este perfect. Tematica încadrează articolul la secțiunea „Îngriirea corpului”.

Articolul 17. „Cele 5 reguli de aur ale siluetei perfecte”

Sursă: The ONE

Data: 25.07.2013

Cuvinte-cheie: „siluetă”, „perfect”, „detoxifiere”, „organism”

Articolul vorbește despre regulile pe care o vedetă, nemenționată în titlu le recomandă ca fiind eficiente și necesare pentru a avea un corp frumos și sănătos. Aceasta recomandă detoxifierea ocazională a corpului, practicarea în mod frecvent a sporturilor și o viață în general echilibrată. Ridicată la rangul de „guru” al unei vieți sănătoase, Gwyneth Paltrow servește drept model personal, printr-o siluetă și un tonus, demne de invidiat. Sfaturile date, sunt echilibrate și promovează o rețetă a succesului nu doar atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Atitudinea este motivatoare, prin sfaturile lipsite de negativitate. Mesajul și tematica articolului îl înscriu în secțiunea „Îngrijirea corpului”.

Articolul 18. „Dieta Gabrielei Cristea. Dieta cu care vedeta a slăbit 20 de kilograme în 3 luni”

Sursa: ELLE România

Data: 15.07.2013

Cuvinte-cheie: „dietă”, „kilograme”, „nutriționist”, „sănătos”, „pastile”

Articolul prezintă povestea Gabrielei Cristea, vedetă în România, care a reușit să slăbească într-un timp foarte scrut, un număr mare de kilograme. Cu toate că la începutul articolului se vorbește de un slăbit sănătos, de-a lungul acestuia, se aduc în discuție pastilele de slăbit, care au ajutat-o pe aceasta să grăbească acest proces. Prin numirea mărcii și a efectelor de diminuare a poftei de mâncare, astfel asigurând succesul curei de slăbit, atitudinea articolului este de convingere a publicului să folosească aceeași metodă și respectiv aceleași produse. Cu toate că mesajul este unul motivator, promovarea unor astfel de produse, are o influență negativă asupra psihicului feminin. Reprezentanta sexului slab, cu o putere financiară mai redusă ca cea a Gabrielei Cristea, ar putea recurge la această metodă, extremă, însă fără monitorizarea unor medici nutriționiști, punându-și astfel, sănătatea în pericol. Prin tematica articolului, acesta se înscrie la secțiunea „Dietă și slăbire”.

Articolul 19. „Ne simțim bine în pielea noastră?”

Sursa: ELLE România

Data: 28.07.2013

Cuvinte-cheie: „slab”, „grăsime”, junk food”, „celulită”, „dietă”, „sport”

Articolul, scris sub forma unei confesiuni și cu un ton relaxat, prezintă problematica presiunii înconjurătoare accentuată de media, prin promovarea vedetelor ridicate la standardul de modele de „perfecțiune ce trebuie atinsă” pentru ca fiecare dintre noi să fim acceptați de social. Vorbește despre corpurile femeilor, cu toate defectele lor, fără a încerca să dea soluții de corectare a acestora, chiar promovând acceptarea lor, pentru a ne elibera de complexe. Este un articol pozitiv, prin prisma mesajului ce transmite ideea de iubire a corpului personal, de negare a importanței defectelor pe care toate femeile le au. Tematica articolului îl înscrie pe acesta la secțiunea „Lifestyle”.

Articolul 20. „Anorexia- foamea fără fond”

Sursa: ELLE România

Data: 10.07.2013

Cuvinte-cheie: „anorexie”, „teribil”, „boală”, „înfometare”

Articolul începe prin a prezenta experimentul doctorului Keys de acum un secol, care a înfometat în numele stiinței, un grup de 36 de tineri, pentru a încerca după aceea, să îi vindece de de înfometare. Scopul acestui experiment era legat de soluționarea problemelor de nutriție, născute în urma războiului. Această parte incipientă a servit drept preambul la discursul despre anorexie în care prezintă realitatea conform căreia persoanele anorexice nu se tem de posibilitatea înfometării, ba chiar și-o doresc. Prezintă semnalmentele acestei boli, traseul istoric cât și consecințele devastatoare ce survin în urma anorexiei, cu scopul de a sfatui a se evita această serioasă boală de nutriție. Finalitatea articolului este una informativă, iar mesajul încearcă a fi persuadant în evitarea unei astfel de diete drastice și periculoase. Tematica articolului îl înscrie pe acesta la secțiunea „Health-diet”.

Articolul 21. „Fat and fashionable- femeile cu forme pot fi stylish”

Sursa: ELLE România

Data: 30.07.2013

Cuvinte-cheie: „slab”, „gras”, „model”, „skinny”

Articolul prezintă povestea a 6 modele, cu siluete normale, silfide și anormal de slabe. Prezintă de asemenea și cazurile tragice ale modelelor tinere, care au avut nevoie de spitalizare din cauza dietei drastice ori care s-au înfometat până la moarte. În continuarea articolului se menționează reapariția unui standard de frumusețe ale secolelor trecute, femeia cu forme fiind femeia considerată frumoasă. Un subiect controversat reprezintă începutul unui nou standard de frumusețe, necesar, industria de modă fiind judecată pentru standardele inumane pe care le impune asupra modelelor, în ceea ce privește silueta lor. Mesajul și atitudinea articolului sunt de motivare a publicului și de încurajare a sentimentului de iubire de sine, orice siluetă ar avea. Tematica articolului îl înscrie pe acesta la secțiunea „Beauty and health”.

Iulie 2013

Articolul 22. „Presiunea socială ne afectează sănătatea”

Sursa: ELLE România

Data: 02.07.2013

Cuvinte-cheie: „presiune socială”, „femeia modernă”, „fitness”

Articolul subliniază existența presiunii înconjurătoare asupra femeii moderne, atât din punct de vedere profesional, psihic cât și fizic. Prezintă gradul de intensitate al proceselor psihice de auto-judecare pe care fiecare femeie le are, prin comparația cu modelele promovate. Textul subliniază lupta interioară pe care un număr foarte mare de femei o duc, din cauza nemulțumirii legate de propriul corp. Atitudinea este una de încurajare și motivare înspre direcția de acceptare a defectelor personale, un proces atât de important în vederea obținerii unei percepții personale mulțumitoare. Mesajul este unul benefic pentru cititoare, acesta reprezentând o viziune diferită față de multitudinea articolelor ce încurajează existența complexelor, prin vedetele prezentate. Tematica articolului îl înscrie la secțiunea „Health-diet”.

