Când, cum și de ce se întâmplă [307442]
[anonimizat] I
EDUCATOARE: PROF. [anonimizat]. [anonimizat] I
Argument
Planul de învățământ pentru învățământul preșcolar
Necesitatea îndrumării activităților la alegere
Obiectivele activităților la alegere
IV.1. Obiective generale
IV.2. Obiective specifice ([anonimizat])
Amenajarea spațiului educativ pentru activitățile la alegere
Categoriile și descrierea centrelor de activitate
VI.1. Centrul de activitate „Artă”
VI. 1.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Artă”
VI.1.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Artă”
VI.2. Centrul de activitate „Bibliotecă”
VI.2.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Bibliotecă”
VI.2.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Bibliotecă”
VI. 3 Centrul de activitate „Construcții”
VI 3.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Construcții”
VI.3.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Construcții”
VI.4 Centrul de activitate „Științe”
VI.4. 1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Științe”
VI 4.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Științe”
VI.5 Centrul de activitate „Joc de rol”
VI.5.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Joc de rol”
VI.5.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Joc de rol”
VI.6 Centrul de activitate „Jocuri de masă”
VI.6.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Jocuri de masă”
VI.6.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Jocuri de masă”
VI.7 Centrul de activitate „Nisip și apă”
VI.7.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Nisip și apă”
VI.7.2. Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Nisip și apă”
VI.8 [anonimizat]-alese I
[anonimizat] I
[anonimizat] I în grădinița de copii la nivelul I și nivelul II
Proiecte didactice
Bibliografie
ARGUMENT
Lucrarea noastră „[anonimizat] I” este structurată pe zece capitole și își propune să îi ofere educatoarei șansa de a [anonimizat]: cunoștințele, deprinderile, [anonimizat]. Limbajul și acțiunile copilului în jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui.
De-a [anonimizat], dar față de copiii de vârsta lor sunt retrași și puțin sociabili. [anonimizat]. Alții, dimpotrivă, [anonimizat]. [anonimizat], cât și între ei.
Cunoscute sub denumirea de arii de interes (de stimulare), sectoare, sau centre de interes, acestea îi ajută pe preșcolari să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, să se familiarizeze cu structurile limbii române. Ele se desfășoară pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Reușita desfășurării acestora depinde de măsura în care mediul educațional îl stimulează pe copil, precum și de buna organizare a spațiului educațional al sălii de grupă în centre ca: Artă, Bibliotecă, Construcții, Științe, Joc de rol, Jocuri de masă și Nisip și apă. În funcție de spațiul disponibil, se vor marca sectoarele în sala de grupă.
Activitățile alese I au scopul activizării preșcolarilor, al trezirii interesului pentru cunoaștere și acțiune liberă, independentă. Copiii au ocazia să sesizeze proprietățile materialelor și jucăriilor cu care lucrează, să exerseze deprinderi de mânuire, să-și manifeste predilecția pentru un anumit gen de activitate sau pentru o gamă mai largă: construcții, artă dramatică, lectura imaginilor din cărți, desen, pictură, modelaj, puzzle, etc.
În amenajarea centrelor de activitate, Wong și nu numai (1998, p.8) recomandă câteva condiții ce trebuie întrunite în vederea funcționalității eficace a acestora:
centrele trebuie să fie clar definite ca spațiu și funcționalitate.
fiecare centru trebuie să le ofere copiilor posibilitatea de a lucra în echipă sau individual;
împărțirea pe centre în care se face mișcare sau centre pentru activități statice;
materialele să fie corespunzătoare temei, vârstei și intereselor copiilor, să fie bine organizate, dar mai ales accesibile.
Jocurile liber-alese I sunt spații educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerea de jocuri pentru anumite situații de învățare și obținerea de experiențe. Prin felul în care, în sala de grupă centrele de activitate sunt poziționate, amplasate adecvat (respectând reguli specifice), preșcolarii se vor simți în siguranță, intimidate și apartenență la grup, stimulându-le astfel interesul pentru descoperire și explorare.
Un mediu educațional planificat cu multă atenție stimulează învățarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor, iar curriculum pentru învățământul preșcolar le permite cadrelor didactice să-și dezvolte creativitatea prin organizarea sălii de grupă pe diferite arii/sectoare/centre de interes, în funcție de tema propusă.
Organizarea acestora se va face ținând cont de:
tema aleasă (pe săptămână/zi);
condițiile particulare ale grădiniței și ale sălii de grupă;
de resursele materiale, de spațiu;
de nivelul de vârstă și,
de interesele copiilor, prin introducerea unor tipuri diferite de material, accesibile și adecvate copiilor și prin calitatea interacțiunilor adult-copil.
Organizarea spațiului educațional în spiritual documentelor ce reglementează activitatea în învățământul preșcolar presupune împărțirea sălii în grupe de zone:
zona de liniște unde se desfășoară activitățile de învățare, ce necesită concentrarea, liniște, aici amenajându-se de regulă următoarele: arii/ sectoare/centre de interes: Bibliotecă, Artă, Centrul tematic ( o zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor).
zona de mișcare unde se desfășoară activități mai zgomotoase, ce implică acțiune, mișcare, manipulare de obiecte, cu următoarele sectoare/centre/zone/ arii de interes: Construcții, Științe, Nisip și apă, Jocuri de masă și Jocul de rol.
Activitățile liber-alese I oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculumul revizuit începând de la educația timpurie: științe, limbă și comunicare, om și societate, estetic și creativ și psihomotric. „Educația preșcolară este multidimensională”, ea vizând obiective ale instruirii (cu accent pe transmiterea unui ansamblu de cunoștințe fundamentale despre mediul apropiat copilului și a unui set de deprinderi instrumentale, de autoservire etc), cât și ale formării, modelării personalității în toate comportamentele sale definitorii (A. Glava& C. Glava, 2002).
Desfășurarea activităților pe centre de interes dau posibilitatea copiilor să facă alegeri, învață să facă alegeri, învață să ia decizii, colaborează cu parteneri preferați, își asumă responsabilități, devenind încrezători în forțele proprii. De aceea, educatoarea are rolul de orientare a copiilor spre diferite sectoare de activitate devenind o sursă de sugestii, de informații și în același timp, ea va trebui să întrețină o atmosferă plină de încredere, de optimism.
II. Planul de învățământ în învățământul preșcolar
(Necorectat acest capitol și nici obiectivele, până la începutul capitolul V).
…………………………………..
Toate categoriile de activități prevăzute în „Curriculum pentru învățământul preșcolar” au valoare formativă deosebită. Planul de învățământ pentru nivelul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării continuității în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viața copilului. Activitățile liber-alese oferă copiilor posibilitatea de a dobândi noi cunoștințe, priceperi, deprinderi și atitudini spre a se dezvolta armonios sub aspect: intelectual, moral și estetic.
Activitățile liber-alese constituie un bun prilej pentru copii de a-și pune prin joc și ocupații ludice, dorința lor de a lucra și de a-și etala cunoștințele și capacitățile dobândite.
Aceste activități au marele avantaj că întrețin participarea activă a copiilor la „rezolvarea” situațiilor-problemă ivite în desfășurarea firească a jocurilor și ocupațiilor. În cadrul acestor activități copiii sunt puși în situația să observe, să gândească, să-și imagineze, să se concentreze, să dea expresie nuanțată trăirilor sufletești, să finalizeze într-un anumit fel activitățile întreprinse, să treacă la altele fără a simți saturația a ceea ce fac.
În planul de învățământ, pentru nivelul I (3-5 ani) și nivelul II (5-7 ani) sunt incluse 10 activități în grădinițele cu program normal, la care se adaugă încă 5 activități în grădinițele cu program prelungit și săptămânal.
Aceste activități se desfășoară în prima parte a programului de grădiniță, până aproximativ la ora 9, în cadrul activităților pe centre de interes organizate în sala de grupă, în cea de-a treia parte a programului, după ora 11, sub forma activităților de dezvoltare personală, cât și în cea de-a patra parte a programului de după-masă în cadrul grădinițelor cu program prelungit.
Activitățile desfășurate cu copiii care se încadrează în nivelul 3-5 ani sunt gândite și organizate din perspectiva orientării spre socializare, iar cele desfășurate cu copiii care se încadrează în nivelul 5-7 ani sunt gândite și organizate din perspectiva pregătirii pentru școală.
„Curiculum pentru învățământul preșcolar” propune ca etapă în activitatea zilnică jocurile și activitățile alese, aceasta fiind importantă ca activitate de socializare desfășurată de preșcolari.
Activitățile pe grupuri mici, alese de copii se vor contura abia la grupa mijlocie. Copiii se asociază în grupuri mici, jocul și activitățile lor având aspecte mai interesante și spectaculoase.
III. Necesitatea îndrumării activităților la alegere
Îndrumarea acestor activități nu vine în contradicție cu numele pe care îl poartă.
Prin jocuri și activități liber alese I se urmărește:
formarea deprinderilor de a-și alege o anumită activitate din mai multe posibilități oferite în grădiniță pe care să o desfășoare independent și creator cum sunt: modelajul, desenul, lucrările manuale, jocurile logico-matematice, jocurile cu imagini și rezolvările de situații problematice;
antrenarea copiilor în jocuri colective, formarea deprinderilor de a iniția jocuri, de creație, de a-și alege o temă de joc, de a-și alege partenerii de joc, de a coopera în distribuirea rolurilor în colectiv, precum și de a rezolva până la capăt probleme ce le ridică acțiunea de joc;
stimularea imaginației creatoare a copiilor în inițierea și desfășurarea jocurilor, a originalității și expresivității în interpretarea rolurilor asumate în jocuri, în îmbogățirea conținutului și a variantelor de joc, în improvizarea materialelor, a costumelor și accesoriilor necesare;
cultivarea capacității copiilor de a desfășura un timp mai îndelungat activitatea aleasă;
educarea relațiilor de prietenie și colaborare între copii; cutivarea unor calități volitiv-morale precum: inițiativa, hărnicia, cinstea, corectitudinea, curajul, perseverența în desfășurarea și finalizarea unor jocuri colective sau individuale; cultivarea respectului față de jocul sau munca altor copii.
J.J.Rousseau spunea: „ Lăsați pe elev să creadă că este stăpân și fiți voi în realitate… el să facă ce voiește, dar trebuie să vrea ceea ce vrei tu să facă; un pas să nu facă fără să-l fi prevăzut; o vorbă să nu scoată din gură fără s-o știi ce va fi.”
Necesitatea de a fi îndrumate de către educatoare își găsește explicația în următoarele motive:
– Libertatea copilului în activitatea de joc nu e una absolută, lipsită de orice fel de restricție sau constrângere, ci aflată în permanență sub îndrumarea competentă a educatoarei;
– Copilul e prea mic și neajutorat spre a pune în aplicare ce vrea și cât ar vrea să facă singur, dându-și seama că îi lipsesc unele cunoștințe și priceperi de a întreprinde și a duce la bun sfârșit unele acțiuni pe care le dorește;
– Copilul nu trebuie să acționeze într-o lume aleasă subiectiv și la întâmplare, pentru că se pierde cel mai prețios mod de a influența, de a direcționa dezvoltarea sa pe plan psihic, moral și chiar fizic. Prin activitățile la alegere educatoarea urmărește să determine într-un sens pozitiv comportamentul copiilor. Jocul, din perspectiva copilului, ni se prezintă astfel ca o activitate „de plăcere”, iar din cea a educatoarei este un proces instructiv-educativ de mare răspundere și cu mari valențe formative.
IV.Obiectivele activităților la alegere
IV.1. Obiective generale
– să formeze și să dezvolte capacitatea copiilor de a aborda teme variate de activitate și de a îmbogăți treptat conținutul acestora, în pas cu adâncirea cunoașterii și a perfectării priceperilor, deprinderilor și obișnuințelor în activitatea de joc;
– să ofere copiilor ocazia ( cadrul ludic special) de afirmare plenară a disponibilităților ludice specifice;
– să asigure trecerea treptată a copiilor de la jocul primar adică cel de manipulare și imitativ la cel evoluat, de creație, și de la jocul simbolic la jocul cu reguli;
– să asigure pregătirea psihomotorie necesară trecerii progresive de la jocul simbolic și jocul cu reguli la ocupația ludică tot mai variată sub aspectul conținutului;
– să contribuie la stimularea activității de învățare, de recuperare și de compensare a funcțiilor diminuate sau de dezvoltare a disponibilităților psihomotorii manifestate în activitate;
– să creeze buna dispoziție pentru viața și activitatea preșcolarilor în grădiniță.
IV.2. Obiective specifice (grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare)
Obiectivele generale se concretizează în obiectivele specifice, proprii fiecărei grupe de vârstă. Prin ele se precizează direcțiile principale în care se acționează în privința organizării și desfășurării activităților la alegere.
GRUPA MICĂ ( 3-4 ani )
– orientarea copiilor în spațiul de joc ( sala de grupă, centre, măsuțe de lucru, curtea grădiniței amenajată pentru joc);
– creșterea capacității de efort fizic și intelectual a copiilor, prin antrenarea lor la activitățile preferate;
– dezvoltarea motricității generale a copiilor prin coordonarea mișcării mâinilor, a mâinilor și a picioarelor și a celor oculomotorii;
– dezvoltarea sensibilității analizatorilor, cât și a mușchilor mici a mâinilor, prin mânuirea materialelor și a jucăriilor preferate;
– însușirea unor cunoștințe elementare despre jucăriile și materialele cu care copiii vin în contact zilnic în activitatea de joc;
– stimularea proceselor psihice cognitiv- afective în activitatea de joc cu ajutorul materialelor și jucăriilor care reflectă real și simbolic realitatea;
– dezvoltarea limbajului în procesul comunicării cu educatoarea, cu partenerii de joc, cu partenerii imaginari sau reali;
– formarea capacității de a practica intens jocuri cu jucăriile și materialele ce le sunt accesibile, spre a putea trece treptat de la jocul de manipulare la jocul imitativ și jocul de creație, de la jocul individual la cel cu parteneri de joc;
– formarea treptată a unor operații mintale și motrice primare în procesul mânuirii materialelor și jucăriilor și al rezolvării unor situații-problemă în activitatea de joc.
GRUPA MIJLOCIE ( 4-5 ani)
Pe lângă obiectivele prevăzute pentru grupa mică, educatoarea îndeplinește și alte obiective specifice, cum ar fi:
– lărgirea și adâncirea cunoașterii materialelor și jucăriilor, a însușirilor și proprietăților acestora, prin folosirea lor adecvată în activitatea de joc;
– conștientizarea mai atentă a raporturilor dintre oameni în procesul conviețuirii sociale, prin trecerea treptată de la jocul imitativ la jocul de creație;
– cultivarea interesului față de anumite ocupații ludice accesibile vârstei și formarea priceperii, a deprinderilor și obișnuințelor de a duce la îndeplinire astfel de activități;
– antrenarea sistematică a copiilor în activități colective în vederea socializării lor prin intermediul jocului;
– corectarea în activitatea de joc a unor deficiențe sau defecte de vorbire, îmbogățirea vocabularului, activizarea acestuia în procesul comunicării și intercomunicării orale;
– dezvoltarea creativității copiilor prin antrenarea lor la activități variate desfășurate în spiritul jocului.
GRUPA MARE ( 5-6 ani)
Pe lângă obiectivele prevăzute la grupele mică și mijlocie, educatoarea îndeplinește și alte obiective, cu grade sporite de dificultate, cum ar fi:
– extinderea sferei de cuprindere a conținutului activităților la alegere, ca urmare a adâncirii cunoașterii și a dezvoltării deprinderilor de joc, învățare și muncă;
– practicarea intensă a jocurilor simbolice evoluate ( jocuri de creație cu subiecte din viața cotidiană și cu subiecte din basme și povești), prin abordarea creativă a unei tematici variate și prin reproducerea simbolică a acțiunilor și faptelor sociale tot mai complexe, identificate în procesul cunoașterii mai mult sau mai puțin organizate;
– abordarea în jocul de creație a temelor sugerate cu prioritate de mediul sociocultural în care trăiesc copii și a temelor legate de poveștile care pot fi aplicate creativ în joc;
-cultivarea interesului față de jocurile cu reguli și introducerea treptată a acestora în repertoriul ludic preferențial;
– cultivarea interesului față de jocurile cu reguli și introducerea treptată a acestora în repertoriul ludic preferențial;
– dezvoltarea capacităților intelectuale, estetice, morale și fizice, prin antrenarea sistematică a copiilor la diferite jocuri preferate de ei;
– formarea gândirii și imaginației creatoare, prin antrenarea copiilor la efectuarea unei game variate de exerciții-joc cu grade sporite de dificultate și complexitate;
– valorificarea tuturor activităților la alegere în privința corectării vorbirii, îmbogățirii vocabularului cu noi cuvinte și expresii, exersării vorbirii cursive în procesul comunicării orale și a familiarizării lor cu limba literară;
– însușirea principalelor cunoștințe, priceperi și deprinderi de muncă intelectuală în vederea socializării copiilor și a integrării lor armonioase, fără dificultăți în activitatea școlară de mai târziu.
V. Amenajarea spațiului educativ pentru activitățile la alegere
Educatoarea organizează și planifică spațiul educativ prin amenajarea ariilor de interes/sectoare sau centre de interes.
Din obiectivele prezentate reiese că este necesat ca sălile de grupă să fie amenajate și organizate adecvat. Jocul prin care copilul cunoaște, transformă și-și adaptează realitatea la posibilitățile lui de înțelegere, trebuie să fie nu numai organizat din afara sa, sau propus de educatoare, ci să fie și liber ales (spontan). Prin „propunerea” pe care o realizează cadrul educativ (ca spațiu, resurse și relații), educatoarea poate controla această „libertate de alegere”, în sensul orientării ei spre stimularea dezvoltării copilului.
Pregătirea activităților la alegere se referă la următoarele aspecte: amenajarea spațiului rezervat activităților respective; dotarea sălii de grupă cu materiale didactice și jucării cât mai diversificate; proiectarea eșalonată a activităților cu conținut relativ stabil; pregătirea psihologică a copiilor pentru practicarea jocurilor și activităților ludice.
Activitățile la alegere se desfășoară în sala de grupă sau în curtea grădiniței. Prin felul în care sala de grupă este amenajată, educatoarea îi oferă copilului ocazia să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul și invitându-l la învățare prin descoperire și explorare. De asemea, sala de grupă îi vorbește copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acțiune și experiență. Sunt importante, atât condițiile de ordin general (lumina, căldura, estetica ambianței, etc.), cât și cele educative (amenajări, ordonări, sectorizări, materiale folosite etc.).
Educatoarea pregătește și organizează spațiul educativ, alege materialele potrivite jocurilor și astfel acționează în mod indirect alegerea tipurilor de activități de către copil. Un mediu bogat, structurat și organizat în funcție de nevoile de dezvoltare ale preșcolarului oferă acestuia ocaziile de alegeri și decizii care îi sprijine propria devenire. Cu toate că preșcolarul este cel care alege aria, educatoarea lărgește alegerile posibile prin: amenajarea, dispunerea materialelor și schimbarea periodică a acestora.
În organizare spațiului grupei, colaborarea educatoarei cu preșcolarii facilitează interacțiunile și asigură o motivație reală în alegerea jocurilor.
…………………………până aici necorectat deloc……………
Amenajarea ariilor de stimulare trebuie să țină seama de evaluarea inițială a particularităților copiilor din grupă, ale tuturora și ale fiecăruia în parte. În funcție de cunoașterea preșcolarilor din grupă, de numărul acestora, de tema și subtema săptămânii planificate se stabilesc ariile care se vor realiza.
O altă cerință este și aceea de a planifica activitățile în funcție de resursele pe care educatoarea le are la dispoziție. În ariile de stimulare trebuie să existe un material variat, bogat și interesant. Materialele de care trebuie să dispună ariile de interes/sectoarele sau centrele de interes motivează curiozitatea preșcolarilor.
Spațiul de joc se amenajează după criterii psihopedagogice, în așa fel încât să poată sugera activități variate și să faciliteze desfășurarea lor în bune condiții. Modul în care el este distribuit și amplasat trebuie să ofere o atmosferă destinsă, securizantă, estetică și reconfortantă, care să stimuleze urmărirea propriilor interese de cunoaștere și investigare.
Ariile de interes (sectoare sau centre de interes) pot avea un caracter permanent sau temporar. Ele sunt, în fapt o manieră de organizare a spațiului educațional din grupă, după criteriul activităților fundamentale pe care le desfășoară copiii.
În funcție de spațiul din sălile de grupă, educatoarea amenajează centrele sau sectoarele de lucru
( „artă”, „bibliotecă”, „construcții“, „științe”, „joc de rol”, „jocuri de masă” și „nisip și apă”).
În spațiul acestor centre trebuie să existe loc suficient pentru ca partenerii de joc să poată coopera între ei, să execute diferite operații și acțiuni fără să se incomodeze între ei și să poată duce lucrările începute la bun sfârșit, în mod independent și creativ. E important ca, din când în când, spațiul de joc să fie reamenajat prin introducerea unor materiale și jucării capabile să sugereze prin ele însele crearea unor noi jocuri. Pentru activități se folosesc materiale și jucării plăcute la înfățișare, ușor de manipulat, cu funcționalități simbolice diferite și care nu periclitează sănătatea corporală a copiilor.
Reușita unui joc sau a unei activități este strâns legată de: cunoștințele, priceperile, deprinderile, obișnuințele și atitudinile copiilor. Viața de familie cât și cea din grădiniță oferă copiilor multe posibilități de a se avânta în cunoașterea lumii înconjurătoare și de a-și forma numeroase capacități psihofizice. Când toate acestea încep să dobândească o valoare operantă, putem spune că jocul sau ocupația ludică se înscriu direct pe traiectoriile lor specifice: când o jucărie prezintă caracteristici care impresionează ( viu colorată, sonoritate plăcută, formă atractivă, mobilitate a părților componente), copilul de grupă mică practică cu plăcere jocul de manipulare asumându-și un anumit rol, întreține o acțiune pe o durată scurtă practicând astfel jocul imitativ; Începând de la 4 ani, copilul duce la îndeplinire cu seriozitate sarcinile primite în jocurile de la activitățile la alegere datorită dobândirii cunoștințelor și capacităților psihofizice variate.
În jocul său, fiecare copil: observă, explorează, manipulează, descoperă, adresează întrebări, ia decizii, acționează. Atunci când are libertatea de a acționa în sensul propriilor cerințe de dezvoltare, el va realiza o explorare a realității care servește formării personalității din punct de vedere intelectual prin procesele de cunoaștere: psihomotric, socioafectiv, estetico-artistic și comportamental.
În activitatea de joc, în mod spontan, copilul trece prin toate etapele procesului general de cercetare a realității:
– explorarea;
– investigarea;
– aflarea unor soluții posibile;
– planificarea și organizarea;
– decizia;
– comunicarea;
– evaluarea.
Fiecare arie de stimulare trebuie să ofere posibilitatea realizării acestui proces de cunoaștere a realității prin investigația personală, dar și să faciliteze cooperarea și colaborarea între copii, și între copii și educatoare ca participanți al aceluiași proces.
O bună proiectare a activităților la alegere asigură o varietate în jocuri și îndeplinirea eficientă a diferitelor obiective educaționale prestabilite. Operația de proiectare a acestor activități necesită tehnici speciale. Activitățile liber alese se proiectează săptămânal legate de tema și subtema aleasă de educatoare.
Etapele în amenajarea ariilor de stimulare sunt:
cunoașterea grupei de copii și cunoașterea fiecăruia în parte (evaluarea inițială);
cunoașterea resurselor și inventarierea lor;
planificarea ariilor de stimulare și adecvarea activităților în concordanță cu activitățile cu grupa întreagă de copii (elaborarea planificării);
amanajarea diferitelor arii și dotarea lor cu materialele necesare (amenajarea);
cunoașterea ariilor împreună cu copiii (stabilirea obiectivelor și regulilor la fiecare arie în cooperare cu beneficiarii);
activitățile pe arii de stimulare (programul zilnic și evaluarea permanentă);
varietatea materialelor, echipamentelor și schimbarea ariilor (reamenajarea);
colaborarea cu părinții sau alți educatori ( parteneratul cu familia și comunitatea).
Prin sectorizarea sălii de grupă se obține posibilitatea amenajării flexibile (deoarece sectoarele nu sunt permanente, ci există în funcție de obiectivele propuse de educatoare pe anumite perioade și în funcție de interesul manifestat de copii, precum și de impactul jocurilor în dezvoltarea competențelor lor) și eficiente a spațiului educativ.
Rolul educativ al sectorizării este evidențiat de faptul că mediul se face purtătorul unui mesaj educativ explicit.
Utilizarea zonelor de interes ajută educatoarea să observe, să-și organizeze și să-și planifice activitățile într-un mod nerigid și deschis nevoilor de dezvoltare ale copiilor.
Circulația liberă între arii și interacțiunile ce se stabilesc în joc creează copiilor tot mai multă independență și încredere în forțele lor. Copiii își manifestă interesul pentru a arie sau alta, își întăresc motivația pentru învățare și acțiune și sentimentul de siguranță pe care îl dă produsul propriei activități.
Independența în acțiune și creativitatea soluțiilor constituie un avantaj fiind particularități care sunt formate prin amenajarea spațiului educativ în arii de stimulare. Astfel sunt apreciate toate produsele copiilor, fiind mai important procesul decât rezultatele lui.
