Candidat – Vlad-Mihai SÂNZÂIANU Profesor Coordonator – Lect. Dr. Dragoș NICA Iași, Iulie 2019 INTRODUCERE Motivația alegerii acestei teme drept… [306540]

[anonimizat]-[anonimizat]. Dr. [anonimizat] 2019

INTRODUCERE

Motivația alegerii acestei teme drept suport pentru lucrarea de licență este determinată de faptul că acest subiect este unul foarte amplu astfel se poate observa combinarea factorilor antropici pentru dezvoltarea turismului în statul Alaska.

[anonimizat]–o [anonimizat] l–ai vedea. «Ultima frontieră» mai continuă a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 80 [anonimizat] 44 mai sunt activi. 100.000 – acesta este numărul aproximativ de ghețari pe care îi găsești aici. [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

Lucrarea de față este structurată în 7 capitole pentru a [anonimizat]. În primul capitol se găsesc date ce fac o [anonimizat], [anonimizat], hidrografia, clima, solurile și modul de folosință al acestui stat federal. Capitolul doi prezintă o analiză a [anonimizat], higrografiei, faunei și florei. Al treilea capitol prezintă analiza stadiului actual de valorificare a potentialului turistic. În capitolul patru sunt prezentate câteva propuneri de dezvoltare a turismului. În capitolul cinci sunt prezentate programele de promovare și publicitate turistică. Capitolul șase prezintă protejarea mediului înconjurător și a resurselor naturale. [anonimizat]-cultural al dezvoltării turismului. Lucrarea se încheie cu concluziile și cu bibliografia.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GEOGRAFICE GENERALE

Așezarea geografică

Localizare. Teritoriu administrativ. Puncte de frontieră

Alaska este statul cu cea mai mare întindere dintre Statele Unite ale Americii. [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat]. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină care înseamnă "țară mare" sau "pământ mare". Alaska este străbătută de fluviul Yukon. În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii teritoriul Alaska pentru suma de 7,2 [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-american, Alaska este separată de teritoriul canadian de 48 de state limitrofe. Alaska este cel mai mare dintre cele 50 [anonimizat] o suprafață totală de 1.717.854 km². [anonimizat], și ocupă 16% din suprafața totală a terenurilor din SUA.

Alaska este delimitată la nord de către Oceanul Arctic și Marea Beaufort, la est de teritoriul Yukon și provincia British Columbia(ambele canadiene), la sud de Golful Alaska, Oceanul Pacific și de Marea Bering, iar la vest de Marea Bering, strâmtoarea Bering, Marea Ciukotsk, și Oceanul Arctic. Lungimea totală a frontierei este 13,176 km, inclusiv o zonă de coastă de 10,686 km, și 54,563 km țărm de mare. Centrul geografic al statului este de aproximativ 97 km nord-vest de Muntele Denali.

Punctul cel mai de nordic se află în punctul Barrow (Utqiagvik), iar cel mai vestic punct este Cape Wrangell pe Insula Attu în Aleutine.

Figura 1.1 Localizarea statului Alaska. Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Alaska

Vecini

Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat, Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington. Din acest punct de vedere, doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă a Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale SUA a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drum ce conectează capitala statului, Juneau, cu restul statului.

Alaska este situata în nord- vestul Americii de Nord, ocupând o suprafață de peste
1,7 mil. Km2. Vecinii acesteia sunt:

Canada în est;

Marea Bering și Rusia în vest;

Oceanul Pacific în sud;

Oceanul Arctic în nord.

Figura 1.2 Harta Golfului Alaska. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Golful_Alaska

Orașe

Orașul și comitatul Juneau este o municipalitate unită, ce constă din orașul propriu-zis (The City of Juneau) și cartierele sale aferente. Acesta este localizat pe Gastineau Channel din arhipelagul Alexander din statul Alaska. Municipalitatea s-a unificat în 1970, când City of Juneau a fuzionat cu City of Douglas și cartierele înconjuratoare pentru a forma prezenta municipalitate. Este al treilea oraș ca mărime a populației (32.660 locuitori) după Anchorage și Fairbanks. Orașul poartă denumirea căutatorului de aur, Joe Juneau.

Anchorage este un municipiu cu 282.813 locuitori(cel mai mare din Alaska) și se află în partea sudică a statului. Orașul a fost fondat în 1915 pentru a susține calea ferată. Astăzi, Anchorage este un mare centru cultural și comercial, cu magazine, restaurante și muzee și 2 universități (University of Alaska Anchorage și Alaska Pacific University)

Fairbanks este orașul administrativ al regiunii Fairbanks North Star. Este amplasat pe cursului râului Chena, la nord de râul Tanana, este al doilea oraș ca mărime din Alaska(32,751 locuitori), după Anchorage. În Fairbanks este prezentă University of Alaska Fairbanks care este fondatoarea University of Alaska system(universitățile de stat ale statului Alaska)

Orașul și comitatul Sitka se găsește în nord-vestul Insulei Branof din Arhipelagul Alexander. Este cel mai mare oraș din Statele Unite după suprafața ocupată(12,461 km2) și al 4-lea din Alaska după populație(8,881). A fost capitală a statului Alaska până în 1905 când a fost mutată la Juneau.

Căile de comunicație

Alaska are o rețea rutieră slab dezvoltată prin comparație cu restul Statelor Unite. Acest sistem acoperă o arie restrânsă a statului, legând principalele centre demografice de Autostrada Alaska, principala rută care iese din stat prin Canada. Capitala statului, Juneau, nu este legată prin nicio șosea de restul statului, ci doar prin ferryboat, ceea ce a declanșat discuții privind mutarea capitalei într-un oraș legat de restul statului prin drumuri, sau construirea unui drum între Juneau și Haines. Vestul statului nu are o rețea rutieră care să-l lege de restul statului.

Construită în 1915, Calea Ferată Alaska(Alaska Rairoad) a jucat un rol important în dezvoltarea statului în secolul al XX-lea. Liniile merg de la Seward trecând prin Anchorage, Eklutna, Wasilla, Talkeetna, Denali, și Fairbanks, cu linii secundare spre Whittier, Palmer și North Pole. Orașele, satele și regiunea deservite de ARR(Alaska Railroad) sunt cunoscute sub numele de „The Railbelt” („Centura de fier”).

Majoritatea orașelor și satelor din Alaska nu au rute de acces pe șosea astfel că singurele mijloace de transport sunt fie prin aer fie pe apă.

Sistemul bine dezvoltat de ferryboaturi din Alaska (cunoscut sub numele de Alaska Marine Highway) deservește orașele din sud-est, de pe coasta golfului și de pe Peninsula Alaska. Sistemul operează și din Bellingham (Washington, SUA) și din Prince Rupert (British Columbia, Canada) către Skagway.

Orașele nedeservite de șosele sau de porturi sunt legate de restul lumii doar prin legături aeriene sau pe sanie trasă de câini. Chiar Anchorage și Fairbanks sunt deservite de numeroase linii aeriene. Zborul este cel mai ieftin și mai eficient mijloc de transport accesibil în Alaska.

Figura 1.3 Principalele rute de transport din Alaska. Sursa: http://dot.alaska.gov/

Cadrul geografic natural

1.3.1 Trepte de relief

Peninsula Alaska are un relief predominant montan. Munții Alaska sunt un lanț de munți care reprezintă de fapt continuarea spre nord a Anzilor Cordilieri, situat în partea sudică a statului Alaska cu lungimea de circa 1000 de kilometri și având o altitudine maximă de 6193 de metri, reprezentat de vârful Denali, fiind cel mai înalt din America de Nord. Versanții acestor munți sunt abrupți, stâncoși, acoperiți cu păduri de conifere până la altitudinea de 800 de metri. Culmile din Alaska prezintă un relief alpin și sunt acoperite de zăpezi veșnice care alimentează foarte mulți ghețari. Munții Alaska sunt formați din roci cristaline. Principalul mineral este țițeiul din câmpia de pe coasta Oceanului Arctic. În Alaska putem spune că există relief vulcanic, în care apar corpuri magmatice de natură granitică, care se formează la adâncimi de 40 de kilometri, iar acestea poartă denumirea de batolite.

Munții Alaska sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se întinde într-un semicerc, de la peninsula Alaska pană la granița cu provincia Yukon, care aparține de statul Canada. Lanțul muntos este străbătut de conducta Trans Alaska prin Pasul Isabel. În nord-vestul regiunii există din anul 1917, Parcul Național Denali și la sud-vest, din anul 1980, Parcul Național Lake-Clark cu o suprafață de 16.000 km2. La marginea de sud-est a masivului se află Parcul Național Wrangell-St. Elias care împreună cu Parcul Național Kluane aparțin de Saint Elias Mountains și sunt declarate patrimoniu mondial U.N.E.S.C.O.

Figura 1.4 Relieful statului Alaska. Sursa: http://www.usarelief.com/

1.3.2 Geologia regiunii

Alaska prezintă țărmuri glaciare în mod deosebit în peninsulă, în rest este caracterizat de țărmuri cu fiorduri care sunt în formare și în prezent sub forma de limbi de gheață. Vulcanismul și seismicitatea au împreună, de asemenea, implicații semnificative asupra geologiei din nordul Americii, cu întindere din Insulele Aleutine până în peninsulă. Sistemul cordilier a acoperit o bună parte din Alaska iar calotele de gheață izolate erau răspândite peste zonele mai înalte, astfel din acest sistem cordilier câmpurile de gheață ale Alaskăi rămân resturi importante ale glaciațiunii.

În privința tectonicii, putem preciza faptul că contactul vestic al Plăcii Nord Americane se realizează cu Placa Pacifică. În partea de nord a Plăcii Pacifice în dreptul Insulelor Aleutine unde se află marea Groapă a Aleutinelor, se află practic linia de întâlnire a Plăcii Pacifice cu cea Nord Americană formând o zonă de subducție de-a lungul întregului Arhipelag Aleutin, astfel acest fenomen a dus la prezența aici a unui număr de 45 de vulcani și la importante cutremure de pământ. O erupție vulcanică importantă s-a produs în 1912 la vulcanul Novarupta, iar un cutremur important poate fi precizat cel din Alaska de Sud din anul 1964 având o magnitudine locală de 9,2 pe scara Richter, în care 131 de oameni și-au pierdut viața. Zona acesta face parte din Cercul de Foc al Pacificului.

A doua porțiune de contact între plăci care ține de la sudul Peninsulei Alaska până la nordul localității Anchorage este o falie de transformare, faliile aici încălecându-se orizontal. La Kodiac-Bowie se găsește un hotspot (punct fierbinte).

Figura 1.5 Cercul de foc al Pacificului. Sursa: https://www.britannica.com/place/Ring-of-Fire

1.3.3 Climă

Alaska are o climă influentață de poziția geografică extremă, de relieful muntos, precum și de deschiderea uriașă la oceanele Pacific și Arctic.

Alaska poate fi considerată în general un ținut al frigului (climat subpolar). Aici sunt doar nouă săptămâni de vară pe an, iar iarna temperaturile pot să ajungă și până la -60 grade Celsius. Precipitațiile sunt abundente, fie sub formă de ploaie, fie sub forma de zăpadă.

Clima din vestul statului este determinată în mare parte de proximitatea Mării Bering și a Golfului Alaska. Clima este de tipul subpolar oceanică în sud-vest și subpolară continentală înspre nord. În această zonă, cantitatea anuală de precipitații variază considerabil. Partea nordică a Peninsulei Seward este practic un deșert ce primește mai puțin de 250 mm de precipitații anual, în timp ce în unele zone dintre Dillingham și Bethel media este de 2.500mm de precipitații.

Clima din orașul Anchorage este, din cauza apropierii de ocean, mai puțin aspră ca cea din interiorul continentului.

Clima din interiorul statului este una extremă și este cel mai bun exemplu de climă subpolară tipică. În zona orașului Fairbanks s-au înregistrat unele dintre cele mai ridicate și mai scăzute temperaturi din Alaska. Aici vara se ajunge la temperaturi de 30 – 35 °C, în timp ce iarna, se pot înregistra minime de -52 °C. Precipitațiile sunt reduse în interior, adesea sub 250 mm pe an iarna, dar precipitațiile scăzute rămân pe tot parcursul anului. Clima din nordul extrem al statului este o climă polară, obișnuită pentru zone aflate la nord de Cercul Polar de Nord. Iernile sunt lungi și geroase, iar verile foarte scurte și răcoroase. În iulie, temperatura medie în orașul Barrow este de 1°C. Precipitațiile sunt reduse aici, în multe locuri sub 250mm anual, mai ales sub formă de ninsoare.

Figura 1.6 Clima statului Alaska. Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Climate_of_Alaska

1.3.4 Hidrografia și hidrogeologia

Râurile, lacurile, zonele umede, zonele înzăpezite, ghețarii din Alaska cuprind aproximativ 40% de apă din suprafață de apă a teritoriului.

În Alaska sunt mai mult de 12.000 de râuri. Trei dintre aceste râuri, Yukon, Kuskokwim, Copper, sunt printre cele mai mari râuri în Statele Unite ale Americii. De asemenea în Alaska se găsesc mai mult de 3 milioane de lacuri, de la dimensiunea de iaz, până la lacuri 1.000 de kilometri pătrați.

Chiar dacă Alaska are foarte mari resurse de apă, acestea nu sunt uniform distribuite atât geografic cât și sezonier. Precipitațiile anuale variază de la o medie de cinci centimetri pe versantul Arctic, la o medie de 300 cm în pădurile tropicale maritime din sud-est.

Ghețarii și câmpurile înghețate acoperă aproximativ 5% iar permafrosturile aproximativ 85% din Alaska. Multe râuri sunt afectate de blocajele de gheață care ies din matcă în timpul momentelor de primăvară, și multe sunt acoperite de gheață în cea mare parte a anului.

Figura 1.7 Hidrografia statului Alaska. Sursa: https://geology.com/lakes-rivers-water/alaska.shtml

1.3.5 Vegetația și fauna

În Alaska predomină tundra în care se evidențiază o mare varietate de specii de licheni, mușchi și arbuști. De asemenea, are păduri mari de foioase, unde abundă molidul și brazii. În de zona Taiga, sunt păduri de brazi in amestec cu pini, licheni și suprafețe mari de iarbă, care împreuna cu lacurile creează peisaje spectaculoase. În zona sudică găsim o varietate mai mare de copaci, cum ar fi stejari, pini, arini și nuci americani.

Fauna este foarte bogată și variată. În ape trăiesc balene, moluște, vidre de mare etc. Pe uscat, se găsesc ursul polar, ursul brun și ursul negru american. Există turme mari de caribu, urmate de turme de lupi. Alte mamifere care pot fi găsite sunt elkul american, castor, lup, nurca, vidra și bizam dar și alte specii.

Figura 1.8 Vegetația statului Alaska. Sursa: https://www.usgs.gov/

Figura 1.9 Urși bruni la vânătoare de somoni pe râul Brooks, Katmai National Park, Alaska

Sursa: http://www.katmailand.com/

1.3.6 Soluri

Alaska este descrisă ca având pământ „Tanana”. Acest termen este unul tipic utilizat pentru a descrie o suprafață, unde solul este drenat și conține permafrost de mai puțin de cinci centimetri sub suprafața de sol. Solul este alcătuit din nămol, nisip și pietriș.

Principalii factori ce conduc distribuția geografică a solurilor din America de Nord sunt următorii: întinderea masei continetale propriu-zise de la nord la sud pe o lungime de peste 6.000 de kilometri, între Capul Barrow din Peninsula Alaska la Istmul Tehuantepec; dispunerea lanțurilor muntoase; sistemul munților Stâncoși și Munții Apalași în lungul meridianelor; influențele climatice impuse de circulația curenților oceanici calzi (Golfului Alaska) și reci (Labradorului). Toate acestea caracteristici au obligat importante diferențieri climatice, ale formațiunilor vegetale și ale invelișului de soluri.

Orizontul înghețat, numit „tjale” în Scandinavia, „merzlota” în Rusia și „permafrost” în Canada, joacă un rol de orizont impermeabil, acesta fiind înghețat zilnic, sezonier sau de lungă durată și are inconveniențe similare în toată zona arctică. Dintre efectele impuse de substratul înghețat se pot menționa următoarele: împiedicarea dezvoltării unei vegetații forestiere; limitarea construirii de aeroporturi și drumuri; instabilitatea substratului afectează construcția de clădiri, autostrăzi și căi ferate; La acest orizont înghețat se mai poate adăuga și molisolul, astfel ambele fiind caracterizate de prezența curgerilor solifluxionale, a formelor pozitive reziduale, a hidrolacoliților, turbării bombate, depresiuni termocarstice, mlaștini și soluri poligonale.