Articolul 23. „Diete de top- Ești dispusă să faci orice pentru a slăbi?”

Sursa: ELLE România

Data: 07.07.2013

Cuvinte-cheie: „siluetă”, „cură de slăbire”, „pastile”, „vomitive”

Articolul prezintă o serie de metode drastice de a slăbi, prin prezentarea unor exemple duse la extrem, șase doamne care s-au sacrificat, totul în numele frumuseții. Sunt enumerate modalități de contaminare cu diverși viruși, împachetări cu diferite folii, sau înghițirea unor viermi intestinali. Mesajul articolului este de sfătuire a cititoarelor de a nu încerca aceste practici. Din păcate, acesta poate servi de asemenea drept sursă de inspirație pentru femeile dispuse să facă orice sacrificiu pentru a obține o siluetă mai silfidă. Am putea crede că este imposibil, însă doamnele prezentate sunt exemplul clar că femeile sunt dispuse să adere la o astfel de practică extremă. Totuși, atitudinea este una pozitivă prin promovarea unui stil de viață sănătos, fără recurgerea la practici extreme. Tematica articolului îl înscrie pe acesta la secțiunea „Health-diet”.

Articolul 24. „Detox Fitness: Este timpul să fii în formă!”

Sursa: The ONE

Data: 11.07.2013

Cuvinte-cheie: „tonifiere”, „corp”, „celulită”, „fitness”

Articolul dorește a sublinia necesitatea tonifierii corpului, și a pierderii kilogramelor în plus, având în vedere sezonul cald și respectiv dezgolirea corpului pe care acesta o aduce. Promovează diferite sporturi și creme cu efect promovat a fi garantat. Mesajul articolului este unul de persuadare, în primul rând asupra ncesității unui corp frumos și în al doilea rând asupra importanței achiziționării respectivelor creme. Din acest punct de vedere, se poate considera a fi un articol cu un scop comercial, un advertorial. De asemenea, se subliniază și un sentiment ce ar putea fi de judecare a celor care nu posedă un corp aflat în standardele de frumusețe, și care ar trebui să recurgă cât mai rapid la practicile promovate. Tematica articolului îl înscrie pe acesta în secțiunea „Health”.

Articolul 25. „8 reguli pentru a rămâne în formă”

Sursa: The ONE

Data: 15.07.2013

Cuvinte-cheie: „în formă”, „sport”, „fitness”, „alimentație”

Articolul prezintă sfaturi în legătură cu importanța menținerii unui corp „în formă”. Cu menționarea unor trucuri de menținere a tonifierii mușchilor, mesajul articolului este de a motiva și ambiționa fiecare femeie de a le include în rutina zilnică, deoarece timpul necesar de acordare pentru aceste exerciții fizice este foarte scurt și fără costuri suplimentare. Promovează soluții accesibile tuturor femeilor, ușor de integrat și sfaturi ce pot îmbunătăți nu doar tonusul corporal, cât și sănătatea fiecăreia. Prin mesajul pozitiv, pe care l-am putea considera benefic nu doar pentru obținerea frumuseții, tematica articolului îl înscrie pe acesta la secțiunea „Health”.

Articolul 26. „5 pași simpli pentru a avea o siluetă perfectă”

Sursa: ELLE România

Data: 17.07.2013

Cuvinte-cheie: „diete”, „produse naturiste”, „fructe”, „chirurgie estetică”

Articolul prezintă un număr de sfaturi pentru a obține silueta perfectă, în mod natural, fără a recurge la practici invazive ce ar putea pune în pericol sănătatea personală și s-ar putea dovedi a fi doar o rezolvare pe moment a unei probleme ce ar necesita o schimbare integrală a stilului de viață și toate valențele diferite ale acestuia. Prin mesajul care promovează o alimentație sănătoasă, practicarea sportului în mod regulat cât și renunțarea la opțiunea chirurgiei estetice, metodă prezentată ca fiind extremă, articolul este unul benefic pentru femeia cititoare a acestei reviste, prin oferirea de soluții și sfaturi ușor de urmat de către toate femeile interesate. Din punct de vedere tematic, articolul se înscrie la secțiunea „Health-diet”.

Articolul 27. „Lecții importante de frumusețe”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 11.07.2013

Cuvinte-cheie: „ creme”, „machiaj”, „tratament”

Articolul prezintă soluții pentru diverse probleme pe care femeile le-ar putea întâlni la propriul ten. Menționează de asemenea importanța unui ten perfect și a unui aspect fizic plăcut, și încurajează folosirea sfaturilor date. Importanța „susului” este prezentă și în secolul XXI, iar acest articol o subliniază prin prezentarea chipului și a tenului acestuia, ca parte a corpului de o importanță primordială în atingerea frumuseții. În ciuda acestui fapt, prin atitudinea și mesajul articolului, acesta nu are valențe publicitare, prin nespecificarea vreunui produs prin marcă. Acesta aparține, prin tematica proprie, secțiunii „beauty”.

Articolul 28. „Cele 10 porunci ale părului frumos”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 18. 07.2013

Cuvinte-cheie: „îngrijire”, „sănătate”, „frumusețe”

Articolul prezintă importanța unui păr frumos, cu un aspect sănătos și cu un volum demn de „invidiat”. Acordă sfaturi de îngrijire și de înfrumusețare, ce asigură atragerea atenției tuturor, statut dorit de către fiecare femeie, cu precădere cititoare de reviste dedicate femeilor. De asemenea, sunt menționate vedete ca Penelope Cruz pentru părul lung, și pentru aspectul îngrijit al acestuia, cât și sfaturi de obținere a aceluiași aspect, prezentat ca fiind accesibil prin respectarea unor reguli „de aur”. Mesajul articolului este unul informativ, prin sfaturile găsite aici, femeilor fiindu-le garantate efecte promițătoare în ceea ce privește frumusețea părului lor, atâta timp cât folosesc tehnicile prezentate. Datorită tematicii și a atitudinii reieșite din articol, acesta se înscrie la secțiunea „Beauty tips”.