VI. Categoriile și descrierea centrelor de activitate
Vom prezenta specificul centrelor de activitate, referindu-ne în mod particular la descrierea generală a centrului și la avantajele desfășurării activităților specifice, la elementele de spațiu, activitățile ce se pot realiza și mijloacele și materialele didactice necesare.
VI.1. Centrul de activitate „Artă” oferă copiilor posibilitatea de a se împlini pe toate direcțiile de dezvoltare. În acest centru ei experimentează și exprimă artistic ce gândesc, simt și văd. Cadrul didactic trebuie să planifice experiențe variate și inspirate pentru a asigura dezvoltarea globală a copilului. Deoarece preșcolarii nu au încă dezvoltate complet coordonarea ochi-mână și motricitatea fină și grosieră, se recomandă ca educatoarea să ofere îndrumări cu privire la tehnicile de lucru, să încurajeze originalitatea copiilor și să ofere feed-back constructiv cu accent pe efort, tehnică și proces. Prezentarea de modele limitează creativitatea și poate declanșa stări de frustrare și eșec. Nivelul de motricitate fină este reflectat în realizarea de produse ce oglindesc expresivitatea emoțională, conceptul de sine, elementele de limbaj plastic și verbul stăpânite de copil. Acest centru le oferă preșcolarilor un cadru în care ei învață să comunice trăirile intense și profunde sub formă de produse artistice care le stimulează: curiozitatea, imaginația, creativitatea, spiritual de inițiativă. În centrul de activitate „Artă”, copilului i se dezvoltă: „cunoștințe și deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru; abilități ce țin de motricitatea fină și senzorio-motorie; inițiativă, perseverență în activitate, creativitate; abilități de comunicare prin limbajul artistic; expresivitate emoțională și socială; deprinderi igienice privind condițiile de muncă” (P.R.E.T., 2008, p. 27). Toate acestea depind de arta cadrului didactic de a crea un mediu care să încurajeze și să sprijine potențialul creativ de exprimare al copilului.
Spațiul centrului de activitate „Artă” trebuie să aducă în prim-plan ideea unui atelier de arte. În sala de grupă se va asigura un spațiu special amenajat și suficient de mare atât pentru lucrul propriu-zis (copiii să nu stânjenească, să nu existe senzația de înghesuială), cât și pentru expunerea produselor (bidimensionale și tridimensionale) realizate de copii și a diplomelor obținute de aceștia la acest centru de activitate (aprecierea grupului social susține procesul de creație). Această arie trebuie plasată în afara zonei de activitate agitată sau de trecere, într-un loc liniștit, bine iluminat natural, încât lumina să vină din partea stângă pentru a asigura confortul și intimitatea de care are nevoie copilul. Accesorizarea acestui spațiu se recomandă a se face cu sorțuri și halate, mese din material plastic, etajere sau mese speciale pentru activitățile de modelaj, rafturi pentru depozitarea ustensilelor și a materialelor specifice (pentru exersarea deprinderii de ordonare și organizare a spațiului). Deprinderile igienice privind condițiile de muncă pot fi formate și dezvoltate dacă preșcolarii sunt responsabilizați cu păstrarea curațeniei după ce au pictat, desenat sau decupat. Implicarea în actul de a face curat îi ajută să fie ordonați. Fiind la vârsta imitarii, copiii vor replica modelul sau exemplul educatoarei.
VI.1.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Artă”
În centrul de activitate „Artă”, copiii pot realiza individual sau în grup activități de: desen, pictură, modelaj, activități practice (decupare, lipire, colaj, confecție).
VI. 1.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Artă”
Definim strategia didactică ca mod de combinare optimă a: metodelor, procedeelor și mijloacelor de învățământ.
Succesul unei activități desfășurate la acest centru este reprezentat de calitatea materialelor și amplasarea acestora la îndemâna copiilor.
Gama de materiale didactice – mijloace de învățământ poate cuprinde:
desen: creioane colorate, ceracolor, carioca, creioane de scris, suporturi pentru desen, coli/blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile și culorile, etc;
pictură: acuarele nontoxice, pensule, palete, bețișoare, vase pentru apă, ștampile, șervețele, periuțe pentru stropit, suporturi pentru pictură, coli colorate de diferite forme și dimensiuni, plăci de faianță, pânză, țesături rărite, secțiuni dint-un trunchi de copac, bucăți de sticlă șlefuite, dopuri și frunze pentru amprentare, aracet, etc.;
modelaj: pastă de modelat nontoxică (plastilină, argilă, lut moale, cocă), scobitori, bețe de chibrituri, planșete, forme de diferite modele, etc;
activități practice: coli glacee, carton de diferite culori, forme și dimensiuni, lipici, aracet, palete, bețișoare, foarfece (cu vârful rotunjit), pastă de lipit, planșete, gheme de lână divers colorate, bucăți de pânză, blană, piele, bureți, măști de ispos, cutii de chibrituri, șabloane, autocolant, hârtie de împachetat, reviste, ziare, materiale din natura, sârmă, coloranți alimentari, etc.
……………………………….De aici în jos necorectat deloc………….
Acționând asupra materialelor în cadrul centrului „Artă”, copilul își exersează concomitent analizatorii vizual și cutanat, precum și musculatura fină a mâinii.
Tema indicată de educatoare n-ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenați analizatorul vizual și scoarța cerebrală, sub controlul căreia copilul selecționează și aranjează materialul după: culoare, formă, mărime, etc. Exercițiile pe care copiii le desfășoară organizat în cadrul acestui centru stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarței cerebrale, mărind funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie. Astfel, copilul ajunge în stadiul precizării și coordonării mișcărilor, acestea devenind mai corecte, mai sigure, mai fine. Perfecționarea mișcărilor și suplețea lor sunt condiționate de dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii.
Pentru că mâna constituie un important analizator tactilo-motric, ea are o deosebită importanță pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind faptul că dintre toți analizatorii mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecție.
Mânuirea materialelor și a obiectelor în cadrul centrului „Artă” influențează exactitatea și profunzimea percepțiilor și reprezentărilor copiilor.
În cadrul sectorului „Artă”, copilul se joacă cu creionul pe hârtie sau tăbliță și obține: linii, figuri neobișnuite pe care le exersează până ajunge la obținerea unor: imagini, obiecte sau diverse aspecte ale lumii înconjurătoare. Pentru a desena, copilul trebuie să țină un creion în mână, să miște mâna pe hârtie, să fixeze hârtia etc. Pentru aceasta copilul trebuie să-și elaboreze o serie de deprinderi (de a trasa linii, de a închide contururi), să depășească diverse dificultăți care apar în cale (poziția rigidă a mâinii).
Participarea mâinii în procesul de cunoaștere determină o percepere mai clară și o cunoaștere mai temeinică a realității înconjurătoare.
Există particularități specifice ale desenului la fiecare dintre substadiile preșcolarității. Preșcolarul mic desenează la întâmplare, fără a avea intenții clare, fragmentar, specific pentru el fiind capacitatea generală de asamblare. Preșcolarul mijlociu realizează desene stereotipe care sunt repetate ori de câte ori este nevoie în alte desene. Specific pentru această vârstă este compoziția liniară, nivelarea mărimilor obiectelor, adăugarea unor numeroase elemente suplimentare. Preșcolarul mare face abstracție de elementele care nu au importanță pentru subiect, fapt care face ca desenele lui să fie mai sărăcăcioase. Încep să crească capacitățile de redare corectă a mărimilor obiectelor și mai ales a relațiilor dintre ele. Elementele constructive ale desenului prezintă independență unele în raport cu altele, ca la preșcolarul mijlociu. La toate substadiile preșcolarității o mare importanță o are coloratura afectivă a creațiilor. Acest lucru se vede și din felul în care utilizează copiii culorile în desen.
1. Prin pictură urmărește formarea unor deprinderi tehnice de mânuire a materialelor și accesoriilor specifice aceastei activități (pensula, buretele, etc.). Mușchii mici ai mâinii sunt antrenați în vederea pregătirii pentru pictură prin exerciții de încălzire a acestora. Se formează deprinderea de organizare a compoziției plastice și de redare expresivă a imaginii unor: obiecte, ființe, fenomene ale naturii, a acțiunii, a unor sentimente, stări emotive, idei, ținând seamă de legile compoziționale (realizarea contrastului de culoare, de dimensiune, de formă, echilibru în distribuirea elementelor în spațiul plastic, accentual de culoare, dominanta cromatică de culori calde, redarea mișcării, etc.).
Copiii sunt familiarizați cu unele elemente grafice (linii, puncte, pete de culoare, etc.) structurate în compoziții care redau forma unor obiecte sau ființe cunoscute copiilor.
De asemenea copiii mai sunt familiarizați cu unele tehnici de pictură și de utilizare creatoare a culorilor.
Sunt cultivate spiritul de observație, percepțiile vizuale și tactil chinestezice, sensibilitatea artistică și imaginația creatoare prin promovarea intensivă a lucrărilor cu temă aleasă de copii.
Copiii sunt educați cu simțul ordinii, acuratețe și un anumit ritm de lucru.
2. Modelajul constituie prilej de lărgire a cercului de imagini și reprezentări estetice ale copiilor și de formare și dezvoltare a creativității lor artistice.
La vârsta de 3 ani, mușchii degetelor copilului sunt încă slab dezvoltați și de aceea copiii nu au puterea de a lucra plastilina. De multe ori ca să poată modela , ei fac eforturi în care antrenează mâna și chiar partea superioară a corpului.
Pregătirea activității de modelaj se face prin observarea obiectului sau ființei a cărei imagine urmează a fi redată. Această activitate este bine să fie făcută cu 1-3 zile înainte de modelaj. Prin acest mod, putem face apel la reprezentarea obținută de copii prin observări și să facem o analiză pe baza acestei reprezentări. Dacă între observare și modelarea obiectului a trecut mai mult timp, trebuie ca la începutul activității de modelaj să se facă o nouă analiză a obiectului (pe bază de percepție), iar apoi să se treacă la demonstrare.
Percepția haptică (prin apucare) joacă un rol foarte important în modelaj, deoarece numai prin acesta copilul primește informații despre spațialitatea (volumul) obiectului. E necesar ca și cunoașterea obiectului a cărei imagine va fi redată în modelaj să fie făcută atât pe cale vizuală cât și pe care haptică.
În special la grupele mici, în afară de activitatea pregătitoare de observare, la modelaj, se mai simte și nevoia unor exerciții pregătitoare de natură motorie, exerciții de joc. Aceste mișcări vor fi făcute de educatoare, iar copiii le vor executa prin imitare. Greșelile copiilor vor fi corectate de către educatoare.
La începutul activității educatoarea va arăta totdeauna modelul său, excepție făcând activitățile de modelaj cu temă aleasă de copii, a celor de repetiție de la toate grupele și a activităților de modelaj după natură de la grupa mare. La grupa mijlocie, la activitatea de modelaj după natură, educatoarea va prezenta modelul său numai atunci când specifică acest lucru în indicațiile de la tema respectivă.
În cazul redării imaginii animalelor, modelul educatoarei va arăta animalul stând pe cele patru picioare.
În activitățile de modelaj se întrebuințează ca material: planșeta cu care lucrează copiii, plastilina, diferite materiale din natură și instrumente ajutătoare.
Planșetele pot fi de lemn sau de carton. Ele trebuie să aibă dimensiune destul de mare pentru a lucra comod, fără a împrăștia plastilina în jur.
Accesoriile se întrebuințează în special la grupele mici, pentru a completa părțile pe care copiii nu sunt capabili încă să le redea în plastilină (Exemplu: căciula, nasul sau mătura omului de zăpadă). Accesoriile se pot da și la celelalte grupe (Exemplu: pentru a face picioarele cocoșului, ale berzei). Pentru a completa imaginile se folosesc bețișoare.
La modelaj se predau următoarele:
Modelarea prin mișcarea translatorie a palmelor față în față (Exemplu: tema „Cârnăciori”) și a palmelor față de planșetă (Exemplu: „Bețișorul”).
Modelarea prin mișcarea circulară a palmelor față în față (tema „Mărul”) și față de planșetă (tema „Bila”).
Modelarea prin apăsarea palmelor pe planșetă (turtire, lipire)- temele: „Panglica”, „Gardul” etc.
Educatoarea trebuie să caute să reducă trepat numărul mușchilor antrenați în mișcare, să-i învețe pe copii să miște mâna numai din cot, iar mai târziu numai din încheietura pumnului.
3.Desenul reprezintă trăsăturile esențiale și caracteristice ale lucrurilor, dezvoltă
priceperea și deprinderea copiilor de a percepe: forma, culoarea, poziția în spațiu, precum și raporturile dintre diferitele părți componente ale obiectelor, precum și a obiectelor între ele. Se dezvoltă astfel imaginația creatoare a copiilor prin priceperea de a observa și a reproduce prin desen obiectele și fenomenele reale.
Priceperile sunt capacități de a efectua acțiuni practice și operații intelectuale în mod: rapid, precis și conștient, pe baza cunoștințelor însușite și a experieței personale. Priceperile se dezvoltă pe baza de cunoștințe teoretice solide și sporesc eficiența în raport cu volumul și calitatea experienței personale. Aceasta conduce la necesitatea unui proces de învățământ activ, ca participarea directă a preșcolarului.
Priceperile se impun prin câteva trăsături: capacitatea de a acționa în mod rațional în diverse situații- fermitatea, adică păstrarea preciziei și ritmului, chiar în unele circumstanțe, care le-ar putea prejudicia și trăinicia. Demonstațiile, exercițiile, activitățile practice asigură formarea corectă a priceperilor, aprofundarea lor, continuă și lărgirea artei lor de cuprindere.
Deprinderile sunt acțiuni ce au devenit, după multe exerciții, componente automatizate ale activității conștiente. Ele reprezintă mijloace și procedee de executare a unei activități oarecare. Deprinderile sunt însușite prin învățare și automatizare prin exerciții. Orice deprindere se constituie ca o activitate conștientă îndreptată spre un scop. În concluzie, condiția fundamentală în consolidarea deprinderilor o constituie exercițiul.
Priceperile și deprinderile se formează în câteva etape succesive:
orientarea și familiarizarea cu acțiunea, demonstrarea și explicarea acșiunii de către educatoare;
analiza acțiunii pe părțile ei componente, care se explică, se reproduce demnstrativ și apoi se execută de către copil; în cadrul analizei se rețin mișcările corecte, se stabilește o schemă de execuție, se sesizează eventualele erori;
sintetizarea, integrarea- se recompune sistemul pe baza schemei de execuție stabilite;
perfecționarea prin repetare și extinderea operațiilor însușite la alte activități similare.
În cadrul activității de desen, educatoarea trebuie să ajute copiii să-și însușească deprinderi motorii corecte, o serie de deprinderi de ordine și disciplină și să aibă grijă de apărarea sănătății copiilor.
Educatoarea va căuta să le formeze următoarele deprinderi:
să țină corect creionul în mână (creionul se va ține între primele degete ale mâinii drepte și se va sprijini pe degetul mijlociu, el va fi ținut la o distanță potrivită de vârf);
să țină hârtia puțin oblic față de marginea mesei;
să nu înceapă lucrul până ce educatoarea nu permite acest lucru;
să lucreze curat și îngrijit;
să lucreze tema și indicațiile date de educatoare;
să întrebuințeze culorile adecvate;
să nu țină toate creioanele colorate în mână în timpul lucrului, ci să le ia unul câte unul, în măsura în care are nevoie de ele.
Educatoarea va apăra sănătatea copiilor aranjând copiii la măsuțe astfel încât aceștia să aibă o lumină bună, venită din stânga, iar modelul expus să fie bine luminat și bine văzut de toți copiii acolo unde este cazul. De asemnea, educatoarea va supraveghea poziția copilului la masă, astfel încât să nu favorizeze deformări ale coloanei vertebrale. Copilul va sta cu spatele drept, cu ambele coate pe masă, fără a ține pieptul lipit de aceasta, cu mâna stângă va ține foaia de hârtie pentru ca aceasta să nu se deplaseze în timpul desenului.
Desenul decorativ are rolul de a stimula imaginația și aptitudinile creatoare ale copilului. Prin materialul pus la dispoziția copiilor, copiii iau cunoștință cu unele motive ale artei populare românești și ale artei altor popoare. Li se dezvoltă priceperea de a utiliza aceste motive în compoziții decorative și lucrări manuale precum: „casă țărănească”, „ie”, „covorașe”, „ouă de Paști”, etc.
Desenul după natură se realizează prin studierea și analiza atentă a obiectelor și prin reprezentarea lor, contribuie și el la dezvoltarea imaginației și creativității în aplicarea luminii și a umbrelor. Prin observarea atentă a naturii se înlătură treptat erorile ce sunt frecvente în desenele inițiale ale copiilor și scematismul reprezentării grafice, care se datorează perceperii incomplete a lucrurilor.
Desenul tematic se realizează după o temă aleasă de educatoare și presupune o elaborare prin care se îmbină observarea naturii și a realității înconjurătoare cu inițiativa și imaginația reproductivă și creatoare a copilului. Temele sunt luate din viața copiilor sau sunt propuse direct în cadrul unei activități pentru a se fixa cunoștințele copiilor. Exemplu: ilustrarea unei povești.
Deoarece unii copii pot finaliza desenul înaintea celorlalți, educatoarea le poate cere individual să adauge un amănunt nou, sau încă un element cunoscut de ei din altă activitate.
Priceperile și deprinderile însușite prin desen contribuie nu numai la formarea simțului estetic al armoniei, al simetriei, imaginației, creativității, ci la dezvoltarea deprinderilor de muncă ale viitorului școlar, care prin desen operează cu reprezentări spațiale.
Activități practice
Priceperile și deprinderile sunt numeroase și variare vizând activități de: lipituri, îndoituri, înșirări, tăieturi, împletituri, țesături, trasări, înțepături.
Ținând cont de particularitățile de vâstă ale copiilor, la grupa mică s-a planificat formarea celei mai ușoare deprinderi și anume lipirea, deoarece centri coordonatori ai mișcărilor fine ale degetelor nu sunt încă dezvoltați.
La stabilirea temelor și a succesiunii lor la activitățile manuale s-a ținut cont de greutatea obiectului propus pentru a fi confecționat.
La grupa mică se fac operații simple, în care copilul nu execută decât o singură operație, uneori repetată.
La grupa mijlocie se introduce înțepăturile, surfilarea, cusăturile și împletiturile (care ocupă o singură activitate cu rol pregătitor pentru cele ce vor fi făcute la grupa mare).
La grupa mijlocie, confecțiile sunt mai complicate, ele cer mai multă îndemânare, atenție și răbdare. Uneori, pentru realizarea lor sunt necesare două sau mai multe activități. Exemplu: „Camionul” (unde se utilizează trasarea și lipirea) „Morișca”(se utililează îndoirea și fixarea capetelor cu ajutorul unui ac).
Copiii pot participa la realizarea unei lucrări colective. La grupa mică pot realize de exemplu „Livada înflorită”, la grupele mijlocie și mare: „Coșulețul” (surfilare), „Gospodorie colectivă”, „Trenul” etc.
Activitățile manuale nu necesită o pregătre prealabilă specială decât cel mult observarea în natură a obiectului ce urmează a fi confecționat. Educatoarea trebuie să pregătească modelul pe care îl va arăta copiilor la începutul activității, apoi îl va analiza cu copiii și îl va explica cum trebuie confecționat. Educatoarea va supraveghea toți copiii pe parcursul lucrului, va ajuta și va oferi sfaturi în mod individual. Cu cât copiii sunt mai mari, educatoarea le va cere o execuție din ce în ce mai bună.
Ordonarea deprinderilor practice care trebuie formate le oferă educatoarei posibilități de aplicare creatoare a prevederilor programei și a unei insemnate contribuții proprii.
Prin activitățile practice în grădinița de copii se urmărește:
– cultivarea intereselor și stimularea dragostei copiilor pentru munca practică și educarea atitudinii pozitive față de muncă, de respect, față de produsele muncii oamenilor;
– formarea unui sistem de deprinderi practice accesibile de mânuire, prelucrare, îmbinare a unor materiale recuperabile și efectuarea unor jucării simple sau obiecte miniature utilizate în jocurile lor.
Exemplu: să îndoaie, să rupă, să taie hârtia sau alte materiale, să răsucească, să înnoade, să bobineze fire, să îmbine, să traseze decorativ suprafețe, etc.;
– formarea deprinderii și a obișnuinței de a lucra: corect, ordonat, curat, de a duce până la capăt lucrul început, de a colabora cu alți copii în realizarea unor lucrări colective;
– formarea unor deprinderi de muncă practică gospodărească, de ordine la locul de muncă;
– cultivarea spiritului de observație, a gândirii prin exersarea operațiilor de: analiză, sinteză, comparație în acțiunile copiilor cu: modele, cu materiale și unelte de lucru, în operațiile practice pe care le efectuează într-o anumită ordine și succesiune, precum și în aprecierea critică a rezultatelor activității proprii și a altor copii;
– cultivarea creativității copilor prin promovarea inițiativei acestora de a crea modele noi, de a aplica în condiții diferite tehnicile învățate, de a se exprima original prin combinarea formelor și culorilor, a dimensiunilor și proporțiilor calitative dintre diferite elemente cuprinse ăn lucrările pe care le realizează.
În vederea însușirii de către copii a fiecărei deprinderi, programa prevede multiple posibilități de exerciții cu teme și materiale variate. Numeroase lucrări favorirează susținerea motivației copiilor în lucru, oferindu-le de fiecare dată un scop, o destinație utilă lucrărilor prin jocuri aplicative.
În cadrul centrului „Artă” cunoștințele se completează și se adâncesc. Astfel, în procesul de execuție al unei flori de primăvară, copilul își consolidează, cunoștințele privind: forma, culoarea și așezarea petalelor, a codiței, a frunzei, mărimea și proporția lor etc.
Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură, etc. și propunându-și să realizeze ceva din ele, așa după cum indică modelul educatoarei, copilul are prilejul să cunoască însușirile acestora, să le compare și să generalizeze anumite calități ale lor: formă, culoare, mărime, elasticitate, etc. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, după posibilități obiecte din mediul înconjurător pe care le-au perceput anterior.
În procesul intuirii modelului și al demonstrării procedeelor de lucru, educatoarea reactualizează cunoștințele privind obiectul ce urmează a fi executat (reprodus). În procesul execuției copilul are posibilitatea să aplice și să verifice direct cunoștințele însușite. El separă, compară și unifică părțile componente ale unui întreg. Astfel se dezvoltă atenția, imaginația reproductivă. În același timp, acționând asupra materialelor și obiectelor, copilul este pus în situația de a efectua operațiuni de: comparație, analiză, sinteză, generalizări concrete, bază a dezvoltării gândirii situaționale, caracteristică preșcolarilor.
Exemplu: În activitatea de aplicație „Casă”, copiii își consolidează cunoștințele privind părțile componente ale casei decupând pe rând: acoperișul, pereții casei, geamurile, ușa. Ei unifică apoi prin lipire toate aceste părți, realizând casa.
În activitatea cu tema „Primăvara în grădini și parcuri”, în procesul de realizare a elementelor sunt reactualizate cunoștințele despre: părțile plantelor, forma, mărimea, culoarea acestora, etc. Pe lângă consolidarea cunoștințelor copiilor, are loc și îmbogățirea cunoștințelor acestora despre proprietățile materialelor din natură și totodată învață despre procedeele de lucru.
Demonstrarea pe care o face educatoarea în fața copiilor constituie o condiție necesară în perceperea și înțelegerea etapelor succesive ale procesului de execuție a oricărei lucrări, a folosirii materialelor și a uneltelor de lucru. Pe lângă demonstrare, educatoarea trebuie să dirijeze adecvat prin cuvânt acțiunile pentru realizarea lucrării, astfel încât atenția copiilor să poată să alunece pentru ceea ce este esențial sau să se oprească numai asupra unor aspecte nesemnificative din punct de vedere al sarcinii activității date.
Modelul trebuie să reflecte veridic caracteristicile obiectului pe care îl reprezintă. Acestă cerință este necesară pentru a nu deforma reprezentările copiilor în contactul lor direct cu lumea înconjurătoare. În momentul în care prezintă modelul, educatoarea trebuie să elimine din câmpul vizual al copiilor orice element care le-ar putea distrage atenția de la observarea modelului.
Modelul trebuie să fie corespunzător cu realitatea în ceea ce privește: forma, culoarea părților componente, raporturile dimensionale, simetria, etc.
În executarea modelului trebuie să se folosească materialul pe care-l vor folosi și copiii în timpul activității.
Modelul trebuie executat în întregime, cu aceleași procedee tehnice care vor fi solicitate copiilor în activitatea respectivă, chiar dacă educatoarei îi este mai ușor să decupeze obiectul în întregime sau să-l confecționeze prin alte procedee decât cele indicate și în succesiunea pe care o va cere copiilor. Acest lucru este necesar, pentru că în momentul analizei se subliniază și fazele reproducerii acestuia.
Modelul trebuie să fie cât mai estetic. Armonizarea culorilor, a formelor, a mărimilor, respectarea proporției și a simetriei diferitelor părți, aspectul îngrijit și corect îl impresionează plăcut pe copil, îl stimulează în efectuarea unei lucrări de calitate.
Modelul trebuie realizat în dimensiuni mai mari decât lucrările executate de copii. În momentul analizării lui, se iau în vedere toți copiii care au lucrat la centrul „Artă”.
În funcție de tipul activității, se pot lucra modele plane, specifice activității de aplicații și modele în relief, caracteristice activităților de confecții.