Permafrostul definește solurile înghețate din tot timpul anului la o adâncime situată între 2 și 15 metri. Regiunile de permafrost se află în ținuturile cu climat polar, unde temperatura medie anuală nu ajunge să depășească -1 °C și cantitatea medie anuală de precipitații este sub 1.000 de milimetri. Regiunile de permafrost se găsesc în regiunea polara, în regiunile munților înalți acoperite de ghețari, unde există numai vegetație săracă de tundră. Ținuturile de permafrost ocupă un procentaj de 20-25 % din suprafața de uscat a Pământului. Regiunile unde domină solurile permanent înghețate se află în următoarele locuri: Groenlanda, cu un procent de 99 %, urmat de Alaska, cu procentul de 80 %, iar pe locul trei se află Rusia, care deține un procent de 50%. Alte regiuni unde domină solurile permanent înghețate sunt: Canada, care are un procentaj de 40-50 % și China cu 20 %. Orizontul înghețat atinge grosimi neuniforme, începând de la câțva metri (2 – 3 m) până la zeci și sute de metri. Pe cursul mijlociu al fluviului Yukon care trece prin statul Alaska este de 120 m. Către marginile regiunii de permafrost orizontul înghețat se menține în jur de 50 de metri. De la această limită, spre sud (în Emisfera Nordică), înghețul subteran devine discontinuu și, apoi, doar cu caracter sezonier, vara dezghețându-se întregul profil de sol. Ca urmare, caracteristicile mediului periglaciar se vor nuanța după oscilațiile suprafeței și grosimii orizontului de permafrost existent. În regiunile în care, pe timpul verii se dezgheață o bună parte din substrat, formându-se un orizont activ de molisol, sprijinit pe un orizont inert, epigeomorfosistemul ia forme carateristice.

Acesta domină ținuturile cu climă mai atenuată și mai umedă din estul Euroasiei și estul continenetului Nord-American. La suprafața permafrostului se află un strat subțire de sol denumit strat activ, care se dezgheață în toiul verii. Viața vegetală poate fi susținută numai de către acest strat, pentru ca creșterea nu poate avea loc decât în sol care este topit măcar o parte din an. Grosimea acestui strat activ variază de la un an la altul și de la un loc la altul, dar valorile des întâlnite sunt între 0.6 și 4 metri.

Când cristalele de gheață din sol se topesc, pământul se restrânge iar când apa îngheață din nou își crește volumul. Astfel, datorită înghețurilor și dezghețurilor polare repetate, la suprafață, formează forme angulare numite poligoane. Frigul e puternic, astfel îngheață apa de sub suprafața solului, care poate împinge în sus pământul, formând movile conice cu miez de gheață.

1.3.7 Natura protejată

O suprafață de peste 7.700 kilometri pătrați din Alaska ar putea deveni protejată prin lege pentru rarele balene Beluga care trăiesc acolo. Aceasta este o propunere lansată de Administrașia Nationala a Oceanelor si Atmosferei din SUA (NOAA). Regiunea care ar urma să fie protejată ar acoperi peste o treime din regiunea Cook Inlet, în care belenele își petrec sezonul de vară. Astfel, protejând peste 7.000 de kilometri pătrați din regiunea Cook Inlet acest lucru ar ajuta la înmulțirea populației balenelor beluga, dar ar distruge oportunitățile economice din această regiune. Balenele beluga din regiunea Cook Inlet, cunoscute pentru comportamentul lor genetic, și-au redus populația la 300 de exemplare, de la peste 1.300 câte existau în 1980.

Cadrul socio-economic

Populația (demografia)

Populația totală a statului Alaska era de 710.231 în anul 2010. Variația anuală a populației:

1980-1990 +3.19 %/an

1990-2000 +1.32 %/an

2000-2010 +1.26 %/an

2010-2014 +0.92 %/an

Figura 1.10 Densitatea populației în statul Alaska. Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alaska

Grafic 1.1 Evoluția populației statului Alaska

Conform recensământului din anul 2010 structura rasială era astfel: 66,7% Albi (473.576), 14,8% Amerindieni (104.871), 7,3% Două sau mai multe rase (51.875), 5,4% Asiatici (38.135), 3,3% Negri (23.263), 1,5% Altă rasă (11.102), 1,0% Hawaieni nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului (7.409).

Grafic 1.2 Structura rasială a populației statului Alaska

În anul 2006, Alaska avea o populație de aproximativ 670.053 de locuitori, în creștere cu 6.392 (0,96%) față de 2005 și cu 43.121 (6,9%) față de 2000. Însă în anul 2000, Alaska s-a clasat pe locul 48 din 50 de state ca număr de locuitori. Alaska este statul cu cea mai mică densitate a populației, de aproximativ 0,42 locuitori/km², următorul stat în acest clasament, Wyoming, care avea o densitate de 1,97 locuitori/km². Alaska este cel mai mare stat din punct de vedere al suprafeței, și al 6-lea conform venitului pe cap de locuitor.

Conform recensământului din anul 2010 cele mai populate orașe din Alaska erau: Anchorage – 2,91,826, Fairbanks – 31,535, Juneau – 31,275, Sitka – 8,881, Ketchikan – 8,050, Wasilla – 7,831, Kenai – 7,100, Kodiak – 6,130, Bethel – 6,080, Palmer – 5,937.

În anul 2014 structura religioasă a statului Alaska arăta astfel: protestanți 37%, catolici 16%, mormoni 5%, ortodocși 5%, alte religii 6% (budiști 1%, mozaici 0,5%, musulmani 0,5%, hinduși 0,5%, restul 3,5%), fără religie: 31%.

Grafic 1.3 Structura confesională a populației statului Alaska

86,3% dintre persoanele rezidente vorbesc doar limba engleză. Aproximativ 5,2% vorbesc limbi native acasă, 3,4% Tagalog(limbă vorbită de filipinezi), aproximativ 2,9% vorbesc spaniola la domiciliu iar restul de 2,2% vorbesc alte limbi acasă.

Grafic 1.4 Limbi vorbite în Alaska

Așezări omenești

Traiul majorității oamenilor este influențat de izolarea geografică. Comunitățiile din Alaska sunt foarte mici și se află, în general, de-a lungul coastei Oceanului Pacific. Cele mai importante orașe sunt Juneau, capitala statului, și Anchorage, cea mai mare localiate, ambele fiind situate în Golful Alaska. Excepție face Fairbanks, singura localitate importantă aflată în centrul teritoriului.

În Alaska se află cea mai mare comunitate de amerindieni, circa 105.000 persoane care sunt aproximativ 15% din populatia statului.

Figura 1.11 Orașele statului Alaska. Sursa: https://wiki–travel.com

Anchorage este cel mai populat oraș din Alaska. Acest oraș a avut o populație de 291,826 în 2010, care reprezintă 40% din populația totală a statului. De asemenea, zona metropolitană din Anchorage și districtul învecinat reprezintă mai mult de 50% din populația de stat. Anchorage este situat pe o peninsulă din sudul central al Alaska și cuprinde o zonă de 5,079.2 km² pătrați. Orașul a câștigat de patru ori premiul All-America City. Din punct de vedere demografic, albii reprezintă 66% din populația orașului, iar limba engleză este vorbită de 82.3% dintre locuitori. Sectoarele majore ale economiei din Anchorage sunt transportul, turismul, guvernul și armata.

Cu o populație de 31,535 în 2011, Fairbanks este al doilea oraș cel mai populat din Alaska. Este situat în regiunea de interior a statului, în partea centrală a Văii Tanana. Munții sunt vizibili din Fairbanks într-o zi limpede și este cel mai mare oraș din regiune. Din punct de vedere demografic, populația orașului include albii (66.1%), afro-americanii (9%), amerindieni (10%), iar restul include asiatici și alții.

Orașul Juneau este capitala statului Alaska. Acesta ocupă o suprafață de 8,427.63 km pătrați, ceea ce îl face al doilea oraș ca mărime din punct de vedere al zonei. Juneau este situat la baza muntelui Juneau și este separat de insula Douglas datorită canalul Gastineau. Populația orașului fluctuează sezonier, crescând în lunile de vară, când numeroși turiști de la navele de croazieră ajung în oraș. Juneau avea o populație de 31,275 în 2010.

Sitka este al patrulea oraș cu cea mai mare densitate din Alaska. Partea urbană a orașului Sitka,, este situată pe jumătatea de vest a insulei Baranof. Din punct de vedere demografic, 64.6% din populația orașului este albă, iar americanii nativi reprezintă pentru 24.6% din populație.

Ketchikan este cel mai sudic oraș din Alaska si cel de-al cincilea oras populat din stat. Orașul a avut o populație de 8,050 în 2010. Ketchikan a fost fondat în 1900 și este cel mai vechi oraș din Alaska. Orașul este situat pe insula Revillagigedo, care face parte din arhipelagul Alexander din Oceanul Pacific.

Economia

Economia acestui stat se bazează în principal pe exploatarea resurselor naturale de aur, petrol și lemn. Majoritatea populației este descendentă din căutătorii de aur ai sec. XIX și începutului sec. XX.

Pe lungile țărmuri și mai ales în Marea Bering se practică pescuitul, atât pentru nevoile populației autohtone, cât mai ales pentru alimentarea piețelor internaționale cu pește și crustacee. Principalul produs de export al statului (cu excepția petrolului și gazelor naturale) îl constituie peștii și alimentele de proveniență marină, în principal somon, cod, merlan și crab

PIB-ul pe anul 2018 a fost de 54,8 milioane de dolari, și s-a situat pe locul 45 la nivel federal. PIB-ul pe cap de locuitor pe anul 2018 a fost de 63.971 de dolari, locul 4 la nivel federal. Industria extractivă de petrol și gaze naturale domină economia statului, peste 80% din venituri provenind din extragerea petrolului.

Rezervele majore de petrol și gaze se găsesc în bazinele Alaska North Slope și Cook Inlet. Potrivit U.S. Energy Information Administration (EIA), Alaska ocupă locul doi în producția de țiței. Golful Prudhoe este cel mai mare câmp petrolier din Statele Unite și America de Nord, producând de obicei aproximativ 400.000 de barili pe zi (64.000 m3 / zi).

Conducta petrolieră Trans-Alaska poate transporta până la 2,1 milioane de barili de petrol brut pe zi, mai mult decât orice altă conductă de țiței în Statele Unite.

Datorită climatului nordic și terenului abrupt, în Alaska se produce o agricultură relativ redusă. Majoritatea fermelor se află fie în valea Matanuska , la 64 km nord-est de Anchorage , fie pe Peninsula Kenai , la aproximativ 97 km sud-vest de Anchorage.. Producția agricolă este destinată în principal consumului local și este bazată mai ales pe zootehnie, și producția de lactate și legume.

Principalii angajatori sunt statul, companiile din industria extractivă și cele de transport.

Subvențiile federale sunt și ele o componentă economică importantă, permițând statului să păstreze impozitele la un nivel scăzut.

Turismul este al doilea cel mai mare angajator din sectorul privat, reprezentând unul din opt locuri de muncă din Alaska, aproape 2 milioane de vizitatori și 2,42 miliarde de dolari de la aceștia.

Figura 1.12 Conducta petrolieră Trans-Alaska. Sursa: Margaret Kriz Hobson/E&E News

Infrastructura generală:

Majoritatea populației și a infrastructurii este concentrată în jurul Anchorage, cel mai mare oraș, și de-a lungul "Railbelt", care se întinde între Seward și Fairbanks. Zone mari ale statului nu sunt conectate la sistemul rutier, iar transportul în aceste zone este în principal cu barca sau cu avionul de dimensiuni mici.

Sistemele de apă și de canalizare sunt în general împărțite în două categorii: municipal și rural. Majoritatea sistemelor municipale care deservesc zonele dens populate sunt stabile și au un management și o finanțare bună pentru a opera și a menține aceste sisteme. Cu toate acestea, multe locuințe din aceste comunități se bazează în continuare pe sisteme individuale, datorită costului ridicat al extinderii sistemelor existente. Statul are peste 280 de comunități rurale, din care 31 nu dispun de sistem centralizat de apă sau de canalizare și trebuie să se bazeze pe transportul apei din râuri, lacuri și gheață.

Multe din resursele naturale se află în aceste zone îndepărtate. Dezvoltarea infrastructurii în aceste zone reprezintă unul dintre costurile economice majore și provocările logistice cu care se confruntă proiectele de extracție a resurselor. În plus, climatul extrem face dificilă dezvoltarea și întreținerea infrastructurii din Alaska. Aceste constrângeri se aplică la toate, de la drumuri până la porturi la rețelele electrice.

Alaska Marine Highway System (AMHS) sprijină comerțul pe întreg teritoriul statului deservind 33 de comunități folosind 11 feriboturi. În 2015, AMHS a servit 288.133 pasageri și 100.547 vehicule, dintre care două treimi erau rezidenți din Alaska. Mai puține feriboturi și mai multe perioade de nefuncționare a sistemului ar duce la creșterea costului bunurilor, sporind în mod semnificativ costul vieții în comunitățile de coastă.

Dimensiunea statului, vremea extremă, populația mică și costurile ridicate fac din gestionarea deșeurilor solide o problemă unică și provocatoare. Există nouă depozite de deșeuri de clasa I din Alaska care deservesc aproximativ 600.000 de persoane – peste 80% din populația din Alaska. Depozitul tipic de clasă I are o durată de viață rămasă de 20-60 de ani. Alaska este singurul stat care operează încă depozite de deșeuri clasa III, toate situate în comunități rurale mici. Colectarea deșeurilor din comunitățile ultraperiferice din Alaska trebuie făcută fie pe calea aerului, fie pe mare, fie pe stânga în comunitate.

Există 125 de porturi mici de ambarcațiuni în Alaska care deservesc utilizatori marini diverși, inclusiv pescarul comercial, bărci de agrement, operatori de remorchere și de transport de carburanți, chartere legate de turism și vânători și pescari subzistenți nativi din Alaska. Multe dintre acestea sunt baze și pentru hidroavioane

Alaska este statul cu cele mai multe aeroporturi si aerodromuri din SUA, mai exact 325, la distanță mare față de California cu 139

Figura 1.13 Portul din Juneau găzduind nave de croazieră și hidroavioane.

Sursa: https://www.juneauharborwebcam.com/

Dotări tehnico-edilitare

Aviația din Alaska este un motor economic imens, care contribuie anual la economia statului cu aproximativ 3,5 miliarde de dolari. Oamenii din Alaska au de opt ori mai multe șanse să utilizeze aviația ca transport decât cei din restul țării. O mare parte a statului depinde de aviație pentru accesul la alimente proaspete, la poștă și la asistența medicală. Department of Transportation & Public Facilities Alaska deține și operează 240 dintre cele 325 de aeroporturi de utilitate publică din Alaska. Aeroportul Internațional Ted Stevens Anchorage (ANC), cel mai mare aeroport din Alaska, deservește anual aproximativ 5,4 milioane de pasageri.

Alaska are aproximativ 1.400 de poduri, dintre care majoritatea sunt mai puțin de 50 de ani,. Din cele 972 de poduri, 82 (8,4%) sunt deficiente din punct de vedere structural, necesitând reparații și inspecții și întreținere mai frecvente.

În prezent există 167 de diguri în Alaska, inclusiv 20 diguri hidroelectrice reglementate de Comisia Federală de Reglementare în Domeniul Energiei (FERC) dintre care 28 cu potențial ridicat de pericol.

CAPITOLUL 2. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC

2.1. Considerații generale

Organizația Mondială a Turismului și alte organisme de profil din cadrul Comunității Europene consideră că potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel, un anumit spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse ce pot fi puse în valoare, intrând atât în circuitul turistic național sau internațional.

Potențialul turistic al unei țări sau zone reprezintă ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se prestează unei amenajări pentru vizitare și primirea călătorilor.

Potențialul turistic al unei țări constituie, într-adevăr, oferta turistică primară (potențială) care împreună cu structurile turistice existente (structura de primire și infrastructura specifică) alcătuiesc oferta turistică reală sau patrimoniul turistic, la acesta adăugându-se, nu în ultimul rând, și factorii generali ai existenței umane: ospitalitatea, obiceiurile, varietatea și calitatea serviciilor prestate pentru buna desfășurare a activităților turistice

2.2. Potențialul turistic natural

2.2.1 Relief

Peninsula Alaska are un relief predominant montan, în aceasta peninsulă găsindu-se cel mai înalt vârf din America de Nord (Vârful Denali)

Munții Alaska sunt continuarea spre nord a Anzilor Cordilieri, situați în partea sudică a statului Alaska (SUA) cu lungimea de cca. 1000 km și altitudinea maximă de 6190 m (vârful Denali, cel mai înalt din America de Nord).

Ghețarii și câmpurile înghețate acoperă aproximativ 5% și permafrosturile aproximativ 85% din Alaska.