Articolul 29. „ Trucuri de machiaj pentru buze mai pline”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 08.07.2013

Cuvinte-cheie: „machiaj”, „defecte”, „iluzie”

Articolul prezintă 3 trucuri de machiaj, pentru a putea crea iluzia unor buze mai pline ca în realitate. Acesta se adresează tuturor femeilor nemulțumite de dimensiunea buzelor lor și dă sfaturi pentru corectarea acestui „defect”. Mărci ale senzualității, buzele pline sunt un important standard de atins atunci când frumusețea este scopul de atins. Se menționează de asemenea că aceste sfaturi sunt perfecte pentru femeile ce își doresc această modificare, dar cărora le este imposibil din punct de vedere material să apeleze la tratamente faciale invazive, precum Botox. Atitudinea articolului este de încurajare a folosirii produselor cosmetice pentru a obține efectul și iluzia dorite. Mesajul este legat de importanța corectării trăsăturilor faciale considerate a fi defecte de către societate, pentru a ne elibera de complexele legate de propriul corp. Prin tematica lui, acesta se înscrie la secțiunea „Beauty-tips”.

Articolul 30. „Trucuri infailibile pentru un ten impecabil”

Sursa: Cosmopolitan România

Data: 23.07.2013

Cuvinte-cheie: „reguli”, „frumusețe absolută”, „riduri”

Articolul descrie 10 modalități de înfrumusețare a tenului, în urma cărora acesta va avea o frumusețe de necontestat. Prezentarea soluțiilor pentru aproape toate problemele pe care le-am putea întâlni la ten, înscrie acest articol ca având un mesaj informativ și vine ca adjuvant pentru femeile care se confruntă cu aceste probleme. Articolul atrage atenția prin utilizarea cuvântului „impecabil”, pentru că „tenul impecabil” este cel dorit de către fiecare femeie. Atitudinea este una pozitivă, ce oferă speranța soluțiilor oricăror probleme ce ar putea aduce nemulțumire personală. Din punct de vedere tematic, secțiunea „Beauty” încadrează acest articol.

V.4.2.4. Concluzii parțiale

În urma analizării celor 30 de articole din revistele ELLE România, Cosmopolitan și The ONE am putut observa un mesaj ambivalent. Dintr-o perspectivă a cititoarelor de reviste dedicate femeilor, am putea remarca faptul că ideile transmise de aceste articole sunt, paradoxal, inverse prin mesaj. Pe de-o parte, ideea de natural este promovată ca fiind ideală, prin fericirea interioară pe care acceptarea personală ar putea-o aduce, pe de cealaltă parte utilizarea și promovarea produselor cosmetice este și ea transmisă ca fiind ideală. Am întâlnit în această analiză, un număr mare de articole care ofereau „soluții” pentru cele mai mici imperfecțiuni, în urma cărora o cititoare ar putea să citească un mesaj subliminal de insistență de a se conforma cu aceste standarde.

Așa cum am putut observa, cele trei reviste au tematici profund asemănătoare ale articolelor, iar mesajul și tematica acestora nu diferă la un nivel fundamental. Promovarea unor anumite produse în cadrul unor articole ce se vor informative este o practică observată atât la cele trei reviste ce au făcut obiectul acestei cercetări, cât și la alte reviste, nemenționate în acest studiu de caz din pricina notorietății scăzute pe care o au. Aceste produse sunt întotdeauna contextualizate ca fiind soluții eficiente și cu efecte garantate, la problemele prezentate în articole.

Portretizarea vedetelor drept modele este o concluzie demnă de menționat prin veridcitatea acesteia. În urma analizei, putem menționa că frumusețea acestora va reprezenta întotdeauna un standard al femeii obișnuite. Celebritățile sunt portretizate într-un mod ideal, lipsite de orice defect, iar textul articolelor într-o proporție foarte mare este reprezentat de sfaturi pentru a obține un aspect apropiat de imaginea respectivei persoane publice.

De asemenea, importantă de prezentat este și emergența unui număr mic, dar în creștere al articolelor ce laudă femeile cu forme generoase, dar sigure pe ele, cu o atitudine ce denotă frumusețe interioară și nu numai. Aceste articole ar putea folosi drept soluție la complexele feminine prezente în psihicul unui procent mare de femei.

În ciuda multitudinii de articole ce propun soluții artificiale de corectare a oricărui complex, se remarcă și numeroase editoriale ce promovează sportul și alimentația sănătoasă ca fiind soluții pentru nemulțumirile corporale, lucru benefic pentru cititoarele aflate în căutare de soluții.

V.5. Cercetare calitativă − interviul

Pentru obținerea unor rezultate și verificarea concluziilor metodelor cantitative cât mai importante și ancorate în realitate, am ales ca metodă de cercetare calitativă interviul individual. Cu un număr 10 întrebări ce au ca temă canoanele de frumusețe întâlnite în revistele dedicate femeilor, am intervievat trei editori ai revistelor ELLE România, Psychologies, Joy. Așa cum se poate observa, cercetarea calitativă s-a efectuat asupra unui număr restrâns de subiecți, dat fiind timpul limitat al editorilor de reviste și disponibilitatea acestora de a răspunde la întrebări.

Persoanele intervievate ocupă funcția de beauty-editor în cadrul acestor reviste. Prin lipsa restricțiilor întrebărilor închise, conform tehnicii chestionarului de opinie, răspunsurile date sunt relevante prin oferirea de detalii în ceea ce privește universul creatorilor de standarde de frumusețe.