Pe lângă modelul educatoarei, în centrul „Artă” se pun la dispoziția copiilor materialele pentru lucru și diferite instrumente și unelte necesare pentru prelucrarea acestuia. Materialul variază în funcție de mijlocul de realizare și tema care trebuie realizată.
În centrul „Artă” are loc: fixarea, sistematizarea și verificarea practică a cunoștințelor însușite.
Sentimentul de bucurie și de satisfacție pe care copilul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrului său contribuie în mod deosebit la educarea dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele proprii.
Preșcolarul învață să-și facă ordine la locul unde a lucrat, își strânge în coșuleț materialul rămas după execuția lucrării, apoi își spele mâinile.
De aceea nu va lipsi nici panoul unde sunt expuse lucrările copiilor, astfel încât să poată fi privite, discutate, admirate, activități care dezvoltă spiritul critic și autocritic al copiilor. În momentul de încheiere, copilul analizează atât lucrarea proprie, cât și pe a celorlalți. Preșcolarul apreciază realizarea estetică a temei în funcție de respectarea condițiilor artistice stabilita în analiza modelului prezentat de educatoare. Cu timpul, copiii reușesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat, reușind să selecționeze din mai multe obiecte pe cele care au evidente calități artistice.
Motivația pe care educatoarea o pune în fața copiilor îi determină să înțeleagă necesitatea efortului prelugit în executarea acțiunilor de reproducere concretă a unui obiect din mediul înconjurător. Copilul cunoaște destinația obiectului pe care îl realizează fiind stimulat și interesat să-și ducă la bun sfârșit lucrul început. În acest scop, el își concentrează atenția, devine perseverent, învață să se stăpânească și să învingă greutățile care se ivesc în timpul efectuării operațiunilor necesare. De aici rezultă că trăsăturile pozitive ale voinței copilului se dezvoltă în mare măsură în procesul activității lui.
Faptul că preșcolarul este pus în situația de a executa prin propriile lui forțe tema activității, un anumit obiect, contribuie la formarea independenței lui. Educatoarea trebuie să procedeze cu mult tact, stimulând încrederea în forțele proprii.
La acest centru copiii își dezvoltă imaginația și creativitatea , pe lângă lucrările individuale și colective, își pot confecționa din materiale din natură și refolosibile, jucării, costume pe care le îmbracă la carnaval. Tot în acest centru copiii pot audia sau interpreta cântece și jocuri muzicale cunoscute.
În funcție de particularitățile de vârstă, „Curriculum pentru învățământul preșcolar” prevede volumul de deprinderi elementare pentru fiecare grupă.
Sarcinile stabilite de programă la grupele mici se referă la acțiuni simple de: apucare și așezare a diferitelor materiale, de lipire, confecționare de obiecte simple, prin executarea unei singure operațiuni de asamblare: întrepătrndere sau lipire, modelaj. dactilopictură (pictura cu degetul în primul semestru), fiind precedată de pictură ( în semestru al II-lea, dar depinzând și de vârsta copiilor și nivelul grupei).
Paralel cu consolidarea și perfecționarea acestor deprinderi, la grupa mare (5-6 ani), preșcolarul este capabil să urmărească și să înțeleagă explicații mai ample în legătură cu modul de a efectua o lucrare și să se concentreze un timp mai lung asupra executării lucrării propriu-zise. Lucrările sunt din ce în ce mai complexe datorită dezvoltării mai complete a mușchilor mici ai mâinii și a unei mai bune coordonări între reprezentările vizuale și mișcările mâinii. Se introduce ca și mijloace de realizare la centrul „Artă”, decupajul și cusutul, precum și reproducerea unor obiecte sau jucării prin două-trei operațiuni.
În timpul plimărilor și al excursiilor, materialul ales din natură dezvoltă creativitatea copiilor în realizarea unor lucrări proprii și colective. Copiii pot realiza împletituri din pănuși de porumb (flori, ornamente florale, decorațiuni interioare etc.). Din hârtie, prin îndoituri (origami) copiii pot realiza jucării (moriști, cămășuțe, flori, solnițe etc.). Prin rularea hârtiei (tehnica ftiling) imagini (felicitări) pe care le pot oferi mamelor de ziua lor, iar din legume pot diferite jucării pentru camară sau sala de grupă.
…………………………….până aici necorectat deloc………………………..
VI. 2 Centrul de activitate „Bibliotecă” este spațiul în care preșcolarii utilizează în mod organizat cartea în timp ce asimilează limbajul oral și scris (vocabular, gramatică, sintaxă, înțelegerea mesajului). Accesul la acst centru contribuie la dezvoltarea globală a preșcolarului. Precizăm câteva avantaje:
formarea deprinderii de a reacționa la mesaje simple, de a recepta și transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor și ascultător;
asimilarea de cuvinte, expresii noi, structuri gramaticale;
dezvoltarea cursivității și a coerenței exprimării;
decodificarea simbolurilor din imagini: desene, litere, cuvinte;
dezvoltarea capacității de: memorare, prin vizualizarea imaginilor și succesiunea evenimentelor;
relatarea de povești, poezii și chiar compunerea după imagini;
exersarea unor capacități și atitudini de învățare;
dezvoltarea motricității fine (răsfoirea cărților, scrierea simbolurilor, literelor sau cuvintelor);
dezvoltarea simțului de observație;
îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață;
dezvoltarea imaginației și a creativității (elaborare de poezii, povești cu început dat sau întâmplări hazlii);
promovarea bunelor maniere, a educației pentru sănătate și nutriționale;
dezvoltarea abilităților de interacțiune cu covârstnicii;
cultivarea interesului pentru carte.
Privitor la spațiul centrului „Bibliotecă”, acesta trebuie așezat cât mai departe de centrele active (Construcții, Nisip și apă), într-un loc liniștit, relaxant, luminat, să fie de dimensiuni medii, cu un aranjament atractiv și confortabil, dotat cu perne, covor, mini-canapele, scaune, mese de scris. Dacă spațiul din sala de grupă permite, considerăm că acest centru ar trebui împărțit în șase zone distincte:
zona cu rafturi joase pentru materialele tipărite. Așezate ordonat pe rafturi, cărțile trebuie expuse astfel încât copiii să aibă acces la acestea și să le găsească cu ușurință pentru a alege una la care să privească individual sau în grup, așezați pe covor, perne sau minicanapele. Cărțile trebuie schimbate frecvent pentru a menține interesul copiilor;
o zonă liniștită în care copiii pot răsfoi materialele. Raportându-ne la modelul învățării Dunn @ Dunn, recomandăm ca o astfel de zonă să fie bine delimitată de o masă cu o lampă, un covor, minicanapele și perne. Unii copii se simt confortabil dacă răsfoiesc o carte stând pe covor, alții pe canapea sau perne;
o zonă pentru activitățile de scriere cu accesorii utile (masă, scaune, ustensile și suporturi pentru scris);
o zonă de creație cu o masă accesorizată cu ustensile și material specifice. Tot aici se pot poziționa și un scaun cu inscripția „Scaunul autorului / povestitorului”;
o zonă pentru expunerea lucrărilor;
o zonă pentru aparatura audio-video.
Pentru a-i stimula pe copii să scrie și să citească, centrul „Bibliotecă” poate fi decorat cu diverse imagini/simboluri, deoarece imaginile facilitează decodificarea cuvântului scris.
Referitor la tipurile de activități ce pot fi realizate în centrul „Bibliotecă”, le putem structura din perspective actorilor direct implicați. Dintre responsabilitățile educatoarei amintim că este necesar ca aceasta să creeze zilnic copiilor oportunități pentru citire și scriere, să selecteze cărțile astfel încât să fie adecvate vârstei, să selecteze atent și divers unele specii literare și instrumentele de scris și să asigure un spațiu în care copiii să-și înregistreze creațiile sau să audieze povești „scriind” ideile/poveștile create de copii și apoi să le afișeze. Se recomandă ca poveștile create să fie înregistrate și apoi audiate de întreaga grupă.
În acest centru de activitate copiii ar putea:
să răsfoiască atlase, enciclopedii, cărți;
să asculte povești, să poveastească ceea ce au înțeles și să găsească un alt sfârșit al poveștii;
să creeze povești cu ajutorul marionetelor și al păpușilor pe degete;
să scrie cu simboluri poveștile create (sau le pot dicta educatoarei);
să conceapă texte pe care educatoarea la început le notează, apoi pe măsură ce îi stimulează să-și exprime ideile, le oferă posibilitatea să le scrie singuri, prin copiere, cu litere de tipar, în caiete sau la tabla magnetică. Învățarea scrisului se face spontan, ca răspuns la întrebările ce provin din necesitățile reale ale copilului;
să joace rolul de autor și să dicteze educatoarei poveștile create;
să prezinte, în calitate de autor, propria carte grupului, înainte ca aceasta să fie inclusă în colecția bibliotecii;
să discute despre cum a apărut hârtia, cartea, cum se face o carte etc. Independent sau în echipe, să confecționeze cărți din diverse materiale;
să identifice titluri în cărți, reviste și ziare;
să conceapă ziarul / revista grupei;
să ilustreze, sub formă de desen sau decupaj, pagini pe care le pot capsa pentru a realiza cărți tematice;
să scrie etichete / povești utilizând simboluri create de ei;
să scrie felicitări;
să creeze ghicitori, rime, poezii;
să conceapă și să resolve rebusuri;
să utilizeze tableta, tabla magnetică sau tabla interactivă pentru scriere sau identificare de litere sau cuvinte;
să urmărească documentare prin folosirea televizorului sau a calculatorului.
VI. 2.1. Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Bibliotecă”
La acest centru copiii lucrează individual sau în grup.
Mijloacele de realizare ulilizate în acest centru sunt: răsfoire de imagini, citire de imagini și limbaj grafic.
VI.2.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Bibliotecă”
Educatoarea va motiva copiii să răsfoiască cărțile cu plăcere, să le dea valoare prin respectarea unor reguli: „Răsfoim cu grijă cărțile”(„Avem grijă să nu le murdărim, îndoim, murdărim, etc.)
Mijloacele didactice pe care ar trebui să le cuprindă centrul „Bibliotecă” sunt următoarele: cărți cu imagini, cărți cu povești, jetoane ilustrate, pliante, atlase, enciclopedii, reviste, ziare, imagini cu povești, cuburi cu povești (construirea poveștii), litere în variate forme, litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, marionete și păpuși pe degete; gamă largă de ustensile și suporturi pentru activitatea de scriere (coli, caiete, creioane, carioca, pixuri, hârtie liniată și neliniată); aparatură audio, tablă magnetică/interactivă, computer, televizor, tabletă, Cd/Dvd-uri cu muzică și povești.
(!!! de aici, necorectat până la Majoritatea sălilor de grupă……..)
În cadrul sectorului „Bibliotecă” prin ascultarea poveștilor, povestirilor sau basmelor, copilul reconstruiește mintal principalele momente ale narațiunii sau le omite, le inversează, le amplifică ori inventează pur și simplu altele noi. Copilul care povestește poate avea o atitudine creatoare față de limbaj, în funcție de natura mesajului pe care îl transmite, dar și de posibilitățile sale intelectuale, afective, lingvistice. Exercițiul oferă posibilități multiple de dezvoltare a limbajului, de îmbogățire și diversificare. Exersând copiii pot crea povestiri mult mai expresive, mai ordonate și mai profunde. De obicei în povestirile copiilor sunt întâmplări pline de haz. Nu lipsesc umorul și dialogul din aceste povestiri.
Educatoarea trebuie să favorizeze exercițiile de exprimare liberă, în care să utilizeze un material intuitiv adecvat sau un grupaj de imagini reprezentând secvențe de povestiri și care trebuie completate de copii în plan verbal. Această activitate desfășurată cu copiii la acest sector, prin poveștile create de copii după imagini, după un început dat, după un anumit titlu sau subiect fixat de educatoare , constituie un mijloc de exersare a creativității verbale a copilului. Vorbirea copilului preșcolar poate fi exersată și prin modificarea finalului unei povestiri cunoscute.
Imaginația, gândirea și creativitatea se pot dezvolta prin jocuri gramaticale. Exemple: „Compară”, „Care-i locul meu”, , „Roata toamnei”, etc. ( Ștefania Antonovici, Gsbriela Nicu, 2003, p.30-38). Un alt exercițiu îl constituie și construirea de propoziții scurte, lanțul cuvintelor (când un copil spune un cuvânt oarecare, următorul copil alcătuiește o propoziție despre cuvântul spus, alt copil preia propoziția și o completează până se formează o povestire la care a participat întregul grup de copii).
Lecturile după imagini constituie mijlocul prin care se verifică, se precizează și uneori se sistematizează cunoștințele copiilor despre mediul înconjurător. „Citind” pe tablou, copiii sunt ajutați de educatoare să efectueze analize și sinteze, să facă comarații, generalizări și abstractizări asupra obiectelor și ființelor zugrăvite în imaginile prezentate. Prin lectura după imagini, educatoarea are prilejul de a-i deprinde pe copii să treacă de la răspunsurile enumerative- specifice preșcolarilor mici, către răspunsuri descriptive, iar mai târziu, în grupa mare, chiar către răspunsuri explicative, fapt ce înlesnește dezvoltarea gândirii. Prin lectura după imagini se dezvoltă limbajul copilului sub cele trei aspecte: lexic, gramatical și fonetic.
Lectura după imagini constituie o convorbire pe bază de material intuitiv între educatoare și copii, convorbire susținută de ăntrebările educatoarei care ordonează, sistematizează citirea tabloului.
Datorită lipsei de experiență a copiilor de grupă mică (3-4 ani) numărul de întrebări care susține lectura după imagini este mai mare. La grupa mijlocie (4-5 ani) și grupa mare (5-6 ani) întrebările educatoarei dirijează discuția asupra aspectelor mai mari ce se desprind din tablouri, lăsându-le copiilor mai multă independență în relatarea datelor.
Astfel este posibilă trecerea de la lectura după imagini la convorvire, ca formă superioară de activitate. Copiii cuprind în convorbiri un răspuns mai mare, mai cuprinzător al realității.
Lectura după imagini este mijloc pregătitor al convorbirii care contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la pregătirea lor pentru școală. Lectura după imagini (de la ALA 1) constituie pentru copii, ca și poezia și povestea de la (ADE), primul contact cu arta, primii pași către înțelegerea și către aprecierea ei. Lectura după tablou contribuie la dezvoltarea simțului estetic, a dragostei de natură și patrie.
Tablourile din lectura după imagini pentru copiii preșcolari trebuie să fie:
frumoase, executate artistic. Se recomandă tablourile pictorilor clasici, fotografii legate de actualitate din ziare și reviste.
suficient de mari, clare și vizibile.
Conținutul tablourilor folosite în lecturile după imagini prezentate este foarte variat: obiecte din jur, peisaje caracteristice celor patru anotimpuri, aspecte din munca felurită a oamenilor, colțuri cu bogățiile și frumusețile țării, imagini cu păsări și animale.
Alegerea unor tablouri e necesară pentru a le forma copiilor: deprinderi igienice, de
bună purtare, deprinderi de muncă, atitudini sănătoase ca elemente pregătitoare a omului pentru societate. La grupa mică (3-4 ani) tablourile trebuie să reprezinte obiecte pe care copiii le cunosc. O altă condiție este ca tabloul să reprezinte o acțiune simplă (Exemplu: Fetița culcă păpușa). Educatoarea adresează prima întrebare ce scoate în evidență acțiunea: „Ce face fetița?”
Preșcolarilor din grupa mijlocie (4-5ani) le sunt accesibile ilustrații cu subiecte nu prea complicate, din viața copiilor, din viața socială, din viața păsărilor.
Exemple de teme ce se pot aborda la grupa mijlocie: „Toamna în parc”, „Jocurile de iarnă”, „În grădina de zarzavat”, etc.
Pentru copiii din grupa mare s-au ales tablouri cu un subiect mai complicat; tablouri ce reprezintă fenomene și imagini neîntâlnite în experiența proprie, pe care nu le-au văzut și nu le-au trăit, dar pe care și le pot imagina prin analogie cu reprezentările asemănătoare acumulate în experiența din trecut.
Exemple: 1. Tablourile din lectura după imagini cu titlul „Să călătorim prin scumpa noastră țară” dau copiilor cunoștințe despre munții noștri înalți, despre lanurile de grâu de pe întinsul țării, despre marea albastră cu valuri înspumate. Educatoarea începe cu întrebarea „Unde ne găsim?” stabilind astfel locul unde se petrece acțiunea.
2. Tabloul „Seceratul și treieratul”, care reprezintă pentru copiii de la orașe munca mecanizată a oamenilor de la sate, precizează și îmbogățește reprezentările copiilor în legătură cu aceasta.
3. „Pădurea” și „Animalele din țările calde” contribuie la formarea reprezentărilor despre animalele care trăiesc în pădurile noastre și în alte țări îndepărtate”.
Scopurile urmărite în lecturile după imagini sunt legate de deprinderile intelectuale, de fixarea și precizarea cunoștințelor primite prin observări, iar pe de altă parte au în vedere dezvoltarea vorbirii corecte din punct de vedere fonetic și gramatical, ajută la stilizarea expresiilor, la redarea sentimentelor și stărilor afective.
Majoritatea lecturilor după tablou încep cu cercetarea acțiunilor elementelor din tablou după care urmează descrierea elementelor. Sunt însă și tablouri a căror citire poate să înceapă cu prezentarea personajului principal sau a personajelor, sau cu stabilirea locului unde se petrece acțiunea.
Imaginile sau tablourile trebuie cercetate cu mare atenție înainte de a fi duse în fața copiilor.
Întrebările folosite pe tot parcursul lecturii trebuie să fie simple și bine formulate. Formulând întrebarea, educatoarea reflectează asupra răspunsului.
Ținând cont de vârsta preșcolarilor, dar și de deosebirile lor individuale, este nevoie ca educatoarea să recurgă la întrebări ajutătoare, care precizează întrebarea principală și îi activizează pe copii, dar întrebările nu trebuie să sugereze un răspuns monosilabic (da sau nu). Numărul acestor întrebări nu trebuie să fie prea mare. Ele se folosesc mai mult la lecturile după imagini de la începutul anului școlar, până când copiii se deprind să observe tot ce e legat de elementul sau acțiunea pe care îi orientează întrebarea. Întrebări mai grele sunt cele care scot în evidență dependența dintre fapte și acțiuni („De ce scurmă cloșca în pământ?”, „De ce smulgem buruienile de pe parcelă?”)
Numărul cel mai mare de întrebări au ca scop de a releva sau preciza cunoștințele copiilor și priceperea de a le exprima verbal („Ce face?”, „Ce fel de cap are căprioara?”, „Cum este păpușa?“).
O altă grupă de întrebări cere de la copii determinarea legăturii cauzale- „De ce…?”, „După ce se cunoaște?” Astfel de întrebări cer copiilor să stabilească legătura dintre elemente, acțiune și fenomene.
Oricât de simplă ar fi întrebarea ea ajunge la copii atunci când este formulată precis.
Întrebarea educatoarei este un îndemn și un sprijin pentru copii. Ea îi ajută să gândească și să-și orienteze atenția asupra obiectului, însușirii sau acțiunii respective. Întrebarea îi ajută pe copii să tragă concluzii în legătură cu conținutul imaginii. Întrebările sunt adresate penru toți copiii de la centrul „Bibliotecă”, dar răspunsurile sunt individuale.
Este important să nu se facă pauză prea mare între răspunsurile copiilor și următoarea întrebare a educatoarei. Nu este însă indicată nici graba. Educatoarea va obserba dacă dorește să mai răspundă și alt copil. Aceasta îl va încuraja pe al doilea copil care întregește răspunsul primului copil sau răspunsul în general.
Ultimul punct din structura lecturii după imagini o constituie sintetizarea. În încheiere, educatoarea sintetizează ceea ce copiii au citit în tablou.
În toate lecturile după imagini ale grupei mici și mijlocii, sintetizarea se face de către educatoare. La grupa mijlocie, la ALA 1, la acest sector se va reveni asupra unora din tablourile „citite” în lecturi de imagini și se va cere copiilor să povestească ceea ce au citit. Și la grupa mare, sinteza o face tot educatoarea, dar poate alege și un copil. După descriere, copiii dau și un titlu potrivit pentru tablouri. Din mai multe titluri, împreună cu educatoarea se alege cel mai indicat.
O lectură după imagini se mai poate încheia cu o ghicitoare care este tot o sintetizare.
De exemplu: „Cloșca cu puii” se încheie cu ghicitoarea: „Pufușoare mișcătoare,/ În iarbă verde sub soare.”
Metodica lecturii după imagini, ca și conținutul ilustrațiilor sunt determinate într-o oarecare măsură de vârsta copilului. La grupa mică dacă un copil nu recunoaște obiectul din ilustrație, cu prima ocazie i se va arăta acel obiect în natură, și numai după aceea se va trece la ilustrație. Mai târziu se vor lua ilustrații după care copilul să denumească însușiri, cantități (multe, unu, doi) și acțiuni predate în cadrul altei activități.
Folosirea ilustrațiilor în exercițiile de corectare a vorbirii este un procedeu care, alături de explicarea și demonstrarea tehnicii pronunției, dă rezultate foarte bune la toate grupele de copii.
!!!!…………………………………………până aici necorectat (de la Majoritatea sălilor de grupă e corectat)
Majoritatea sălilor de grupă sunt dotate cu televizoare sau computer, însă utilizarea acestora trebuie riguros planificată (timp scurt, limitat și în acord cu tema activității), realizată cu scopul de a complete cunoștințele copiilor (nu ca un element candidat în alegerea activităților din sala de grupă pentru a viziona desene animate) și însoțită de participarea direct a educatoarei pentru a oferi explicații pe parcursul vizionării secvenței respective.
Ca urmare a muncii (în special) cu cartea/imaginea, dar și prin intermediul tehnologiilor, copilul preșcolar își dezvoltă:
capacitățile intelectuale, procesele psihice;
deprinderile de exprimare corectă și fluent;
creativitatea și capacitatea de a construi un mesaj;
trăiri afective morale și estetice.
VI. 3 Centrul de activitate „Construcții” este o zonă activă care implică explorarea cu materiale diverse și crearea de structuri ce dezvoltă global copiii de vârstă preșcolară.
Centrul „Construcții” mijlocește dezvoltarea cognitivă, socio-emoțională, fizică, dar și inițiativa, creativitatea și perseverența, prin activitățile individuale sau de grup. Spațiul alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca șantierele lor să se intersecteze. E de preferat să existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cădere, iar copiii și educatoarele vor putea sta mai comod. Este ideal ca toate cuburile să fie așezate pe rafturi, sortate după formă și mărime, iar rafturile cu materiale de construcții să fie marcate și etichetate cu forma și mărimea pieselor. De asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă construcțiile pe care le vor realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare, blocuri etc.
(!!!! Neverificat acest paragraf…Centrul trebuie ….până la ordonare.)
Centrul trebuie dotat și cu jucării de tip mijloace de locomoție, de diferite mărimi. Dezvoltându-și gândirea creatoare, imaginația, copiii își formează concepte matematice referitoare la mărime, formă, înălțime, volum, spațiu, direcție, echilibru, măsurare, numărătoare, ordonare.
………………………………………………………………………
La nivelul planului cognitiv, realizarea de construcții dezvoltă gândirea (prin stabilirea relațiilor cauzale și spațiale între obiecte și rezolvarea unor situații referitoare la: mărime, formă, înălțime, volum, spațiu, direcție, echilibru, stabilitate, măsurare, numărătoare, asemănare, diferență, ordonare, punere în corespondență, pe care le întâmpină în momentul realizării produsului), percepțiile (privind: culoarea, mărimea, forma); creativitatea (rezolvarea unor situații problematice), imaginația (construirea de forme tipice și atipice) și limbajul (prin comunicarea de idei- folosirea verbelor de acțiune), descrierea construcțiilor prin utilizarea de: prepoziții, adverbe (sus, jos, în fața, în spatele, deasupra, dedesubt etc.), adjective (lung, scurt, înalt, scund, gros, subțire, ascuțit, moale, drept, curbat), substantive (nume date construcțiilor, nume ale obiectelor utilizate în joc);
Dezvoltatarea în plan socioemoțional este generată de folosirea în comun a materialelor, de cooperarea în realizarea unor produse colective, de preluarea inițiativei, manifestarea perseverenței de a continua și finalize construcția și de existența sentimentului de bucurie la finalizarea unei sarcini; elementele estetice și artistice încep să se profileze prin formele alese, armonia, echilibrul și ansamblul general al construcției.
Referitor la planul fizic, activitățile din acest centru implică, în special dezvoltarea motricității fine și grosiere și coordonarea ochi-mână.
Spațiul alocat centrului de activitate „Construcții” trebuie să fie destul de mare deoarece reies trei zone clare cu o desfășurare amplă:
spațiu pentru depozitarea materialelor
Este ideal ca toate materialele de construcție din lemn și plastic să fie așezate, la o înălțime mică, pe rafturi, sortate după forma și mărimea pieselor și etichetelor. Materialele trebuie păstrate în ordine, în cutii sau coșuri special (dispuse în cutii rotunjite la colțuri), puse la loc vizibil și aflate la un nivel unde copiii pot avea acces, cât mai aproape posibil de locul unde vor construe aceștia. Este necesar ca spațiul de depozitare pentru cuburi să se afle la o înălțime mică, aproape de locul unde vor construi copiii, dar departe de drumul spre ușă sau de alte „drumuri” pe care le fac copiii;
spațiu de desfășurare a acțiunii (unii copii doresc să lucreze individual, alții în echipă, iar șantierele acestora nu trebuie să se intersecteze) trebuie să fie suficient de mare pentru ca preșcolarii să aibă loc să „împrăștie” cuburile, podeaua să fie acoperită cu mochetă sau covor, deoarece copiii vor sta mai mult pe jos, și pentru a reduce zgomotul făcut în cădere de blocurile de lemn/plastic. În această zonă copiii trebuie să se joace pe covor.
spațiu de plasare a construcțiilor trebuie protejat cu paravane care să-l delimiteze de alte colțuri pentru a nu exista pericolul ca noua construcție să fie dărâmată din greșeală de alți copii care trec pe lângă zona respectivă. La sfârșitul activității, se recomandă ca preșcolarii să își expună lucrările și să primească feedback.