Figura 2.1 Hartă potențial turistic Alaska. Sursa: https://www.travelalaska.com/

Denali National Park and Preserve, are o suprafață de 775.597 ha și a fost înființat în anul 1917. Amplasat în centrul statului, acesta include cel mai înalt munte din America de Nord (6190 m în vârful Denali) și este al doilea parc ca mărime din S.U.A. Vulcan somnolent, Muntele Denali oferă vizitatorilor mult mai mult decât simpla observare a celor mai înalți munți și ghețari.. Se pot întâlni zăpezi permanente, 12 ghețari, dintre care cel mai lung – Muldrow (56 km). Vegetația include mușchi, licheni, păduri dese de cedru, molid alb și brad. Caracteristicile sunt coniferele endemice Pseudotsuga menziesii și Tsuga mertensiană. Pe pantele mai joase apar plopi, mesteceni, arbori de bumbac. Fauna variată este alcătuită din: oaia Dall, căprioare, Caribu (care locuiesc doar vara acolo, apoi migrează), urși grizzly, reni, râși, lupi, vulpi roșii, și peste 130 de specii de păsări. Parcul este accesibil cu automobilul, trenul și avionul. Mulțimea de turiști sunt atrași aici de sălbăticia regiunii, unde se pot delecta cu pescuitul, schiatul, sau o simplă excursie cu cortul în aer liber, de la o vacanță rustică, la un confort de 5 stele. Hotelurile din stațiune îți oferă: activități în aer liber, cazare în camere ce-ți oferă o panoramă înspre Canionul Nenana, mâncare cu specific local și sporturi extreme (rafting) în apele reci ale râului Nenana.

Numele muntelui a devenit un subiect de dispută în 1975, când oficialii din Alaska au cerut guvernului federal american să schimbe oficial numele de la Muntele McKinley la Denali . Muntele a fost numit neoficial Muntele McKinley în 1896 de către un căutător de aur și oficial de către guvernul federal al Statelor Unite în 1917 pentru comemorarea lui William McKinley , care a fost președinte al Statelor Unite din 1897 până la asasinarea sa în 1901 .

Numele Denali vine din limba populației Koyukon(popor nativ din zonă) și se traduce “cel mare”.După ani de dispută între oficialități, în 2015 președintele Barack Obama a anunțat redenumirea muntelui în timp ce se afla într-o vizită oficială în Alaska.

Prin deschiderea drumului de la Fairbanks la Anchorage, administrația parcului a constatat că creșterea numărului de vizitatori poate distruge sălbăticia naturală a parcului și a luat măsuri de limitare a accesului.

Parcul Național Katmai este cunoscut pentru cea mai mare populație de urși bruni, pentru cei 14 vulcanii activi și pentru somoni, aici găsindu-se toate tipurile de somoni.

Figura 2.2 Imagini din Parcul Național Katmai din Alaska

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Katmai_National_Park_and_Preserve

Camp Denali&North Face Lodge este situat în Parcul Național Denali din Alaska, oferă posibilitatea unei șederi într-un decor sălbatic fără egal. Este singurul parc care oferă o vedere directă la creasta spectaculoasă acoperită de zăpadă a Muntelui Denali (cel mai înalt vârf al țării), atunci când și muntele dorește să se lase văzut (de obicei se ascunde sub nori). Cei interesați beneficiază de excursii unde au naturaliști pe post de ghizi.

Figura 2.3 Camp Denali&North Face Lodge din Parcul Național Denali din Alaska

Sursa: https://www.travelwizard.com/alaska/camp-denali-and-north-face-lodge/

2.2.2 Clima

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică (în cazul Alaska), fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie.

Eschimoșii, amerindienii, cei mai mari exploratori ai lumii au încercat să descrie în cuvinte nuanțele aurorei boreale. Fiecare popor din nord are câte o legendă a acestor culori. Cea mai veche legendă s-a născut atunci când pe cer au apărut mai multe nuanțe de roșu închis pe care oamenii le-au asociat cu ideea de moarte și sânge. Eschimoșii credeau că aurora boreală este atât de periculoasă încât purtau cu ei cuțite ca să o sperie.

Institutul Geofizic al Universității din Alaska are cea mai mare stație de supraveghere. Camerele specializate și spectroscoapele de ultimă generație observă fiecare schimbare din atmosferă și încearcă să dea o explicație pertinentă fiecărui fenomen apărut. Oamenii de știință nu neagă ca aurora boreală poate cauza schimbări importante ale climei, dar de la o ninsoare vara și până la războaie și măceluri e drum lung, spun ei. Pe datele științifice se bazează și majoritatea turiștilor care vin să viziteze Alaska pentru aurora boreală. Evident, mai sunt si cei care vin aici în căutarea explicațiilor misterioase ale existenței extratereștilor, de exemplu, dar aceștia nu sunt mulți.

Acestea se pot vedea de pe tot teritoriul statului Alaska, dar cel mai bun loc este Fairbanks, aici apar cel mai des iar intervalul calendaristic în care apar destul de des este din Septembrie și până în Aprilie

Figura 2.4 Aurora boreală din Alaska

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Aurora

2.2.3 Ape

2.2.3.1 Ape freatice și de adâncime pentru alimentare cu apă

Resursele de apă subterană din Alaska sunt printre cele mai mari din acest ținut înghețat. Cu toate acestea, foarte puține ape de suprafață din Alaska au fost studiate sau chiar localizate și sunt disponibile date limitate privind calitatea apei.

Apele subterane reprezintă o sursă de apă potabilă pentru aproximativ 50% din populația statului Alaska. Aproximativ 83% din sistemele de apă potabilă din Alaska utilizează o sursă de apă subterană. Apa subterană totală retrasă pentru aceste sisteme publice de apă reprezintă doar 37% din totalul apei dulci utilizate de sistemele publice de apă. Acest lucru se datorează unui număr mic de sisteme de alimentare cu apă (de exemplu, Anchorage, Juneau, Ketchikan,) care deservesc un număr mare din sursele de apă de suprafață.

Grafic 2.1 Folosirea apelor subterane în Alaska

Din cele aproximativ 63 de milioane de galoane din apele subterane proaspete folosite în Alaska în fiecare zi, peste 50% sunt folosite pentru surse publice de apă. Aproximativ 23% din apa subterană este utilizată pentru industrie, industria minieră și producția de energie. Mai puțin de 1% din aceasta sursă de apă este utilizată pentru activitățile agricole.

Pânza freatică este disponibilă în majoritatea zonelor din Alaska, cu excepția părții de nord a statului unde permafrostul este foarte adânc. Sudul și interiorul peninsulei au cea mai mare dependență de apele subterane. Arctica, vestul și sud-estul peninsulei fac mai frecvente utilizarea râurilor, a lacurilor și a capturilor de apă de ploaie. Cele mai mari cantități de ape freatice subterane sunt folosite în Anchorage, Fairbanks, comitatul Matanuska-Susitna și peninsula Kenai.

Figura 2.5 Distribuția sistemelor de apă din Alaska.

Sursa: Hydrogeology Journal (2013) – Springer-Verlag

Cea mai mare parte a apelor subterane a statului Alaska este potrivită pentru agricultură, acvacultură, comercială și industrială, cu tratament moderat sau minim. Fierul, manganul și arsenicul sunt cele mai frecvente probleme de tratare în sistemele de apă subterană. Depozitarea și scurgerile de combustibil, împreună cu evacuarea apelor uzate, reprezintă amenințări comune la adresa calității apelor subterane în întreaga țară.

2.2.3.2 Apa mărilor și oceanelor cu valoare de agrement sportiv și balnear

Denali, care se află pe ruta celor mai multe itinerarii de croazieră nu este doar cel mai înalt vârf din America de Nord, dar oferă și cel mai frumos răsărit în nuanțe unice de roz atunci când se ridica peste “Wonder Lake” din Parcul National Denali. Majoritatea liniilor de croazieră oferă itinerarii asemănătoare, fiindcă nu doresc să riște ca vizitatorii să nu aibă ocazia de a vizita cele mai importante atracții ale acestui ținut.

De asemenea, apele mărilor sunt folosite pentru activități precum concursuri de pescuit, snorkeling, surf, rafting și explorări cu canoe și alte ambarcațiuni

Figura 2.6 Trasee de croaziere din Alaska. Sursa: http://www.alaska.org/advice/alaska-cruise-routes

2.2.4 Vegetație

Versantul nordic din Alaska reprezintă cea mai săbatică regiune, o fâșie de tundră aproape de mărimea României, ce se întinde de la Munții Brooks până la țărmurile mărilor Beaufort și Ciukotsk. Este, de asemenea, și una dintre cele mai bogate, atât în viață sălbatică, cât și în hidrocarburi. Întinsele câmpuri petrolifere ce înconjoară Golful Prudhoe produc 17% din petrolul extras în S.U.A. Aproximativ 58.000 km², în centrul versantului, inclusiv profitabilele câmpuri petrolifere, sunt deținute de stat. Cu toate că pare a fi un imens rezervor petrolier la care națiunea recurge în momente de restriște, în realitate cuprinde cea mai întinsă zonă sălbatică neprotejată din țară, împreună cu o jumătate de milion de caribu, sute de urși grizzly, lupi, iar vara mai multe păsări de apă, de pradă și de țărm.

Flora virgină conservată în Parcul Național Denali este o combinație unică de specii din Asia și America de Nord. La urma urmei, cea mai mare perioadă din ultimele două milioane de ani, statul Alaska a fost unit cu Asia. Nu de multe ori acest teritoriu era despărțit de regiunile sudice ale Americii de Nord prin scuturi de gheață a căror grosime atingea uneori și 1.000 de metri. În timpul apogeului Erelor Glaciare, fundul Mării Bering s-a ridicat formând un „pod” între Asia și America și devenind astfel un adevărat coridor de trecere pentru specile de plante și animale de pe cele două continente. Prin urmare, Parcul Național Denali este căminul a numeroase specii de plante care nu pot fi întâlnite în regiunile aflate mai la sud, adică pe continentul nord-american.

Doar plantele care pot să reziste iernilor lungi și aspre supraviețuiesc în acestă zonă dură. Cercetătorii biologi au putut totuși să recunoască peste 600 de specii de plante și numeroase varietăți de mușchi, licheni, fungi și alge. Numai câteva specii de copaci pot supraviețui unui astfel de climat extrem. Ei cresc mai ales de-a lungul râurilor, unde versanții orientati spre sud adăpostesc vegetație ca: molidul alb și molidul negru, mesteacănul de hârtie si plopul tremurător. Multe dintre arealele deschise sunt învelite de vegetație, de mlaștină și de mușchi. Versanții nordici sunt acoperiți de straturi groase de permafrost, dar stratul subțire de sol superficial, care reușește să se dezghețe în fiecare vară, este suficient pentru a permite dezvoltarea pădurilor de molid negru. Pe lângă mușchii ce pot fi întâlniți la tot pasul, în regiune mai cresc rogozuri și câteva specii de plante ierboasă. Versanții umezi acoperiti de tundră, care se găsesc la poalele munților, sunt acoperiți cu pajisti întinse de bumbăcăriță, presărate cu arbori pitici izolati. Zona de tundră uscată este împânzită de avene, ierburi și rogoz.

Provincia Nordică, este dominată de prezența gimnospermelor, cu multe endemisme, molidul alb și molidul negru, bradul de balsam, chiparosul de baltă. Cucuta de vest (Tsuga heterophylla) este un arbore veșnic verde de la 150 la 200 de metri înălțime, diametrul de opt metri, Red Alter (Alnus rubra) un copac cu frunze căzătoare. Este specia cea mai mare din lume de arin, ajungând la înălțimi de 70-140 de metri, Sitka Spruce (Picea sitchensis) arbore veșnic verde , 120-180 metri, diametru de 3-5 metri. Este de departe cea mai mare specie de molid.

Figura 2.7 Specii de vegetație din Alaska

Sursa: https://sciencing.com/

2.2.5 Faună

Dintre numeroasele specii ale faunei amintim:

Boul moscat (Ovibos moschatus) – deține recordul în rândul mamiferelor, pentru blana cu cele mai lungi fire. Acestea ating lungimea de un metru și formează o manta groasă de lână care îi permite să reziste foarte bine la temperaturile glaciale din zonele în care acesta trăieste: tundra canadiană arctică, Alaska și Groenlanda. Trăiește în turme de până la 60 de indivizi.

Vulpea polară (Alopex lagopus) – este adaptată la clima rece, având o blană deasă. Lungime de 65-90 de centimetri, înălțime de circa 30 de centimetri, și o greutate de cinci kilograme. Hrana vulpilor constă din rozătoare, insecte, fructe, ouă, pui de păsări și cadavre de animale. Are blana de culoare albă, iarna și cafenie, vara. Deține recordul numărului de pui la o naștere: circa 11 pui. Principalii inamici ai vulpii polare sunt lupul, râsul și omul.

Ursul polar (Ursus maritimus) – urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Are o greutate de 300-600 de kilograme, masculii și 150-300 de kilograme, femelele, înălțimea de 1,8 de metri și lungimea până la trei metri. Simte prada de la 30 de kilometri depărtare. Consumă în special pui de focă. Durata vieții sale este de 35-40 de ani. Se apreciază că există aproximativ 40 de mii de exemplare în sălbăticie.

Elanul (Alces alces gigas) – trăiește în pădurile din emisfera nordică, în zona temperată și subarctică. Elanul nord-american are coarnele mai palmate decat elanii din Eurasia, și pot fi mai lungi de un metru. Subspecia din Alaska atinge o înălțime până la doi metri.

Mierla de apă (Cinclus mexicanus) – echipată cu o pleoapă suplimentară ce îi dă dreptul să vadă sub apă, este de obicei un rezident permanent, se deplasează ușor spre sud dacă este necesar pentru a găsi mâncare sau apă ce nu este înghețată. Prezența acestora indică apă de bună calitate, ea a disparut din unele locații datorită poluării și a încărcăturii de aluviuni în cursurile de apă.

Ursul grizzly (Ursus arctos horribilis) este un animal nocturn, foarte rar ieșind din bârlog in zori. Se hrănește cu cadavre de bizon sau pui de elan, în rest consumă iarbă semințe, fructe de pădure(poate mânca intr-o zi mai mult de 200.000 de fructe de pădure), rădăcini, diferite plante și furnici. Perioada de hibernare este mult mai lungă decât a altor urși.

Figura 2.8 Specii de faună din Alaska

Sursa: http://www.alaska.org/

2.2.6 Natura protejată

Alaska este un magnet pentru cei dornici de adrenalină și ținuturi sălbatice, pe cât de fascinante, pe atât de extreme. Aici pot să escaldeze munți și ghețari, să facă canotaj sau rafting, să urmărească viața sălbatică a animalelor. Alaska a fost declarata în întregime patrimoniu ecologic universal, care trebuie protejat si conservat.

De la păduri tropicale temperate până la tundra arctică, o multitudine de ecosisteme se întind pe întinderea și varietatea peisajelor din Alaska. Printre acestea se numără ecosistemele rare, care susțin asamblaje unice de floră și faună specializate și / sau diverse într-o zonă geografică mică sau într-o zonă restrânsă. În Alaska, îndepărtarea păstrează multe ecosisteme în stare prăfuită, totuși unele sisteme în mod natural mai puțin frecvente sunt în declin datorită vulnerabilităților lor intrinseci sau amenințărilor externe.

Programul pentru patrimoniul natural din Alaska (AKNHP) este integrat în cadrul Centrului de Conservare a Alaska (ACCS). AKNHP colectează, sintetizează și validează informații despre speciile de animale și plante din Alaska de interes de conservare și despre habitatele lor, despre ecosistemele de conservare și despre speciile invazive. Aceste informații sunt furnizate guvernului, mediului de afaceri, managerilor de terenuri, oamenilor de știință, grupurilor de conservare și publicului. În plus organizațiile sunt ajutate să elaboreze planuri de conservare. AKNHP este unul dintre cele peste 75 de programe de patrimoniu independent din cadrul rețelei de patrimoniu natural, care include programe de patrimoniu în toate cele 50 de state americane și centre de date de conservare în majoritatea provinciilor canadiene și în multe țări din America Latină. Este folosit un protocol comun(NatureServe) pentru a urmări și clasifica speciile și habitatele rare. AKNHP a devenit parte a Universității din Alaska Anchorage în 1993. În 2015, AKNHP a aderat la nou-formatul Centru de Conservare din Alaska (ACCS).

Centrul pentru Conservarea Științei -Alaska este partener cu multe agenții federale și de stat, companii private, organizații non-profit precum și persoane fizice.

2.3. Potențialul turistic antropic

2.3.1. Potențialul turistic cultural istoric

Străzile din Alaska reflectă fidel cultura națională. Astfel aproape oriunde se găsesc tarabe cu totemuri, și localnici care dansează pe muzica tradițională. De asemenea, există multe muzee, expoziții, centre culturale unde au loc festivaluri naționale deschise vizitatorilor.

Datorită locației sale ideale între bazinul Muntelui Juneau și Canalul Gastineau, orașul Juneau a fost locuința pescarului nativ american, a comercianților europeni de blănuri și a căutătorilor de aur americani. Acum, o capitală de stat liberă, Juneau este bază perfectă pentru o călătorie în sălbăticia minunată din Alaska, fie că este vorba de pescuit, călătorii cu caiace sau sănii trase de câini în parcurile naționale, vizionarea balenelor la Icy Strait sau drumeții pe ghețarii de la Juneau Icefield

Alaska State Capitol fost construit în perioada 1929-31 și a servit inițial ca clădire teritorială federală. Astăzi găzduiește camerele legislative, biroul guvernatorului și birourile pentru membrii personalului care sosesc în Juneau pentru sesiunea legislativă ianuarie-aprilie. Excursii gratuite de 30 de minute se desfășoară la fiecare jumătate de oră.