V.5.1 Analiza datelor

Așa cum am menționat și în prezentarea metodei calitative de cercetare, le-am ales ca subiecți, pe Lavinia Gogu − beauty editor revista ELLE, Simona Prisăcariu − beauty editor revista JOY și Cătălina Cristescu − beauty editor revista Psychologies. Pentru a asigura relevanța răspunsurilor, pentru tema cercetării, aceste beauty-editors au o experiență de lucru de peste 4 ani în acest domeniu.

Cele trei beauty-editors motivează alegerea secțiunii de beauty a revistei, prin faptul că frumusețea este un domeniu care le-a pasionat dintotdeauna, ele însele fiind avide cititoare de reviste dedicate femeilor, încă din anii adolescenței.

Pentru a face legătura cu subiectul propriu-zis al interviului, întrebarea Considerați că în ceea ce privește trendurile în materie de beauty, vorbind de la make-up până la operații estetice, femeia de azi se ghidează în primul rând după sfaturile găsite în aceste reviste? a prezentat viziunea editorului în ceea ce privește propriul rol ca formator de opinie. Lavinia Gogu consideră că în ciuda unei influențe imposibil de negat pe care aceste reviste le au, femeile țin cont de informațiile din media, ca întreg, revistele fiind doar o parte din acest mecanism. Interesantă a fost completarea cu aceasta a venit, motivând că acum femeile sunt influențate cel mai mult de deciziile celebrităților, pe care le observă în cadrul unor alte mijloace media, și nu în cadrul revistelor, negând într-o anumită măsură orice posibilă latură negativă. Simona Prisăcariu a avut un răspuns asemănător, motivând că site-urile de specialitate și blogurile de beauty reprezintă o sursă de „trenduri” la care publicul aderă mult mai mult. Singura care prezintă o părere diferită este Cristescu Cătălina, care vorbește despre puterea exemplului și influența articolelor și imaginilor acestora, care influențează psihicul feminin în direcția imitării vedetelor, stilului lor de a se îmbrăca, de a se machia și nu numai.

Întrebarea Pe ce anume se bazează procesul de selecție a subiectului unui articol? a făcut parte din întrebările adresate din dorința de a afla cum se creează cu exactitate articolele de beauty pe care le găsim în cadrul acestor reviste, această întrebare fiind foarte relevantă pentru subiectul cercetării noastre. Am putut observa în urma răspunsurilor date că, procesul în sine poate fi unul foarte subiectiv, deoarece temele articolelor se aleg în principal conform interesului propriu de investigare al editorului, care încearcă să anticipeze nevoile cititorului revistei sale. De asemenea, campaniile de promovare ale clienților sau ale potențialilor clienți publicitari, reprezintă o importantă sursă de articole.

De o importanță majoră s-a dovedit a fi și răspunsul la întrebarea Considerați că reușiți să schimbați, cu timpul, viziunea asupra frumuseții a unei femei? Și chiar în mod inconștient să își însușească unele practici pe care înainte poate nu și le-ar fi însușit? deoarece aducem în discuție influența pe care femeile chestionate în cadrul metodei de cercetare cantitativă au admis că o sesizează. Lavinia Gogu a negat această influență prin aducerea în discuție a „liberului arbitru” de care dispunem toți și care ne ajută să selectăm informațiile primite din jur. Această opinie nu este împărtășită și de ceilalți editori intervievați, Simona Prisăcariu motivând că viziunea asupra frumuseții este un domeniu în continuă evoluție, și unde ca într-un cerc vicios, fie că este vorba de o tunsoare nouă, nevoia de a slăbi sau de a avea o siluetă perfectă, ori un ten ideal, toate sunt adoptate în mod conștient. Aceasta recunoaște că prin influența marilor companii de produse cosmetice, anumite nevoi noi sunt induse publicului, tocmai cu scopul de a asigura achiziționarea unor produse. În ceea ce privește revista Psychologies, Cătălina Cristescu aduce în discuție profilul destul de diferit al acesteia, prin articolele ce au un rol educativ, cu scopul de a influența femeile în direcția unor practici de frumusețe benefice pentru ten și corp. Acest beauty editor exprimă principiile revistei care se îndreaptă mai degrabă către natural, acceptarea îmbătrânirii, iubirea de sine fără presiunea media unde imaginile sunt prelucrate excesiv în Photoshop. Subliniază importanța acceptării dimensiunilor realității, fără ca imaginea de sine să fie distorsionată.

Care credeți că este aportul revistelor destinate femeilor în ceea ce privește popularizarea dorinței de a atinge perfecțiunea fizică, așa cum o considerăm a fi în societatea ce ne înconjoară?

Răspunzând în aceeași manieră moderată, Lavinia Gogu vorbește despre societatea cotidiană ca fiind cel mai aspru judecător, revistele fiind simpli agenți de soluționare a unor complexe pe care unele femei își doresc să le rezolve. Un important punct de vedere îl are editorul revistei Psychologies, care aduce în discuție „mixul” dintre tv, print și online. Toate promovează isteria 90-60-90 îmbrățișată și de nenumărate reviste, însă, fiecare publicație are o abordare proprie. Menționează de asemenea că revista la care aceasta activează nu este de acord cu impunerea unui standard obligatoriu, deoarece există diferențe de construcție corporală, moștenire genetică, stil de viață, și că perfecțiunea fizică nu există sau uneori ce e imperfect poate fi cu adevărat perfect. Simona Prisăcariu admite promovarea standardului de frumusețe cu o siluetă 90-60-90, în cadrul articolelor revistei JOY, motivând că acestea vin doar ca răspuns la cererile cititorilor, și că totul ține de trenduri care iau naștere ca un joc de domino, apărând întâi, spre exemplu, la prezentările de modă, apoi se propagă în reclame, în editoriale de frumusețe (machiaj/coafură), în televiziune, în viața celebrităților autohtone sau de peste hotare și așa devin standard.