Centrul de activitate „Construcții” este unul dintre cele mai frecventate de copii, de aceea trebuie plasat lângă alte centre active, într-un loc îndepărtat de zona liniștită. Pentru stimularea activității, este bine să fie expuse, la nivelul privirii copiilor, ilustrații care reprezintă construcțiile pe care le vor realiza aceștia: clădiri, blocuri, orașe, tipuri de mașini, case, poduri, nave cosmice, vapoare etc.
Activitățile din cadrul centrului de activitate „Construcții” pe care le-ar putea propune educatoarea ar putea viza: mărimea, simetria, ordonarea, forma, înălțimea, volumul, spațiul, direcția, echilibrul, stabilitatea, proiectarea, măsurarea, numărarea, asemănări, deosebiri. De exemplu, copiii își pot fixa sau consolida elemente de arhitectură urbană, rurală; pot fi solicitați să sorteze după diferite criterii, spre exemplu, forme, culori, etc., în funcție de nivelul de vârstă: figurile rotunde, alții formele de culoare roșie, verde sau să construiască după un subiect, o temă etc. Oferirea de feedback asupra construcțiilor realizate de copii este esențială, se recomandă ca acestea să fie expuse, premiate și păstrate la timp.
Întărirea pozitivă pe care evaluarea „muncii” (din orice secvență didactică) o are asupra copiilor, determină sporirea încrederii în forțele proprii și descurajarea comportamentelor negative, le susține interesul pentru cunoaștere stimulându-i și dirijându-i spre perseverență. În același timp contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare, deci cunoașterea stimei de sine.
…………………………necorectat………………………………………………………………………………
Este necesar ca educatoarele să țină seama de îndrumările metodice de față, referitoare la modul de: pregătire, organizare și desfășurare a jocului de construcție, pe temele stabilite, ca și modul de continuare a acestora după ce tema cerută a fost stabilită.
La grupa mică (3-4 ani) pregătirea jocului sub aspect organizatoric se referă la: aranjarea mobilierului, pregătirea materialului și a modelului, pregătirea copiilor și aranjarea lor pentru demonstrație.
În sala de grupă mesele trebuie așezate în formă de careu deschis, cu distanță între ele deoarece copiii au nevoie de mișcare.
Pentru fiecare joc se pregătește din timp materialul- corpurile geometrice cu care copiii vor construi. Este vorba de mărimea acestor piese. Pentru jocurile la mese, este util să se folosească corpurile geometrice din cutiile ARCO fomat mic și format mare.
Educatoarele trebuie să țină cont și de problema culorii materialului distribuit la aceeași masă. Întrucât cutiile cu cuburi conțin același corp geometric în mai multe exemplare diferit colorate, la aceeași masă se vor așeza, corpurile geometrice respective, de aceeași culoare pentru a evita eventualele conflicte ce pot apărea din cauza preferințelor copiilor pentru anumite culori.
Un alt aspect ține de poziția pe care trebuie să o aibă materialul pe masă. Fiecare corp geometric, cu excepția cuburilor, va fi așezat în altă poziție decât aceea pe care o va avea în construcție. De exemplu: O arcadă care este orientată cu partea boltită în jos, va fi așezată pe masă cu această parte în sus sau lateral.
Poziția diferită a materialului de pe masă, față de modelul prezentat, supune copilul la un efort suplimentar, efort care este pe măsura posibilităților lui și pe care îl face cu plăcere. Mai întâi copilul caută piesa de care are nevoie și pe urmă îi schimbă poziția pentru a fi identică cu aceea a corespondentei sale din model. Materialul trebuie așezat neordonat, pentru fiecare copil, iar sarcina acestuia fiind de a așeza și ordona conform cerințelor educatoarei.
Pregătirea modelului- Modelul trebuie realizat de către educatoare din cuburi mai mari pentru ca toate părțile lui să fie vizibile de la distanță. Lângă model se așază un material identic ca număr de piese și ca poziție cu al copiilor, cu care se realizează demonstrația.
De dispoziția copiilor și starea lor sufletească trebuie să țină cont educatoarele înainte de a veni cu copiii în sala de grupă, pentru a evita neânțelegerile, numulțumirile, plânsul, etc.
Momentele în care trebuie să se concentreze educatoarea vizează: modalitățile prin care sunt orientați copiii asupra temei, îndurmarea copiilor pe parcursul jocului și repetarea în forme variate a aceleiași teme în scopul consolidării deprinderilor noi, felul în care se încheie și se continuă jocul de construcție.
Cel mai bun procedeu cu care se poate începe jocul este denumirea construcției de către educatoare. De exemplu: „Copii, priviți ce turn înalt și drept am construit eu din cuburi.” Astfel, se răspunde imediat interesului manifestat de copii față de noutatea prezentată, li se captează atenția. Apoi, educatoarea adaugă câteva aprecieri prin care subliniază poziția pieselor: „Cuburile stau unul peste altul, turnul este drept, nu se răstoarnă.” Urmează ca educatoarea să demonstreze și să explice tehnica realizării constrcției: „Să va spun cum l-am construit. Am și eu mai multe cuburi așa ca și voi. Iau un cub și îl așez pe masă, mai iau altul și îl așez deasupra lui și mai iau unul pe care-l pun deasupra acestuia și le-am așezat pe toate. Ce turn înalt și drept am făcut, la fel ca acesta (și se arată modelul).” În timp ce se demonstrează, adică se așază cuburile, eductoarea și explică, folosind cuvinte cât mai puține, strict legate de poziția pieselor și de direcția pe care sunt așezate (vertical). Nu se face intuirea materialului ca moment aparte. La grupa mică se folosesc piese puține și ca număr și ca formă.
O caracteristică a modului în care lucrează copiii este ritmul. Ei acționează repede, cum se așază la locurile lor încep să construiască. Ei lucrează cu ambele mâini și nu întotdeauna din partea stângă spre partea dreaptă. În timp ce lucrează, copiii schimbă mai întâi poziția piesei (dacă este cazul) și apoi o așază în construcție. Aceasta înseamnă că ei percep diferența și o îndepărtează pentru a se apropia de model.
Educatoarea lucrează individual cu acei copii care nu au terminat, care au lucrat greșit sau care nu îndraznec să lucreze. După finalizarea construcției de către toți copiii, educatoarea propune să aplaude frumoasele construcții pe care le-au făcut. Astfel se satisface nevoia de mișcare a copiilor ca și a elementului de joc. În timp ce copiii aplaudă, se verifică și stabilitatea și corectitudinea construcției ( dacă construcția nu este corect executată- în special în poziția verticală, în timpul aplauzelor, ea se poate dărâma).
Unele teme cum sunt: „Copii în rând”, „Acoperișuri de case”, „Trenul”, „Turnul”, „Gara”, „Vaporul”, etc., permit efectuarea unor mișcări adecvate fiecăreia dintre ele cu toți copiii. De exemplu, după ce se construiește o dată șirul de „copii”, educatoarea, le cere acestora să se ridice ușor de la măsuțe și să se așeze și ei în rând, unul după altul. Cu educatoarea în frunte ocolesc o dată sau de două ori sala de grupă în ritmul unui marș cântat de către aceasta. În timpul mersului, se face precizarea: „Noi mergem frumos în rând, unul după altul”.
La grupa mijlocie (4-5 ani), la jocul de constrcție se pornește de la reactualizarea reprezentărilor și a deprinderilor formate în grupa mică. Se face legătua între ceea ce s-a parcurs în grupa mică și se urmează să se învețe la grupa mijlocie, perfectând deprinderile însuțite, în cadrul unor teme cunoscute. Cerințele prevăzute pentru perioada introductivă sunt accesibile și copiilor care vin prima dată la grădiniță, parcurg temele: „Trenul”, „Turnul”, „Vaporul”, etc. și se deprind cu procedeele tehnice elementare de construcție.
În orientarea copiilor asupra sarcinii didactice se pot folosi la această grupă următoarele modalități:
Orientarea completă (model, demonstrație, explicație) cu menținerea modelului pe parcurs sau cu îndepărtrea lui;
Orientarea parțială (prin desen cu explicație, prin model cu explicație sau demonstație parțială).
În cadrul activităților de verificare- jocurile cu temă aleasă de copii, nu se recomandă nici o temă, ci educatoarea precizează că fiecare copil construiește ce vrea, cum știe și poate mai bine și mai frumos.
Spre mijlocul anului se poate introduce un alt procedeu- gruparea cuburilor la mijlocul mesei și alegerea de către fiecare copil a pieselor necesare în raport cu tema dată.
La grupa mare (5-6 ani) se continuă modalitățile de orientare în sarcina didactică (în temă) introduse în grupa anterioară, la care se mai fac unele adăugiri în raport cu vârsta copiilor și cu cerințele scopului educației.
Educatoarea trebuie să acorde ajutorul ei în ralizarea temei în mod diferențiat. Având în vedere că unii copii greșesc din prea multă grabă, trebuie să-i tempereze și să le recomande mai ult calm, mai mult control asupra etapelor construcției. Alți copii, din timditate, nu îndrăznesc să abordeze o soluție proprie care este corectă. Față de aceștia, educatoarea trebuie să aibă o altă poziție, să-i încurajeze, să-i dea de exemplu, să-i laude. Copiilor nou veniți pe parcursul anului sau care au lipsit mai mult timp trebuie să li se ceară să execute teme mai simple care să fie controlate etapă cu etapă.
Educatoarea cere copiilor care au lucrat corect, să arate constrcțiile celorlalți copii și face împreună cu copiii de la grupa mare, aprecieri asupra lor.
De-a lungul perioadei preșcolare, copiii își îmbogățesc cunoștințele prin intermediul jocului de construcție, de exemplu „Șantierul”observat la cele trei grupe: mică (3-4 ani), mijlocie (4-5 ani) și mare (5-6 ani). Copiii din grupa mică vor cunoaște că o casă se construiește din cărămizi, că ea este construită de zidari. Copiii din grupa mijlocie vor cunoaște în plus că pentru a construi se întrebuințează schele, macarale, că se pun ferestre, uși, iar în interior se zugrăvește. Copiii din grupa mare vor cunoaște în plus că este vorba de un șantier de construcție, că la construirea casei lucrează: zidari, tâmplari, geamgii, instalatori, că în interior se instalează băi, dușuri, robinete, electricitate, se pune parchet. Ca și obiecte de lucru utilizate vor cunoaște: mistria, ferăstrăul, ciocanul, cleștele. În afară de cărămizi, mortar și var vor ști despre tencuială. De asemenea vor cunoaște destinația clădirii pe care o observă. Vor învăța că în țara noastră se construiesc multe: case pentru locuit, blocuri, grădinițe, școli, spitale, biserici, magazine, etc.
…………………………până aici necorectat deloc………………………………………….
VI. 3.1. Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Construcții”
Acest centru implică activități individuale sau de grup în care copiii utilizează jocul de construcții sub divese forme enumerate mai jos.
VI. 3.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Construcții”
Centrul de activitate „Construcții” trebuie dotat cu mijloace didactice specifice, cum ar fi cele care fac trimitere la: mărime, simetrie, formă, înălțime, volum, spațiu, direcție, echilibru, stabilitate, măsurare, numărare, asemănare, deosebire, ordonare. Dotarea minimală a centrului ar trebui să cuprindă următoarele mijloace didactice: cuburi din lemn și plastic (acestea trebuie să fie viu colorate pentru a atrage copilul), figure geometrice, rotodiscuri, piese Lego, mașini, animale mici de jucărie, siluete realizate din imagini de cupate din reviste, lipite pe carton suficient de tare pentru a fi așezate în picioare, cutii de diverse dimensiuni, bețișoare, cutii de chibrituri, materiale din natură (ghinde, conuri, castane, frunze presate, paie, nuiele, scoici), lădiță cu nisip și forme (acolo unde este posibil se pot amenaja în interior, dar cel mai indicat este în curte), jucării de tip mijloace de locomoție, de diferite mărimi, jocuri precum cele de: coordonare, de construcție, de reconstruie de tip puzzle, de clasificare, de tip loto (lotoul opuselor, loto cu rime, loto ABC etc.), jocuri domino, jocuri de înseriere, construire de secvențe, jocuri de memorie, jocuri de cărți (jetoane) etc.
În centrul de activitate „Construcții” sunt pregătite diverse jocuri de construcții, cuburi diferit colorate, Mozaic, Vitocomb, Rotodisc, Lego și altele cu care copiii realizează diferite teme. Jocurile de construcție oferă posibilități multiple de dezvoltare a copiilor. În domeniul socio-emoțional, copiii exersează folosirea în comun a lucrurilor și cooperarea cu ceilalți, învață să planifice în grup pentru atingerea unui obiectiv comun, dobândesc aptitudini de negociere și se bucură împreună de lucrul realizat.
În jocul de construcție se pot utiliza varietăți de materiale cu reproduceri bidimensionale sau tridimensionale ale unor obiecte reale. Jocul de construcție poate lua forma elaborării unei construcții originale, a reconstruirii unui model prezentat anterior sau a construcției după model. Prin exercițiu și o dată cu înaintarea în vârstă preșcolarul tinde să acorde importanță sporită construcției. (Exemplu: cuburi, rozete, nisip, pietre, lego etc.).
VI. 4. Centrul de activitate „Științe”
În centrul de activitate „Științe” copiii: explorează, observă, clasifică, experimentează, descoperă și comunică, desfășurând activități specifice domeniului experiențial „Științe” cu scopul de a-și dezvolta/ consolidarea și fixarea capacităților de: cunoaștere, observare și înțelegere a mediului înconjurător și de rezolvare a situațiilor problematice cu care se confruntă în viața de zi cu zi. Desfășurarea activităților în centrul „Științe” implică o îndrumare adecvată, actualizată permanent de educatoare în raport de temă și subtemă. Spațiul alocat centrului de activitate „Științe” ar trebui să fie destul de mare, ar fi de preferat să existe un laborator sau o sală special amenajată acolo unde există posibilitatea. În cazul în care spațiul grădiniței nu permite acest lucru, se poate aloca un spațiu în cadrul sălii de grupă sau pe culoarele de acces pentru a împărți materialele și instrumentele necesare derulării activităților. Recomandăm ca, în spațiul alocat, gruparea materialelor să fie realizată pe rafturi/etajere cu materiale necesare: experiențelor, investigațiilor, observărilor de lungă durată după domeniile de știință implicate:
matematică: – o zonă pentru echipamente de măsurare (rulete, cântare tip balanță, metru de croitorie, rigle gradate etc.), o zonă pentru forme geometrice (truse Logi II, Dienes, tangram), o zonă pentru jocuri (jocuri de numere, jocuri matematice, dominouri, puzzle, jocurile Lotto), o zonă pentru piese lego sau Duplo, bancnote, monede, coli, probleme ilustrate, table magnetice cu numere etc.;
– o zonă pentru instrumentele de investigație care să servească activităților de tip experimente fizice și chimice (microscop, set de eprubete și vase, magneți, oglinzi, termometre, ochelari de protecție, lupe, cântar, spirtieră, cărbuni, clepsidre, substanțe, obiecte de măsurare, prismă, baterii etc.);
cunoașterea mediului: (elemente de geografie): o zonă pentru colecțiile de pietre, minerale, scoici; o zonă pentru: pliante, imagini, planșe, atlase, enciclopedii, hărți geografice în relief; o zonă pentru panouri de învățare și globul pământesc, lanternă, etc.
mediu: planșe și imagini cu anotimpurile, materiale ce pot fi reciclate, grupate pe culori pentru fiecare tip;
o zonă cu elemente de botanică și zoologie privind: mulaje din plastic reprezentând animale sau păsări, diverse materiale din natură (ghinde, semințe, fructe, legume, cereale, crengi) puse în ghivece, pahare, lădițe, tăvițe, colecții de: insecte, ierbare, animale vii (acvariu cu pești, broaște țestoase, suport de sticlă pentru un hamster/ reptilă, o colivie pentru un canar, peruș, papagal; plante de interior sau cele plantate de copii; pliante, imagini, planșe, atlase de botanică și zoologie, enciclopedii.
o zonă cu elemente de: anatomie: mulaje din plastic și 3D reprezentând corpul omenesc sau organe; pliante, imagini, planșe, atlase de anatomie, enciclopedii, etc.;
igiena omului: recipiente, articole de toaletă și de îmbrăcăminte, cărți senzoriale etc.
o zonă cu astonomie: aparate, simulatoare, sistemul solar, pliante, imagini, planșe, atlase, enciclopedii etc.;
o zonă de nutriție cu: vase, instrumente, articole de bucătărie și hrană, pliante, imagini, planșe, atlase, enciclopedii.
Desfășurarea activităților liber-creative I pe arii de stimulare / sectoare / centre permite canalizarea de către educatoare a preocupării copiilor spre noi aspecte. Cadrul cel mai propice pentru însușirea cunoștințelor aparținând diverselor științe este jocul.
În cadrul sectorului (centrul) intitulat „Știință” trebuie să existe un cadru ambiental care să-i incite curiozitatea și plăcerea copilului. Sectorul (centrul) intitulat „Știință” poate fi conceput ca un laborator multifuncțional, astfel încât să-i permită copilului însușirea de cunoștințe diverse din domeniul: matematică, fizică, chimie, mediu, geografie, botanică, zoologie, anatomie, igiena omului, astronomie, nutriție. Acesta va fi amenajat in funcție de anotimp și de tema și subtema propusă pe o perioadă determinată. Sectorul „Știință”poate fi delimitat de alte sectoare prin garduri artizanale, poate fi sugerat prin imaginea a doi copii încadrați între semnele întrebării și mirării. Deasupra lor poate sta scris cu litere mari multicolore „ȘTIINȚĂ” sau „VREAU SĂ ȘTIU”. În acest spațiu vom găsi: planșe, seturi de imagini, jetoane, jocuri cu imagini legate de anotimpuri, plante, animale, păsări, ghivece,pahare, semințe, semințe puse la încolțit, crenguțe, flori, frunze, etc. Foarte important este amenajarea în acest sector un loc denumit: „Noutățile zilei” în care educatoarea va schimba zilnic sau periodic materialul pus la dispoziție, astfel încât el să incite, să-l atragă pe copil, să-l facă pe acesta să pună întrebări, să facă descoperiri și noi experimente.
De mare importanță este transpunerea copiilor în lumea necunoscutului sau a preocupărilor „serioase” ale adultului. Purtarea unui halat sau a unor ecusoane, desfășurarea activității în cadrul deosebit de laborator creează cadrul psihologic favorabil acceptării rolului de descoperitor – receptor de cunoștințe.
Dintre experimentele chimice si fizice ușor de realizat de către preșcolari sunt următoarele: măsurarea temperaturii corpului uman sau a unor lichide (apa caldă – apa rece), plutirea și scufundarea obiectelor, transformarea culorii unor lichide in amestec de diferite substanțe ( apa – cerneală), dizolvarea unor substanțe in lichide (apa – zahăr sau sare), determinarea masei obiectelor prin cântărirea lor, atracția unor obiecte – fenomene electrice și magnetice, etc. Aceste experimente simple ce se pot realiza cu preșcolarii și care, bine conduse și valorificate cu tact, oferă copiilor o gamă variată de cunoștințe accesibile din nemăsuratul domeniu al cunoașterii.Tot în cadrul sectorului „Științe” se pot rezolva diverse fișe individuale de matematică,de cunoașterea mediului sau fișe de perspicacitate de tip labirint, „găsește perechea”, „caută imaginile de aceeași mărime” (lățime, înălțime), „caută umbra”, etc.
Zona Științei este dotată cu materiale ilustrative din diferite domenii ale științei, albume, glob pământesc, atlase geografice, botanice, flori uscate sau presate, cântar, pahare, de dimensiuni diferite unde copiii pot învăța să aprecieze diferența de greutate și de volum a diferitelor obiecte. Tot aici este locul unde copiii găsesc la dispoziția lor materialele pentru diferite experimente pe care le pot realiza singuri sau sub îndrumarea educatoarei. Cutii de diferite semințe colecționate de copii, acvarii cu pești, colivii cu păsări, lupe, semințe puse la încolțit pentru observarea procesului de germinație, colecții de frunze, scoici, melci, pietre de diferite forme, mărimi, pene și multe altele facilitează apropierea copilului de cunoașterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas și îl ajută să o exploreze individual sau în grupul de copii cu care se joacă.
În funcție de materialele existente, de nivelul grupei și de manifestarea interesului și dorinței de cunoaștere a copiilor experiențele efectuate, noțiunile transmise pot ajunge până acolo unde consideră educatoarea că pot fi accesibile. Toate aceste cunoștințe învățate în cadrul acestui sector „Știință”vor fi reluate și aprofundate în celelalte cicluri de învățământ, având ca obiectiv final cultivarea interesului pentru știință.
………………………………. necorectat de aici…………………………..
În cadrul centrului de activitate „Științe”, copiii din grupa mică (3-4 ani) învață denumirea anotimpurilor, faptul că e cald sau frig, că iarna ninge, e zăpadă, că ei se îmbracă cu palton sau geacă groasă, căciulă, mănuși, fular, se încalță cu cizme, că primăvara se îmbracă cu pardesiul și își dau șos cizmele, pe care le înlocuiesc cu pantofi, că vara e cald și sunt îmbrăcați cu lucruri subțiri (tricou, pantaloni scurți, rochițe și sandale fetele), că toamna fiind rece îmbracă trening și ghete.
Preșcolarii din grupa mijlocie (4-5 ani) vor ști că iarna ninge, e zăpadă, e frig, îmbrăcămintea e groasă; că primăvara e mai cald, zăpada se topește și apar vestitorii primăverii, adică ghioceii, copacii înmuguresc, apoi înfloresc și se acoperă cu frunze, îmbrăcămintea e mai ușoară; că vara e cald, arde soarele și îmbrăcămintea e cu haine și rochițe subțiri, natura e plină de flori, iarbă, insecte (fluturi, albine, buburuze, furnici, etc.); că toamna e rece, bate vântul, plouă, îmbrăcămintea și încălțămintea e groasă și călduroasă, frunzele se îngălbenesc și cad. La acestă vârsă copiii află din experiența lor directă despre: ceață, ninsoare, gheață, țurțuri, polei, troiene, viscol, fac legătura între temperarură și diferite fenomene, între înmugurire, înfrunzire, îmbobocire și înflorire, între nori și ploaie, între fulger și tunet. Educatoarele le vor da unele explicații științifice pe măsura posibilătăților lor de înțelegere.
Copiii din grupa mare (5-6 ani) își dezvoltă cunoștințele despre fenomenele de: brumă, promoroacă, ger și o serie de alte aspecte legate de anotimpuri: plecarea și întoarcerea păsărilor călătoare, muncile legate de anotimp, aratul, semănatul, coacerea și recoltarea, înflorirea pomilor, creșterea fructelor, coacerea și strângerea fructelor, a legumelor, etc.
În concluzie, cu cât copilul este mai mic cu atât operațile gândirii: analiza, sinteza, comparația, generalizarea și abstractizarea sunt mai slab dezvoltate, ele se dezvoltă progresiv de la grupa mică în cadrul vârstei preșcolare. Educatoarea trebuie să cunoască bine aceste particularități ale copilului, pentru a putea să-și dea seama ce cunoștințe pot fi predate la o anumită vârstă și cum trebuie predate. De exemplu, analiza și sinteza sunt corelative, deoarece analiza pregătește sinteza și la rândul ei sinteza îmbogățește analiza.
De asemenea limbajul constituie un instrument al gândirii, între limbaj și gândire există o strânsă interdependență. Cuvântul fixează conținutul celor percepute de către copil. Dacă la început cuvântul este numai un semnal al unui anumit obiect, al unei anumite relații, acțiuni sau însușiri pe care o denumește, acesta prin lărgirea lui de experiența mereu crescândă a copilului rol de integrator, ceea ce face posibilă apariția încă de timpuriu a operațiilor de generalizare și abstractizare ca de altfel a tuturor celorlalte operații ale gândirii pe care ele se bazează (analiză-sinteză-coparație). Limbajul copiilor se dezvoltă, dar se dezvoltă și posibilitățile de gândire abstractă. Cu toate că pe parcursul vârstei preșcolare gândirea copilului continuă să fie în mare măsură o gândire legată de concret, cuvântul, în general limbajul contribuie la desprinderea ei de concret și trecerea spre forme din ce în ce mai abstracte, pregătind copilul să pășească spre o cunoaștere superioară celei intuitive, spre o cunoaștere bazată pe reflectarea mijlocită a realității. În perioada vâstei preșcolare rolul limbajului șrește pe măsură ce vocabularul și posibilitățile de comunicare ale copilului cresc și se perfecționează.
a. Analiza și sinteza
Senzațiile și percepțiile ne ajută să cunoaștem în mod direct, nemijlocit realitatea înconjurătoare. Astfel putem analiza însușirile obiectelor și ființelor prin diferențierea lor după diferite criterii. Copilul preșcolar află informații despre: formă, culoare, dimensiuni, despre așezarea în spațiu a obiectelor în raport cu alte obiecte sau a părților componente ale obiectului unele față de altele, despre cantități, despre temperatură, despre sunete, despre duritate și despre alte însușiri ale obiectelor, ființelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare prin intermediul senzațiilor și percepțiilor. Totuși nu toate însușirile obiectelor din mediul înconjurător reușesc să se impună destul de puternic pentru ca ele să treacă pe plan conștient.