Alaska State Museum este acasa a peste 23.000 de artefacte, opere de artă și istorie naturală și artefacte din șase grupuri indigene majore. Etajul superior este dedicat perioadei rusești a statului și a căutătorilor de aur.

Eaglecrest Ski Area este una dintre singurele zone de schi municipale din țară. Eaglecrest are o suprafață de 640 de hectare,34 pârtii, trei telescaune, opt kilometri de trasee nordice și parc de joacă. O cabană de zi confortabilă și spațioasă include un magazin de închirieri și o cafenea.

Juneau Douglas City Museum se concentrează pe aur cu expoziții miniere interesante și un film documentar excelent, "Juneau: City Built On Gold", care se concentrează pe istoria timpurie a orașului. Muzeul adăpostește și o hartă în relief de șapte metri lungime a zonei ce înconjoară Juneau. De asemenea este prezentă și arta locală și exponate în istoria maritimă a orașului.

Last Chance Mining Museum este fostul complex Alaska-Juneau Gold Mining Company iar acum e un muzeu unde puteți puteți examina uneltele a ceea ce a fost odată cea mai mare mină din lume de aur. Există, de asemenea, un tunel minier și o hartă de sticlă de 3-D, care arată cât de mare era.

Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae a fost construită în 1893 și este cea mai veche biserică din sudul statului Alaska. Un mic magazin de cadouri pline cu păpuși și alte obiecte artizanale din Rusia în exterior, iar în biserică, printre veșmintele originale și icoanele religioase, se găsesc și un rând de sfinți pictați pe pereți.

Figura 2.9 Orașul Juneau

Sursa: https://www.instagram.com/traveljuneauak/

Orașul Anchorage aflat în partea de sud statului, a fost fondat în 1915 pentru a susține calea ferată, astăzi fiind un mare centru cultural și comercial, cu magazine, restaurante și muzee. Muzeul de Istorie și Artă Fină, Gradina Zoologică, Centrul de Istorie Naționala și Teatrul Alaska Experience Imax sunt câteva dintre punctele de atracție pe care nu trebuie să le rateze turiștii odată sosiți aici. Muzeul Universității din Alaska este însă cel mai deosebit. Situată undeva în campus, clădirea se ridică falnică purtând urmele tuturor speciilor de animale care au dispărut în timp, dar care și-au păstrat amprenta pe gheață. Curbele abundă și ele. Ferestre gigant construite după forma unor pleoape imense dau spre muntele Denali.

Fairbanks situat la numai câțiva kilometri de Anchorage, arăta ca un cub de gheață unde toate clădirile seamăna cu niște mici ghețari. Cea mai renumită clădire de departe este Muzeul Universității din Alaska cu vedere spre Muntele Denali, care poarta amprenta tuturor speciilor de animale dispărute de-a lungul timpului. Orașului i se mai spune și Inima de aur din cauza faptului că aici era pe vremuri începutul traseului pentru căutatorii de aur, renumit pentru minele de aur din regiune.

Figura 2.10 Orașul Fairbanks din Alaska

Sursa: https://www.instagram.com/explorefairbanks/

2.3.2. Potențialul turistic tehnico-economic

Sportul oficial de stat este cursa de câini. Cea mai faimoasă cursă este Traseul Iditarod Trail Sled Dog. De la înființarea sa în 1967, a crescut de la o cursă de 40 km la de 1.770 km.

Jocurile Olimpice Mondiale Eskimo-Indiene sunt organizate în iulie în Fairbanks, unde popoarele native din Alaska și Canada concurează în competițiile tradiționale din Alaska.

Oportunități pentru recreere activă sunt în fiecare regiune a statului. Există mai multe rezervații naționale din zona sălbatică din Alaska, cu peste 31 milioane de hectare gestionate de U.S. Fish and Wildlife Service.

Unul dintre cele mai mari festivaluri de gheață din lume se organizează anual la Fairbanks.

2.4. Regionarea turistică

Una dintre cele mai importante atracții ale turiștilor veniți în Alaska este, din 1952, ”Casa lui Moș Crăciun” din localitatea North Pole. ”Santa Claus House” a fost vizitată de milioane de turiști. În Alaska, această casă a Crăciunului veșnic este considerată și cel mai important magazin în care poți procura un cadou pentru sărbătorile de iarnă. Alături de moșul adevărat de la Polul Nord, atracția vizitatorilor o constituie și statuia acestuia, care pare a fi cea mai impunătoare din lume, având câțiva zeci de metri înălțime.

Figura 2.11 Casa lui Moș Crăciun din Norh Pole, Alaska

Sursa: https://www.santaclaushouse.com/

Inupiații din Kaktovik vânează una dintre cele trei balene de Groenlanda la care au dreptul în fiecare an. Vânătoarea e o parte importantă din hrana culturală și nutrițională a oamenilor. Totuși poluarea fonică, în continuă creștere din cauza explorărilor din larg, a alungat balenele mai departe de țărm, amenințând vânătoarea..

Figura 2.12 Zonarea turistică Alaska

Sursa: http://www.nativescience.org/

O altă atracție este Sitka National Historical Park, cu o colecție mare de totemuri care comemorează ultima încercare de rezistență a populației native Tlingit împotriva coloniștilor ruși.

Katmai National Park and Preserve include Valley of Ten Thousand Smokes, o zonă a vulcanilor activi care în 1912 a produs una dintre cele mai violente erupții din lume.

Parcul Național Glacier Bay și Parcul Naștional Wrangell- St. Elias, ambele desemnate de Patrimoniul Mondial UNESCO în 1979, au fiorduri și ghețari impresionanți și o si multe specii de păsări și animale.

O altă atracție în anumite momente ale anului este lumina nordică (aurora borealis), un fenomen atmosferic care luminează cerul nopții în emisfera nordică.

Figura 2.13 Sitka National Historical Park din Alaska

Sursa: https://www.britannica.com/place/Sitka-National-Historical-Park

CAPITOLUL 3. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE AL POTENȚIALULUI TURISTIC

3.1. Structuri de primire turistică

3.1.1. Structuri de primire turistică de cazare

Prin structuri de primire turistice înțelegem orice construcții și amenajări destinate prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente.

Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, nave fluviale si maritime care dispun de spații de cazare, sate de vacanță, pensiuni, pensiuni agro-turistice precum și alte unități cu funcțiuni de cazare, unitățile de alimentație din incinta acestora, unitățile de alimentație publică, situate în stațiunile turistice dar și cele care sunt administrate de societăți comerciale de turism, indiferent de amplasament, de forma de organizare și de proprietate.

Hotelurile sunt structurile de primire turistică amenajate în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pun la dispoziție turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice și dispun de recepție și de spații de alimentație în incintă. Această clasă include furnizarea de cazare, în mod tipic zilnic sau săptămânal, în principal pentru sejururi scurte de către vizitatori. Aceasta include furnizarea de camere mobilate în camere și apartamente. Serviciile includ curățenie zilnică și paturi. O gamă de servicii suplimentare pot fi furnizate, cum ar fi serviciile de mâncare și băuturi, parcare, servicii de spălătorie, piscine și săli de antrenament, facilități de recreere, precum și facilități de conferințe și convenții. Această clasă include cazare oferită de: hoteluri, hotelurile de vacanță, apartamente / apartamente, moteluri.

Figura 3.1 Volumul vizitatorilor în Alaska în funcție de tipul de cazare.

Sursa: https://www.alaskatia.org/

În tabelul de mai sus se prezintă numărul de vizitatori care utilizează tipurile de cazare de pe piață. În anul 2016 vizitatorii care au folosit ca mijloc de transport avionul au preferat cel mai probabil să utilizeze hoteluri / moteluri în proporție de 55%, același procent ca în 2011. Doar peste o treime (35%) au rămas cu prietenii / familia.

Pasagerii care folosesc vasele de croazieră cel mai frecvent se cazează în hoteluri / moteluri (25%) și cabane (12%). Ambele rate au scăzut între 2011 și 2016, reflectând procentul mai mic de intersecție al pasagerilor în legătură cu călătoriile dus-întors în 2016.

Turiștii care au folosit ca mijloc de tranport autostrada/feribotul au folosit campingurile de rulete (46%), hoteluri / moteluri (3%), și au stat prieteni/familie (24%). Comparativ cu anul 2011, utilizarea hotelurilor / motelurilor a scăzut (de la 38% la 31%), în timp ce utilizarea prietenilor/familiei a crescut (de la 19% la 24%). Preferințele B&B(Bed and Breakfast) au scăzut în fiecare din ultimele două studii: de la 10% în 2006, la 8% în 2011, la 6 în 2016.

3.1.2. Alimentația din Alaska și importanța ei pentru turism

Consiliul pentru politica alimentară din Alaska lucrează la întărirea sistemelor de stimulare locală și dezvoltare economică legată de mâncarea din Alaska prin sporirea securității alimentare și îmbunătățirea nutriției și a gradului de sănătate. Consiliul pentru politica alimentară din Alaska servește ca resursă de informare pentru sistemele locale de alimente și lucrează la identificarea și propunerea unei politici de mediu precum și schimbări care se pot îmbunătăți producția, prelucrarea, distribuția, sănătatea, securitatea, și siguranța alimentelor. Obiectivele pe termen lung ale Consiliul trebuie să identifice barierele care stau în calea construirii unei sistem alimentar viabil în Alaska, să creeze un plan strategic care să spargă aceste bariere, și de a face recomandările necesare astfel încât factorii de decizie să pună în aplicare acest plan.

Produsele tradiționale și locale din Alaska sunt strâns legate de locul pe care îl ocupă pentru popoarele nativilor din Alaska, legătură ce a existat aici de mii de ani. Alimentele culturii și familiei pot fi disponibile numai la nivel local – sau, pentru grupurile de turiști care vin din alte părți ale lumii.

Câteva exemple de facilități de prelucrare a produselor în statul Alaska includ: pește și vânat adică procesoare care vor curăța, procesa, afuma și vor ambala peștele și recoltele de vânat. Carne de vită este prelucrată companii locale mai mari din domeniu, cum ar fi Delta Meat&Sausage. Matanuska Creamery este o entitate procesoare de miere de albine. Alți producători furnizează produse alimentare sub marca "Made in Alaska", cum ar fi Taco Loco, care face tortilla și tamales vândute în cele mai importante magazinele de băcănie, precum și ambalajele de somon pentru magazine.

3.1.3. Oferta de agrement, agrement sportiv și divertisment cultural

Orașul Fairbanks se află într-o parte a lumii care este definită de locurile sălbatice care trezesc și hrănesc sufletul, în timp ce se stabilește cu bucurie o scenă pentru o mare varietate de evenimente de artă clasică și contemporană, de teatru și muzică și de expoziții pe tot parcursul anului.

Festivalurile anuale oferă o privire de ansamblu în cultura din zona Fairbanks. De la festivaluri cu spectacol la festivaluri care sărbătoresc cea mai lungă zi a anului. De altfel aici există întotdeauna ceva de sărbătorit.

Summer Arts Festival din Fairbanks oferă ateliere de lucru pentru adulți și concerte pentru toți anual în luna iulie. Festivalul încurajează creșterea dezvoltării personale și aprecierea artei. Peste 180 de ateliere arte vizuale, dans, scris, teatru, arte vindecătoare și arte culinare și 100 de spectacole de muzică se desfășoară în mai mult de 25 de locații din oraș. Participanții pot merge la concerte, pot participa la mini-ateliere sau pot sta pe durata celor două săptămâni să se bucure de toate cele pregătite de organizatori. The American Bus Association a desemnat acest eveniment ca unul de seamă în topul celor 100 de evenimente din America de Nord pentru anul 2015.

Figura 3.2 Imagini de la festivalurile din Fairbanks Sursa: https://www.explorefairbanks.com

Cum orașul Fairbanks este așezat în nordul statului Alaska are o climă care permite cultivarea unor bogate culturi indigene de către indienii Athabascan în Inupiaq și în Arctica. În mod tradițional poporul Athabascan păstrează un stil de viață de subzistență care include pescuitul și vânătoarea, acestea fiind completate de tehnologia modernă. Poporul Athabascan are o cultură bogată, iar artiștii originari din Alaska oferă atât o legatură foarte reală cu trecutul cât și o punte spre viitor. Artisții locali oferă diferite accesorii precum mărgele, diferite sculpturi din fildeș și oase, păpuși și diferite obiecte din pieile animalelor, coșuri de mesteacăn și molid. Toate aceste obiecte sunt realizate manual de către artiștii nativi din Alaska. O altă moștenire lasată de strămoși aici este dansul, și povestirile vechi. În luna noiembrie are loc Festivalul Athabascan Fiddlers dedicat culturii native din Alaska, în luna martie este Festivalul de Arte Native, iar in luna iulie au loc Jocurile Olimpice Mondiale Eskimo-indiene unde localnicii își arată abilitățile atletice.

3.1.4. Mijloacele de transport

Alaska este de aproximativ două ori mai mare decât Texasul, cu un sistem rutier de mărimea statului Hawaii. Aceasta înseamnă că marea majoritate a statului Alaska nu poate avea acces pe autostradă. Alaska este, fără îndoială, statul cel mai puțin conectat în ceea ce privește transportul rutier. Sistemul rutier de stat acoperă o zonă relativ mică a statului, care leagă centrele orașelor și autostrada Alaska, principala cale de ieșire a statului prin Canada. Capitala de stat, Juneau, nu este accesibilă pe șosea, ceea ce a generat mai multe dezbateri pe parcursul deceniilor privind mutarea capitalei într-un oraș pe sistemul rutier. O caracteristică unică a sistemului rutier este tunelul memorial Anton Anderson, care leagă autostrada Seward, la sud de Anchorage, cu comunitatea relativ izolată din Whittier. Tunelul a deținut titlul celui mai lung tunel rutier din America de Nord (la aproape 4 km) până la finalizarea tunelului Interstate 93 din Boston, Massachusetts.

Figura 3.3 Sistemul rutier limitat al statului Alaska

Sursa: https://www.alaskaoutdoorssupersite.com/travel/transportation

Transportul feroviar în Alaska oferă acces la Anchorage, Seward, Whittier, Wasilla, Denali National Park și Fairbanks. În funcție de segmentul de traseu pe care se călătorește, calea ferată oferă "oprirea cu fluierului" în oricare din mai multe locații îndepărtate, de unde poate începe aventura pe jos sau cu barca gonflabilă.

Figura 3.4 Sistemul feroviar din Alaska

Sursa: h

Zborurile către și din Alaska provin din multe orașe. De departe, cel mai mare număr de zboruri spre Alaska provine din Seattle, din care este posibil să ajungi cu zboruri directe spre Ketchikan, Juneau, Anchorage sau Fairbanks. Odată sosit în Alaska, nu poți avea probleme la găsirea zborurilor către toate orașele și satele din stat. Unele dintre acestea sunt servite zborurilor zilnice programate zilnic, iar altele sunt servite intermitent. Aeroporturile și transportatorii sunt disponibili în toate orașele mai mari și în multe sate mai mici.

În general autovehiculele 4×4 și camioanele nu sunt potrivite pentru călătoriile în largul lor în mare parte din stat(în afară de orașele mari). Acest lucru se datorează faptului că o mare parte din Alaska este acoperită de tundra sau muskeg, un covor umed de vegetație care plutește adesea peste un strat de permafrost înghețat. Un vehicul greu se va împrăștia în punga de tundră prin acest strat și va deveni rapid împotmolit, necesitând mai multe alte vehicule pentru a scoate vehiculul lovit de noroi. În majoritatea cazurilor, vehiculele pentru toate tipurile de teren sunt ATV-urile sau UTV-urile (buggy-uri 4×4 cu scaune side-by-side) deoarece sunt cele mai potrivite pentru a conduce pe drumurile din Alaska. Ele sunt folosite în principal în timpul verii (mai-iunie) până în toamnă (sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie), dar în cazul în care solul este înghețat și nu există acoperire de zăpadă, pot fi folosite și în timpul iernii. Tundra este fragilă, și pentru că sezonul de vegetație din Alaska este atât de scurt, urmele lăsate de ATV-uri pot fi vizibile pe mai mulți ani.

Snowmachines, cunoscute și în Alaska ca snoguri, snowmobile sau sanie, sunt folosite în cea mai mare parte a statului.

Multe orașe și sate din statul Alaska sunt accesibile numai pe cale maritimă sau cale aeriană. Alaska are un sistem bine dezvoltat de feribot, cunoscut sub numele de Alaska Marine Highway, care deservește orașele din sud-est, sudul central și Peninsula Alaska. Sistemul operează, de asemenea, un serviciu de transport cu feribotul de la Bellingham, Washington și Prince Rupert, British Columbia, în Canada, către Skagway.

Vasele de croazieră sunt o modalitate tot mai populară pentru turiști să vadă Alaska. Deoarece multe dintre râurile din Alaska au adâncimi mici pentru cel puțin o parte din lungimea lor, jetboat-urile sunt foarte populare.