La întrebarea mediană, Tinerele de astazi, sunt mai interesate de aspectul fizic și de a se se încadra în stereotipul femeii perfecte fizic decât acum 20 de ani? cele trei beauty- editors au dovedit că au viziuni asemănătoare în ceea ce privește importanța frumuseții și eleganței de-a lungul timpului, admițând că singurul factor care s-a schimbat este presiunea înconjurătoare, care devine tot mai apăsătoare, deoarece cumulul de informații este mult mai mare. Comparația cu tot felul de modele, este mult mai facilă, Cătălina Cristescu sesizând cum multe tinere consideră că frumusețea și atât, e cheia succesului. Aceasta consideră că acest principiu este fundamental eronat și nu face altceva decât să distorsioneze părerea despre realitate a acestor tinere.

Lavinia Gogu neagă posibilitatea unui răspuns pozitiv la întrebarea Se militează mai mult acum pentru frumusețea naturală și acceptarea propriului corp? argumentând prin varietatea în materie de orientare stilistică și estetică, pe care modernitatea ne-o oferă, așa încât să reușim să atingem mulțumirea de sine, prin utilizarea cosmeticelor. Cătălina Cristescu folosește același argument prin analizarea lansărilor pe piața din domeniul cosmetic a diferitelor creme, seruri, pudre pentru strălucire și anti-poluare, având toate același scop, evidențierea unei frumuseți aparent naturală, ce va fi acceptată de masă. Simona Prisăcariu susține ideea că odată cu frumusețea au evoluat și alte științe, precum psihologia. Iar din punct de vedere psihologic, oamenii au nevoie să se accepte așa cum sunt. Recunoaște de asemenea că există totuși un strop de ipocrizie. Pentru că femeile sunt învățate să accepte doar aspectele care nu pot fi schimbate (cu ușurință). Sunt sfătuite să se accepte așa cum sunt dacă e vorba de înălțime, de conformația corpului. Așadar, o femeie este frumoasă dacă este scundă, însă petele pigmentare sau ridurile nu trebuie să fie acceptate. Femeia nu este obligată să facă nimic, însă cumva, mass-media îi induce ideea că nu e în regulă. Sunt învățate să accepte frumusețea naturală, dar și încurajate să schimbe ceea ce nu le place, mai ales având în vedere că este atât de la îndemână, grație produselor cosmetice sau terapiilor care mai de care mai revoluționare. Cumva, e un paradox felul în care sunt convinse să se accepte așa cum sunt, dar și să-și îmbunătățească aspectul fizic în mod constant, până la perfecțiune.

Cât de des se propune o nouă modă în materie de beauty și cât de repede considerați că publicul și-o însușește?

Deși această întrebare ar putea fi considerată marcă a simplității, niciunul dintre editori nu a putut da un răspuns clar și la obiect. Acest fapt vine drept consecință al numărului extrem de limitat al studiilor de specialitate efectuate în România. Răspunsurile date, pur subiective și neconcludente, fără o bază teoretică de specialitate, vor putea fi considerate irelevante pentru cercetarea care face obiectul acestui interviu.

O ultimă întrebare adresată, Dacă vă gândiți la femeia perfectă, sau aproape perfectă, descrisă în paginile revistei la care lucrați, cum arată aceasta? vizează elucidarea mesajului general transmis de către aceste reviste, modelul de femeie pe care acestea le promovează, pentru a observa dacă există sau nu o concordanță între părerile acestor femei − creatoare de standarde de frumusețe, și femeile-cititoare ale revistelor la care acestea activează. Lavinia Gogu vorbește de femeia perfectă ca fiind femeia fericită cu sine, în ciuda oricăror defecte fizice pe care aceasta le-ar avea. Cătălina Cristescu păstrează discursul cu o viziune moderată, pe care l-a avut de-a lungul întregului interviu, prin repetarea principiului importanței acceptării de sine, deoarece „femeia perfectă nu există”. Și Simona Prisăcariu descrie femeia descrisă în paginile revistei JOY ca fiind o femeie care își acceptă defectele, pentru că aceastea o individualizează.

V.5.2. Concluzii cercetare calitativă

În urma analizării acestor interviuri adresate editorilor de reviste dedicate femeilor, putem vorbi de o viziune diferită într-o anumită măsură față de cea a cititoarelor acestora. Inexistența manipulării psihologice prin argumentul că libertatea fiecărui om de a alege ce i se potrivește și ce nu, este o realitate, este un argument valid, dar ipotetic. Practic, cititoarele sunt impulsionate, la nivel conștient sau inconștient, să adere la aceste sfaturi date de reviste.

Așa cum se poate observa, răspunsurile la întrebările adresate contrazic într-o mare măsură și, în mod paradoxal, opinia persoanelor cititoare ale acestor reviste. Se vorbește de liberul arbitru, acest principiu conform căruia posibilitatea de a separa o idee ce ar putea fi dăunătoare propriului corp de una benefică acestuia. Dar ce se întâmplă în mentalul feminin atunci când este înconjurat de aceleași mesaje? Lavinia Gogu vorbește de importanța fericirii în corelație cu frumusețea. Un principiu valid din toate punctele de vedere, cu toate acestea, paginile revistelor au ca adaos la sfaturile legate de fericire, sfaturi legate de atingerea corpului perfect. De asemenea, aceasta aduce în discuție ca argument de negare a ideii conform căreia revistele sunt generatoare de modele greu de atins de frumusețe, prezența unor standarde ce frizează extremul, și în istoria secolelor trecute, argument care, așa cum s-a putut observa și în partea teoretică a acestei lucrări, este susținut de către lucrările și însemnările vremurilor, însă nu este îl putem considera suficient de puternic pentru a exclude ipoteza lansată la începutul acestui studiu de caz. Atât Cătălina Cristescu cât și Simona Prisăcariu admit prezența standardelor de frumusețe impuse de către revistele dedicate femeilor.

În concluzie, din punct de vedere al psihologiei feminine, putem spune că revistele dedicate femeilor provoacă un sentiment de confuzie prin mesajul ambivalent promovat, fenomen, negat într-o anumită măsură de subiecții intervievați.