Educatoarea trebuie să știe în ce măsură se reflectă în psihicul copilului diferitele însușiri pe care le au obiectele din mediul înconjurător.
Din toate experimentele reiese că forma este însuțirea cea mai ușor de percepută de către copii, prin urmare ea este prima componentă care se impune în mintea preșcolarului a imaginii unui anumit obiect sau ființe. Ea este o însușire mai constantă decât altele, cum ar fi: culoarea, mărimea sau așezarea în spațiu.
Forma poate fi percepută pe două căi: vizual și haptic (prin apucare). Percepția vizuală dă aspectul de contrar, percepția haptică dă informații asupra volumului. Ea are un character analitic deoarece trece în revistă toate părțile obiectului. Mâna are un rol important în procesul de cunoaștere. Prin intermediul ei se se pot reflecta o serie de însușiri pe care nu le putem percepe pe cale optică, de exemplu: elasticitatea, netezirea, temperature, greutatea. Percepția haptică are rolul de a completa percepția vizuală.
Având în vedere faptul că, la copilul mic, experiența personală este foarte redusă, ochiul și mâna conlucrează în mod permanent. Astfel, în formarea imaginii, senzațiile optice sunt legate de cele tactile și de cele chinestezice.
În procesul de cunoaștere a formei, urmărirea conturului cu mâna și cu ochii în același timp dă o mai bună organizare a percepției. În special, la copiii din grupele mici, percepția tactilă a formei este absolut necesară pentru a o întregi pe cea vizuală.Formele cele mai ușor percepute de copiii grupelor mici sunt cele rotunde.
La grupa mică (3-4 ani) se atabilește o asemănare a acestor forme cu diferite obiecte cunoscute de copii: mingea, cărămida; copilul privește forma numai ca pe o însușire proprie a obiectului respectiv.
La grupa mijlocie (4-5 ani) copiii percep cu mai multă ușurință și alte forme în afară de cea rotundă (pătrat, triunghi și denumirile lor adecvate). De asemenea percep mai ușor și formele plane.
La grupa mare (5-6 ani), copiii deosebesc și atribuie denumirile câtorva forme geometrice, atât celor din spațiu (volumele), cât și a celor plane.
Culoarea reprezintă o altă însușire a obiectelor și care se reflectă în psihicul copilului.
Culoarea este percepută de către copii chiar de la vârsta antepreșcolară și rămâne în mod spontan în mintea lor ca o componentă a imaginii sau a reprezentării pe care ei și-o formează despre un obiect. De exemplu: galbenul pentru lămâie, verdele pentru frunză, iarbă, brad, etc.
La grupele mici, copiii privesc culoarea ca pe o însușire a obiectului și nu o desprind de acesta. La grupa mijlocie, ei o pot privi separat de obiect ca pe o însușire independentă.
La grupele mici, copiii disting numai culorile de bază și anume: roșul, galbenul, verdele și apoi albastrul. De la grupa mijlocie, ei distrting toate culorile spectrului, iar la grupa mare și nuanțele acestora.
Dimensiunea este componenta dimensională a imaginii formată în timpul percepției, fiind de fapt reflectarea unei relații. Cu cât copiii sunt mai mici ca vârstă, cu atât este mai greu de sesizat.
La grupa mică, copiii înțeleg și exprimă în mod corect numai raporturile gros-subțire, mare-mic, iar mai târziu lung-scurt.
La grupa mijlocie, ei pot sesiza și alte raporturi ca de exemplu: lat-îngust și mare-mijlociu-mic.
Educatoarea are rolul de a ajuta copiii (chiar și la grupele mijlocie și mare) prin diferite întrebări, pentru a scoate în evidență raporturile dimensionale, pentru a putea fi integrate mai ușor în imaginile și reprezentările pe care copiii și le formează despre obiecte sau ființe.
Cantitatea- prin reprezentările cantitative copiii cunosc numărul părților unui obiect. Primele raporturi cantitative și cele mai ușor înțelese de copii sunt: unu, doi, iar mai târziu trei și patru. De aceea în tematica număratului la grupa mică se numără în limitele 1-3, la grupa mijlocie în limitele 1-5, iar la grupa mare în limitele 1-10.
Relațiile spațiale de orientare se referă la reprezentările de orientare spațiale, așezarea în spațiu a obiectelor unele față de altele și a părților unui obiect față de celelalte.
La grupa mică, copilul distinge mai ușor: botul, mustățile, ochii, coada, picioarele, labele deoarece acestea se impun atenției lui, fie prin mișcarea lor (picioarele, mâinile), fie prin funcția biologică pe care o îndeplinesc și pe care copilul o înțelege ușor. De exemplu: cu botul mămâncă, scoate sunetele caracteristice, cu mâna apucă, cu piciorele merge. Treptat copiii ajung să cunoască toate părțile componente ale obiectelor și ființelor. Pentru a înlesni această operație analitico-sintetică, educatoarea trebuie să insiste pentru observarea asupra părților componente ale acestora.
b.Comparația este operația prin care se stabilesc asemănări și deosebiri între două sau mai multe obiecte din diferite puncte de vedere sau după diferite criterii.
La grupa mică (3-4 ani), copiii nu au capacitatea de a face singuri comparații decât într-o formă implicită, pe baza percepției unei însușiri, a unui amănunt sau a unei părți a obiectului care i-a impreionat în mod deosebit. Pe baza percepției unui singur element (adesea neesențial) ca de exemplu: forma, culoarea sau mărimea, ei pot recunoaște anumite obiecte asemănătoare ca făcând parte din aceeași categorie. Când o anumită parte a întregului, o însușire a obiectului sau un amănunt le-a atras atenția, ei pot considera identice două obiecte sau imagini deosebite dacă au același amănunt sau însușiri comune. Tot astfel, ei pot considera deosebite două imagini identice dintre care una nu are un amănunt care i-a atras atenția în cealaltă imagine.
La grupa mijlocie (4-5 ani), copiii pot înțelege bine comparația explicită și pot să o facă în mod conștient și să o exprime verbal. De exemplu, pot spune fără ajutorul educatoarei, galben ca lămâia, verde ca bradul. La această vâstă , preșcolarii devin capabili de a efectua și comparații pe bazaă de operații analitico-sintetice, putând să exprime verbal aceste operații.
c. Generalizarea și abstractizarea
Amândouă au la bază operațiile analitico-sintetice și operația de comparare. Prin intermediul abstractizării pot fi gândite separat diferite însușiri ale obiectelor și nu pot exista în afara lor. Ne referim la: formă, culoare, mărime ca despre însușiri independente, cu toate că în realitate ele nu există decât legate de elementele matematice din jurul nostru.
La grupa mică (3-4 ani) copiii nu fac întotdeauna generalizări pe criterii esențiale. Ei nu pot gândi însușirile obiectului independent de acesta; nu pot vorbi de culoare sau formă și nici de culoarea roșie sau verde în general, sau de formă rotundă, de: mare, mic, de mult, puțin ca despre raporturi dimensionale sau cantitative cum poate să facă adultul, ci el le gândește doar raportate la anumite obiecte concrete. De exemplu: mingea roșie, mașina mare, mașina mică, etc.
De la grupa mijlocie (4-5 ani) și grupa mare (5-6 ani) se dezvoltă posibilitățile copiilor de a opera analize și sinteze organizate, copiii fac generalizări pe baza mai multor însușiri. Rolul educatoarei este acela de a-i ajuta pe copii să-și formeze reprezentări generale și să-și lărgească sfera noțiunilor. De la grupa mijlocie, preșcolarii pot să efectueze și abstractizări, pentru că ei pot gândi, de exemplu: culoarea roșie, forma pătrată sau alte însușiri ca elemente separate de obiecte concrete. La grupa mare copiii conduși de educatoare pot să aplice operațiile de abstractizare și generalizare la situații care depășesc cadrul speciei (trandafir, câine, morcov etc.) fiind ajutați să treacă de la specie la genul respectiv (floare, animal, legumă etc.).
………………………………până aici necorectat deloc
VI.4. 1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Științe”
În acest centru, preșcolarii sunt stimulați să se implice, independent și în colaborare, în procesul științific de observare, explorare și experimentare pentru a-și dezvolta gândirea logică (grupare, seriere, ordonare, comparare, clasificare, măsurare), capacitatea de a exersa, de a rezolva probleme, a se informa, familiariza și aplica cunoștințele și deprinderile elementare matematice și din lumea înconjurătoare (funcționalitate, cauzalitate).
La acest centru se recomandă ca preșcolarii să desfășoare activități și experimente științifice diverse, din cât mai multe domenii de știință (matematică, fizică, chimie, mediu, geografie, botanică, zoologie, anatomie, igiena omului, astronomie și nutriție, etc. Este bine ca acestea să fie alternate, să corespundă perfect temei și subtemei și intereselor copiilor. Limitarea la doar câteva științe reduce universul de cunoaștere al copiilor.
Exemplu:
La Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Munca în grădini și parcuri primăvara”
Mijloc de realizare: experiment
Subiectul: „Punem semințe la încolțit”
În cadrul experimentului cu preșcolarii grupei mari, am urmărit următoarele etape:
Încolțirea semințelor
Dezvoltarea plantei
Desfacerea frunzelor și a florilor
Fructul plantei
Poluare ( Vizavi de acest aspect, am discutat cu preșcolarii grupei mari „Ce se întâmplă dacă acoperi planta cu un bol și o lași la întuneric?” –Se îngălbenește și se usucă).
VI 4.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Științe”
Apreciem ca profesorii din învățământul preșcolar să propună activități interesante și provocatoare pentru sfera de cunoaștere a preșcolarilor, din științe la fel de importante ca cele la care se recurge în mod frecvent:
matematică: activități de măsurare, comparare, asociere, corespondență, reprezentare, ordonare, clasificare/sortare;
Exemplu: Să se facă măsurători folosind unități de măsură convenționale și neconvenționale; să compare lungimea sau lățimea unor obiecte/capacitățile unor vase/duratele unor activități/valoarea unor obiecte/masa unor corpuri; să clasifice/sorteze obiectele după: formă, culoare, mărime; să reprezinte ora pe un ceas model etc.;
fizică: activități de dezvoltare a capacităților de: explorare, investigare, experimentare a realității și de analiză și rezolvare de probleme, prin folosirea unor instrumente și proceduri specifice fizicii.
Exemplu: experimente de atragere și respingere, plutire, scufundare, viteză, forță de frecare, densitate, electricitate: „Atomii și elecronii”, „Oul în sticlă”,
„Din secretele scafandrilor”, „Submarinul”, „Gheata carbonică”, „Ciufulitorul electic”etc.;
chimie: activități de utilizare a aparaturii și echipamentelor de labotaror pentru a studia proprietățile și tranformările substanțelor chimice;
Exemplu: să transforme culorile, să amestece unele substanțe sau familiile de substanțe-acizi-baze-să observe diverse reacții chimice: („Lămâia elecrică”, „Transformăm culoarea florilor”, „Secarea apei”, „Balonul gigant” etc.) sau proprietățile materiei (particularități ale unor insecte, frunze, flori, pietre, etc. Cu ajutorul microscopului sau lupelor de mărime sau micșorare etc.), să interpreteze observațiile obținute în urma unor investigații, explorări sau experimente etc.;
mediu: activități de formare și exersare a unor deprinderi de îngrijire, protejare și ocrotire a mediului.
De exemplu: „Salvați Pământul”, „Planeta de apă”, „Cei 3 Rsalvatori-Reciclare, Refolosire, Reducere”, „Efectul de seră”;
geografie: activități de observare (liberă sau dirijată) a realității înconjurătoare, în mod direct sau mediat; activități de utilizare a informațiilor elementare din surse diferite de informare; activități de raportare a elementelor observate la suporturi cartografice simple; activități de orientare și localizare: să se orienteze în spațiu pe baza unor puncte date/hărți geografice; să localizeze diverse continente/ țări utilizând hărțile geografice, să construiască diverse forme de relief, să prezinte obiceiul/ritualul de a lua ceaiul în Japonia, Marea Britanie etc.;
botanică și zoologie: activități de recunoaștere a unor grupe și specii de plante;
să descrie principalele organe vegetative ale plantelor superioare; să stabilească relații între mediul de viață și modul de alcătuire și funcțiile plantelor și animalelor.
Exemplu: Să colecteze frunze de la diverși arbori, să compare diverse frunze după: culoare, formă, mărime, senzație provocată la atingere, să urmărească procesul de creștere a unei plante (plantând semințe în diverse tipuri de materiale), să asocieze imaginile dintr-un atlas (de anatomie, botanică, zoologie) sau enciclopedie cu obiecte miniaturale, să îngrijească peștii sau broaștele țestoase dintr-un acvariu, hamster/o reptilă sau o pasăre (canar, peruș, papagal) etc.;
anatomie: activități de observare și explorare a structurii și funcțiilor corpului omenesc.
Exemplu: „Sun unic!”, „Mașinăria umană”, „Experimentez simțurile” etc.,
igiena omului: activități de observare și analiză privind igiena din bucătărie/baie/camera de joacă, să fabrice pasta de dinți/săpunul/șamponul/spuma de baie/propriul parfum etc.;
astronomie: activități de observare, manevrare a unor aparate/simulatoare a unor subiecte după călătorii virtual prin Univers, despre viața pe alte plante; stelele; constelațiile; nebuloasele, galaxiile și planetele; sateliții artificiali, fenomene astronomice: stelele căzătoare; eclipsele de Soare și Lună; distanțele în Univers, activități de localizare a planetelor în sistemul solar; de expunere tematică sub formă grafică sau obiectuală („Racheta”, „Cometa Inter Galactică”, „Luna Trăsnită”) etc.
nutriție: activități specifice de prevenire a obezității, anorexiei și bulimiei.
Exemplu: să creeze un mic dejun/prânz sănătos, să conceapă meniul pentru patru zile de naștere a unui coleg-Profesorul Nutriție.
VI.5 Centrul de activitate „Joc de rol” cunoscut și sub denumirea centrul jocurilor de creație sau a jocurilor simbolice
…………………………………….necorectat deloc acest paragraf
Jocul de rol este jocul prin care copilul redă prin gesturi și cuvinte, cu ajutorul unor obiecte, jucării, un aspect al realității.
Exemplu: un obiect poate simboliza telefonul folosit pentru a comunica cu mama. În jocurile preșcolarilor, membrii familiei și activitățile lor sunt cei mai des reprezentați.
Este centrul în care preșcolarii, prin explorarea diferitelor roluri (adesea roluri de adulți sau oameni care sunt importanți în viața lor), reproduc lumea așa cum o înțeleg ei, inventează și interpretează situații bazate pe roluri reale sau imaginare. Rolul din joc este o încercare de reconstruire amplă a unei imagini, a unui personaj.
Exemplu: O fetiță se poate considera bunicuța și poate să-l răsfețe pe bebelușul jucărie, dacă își pune pe cap un batic și un șorț.
……………………………………..până aici necorectat
În cadrul acestui centru, ei își dezvoltă: coordonarea, motricitatea grosieră, dezvoltarea senzorială, abilitatea de a interacționa cu cei din jur utilizând comunicarea verbală, nonverbală și paraverbală; învață cum să-și comunice gândurile, sentimentele, emoțiile; rezolvă probleme; reactualizează informațiile despre lume și le reorganizează prin interacțiunile cu mediul; se familiarizează cu elemente specifice profilului unor meserii și modul de folosire a instrumentelor caracteristice acestora; decodifică rețete exersându-și toate simțurile (în mod special, cel olfactiv și gustativ) etc. Acest spațiu pune în valoare imaginația copiilor și libertatea lor în momentul jocului; copiii născocesc mereu un pretext de joacă, inventează diferite scenarii în funcție de ce-i interesează, de vârstă, refac întâmplări care le sunt familiare, imită comportamentul părinților sau joacă roluri ale unor personaje cunoscute etc. Jocurile de rol ale copiilor dezvăluie aspecte din mediul familial; educatoarea poate să afle cum sunt tratați copiii acasă, ce rol preferă, ce meserie îndrăgesc etc. Pentru a nu face discriminări de gen și roluri, se recomandă ca în activitățile din centrul de activitate „Joc de rol” să fie implicați, în aceeași măsură, și fetele și băieții.
Forma jocului de creație exprimă felul în care se organizează și se structurează conținutul jocului concretizându-se în materialul utilizat, regulile și relațiile existente precum și în situația imaginară.
Regulile reprezintă elemente specifice fiecărei activități. În aceste jocuri prezența lor este evidentă, ele se conturează într-un stadiu mai avansat al evoluției jocului și decurg din nevoia copiilor de a oglindi cât mai adecvat aspectele realității.
Situația imaginară, ficțiunea, simbolul reprezintă un element specific jocului de creație. Deși ea are multiple semnificații pentru joc, determină „evadarea” din real, transferul unor acțiuni sau înlocuirea acestora cu altele pentru a satisface dorințele copilului.
………………………..necorectat acest paragraf
La grupa mică (3-4ani), jocul de rol se manifestă prin repatarea activităților proprii în contexte de joc, rupt de realitate sau prin transpunerea activităților sale pe: jucării, obiecte, pe care le însuflețește.
Exemplu: păpușa va fi îngrijită, plimbată etc.
…………………………………………..până aici necorectat deloc
Spațiul centrului de activitate „Joc de rol” este delimitat de o zonă sub forma unei case în miniatură (ce poate fi amenajată din diferite materiale și texturi în funcție de spațiul clasei) pentru depozitarea materialelor și jucăriilor necesare rolurilor și o zonă de confort pentru expunerea jocurilor de rol realizate de copii. Este necesar ca acest spațiu să fie un loc sigur și ușor de supravegheat, care să nu interfereze frecvent joaca copiilor din celelalte centre de interes și manifestări de spontaneitate, imprevizibile și creativitate.
Jocul de rol contribuie în mod esențial la educarea limbajului, la evitarea unor blocaje emoționale în timpul vorbirii, la formarea autocontrolului.
VI.5.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Joc de rol”
Activitățile specifice centrului de activitate „Joc de rol” iau forma jocului de rol. Aceste jocuri au un spectru larg de subiecte, atât din viața cotidiană, cât și extrase din basme și povești, de tipul:
„De-a familia/ mama/ musafirii
„De-a farmacia/ cabinetul medical/grădinița/școala/
„De-a vânzătorul/ poștașul/ polițistul/ șoferul”, etc.
E important să se rețină că unii preșcolari de grupă mică preferă să se joace singuri, pe când cei mai mari doresc să interacționeze unul cu celălalt și să inventeze secvențe complicate de evenimente și personaje. Dorim să precizăm că jocul de rol se desfășoară liber și nu trebuie confundat cu dramatizarea (regizată de educatoare), deoarece jocul de rol este spontan, se poate desfășura în orice loc și își are sursa în imaginația copiilor.
VI.5.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Joc de rol”
Referitor la materialele sau mijloacele didactice utilizate în spațiul centrului de activitate „Joc de rol”, considerăm că utile sunt cele care reflectă activitățile curente din viața de zi cu zi. Dintre materialele specifice acestui centru de activitate menționăm următoarele: păpuși, case în miniatură, etajere, scaune, fotolii, truse de bucătărie, brutărie sau patiserie cu mobilierul aferent, trusă de medic, trusă de arhitect, trusă de mecanic, trusă de electician, trusă de croitor, trusă de tuns/coafat, șorțulețe, halate, bonete pentru diverse meserii; costume specifice unor personaje din povești sau desene animate, măști, ustensile adaptate diferitelor contexte. O mare parte din mobilă necesară căsuței păpușii poate fi făcută din cutii solide. Se recomandă să se plaseze o oglindă adevărată deoarece, privindu-se în oglindă, copiii își formează o imagine pozitivă despre ei înșiși și își controlează poziția corporală, gestica și mimica.
……………………………necorectat deloc……………………………..
Schiță de joc de creație (grupa mijlocie și mare)
Exemplu: Jocul „De-a doctorul”
Un joc inspirat din viața socială a copiilor este „De-a doctorul” unde de obicei duc păpușile și discută găsind soluții pentru vindecarea lor, scriu rețete comortându-se ca în realitate. În aceste situații se dezvoltă trăsăturile pozitive de comportament. Ei imită adultul dorind să depășească pentru moment condiția de copil și să ajungă om mare. Aceste jocuri au cele mai mari valențe în dezvoltarea limbajului copiilor.
1.Alegerea temei de joc
Într-un loc potrivit al sălii de grupă, educatoarea amenajează, pe lângă alte spații de joc, unul care poate sugera tema respectivă: un colț sanitar cu: ustensile, medicamente, rețete, băncuțe și scăunele pentru „sala de așteptare”, un birou și un scaun pentru medic, două halate albe pentru medic și asistentă etc. Tudor și Mara își asumă rolurile de doctor și de asistentă și se îmbracă cu halatele albe aflate în preajma lor.
2. Gruparea partenerilor și elaborarea mentală a planului jocului.
Educatoarea în rol de asistentă (se integrează în joc), simulează o discuție la telefon cu magazinul de legume și fructe (aluzie la copiii care s-au grupat să modeleze din plastilină fructe și legume). Procedând astfel, educatoarea sugerează copiilor roluri de pacienți care vin la policlinică. Educatoarea mai simulează imediat o discuție la telefon cu o persoană care se interesează de programul doctorului la policinică. Educatoarea își schimbă rolul inițial, devenind pacientă. Bate la ușă și întreabă: „Sunt oare mulți bolnavi în sala de așteptare?” Intră în cabinet și dialoghează cu doctorul:
Bună ziua!
Bună ziua! Ce vă supără?
Nu mă simt bine, mă doare….
3. Acțiunea jocului
Intră un alt pacient în cabinetul doctorului. Educatoarea intervine, îi amintește că a uitat să spună „Bună ziua”.
Doctorul discută cu noul pacient:
Ce te doare?
M-am lovit, aici.
Să vedem ce ai. E o lovitură, dar nu-i nimic grav. Să fii atent cum lucrezi, să nu te mai lovești în acelați loc că se poate agrava. Îți prescriu acum o rețetă cu cu medicamentele și crema necesară pe care o aplici ușor prin masare pe lovitură.
Mulțumesc. La revedere.
Vin alți pacienți și educatoarea intervine pentru a îmbunătăți conținutul jocului și pentru a corecta exprimarea copiilor, dar și eventualele abateri de la normele de conviețuire civilizată.
4. Analiza jocului se realizează atunci când educatoarea constată că intervine plictiseala și jocul își pierde din farmec vizavi de tema respectivă. Educatoarea discută pe rând cu: doctorul, asistenta și cu pacienții care și-au jucat rolurile. Li se sugerează cum s-ar mai putea juca altă dată „De-a doctorul”. La sfârșitul etapei destinate activităților la alegere, are loc cea de-a doua analiză, în prezența turor copiilor din grupă despre felul în care s-au comportat și au răspuns copiii în jocurile desfășurate în ziua respectivă.
…………………………………………………………..necorectat………………………………………………………………..
Mobilierul, vesela, tacâmurile, aragazul sunt toate cu dimensiuni pe măsura preșcolarilor, ceea ce face ca implicarea copiilor, în roluri să atingă cote maxime. Aci se născocesc diverse scenarii de joc, în funcție de ceea ce îi interesează. Prin aceste jocuri li se formează o serie de deprinderi: sociale, de cooperare, de comunicare, de înțelegere a relațiilor sociale. Paravanul cu perdele și măștile așezate la îndemâna copiilor le stimulează dorința de a fi ei înșiși actori, dramatizând diferite fragmente din poveștile sau basmele îndragite.
Prin utilizarea materialelor, copiii își creează jocurile de rol și încep să interacționeze unii cu ceilalți. Jocurile de rol sunt influențate de mediul social de proveniență, de obiceiurile familiei. Educatoarea trebuie să le arate alte forme de comportament și de vorbire, implicându-se în jocurile lor atunci când vocabularul lor este prea sărac.
VI.6 Centrul de activitate „Jocuri de masă” cunoascut și sub denumirea de zona jocurilor de manipulare, deoarece copiii manipulează piesele de la acest centru.
Este preferat atât de fete, cât și de băieți datorită diversității materialelor folosite. Activitățile din acest centru dezvoltă: deprinderile de îmbinare, așezare în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondență; coordonarea ochi-mână; motricitatea fină; percepțiile după culoare, mărime, formă; capacitatea de a rezolva situații-problemă; perseverența și sentimentul de bucurie la finalizarea unei sarcini; cooperarea în realizarea unor produse colective.
VI. 6.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Jocuri de masă”
La centrul de interes jocuri de masă copiii lucrează individual sau în grup: asamblare de puzzle, completarea elementelor care lipsesc, ordonare după anumite criterii, reconstituirea întregului din părți.
VI.6.2 Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Jocuri de masă”
Materialele didactice specifice acestui centru sunt: jocurile lego, puzzle-urile, domino, cuburile cu imagini din povești sau jocurile cu imagini: „Știi când.., Ce imagine urmează?, Numără și potrivește! etc. și diverse fișe de muncă individuală. Materialele trebuie păstrate în ordine, în cutii, etichetate, puse la loc vizibil și la nivelul fiecărui copil, astfel încât copiii să le poată alege în funcție de tema propusă. La sfârșitul activității, copiii își pot expune lucrările sau vor depozita piesele, după cum este cazul.