O altă metodă de transport din Alaska este sania trasă de câini. În jurul statului se desfășoară diverse curse, dar cea mai cunoscută este traseul Iditarod Trail Sled Dog.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că Alaska are cel mai mare procent de oameni care merg pe jos ca metodă de navetă la locul de muncă.

3.1.5. Mijloace de promovare și comercializare turistică

Alaska Travel Industry Association (ATIA) este asociația oficială de marketing turistic al statului Alaska. ATIA este responsabilă pentru comercializarea statului ca destinație turistică la nivel mondial și consilierea statului cu privire la planificarea turismului și problemele de politică.

ATIA întreprinde următoarele acțiuni:

Promovarea și facilitarea călătoriilor în și din statul Alaska

Încurajarea creșterii și îmbunătățirea facilităților pentru vizitatori, a serviciilor și a atracțiilor din Alaska

Planificarea unei campanii de marketing de stat care promovează Alaska ca destinație pentru vizitatori

Creșterea gradului de conștientizare a importanței economice a industriei turistice

Elaborarea și implementarea unor programe benefice pentru furnizorul de sejururi

Inițierea și cooperarea cu entitățile locale, statale și federale în elaborarea și implementarea programelor, politicilor și legislațiilor care să răspundă nevoilor industriei și să intervină în aceste aspecte și inițiative care ar afecta în mod direct facilitarea și promovarea călătoriilor către și în interiorul țării

Cooperare cu statul în ceea ce privește dezvoltarea turismului și planificarea pe termen lung

Sub egida ATIA sunt trei domenii majore pentru programele de dezvoltare:

Marketingul turismului

Servicii pentru industria turismului

Administrație

Noile metodele de publicitate și mass-media sunt testate și ATIA se străduiește pentru a genera numărul maxim de vizitatori la cel mai mic cost total. Prin programe de sensibilizare a imaginii – televiziune, reviste și internet – ATIA se străduiește să genereze suficient interes pentru Alaska.

3.2. Circulația turistică

3.2.1. Programe turistice oferite

O sălbăticie vastă, nelocuită, copleșește orașele relativ mici din stat, cum ar fi Anchorage cu funcția comercială, cu multe lucruri de făcut, și Juneau (o capitală curioasă de stat fără acces la drum). De această frumusețe naturală se poate bucura turistul în timpul drumeției, vânătorii și pescuitului în aer liber, mai ales că statul și parcurile naționale sunt unele dintre cele mai mari din Statele Unite. Deși există numeroase muzee și alte atracții turistice în centrele majore, orașele sunt probabil mai folosite ca puncte de reper pentru a explora sălbăticia din Alaska, cum ar fi parcurile naționale Denali și Kenai Fjords.

Figura 3.5 Imagini din parcurile naționale Denali și Kenai Fjords.

Sursa: https://alaskabydesign.com/

Programul Alaska este un program de explorare culturală care face parte din noua Inițiativă de Leadership a Alaska Government, care se concentrează asupra impactului schimbărilor climatice asupra țărilor și comunităților din întreaga lume și explorează acțiunile întreprinse la fața locului, de la nivel local la nivel global, pentru a răspunde schimbărilor.

În timpul călătoriilor în Alaska se urmărește un proiect independent de explorare asupra unui aspect al mediului, al culturii sau al schimbărilor climatice care îl interesează în mod deosebit pe turist. Programele de ecologie urmăresc păstrarea echilibrării ecoturismului cu conservarea ecosistemelor delicate sau crearea unor proprii propuneri ca răspuns la reacțiile climatice.

3.2.2. Număr de turiști, destinații în țară/regiune/localitate; motivații, mijloace de deplasare; număr de turiști înregistrați la frontieră și în spații de cazare

În anul 2017 din mai și până în septembrie s-a estimat un număr de 1.926.300 de vizitatori în statul Alaska. Ca și mijloace de transport dintre aceștia 1.089.700 au călătorit cu nave de croazieră, 750.500 au folosit avionul, iar 86.100 au folosit mijloace de sol precum autostrada sau feribotul.

Alaska Visitors Statistics Program AVSP numără vizitatorii pe măsură ce părăsesc statul, și ce mijloace de transport (aeroport, autostrăzi, feriboturi și nave de croazieră) folosesc.

Figura 3.6 Volumul vizitatorilor în Alaska în funcție de mijlocul de transport, 2017

Sursa: https://www.alaskatia.org

Vara anului 2017 a înregistrat o creștere a volumul vizitatorilor de 4% (68.800 de vizitatori) față de cei din din vara anului 2016. O mare parte din creștere este atribuită pieței de croazieră care la rândul ei a crescut cu 6% (63.800 de vizitatori). Piața transporturilor aeriene a crescut cu mai puțin de 1% (3400 de vizitatori), în timp ce piața autostrăzilor și feriboturilor a crescut cu 2% (1.600 de vizitatori). În ceea ce privește cota de piață, turisții care au folosit navele de croazieră și-au majorat procentul de la 55% la 57% din total vizitatorilor. Turiștii care au folosit avionul au scăzut de la 40% la 39%, iar autostrada/feribotul a scăzut de la 5 la 4 procente.

Figura 3.7 Volumul vizitatorilor în Alaska în funcție de mijlocul de transport

Sursa: https://www.alaskatia.org

Volumul vizitatorilor din vara anului 2017 a fost de 1.926.300. Acest lucru o clasează ca fiind a treia vară consecutivă de creștere deoarece volumul turisților a crescut cu

7% în 2015, cu 4% în 2016 și cu 4% în 2017. Dacă analizăm pe termen lung volumul de turiști din anul 2017 rezultă cu 13% mai mulți vizitatori decât cu un deceniu mai devreme, și o creștere de 26% față de 2010 care este cel mai mic punct din ultimul deceniu.

Figura 3.8 Evoluția turiștilor în Alaska 2008-2017 Sursa: https://www.alaskatia.org

În ceea ce privește scopul călătoriilor din Alaska, vizitatorii sunt interesați pentru a călători pentru vacanță (79%), urmată de vizitarea prietenilor / rudelor (13%), afaceri (5%), și de afaceri / distracție (3%). Ratele de destinație a călătoriei variază foarte mult prin mijlocul de transport ales: astfel vizitatorii de croazieră sunt cel mai probabil să călătorească pentru vacanță în proporție de 99%.

Figura 3.9 Scopul vizitelor turiștilor. Sursa: www.alaskatia.org

Cea mai vizitată regiune din Alaska este Southeast care capturează 67% din piața globală, urmată de Southcentral (52%), Interior (29%), Southwest (4%) și Far North (2%). Ratele de vizitare peste noapte sunt foarte diferite pentru Southeast, care a capturat 10% din piață în 2016. Southcentral a fost cea mai vizitată regiune pentru vizitele overnight(peste noapte) la 44%, urmată de Interior cu 27%. Ratele vizitelor regionale pentru piața globală s-au schimbat foarte puțin în ultimul deceniu. Între 2011 și 2016, s-au înregistrat ușoare scăderi în zona Southcentral (de la 56% la 52%), în Interior (de la 33% la 29%), și Southeast (de la 68 la 67%). Southwest și Far North au rămas la fel la 4% și 2% respectiv.

Figura 3.10 Regiunile vizitate din Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Porturile din Juneau, Ketchikan și Skagway au fost cele mai vizitate ca destinații din Alaska în vara anului 2016. Modificări ale ratelor de vizitare în funcție de locație între 2011 și 2016 au fost în limitele a 3 procente, cu câteva excepții: Denali a scăzut de la 28 la 23 de procente, iar Fairbanks a scăzut de la 21 la 17 la sută.

Figura 3.11 Topul celor 10 destinații din Alaska în 2016. Sursa: www.alaskatia.org

În anul 2016 vizitatorii din Alaska și-au evaluat călătoria, ca fiind foarte mulțumiți- 75%, mulțumiți – de 23%, doar 1% au fost nemulțumiți. Foarte satifsăcuți au fost pasagerii de vasele de croazieră în proporție 76% sunt foarte satisfăcuți, 73% vizitatorii pe cale aeriană și 67% printre vizitatorii de pe autostradă / feribot. În ultmul deceniu ratele de satisfacție au crescut foarte mult. Astfel vizitatorii foarte mulțumiți au crescut de la de la 70% în anul 2006 la 71% în anul 2011 respectiv la 75% în anul 2016. Un alt indicator care a susținut o creștere generală a satisfacției în ultimul deceniu este indicatorul ”mult mai mare decât așteptările” a crescut de la 25% în 2006, la 26% în 2011 respectiv la 29% în 2016.

Figura 3.12 Gradul de satisfacție al turiștilor. Sursa: www.alaskatia.org

Gradul de repetare a călătoriilor în Alaska a fost în creștere în ultimul deceniu. Astfel de la 30% din vizitatori în 2006 s-a ajuns la 40% în 2016. Procentul de vizitatori indică faptul gradul acestora de a se întoarce Alaska a fluctuat ușor, de la 40% 2006, la 38% în 2011, respectiv la 40% în 2016.

Figura 3.13 Gradul de repetare a călătoriilor în Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Când au fost întrebați despre activitățile pe care le-au intreprins în Alaska, cel mai frecvent turiștii au precizat cumpărăturile, vizitarea faunei sălbatice, croazierele pe timp de zi și drumețiile / plimbările naturale. În afară de cumpărături, cele mai comune activități pe care pasagerii de croazieră și cei cu trenul prefera croaziere de zi și excursii în orașe. Vizitatorii care au ales calea aeriană au fost interesați să participe la excursii pentru vizitarea faunei sălbatice, drumeții sau plimbări în natură și pescuit. Vizitatorii de pe autostradă / feribot au arătat interes pentru vizualizarea faunei sălbatice, drumețiilor și plimbărilor naturale și camping.

Figura 3.14 Top 10 activități preferate de turiști în Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Vârsta medie a vizitatorilor din Alaska a fost de 53,7 ani, de la 50,7 în 2011. Cele mai frecvente grupe de vârstă au fost 65+ (29%), urmate de 55-64 (25%). În funcție de vârstă, un procent crescând de vizitatori raportează pensionari: de la 39% in 2006, la 41% in 2011, la 44% in 2016.

Figura 3.15 Grupe de vârstă ale turiștilor din Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Vizitatorii au cheltuit în medie de 1.057 USD de persoană în călătoriile lor din Alaska, fără a include și transportul sau ieșirile în oraș sau orice alte activități. Acest procent de cheltuieli este cu 12% mai mare decât media din 2011 de 941 dolari, și cu 13% față de anul 2006 când media a fost de 934 dolari. După creșterea inflației în 2016 cheltuielile pe călătorie au crescut cu 4% față de 2011. Vizitatorii care au ales ca mijloc de transport avionul au raportat cea mai mare medie a cheltuielor pe persoană de 1.674 dolari, urmate de vizitatorii de pe autostrada / feribot 990 de dolari și vizitatorii de croazieră la 624 dolari.

Figura 3.16 Cheltuielile medii ale turiștilor din Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

În ceea ce privește categoria de cheltuieli, categoriile de evenimente cu cele mai mari cheltuieli medii pe persoană au fost tururile (200 de dolari), pachete overnight, croaziere (182 dolari) și cadouri / suveniruri / îmbrăcăminte (137 $). Categoriile suplimentare includ hrana / băutura (133 $), cazare (126 $) și transport / carburant / închiriere mașini (81 dolari). Categoria "altele" sunt cheltuielile care pot fi atribuite unei singure categorii de cheltuieli ($ 198). Cheltuielile pe categorii de transporturi diferă. Cheltuielile turiștilor din Alaska, excluzând costurile de transport pentru a călători în și din Alaska, au totalizat $ 1.97 miliarde în vara anului 2016, în creștere cu 31% față de 2011 când au fost 1,51 miliarde dolari. Creșterea mare reflectă creșterea puternică a traficului de vizitatori, precum și creșterea cheltuielilor pe persoane. Ajustarea valorii din anul 2011 a dolarului până în 2016 a dus la creșterea cheltuielilor totale cu 21%.

Figura 3.17 Categorii de cheltuieli ale turiștilor din Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

În 2016 aproximativ 1,45 milioane de vizitatori au călătorit vara pentru vacanță.

Cei care își vizitează prietenii și rudele reprezintă cea de-a doua cea mai mare piață de destinații de călătorie la 239.600, urmată de afaceri (92.900) și de afaceri / plăcere (59.400). În timp ce scopurile de călătorie au crescut între 2011 și 2016, concediul a crescut într-o rată deosebit de ridicată (22%).

Figura 3.18 Motivații de călătorie ale turiștilor în Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

3.2.3. Turiștii străini

Cei mai numeroși vizitatori din Alaska sunt din estul SUA, reprezentând 713.300 de vizitatori, urmat de sudul SUA (390,100), Vestul Mijlociu SUA (276,800) și Estul SUA (178,300). Canada a reprezentat 131.900 de vizitatori, în timp ce alte țări internaționale au reprezentat un total de 167.200 de vizitatori. Cea mai mare creștere a fost înregistrată de către vizitatori din vestul S.U.A. (creștere de 27%), urmată de Midwestern S.U.A. (creștere de 23%), Canada (19%), sudul SUA (14%), estul SUA (9%) și alte țări internaționale (9%).

Figura 3.19 Țările din care provin turiști din Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Figura și tabelul de mai jos arată modul în care volumul vizitatorilor către Alaska a fluctuat în ultimul deceniu în funcție de căile de transport alese: avion, nave de croazieră și autostrăzi / feriboturi.

Figura 3.20 Alegerile turiștilor în materie de mijloacele de transport, 2008-2017

Sursa: https://www.alaskatia.org

3.2.4 Număr de înnoptări

Vizitatorii au petrecut o medie de 9,2 nopți în Alaska în vara anului 2016. Cea mai comună perioadă de timp este de patru până la șapte nopți, reprezentând 52% din toți vizitatorii, urmată de opt până la 14 nopți, reprezentând 34%.

Durata medie de ședere în Alaska sa schimbat puțin în ultimul deceniu, de la 9.1 nopți în 2006 la 9,2 nopți atât în 2011, cât și în 2016. Procentele în funcție de intervalul de timp au rămas destul de consecvente, așa cum se arată în diagrama de mai jos

Figura 3.21 Durata vizitelor turiștilor în Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Turiștii ce folosesc autostrada/feribotul raportează cele mai lungi șederi, 12,0 nopți. Durata medie a călătoriei a scăzut: de la 18,8 nopți în 2006, până la 13,2 nopți în 2011, până la 12,0 nopți în 2016.

Turiștii veniți pe calea aerului urmează cu 10,0 nopți. Numărul mediu de sejururi în rândul lor a crescut de la 9,4 nopți în 2006, până la 9,8 nopți în 2011, până la 10,0 nopți în 2016.

Turiștii de pe croaziere au petrecut în Alaska în medie 8,4 nopți, inclusiv toate nopțile la bord.). Procentul de ședere între 4 și 7 nopți a crescut (de la 57% la 62%), în timp ce procentul de ședere între 8 și 14 nopți a scăzut (de la 38% la 35%).

Figura 3.22 Durata vizitelor turiștilor în Alaska pe tipuri de transport. Sursa: www.alaskatia.org

3.2.5. Distribuția fluxurilor turistice în țară/regiune

Harta de mai jos este folosită și în programele de marketing ale statului Alaska și arată modul în care sunt definite regiunile. Regiunea Inside Passage este menționată drept Sud-Est pentru acest raport.

Figura 3.23 Harta regiunilor din Alaska. Sursa:www.alaskatia.org

Diagrama de mai jos prezintă volumul estimat de vizitatori pentru regiunile și destinațiile din Alaska pentru verile 2011 și 2016. Regiunea de Sud-Est a primit cel mai mare număr de vizitatori din Alaska – 1.212.000, urmată de Southcentral – 975.000, Interior -543.000, Southwest – 84.000, și la Far North – 33.000. Vizitele în fiecare dintre cele cinci regiuni din Alaska au crescut între 2011 și 2016, reflectând creșterile puternice. Creșterea cea mai puternică a fost în regiunea Sotuheast, care a înregistrat în anul 2016, în comparație cu anul 2011, cu 175 000 de vizitatori mai mulți, și cel mai slab din regiunea Far North, care a văzut o creștere de numai 2.000 de vizitatori. Juneau, Ketchikan și Anchorage au fost trei dintre cele mai vizitate comunități din Alaska, atât în 2011, cât și în 2016.

Figura 3.24 Volumul vizitatorilor pe regiunile din Alaska. Sursa:www.alaskatia.org

CAPITOLUL 4. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

4.1. Premise ale dezvoltării turismului

Alaska Travel Industry Association (ATIA) este cea mai importantă organizație din industria turismului care promovează Alaska ca destinație turistică, promovând industria turismului din Alaska ca fiind una dintre forțele economice majore ale statului, rămânând în același timp atentă la îngrijirea mediului, recunoașterea culturilor și calitatea unică a vieții din Alaska. Principii de bază:

Promovarea și facilitarea călătoriilor în și din statul Alaska

Încurajarea creșterii și îmbunătățirea facilităților, serviciilor și atracțiilor pentru turiștii din Alaska

Sectorul privat trebuie să facă eforturi pentru a asigura un plan de marketing de turism robust și larg bazat pe statul Alaska

Creșterea gradului de conștientizare a importanței economice a industriei turismului

Elaborarea și implementarea programelor benefice pentru furnizorii de călătorii și pentru industria de sprijin.