V.6. Concluzii ale studiului de caz

În urma cercetărilor cantitative, realizate prin tehnica chestionarului de opinie și analiza de conținut, ipotezele lansate ne-au fost confirmate. Femeile se simt înconjurate de o presiune de a se conforma standardelor de frumusețe impuse de media reprezentată de revistele „glossy” și nu numai.

Aceste reviste, cu un conținut format aproape în totalitate de sfaturi legate de îmbunătățire corporală, cele mai noi tendințe în domeniul modei și nutriție, produc în mentalul feminin ideea de necesitate de a apela la aproape orice metodă, pentru a corecta până și cel mai mic defect.

De asemenea, acestea promovează drept modele, celebrități cu un stil de viață intangibil pentru femeia cititoare de aceste reviste, vedete ce au acces la cele mai noi tratamente, și orice altă modalitate de a obține un aspect ce frizează perfecțiunea, dar cel mai important, vedete care vor apărea întotdeauna lipsite de defecte, datorită programelor de modificare a imaginilor de care revistele dispun.

Prin cercetarea calitativă am reușit să observăm și părerea creatorilor de standarde de frumusețe, prin intervievarea lor cu scopul de a releva scopul acestor articole care își bazează succesul pe psihicul feminin, complexat. Prin răspunsurile primite, este relevant de menționat că acești editori argumentează scrierea acestor materiale cu scopul de a „preveni sau trata” aceste complexe pe care o femeie le poate dobândi, atribuindu-și într-o mică măsură responsabilitatea pentru crearea acestora.

VI. Concluzii

Această lucrare a pornit de la importanța pe care frumusețea feminină a avut-o de-a lungul istoriei, aceasta considerându-se a fi un important atuu al unui sex denumit „slab”.

Însemnările istorice stau drept dovadă că femeia s-a aflat întotdeauna în căutarea frumuseții perfecte, cea din standardele societății în care se afla. Așa cum am putut observa, reprezentantele sexului frumos s-au supus de-a lungul istoriei, unui lung șir de practici de frumusețe, unele acceptabile și din punct de vedere al sănătății personale, dar și unele extreme de dăunătoare pentru corp.

O ipoteză a cercetării întreprinse au avut drept obiect relevarea prezenței sau absenței în mentalul feminin al acestei dorințe, în contextul modernității care se mândrește cu femeia devenită mai mult ca niciodată independentă și puternică în ceea ce privește statutul în societate. S-ar putea zice că un model standard de frumusețe a pierit odată cu secolele trecute, însă această noțiune nu ar fi veridică. Femeia modernă este într-adevăr puternică, dar se află în continuare subjugată de o dorință de suplețe, fermitate, frumusețe fizică ce o împinge către sacrificii dintre cele mai mari.

O a doua ipoteză este legată de conexiunea dintre complexele feminine și mesajele directe sau subliminale ale revistelor dedicate femeilor. Analizând multitudinea de mesaje media, putem observa o dualitate a acestora prin promovarea atât a diferitelor diete cât și a stilurilor de viață și a alimentației sănătoase, cât și a iubirii de sine, acceptându-ți toate defectele mici sau mari. Așa că, putem înțelege de ce femeile, tinere sau mature, înconjurate de noi și noi proceduri, tratamente și stiluri de viață, promovate în exces, simt sentimente de confuzie, frustrare și nemulțumire constantă față de propriul corp. Cum am putea să ne considerăm frumoase când oriunde ne-am uita, vedem că teoretic, perfecțiunea este la doar un tratament distanță. Se intră astfel într-o horă hedonistă, în care fericirea nu se va atinge niciodată.

Prin comparație cu imaginea unei vedete aflată pe coperta unei reviste dedicată femeilor, cu slabe legături cu realitatea, orice persoană ajunge la concluzia că ar trebui schimbat ceva la propria înfățișare.

Ostracizate mai mult ca în trecut, dereglările corporale și mijloacele extreme de a slăbi sunt în continuare o realitate. Prezentate în paginile revistelor ca povești nedemne de urmat, cazurile „ingenioase” de a pierde kilograme, se pot dovedi a fi surse de inspirație pentru tinerele ce își doresc o soluție rapidă. Drept consecință, secolul XXI este secolul cel mai măcinat de boli de nutriție precum anorexia și bulimia și de obsesia legată de chirurgia estetică, toate nu departe de a deveni o normalitate.

Asocierea frumuseții cu succes și faimă, nu face altceva decât să modifice standardele pe care tinerele care cresc în această societate superficială. Beneficiile de care femeile considerate frumoase au parte, motivează celelalte reprezentante ale sexului slab să considere că nimic nu este prea dificil, atâta timp cât asigură obținerea statutului de „femeie frumoasă”. Acest fenomen adaugă și o conotație socială a acestei dorințe. Societatea ne învață că o persoană considerată atrăgătoare fizic, este o persoană privilegiată.

Și atunci oare, există vreo diferență între modernitate și secolele anterioare? În ceea ce privește acest subiect, putem spune că nu. S-ar putea vorbi chiar de o exacerbare a fenomenului, pentru că odată cu inovațiile acestei ere extrem de tehnologizate, oglinda înconjurătoare devine din ce în ce mai prezentă în viața cotidiană. Vedetele sunt judecate pentru fiecare kilogram în plus, pentru fiecare defect oricât de neînsemnat, supunându-se unuei constante evaluări fizice, ce se transpune și în traiul de zi cu zi al oricărei persoane.

În urma cercetării propriu-zise, ipotezele lansate au fost confirmate. Publicul cititor de reviste dedicate femeilor se simte presat să atingă perfecțiunea fizică. Foarte puține femei se declară a fi cu adevărat fericite în propriul corp, iar accentul a fost întotdeauna pus pe fizic și nu pe psihicul celor care se află într-o constantă luptă cu defectele fizice. Am putea spune că aceste reviste dau naștere unor standard greu de atins, urmând ca apoi să promoveze soluții pentru a se încerca a atinge această perfecțiune atât de efemeră.