VI.7 Centrul de activitate „Nisip și apă” trebuie să ofere copiilor posibilitatea de a explora diverse senzații. Atingerea nisipului și a apei îi încurajează să exploreze elementele naturii. Activitățile din acest centru reprezintă un bun pretext pentru dezvoltarea fizică a copiilor (sub aspectul motricității fine și grosiere, dezvoltării musculaturii și a coordonării întregului corp) și dezvoltarea cognitivă (înțelegerea fenomenelor științifice-plutire, ruginire, îngheț- și stimularea creativității, dezvoltarea atenției și a concentrării). Iarna apa poate fi înlocuită cu zăpada, pe care copiii o pot modela și observa pe parcursul topirii acesteia.
Spațiul alocat centrului de activitate „Nisip și apă” poate cuprinde:
zonă cu suporturi din plastic sub diverse forme (cuve, albii și ligheane) pentru nisip și apă; masa cu nisip și apă trebuie să fie înaltă până la talia copiilor, iar podeaua unde aceasta este amplasată trebuie acoperită (risc de alunecare);
zonă pentru echipamentul de protecție (șorțuri protectoare sau salopete);
zonă pentru prosoape, șervețele, mături și fărașe, pentru a strânge nisipul sau apa ori de câte ori este nevioe.
Fiind un centru care solicită și mișcare, se recomandă ca spațiul de la acest centru, să fie cât mai departe de celelalte centre care necesită multă liniște.
VI.7.1 Forme și mijloace de realizare utilizate în centrul de activitate „Nisip și apă”
Copiii lucrează în grupsau individual realizând diverse forme prin intermediul construcției. De asemenea pot realiza picturi pe nisip, modelaj sau dizolvări de substanțe.
VI.7.2. Tipuri de activități și strategii didactice utilizate în centrul de activitate „Nisip și apă”
Referitor la activitățile din centrul de activitate „Nisip și apă”, preșcolarii pot:
să se bucure de diverse texturi;
să utilizeze jucării cu un scop;
să construiască elemente din mediul înconjurător;
să experimenteze plutirea și scufundarea;
să facă estimări privind cantitatea necesară, pentru a crea formă;
să învețe conceptele gol/plin; ușor/greu; umed/uscat;
să compare greutatea nisipului ud cu cea a nispipului uscat;
să dizolve substanțe;
să-și coordoneze corpul prin dezvoltarea anumitor mușchi;
să traseze în nisip litere, forme și cifre;
să realizeze picturi cu nisip, pe masa luminată;
să modeleze diverse forme cu ajutorul nisipului/zăpezii;
să observe fenomenul topirii zăpezii.
Materialele folosite la acest centru sunt în primul rând nisipul și apa. În prezent, nisipul kinetic este unul dintre cele mai appreciate produse pentru copii (în 2014 a câștigat locul 3 mondial pentru jucăriile alese de cadrele didactice). Este o jucărie ecologică (98% nisip de o granulație mică și 2% polimeri patentați ce îi confer proprietățile de a curge și a se lipi în același timp), potrivită pentru activitățile de la grădiniță sau de acasă deoarece are o proprietate special (nu lasă reziduri, se lipește doar de el), este ușor de modelat și poate fi transformat în forme diverse. Nisipul kinetic colorat este un instrument perfect pentru terapia senzorială, oferind în general, moment de realaxare pentru copii și, în mod special, terapie pentru copii cu nevoi speciale. Bubber-ul este unul dintre cele mai innovative material de modelat, ușor aerat, cu proprietăți deosebite. Acest produs, câștigător al multor premii, nu se usucă niciodată, este ușor de curațat, nu reține praful și poate fi ușor modelat în cele mai variate forme. La fel ca și nisipul kinetic, este fabricat cu ajutorul coloranților naturali (nu conține gluten, caseină și alți alergeni). Cu proprietăți asemănătoare se reamarcă și Mad Mattr, deoarece nu este toxic, nu pătează, este un material moale, pufos și fin la atingere și poate fi refolosit pentru o perioadă înlelungată de timp. Noutatea acestui tip de nisip kinetic este dată de elasticitate, permițând copiilor să modeleze diverse construcții până la cele mai fine detalii. Un alt element care îi atrage pe copii îl reprezintă joaca cu baloane de săpun.
Alte accesorii utile acestui centru sunt: o masă luminată, forme și unelte de modelat pentru diferențierea formelor și dimensiunilor (vase cu forme diverse, tuburi, pâlnii, seringi, lopățele și greble, forme geometrice, căni gradate, site, bureți de diferite forme, teluri, dopuri de plută, vaporașe, pipete, strecurători, perii, bile, mingi, bile din gel siliconat); materiale din natură (scoici, pietre de râu, pene, solzi, cochilii de melci, steluțe de mare); substanțe lichide sau solide care dizolvă (coloranți alimentari, săpun, șampon).
Până aici prima corectură ( S-a făcut prima corectură, în afară de paragrafele menționate)
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
VI.8 Necesitatea tranzițiilor înainte și după desfășurarea jocurilor și activităților liber-alese
Programul zilnic al grădiniței cuprinde:
Activități de dimineață:
jocurile și activitățile didactice alese (ALA 1 și 2),
activități pe domenii experiențiale (ADE)
activități de dezvoltare personală (ADP)
La grădinițele cu program prelungit sau săptămânal pe lângă activitățile de dimineață sunt și activități de după-masă:
activități recuperatorii (AR)
activități de relaxare (ARD)
Activități de dezvoltare personală (ADP).
Numărul de activități pe săptămână la nivelul I sunt 22, iar la nivelul II sunt 26.
La nivelul I, jocurile și activitățile liber alese pe săptămână sunt în număr de 10, activitățile pe domenii experiențiale sunt în număr de 7 și activitățile de dezvoltare personală sunt în număr de 5.
La nivelul al II-lea, jocurile și activitățile liber-alese pe săptămână sunt în număr de 10, activitățile pe domenii experiențiale sunt în număr de 10, iar activitățile de dezvoltare personală sunt în număr de 6.
Acestea se găsesc în „Curriculum pentru învățământul preșcolar”, București, 2009, p.18.
În etapa de dimineață secvențele didactice- ADP-urile, ALA 1, ADE-urile și ALA 2 se desfășoară aleatoriu și se leagă între ele printr-un „fir logic” numit tranziții.
Acestea sunt activități de scurtă durată, prin care se realizează trecerea de la o activitate la alta, de la momentele de rutină (sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena, masa de prânz, somnul, plecarea) la alte categorii de activități de învățare. Tranzițiile pot fi sub forma unor:
cântecele,
poezii, numărători,
jocuri cu text și cant,
ghicitori, povestioare etc.
Tranzițiile asigură perspectiva imediată în activitatea copilului, în mod plăcut și ușor de acceptat. Tranzițiile sunt obligatorii în cadrul procesului didactic pentru că asigură menținerea interesului copilului pentru activitatea de învățare. Atunci când copiii devin prea gălăgioși și poate își pierd atenția, pentru cadrul didactic devine o adevărată provocare să le capteze din nou atenția și să le trezească copiilor curiozitatea, iar utilizarea unor tranziții sub formă de cântecele sau poezii liniștitoare, la momentul oportun, vor trezi din nou interesul pentru activitatea desfășurată.
Tranzițiile se utilizează chiar și atunci când se trece la o rutină (De exemplu: „Ne spălăm pe mâini, mergem la baie, copiii ies în curtea grădiniței sau se pregătesc pentru plecarea acasă, etc.”)
Alegerea tranzițiilor, momentul folosirii lor, tipul lor depinde de mulți factori. Pentru a folosi într-un mod constructiv aceste tranziții educatoarea trebuie să cunoască, în primul rând, dinamica grupului de preșcolari, să adapteze tranzițiile la particularitățile de vârstă, la tema proiectului propus. Toate acestea depind și de creativitatea educatoarei și, nu în ultimul rând, de măiestria pedagogică. În momentul în care educatoarea proiectează scenariul unei activități instructiv-educative, tranzițiile vor fi menționate clar în proiectul didactic, însă de multe ori, situațiile neprevăzute determină educatoarea să improvizeze chiar in timpul actului didactic. În astfel de momente, tranzițiile vin în ajutorul profesorului, și chiar dacă activitatea următoare pare neatractivă pentru preșcolari, folosirea unei tranziții la momentul potrivit, reușește să stimuleze curiozitatea acestora și se realizează astfel legătura cu noua activitate și în același timp pregătirea grupei pentru aceasta.
Astfel se conturează rorul tranzițiilor:
de a stimula atenția și dorința de participare activă la procesul didactic,
de a relaxa și deconecta preșcolarul de la o activitate sau o rutină,
de a-l pregăti pentru o activitate /rutină ce va urma,
de a liniști grupul de preșcolari.
Nota de confort psihic ce se degajă din participarea intensă la tranziții este benefică pentru ceea ce au de făcut copiii în continuare, în special în activitățile pe domenii experiențiale.
VII. Formarea personalității copilului preșcolar prin intermediul activităților și jocurilor liber-alese I
Activitățile și jocurile liber-alese desfășurate pe grupuri mici și individual sunt un mijloc de manifestare a personalității copiilor și corespund intereselor, posibilităților personale, ritmului propriu, facilitând copiilor condiții nelimitate de dezvoltare a independenței, inițiativei și creativității. Desfășurarea activităților pe centre de interes dau posibilitatea copiilor să facă alegeri, învață să ia decizii, colaborează cu parteneri preferați, își asumă responsabilități, devenind încrezători în forțele proprii. Educatoarea are rolul de orientare a copiilor spre diferite centre de activitate, devenind o sursă de sugestie, de informații și în același timp creează o atmosferă plină de încredere, de optimism.
Educatoarea orientează copiii către centre în funcție de cunoașterea acestora din punct de vedere: cognitiv, psihomotric, socioafectiv, estetico-artistic și comportamental.
De exemplu: Educatoarea îndrumă copiii în funcție de abilitățile, interesele, priceperile și deprinderile acestora, însă se merge pe libera alegere a copiilor vizavi de alegerea centrelor de interes.
Educatoarea le dezvoltă copiilor personalitatea prin fiecare arie de interes oferind terenul unei activități în care jocurile și activitățile liber alese I vor dezvolta cunoașterea într-o sferă a vieții socio-umane. Educatoarea le dă sfaturi copiilor, dar le lasă posibilitatea alegerii centrului de interes dorit. În oricare din ariile de interes copilul preșcolar descoperă realitatea fie individual, fie colaborând cu ceilalți. Independența în acțiune se împletește cu cooperarea și negocierea soluțiilor.
Echipamentele și materialele utilizate se găsesc la îndemâna copiilor. Ele sunt sortate, ordonate și etichetate pentru a păstra ordine și a oferi eexemplul unei organizări eficiente.
Ariile de interes (stimulare) asigură o planificare flexibilă și deschisă activităților. Utilizarea zonelor de interes ajută educatoarea să observe să-și organizeze și să-și planifice activitățile într-un mod deschis nevoilor de dezvoltare a copiilor. Circulația liberă între arii și interacțiunile ce se stabilesc în joc creează copiilor tot mai multă independență și încredere în forțele lor, ceea ce presupune că pot să decidă și să răspundă personal. În același timp, se trezește interesul manifestat pentru o arie sau alta și posibilitatea satisfacerii lui. Copiii își întăresc motivația și sentimentul de siguranță pe care îl dă produsul propriei activități.
Cel mai mare avantaj (pentru copii) îl prezintă independența în acțiune și creativitatea soluțiilor, particularități care sunt formate prin amenajarea spațiului educativ în arii de stimulare. De aceea sunt apreciate toate produsele copiilor, dar educatoarea îi poate încuraja pentru a lucra și mai bine data viitoare, sau de a fi mai atenți, mai ordonați. Se consideră mai important procesul decât rezultatele lui.
Jocul și învățarea îi oferă copilului nenumărate prilejuri de a-și combina și recombina reprezentările de care dispune, de a construi realul din propriile sale imagini. Frământând o bucată de plastilină, copilul preșcolar obține forme deosebite, punând cuburile unele peste altele ajunge la tot felul de construcții, care de care mai interesante. Copilul este capabil să obțină: produse noi, neobișnuite, originale, chiar dacă acestea sunt noi și originale doar pentru el.Copilul dispune nu doar de capacitatea de a se juca și învăța, ci și aceea de a crea. Creațiile preșcolarului dovedesc că viața lui interioară este destul de bogată, că intențiile lui depășesc cu mult posibilitățile de care dispune. Preșcolarul începe să-și însușească treptat o serie de tehnici simple ale artelor grafice, construcțiilor, cum ar fi și procedeul colajelor.
Pentru dezvoltarea creativității copiilor de vârstă preșcolară, educatoarele trebuie să țină cont de câteva principii:
să le stimulteze exprimarea liberă a preșcolarilor;
să încurajeze jocurile de construcție și de creație;
să le traseze copiilor sarcini pe care să le poată îndeplini;
să le dezvolte imaginația prin exerciții specifice (transpunerea unor personaje noi în situații cunoscute și invers, să formuleze întrebări de tipul; „Ce s-ar întâmpla dacă…”;
să le canalizeze curiozitatea și modalitățile de a și-o împlini
gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajată prin laudă;
să promoveze modelul variat de abordare vizavi de manipularea obiectelor și ideilor;
să obișnuiască copiii să aprecieze liniștea și să admire frumusețea din natură și societate;
să îndrume copiii pentru a dobândi o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor precum și posibilitatea de a critica constructiv;
educatoarele însele să fie creative, să cunoască și să stimuleze potențialul creativ al fiecărui copil, să recurgă la creativitatea de grup, să inhibe atitudinile de blocare a manifestărilor creative.
Formele creative ale imaginației preșcolarului sunt stimulate de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activitățile practice, de contactul cu natura și activitățile de muzică. Creativitatea poate fi cultivată. Fiecare copil intelectual dezvoltat dispune de forțele necesare manifestării creative. De aceea, activitatea desfășurată în grădiniță trebuie să fie planificată și desfășurată astfel încât manifestările copilului în activitatea independentă să devină o activitate creativă.
Stimularea creativității preșcolarilor prin jocuri și activități liber-alese I
Jocurile și activitățile liber alese I se desfășoară pe grupuri mici de copii și individual, de obicei în prima parte a zilei, prin buna organizare a spațiului sălii de grupă în zone: Artă, Bibliotecă, Construcții, Științe, Joc de creație (joc de rol), Jocuri de masă, Știință și Nisip și apă. Acestea corespund: intereselor, înclinațiilor, preocupărilor de moment, posibilităților personale, ritmului propriu, rezistenței la efort și se desfășoară cu o intervenție redusă a educatoarei. De cele mai multe ori, activitățile liber alese I se desfășoară sub forma jocului ales de copii. Ele au drept scop activizarea preșcolarilor, trezirea interesului pentru cunoaștere și acțiune liberă, independentă, iar copiii au ocazia să sesizeze proprietățile materialelor și jucăriilor cu care lucrează, să exerseze deprinderile de mânuire, să-și manifeste predilecția pentru un anumit gen de activitate sau pentru o gamă mai largă: construcții, dactilopictură, modelaj, pictură, jocuri de creație (jocuri de rol), lectura imaginilor unor cărți, etc. Dată fiind autonomia pe care copiii o au în: organizarea, desfășurarea și finalizarea activităților leber alese I, acestea contribuie la stimularea inițiativei și a autonomiei, la cultivarea capacităților de luare a deciziilor și asumarea responsabilităților, a perseverenței și disciplinei de activitate.
Activitatea copiilor de 3-4 ani trebuie îndeaproape coordonată și sprijinită de educatoare, pentru a avea o consistență și o oarecare întindere de timp. Începând cu grupa mijlocie, autonomia copiilor în joc îi permite educatoarei abordarea unei atitudini de observare și concentrare asupra altor finalități ce pot fi atinse prin respectivele activități. La grupa mare copiii pot să desfășoare acum activități în colaborare și treptat pot să realizeze o proiectare prealabilă a acțiunilor, ceea ce conferă activității o consistență și complexitate sporită, iar educatoarea poate formula anumite exigențeîn desfășurarea activității, în finalizarea și obținerea de produse originale, creative.
Reușita activităților alese depinde de materialele puse la dispoziția copiilor în sectoare, care pot sugera subiecte și activități interesante, legate de tema zilei sau a săptămânii. Prin aceste jocuri și activități liber alese I, educatoarea poate ajuta copiii să-și descopere: capacități, interese, să-și formeze atitudini variate, să-și dezvolte imaginația și creativitatea în muncă.
Aceste activități sunt importante deoarece preșcolarul schimbă, de obicei, câteva tipuri de activități, dar cu pauze și reveniri pe parcursul programului zilnic. Activitățile de grup alese de copii trebuie favorizate, pentru că prin această formă de activitate se face și socializarea copiilor. Așa ajung „să citească” imagini împreună, să reconstituie o poveste ilustrată, să clasifice, să serieze obiecte, să picteze și modeleze împreună o temă colectivă și conversația de grup devine mai intersantă, produsele modelajului, picturii sunt mai spectaculoase.
Preșcolaritatea este prima perioadă în care copilul manifestă și își dezvoltă aptitudinile. Modelajul, pictura, desenul, colajul sunt abordate de preșcolari cu dezinvoltură. Prin joc, copilul descoperă sau redescoperă principii de funcționare a micilor motoare, probleme de mecanică (resort cu cheie, jucării mecanice simple) legi și principii ale fizicii (a gravitației). Imaginația reproductivă și creatoare au un rol însemnat în dimensiunea creativă a personalității.
Exemple practice de jocuri liber-alese I în grădinița de copii la nivelul I și nivelul II.
Centrul de activitate „Artă”
Centrul „Artă” are influențe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece acestea se întrepătrund în sarcinile și tipurile de activități de aici și pot asigura dezvoltarea globală a copilului. Gama de materiale din acest centru poate cuprinde: blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile și culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit, planșete, plastilină, cocă, coloranți alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuțe, fluiere, tamburine. În acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară, modelează, confecționează colaje. Așadar, în amenajarea acestui spațiu, educatorul se va asigura de confortul și intimitatea în care copiii lucrează.
(!!!! Necorectat)
………………………………………………..
Rolul educatoarei și a copilului în cadrul sectorului „Artă”
În cadrul sectorului „Artă”, educatoarea este cea care selectează materialele didactice astfel încât să pună în valoare: spiritul artistic, creativitatea și ingeniozitatea preșcolarilor. Prin tot ceea ce face educatoarea la acest sector, conduce preșcolarul pe treptele superioare ale dezvoltării lui, făcându-l competitiv, dornic de cunoaștere și mai cu seamă creativ.
FORMELE ARTEI:
dactilopictură
pictură cu pensula, amprentarea sau ștampilarea cu: palma, buretele, pomponul, dopul, bețișorul de urechi, furculița unifolosibilă, radiera de la creionul de scris, cartoful, etc.
modelaj
rupere
motololire
lipire
colorare/hașurare
decupare și lipire
desen
Pictura este una dintre cele mai bune unelte pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. Prin intermediul acesteia copiii își exprimă emoțiile prin forme și culori. Cu ajutorul pensulei crează un spațiu nou, ce spune ceva despre copil, cât de introvertit sau dezinvolt este, cât de cooperant sau cât de limitat este, cât de iubitor sau egoist este.
Prin dactilopictură preșcolarii își dezvoltă creativitatea și își îmbunătățesc abilități fiziologice,cognitive și emoționale, deoarece copiii preșcolari sunt mânați mai degrabă de emoție decât de rațiune. Din acest motiv trebuie să învețe să-și stâpânească emoțiile și să le folosească într-un mod constructiv.
Prin desen preșcolarii se exprimă liber observându-se progresul vizavi de anumite etape ale desenului infantil. Desenul și pictura ajută la dezvoltarea vocabularului copiilor. Nu doar că vor învăța o mulțime de culori și instrumente de desen, dar vor învăța și o mulțime de termeni specifici, precum: linii drepte, curbe, umbre.
Prin hașurare preșcolarii învață să se încadreze într-un spațiu conturat, să înceapă de sus în jos și să lucreze într-o direcție, să utilizeze culori adecvate pentru tema dată.
Din plastilină copiii preșcolari frământă cu grijă, modelează cuiburi cu păsărele, crenguțe înflorite, cadouri dorite, etc. antrenându-și mușchii mici ai mâinii.
Prin lipire și mototolire se formează priceperi și deprinderi noi pentru realizarea unor lucrări, precolarii își îmbogățesc cunoștințele despre materialele și caracteristicile lor și manifestă stabilitate, perseverență în activitate și încredere în forțele proprii.
Stimularea laudativă pe care o face educatoarea copiilor, încredințarea că produsele muncii lor au utilitate ( tablou pentru mama) încurajează copiii, iar evaluearea lucrărilor le crește stima de sine, îi determină să se simtă apreciați, le dezvoltă abilitățile conversaționale.
Exemplu: „Îmi place cum ai lucrat, dar sunt convinsă că data viitoare vei lucra și mai frumos”. sau „Ai mai fi putut să…(folosești mai multe culori, umpli spațiu cu…, lucrezi mai îngrijt, etc.)”
De reținut: Evaluarea dezvoltă nu doar abilitățile de comunicare, nu doar verbală, ci și de exprimare prin nivelul artei, chiar și la nivel preșcolar.
Aceste activități nu sunt de predare, drept pentru care obiectivele sunt de dezvoltare, consolidare și fixare ceea ce înseamnă că aceste activități sunt predate cândva (în activitățile pe domenii experiențiale) la anumite teme și subteme, după care se revine;
Obiectivele generale și de referință sunt date, iar celelalte se operaționalizează;
În funcție de numărul copiilor la grupă, pot fi: două, trei sau chiar patru sectoare, mai ales la grupele mari. În funcție de disponibilitate, copiii pot fi rotiți de către educatoare și la alt sector.
Exemple:
Activitățile liber-alese I sunt corelate cu tema și subtema săptămânii, astfel la
1 a) Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Bogățiile toamnei”
Activitate integrată: „ Coșul cu fructele toamnei”
Grupa: mică
* ADE: Domeniul Științe (Cunoașterea mediului) – observare „Coșul cu fructe de toamnă”.
– ALA 1:
OArtă- dactilopictură „Fructe de toamnă”
OConstrucții- joc de construcții „Lădițe pentru fructele de toamnă”
Activitățile desfășurate pe arii de stimulare/sectoare/centre oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloc de realizare pentru ALA 1: dactilopictură
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
„Fructe de toamnă”- dactilopictură
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi de bloc de desen pe care sunt conturate fructe de toamnă, acuarele, pahar cu apă și șervețele.
Metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, dialogul
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1- să denumească corect materialele și instrumentele de lucru;
O2- să aplice culoari adecvate pe suprafața conturată a fructului de toamnă cu ajutorul degetului.
Desfășurarea activității: Copiii pictează cu degetul arătător mărul, para sau gutuia pe spațiul conturat al foii, utilizând culorile potrivite.
Evaluarea activității:
Educatoarea exprimă păreri verbalizând, indicând (în ansamblu) lucrările copiilor laudativ, încurajator, stimulativ. Educatoarea poate să facă recomandări vizavi de unele lucrări (fără nominalizare).
„Ce fructe frumoase ați lucrat copii!” Apreciez toate lucrările și dau eventuale sugestii: „Poate la lucrarea aceasta s-ar fi putut…………”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă, la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare, aceasta deoarece din punct de vedere psihologic stabilirea atenției nu permite copilului preșcolar menținerea unui timp mai lung a orientării și concentrării psihonervoase asupra aceluiași fapt sau aceleiași activități.
Atenția le e influențată de proprietățile stimulului, de complexitatea și natura activității și nu în ultimul rând de motivația subiectului.
Din punct de vedere pedagogic, în acest caz educatoarea trebuie să se asigure că nu intervine plictiseala și că menține treaz interesul copilului pentru activități.
Cadrele didactice trebuie să pretindă de la ele însele o atenție mai mare decât cea pe care o așteapătă de la copii. A se înțelege atenție în emiterea aprecierilor.
A arăta prețuire față de copii începe prin a dialoga și a atăta sincer interesat de ceea ce au aceștia de spus, sau ceea ce au lucrat. Copiii devin ceea ce le spunem noi că sunt. Când îi apreciem (răsplătim, lăudăm) pe copii, este important să fin clari. Ei trebuie să știe pentru ce calitate anume sunt evidențiați.
Exemplu de laudă: „Sunt uimită de cât de precis mi-ați urmat instrucțiunile. Toți ați fost foarte atenți.”; „Mulțumesc că ați fost atenți.”
Exemplul pozitiv al educatoarei îi stimulează pe ceilalți să fie mai atenți. „Am apreciat mult atenția pe care ați arătat-o cu toții.”
Atenție
Nu se spune niciodată unui copil: „Ești cel mai atent”, pentru că ceilalți vor începe să se compare între ei sau se vor simți ofensați de remarcă și vor renunța să mai încerce, sau „Tu nu ai executat așa cum ți-am cerut”, situație în care acel copil se va frustra, închista, poate deveni impulsiv. Și într-un caz și în celălalt stima de sine scade mult.
În realitate dobândirea trăsăturilor de caracter este un proces de învățare perpetuă, proces care nu se termină niciodată.
Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Definim materialele didactice (mijloacele de învățământ) ca fiind o componentă structurală a procesului de învățământ, care contribuie la realizarea obiectivelor activității instrctiv-educative, alături de celelalte componente ale procesului de învățământ. Ele reprezintă totalitatea materialelor, dispozitivelor și aparatelor, cu ajutorul cărora se realizează transmiterea și asimilarea informației didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute ( I. Nicola).
Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Din grădina cu legume, tot ce vrei îți pot spune!”
Activitate integrată: „ Azi semințe semănăm, mâine legume mâncăm!”
Grupa: mică
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului) – povestirea educatoarei „Grădinarul Martinel”.
– ALA 1:
OArtă- dactilopictură „Salata verde”
OJoc de rol- „De-a bucătarii” (Preparăm salata de legume)
Activitățile desfășurate pe arii de intres (stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloac de realizare pentru ALA 1: dactilopictură
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
„Salata verde”- dactilopictură
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi de bloc de desen pe care sunt conturate salățile verzi, acuarele, pahar cu apă și șervețele.
Metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, dialogul
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1- să denumească corect materialele și instrumentele de lucru;
O2- să aplice culorea verde pe suprafața conturată a salatei verzi cu ajutorul degetului.
Desfășurarea activității: Copiii pictează cu degetul arătător salata verde, pe spațiul conturat al foii, utilizând culoarea verde.
Evaluarea activității: „Ce frumos și îngrijit ați lucrat copii!” Apreciez toate lucrările și dau eventuale sugestii: „Mi-ar plăcea ca data viitoare să folosești mai multă culoare pentru a umple spațiul conturat…………”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă, la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Prin dactilopictură se pot realiza și alte subiecte: „Acoperișul casei”, „Covorașe”, „Boabele de la ciorchinele de strugure”, etc.
Acest mijloc de realizare se utilizează la grupa mică până la învățarea picturii cu pensula, ținând cont de vârsta copiilor, dar și de nivelul grupei. La grupa mică copiii vor picta mai puțin, iar picturile lor vor fi mai mult sub forma unor linii sau pete de culoare. La grupa mijlocie ele încep să prindă ușor contur, iar la grupa mare majoritatea copiilor vor ști să realizeze de exemplu un om cu toate părțile sale componente.
1b) Tema: „Cum este / a fost și va fi aici pe Pământ?”
Subtema: „Călătorim în Univers!”
„Cosmosul”- pictură
Activitate integrată „O călătorie în spațiu”
Grupa: mare
* ADE: Domeniul Știință (Cunoașterea mediului) – lectură după imagini „Sistemul nostru solar” ” și Domeniul Psiho-motric (Educație fizică)- Euritmie „Dansul cosmonauților”
– ALA 1:
OArtă- pictură „Cosmosul”
O Joc de masă- puzzle „ Soarele, Luna și Planetele ”
O Joc de rol- „De-a cosmonauții“
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloacele de realizare pentru ALA 1: pictură
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
Grupa: mare
-Subiectul: „Cosmosul”
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi de desen, acuarele, pensule, pahare cu apă, șervețele
Metode și procedee: conversația, explicația, exemplul, exercițiul, problematizarea.
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1-să denumească materialele și instrumentele de lucru;
O2-să picteze „Cosmosul” cu elemente și culori specifice ducând la bun sfârșit lucrarea.
Desfășurarea activității: Copiii pictează „Cosmosul” cu elementele specifice (planete, soare, lună, cosmonauți, etc.) și culori adecvate ducând la bun sfârșit lucrarea.
Evaluarea activității: „Sunt foarte impresionată cum ați pictat Cosmosul.”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Se pot realiza și alte subiecte la pictură precum: „Animale și păsări domestice”, „Animale sălbatice” „Păsări călătoare”, „Animale polare”, „Viața subacvatică”, „Flori de toamnă, primăvară și vară”, „Bucuriile iernii” etc.
Așa cum am menționat în cap. IX, există mai multe tehnici ale picturii. Pe lângă pictura cu pensula, se poate utiliza amprentarea cu:
– palma
– buretele
– pomponul
-dopul
– bețișorul de urechi
-furculița unifolosibilă
– radiera de la creionul de scris
– cartoful, etc- În funcție de creativitatea educatoarei
Se poate utiliza și scufundarea unor obiecte în culoare pentru a se colora.
De asemenea se poate picta:
pe foaie de bloc de desen
foi colorate cartonate,
gips,
ceramică,
sticlă,
amporă sub diferite forme sau mărimi,
pe ouă, etc. În funcție de creativitatea educatoarei
Pictură cu pensula, pe foaie de bloc de desen Pictură pe amporă, „Ghetuțe pentru
„Lumea subacvatică” Moș Nicolae”
Pictură cu pensula, pe gips „Figurine de flori” Pictură cu pensula pe foaie de bloc de
desen „Vaza cu ghiocei”
În alegerea temelor, educatoarele vor ține cont de vârsta copiilor și de nivelul grupei.
Pictura se realizază cu pensula pe: foaie de bloc de desen, pe amporă, pe gips, etc., iar ștampilarea se realizează cu diferite instrumente.
Amprentarea cu palma Amprentarea cu buretele
„Împreună pentru o lume a păcii” „Rachete în spațiu”
Amprentare cu pomponul Amprentare cu dopul „Copacul în culorile toamnei”
„Decorăm ouă de Paști”
Ștampilare cu bețișorul de urechi Amprentare cu furculița unifolosibilă
„Frunze de toamnă” „Cactusul”
Pictură pe sticlă „Ouă de Paști” Scufundarea ouălor în culoare pentru a se colora
„Ouă roșii, colorate, pentru Paște colorate”
1c) Tema: „Cine și cum planifică/organizează o activitate?”
Subtema: „Munca în grădini și parcuri primăvara!”
„O grădină înflorită”-modelaj
Activitate integrată „Primăvara în grădină”
Grupa: mare
* ADE: Domeniul Știință (Activitate matematică) – exerciții cu material individual „Numărăm florile de pe crenguțe și din pomi” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Mi-am luat unelte”
– ALA 1:
O Artă- modelaj „O grădină înflorită”
Obibliotecă- limbaj grafic „ Firele de iarbă și gardul grădinii ”
OJoc de rol- „De-a grădinarii”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijlocul de realizare pentru ALA 1: modelaj
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): planșete, plastilină de diferite culori
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1-să denumească materialele și instrumentele de lucru;
O2-să utilizeze tehnica translatorie specifică modelajului pentru a realiza „O grădină înflorită”.
Desfășurarea activității: Copiii modelează „O grădină înflorită”cu elementele specifice (pomi înfloriți, flori, soare, gard, etc.) și culori adecvate ducând la bun sfârșit lucrarea.
Evaluarea activității: „Grădina fiecăruia dintre voi exprimă bucurie prin faptul că a înflorit. Vă felicit!
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Se pot modela obiecte din: plastilină, argilă, aluat, pastă de hârtie etc. Prin modelaj se învață și se exersează tehnici de modelare cum sunt: mișcarea translatorie a palmelor, aplatizarea, adâncirea etc.
Se pot realiza și alte subiecte la modelaj precum: „Nasturi pentru păpușă”, „Plăcinte”, „Melci”, „Grisine pentru păpușă”, „Ciorchine de strugure”, „Nuielușa lui Moș Nicolae”, „Cuibul rândunicii”, etc.
În alegerea temelor, educatoarele vor ține cont de vârsta copiilor și de nivelul grupei.
1d) Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Păsări călătoare, vin din depărtare!”
Activitate integrată „Se-ntorc la noi, iar din zăvoi””
Grupa: mică
* ADE: Domeniul Știință (Activitate matematică) – joc didactic „Numărăm puii de rândunele din cuib”
– ALA 1:
OArtă- rupere și mototolire „Hrană pentru rândunele”
OConstrucții- joc de construcții „ Cuiburi pentru rândunele ”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijlocul de realizare pentru ALA 1: rupere și mototolire
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
-Materiale didactice proiectate: hârtie creponată, jetoane cu rândunele
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1-să denumească materialele și instrumentele de lucru;
O2-să rupă hârtia creponată în bucățele;
O3- să mototolească bucățile de hârtie rupte pentru a realiza hrana pentru rândunele.
Desfășurarea activității: Copiii rup hârtia creponată în bucățele și apoi o mototolesc realizând „Hrana pentru rândunele”.
Evaluarea activității: „Rândunelele sunt foarte fericite că le-ați ajutat să găsească hrană. Vă felicit!
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Se pot realiza și alte subiecte la rupere și mototolire precum: „Hrană pentru animalele domestice”, „Boabe de strugure”, „Cuibul rândunicii”, etc.
În alegerea temelor, educatoarele vor ține cont de vârsta copiilor și nivelul grupei.
Tema: „Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ?”
Subtema: „Călătorim în jurul lumii!”
Activitate integrată „Pământ și ape”
Grupa: mare
* ADE: Domeniul Științe (Cunoașterea mediului)- lectură după imagini „Planeta albastră!” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Rapsodia Română” de George Enescu
– ALA 1:
OArtă- mototolire și lipire „Pământul, o planetă vie”
OJoc de masă- labirint „ Caută drumul lui Cristofor Columb ”
OConstrucții- joc de construcții „Globul Pământesc”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloacele de realizare pentru ALA 1: rupere, mototolire și lipire
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (5-6 ani)
Mototolire și lipire „Pământul, o planetă vie”
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): coală mare de carton pe care e conturat Pământul înconjurat de ape, bucăți de hârtie creponată albastră și verde, lipici.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1-să mototolească bucățile de hârtie creponată de culoare albastră sau verde;
O2-să lipească bucățile mototolite pe suprafața conturată la locul lor pe apa sau uscat ducând la bun sfârșit lucrarea.
Desfășurarea activității: Copiii mototolesc bucățile de hârtie creponată de culoare verde sau albastră, iar apoi le lipesc pe suprafața conturată la locul potrivit, pe apă sau pe uscat.
Evaluarea activității: Vă felicit pentru munca voastră împreună!
Prin mototolire și lipire se pot realiza și alte subiecte precum: „Cuibul rândunicii”, „Mărul”, „Boabele de strugure” etc. În fixarea subiectelor se ține cont de nivelul vârstei, precum și de cel al grupei.
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
1e) Tema: „Cine sunt, suntem?”
Subtema: „ Cadouri din inimă pentru mama!”
Activitate integrată „Dar de ziua ta!”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Știință (Activitate matematică)- joc didactic „Grupează cadourile și spune câte sunt!” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „E ziua ta!”
– ALA 1:
O Artă- lipire „Buchet pentru mama!”
O Joc de masă- puzzle „Surprize decorate”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloacele de realizare pentru ALA 1: lipire
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): buchețele, flori decupate, inimioare, buburuze, fundițe și lipici.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1-să lipească florile primite în buchețel prin aplatizare;
O2-să lucreze îngrijit realizând un buchețel cadou pentru mama.
Desfășurarea activității: Copiii vor lipi florile în buchețel aplalizând cu podul palmei pentru a le fixa, realizând astfel un cadou pentru mama. Buchețelele realizate vor fi expuse pentru mama de ziua ei.
Evaluarea activității: Sunt foarte bucuroasă că ați lucrat așa frumos! Sunt sigură că și mămicilor voastre le va place!
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
În încheiere se fac aprecieri asupra lucrărilor executate de către copii prin compararea cu modelul educatoarei și ținându-se cont de regulile stabilite la începutul activității (copiii trebuie să lucreze curat și îngrijit pentru a duce la bun sfârșit lucrarea).
La grupele mici aprecierile vor fi făcute de către educatoare. Treptat educatoarea va începe să-i antreneze pe copii în efectuarea acestor aprecieri, dirijându-i prin întrebări.
Prin lipire se pot realiza și alte teme precum: „Felicitări de Crăciun, Ziua Mamei sau Paște”, „Decorăm cocoșul”, „Decorăm căluțul de mare”, „Decorăm ouă de Paște” „Copacul cu flori”, etc. În fixarea subiectelor se ține cont de nivelul vârstei, precum și de cel al grupei.
1f) Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Martie sosește-n zbor, E luna lui Mărțășor!”
Activitate integrată „ Hai copii să facem mărțișoare”
Grupa mare
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)- lectură după imagini „Legenda Mărțișorului” și Domeniul Om și societate (Educație civică), joc didactic „Cum oferim un mărțișor?”
– ALA 1:
O Artă- hașurare „Mărțișoare colorate”
O Știință- grupăm și numărăm mărțișoarele după formă și culoare în limitele 1-10, „Câte mărțișoare ai din fiecare?”
O Joc de masă- puzzle „Asamblăm imagini cu scene din poveste”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate.
-Mijloacele de realizare pentru ALA 1: hașurare
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi cu imaginea conturată, carioca
Metode și procedee: conversația, explicația
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1- să denumească corect materialele și instrumentele de lucru;
O2- să hașureze pe fișa de lucru respectând contul dat, pentru a finalize lucrarea.
Desfășurarea activității: Copiii hașurează mărțișoarele în interiorul spațiului conturat.
Evaluarea activității: „Ați colorat așa de frumos. Cu siguranță mămicile voastre vor fi foarte încântate!”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Prin hașurare se pot realiza și alte subiecte: „Pisica”,„Cușca lui Grivei”, „Chipul mamei”, „Mijloace de transport”, „Flori”, etc.
„Mărțișoare colorate”-hașurare
Se poate realiza colorare / hașurare după prefernțe, utilizând fiecare preșcolar ce culori dorește sau colorare/hașurare după model.
„Pisica”-hașurare
1g) Tema: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Subtema: „Călătorie în lumea poveștilor”
„Personaje din povești îndrăgite”-desen
Activitate integrată: „ În lumea minunată a poveștilor călătorim, Personaje îndrăgite întâlnim”.
Grupa: mare
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)- joc didactic „Să călătorim în lumea poveștilor!” și Domeniul estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Într-o lume de poveste”
– ALA 1:
O Artă- desen „Personaje din povești îndrăgite”
O Joc de rol- dramatizare „De-a prinții și prințesele”
O Știință- alege și grupează „Personjele pozitive și pe cele negative”
Activitățile desfășurate pe arii de intres(stimulare)/sectoare/ zone sau centre de interes oferă posibilități multiple de abordare a domeniilor experiențiale specificate în curriculum revizuit pentru educația timpurie, din care derivă categoriile de activitate
-Mijloacele de realizare pentru ALA 1: desen
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
-Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi de desen, creioane colorate sau carioca
-Metode și procedee: conversația, explicația, exemplul, expunerea, dialogul
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător;
-să redea teme plastice specifice desenului.
Obiective operaționale:
O1- să denumească materialele și instrumentele de lucru;
O2- să deseneze pe o suprafață dată personaje îndrăgite din poveștile cunoscute precizând alegerea făcută.
Desfășurarea activității: Copiii desenează pe spațiul liber al foii personaje îndrăgite din poveștile cunoscute motivând alegerea făcută.
Evaluarea activității: „Toate personajele pe care le-ați desenat sunt interesante. Să țineți minte copii că un desen nu începe niciodată de la baza foii, se lasă puțin spațiu, (se poate desena iarbă, nisip, un drum, o apă, etc.) apoi se începe desenul.”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare, aceasta deoarece din punct de vedere psihologic stabilirea atenției nu permite copilului preșcolar menținerea unui timp mai lung a orientării și concentrării psihonervoase asupra aceluiași fapt sau aceleiași activități.
Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Prin desen se pot realiza și alte subiecte: „Tablou cu anotimul (primăvara, vara, toamna sau iarna), „Coșul cu fructe/legume”, „Buchetul cu flori”, „Casa mea”,etc.
Subiectele trebuie alese cu multă grijă ținând cont de nivelul de vârstă al copiilor și de nivelul grupei.
1h) Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Jocurile copiilor iarna!”
Activitate integrată: „Omul nostru de zăpadă, Țanțoș stă în ogradă.”
Grupa mare
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)- povestire „David omul de zăpadă” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Omul de zăpadă”
– ALA 1:
O Artă- decupare și lipire „Omul de zăpadă”
O Știință- fișa de lucru „Completează ce-i lipsește omului de zăpadă”
O Construcții- joc de construcții „Omul de zăpadă“
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: decupare și lipire
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
Materiale didactice (mijloace de învățământ): foi cartonate albastre, bulgări contorați de dimensiune: mare, mijlociu și mică, foarfecă, ememente decorative pentru omul de zăpadă (căciulă, fular, mătură), lipici.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația
Obiective de referință:
-să recunoască forme și culori în mediul înconjurător.
Obiective operaționale:
O1- să denumească corect materialele și instrumentele de lucru;
O2- să decupeze după contur cei trei bulgări pentru a asambla omul de zăpadă;
O3- să întindă lipiciul pe suprafața bugărilor și al elementelor deocotive pentru a realiza omul de zăpadă.
Desfășurarea activității: Copiii decupează cei trei bulgări ai omului de zăpadă, apoi întind lipiciul și îi așază pe suprafața albastră în ordinea (mare, mijlociu și mic), urmând apoi să-l decoreze.
Evaluarea activității: „Toți oamenii de zăpadă sunt hazlii, dar ca să fie compleți unora le-ați decupat prea mult din bulgări, pentru că nu ați decupat pe conturul dat.”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Prin decupare și lipire se pot realiza și alte teme, dar se va ține cont de nivelul vârstei și al grupei.
„Solzii peștelui”-decupare și lipire
Aspectul dinamic pe care îl propune centrul „Artă”:
În general pictura antrenează mușchii mici ai mâinii și coordonarea ochi-mână, dactilopictura vizează antrenatrea degetului arătător prin îmbinarea punctelor și culorilor pe un spațiu dat, iar modelajul antrenează mușchii mici ai ambelor mâinii.
2a) Centrul de activitate „Bibliotecă”
Centrul „Bibliotecă” este spațiul în care copiii își exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică, sintaxă, înțelegerea mesajului), în timp ce comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris. Deși se adresează preponderent domeniului „Limbă și comunicare”, contribuțiile asupra dezvoltării globale sunt multiple și pot include: dezvoltare motricități fine, dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea și interesul, inițiativa și creativitatea. Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune, covorașe, perne, o masă de scris și desenat unde copiii pot scrie felicitări. Așezate ordonat pe rafturi, cărțile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu ușurință, să aibă acces la ele și să-și poată alege una la care să privească în liniște, așezați pe covor. Pentru a-i stimula pentru citit și scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile și cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înțeleagă importanța scrisului și cititului. Alături de cărți, educatoarea poate îmbogăți centru cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, pe care copiii le decupează și formează silabe sau cuvinte. De asemenea copilul are la îndemână, în acest centru, o mulțime de creioane, carioca, hârtie liniată și neliniată. În acest centru copiii creează povești cu ajutorul materialelor și a păpușilor pe degete, care pot fi înregistrate și apoi audiate cu toată grupa. La masă, copiii pot confecționa cărți, scrie, dar mai ales, desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu multă precauție. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoștințele copiilor și nu ca un element concurent pentru activitățile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor animate.
Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Animalele din ograda bunicilor”
Activitate integrată: „Iubim și ocrotim animalele din ograda bunicilor”
Grupa mare
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare Domeniul Om și societate- joc didactic „Să ocrotim animalele din ograda bunicilor” și Domeniul Estetic și creativ (Educație artistico-plastică)- pictură „Animalul preferat din ograda bunicilor”
– ALA 1: :
O Bibliotecă- „citire imagini” „Animale mari și mici, în ogradă la bunici”
O Știință- grupăm și numărăm „Animalele domestice și puii lor ”
O Construcții, joc de construcții, „Căsuțe pentru animalele domestice”
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: „citire de imagini”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): imagini cartonate cu animale domestice, enciclopedii și cărți
Metode și procedee: conversația, explicația, observarea.
Obiective de referință:
-să înțeleagă și să transmită mesaje simple;
– să manifeste interes pentru „citit”.
Obiective operaționale:
O1- să denumească corect animalele domestice observate în imagini;
O2- să denumească corect: puii, hrana și foloasele lor.
Desfășurarea activității: Copiii denumesc animalele domestice observate în imagini.
Evalurea activității: Mă bucur că voi cunoașteți așa de multe lucruri despre animalele domestice.
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
La acest sector se poate utilize diverse teme, subteme și subiecte variate despre: „Ziua Mamei, Sărbătoarea Crăciunului, Sărbătoarea Paștelui, Univers, Animale sălbatice, polare, Viețuitoare subacvatice, plante, fructe și legume, flori, „Meserii” etc.
Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „În lumea subacvatică”
Activitate integrată: „Viețuitarele apelor”
Grupa mare
* ADE Domeniul Știință (Activitate matematică)- joc didactic „Al câtelea peștișor a fost prins?” și Domeniul Om și societate (Activitate practică)- îndoire „Peștișorul”
– ALA 1:
O Bibliotecă- „limbaj grafic” „Solzii peștișorului”
O Joc de masă- puzzle „Viețuitoarele apelor ”
O Construcții- mozaic „Lumea din adâncuri”
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: limbaj grafic
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): fișa de lucru, pe care e conturat peștele, creion de scris și creioane colorate.
Metode și procedee: conversația, explicația, observarea.
Limbaj grafic- „Solzii peștișorului”
Obiective de referință:
-să înțeleagă că tipăritura (scrisul) are înțeles, semnificație;
-să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora;
Obiective operaționale:
O1- să denumescă corect materialele primite pentru a realiza solzii peștișorului;
O2- să își exerseze deprinderea de a utiliza corect creionul în vederea realizării liniei curbe cu deschizătura spre dreapta, reprezentând solzii peștișorului.
Desfășurarea activității: Copiii își exersează deprinderea de a scrie linia curbă.
Evaluarea activității: „Sunt încântată de modul în care ați realizat solzii peștișorului”.
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Aspectul dinamic la centrul „Bibliotecă” constă în exersarea răsfoirii și lecturării sau „citirii” unor imagini sau în antrenarea scrierii unor elementele de limbaj grafic.
3a) Centrul de activitate „Construcții”
Jocurile de construcție sunt de mai multe feluri
Atitudinea creatoare se manifestă și în jocul de construcție prin utilizarea unei varietăți de materiale cu reproduceri bidimensionale sau tridimensionale ale unor obiecte reale. Astfel, jocul de construcție poate lua forma elaborării unei construcții originale, a reconstruirii unui model prezentat anterior sau a construcției după model. Prin exercițiu și odată cu înaintarea în vârstă, preșcolarul tinde să acorde importanță sporită construcției.
Varietatatea jocurilor de construcții este dată și în funcție de materialul folosit (material mărunt, din natură, de îmbinare, de suprapunere, etc.).
La acest sector copiii realizează diferite construcții cu: trusele de lego, cuburi de plastic, cuburi de lemn.
Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Grădinița mea iubită / Bine te-am găsit!”
Activitate integrată: „Jucăriile din grădinița mea”
Grupa mică
* ADE la Domeniul Om și Societate (Educație pentru societate)- joc didactic „Roagă păpușa să-mi dea o jucărie” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Grădinița”
– ALA 1:
O Construcții- joc de construcții „Grădinița mea”
O Artă- modelaj „Jucăria îndrăgită”
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: joc de construcții
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): cuburi de lemn colorate
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul
Obiective de referință:
-să redea prin intermediul construcției o clădire;
-să-și adapteze comportamentul proriu la cerințele grupului în care trăiește (grădiniță).
Obiective operaționale:
O1- să construiască o grădiniță prin așezarea cuburilor de lemn pe o suprafață plană și prin suprapunere;
O2- să interacționeze unii cu ceilalți în vederea finalizării construcției.
Desfășurarea activității: Copiii construiesc o grădiniță din cuburi de lemn, pe care le așază pe o suprafață plană și prin suprapunere.
Evaluarea activității: „Bravo copii! Mă bucur că ați reușit împreună să construiți o grădiniță așa de frumoasă.”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Joc de construcții „Grădinița mea”
3b) Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Obiectele de uz personal!”
Construcții, mozaic „Obiectele de uz personal pentru Maricica”
Activitate integrată: „Prietenii igienei”
Grupa mică
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)-povestire „Maricica” de Luiza Vlădescu
– ALA 1: :
O Construcții- mozaic „Obiecte de uz personal pentru Maricica”
O Joc de masă- (Joc de manipulare) „Să îngrijim păpușa”
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: joc de construcții
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): mozaic și tăblițe
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul
Obiective de referință:
-să redea prin intermediul construcției un obiect de uz personal;
-să-și adapteze comportamentul proriu la cerințele grupului în care trăiește (grădiniță).
Obiective operaționale:
O1- să construiască cadouri prin îmbinarea pieselor de mozaic pe un suport găurit.
Desfășurarea activității: Copiii construiesc din mozaic cadouri pentru Maricica (obiecte de uz personal).
Evaluarea activității: „Foarte bine copii! Maricica este așa de încântată că a primit atât de multe cadouri de la voi. Vă rog să-mi spuneți fiecare ce dar i-ați pregătit?”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
La grupa mică (3-4 ani) conținutul activităților la alegere e cuprins, orientativ, în următoarele teme cu denumire simbolică grupate pe variante ale jocului specific vârstei și pe ocupații ludice accesibile copiilor. Jocurile de manipulare și jocurile imitative sunt pregătitoare pentru jocurile de construcții: „Încărcăm camionul” (autobuzul, avionul, căruciorul), „Alegem material pentru construit (alegem piesele mari și ne jucăm cu ele)”, „Așezăm cuburile unul peste altul”, „Așezăm cuburile unul lîngă altul ca soldații”, „Construim un pod”(un zid, un gard), etc.