Inițierea și cooperarea cu entitățile locale, naționale și federale în elaborarea și punerea în aplicare a programelor, politicilor și legislației care să răspundă nevoilor industriei și să intervină în acele probleme și inițiative care ar afecta în mod direct facilitarea și promovarea călătoriilor către și din interiorul statului Alaska

Colaborare cu sectorul public pentru dezvoltarea turismului și planificarea pe termen lung

ATIA își propune ca resursele turistice să fie dezvoltate într-o manieră prudentă pentru a asigura durabilitatea și diversitatea pe termen lung a întreprinderilor turistice mari și mici. Mai mult decât atât scopul ATIA este de a răspândi beneficii economice pozitive, de la cea mai îndepărtată la cea mai ușoară de accesat.

O componentă importantă în dezvoltarea resurselor turistice este o continuă concentrare pe asigurarea călătoriilor la cel mai înalt nivel de calitate. ATIA intenționează să mențină și să sporească poziția statului Alaska pe piață ca o destinația de călătorie culturală și naturală de calibru mondial.

ATIA recunoaște că dezvoltarea turismului schimbă comunitățile, oferindu-le atât beneficii pozitive (ocuparea forței de muncă, oportunități economice, baza fiscală, sentimentul de mândrie și scop etc.), precum și beneficii negative cum ar fi impactul asupra stilului de viață dacă schimbările nu sunt încorporate în colaborare. Ceea ce susține statul Alaska ca destinație turistică este caracterul unic al comunităților în care locuitorii sunt adesea pasionați de activitățile lor de zi cu zi din Alaska și pentru atributele lor de calitate a vieții. ATIA susține preocupările rezidenților și dorește să păstreze acele valori și stilul lor de viață din Alaska pentru că sunt elemente importante care atrag turiști. Scopul ATIA este de a forma un viitor în care oamenii și natura să înflorească într-un mod natural și cu succes.

Viziunea ATIA pentru dezvoltarea turismului poate fi rezumată după cum urmează:

ATIA va juca un rol principal în facilitarea dezvoltării viitoare a turismului din Alaska

Turismul va fi tratat ca o oportunitate durabilă importantă pentru dezvoltarea economică și a resurselor statului

Terenurile publice sau private vor deveni mai accesibile turiștilor, deoarece ATIA este în tratative cu proprietarii de terenuri să identifice oportunitățile suplimentare pentru accesarea terenurilor cu potențial turistic

Culturile native și stilul unic de viață din Alaska vor fi protejate și chiar îmbunătățite, iar comunitățile vor lucra pentru identificarea și păstrarea în mod activ a caracterului și a calităților pe care le prețuiesc cel mai mult

Punctele de observare a vieții sălbatice vor fi suplimentate

Oportunitățile de dezvoltare a turismului vor crește

Congestionarea și supraaglomerarea, precum și conflictele dintre segmentele turistice vor fi evitate.

Spectrul larg al afacerilor turistice, mari și mici, se va dezvolta și vor apărea noi oportunități de dezvoltare

Spiritul de colaborare va pătrunde în toate segmentele industriei turismului, a comunităților și a organizațiilor de management ce se ocupă cu cultivarea terenurilor

În anul 2016 în Alaska a avut loc conferința Adventure Travel Trade Association din Anchorage, aceasta fiind prima întâlnire a asociației în America de Nord. Întâlnirea a atras atenția internațională asupra statului Alaska ca destinație de calitate a turismului, ceea ce întreprinderile din stat sunt interesate să continue.

4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta în funcție de potențialul turistic natural, cultural-istoric, tehnic și economic și alte condiții

Formele de turism ce se pot dezvolta trebuie să integreze concepte precum durabilitate și responsabilitate față de mediu în dezvoltarea turismului din Alaska. Însă acest lucru trebuie să se facă rămânând atent la recunoașterea culturilor și calitatea unică a vieții din Alaska astfel ca acestea să rămână nepericlitate.

Una dintre formele de turism care pot fi dezvoltate pe baza potențialului turistic oferit de Alaska este turismul rural, mai exact, turismul rural activ. Agricultura ar oferi o oportunități de informarea vizitatorilor despre stilurile de viață din mediul rural și chiar posibilități de a rămâne și de a lucra la fermă. Acest lucru ar spori cunoștințele și experiența culturii locale a comunității pentru oaspeții săi, oferind în același timp o oportunitate de a vizita siturile arheologice, pe care turiștii nu le pot face dacă se află în zonă pentru mai puțin timp, în funcție de interesele lor personale.

Turismul rural are multe forme diferite și este urmărit din diferite motive. Sunt motive de dezvoltare pentru a promova turismul ca un pol de creștere, cum ar fi pentru regenerare pentru aglomerările agroindustriale sau diversificarea unei arii agricole marginale la distanță pentru turismul de aventură sau turismul cultural.

În timp ce procentul persoanelor sărace din zonele urbane este în creștere, există încă mai multe în mediul rural atât în ​​număr cât și în proporție de populație. O oportunitate cheie din implicarea mai multor persoane în turism este de a dezvolta întreprinderi de turism în zonele în care trăiesc. Aceasta este un sector de activitate care va oferi forța de muncă într-o zonă rurală. Un avantaj specific al turismului rural este faptul că natura produsului implică deseori întreprinderile care dețin proprietate locală, cum ar fi paturi și mic dejun, vizite la domiciliu și sejururi de fermă.

Extinderea turismului sezonal de iarnă în colaborare cu alte organizații și companii private angajate în dezvoltarea pe termen lung a acestui sezon turistic este o altă formă de dezvoltare a turismului în Alaska, deoarece in acest sezon elementul principal nu va lipsi niciodată, adică zăpada. Relieful zonei permite amenajarea de pârtii de ski, iar patinoarele în aer liber pot fi folosite pentru activități precum hochei sau patinaj. Deoarece Alaska este aproape de Polul Nord si are si o localitate care se cheama North Pole cu o casă a lui Moș Crăciun, în perioada sărbătorilor de iarnă, Alaska poate fi cunoscută ca și casa lui Moș Crăciun.

4.3. Propuneri de dezvoltare a structurilor de primire turistică

Sub aspectul dimensiunii diversității și calității componentelor, infrastructura turistică a cunoscut evoluții diferențiate în timp, atât în ceea ce privește structurile de primire turistică și capacitățile de cazare aferente acestora, cât calitatea și diversitatea serviciilor oferite.

În orașele mari, turiștii vor găsi hoteluri confortabile și moderne. În orașele mai mici facilitățile overnight sunt case care au inclus pat-și-mic dejun, case cu o cameră sau mai multe camere închiriate în case private, cabane etc. Chiar și bărcile sunt folosite ca mijloc de cazare pentru vizitatori. Comunitățile trebuie să fie realiste cu privire la spațiu. Nu are rost să dezvolți un loc din punct de vedere turististic dacă locația respectivă nu are suficiente locuri de cazare pentru a sprijini numărul așteptat de vizitatori. Pe de altă parte, există câteva hoteluri în Alaska care sunt construite exclusiv pentru comerțul turistic și funcționează numai în timpul sezonului turistic.

Restaurantele variază de la cele mari și elegante până la cele mici și de casă. În mare parte vizitatorii, se așteaptă să găsească o varietate de restaurante din care să aleagă. În locații mici, vizitatorii nu sunt surprinși să găsească o selecție mai limitată. Vizitatorii călătoresc într-un loc șpentru a vedea ceva nou și să se bucure de o masă cu "aromă locală". Turiștii se bucură de specialități locale, cum ar fi somonul afumat sau produse de fructe de padure și de asemenea, vor cumpăra alimente ambalate pentru a le lua acasă.

Figura 4.1. Crabul, somonul, înghețata Eskimo (Akutaq), berea Alaskan sunt printre mâncărurile și băuturile tradiționale ”Made in Alaska”.

Sursa: https://www.facebook.com/juneaufoodtours/

Turismul din Alaska, ca fenomen economic și social, a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare semnificativă comparativ cu alte sectoare ale economiei. Turiștii preferă să călătorească și să cunoască locuri noi tocmai din dorința de refulare din cotidian, dintr-o lume sortită industrializării și urbanizării, monotonă și stresantă. Gradual, locațiile cu specific rustic și/sau tradițional câștigă teren, în dauna vechilor centre turistice. În aceste condiții și preferințele turiștilor vis-a-vis de posibilele structuri de cazare se schimbă. Cele mai cunoscute spații de cazare și alimentație – hotelurile și respectiv, restaurantele își pierd treptat din importanță în dauna unor noi forme de cazare și masă – pensiunile turistice, mult mai bine integrate în cadrul natural al respectivelor zone.

Serviciul de cazare vizează, prin conținutul său crearea condițiilor și confortul pentru adăpostirea și odihna turiștilor. El este produsul a ceea ce se numește industria hotelieră, componentă a industriei turistice care, în accepțiunea actuală, înglobează ansamblul activităților desfășurate în spațiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităților de cazare și este alcătuit dintr-un grup de prestații oferite turistului pe timpul sejurului în unitățile de cazare.

Dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare, depind, nu numai de existența unei baze materiale adecvate, ci și de dotarea cu personal a capacităților de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unitățile de cazare. În acest context, insuficiența spațiilor de primire și echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanța între nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, ca și numărul mic al lucrătorilor, sau slaba lor pregătire influențează negativ calitatea prestației turistice și prin intermediul acesteia, dimensiunile circulației turistice și posibilitățile de valorificare a patrimoniului.

4.4. Economie, volum de investiții și sursă de finanțare

Industria turismului din Alaska este un motor economic important pentru stat. Cheltuielile turiștilor creează locuri de muncă și venituri într-o mare varietate de sectoare, cum ar fi transportul, vânzarea cu amănuntul și cazare.

Totalul locurilor de muncă legate de industria vizitatorilor din Alaska în perioada 2013-14 este estimată la 38.700 locuri de muncă cu normă întreagă și part-time, inclusiv toate cele directe, indirecte și induse. Distribuția impactelor pe regiuni este în funcție atât volumul vizitatorilor, cât și cheltuielile medii. De exemplu, în timp ce Southeast și Southwest atrag un număr similar din vizitatori, vizitatorii din Southcentral tind să cheltuiască, ceea ce duce la un grad mai ridicat de creștere economică.

Figura 4.2 Ocuparea forței de muncă în Alaska anii 2013-2014. Sursa: www.alaskatia.org

Ocuparea forței de muncă și veniturile au scăzut cu 1% în 2013-2014 în comparație cu 2012-2013. De asemenea cheltuielile totale au scăzut cu mai puțin de 1 la sută. Scăderea ușoară dintre cele două perioade reflectă, în general, scăderea numărului de vizitatori. Ultimul declin a urmat creșteri puternice în perioada 2012-2013 după cum urmzează: 3% în ocuparea forței de muncă și 6% atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile.

Figura 4.3 Angajați, venituri și cheltuieli totale în Alaska. Sursa: www.alaskatia.org

Numărul de locuri de muncă dat de industria turistică (38.700 de locuri de muncă) a reprezentat 8% din ocuparea forței de muncă la nivel de stat în 2013-2014, și 4% din venitul muncii la nivel de stat. Proporția forței de muncă este mai mare decât cea a venitului din muncă datorită caracterului sezonier al multor locuri de muncă din industria turismului. Turismul joacă rolul cel mai important în regiunea de Southeast, unde reprezintă 20% ocuparea forței de muncă și 13% din venitul din muncă. În Interior, industria turismului reprezintă 10% din ocuparea forței de muncă și 6% din venitul din muncă. În economia mult mai mare a Southcentral, turismul reprezintă 7% din locurile de muncă și 3% din venituri. Are o importanță mai mică în Southwest (4% din ocuparea forței de muncă și 2% din venituri) și mai puțin în Far North (1% din ocuparea forței de muncă și mai puțin de 1% din venituri).

Figura 4.4 Ocuparea și salarizarea oamenilor din turism, 2013-14 2013-2014.

Sursa: www.alaskatia.org

Promovarea turismului este finanțată de taxele hoteliere plătite de vizitatori. Taxele de membru și plățile de publicitate de către companiile de turism oferă, de asemenea, o parte modestă din fondurile de marketing turistic. Locuitorii orașelor și statelor nu plătesc niciun fel de impozite pentru promovarea turismului.

ATIA primește finanțare sub formă de subvenția de la statul Alaska și implementează un program anual de marketing în domeniul turismului. Programul a inclus publicitate în televiziune și reviste, social media etc. În ultimii 2-3 ani, finanțarea programului de marketing pentru turism din Alaska, prin alocări de la guvern, a scăzut dramatic din finanțarea anilor precedenți.

CAPITOLUL 5. PROGRAME DE PROMOVARE ȘI PUBLICITATE TURISTICĂ

Sectorul turismului și al serviciilor din Alaska crește, în parte și datorită îmbunătățirii transportului. Industria turismului din stat a menținut întotdeauna o relație confortabilă cu firmele de marketing și de relații publice, deoarece puține industrii sunt la fel de dependente de realizarea unei imagini invitative și de apelarea la emoțiile umane.

Alaska Travel Industry Association (ATIA) este cea mai importantă asociație de stat pentru industria turismului din Alaska. ATIA administrează programul de marketing TravelAlaska care promovează Alaska ca destinație turistică și susține membrii ei cu oportunități de educație turistică și de rețele globale.

ATIA conduce eforturile sectorului privat pentru a se asigura că există un program robust de marketing în turism și că politicile și legislația care afectează turismul răspund nevoilor industriei, rămânând în același timp atent la mediul înconjurător, recunoscând culturile și sprijinind calitatea unică a vieții din Alaska.

Figura 5.1 Sponsori ai promovării turismului în Alaska

Sursa: http://www.tourismworksforak.org

Strategiile de publicitate pentru promovarea turismului pe care ATIA și le propune:

Creșterea interesului pentru Alaska ca destinație de călătorie și creșterea dorinței turiștilor de a vizita statul

Consolidarea identității brandului și a gradului de conștientizare

Desfășurarea unei campanie de marketing cu mai multe direcții, adresată potențialilor vizitatori

Continuarea eforturilor de marketing și crearea de parteneriate cu alte organizații turistice

Stabilirea unor mecanisme de monitorizare pentru măsurarea eficienței programului de marketing și urmărirea tendințelor cu perspective mari potențiale și vizitatori efectivi

Oferirea instrumentelor și informațiilor întreprinderilor din Alaska pentru a îmbunătăți calitățile individuale ale eforturile de marketing

Direcționarea traficul virtual către TravelAlaska.com

În Alaska publicitatea prin televiziune se face prin:

Creșterea gradului de conștientizare și inspirarea unei decizii de vizitare pe scară largă

30 secunde de reclame pe canalele naționale de cablu

10 secunde de reclame în timpul emisiunilor tv la nivel național

Videoclipuri și reclame online

Figura 5.2 Reclamă de promovare a turismului pe canale televizate. Sursa: https://www.commerce.alaska.gov

Strategia propune atragerea prin imagini cu o înaltă calitate și extinde biblioteca de film pentru a păstra actual marketingul materialor de promovare prin:

Videoclipuri

Anunțuri TV

Social media

Website

Materiale colaterale

Modalitățile de promovare prin Social Media:

Monitorizarea eforturilor pe canalul YouTube

Coordonarea cu alți contractori de stat la promoții realizate pe Twitter, Facebook, Pinterest și Instagram

Figura 5.3 Reclamă de promovare a turismului pe canalul de Youtube.

Sursa: https://www.youtube.com/user/alaskatia

Figura 5.4 Postări de promovare a turismului pe rețetelele de socializare Twitter, Instagram și Facebook. Sursa: https://www.travelalaska.com/

CAPITOLUL 6. PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI A RESURSELOR TURISTICE

6.1 Impactul turism – mediul înconjurător – comunitate locală

Turismul este una dintre cele mai mari industrii din lume. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului din cadrul Organizației Națiunilor Unite ea "depășește pe cea a exporturilor de petrol, a produselor alimentare sau a automobilelor". Turismul încurajează creșterea economică a unei regiuni, oferind în același timp un potențial ridicat de sprijinire a creării de locuri de muncă. Turismul promovează înțelegerea interculturală și bunăvoința.

Alaska este o destinație turistică din ce în ce mai populară, fie pe uscat, fie pe mare, iar comunitățile și întreprinderile sale au beneficat de un impuls economic. Există îngrijorări cu privire la protejarea peisajelor nealterate și a modului de viață facil, dar multe dintre efectele turismului din Alaska au fost pozitive.