În concluzie, prezența standardelor de frumusețe va reprezenta întotdeauna o realitate, acestea schimbându-se doar în formă. Aruncându-ne privirea către secolele precedente, suntem surprinși de chinurile la care femeile se supuneau pentru a obține o talie cât mai suplă, prin încorsetarea dusă la extrem, fără a ne mai uita la cazurile de persoane ce au dus până la extrem modalitățile de înfrumusețare populare la ora actuală. Putem doar să ne întrebăm: oare ce urmează pentru generațiile viitoare?

VII.1. Bibliografie de referință

ATKINSON, Barry, Obezitatea între a fi și a nu fi, trad. de Bogdan George, București, Ed. ALEX 2000, 2001;

BARRIÈRE, Marcel, Feminitatea în artă, trad. de Dana Manciur, București, Ed. Semne, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques; VIGARELLO, Georges (coord), Istoria corpului, Vol. I (De la Renaștere la Secolul Luminilor), trad. de Simona Manolache, Gina Puică, Muguraș Constantinescu, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques, Istoria corpului, Vol II (De la Revoluția Franceză la Primul Război Mondial), trad. de Simona Mihalache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques (coord), Istoria corpului, Vol III (Mutațiile privirii. Secolul XX), trad. de Simona Manolache, Mihaela Arnat, Muguraș Constatinescu, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2009;

ECO, Umberto, Istoria frumuseții, trad. de Oana Sălișteanu, București, Ed. RAO, 2012;

ENEA, Violeta; DAFINOIU, Ion, Anorexia nervoasă, Iași, Ed. Polirom, 2012;

FERENC, Túry; IMOLA, Antal; Bea, Pászthy, Anorexia și bulimia. Ghidul pacientului și al familiei, trad. de Antal Imola, Târgu-Mureș, Ed. FarmaMedia, 2008;

GOMEZ, Joan, Cum poate fi învinsă bulimia, trad. de Mariana Grancea, București, Ed. POLIMARK, 2004;

JEFFREYS, Sheila, Beauty and Misogyny: Harmful Cultural Practices in the West, New York, Ed. Routledge Taylor & Francis Group, 2005;

LE BRETON, David, Antropologia corpului și modernitatea, Chișinău, trad. de Liliana Rusu, București, Ed. Cartier, 2009;

MACKENZIE, Mairi, …isme. Să înțelegem moda, trad. de Olivia Carmen Birsășteanu, București, Ed. RAO, 2010;

MARWICK, Arthur, A history of human beauty , London, Ed. Bloomsbury Academic, 2005;

SANTONI- RUGIU, Paolo; SYKES, Philip J., A history of plastic surgery, New York, Ed. Springer 2007;

VIGARELLO, Georges, O istorie a frumuseții, trad. de Luana Stoica, București, Ed. Cartier, 2006

VII.2. Site-uri cercetate

www.elle.ro

www.cosmopolitan.ro

www.one.ro

Anexe

VII.1. Interviu

De cât timp lucrați ca redactor în cadrul secțiunii de beauty al acestei reviste?

Ce v-a determinat să alegeți această secțiune a revistei?

Considerați că în ceea ce privește trendurile în materie de beauty, vorbind de la make-up până la operații estetice, femeia de azi se ghidează în primul rând după sfaturile găsite în aceste reviste?

Pe ce anume se bazează procesul de selecție a subiectului unui articol?

Considerați că reușiți să schimbați, cu timpul, viziunea asupra frumuseții a unei femei? Și chiar în mod inconștient să își însușească unele practici pe care înainte poate nu și le-ar fi însușit?

Care credeți că este aportul revistelor destinate femeilor în ceea ce privește popularizarea dorinței de a atinge perfecțiunea fizică, așa cum o considerăm a fi în societatea ce ne înconjoară?

Tinerele de astazi, sunt mai interesate de aspectul fizic și de a se se încadra în stereotipul femeii perfecte fizic decât acum 20 de ani?

Se militează mai mult acum pentru frumusețea naturală și acceptarea propriului corp? Sau pentru obținerea unei frumuseți acceptate de masă?

Cât de des se propune o nouă modă în materie de beauty și cât de repede considerați că publicul și-o însușește?

Dacă vă gândiți la femeia perfectă, sau aproape perfectă, descrisă în paginile revistei la care lucrați, cum arată aceasta?

VII.2. Chestionar de opinie

Canonul de frumusețe în revistele dedicate femeilor

Top of Form

Ce vârstă aveți?

15- 18 ani

18- 25 ani

25- 35 ani

35- 45 ani

peste 45 de ani

Proveniți din mediul:

urban

rural

Care este ultima formă de învățământ absolvită?

școala gimnazială

studii medii

studii superioare

Care este venitul dumneavoastră lunar?

100- 400 RON

400- 800 RON

800- 1000 RON

peste 1000 RON

Dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă a fi frumoasă?

Sunteți cititoare de reviste dedicate femeilor?

Da

Nu

În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este da, cât de des cumpărați o asemenea revistă?

Nu foarte des

Des

Foarte des

În ce măsură considerați că aceste reviste vă influențează alegerile în materie de practici de înfrumusețare?

Cât de mumită sunteți de felul în care arătați?

10%

30%

50%

70%

100%

Considerați că aceste reviste vă influențează în mod pozitiv să vă considerați a fi

frumoasă prin conținutul lor? Vă rog, motivați.

Ce părere aveți despre noile practici de înfrumusețare, mai invazive ca în trecut (ex. chirurgia plastică). Ați apela la ele? Vă rog, motivați.)

Celebritățile prezentate, reprezintă pentru dumneavoastră un standard de frumusețe?

Da

Nu

Nu știu

Dintre toate acestea, pe cine ați considera a fi un exemplu?

Sunteți mai dispusă să adoptați o practică de înfrumusețare, dacă este recomandată de o persoană publică pe care o admirați?

Da

Nu

Nu știu

Ați urmat vreodată un regim alimentar strict, sau orice altă modalitate de a atinge măsurile considerate a fi ideale, indiferent de posibilele efecte negative asupre sănătății?