Jocurile de construcții sunt de mai multe feluri: de așezare pe suprafețe plane, prin suprapuneri și îmbinare, construcții tehnice, construcții din materiale mărunte din natură și deșeuri industriale, construcții în aer liber.
La grupa mijlocie (4-5 ani) copiii construiesc pe suprafețe plane teme precum: „Banca și scuanul”, „Toboganul”, „Trenul”, „Strada cu mai multe benzi de circulație”, „Parcul copiilor”, etc.
Jocurile de construcție în plan vertical includ la această vârstă teme precum: „Casa”, „Blocul”, „Castelul”, „Intrare în orășelul copiilor”, „Magazinul universal”, „Cartierul meu”.
Jocurile de construcții cu caracter tehnic (de îmbinare simplă prin diferite procedee): „Morișca”, „Bicicleta”, „Casa bunicilor”, „Blocul”, „Oraș în construcție”, etc.
Jocurile de construcții în aer liber la această vârstă sunt: „Fântâna”, „Tunelul”, „Castelul”, „Facem farfurii” (ulcioare, căni, cești), „Bulgări de zăpadă”, „Zid de piatră”, Construcții din nisip umed (lut, zăpadă).
La acest sector se pot utiliza diverse teme la grupa mare: „Orașul nostru”, „Parcul”, „Șoseaua”, „Parcarea”, „Ferma de păsări”, „Adăposturi pentru animalele sălbatice”, „Orășelul copiilor”, „Ne confecționăm singuri jucării”, „Casa țărănească”, etc.
La nivelul I construcțiile copiilor nu vor fi așa ample și subiectele abordate vor fi mult mai ușoare, ele începând să prindă contur la grupa mare. De asemenea jocurile de construcție utilizate au în vedere la nivelul I piese cât mai mari, în special la grupa mică pentru a fi cu ușurință manipulate de copii. La grupa mare, preșcolarii pot utilize în cadrul acestui sector și piese mărunte (lego, floricele, divese jocuri de îmbinare).
Prin intermediul jocurilor de construcție, preșcolarii își dezvoltă creativitatea prin utilizarea materialelor puse la dispoziție, vizualizează spațiul prin construcția unor clădiri, șosele, mașini, etc., învață să interacționeze unii cu ceilalți, să împartă și să finalizeze subiectul dat.
Aspectul dinamic la centrul „Construcții” vizează manipularea, asamblarea unor piese de: cuburi, lego, mozaic, etc.
a) Centrul de activitate „Științe”
Centrul „Științe” subsumează elementele care aparțin de”Domeniul Științe”, respectiv, dezvoltarea gândirii logice, înțelegerea relațiilor dintre obiecte și fenomene, exersarea capacității de a rezolva probleme, familiarizarea și aplicarea cunoștințelor și deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoașterea și înțelegerea lumii vii. În acest centru este util să existe un spațiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici, semințe, fructe, legume, cereale, colecții de insecte, ierbare ș.a.), un loc pentru animale vii (acvariu cu pești sau cu broscuțe țestoase), dar și mulaje din plastic, reprezentând animale sau păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planșe, atlase de anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărți ș.a. Copiii sunt oameni de știință, care caută permanent să se informeze în legătură cu lumea care-i înconjoară, de aceea este necesar să existe și un loc pentru instrumentele de investigație: magneți, oglinzi, termometru, recipienți, clepsidră, diferite obiecte de măsurare. Totodată, în acest centru, copiii își construiesc cunoștințele matematice, durabile și utile, prin utilizarea de jocuri cu numere, dominouri, puzzle-uri, jocuri Lotto, jocuri matematice, rigle, rulete, cântare, balanțe, piese lego, table magnetice cu numere, etc.
…………………………………..(necorectat)
Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „În lumea suacvatică călătorim/ Curiozități descoperim.”
Activitate integrată: „În adâncul mării călătorim, să fim buni, să împărțim”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)-poveste creată de educatoare „Călătoria unui căluț de mare” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)-cântec „Racul a plecat la vale”
– ALA 1:
O Știință- grupăm, numărăm, cât ne arată cifra animale marine așezăm
O Artă- lipire „Decorăm căluțul de mare”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: grupare, numărare
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): machetă, figurine reprezentând animale marine, cifre de la 1 la 5.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul
Obiective de referință: -să grupeze și să numere în limitele 1-5;
Obiective operaționale:
O1- să grupeze animalele marine de același fel;
O2- să numere animalele marine în limitele 1-5;
O3- să recunoască cifrele de la 1 la 5 pentru a așeza pe machetă atâtea animale marine câte îi indică cifra.
Desfășurarea activității: Copiii grupează animalele marine de același fel, le numără și așează pe machetă atâtea animale marine câte le indică cifra.
Evaluarea activității: „Felicitări! Mă bucur că ați reușit să grupați, să numărați și că ați recunoscut cifrele!”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Am utilizat apoi tranziția, cântecul „Un vapor” pentru a realiza trecerea către următoarea activitate (ALA 2-partea distractivă).
Tranziție:
„Un vapor, un vapor Serile cu lună, când e dorul călător
Naviga pe unda mărilor. Ca o pasăre în zbor
Naviga zi de zi Nu încerca să spună unul noapte bună
Pe al apei covor. La ivirea stelelor.
Refren: La babord, la tribord
Marinarii în deplin acord
Erau noapte și zi
Lupi de mare la bord.”
4b)Tema: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Paștele o sărbătoare plină de lumină”
Activitate integrată: „Să ne bucurăm de Sărbătoarea Paștelui”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Om și societate (Educație civică)-joc didactic „Cum așezăm masa de Paște?” și Domeniul Educarea limbajului-memorizare De Paște
– ALA 1:
O Știință- experiment: „Punem boabe grâu la încolțit în pahare și iepurași”
O Artă- pictură: „Ouă roșii, colorate”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: experiment
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): machetă cu elemente decorative de Paște, pahare unifolosibile în formă de iepurași si simple, pământ, semințe de grâu.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, experimentul
Obiective de referință: -să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (apa, solul, vegetația) ca parte integrantă a mediului;
-să înțeleagă raporturi cauzale între acțiuni, fenomene (dacă… atunci) prin observare și realizare de exerimente.
Obiective operaționale:
O1- să încarce paharul cu pământ pentru a așeza boabe de grâu la încolțit;
O2- să ude boabele de grâu deasupra cu suficientă apă;
O3- să observe evoluția grâului pe măsura dezvoltării plantei cu ajutorul luminii și al apei;
Desfășurarea activității: : Copiii încarcă paharul cu pământ, apoi așază boabele de grâu deasupra și apoi le udă.
Evaluarea activității: „Ați lucrat foarte bine! De acum vom observa până la Paște ce se va întâmpla cu boabele de grâu. Cei care ați lucrat va trebui să vă îngrijiți paharul, să udați grâul cu puțină apă ca să nu putrezescă dacă este prea multă.
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
4c) Tema: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Subtema: „Magia Crăciunului”
Activitate integrată: „Moș Crăiun bine-ai venit!”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Știință (Activitate matematică)-joc didactic „Grupăm și numărăm surpizele din sacul lui Moș Crăciun?” și Domeniul Psiho-motric- alergare printre obsacole, Alergăm printre cadouri.
– ALA 1:
O Știință- labirint : „ „Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la Renul Rudolf””
O Artă- lipire „Moș Crăciun cu sania”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (3-5 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: labirint
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): fișa de lucru reprezentând un labirint, creioane colorate
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Obiective de referință
-să efectueze operații și deducții logice ;
Obiective operaționale:
O1- să găsească drumul corect al lui Moș Crăciun spre renul Rudolf prin încercări ;
O2- să traseze corect cu un creion drumul descoperit.
Desfășurarea activității: Copiii găsesc drumul de la Moș Crăciun la Renul Rudolf, apoi îl marchează cu un creion colorat.
Evaluarea activității: „Felicitări! Ați descoperit drumul corect!
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Alte subiecte de labirinturi utilizate pot fi: „Găsește drumul grădinarului spre grădina cu flori (sau al fluturașului la floare etc.)”, „Găsește drumul iepurașului la coșul cu ouă”, „Găsește drumul animalelor sălbatice la adăposturile lor” etc.
În cadrul acestui sector se poate utiliza ca și mijloc de realizare fișa de lucru pe teme, unde copiii au diverse sarcini de realizat. Fișa de lucru se utilizează cu preponderență la grupa mare, dar și la grupa mijlocie, fiind mai puțin utilizată la grupa mică (din semestrul al II-lea).
Aspectul dinamic la centrul „Științe” are în vedere: sortarea unor obiecte, jetoane, căutarea cifrelor potrivite, etc. La realizarea unor experimente copiii intră în contact direct cu materialele din natură (pământ, apă, semințe, cereale, flori etc.) sau cu alte materiale (eprubete, termometre) sau își antrenează musculatura degetelor și mâinilor în căutarea unor labirinturi sau în realizarea sarcinilor scrise.
5. Centrul de activitate „Joc de rol”
Centrul „Joc de rol” este spațiul în care dezvoltarea socio-emoțională se regăsește din plin. Aici, copilul se regăsește într-un mediu ideal și poate să învețe cu plăcere. Prin jocul în acest centru, copiii refac locuri, evenimente, imită comportamentul părinților sau joacă roluri ale unor persoane cunoscute; reproduc lumea așa cum o înțeleg ei, repetă, reinterpretează, reproduc și retrăiesc experiențe. Jocul de rol îi ajută pe copii să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile, să comunice cu ceilalți, să accepte diversitatea. În acest centru se pot desfășura activități de gătit și de cunoașterea hranei. Este necesar un spațiu în care să nu se joace în mod frecvent copiii, să fie un loc sigur și ușor de supravegheat. Aici, activitățile de gătit reprezintă o distracție și o relaxare pentru copii, aceștia exersându-și toate simțurile, dar în mod special cel olfactiv și gustativ.
…………………… (!!!! Necorectat-adaugat)
Un element cheie este spațiul sau contextul educațional. Educatorele au nevoie de resurse educaționale adecvate vârstei, de spații sigure pentru pentru joacă, de un mediu care să ofere armonie, echilibru și mai presus de orice joc structurat.
Este cunoascut și sub denumirea de joc de cteație și poate fi cu subiecte din basme și povești sau cu subiecte din viața proprie.
5.a) Tema: „Cu ce și cum vreau să fiu?”
Subtema: „Meseria, brățară de aur!”
Activitate integrată: „De vorbă cu bucătari / cofetari iscusiți!”
Grupa mare
* ADE: Domeniul Știință (Activitate matematică) – joc didactic „Grupăm și numărăm alimentele” și Domeniul Psiho-motric-transport de obiecte „Transportăm tăvile cu prăjituri la cuptor”
– ALA 1:
O Joc de rol- „De-a bucătăresele / gospodinele”
O Artă- modelaj „Prăjituri”
O Bibliotecă- citire imagini „Ce știm despre meserii?”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul I (5-6 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: dramatizare
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): șorțuri, bonete, ingrediente
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Obiective de referință
– să înțeleagă și să transmită mesaje simple, să reacționeze la acestea.
– să fie capabil să creeze el însuși mici dramatizări, utilizând intuitiv elemente expresive.
Obiective operaționale:
O1- să se transpună în rolul de bucătar utilizând materialele puse la dispoziție;
O2- să interacționeze cu colegii realizând mici dramatizări.
Desfășurarea activității: Copiii se transpun în rolul de bucătar și realizează astfel „preparate culinare” din materialele puse la dispoziție.
Evaluarea activității: „Ce mâncare gustoasă ați pregătit copii!”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate și nici cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
Jocul de rol cunoscut și sub denumirea de joc de creație poate fi:
– cu subiecte din basme sau povești: „De-a Scufița Roșie”, „De-a Albă ca Zăpada și piticii” etc.
– sau cu subiecte din viața cotidiană: „De-a familia”, „De-a doctoral”, „De-a șoferul” etc.
În funcție de tema, subtema și categoriile de activitate pe care educatoarea și le propune, se pot alege diverse subiecte de jocuri de rol.
Aspecutul dinamic al acestui centru are în vedere manipularea unor obiecte, efectuarea unor mișcări corporale (plimbare pentru efetuarea unor cumpărături „De-a florărie”, De-a piață” etc.) și faciale (folosirea mimicii la dramatizare, schimbul unor replici).
6. Centrul de activitate „Jocuri de masă”:
6.a) Tema: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Subtema: „Călătorim în lumea poveștilor”
Activitate integrată: „Moș Crăiun bine-ai venit!”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)- joc didactic „Să călătorim în lumea poveștilor” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Într-o lume de poveste”
-ALA 1:
O Joc de masă- puzzle „Personaje îndrăgite, în povești întâlnite”
O Artă- decupare, lipire „Măști cu personaje din povești îndrăgite”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: puzzle
– Materiale didactice (mijloace de învățământ): imagini decupate tip puzzle și imaginea întreagă din poveste.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Obiective de referință
-să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.
Obiective operaționale:
O1- să asambleze piesele de puzzle în vederea reconstituirii imaginii;
O2- să denumească personajele descoperite precizând felul acestora (personaje pozitive sau negative) prin argumentare.
Desfășurarea activității: Copiii asamblează piesele de puzzle pentru a reîntregi imaginea din poveste. La acest sector copiii pot primi mai multe puzzle, pot lucra individual sau în grup.
Evaluarea activității: „Ce bine ați reușit să asamblați îmaginile din povești. Ce poveste ați obținut?”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
În funcție de tema, subtema și categoriile de activitate pe care educatoarea și le propune, se pot alege diverse puzzleuri.
Aspecutul dinamic al acestui centru are în vedere manipularea și asamblarea unor piese de puzzle, a unor dominouri și jocurilor și cuburilor cu imagini, etc. Prin manipularea pieselor acestor jocuri, copiilor li se dezvoltă: coordonarea oculo-motorie, capacitatea de discriminare vizuală. Ei dobândesc deprinderi de îmbinare, triere, așezare în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondență, percepțiile de culoare, mărime și formă.
7. Centrul de activitate „Nisip și apă”
Centrul „Nisip și apă” este gazda experiențelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor preșcolari. În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzația atingerii nisipului și apei și fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atrași de nisip și apă, indiferent de vârstă. Masa cu nisip și apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar podeaua unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipește nisip și apă și devine alunecoasă. La dispoziția copiilor trebuie puse prosoape, mături și fărașe pentru a strânge nisipul și apa, ori de câte ori este nevoie.
Tema: „Cine sunt, suntem?”
Subtema: „Copilăria un tărâm de basm”
Activitate integrată: „ Cât de dragă și frumoasă este lumea copiilor!”
Grupa mijlocie
* ADE: Domeniul Limbă și comunicare (Educarea limbajului)- poveste creată „Povestea frunzei de nisip” și Domeniul Estetic și creativ (Educație muzicală)- cântec „Lumea copiilor”
– ALA 1:
O Nisip și apă- construcție „Castel de nisip”
O Artă- lipire „Decorăm Orășelul copiilor”
– Nivelul de vârstă și specificul grupei- nivelul II (5-6 ani)
Mijloacele de realizare pentru ALA 1: : construcții
Materiale didactice (mijloace de învățământ): groapă cu nisip, forme de nisip și apă.
Materialele și accesoriile care se folosesc la acest centru cuprind: vase și unelte, materiale din natură, substanțe lichide sau solide, care se dizolvă.
Masa cu nisip trebuie pusă într-un loc mai retras, nu în drumul copiilor, deoarece pot transporta pe încălțăminte nisip, sau pot luneca din cauza apei. Din acest motiv și materialele de curățenie trebuie așezate la îndemâna copiilor și, mai mult decât atât, aceștia trebuie învățați să le folosească.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Obiective de referință-să cunoască și să diferențieze materialele și instrumentele de lucru, să cunoască și să aplice reguli de utilizare a acestora
Obiective operaționale: O1- să construiască din nisip un castel cu ajutorul formelor.
Desfășurarea activității: Copiii construiesc din nisip un castel cu ajutorul formelor.
Evaluarea activității: : „Ce castel minunat ați construit!”
• ALA 2 va fi în concordanță cu tema și subtema.
Notă: Dacă am planificat la jocuri și activități liber alese I –Artă la ADE nu se mai planifică activități din aceeași categorie de activitate, cu același mijloc de realizare. Același lucru este valabil și pentru alt sector de activitate.
În funcție de tema, subtema și categoriile de activitate pe care educatoarea și le propune, se pot alege diverse subiecte.
Aspecutul dinamic al acestui centru are în vedere manipularea și asamblarea nisipului și a apei.
Acestea au fost o parte din jocurile și activitățile liber-alese I pe care le-am desfășurat la nivelul I și II în învățământul preșcolar.
Ambianța în care copilul își trăiește direct experiența de viață trebuie să pregătească un climat socio-afectiv, punând preșcolarul în fața mai multor posibilități dintre care el trebuie să aleagă, să decidă ceea ce i se potrivește. Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de grupă este spiritul critic al copilului. Acesta trebuie să exploreze posibilitatea rămânerii în sală pentru mai mult timp, precum și a revenirii în spațiul educațional. Ochiul critic al copilului vede, explorează, analizează și interpretează încă din primele secunde spațiul în care urmează să fie primit și își exprimă acordul sau dezacordul de a intra în sală prin intenția de a face sau nu primii pași. Pe lângă o educatoare prietenoasă, zâmbitoare și primitoare, existența altor copii cu care se poate interacționa, precum și prezența pentru un anumit timp a părinților în sală, face posibilă dorința copiilor de a rămâne la grădiniță. Însă toate aceste lucruri nu sunt de ajuns dacă preșcolarul nu găsește o sală amenajată pe placul său, adică în concordanță cu particularitățile vârstei sale. Aceasta înseamnă că sala de grupă trebuie să fie un spațiu larg, luminos, aerisit, curat, zugrăvit în culori vesele calde, îmbinate armonios. Chiar și mobilierul trebuie să fie dimensionat specific vârstei preșcolare, dotat cu o varietate de materiale și jucării, toate aflate la îndemâna copiilor, iar spațiul trebuie să fie delimitat astfel încât să dea impresia mai multor universuri care așteaptă să fie descoperite și explorate. Organizarea spațiului educativ prin delimitarea centrelor oferă atât părinților cât și educatoarelor oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacțiunea cu materialele, cu alți copii sau cu adulții. În organizarea pe centre a spațiului educativ educatoarea trebuie să asigure: securitatea și protecția copiilor, confortul prin mobilier, canapele, pernuțe, existența unui spațiu suficient studiului și întâlnirii cu alți copii, existența unui material adecvat oricărei situații de învățare, poziționarea adecvată a centrelor respectând reguli specifice. Acestea se referă, în special, la posibilitatea supravegherii oricărui centru din orice loc în care se află educatoarea în sala de grupă. Nu trebuie omisă nici poziționarea centrelor în sala de grupă, respectiv separarea centrelor zgomotoase de cele mai liniștite, dar și asigurarea suficientă de lumină naturală. Mijlocul sălii trebuie să fie permanent liber pentru fluidizarea circulației copiilor și pentru a putea desfășura întâlnirea de dimineață sau alte activități de grup. Este totodată necesar ca mobilierul, mesele, scaunele, covorașele, pernițele existente la fiecare centru de activitate, să fie dimensionate potrivit vârstei copiilor și poziționate astfel încât să se poată lucra în grup, dar să nu se creeze conflicte între membrii grupului. De menționat este faptul că, pentru preșcolari, este foarte important să existe un loc special amenajat unde se pot expune în fiecare zi lucrările acestora: desene, cântece, poezii învățate, picturi macheta ș.a. Acest spațiu trebuie să fie destinat exclusiv creațiilor copiilor și trebuie amenajat undeva la îndemâna părinților, însă având grijă să nu se suprapună cu spațiile de joacă ale copiilor sau cu centrele de interes. Preșcolarii au nevoie și de aprecieri ale părinților cu privire la activitățile pe care ei le-au desfășurat în fiecare zi. Fiecare obiect sau jucărie din sala de grupă trebuie să își păstreze locul dinainte stabilit și cunoscut de preșcolari. Aceștia trebuie responsabilizați în ceea ce privește aranjarea obiectelor și jucăriilor pe care le folosesc și trebuie să cunoască locul fiecăreia în sala de grupă. În cazul în care educatoarea decide să schimbe locul unui obiect, va face acest lucru prin anunțarea întregului grup și prezentarea motivului care a dus la luarea respectivei decizii. Nu în ultimul rând, pereții sălii de grupă trebuie decorați ținând cont de particularitățile individuale ale copiilor. Fie că se vor confecționa personaje din povești, peisaje din diferite anotimpuri, cifre sau litere animate sau orice alte decorații, se va avea în vedere specificul grupului, nivelul de cunoștințe și vârsta preșcolarilor. Evident, pavoazarea se va schimba în fiecare anotimp și se va îmbunătății ori de câte ori este nevoie. Respectând toate aceste condiții și criterii, cadrul didactic va amenaja sala de grupă astfel încât copilul preșcolar va păși cu optimism și își va dori să rămână în acest mediu special amenajat pentru el și pentru activitățile în care acesta ocupă rolul principal. Așadar, se poate concluziona faptul că amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă reprezintă o condiție necesară pentru ca un preșcolar să aibă curaj să pășească pentru prima dată într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligația de a respecta particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educația timpurie să se poată desfășura în condiții optime și pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă. Deci, se poate afirma că, dintre dimensiunile managementului clasei de elevi, dimensiunea ergonomică nu este lipsită de importanță, ci ocupă un loc frontal pentru succesul profesional al cadrului didactic.
X. Proiecte didactice
XI.Bibliografie:
Alexandrescu, Ștefania; Brătescu, Amalia; Carabela, Maria; Filipescu, Elena; Gheorghian, Elena; Ionescu, Elena; Lovinescu, V. Alexandrina; Lorentzi, Francisc; Manasia, Virginia; Nicoară, Maria; Olivotto, Maria; Sasu, Valeria; Torcătoru, Olimpia; Zaharescu, Elena. Cartea educatoarei, București, Editura didactică și pedagogică, 1963, pp 5-9, pp 39-42, pp 133-144,
pp 156-157 și pp 171-172.
Anghelache, Valerica; Bențea, Cristina Corina; Barna, Iuliana Petronela; Cojocariu, Venera Mihaela; Baroni, Mihaela Carmen; Colomeischi, Aurora Adina; Massari, Gianina-Ana; Mâță, Liliana; Alexandrache, Carmen; Gherguț, Alois; Seghedin, Elena. Metodica activităților instructiv-educative din grădiniță, București, Editura Didactică și pedagogică, R.A, 2017, pp. 227-239.
Antonovici, Ștefania; Nicu, Gabriela. Jocuri interdisciplinare (material auxiliar pentru educatoare), Editura Aramis, 2008, pp 30-38.
Barbu, H.; Filofteia, Șerban; Popescu, Eugenia. Activități de joc și recreativ-distractive (Manual pentru școli normale), București, R.A, 1993, pp. 45-76.
Cucoș, C. Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2006, pp.284.
Curriculum pentru învățământul preșcolar. București, Editura M.E.C.T, 2009, pp 18-38.
Dima, Silvia; Candel, Emil; Ionescu, Mirela; Dinulescu, Georgeta; Avrinte, Damian. Revista învățământului preșcolar Nr. 3-4, București, Editura Coresi, 1997, pp.66-84.
Educația plus, nr.2, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2003, p 111.
Educația plus nr. 4, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2006, pp. 41-43.
Glava, A.; Glava C. Cluj Napoca, Editura Dacia, 2002, pp 27.
Ilica, Anton; Kelemen, Gabriela. Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2004, p.199.
Ilica, Anton; Cozma, Janina; Preda, Viorica; Sorițeu, Emilia; Kelemen, Gabriela. Didactica învățământului preșcolar, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2005, p 326 și 378.
Îndrumător pentru aplicarea programei activității instructiv-educative din grădinița de copii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1971, pp. 9-33.
Kelemen, Gabriela. Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2009, pp. 169-178.
Kelemen, Gabriela. Pedagogie preșcolară, Arad, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, 2007, pp124-137.
Lespezeanu, M. Tradițional și modern în învățământul preșcolar, București, Editura Omfal Esențial, 2007, pp. 45-76.
Ministerul Educației și Învățământului, Programa activităților instrctiv-educative în grădinița de copii și în cadrul Organizației „Șoimii patriei”, aprobată cu nr. 39068/87, Editura Didactică și Pedagogică, 1987, pp 12-14.
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, București, E.D.P-RA, 1996, pp 45-53.
Petre, Maria; Petricică, Maria. Metodica predării activităților manuale în grădinița de copii, București, Editura Didactică și pedagogică, 1977, pp.7-59 și pp.71-73.
Prepeliță, Laura. Revista profesorulu, rutinele și tranzițiile, activități ce stimulează bucuria de a învăța a copiilor, Pitești, 3 ian 2019 (Grădinița cu Program Prelungir Raza de soare, Pitești).
Revista învățământului preșcolar, Nr. 3-4/1997, București, 1997, pp. 66-70.
Sursa internet-SCRIBD- Character Trening Institute „Character first!” booklet 1, „Atenția”.
Vidu, Alexandra. Sărbătoarea Paștelui-Poezii, Tradiții, Obiceiuri, București, Ed. Erc. Press, 2005, p.8.
Wong, M. Learning Center Resource Guide, în http://www.center-school.org/ocdel/online/documents/HANDOUT-I-LCSRESOURCEGUIDE Emw.pdf, accesat în data de 14 mai 2019.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Când, cum și de ce se întâmplă [307442] (ID: 307442)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.