Turismul poate avea o serie de efecte asupra ecosistemelor, comunităților și economiilor montane. Deși multe dintre efecte sunt negative, turismul poate genera, de asemenea, rezultate pozitive deoarece poate servi drept forță de susținere a păcii, favorizează mândria în tradițiile culturale, evita relocarea urbană prin crearea locurilor de muncă locale, creșterea gradului de conștientizare și apreciere a vizitatorilor valorile naturale, culturale și istorice și activele

6.1.1 Impactul pozitiv al turismului asupra statului Alaska

Efectele pozitive asupra economiei au fost evidențiate prin noi locuri de muncă. Crearea de locuri de muncă este esențială pentru orice discuție despre efectele economice pozitive ale turismului. Raportul privind impactul economic din 2017 realizat de Consiliul Mondial al Călătoriei și Turismului arată că industria turismului a generat un loc din 10 locuri de muncă la nivel mondial, în creștere într-un ritm care depășește ocuparea forței de muncă în economia globală pentru al șaselea an consecutiv. Raportul indică, de asemenea, că în rândul noilor locuri de muncă, sectorul turismului reprezintă unul din cinci.

Efectele pozitive ale turismului asupra mediului sunt date de educația cu privire la motivele turismului durabil pune accent pe planificarea responsabilă. Pe măsură ce mai mulți consumatori conștientizează beneficiile pe termen lung ale „luați doar fotografii, lăsați doar urme de pași”, putem să respectăm mai bine natura și să minimizăm impactul asupra oricărui habitat pe care turiștii îi vizitează.

Dezvoltarea infrastructurii s-a făcut prin îmbunătățirea calității aeroporturilor, drumurilor și feriboturilor, în plus față de facilitățile pentru vizitatorii de pe șosea. O infrastructură sigură și bine întreținută îi încurajează pe vizitatori noi și pe cei fideli să revină în Alaska.

Dezvoltarea parcurilor din Alaska se află în centrul dezvoltării infrastructurii alternative a turismului. Creșterea finanțării nu numai că menține activele existente, ci îmbunătățește calitatea și siguranța parcurilor pentru vizitatori.

Conservarea vieții sălbatice este un alt punct pozitiv al dezvoltării turismului. Viața sălbatică a statului face din Alaska o destinație unică pentru mulți turiști. Politicile de gestionare noi și existente protejează ecosistemele sănătoase.

Cu toate aceste, nu trebuie încă să determinăm efectele reale ale ecoturismului în statul Alaska. În anumite circumstanțe, conservarea faunei și a altor resurse naturale este considerată ca fiind antagonistă dezvoltării economice și îmbunătățirii sorții economice a zonelor locale și a cetățenilor. O manifestare a acestui antagonism este că turismul și utilizarea resurselor naturale de către turiști este uneori privită ca vânzarea de resurse locale, excluzând localnicii. În alte circumstanțe, turismul este considerat o sursă majoră de locuri de muncă și venituri pentru economiile locale și pentru schimbul valutar pentru economiile naționale.

Operatorii de turism de la munte pot avea o influență considerabilă în minimizarea negativă a impactului și promovarea impactului pozitiv prin adoptarea unor bune practici de mediu și sociale. Practicile responsabile pot contribui la creșterea calității experiențelor turiștilor și menținerea viabilității afacerilor turistice prin protejarea biodiversității, conservarea habitatelor și a peisajelor și sprijinirea comunităților pe care sunt vizitatorii vin să le vadă.

Adoptarea bunelor practici poate ajuta operatorii de turism să-și dezvolte o reputație și o recunoaștere pozitivă ca operator responsabil în rândul turiștilor care manifestă din ce în ce mai mult preferință pentru produsele durabile și furnizorii care demonstrează bune practici sociale și de mediu. Bunele practici pot contribui, de asemenea, la relații pozitive cu furnizorii, personalul și comunitățile locale, care sunt mai susceptibile în a sprijini operatorii care conservă localitățile, contribuind la bunăstarea comunităților locale și asigurându-se că ecosistemele montane sunt conservate pentru generațiile viitoare.

6.1.2 Impactul negativ al turismului asupra statului Alaska

Există trei surse principale de impact care pot să acționeze asupra parcurile naționale prin acțiunile intreprinse de turiști: epuizarea resurselor naționale, poluarea și impactul fizic. Turismul generează degradarea terenurilor, poluarea aerului prin zgomot, și alternarea ecosistemelor prin deșeurile și călcările de situri. Toate aceste zone de impact nu numai că riscă bunăstarea terenului, ci și speciile care numesc aceste zone acasă.

Efectele economice negative ale turismului se concretizează în evenimentele neprevăzute cum ar fi terorismul, răsturnările politice, condițiile meteorologice puternice și dezastrele naturale. Acestea pot provoca un dezastru într-o regiune, afectând negativ turismul de intrare pe perioade considerabile de timp. Cu cât destinația este mai dependentă de turism, cu atât mai mult va fi impactul și va avea o perioadă mai mare de recuperare.

Efectele negative ale turismului asupra mediului se datorează afluxului prea mare de turiști într-o zonă care pot avea un impact negativ asupra calității vieții. Cunoscut sub numele de overtourism, acest fenomen creează o povară în destinațiile turistice. În S.U.A., în care primele 10 parcuri au fost văzute de mai mult de 44 de milioane de vizitatori în 2016. Astfel Serviciul Parcului Național caută modalități de protejare a comorilor naturale, având în vedere creșterea numărului de vizitatori pe an.

În timp ce turismul poate contribui la conservarea culturilor, acesta poate, de asemenea, să le descentreze prin metode de comercializare maximizată. Publicitatea companiei Airbnb a atacat identitatea hotelurilor, sugerând că locuințele reale ale locuitorilor din cartierele reale reprezintă o alternativă. Astfel de caracteristici nu au niciunul dintre beneficiile sociale pe care le poate produce o adevărată experiență de călătorie autentică.

Efectele vizitatorilor, cauzate de lucruri cum ar fi mersul pe jos, drumeții, alpinismul, călăria, campingul, utilizarea vehiculelor și ciclismul, au un impact negativ mare asupra parcurile naționale. Vegetația este călcată, solul este compactat și ecosistemele sunt distruse din cauza creșterii volumului de turiști în aceste zone. Tramplingul este o problemă universală. Acesta este cauzat de turiștii care folosesc același traseu din nou și din nou fără să existe o perioadă de repaus și poate provoca daune care pot duce în cele din urmă la pierderea biodiversității. Când turiștii se îndepărtează în afara parcurilor sau fac mai multe trasee actuale, daunele pot fi și mai grave. Atunci când vegetația este călcată, tulpinile pot fi lovite și rupte, vigoarea plantelor și regenerarea este redusă, stratul de acoperire este pierdut și poate exista o schimbare a compozițiilor speciilor. Cei care fac trampling pot elimina puieți de copaci, care are ca rezultat pierderea copacilor din această zonă, în timp ce deteriorarea rădăcinilor a redus capacitatea de capturare nutriție. Când compoziția vegetației este compromisă, există o pierdere de biomasă iar diversitatea speciilor este redusă. Toate acestea combinate au ca rezultat pierderea biodiversității în zonă. Trampling are de asemenea, impactul și asupra solului. Când solul pierde din partea organică există o scădere a permeabilității aerului și a apei, iar risipirea este crescută și eroziunea este accelerată.

Eroziunea este o problemă mai mare care provoacă alte probleme. Este o reacție în lanț care conduce la scurgerea suprafețelor. Există șanse mai mari de alunecări de teren, avalanșe, deteriorarea caracteristicilor naturale și deteriorarea malurilor râurilor. Aceasta este încă o dovadă că trampingul poate provoca atât de multe distrugeri. Turiștii pot crede că nu provoacă daune deoarece este vorba doar de ei, dar dacă fiecare turist călătorește pe pământ un pic se adaugă cauzând distrugere masivă care în cele din urmă ar putea să nu fie reversibilă. Când sunt prea mulți vizitatorii se distrug terenurile, imaginea zonei este distrusă. Altfel spus acea zonă nu mai este văzută ca fiind "pustie", determinând mulți turiști dornici de a sta în natură sau ecoturiști să rămână departe de acele zone.

Daunele cauzate de vizitatorii care au mers pe jos au făcut ca solul sa devină foarte sensibil. Incapacitatea copacilor de a crește provoacă probleme mai mari, deoarece aceștia sunt casele multor animale, cum ar fi urși, veverițe și păsări. Unele dintre cele mai multe atracții bine cunoscute sunt pajiștile, dar acestea suferă, de asemenea, suprautilizate și călcate în picioare. Solurile devin sensibile și cuiburile de animale mici sunt deteriorate permanent.

Mulți oameni recunosc problemele cu care se confruntă parcurile naționale și încearcă să facă ceva în acest sens. După cum sa menționat anterior, Serviciul Parcului Național și alte organizații încearcă să pună în aplicare noi reguli și programe de management care vor ajuta la reducerea impactului pe care îl au turiștii asupra acestor zone. Durabilitatea este o tendință pe care mulți managerii de parc o au, iar mulți vizitatori recunosc impactul pe care îl au și pledează pentru ca aceste parcuri să se întoarcă în starea lor naturală și pașnică.

6.2 Dezvoltarea turismului și protejarea mediului înconjurător și a resurselor turistice

Nu se poate contesta faptul că turismul nu are potențiale enorme pentru conservarea mediului înconjurător. Cu toate acestea, trebuie reținut și faptul că echilibrul dintre turism și mediu este unul foarte fragil. Multe țări în curs de dezvoltare, nerăbdătore să profite pe deplin de avantajele turismului, fără să facă o analiză corectă a impactului potențial, au transformat zonele virgine în centre de turism pentru a satisface gusturile și dorințele turismului de masă. O astfel de dezvoltare rapidă poate duce la o transformare completă a unei zone, producând efecte ireversibile asupra mediului natural.

Este esențial ca planificatorii și agenții de turism să înțeleagă tendințele sociale, politice și economice, acestea constituind contextul pentru planificare. O astfel de înțelegere oferă oportunități de a valorifica piețele emergente, dezvoltarea de acțiuni pot fi adaptate condițiilor în schimbare. Deoarece lumea este mai dimanică decât statică, planificatorii de parcuri și operatorii de turism trebuie să înțeleagă cum schimbările dinamice, adesea non-liniare, pot afecta planurile și aspirațiile lor.

Creșterea interesului pentru turismul durabil și ecoturism reflectă o creștere a preocupărilor sociale privind calitatea mediului natural și efectele turismului. Activitățile asociate strâns cu mediul natural sunt foarte populare. Unele tendințe se completează reciproc,. Unele funcționează la nivel global, iar altele la nivel local. Multe reprezintă ciocniri puternice, dar valori și atitudini contravalente.

În timp ce multe dintre bunele practici de mediu pentru promovarea turismului montan durabil implică evitarea sau minimizarea efectelor negative asupra ecosistemelor, operatorii de turism pot, de asemenea, să meargă dincolo de reducerea pur și simplu a impactului negativ și a căuta oportunități de a beneficia de biodiversitate și conservarea naturii contribuind la îmbunătățirea stării mediului la nivel local, regional sau național. Astfel de acțiuni pot fi deosebit de importante în regiunile în care capacitatea și resursele pentru conservarea mediului pot fi limitate.

Un set diferit de provocări rezultă din eforturile de extindere și menținere a turismului din Alaska – care se bazează preponderent pe natură – în fața schimbărilor climatice. Turismul a fost propus ca un instrument de dezvoltare economică în comunitățile îndepărtate de la nord, dar este puternic împiedicat de lipsa de infrastructură, inclusiv căutarea și mărirea capacităților pentru turismul naval. În timp ce se așteaptă ca accesul maritim la comunitățile de coastă de la distanță să se îmbunătățească pe măsură ce ghețarii din Marea Arctică se micșorează, accesul terestru a fost estimat să scadă sub forma de permafrost pe baza dezghețurilor solului.

Retragerea ghețarilor și schimbarea habitatelor faunistice determină vizitatorii și operatorii de turism să-și modifice modelele spațiale pentru a asigura oportunități de vizionare în multe părți ale statului. În timp ce industria turismului din Alaska posedă stimulente economice și un stil de viață pentru a se adapta la mediul în continuă schimbare, capacitatea lor de a răspunde în mod adecvat nu este pe deplin înțeleasă.

Este dificil de prezis viitorul turismului din Alaska din cauza numărului mare de variabile care influențează numărul de vizitatori. Este posibil ca vizitatorii să continue să vâneze, să pescuiască și să experimenteze natura în întreaga țară, atâta timp cât există oportunitățile sunt la prețuri atractive.

Învățarea și educarea altora despre aceste principii simple pentru protejarea parcurilor naționale care sunt zone cu impact negativ este o soluție. Odată ce cunoașterea este câștigată, este mai ușor să recunoască ce se întâmplă și să facă ceva în legătură cu aceasta. Ar trebui luate măsuri în educarea oamenilor de la o vârstă fragedă, astfel încât ei să cunoască importanța și să acționeze în acest sens. Dacă vom continua să ne educăm tinerii, ei vor deveni conștienți iar generațiile viitoare vor cunoaște importanța menținerii acestor parcuri naționale în siguranță și se vor putea bucura de ele ca și părinții și bunicii lor.

CAPITOLUL 7. IMPACTUL ECONOMIC, ECOLOGIC ȘI SOCIO-CULTURAL AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI

Turismul este acum unul dintre cei mai mari generatori de venituri din Alaska și un aspect foarte important al economiei din Alaska, o alternativă excelentă la industriile extractive de resurse nesustenabile.

În Alaska turismul este o industrie care a avut o creștere rapidă și un sector valoros, contribuind semnificativ la economia statului. Turismul afectează economia și viața comunităților și s-a dovedit a fi un salvator pentru multe destinații. Există temeri reale și percepute care uneori sunt atribuite turismului și care sunt în mare parte legate de organizațiile slab gestionate sau de turismul de masă. Ca și în cazul oricărei activități economice, turismul poate avea un impact negativ asupra comunităților. Acestea trebuie minimizate și măsurate în funcție de beneficiile pe care le aduce turismul.

Există îngrijorări cu privire la faptul că dezvoltarea turismului ar putea duce la pierderea identității culturale a destinațiilor prin satisfacerea nevoilor percepute de turiști – în special pe piețele internaționale. Cu toate acestea, cercetările arată că majoritatea turiștilor călătoresc, nu pentru a vizita locuri departe de casă, ci pentru că doresc să experimenteze personalitatea și caracterul real al orașelor, comunităților și atracțiilor. Experiența turistică este diferită de ceea ce pot vedea sau face acasă, iar acest lucru include experiența vieții reale și a stilului de viață al destinațiilor pe care le vizitează.

O comunitate implicată în planificarea și implementarea turismului are o atitudine mai pozitivă, are mai multă susținere și are mai multe șanse de a obține un profit decât o populație pasivă condusă sau depășită de turism. Unul dintre elementele de bază ale dezvoltării turismului durabil este dezvoltarea comunității. Aceasta oferă comunității procesul și capacitatea de a lua decizii care iau în considerare economia pe termen lung, ecologia și echitatea tuturor comunităților.

Turismul nu este doar o puternică forță socială și economică dar și un factor în mediul fizic. Aceasta are puterea de a îmbunătăți mediul, de a pune la dispoziție fonduri pentru conservare a culturii și a istoriei, și protejarea atracțiilor naturale. Ecoturismul oferă o abordare durabilă la dezvoltare. În acest domeniu, ecoturismul este o formă de turism bazat pe resurse naturale care este educațional, cu impact redus, non-consumator și orientare locală: oamenii locali trebuie să controleze industria și să primească cea mai mare parte a beneficiilor pentru a asigura durabilitatea dezvoltării. Ecoturismul vine cu o promisiune de definire a promovării călătoriilor responsabile la zonele naturale, pentru a aduce o contribuție pozitivă asupra conservării mediului și îmbunătățirea bunăstării comunităților locale (Angelica et al., 2010; Honey, 2008). Prin urmare, ecoturismul se concentrează asupra păstrării culturii locale a unei anumite regiuni, precum și a frumuseții naturale, a structurii geologice, a vegetației naturale și faunei. Altfel spus este un turism tip care include subiectele de conservare a zonelor naturale, educația, câștigul economic, turismul calificat prin participarea localnicilor.

Ecoturismul este un instrument important folosit la contribuția conservării peisajului natural și oferă o soluție în regiunile subdezvoltate. În plus, produce o utilitate de structură pentru dezvoltarea economică și progresul politic al populației locale, oferind o resursă pentru instruirea vizitatorilor și pentru conservare.

Standardele mai înalte de trăi în destinațiile turistice urbane au cauzat emigrația de la vecinii rurali din apropiere, ceea ce a dus la schimbări în structura demografică și un posibil șoc cultural. În plus, ocuparea forței de muncă și educația pot avea un impact social negativ. Generația mai tânără poate obține un prestigiu care rivalizează cu cel al bătrânilor, pe măsură ce câștigă experiență, locuri de muncă și bani din turism.