Da

Nu

Nu știu

Credeți că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa produselor de înfrumusețare?

Da

Nu

Nu știu

Bottom of Form

Bibliografie de referință

ATKINSON, Barry, Obezitatea între a fi și a nu fi, trad. de Bogdan George, București, Ed. ALEX 2000, 2001;

BARRIÈRE, Marcel, Feminitatea în artă, trad. de Dana Manciur, București, Ed. Semne, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques; VIGARELLO, Georges (coord), Istoria corpului, Vol. I (De la Renaștere la Secolul Luminilor), trad. de Simona Manolache, Gina Puică, Muguraș Constantinescu, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques, Istoria corpului, Vol II (De la Revoluția Franceză la Primul Război Mondial), trad. de Simona Mihalache, Camelia Biholaru, Cristina Drahta, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2008;

CORBIN, Alain; COURTINE, Jean-Jacques (coord), Istoria corpului, Vol III (Mutațiile privirii. Secolul XX), trad. de Simona Manolache, Mihaela Arnat, Muguraș Constatinescu, Giuliano Sfichi, București, Ed. Art, 2009;

ECO, Umberto, Istoria frumuseții, trad. de Oana Sălișteanu, București, Ed. RAO, 2012;

ENEA, Violeta; DAFINOIU, Ion, Anorexia nervoasă, Iași, Ed. Polirom, 2012;

FERENC, Túry; IMOLA, Antal; Bea, Pászthy, Anorexia și bulimia. Ghidul pacientului și al familiei, trad. de Antal Imola, Târgu-Mureș, Ed. FarmaMedia, 2008;

GOMEZ, Joan, Cum poate fi învinsă bulimia, trad. de Mariana Grancea, București, Ed. POLIMARK, 2004;

JEFFREYS, Sheila, Beauty and Misogyny: Harmful Cultural Practices in the West, New York, Ed. Routledge Taylor & Francis Group, 2005;

LE BRETON, David, Antropologia corpului și modernitatea, Chișinău, trad. de Liliana Rusu, București, Ed. Cartier, 2009;

MACKENZIE, Mairi, …isme. Să înțelegem moda, trad. de Olivia Carmen Birsășteanu, București, Ed. RAO, 2010;

MARWICK, Arthur, A history of human beauty , London, Ed. Bloomsbury Academic, 2005;

SANTONI- RUGIU, Paolo; SYKES, Philip J., A history of plastic surgery, New York, Ed. Springer 2007;

VIGARELLO, Georges, O istorie a frumuseții, trad. de Luana Stoica, București, Ed. Cartier, 2006

VII.2. Site-uri cercetate

www.elle.ro

www.cosmopolitan.ro

www.one.ro

Anexe

VII.1. Interviu

De cât timp lucrați ca redactor în cadrul secțiunii de beauty al acestei reviste?

Ce v-a determinat să alegeți această secțiune a revistei?

Considerați că în ceea ce privește trendurile în materie de beauty, vorbind de la make-up până la operații estetice, femeia de azi se ghidează în primul rând după sfaturile găsite în aceste reviste?

Pe ce anume se bazează procesul de selecție a subiectului unui articol?

Considerați că reușiți să schimbați, cu timpul, viziunea asupra frumuseții a unei femei? Și chiar în mod inconștient să își însușească unele practici pe care înainte poate nu și le-ar fi însușit?

Care credeți că este aportul revistelor destinate femeilor în ceea ce privește popularizarea dorinței de a atinge perfecțiunea fizică, așa cum o considerăm a fi în societatea ce ne înconjoară?

Tinerele de astazi, sunt mai interesate de aspectul fizic și de a se se încadra în stereotipul femeii perfecte fizic decât acum 20 de ani?

Se militează mai mult acum pentru frumusețea naturală și acceptarea propriului corp? Sau pentru obținerea unei frumuseți acceptate de masă?

Cât de des se propune o nouă modă în materie de beauty și cât de repede considerați că publicul și-o însușește?

Dacă vă gândiți la femeia perfectă, sau aproape perfectă, descrisă în paginile revistei la care lucrați, cum arată aceasta?

VII.2. Chestionar de opinie

Canonul de frumusețe în revistele dedicate femeilor

Top of Form

Ce vârstă aveți?

15- 18 ani

18- 25 ani

25- 35 ani

35- 45 ani

peste 45 de ani

Proveniți din mediul:

urban

rural

Care este ultima formă de învățământ absolvită?

școala gimnazială

studii medii

studii superioare

Care este venitul dumneavoastră lunar?

100- 400 RON

400- 800 RON

800- 1000 RON

peste 1000 RON

Dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă a fi frumoasă?

Sunteți cititoare de reviste dedicate femeilor?

Da

Nu

În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este da, cât de des cumpărați o asemenea revistă?

Nu foarte des

Des

Foarte des

În ce măsură considerați că aceste reviste vă influențează alegerile în materie de practici de înfrumusețare?

Cât de mumită sunteți de felul în care arătați?

10%

30%

50%

70%

100%

Considerați că aceste reviste vă influențează în mod pozitiv să vă considerați a fi

frumoasă prin conținutul lor? Vă rog, motivați.

Ce părere aveți despre noile practici de înfrumusețare, mai invazive ca în trecut (ex. chirurgia plastică). Ați apela la ele? Vă rog, motivați.)

Celebritățile prezentate, reprezintă pentru dumneavoastră un standard de frumusețe?

Da

Nu

Nu știu

Dintre toate acestea, pe cine ați considera a fi un exemplu?

Sunteți mai dispusă să adoptați o practică de înfrumusețare, dacă este recomandată de o persoană publică pe care o admirați?

Da

Nu

Nu știu

Ați urmat vreodată un regim alimentar strict, sau orice altă modalitate de a atinge măsurile considerate a fi ideale, indiferent de posibilele efecte negative asupre sănătății?

Da

Nu

Nu știu

Credeți că frumusețea poate fi atinsă și în lipsa produselor de înfrumusețare?

Da

Nu

Nu știu

Bottom of Form