Din punct de vedere ecologic, impacturile asociate cu navele de croazieră mari includ: emisiile de gaze cu efect de seră, care contribuie la schimbările climatice, la deșeuri nave, care cauzează poluarea și reduce rezistența ecosistemelor marine și deteriorarea mediului fragil de coastă. Deși este important să recunoască faptul că tot traficul maritim generează impacturi asupra mediului, navele de croazieră produc efecte disproporționate, deoarece acestea transportă mii de persoane care produc propriile fluxuri de deșeuri personale. Acestea fiind spuse impactul ecologic, social și economic al traficului duce la dezvoltarea strategiilor și programelor de durabilitate în cadrul industriei de croazieră.

Impacturile socio-culturale sunt "impacturile umane" ale industriei turismului, cu accent pe schimbări în calitatea vieții cotidiene a locuitorilor la destinațiile turistice și impacturile culturale aferente, la transformările valorilor, normelor și identităților tradiționale generate de turism. Asemenea impacturi sunt complicate pentru a cuantifica și calcula și a ieși încet peste într-un mod neclar. S-a susținut că sunt evidente schimbările în norme și valori pe termen scurt, dar există și schimbări pe termen mai lung și treptat în valorile, credințele și practicile culturale ale societății.

Tabel 7.1 Impactul socio-cultural al turismului

Sursa: Tamara Rátz-The Socio-Cultural Impacts of Tourism

Pe destinații mai puțin dezvoltate sau în zone care intenționează în prezent să dezvolte turismul, cele din Tabelul 7.1 pot fi folosite ca avertismente preliminare. Analiza factorilor de impact și a mecanismelor de impact poate ajuta dezvoltatorii să evite cele mai negative impacturi ale dezvoltării turismului și să crească probabilitatea unor schimbări pozitive potențiale.

La nivel internațional, probabil cel mai important element al acestei cercetări este analiza modelelor teoretice într-o destinație foarte specifică. Procesul de dezvoltare a turismului în Alaska a fost influențat de factorii politici, sociali și economici, politica fiind puterea determinantă. Dominanța factorilor politici a dus la un model unic de dezvoltare care explică diferențele semnificative observate atât în atitudinea rezidenților, cât și în destinație ciclului de viață.

În ceea ce privește aspectul socio-cultural pe care l-au observat oamenii din Alaska, îmbunătățirea stimei de sine și valorificarea culturii și o creștere a interesului tinerilor pentru a-și învăța limba maternă. Festivaluri tipice și lucrările de artizanat au devenit, de asemenea, mai populare și pe scară largă căutate după. În ceea ce privește aspectul ecologic, a existat un interes în conservarea mediu, în reducerea arderii, în menținerea traseelor și în curățarea zonei înconjurând ariile protejate.

Se constată că dezvoltarea turismului în Alaska a dat naștere atât efectelor sociale pozitive, cât și negative, pentru comunitatea locală. Cu toate astea comunitatea locală crede că efectele pozitive depășesc considerabil negativul.

Câștigurile obținute prin turismul din Alaska pot fi susținute în viitor dacă cei care se implică în turism, împreună cu guvernul central și autoritățile locale, hotărăsc să remedieze problemele care împiedică dezvoltarea turismului. Astfel de eforturi vor necesita implicarea comunității locale în procesul de dezvoltare a turismului. În plus, guvernul are și el un rol în asigurarea accesului sporit al comunităților locale la beneficiile turismului. În acest scop, furnizorii de turism pot contribui la maximizarea locurilor de muncă locale. Cu acest efort, comunitatea locală poate realiza avantajele turismului asupra economiei și sporesc indirect veniturile, cunoștințele și calitatea vieții. Participarea comunității locale este o parte importantă a acestui proces, participând la conservarea resurselor turistice ca atracție turistică. În plus, o astfel de participare poate ajuta să fie depășite multe dintre efectele sociale negative asociate cu dezvoltarea turismului.

În concluzie, autoritățile locale ar trebui să determine domeniul de aplicare a dezvoltării turismului și să identifice capacitățile care fac Alaska destinație turistică de nivel mondial. Culturile locale și stilul de viață nativ ar trebui să fie conservate, iar aceste inițiative ar trebui să vină de la comunitatea locală însăși, deoarece acestea sunt cele care vor experimenta efectele unei astfel de dezvoltări. Cu toate acestea, guvernul ar putea încă formula planuri menite să diminueze povara turismului asupra localnicilor și să stimuleze dezvoltarea turismului în Alaska, care permite localnicilor să ducă o viață prosperă și armonioasă.

CONCLUZII

Alaska este cu adevărat un stat diferit și unic. Cu o frumusețe pitorească inspiră uimire, cu ghețari uriași de gheață și cu sălbăticie abundentă, este un loc unic. Alaska are mai munți, ghețari și faună sălbatice mai mult decât aproape oriunde altundeva în lume. Un loc potrivit pentru cei ce vor să cunoască natura și la o temperatură destul de scăzută.

Alaska are una din cele mai mari mine de zinc. Alaska conține multe dintre cele mai importante resurse biologice, hidrologice, minerale și de energie ale națiunii și e subiect la o mare varietate de hazarde naturale, cutremure în particular, erupții vulcanice. Alaska are ecosisteme mari intacte, este bogată în resurse naturale cu mari presiuni pentru dezvoltare și conservare.

Alaska este o destinație tot mai populară și tot mai mulți oameni vizitează acest stat îndepărtat. Înregistrările vizitelor au stabilit recorduri de la an la an, cu un număr estimat de 2 026 300 de vizitatori care au călătorit în Alaska în perioada mai-septembrie 2018. Mai mult de jumătate din toți vizitatorii care vin în Alaska sosesc cu nava de croazieră.

Există mii de întreprinderi care depind de călătorii care vin în Alaska pentru a-și lua tururile, a lua masa în restaurantele lor și a rămâne în camerele lor de oaspeți. Vizitatorii beneficiază de o multitudine de oportunități în diferite moduri.

Alaska are o rețea rutieră slab dezvoltată prin comparație cu restul Statelor Unite ale Americii. Acest sistem acoperă o arie restrânsă a statului, legând principalele centre demografice de Autostrada din Alaska, principala rută care iese din stat prin Canada. Capitala statului, Juneau, nu este legată prin nicio șosea de restul statului, ci doar prin ferryboat.

Faptul că  Alaska este statul  cel mai puțin dezvoltat din punct de vedere economic din SUA nu ne împiedică să vedem că acest loc are multe de oferit turiștilor. În afara imaginilor spectaculoase oferite de ineditul fenomen, aici te poți bucura de la pescuit până la schi sau simple excursii cu cortul, de la o vacanță rustică la un sejur complet la un resort de 5 stele.

În căutarea unor atracții turistice din acest stat veți descoperi că străzile sunt cea mai bună sursă de cultură națională. Peste tot veți găsi tarabe cu totemuri, muzică tradițională și localnici care dansează. De asemenea, există numeroase muzee, expoziții, centre culturale și locuri unde au loc festivaluri naționale și toate sunt deschise vizitatorilor.

Turiștii care iubesc natura nespus de mult pot fi convinși că Alaska este locul potrivit. Aici, aventurile se țin lanț, iar acestea pot debuta cu escaladarea celui mai mare munte din America de Nord, Muntele Denali, localizat în Parcul Național Denali,

Rezultatele cercetărilor arată că pot exista diferite tipuri de vizitatori identificați în timpul anului în statul Alaska. Acești vizitatori indică o explicație generală despre tipul de vizitator care vine în Alaska pe tot parcursul anului. Este important să înțelegeți că există diferite tipuri de vizitatori care sunt extrem de interesați să viziteze Alaska în orice moment al anului.

Mai mult decât atât rezultatele sunt interesante pentru organizația de marketing din Alaska. Datorită faptului că Alaska este sezonieră, doresc să știe cine sunt turiștii de vară și de iarnă. Rezultatele se bazează pe ambele perioade ale anului, dar indică și tipul de turist care este interesat atât de turismul de iarnă cât și de turismul de vară. Vizitatorul casual are alte motive decât Iditarodul, cum ar fi vizitarea Fairbanks și vizionarea luminilor nordice.

O explicație alternativă a constatărilor este că tipurile de vizitatori sunt legate de anumite evenimente de peste an. Tipurile de turiști pot fi legați si de alte evenimente sportive internaționale din lume și le pot ajuta să înțeleagă motivele vizitatorilor lor. Conștientizarea de a avea acești vizitatori în această destinație din cauza unui eveniment sportiv este importantă pentru a le realiza. Aceasta aduce o nouă dimensiune industriei turismului în Alaska.

Elementele componente ale peisajului cultural devin, obiective țintă ale acțiunii de amenajare, fiind abordate prin prisma optimizării funcțiilor proprii, a protecției și a conservării lor. În același context, elementele de referință ale peisajului cultural devin repere fundamentale ale organizării spațiului, nuclee în jurul cărora este imaginată întreaga arhitectură a sistemului teritorial.

Se urmărește ca activitățile umane să genereze turism și servicii de calitate, integrând natura și arhitectura tradițională în proces. Acestea vor fi însoțite de o utilizare durabilă a resurselor locale, de o infrastructură de transport și rețele tehnico-edilitare ce vor fi suportul dezvoltării, adaptate în funcție de specificul și factorii locali. Prin faptul că comunitățile din fiecare zonă a statului Alaska păstrează și mențin tradițiile și elementele cu valoare culturală, sunt implicate direct în conservarea peisajului natural antropizat, dar de asemenea dezvoltă în mod participativ servicii de calitate care sporesc atractivitatea pentru zona, având un impact minim asupra mediului. Apărând ca un imens conglomerat de datini și obiceiuri, tradiția locală acumulează credințe religioase, rituri ancestrale, obiceiuri pământenești, dar și mituri despre personaje fantastice care prezintă interes deosebit.

BIBLIOGRAFIE:

Ashley C. and Maxwell S. (2001) Rethinking Rural Development. Development Policy Review, 19 (4):395-425 London: Blackwell Publishing

Bukley Ralf (2002), Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research Vol. 27(1), 2002: 43-51

Letea Ion, Popovici Ioan(1977), Geografia Americii de Nord și Centrale, Ed. Științifică și Enciclopedică

Lupașcu Angela, (2001), Biogeografie, Ed. România de Mâine, București

Lupașcu Angela, (2004), Biogeografie cu elemente de ocrotirea și conservarea biodiversității, Ed. Terra Nova, Iași

Nicolau Marieta, (1973), Alaska, patria totemurilor, Ed. Albatros, București

Tanahashi, T. K. (2010). A theoretical profile of globalisation and its sustainability. International Journal of Sustainable Society, 2(3), 306-325

http://alpinetundrainalaska.blogspot.com/, Articol Tundra alpină din Alaska, accesat la data de 15.03.2019

https://www.nationalgeographic.com/environment/, National Geographic-Mediul înconjurător, accesat la 15-03-2019

http://www.akgen.com/, Alaska General Seafoods, accesat la data de 15.03.2019

http://population.city, City populations worldwide, accesat la data de 15.03.2019

https://en.wikipedia.org/wiki/Category:Landforms_of_Alaska, Forme de relief din Alaska, accesat la data de 16.03.2019

https://en.wikipedia.org/wiki/Alaska_Range, Munții Alaska, accesat la data de 16.03.2019

https://www.green-report.ro/palaska-protejeaza-habitatul-balenelor-belugap/, accesat la data de 01.02.2019

https://www.scribd.com/doc/22541010/Alaska, accesat la data de 01.02.2019

https://ro.ripleybelieves.com/most-populated-cities-in-alaska-1451, Articol: Cele mai populate orașe din Alaska, accesat la data de 22.03.2019

https://www.descopera.ro/travelling/4481380-asezarile-de-la-capatul-lumii, accesat la data de 22.03.2019

https://www.infrastructurereportcard.org/state-item/alaska/, accesat la data de 22.03.2019

https://www.infrastructurereportcard.org/wp-content/uploads/2016/10/Alaska-RC.pdf, accesat la data de 22.03.2019

https://www.scribd.com/doc/98170617/Alaska, accesat la data de 07.02.2019

http://clubcroaziere.ro/alaska.php, accesat la data de 31.03.2019

https://www.princess.com/learn/cruise-destinations/alaska-cruises/roundtrip/seattle/index.jsp, accesat la data de 31.03.2019

https://www.azamaraclubcruises.com/int/voyage/qs14t135/14-night-japan-russia-alaska-voyage, accesat la data de 31.03.2019

https://travel.usnews.com/cruises/best-cruise-ships/alaska/, accesat la data de 31.03.2019

https://accscatalog.uaa.alaska.edu/dataset/alaska-ecosystems-conservation-concern, accesat la data de 31.03.2019

https://www.nps.gov/policy/mp/chapter5.htm, accesat la data de 31.03.2019

https://accscatalog.uaa.alaska.edu/dataset/alaska-ecosystems-conservation-concern/resource/356c13e2-0061-4145-8e6a-04663fbe5f9e, accesat la data de 31.03.2019

https://www.nps.gov/gaar/learn/news/alaska-national-park-tourism-creates-economic-benefit.htm, accesat la data de 31.03.2019

http://www.nativescience.org/html/eco-tourism.html, accesat la data de 22.04.2019

https://www.britannica.com/place/Alaska/Economy/media/12252/112700, accesat la data de 22.04.2019

https://www.alaskatia.org/Research/2017SummeVisitorVolum07_19_2018.pdf, accesat la data de 23.04.2019

https://alaskamentalhealthtrust.org/wpcontent/uploads/2018/05/EvaluatingHousingFirstProgramsInAlaska-May2017.pdf, accesat la data de 23.04.2019

https://www.commerce.alaska.gov/web/portals/6/pub/tourismresearch/trainbusiness/b&b_requirements%202013.pdf, accesat la data de 23.04.2019

http://www.city-data.com/city/Anchorage-Alaska.html, accesat la data de 23.04.2019

https://static1.squarespace.com/static/584221c6725e25d0d2a19363/t/58b5efebcd0f6894d8591f25/1488318444953/AFPC+Food+in+AK_11-7-12_Final.pdf, accesat la data de 02.05.2019

https://www.alaskatia.org/marketing/AVSP%20VII/Full%20AVSP%20VII%20Report.pdf, Sistemul alimentar din Alaska,accesat la data de 02.05.2019

https://www.akrdc.org/tourism , accesat la data de 02.05.2019

https://www.explorefairbanks.com, accesat la data de 02.05.2019

https://www.alaskatia.org/marketing/Preliminary%20Marketing%20Plan.pdf, accesat la data de 02.05.2019

http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/33.pdf, accesat la data de 02.05.2019

https://www.commerce.alaska.gov/web/Portals/6/pub/TourismResearch/TrainBusiness/ruraltourismhandbook.pdf, accesat la data de 02.05.2019

https://www.marketingcareeredu.org/alaska/, accesat la data de 12.05.2019

https://www.commerce.alaska.gov/web/Portals/6/pub/TourismResearch/MKTProgram/01%20FY15%20Advertising%20Plan%20.pdf, accesat la data de 12.05.2019

http://www.tourismworksforak.org/about-us.html, accesat la data de 12.05.2019

https://knowledgecenter.csg.org/kc/system/files/Dunn.pdf, accesat la data de 12.05.2019

https://www.alaskatia.org/Research/TE%20Key%20Findings.pdf, accesat la data de 12.05.2019

https://www.commerce.alaska.gov/web/Portals/6/pub/TourismResearch/MKTProgram/01%20FY15%20Advertising%20Plan%20.pdf, accesat la data de 13.05.2019

http://www.tourismworksforak.org/about-us.html, accesat la data de 14.05.2019

https://traveltips.usatoday.com/positive-negative-effects-tourism-63336.html, accesat la data de 14.05.2019

https://www.trails.com/facts_16066_effects-tourism-alaska.html, accesat la data de 14.05.2019

https://scholarsarchive.jwu.edu/cgi/viewcontent.cgi?referer=https://www.google.ro/&httpsredir=1&article=1006&context=student_scholarship, accesat la data de 14.05.2019

https://www.researchgate.net/publication/267839633_ASSESSMENT_OF_ENVIRONMENTAL_IMPACTS_OF_TOURISM_-_ISSUES_OPTIONS_AND_TOOLS, accesat la data de 15.05.2019

http://www.unep.fr/shared/publications/other/3084/BP8-3.pdf, accesat la data de 15.05.2019

https://www.academia.edu/37222201/Social_and_Cultural_Impact_of_Tourism_Development_in_Thailand, accesat la data de 15.05.2019

https://www.academia.edu/2660161/The_SocioCultural_Impacts_of_Tourism_The_Case_of_Lake_Balaton, accesat la data de 16.05.2019

Bukley, Ralf (2002). Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research

Vol. 27(1), 2002: 43-51

Bukley, Ralf (2002). Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research

Vol. 27(1), 2002: 43-51

Bukley, Ralf (2002). Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research

Vol. 27(1), 2002: 43-51

Bukley, Ralf (2002). Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research

Vol. 27(1), 2002: 43-51

Bukley, Ralf (2002). Tourism and Biodiversity in North and South. Tourism Recreation research

Vol. 27(1), 2002: 43-51